(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2013)0071),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7–0049/2013),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru bugete (A7–0230/2013),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să demonstreze, printr-o evaluare de impact cuprinzătoare și printr-o analiză costuri-beneficii, că orice cooperare consolidată respectă competențele, drepturile și obligațiile statelor membre care nu participă la aceasta;

3.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1 (1)  În 2011, Comisia a luat notă de o dezbatere, aflată în curs de desfășurare la toate nivelurile, cu privire la impozitarea suplimentară a sectorului financiar. Punctul de plecare al acestei dezbateri este dorința de a garanta faptul că sectorul financiar contribuie în mod echitabil și substanțial la costurile crizei și că pe viitor este impozitat în mod echitabil față de alte sectoare, de a descuraja activitățile excesiv de riscante întreprinse de instituțiile financiare, de a completa măsurile de reglementare destinate să contribuie la evitarea unor crize viitoare și de a genera venituri suplimentare pentru bugetele generale sau pentru politici specifice. (1)  În 2011, Comisia a luat notă de o dezbatere, aflată în curs de desfășurare la toate nivelurile, cu privire la impozitarea suplimentară a sectorului financiar. Punctul de plecare al acestei dezbateri este dorința de a garanta faptul că sectorul financiar contribuie în mod echitabil și substanțial la costurile crizei și că pe viitor este impozitat în mod echitabil față de alte sectoare, de a descuraja activitățile excesiv de riscante întreprinse de instituțiile financiare, de a completa măsurile de reglementare destinate să contribuie la evitarea unor crize viitoare și la reducerea speculațiilor și de a genera venituri suplimentare pentru bugetele generale, printre altele ca o contribuție la consolidarea fiscală, sau pentru politici specifice care vizează durabilitatea și stimularea creșterii economice, a educației și a ocupării forței de muncă, cu un accent deosebit pe ocuparea tinerilor. Introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare (TTF) demonstrează, astfel, o capacitate pozitivă de distribuție și de direcționare, prin completarea corespunzătoare a inițiativelor existente în ceea ce privește reformele în materie de reglementare. Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 1 a (nou) (1a)  Conform concluziilor Consiliului European din 8 februarie 2013 privind cadrul financiar multianual pentru 2014-2020, o parte din veniturile provenind din colectarea TTF ar trebui alocate bugetului Uniunii ca resurse proprii autentice. Utilizarea veniturilor care provin din colectarea TTF ca resurse proprii ale Uniunii este posibilă în cadrul procedurii de cooperare consolidată numai dacă contribuțiile naționale la bugetul Uniunii ale statelor membre participante sunt reduse cu aceeași sumă, evitându-se contribuțiile disproporționate din partea statelor membre participante în raport cu statele membre neparticipante. După punerea în aplicare a TTF la nivelul Uniunii, resursele proprii care provin din TTF ar trebui să suplimenteze, integral sau parțial, contribuțiile naționale ale statelor membre pentru a acumula noi resurse financiare destinate investițiilor europene, fără a fi reduse contribuțiile naționale la bugetul Uniunii ale statelor membre participante. Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 1 b (nou) (1b)  Înainte de introducerea TTF, Comisia ar trebui să demonstreze că cooperarea consolidată nu va submina piața internă sau coeziunea economică, socială și teritorială. De asemenea, Comisia ar trebui să demonstreze că aceasta nu constituie un obstacol sau o sursă de discriminare în relațiile comerciale dintre statele membre și nu denaturează concurența dintre acestea. Comisia ar trebui să prezinte o nouă analiză solidă și o nouă evaluare de impact referitoare la consecințele propunerii privind o TTF comună, atât asupra statelor membre participante, cât și a celor neparticipante, precum și asupra pieței unice în ansamblu. Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 2 a (nou) (2a)  TTF își va atinge cu adevărat obiectivele numai dacă va fi introdusă la nivel mondial. Prin urmare, cooperarea consolidată a celor 11 state membre constituie doar un prim pas către o TTF la nivelul Uniunii și, în final, la nivel mondial. Uniunea va susține în permanență introducerea TTF la nivel mondial și va solicita ca TTF să fie unul dintre punctele de pe ordinea de zi a reuniunilor G20 și G8. Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 3 (3)  Pentru a preveni denaturările care ar putea fi generate de măsurile adoptate unilateral de către statele membre participante, ținând seama de mobilitatea foarte mare a majorității tranzacțiilor financiare relevante și a îmbunătăți astfel funcționarea pieței interne, este important ca elementele fundamentale ale unei TTF aplicate în statele membre participante să fie armonizate la nivelul Uniunii. În acest fel ar trebui să fie posibilă evitarea stimulentelor în favoarea arbitrajului fiscal între statele membre participante și a denaturărilor dintre piețele financiare din statele respective, precum și riscul de dublă impozitare sau de neimpozitare. (3)   Unele dintre cele 11 state membre participante au introdus deja, sau se pregătesc să introducă, o formă de TTF. Pentru a preveni denaturările care ar putea fi generate de măsurile adoptate unilateral de către statele membre participante, ținând seama de mobilitatea foarte mare a majorității tranzacțiilor financiare relevante și a îmbunătăți astfel funcționarea pieței interne, este important ca elementele fundamentale ale unei TTF aplicate în statele membre participante să fie armonizate la nivelul Uniunii. În acest fel ar trebui să fie posibilă evitarea stimulentelor în favoarea arbitrajului fiscal între statele membre participante și a denaturărilor dintre piețele financiare din statele respective, precum și riscul de dublă impozitare sau de neimpozitare. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 3 a (nou) (3a)  Având în vedere progresele substanțiale înregistrate în materie de reglementare a piețelor financiare europene, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/20121, Directiva 2013/36/UE și prezenta directivă, statele membre participante care au introdus taxe bancare în urma recentei crize financiare ar trebui să analizeze necesitatea unor astfel de taxe și compatibilitatea lor cu reglementările și obiectivele legislației Uniunii și ale pieței interne. 1. JO L 176, 27.6.2013, p. 1. Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 3 b (nou) (3b)  Nicio armonizare a TTF între statele membre participante nu ar trebui să conducă la o impozitare extrateritorială, care să încalce baza potențială de impozitare a statelor membre neparticipante. Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 4 (4)  Pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne, și în special pentru evitarea denaturărilor dintre statele membre participante, este necesar ca TTF să se aplice unei largi palete de instituții și tranzacții financiare, comerțului cu o gamă largă de instrumente financiare, inclusiv produse structurate, atât pe piețele organizate, cât și pe piețele extrabursiere, precum și încheierii tuturor contractelor pe instrumente derivate și modificărilor substanțiale ale operațiunilor în cauză. (4)  Pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne, și în special pentru evitarea denaturărilor dintre statele membre participante, precum și pentru a reduce posibilitățile de fraudă fiscală, de evaziune fiscală și de planificare fiscală agresivă, riscul de delocalizare a riscului și de arbitraj în materie de reglementare, este necesar ca TTF să se aplice unei largi palete de instituții și tranzacții financiare, comerțului cu o gamă largă de instrumente financiare, inclusiv produse structurate, atât pe piețele organizate, cât și pe piețele extrabursiere, precum și încheierii tuturor contractelor pe instrumente derivate, inclusiv a contractelor pe diferență, a piețelor de schimb valutar la vedere și a tranzacțiilor speculative forward, precum și modificărilor substanțiale ale operațiunilor în cauză. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 8 (8)  Cu excepția încheierii sau a modificării substanțiale a contractelor pe instrumente derivate, tranzacțiile de pe piețele primare și tranzacțiile relevante pentru cetățeni sau societăți (precum încheierea contractelor de asigurare, împrumuturile ipotecare, creditele de consum sau serviciile de plată) trebuie excluse din domeniul de aplicare al TTF pentru a nu îngreuna atragerea de capital de către companii și administrații publice și a nu afecta gospodăriile. (8)  Cu excepția încheierii sau a modificării substanțiale a contractelor pe instrumente derivate, tranzacțiile de pe piețele primare și tranzacțiile relevante pentru cetățeni sau societăți, precum încheierea contractelor de asigurare, împrumuturile ipotecare, creditele de consum sau serviciile de plată, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al TTF pentru a nu îngreuna atragerea de capital de către companii și administrații publice și a nu afecta în mod negativ gospodăriile și economia reală. Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 13 a (nou) (13a)  În vederea consolidării poziției piețelor reglementate, în special a tranzacțiilor desfășurate la bursele de valori, care sunt strict reglementate, controlate și transparente în comparație cu tranzacțiile extrabursiere (OTC) nereglementate, mai puțin controlate și mai puțin transparente, statele membre ar trebui să aplice cote de impozitare mai ridicate în cazul tranzacțiilor extrabursiere. Astfel, tranzacțiile vor putea fi transferate de pe piețele nereglementate sau slab reglementate pe piețele reglementate. Tranzacțiile financiare cu instrumente derivate extrabursiere nu ar trebui să fie supuse unor rate mai ridicate atunci când acestea reduc în mod obiectiv riscurile și, astfel, deservesc economia reală. Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 15 a (nou) (15a)  Întreprinderile nefinanciare execută tranzacții semnificative pe piețele financiare pentru a reduce riscurile direct legate de activitatea lor comercială. TTF nu ar trebui să se aplice acestor instituții atunci când acestea execută astfel de tranzacții. Cu toate acestea, dacă întreprinderile nefinanciare practică tranzacții speculative care nu au legătură cu reducerea riscului aferent activităților lor comerciale, acestea ar trebui tratate ca instituții financiare și ar trebui să facă obiectul TTF. Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 15 b (nou) (15b)  Pentru ca evaziunea fiscală să devină un demers foarte costisitor și puțin rentabil și pentru a asigura o punere în aplicare mai bună, principiul reședinței și al emiterii ar trebui completat de „principiul transferului titlului de proprietate”. Amendamentul 13 Propunere de directivă Considerentul 15 c (nou) (15c)  Dacă este cazul, Comisia ar trebui să demareze negocieri cu țările terțe pentru a facilita colectarea TTF. De asemenea, Comisia ar trebui să revizuiască definiția pe care a dat-o jurisdicțiilor necooperante și să-și actualizeze în consecință planul de acțiune împotriva fraudei fiscale, evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. Amendamentul 14 Propunere de directivă Considerentul 16 (16)  Ratele minime de impozitare trebuie stabilite la un nivel suficient de ridicat pentru ca obiectivul de armonizare al unei TTF comune să fie atins. În același timp, ele trebuie să fie suficient de mici pentru ca riscurile de delocalizare să fie reduse la minimum. eliminat Amendamentul 15 Propunere de directivă Considerentul 19 (19)  Pentru a preveni frauda și evaziunea fiscală, statele membre participante trebuie să aibă obligația de a adopta măsuri adecvate. (19)  Pentru a preveni frauda fiscală, evaziunea fiscală și planificarea fiscală agresivă, precum substituirea, statele membre participante ar trebui să aibă obligația de a adopta măsuri adecvate. Amendamentul 16 Propunere de directivă Considerentul 19 a (nou) (19a)  Comisia ar trebui să înființeze un grup de lucru la nivel de experți (Comitetul pentru TTF) alcătuit din reprezentanți ai tuturor statelor membre, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană (BCE) și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) (ESMA), care să evalueze eficacitatea punerii în aplicare a prezentei directive, să prevină frauda fiscală, evaziunea fiscală și planificarea fiscală agresivă și să protejeze integritatea pieței interne. Comitetul pentru TTF ar trebui să supravegheze tranzacțiile financiare pentru a depista mecanismele abuzive, astfel cum sunt definite la articolul 14, să propună contramăsuri în mod corespunzător și să coordoneze punerea lor în aplicare la nivel național, dacă este cazul. Comitetul pentru TTF ar trebui să recurgă fără rezerve la legislația Uniunii din domeniul fiscal și al reglementării serviciilor financiare, precum și la instrumentele de cooperare în materie fiscală create de organizațiile internaționale, inclusiv de OCDE și de Consiliul Europei. Dacă este cazul, reprezentanții