Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2012,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 123, articolul 282 și articolul 284 alineatul (3),

–  având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolele 15 și 21,

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 aprilie 1998 referitoare la responsabilitatea democratică în cea de-a treia etapă a UEM(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2013 referitoare la Raportul anual pe 2011 al Băncii Centrale Europene(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene care vizează politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, denumit în continuare „Regulamentul privind MUS”,

–  având în vedere cel de-al 83-lea raport anual 2012/2013 al Băncii de Decontări Internaționale, publicat la 23 iunie 2013,

–  având în vedere articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7‑0382/2013),

A.  întrucât, potrivit previziunilor din primăvara lui 2013 ale serviciilor Comisiei, PIB-ul din zona euro s-a redus în 2012 cu 0,6%, după ce crescuse în 2011 cu 1,4% și se va contracta cu 0,4% în 2013, înainte să crească cu 1,2% în 2014;

B.  întrucât, potrivit previziunilor menționate, șomajul din zona euro a crescut de la 10,2% la sfârșitul lui 2011 la 11,4% la sfârșitul lui 2012, fiind probabil să crească în continuare până la 12,2% în 2013 și apoi să scadă ușor în 2014, și întrucât între țările din zona euro există diferențe pronunțate ale ratei șomajului care este cuprinsă între 4,3% și 25% și chiar mai mult atunci când este vorba de șomajul în rândul tinerilor, care a crescut semnificativ în perioada menționată;

C.  întrucât în 2012 BCE a redus rata dobânzilor o dată, în luna iulie (25 de puncte de bază), iar în mai 2013 aceasta a scăzut în continuare la un nivel record de 0,5%;

D.  întrucât, potrivit previziunilor din primăvara lui 2013 ale serviciilor Comisiei, rata medie a inflației din zona euro a fost de 2,5% în 2012, ceea ce reprezintă o reducere față de 2,7% înregistrate în 2011, iar creșterea M3 a fost de 1,5% în 2011, o reducere față de valoarea de 1,7% înregistrată în 2010;

E.  întrucât situația financiară consolidată a Eurosistemului a ajuns la 3 trilioane EUR la finalul anului 2012, reprezentând o creștere de aproximativ 12% în decursul anului 2012;

F.  întrucât activele netranzacționabile au reprezentat componenta cu ponderea cea mai mare din activele propuse ca garanție pentru Eurosistem în decursul anului 2012, ajungând la aproximativ 25% din valoarea totală; întrucât activele netranzacționabile, împreună cu titlurile garantate cu active, reprezintă peste 40% din activele totale propuse ca garanție;

G.  întrucât cifra de afaceri globală pentru toate instrumentele de pe piața monetară din zona euro a scăzut cu 14% în al doilea trimestru al anului 2012 comparativ cu al doilea trimestru al anului precedent;

H.  întrucât liniile de injecții de capital prevăzute de băncile centrale naționale, reprezentate la punctul „alte creanțe în euro față de instituțiile de credit din zona euro” din situația financiară consolidată a Eurosistemului, au atins un nivel fără precedent în anul 2012, ridicându-se la 206 miliarde EUR la finalul anului 2012;

I.  întrucât, prin operațiunile de refinanțare pe termen lung din februarie 2012, BCE a alocat 529,5 miliarde EUR instituțiilor financiare cu sediul în zona euro sub formă de împrumuturi cu o scadență de trei ani și o rată inițială a dobânzii de 1%;

J.  întrucât rata creșterii creditelor acordate de instituțiile financiar-monetare rezidenților din zona euro s-a redus considerabil în perioada cuprinsă între lunile decembrie 2011 și decembrie 2012, de la 1% în decembrie 2011 la 0,4% în decembrie 2012, iar creditele acordate sectorului privat au scăzut cu 0,7% în decembrie 2012;

K.  întrucât, de asemenea potrivit previziunilor din primăvara lui 2013 ale serviciilor Comisiei, media datoriei publice brute din zona euro a crescut de la 88% din PIB în 2011 la 92,7% în 2012, iar deficitul bugetului consolidat a scăzut de la 4,2% la 3,7% din PIB;

L.