statelor membre participante ar trebui să poată crea un subgrup pentru a trata chestiuni care nu vizează statele membre neparticipante, legate de implementarea TTF. Amendamentul 17 Propunere de directivă Considerentul 19 b (nou) (19b)  În temeiul Directivei 2011/16/UE, statele membre au obligația de a coopera la nivel administrativ în domeniul fiscal, precum și de a-și acorda asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de impozite, taxe și alte măsuri în temeiul Directivei 2010/24/UE. Amendamentul 18 Propunere de directivă Considerentul 21 (21)  Pentru a permite adoptarea unor norme mai detaliate în anumite domenii cu caracter tehnic, legate de obligațiile în materie de înregistrare, de contabilitate, de raportare și alte obligații destinate să asigure plata efectivă a TTF datorată autorităților fiscale, și adaptarea acestora în timp util, atunci când este cazul, este necesar să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în vederea precizării măsurilor necesare în acest sens. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia trebuie să asigure transmiterea la timp și în mod adecvat a documentelor pertinente către Consiliu. (21)  Pentru a permite adoptarea unor norme mai detaliate în anumite domenii cu caracter tehnic, legate de obligațiile în materie de înregistrare, de contabilitate, de raportare și alte obligații destinate să asigure plata efectivă a TTF datorată autorităților fiscale, și adaptarea acestora în timp util, atunci când este cazul, este necesar să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în vederea precizării măsurilor necesare în acest sens. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și în mod adecvat a documentelor pertinente către Parlamentul European și Consiliu. Amendamentul 19 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 2 – litera c (c) încheierea de contracte pe instrumente derivate înainte de compensare sau decontare; (c) încheierea de contracte pe instrumente derivate, inclusiv contracte pe diferență și tranzacții speculative forward, înainte de compensare sau decontare; Amendamentul 20 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 2 – litera ca (nouă) (ca) tranzacții de schimb valutar la vedere pe piețele de schimb valutar străine; Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 2 – litera e (e) acordurile repo, reverse repo și contractele de dare/luare de titluri cu împrumut; (e) acordurile repo, reverse repo și contractele de dare/luare de titluri cu împrumut, inclusiv comenzile anulate realizate în cadrul tranzacționărilor de mare frecvență; Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 3 a (nou) 3a. „emitent suveran” înseamnă un emitent suveran în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012; Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 3 b (nou) 3b. „datorie suverană” înseamnă datorie suverană în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012; Amendamentul 24 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 7 a (nou) 7a. „piață de creștere pentru IMM-uri” înseamnă un sistem multilateral de tranzacționare (MTF) care este înregistrat ca piață de creștere pentru IMM-uri în conformitate cu articolul 35 din Directiva [MiFID]; Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 12 a (nou) 12a. „tranzacționare de mare frecvență” înseamnă tranzacționarea algoritmică de instrumente financiare la viteze la care timpul de latență al mecanismului pentru transmiterea, anularea sau modificarea ordinelor devine factorul determinant pentru timpul necesar comunicării instrucțiunii către un loc de tranzacționare sau executării unei tranzacții; Amendamentul 26 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 12 b (nou) 12b. „strategie de tranzacționare de mare frecvență” înseamnă o strategie de tranzacționare în cont propriu a unui instrument financiar care implică tranzacționarea de mare frecvență și care prezintă cel puțin două dintre următoarele caracteristici: (i) utilizează sisteme de colocare, de acces direct la piață sau de hosting de proximitate; (ii) implică o rotație zilnică a portofoliului de cel puțin 50%; (iii) proporția ordinelor anulate (inclusiv anulările parțiale) depășește 20%; (iv) majoritatea pozițiilor deținute sunt lichidate în aceeași zi; (v) peste 50% dintre ordine sau tranzacții sunt efectuate în cadrul unor locuri de tranzacționare care oferă reduceri sau rabaturi pentru ordinele care furnizează lichiditate și sunt eligibile pentru astfel de reduceri; Amendamentul 27 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 2 (2)  Se consideră că fiecare dintre operațiunile menționate la alineatul (1) punctul (2) literele (a), (b), (c) și (e) dă naștere unei singure tranzacții financiare. Se consideră că fiecare schimb vizat la litera (d) de la același punct dă naștere la două operațiuni financiare. Fiecare modificare substanțială a unei operațiuni menționate la alineatul (1) punctul (2) literele (a)-(e) se consideră a fi o nouă operațiune de același tip ca cea inițială. O modificare este considerată a fi substanțială în special atunci când presupune înlocuirea a cel puțin uneia dintre părți, atunci când obiectul sau domeniul de aplicare, inclusiv temporal, al operațiunii sau contraprestația convenită se modifică, sau atunci când operațiunea inițială ar fi generat o taxă mai mare dacă ar fi fost încheiată în condițiile modificate. (2)  Se consideră că fiecare dintre operațiunile menționate la alineatul (1) punctul (2) literele (a), (b), (c) și (e) dă naștere unei singure tranzacții financiare. Se consideră că fiecare schimb vizat la litera (d) de la același punct dă naștere la două operațiuni financiare. Fiecare modificare substanțială a unei operațiuni menționate la alineatul (1) punctul (2) literele (a)-(e) se consideră a fi o nouă operațiune de același tip ca cea inițială. O modificare este considerată a fi substanțială în special atunci când presupune înlocuirea a cel puțin uneia dintre părți, atunci când obiectul sau domeniul de aplicare, inclusiv temporal, al operațiunii sau contraprestația convenită se modifică, sau atunci când operațiunea inițială ar fi generat o taxă mai mare dacă ar fi fost încheiată în condițiile modificate. Orice novație a tranzacțiilor efectuate în vederea compensării sau a decontării de către o contraparte centrală sau de către o altă casă de compensare sau de către un alt operator al unui sistem de decontare sau de către o serie de sisteme interoperabile astfel cum sunt definite în Directiva 98/26/CE nu reprezintă o modificare substanțială în sensul prezentului alineat. Amendamentul 28 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 3 – litera d (d) în cazul în care valoarea medie anuală a tranzacțiilor financiare din doi ani calendaristici consecutivi nu depășește 50% din cifra de afaceri anuală netă medie globală, așa cum este definită la articolul 28 din Directiva 78/660/CEE, entitatea, instituția, organismul sau persoana în cauză are dreptul, la cerere, să nu fie sau să nu mai fie considerată o instituție financiară. (d) în cazul în care valoarea medie anuală a tranzacțiilor financiare din doi ani calendaristici consecutivi nu depășește 20% din cifra de afaceri anuală netă medie globală, așa cum este definită la articolul 28 din Directiva 78/660/CEE, entitatea, instituția, organismul sau persoana în cauză are dreptul, la cerere, să nu fie sau să nu mai fie considerată o instituție financiară. Amendamentul 29 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 3 – litera d a (nouă) (da) calcularea valorii medii anuale a tranzacțiilor financiare menționate la acest punct, nu ține seama de tranzacțiile financiare privind contractele derivate non-extrabursiere care respectă unul din criteriile prevăzute în Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013 al Comisiei din 19 decembrie 2012 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la dispozițiile în materie de compensare indirectă, obligația de compensare, registrul public, accesul la un loc de tranzacționare, contrapărțile nefinanciare și tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate prin CPC1. 1 JO L 52, 23.2.2013, p. 11. Amendamentul 30 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 a (nou) (1a)  În cazul aplicării TTF în alte state membre decât cele 11 state membre participante, TTF se va extinde la acele alte state membre, în termeni de reciprocitate. Amendamentul 31 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2 – litera a (a) contrapărțile centrale (CPC), în cazul în care exercită funcția de CPC; (a)  Contrapartidele centrale (CPC), în cazul în care exercită funcția de CPC sau alte case de compensație, agenţi sau sisteme de soluţionare , astfel cum se stabilește în Directiva 98/26/CE, în cazul în care acestea își exercită rolul de compensare, inclusiv orice posibilă novație, sau de decontare; Amendamentul 32 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2 – litera c a (nouă) (ca) piețele de creștere pentru IMM-uri. Amendamentul 33 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2 –litera cb (nouă) (cb)  O persoană care este prezentă în mod continuu pe piețele financiare pentru a tranzacționa pe cont propriu, vânzând și cumpărând instrumente financiare prin angajarea propriilor capitaluri (formator de piață) când îndeplinește o funcție esențială cu privire la obligațiuni nelichide și acțiuni, în rolul său de furnizor de lichidități, așa cum este definit în acordul dintre formatorul de piață și locul organizat în care se desfășoară tranzacția financiară, în cazul în care tranzacția respectivă nu face parte dintr-o strategie de tranzacționare de mare frecvență. Amendamentul 34 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2 – paragraful 1 a (nou) Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 16, acte delegate care precizează condițiile în care un instrument financiar este considerat nelichid în scopul prezentei directive. Amendamentul 35 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 4 – litera g a (nouă) (ga) transferul dreptului de a dispune de un instrument financiar în calitate de proprietar și orice operațiune echivalentă care implică transferul riscului asociat instrumentului financiar între entitățile unui grup sau între entitățile unei rețele de bănci descentralizate, atunci când aceste transferuri sunt derulate cu scopul de a îndeplini o cerință juridică sau prudențială prevăzută în dreptul intern sau în dreptul Uniunii. Amendamentul 36 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – litera e a (nouă) (ea) este o filială a unei instituții cu sediul într-un stat membru participant în temeiul literei (c); Amendamentul 37 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 1 – litera g (g) este parte, acționând în cont propriu sau în contul unei alte persoane, la o tranzacție financiară cu un produs structurat sau cu un instrument financiar menționat în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE emis pe teritoriul statului membru respectiv, cu excepția instrumentelor menționate la punctele (4)-(10) din secțiunea respectivă care nu sunt tranzacționate pe o platformă organizată, sau acționează în numele unei părți la o astfel de tranzacție. (g) este parte, acționând în cont propriu sau în contul unei alte persoane, la o tranzacție financiară cu un produs structurat sau cu un instrument financiar menționat în secțiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE emis pe teritoriul statului membru respectiv. Amendamentul 38 Propunere de directivă Articolul 4 – alineatul 2 a (nou) (2a)  În sensul prezentei directive, un instrument financiar este considerat a fi emis pe teritoriul unui stat membru participant dacă îndeplinește una dintre următoarele condiții: (a) este un titlu de valoare sau un instrument derivat legat de un astfel de titlu, iar sediul social al emitentului titlului se află în statul membru respectiv; (b) este un instrument derivat, altul decât cel menționat la litera (a), și poate fi tranzacționat în cadrul unei platforme organizate, iar dreptul public care reglementează tranzacționarea realizată în cadrul sistemelor din cadrul platformei respective este dreptul statului membru în cauză; (c) este un instrument financiar, altul decât cele menționate la literele (a) și (b), care este compensat de o CCP sau de alte case de compensație sau agenţi sau sisteme de soluţionare astfel cum se stabilește în Directiva 98/26/CE în cazul în care dreptul care reglementează CCP sau sistemul respectiv este dreptul statului membru în cauză; (d) este un instrument financiar, altul decât cele menționate la literele (a), (b) și (c), iar dreptul aplicabil în legătură cu acordul în temeiul căruia a fost efectuată tranzacționarea instrumentului financiar respectiv este dreptul statului membru în cauză; (e) este un instrument structurat și cel puțin 50% din valoarea activelor care stau la baza instrumentului structurat respectiv se referă la instrumente financiare emise de o persoană juridică cu sediul într-un stat membru participant. Amendamentul 39 Propunere de directivă Articolul 4 a (nou) Articolul 4a Transferul titlurilor de proprietate (1)  O tranzacție financiară pentru care nu a fost percepută o TTF este considerată a nu avea efecte juridice și nu are ca rezultat un transfer al titlului de proprietate asupra instrumentului-suport. (2)  O tranzacție financiară pentru care nu s-a impus TTF nu se consideră a îndeplini cerințele referitoare la compensarea centrală în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții1 și nici cerințele de adecvare a capitalului propriu în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții. (3)  În cazul mecanismelor de plăți electronice automate, cu sau fără participarea agenților de servicii de plată, autoritățile fiscale ale unui stat membru pot să introducă un sistem electronic automat de colectare a TTF și certificate de transfer al titlurilor de proprietate. 1.JO L 201, 27.7.2012, p. 1. Amendamentul 40 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 2 – paragraful 2 Aceste rate nu se pot situa sub: Aceste rate sunt: (a) 0,1 % în cazul tranzacțiilor financiare menționate la articolul 6; (a) 0,1 % în cazul tranzacțiilor financiare menționate la articolul 6, cu excepția celor menționate la punctul (5) din articolul 2 alineatul (1) cu o scadență de până la 3 luni; (b) 0,01 % în cazul tranzacțiilor financiare menționate la articolul 7. (b) 0,01% în cazul tranzacțiilor financiare menționate la articolul 7; (ba) 0,01% în cazul tranzacțiilor financiare menționate la punctul (5) din articolul 2 alineatul (1) cu o scadență de până la 3 luni; Amendamentul 41 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 3 a (nou) (3a)  Fără a aduce atingere alineatului (3), statele membre participante aplică în cazul tranzacțiilor financiare extrabursiere menționate la articolele 6 și 7 o rată mai ridicată decât în cazul celor prevăzute la alineatul (2). Tranzacțiile financiare de instrumente derivate extrabursiere, care sunt măsurabile în mod obiectiv ca reducând riscurile definite la articolul 10 din Regulamentul delegat (UE) nr. 149/2013 al Comisiei, nu fac obiectul acestei rate mai mari. Amendamentul 42 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 2 (2)  Comisia poate să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 16, în care să se precizeze măsurile care trebuie luate în temeiul alineatului (1) de către statele membre participante. (2)  Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 16, în care să se precizeze măsurile care trebuie luate în temeiul alineatului (1) de către statele membre participante. Amendamentul 43 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 5 - paragraful 2 Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să prevadă metode uniforme de colectare a TTF datorate. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 18 alineatul (2). Comisia adoptă acte de punere în aplicare care să prevadă metode uniforme de colectare a TTF datorate și de prevenire a fraudelor fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. Statele membre pot adopta măsuri suplimentare. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 18 alineatul (2). Amendamentul 44 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 6 a (nou) (6a)  Sarcina administrativă impusă autorităților fiscale prin introducerea TTF este menținută la un nivel minim. În acest scop, Comisia încurajează cooperarea între autoritățile fiscale naționale. Amendamentul 45 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 6 b (nou) (6b)  Statele membre comunică anual Comisiei și Eurostat volumele de tranzacții pentru care s-au colectat venituri, în funcție de tipul instituției. Statele fac aceste informații publice. Amendamentul 46 Propunere de directivă Articolul 12 Statele membre participante trebuie să adopte măsuri de prevenire a fraudei și a evaziunii fiscale. Statele membre adoptă măsuri de prevenire a fraudei, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. Amendamentul 47 Propunere de directivă Articolul 15 a (nou) (1)  Comisia înființează un grup de lucru la nivel de experți (Comitetul privind TTF) compus din reprezentanți ai tuturor statelor membre, ai Comisiei Europene, BCE și ESMA, care să asiste statele membre participante în punerea efectivă în aplicare a prezentei directive, să prevină frauda fiscală, evaziunea fiscală și planificarea fiscală agresivă și să păstreze integritatea pieței unice. (2)  Comitetul privind TTF evaluează punerea efectivă în aplicare a prezentei directive, evaluează efectele asupra pieței interne și identifică mecanismele de fraudă, inclusiv abuzurile definite la articolul 14, pentru a propune contramăsuri, dacă este cazul, folosind pe deplin dreptul Uniunii în domeniul fiscal și al reglementării serviciilor financiare și instrumentele de cooperare în materie fiscală create de organizațiile internaționale. (3)  Pentru a evalua chestiunile legate de punerea în aplicare efectivă a TTF, statele membre participante pot forma o subcomisie a comitetului privind TTF, care să cuprindă reprezentanți ai statelor membre participante. Subcomisia are doar sarcini care nu afectează statele membre neparticipante cu privire la punerea în aplicare efectivă a TTF. Amendamentul 48 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 2 (2)  Delegarea de competențe menționată la articolul 11 alineatul (2) se conferă pentru o perioadă de timp nedeterminată începând cu data menționată la articolul 19. (2)  Delegarea de competențe menționată la articolul 11 alineatul (2) se conferă pentru o perioadă de timp nedeterminată începând cu data menționată la articolul 21. Amendamentul 49 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 3 (3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 11 alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în cuprinsul său. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare. (3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 11 alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în cuprinsul său. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunui act delegat care este deja în vigoare. Amendamentul 50 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 4 (4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică Consiliului. (4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. Amendamentul 51 Propunere de directivă Articolul 16 – alineatul 5 (5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11 alineatul (2) intră în vigoare numai dacă Consiliul nu formulează obiecții în termen de două luni de la data la care i-a fost notificat actul respectiv sau dacă, înaintea expirării acestui termen, Consiliul informează Comisia că nu va formula obiecții. La inițiativa Consiliului, acest termen se prelungește cu 2 luni. (5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11 alineatul (2) intră în vigoare numai dacă Parlamentul European sau Consiliul nu formulează obiecții în termen de două luni de la data la care le-a fost notificat actul respectiv sau dacă, înaintea expirării acestui termen, Parlamentul European și Consiliul informează Comisia că nu vor formula obiecții. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu 2 luni. Amendamentul 52 Propunere de directivă Articolul 19 – paragraful 1 O dată la cinci ani și, pentru prima dată, până la 31 decembrie 2016, Comisia transmite Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive și, dacă este cazul, o propunere. O dată la trei ani și, pentru prima dată, până la 31 decembrie 2016, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive și, dacă este cazul, o propunere. Amendamentul 53 Propunere de directivă Articolul 19 – paragraful 2 În acest raport, Comisia trebuie să examineze cel puțin impactul TTF asupra bunei funcționări a pieței interne, asupra piețelor financiare și economiei reale și să țină seama de progresele făcute în materie de impozitare a sectorului financiar în context internațional. În acest raport, Comisia trebuie să examineze cel puțin impactul TTF asupra bunei funcționări a pieței interne, asupra piețelor financiare și economiei reale și să țină seama de progresele făcute în materie de impozitare a sectorului financiar în context internațional. Pe baza rezultatelor examinării respective, se efectuează ajustările necesare. Amendamentul 54 Propunere de directivă Articolul 19 – paragraful 2 a (nou) În plus, Comisia evaluează impactul unor dispoziții, precum sfera adecvată a TTF și rata de impozitare cu privire la fondurile de pensii, ținând cont în mod corespunzător de diversele profiluri de risc și modele de afaceri. Amendamentul 55 Propunere de directivă Articolul 20 – alineatul 1 – paragraful 2 a (nou) Pentru instrumentele menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3a, rata menționată la articolul 9 alineatul (2) litera (a) este 0,05% până la 1 ianuarie 2017. Pentru instituțiile menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 8 litera (f), rata menționată la articolul 9 alineatul (2) litera (a) este 0,05%, iar rata menționată la articolul 9 alineatul (2) litera (b) este de 0,005% până la 1 ianuarie 2017.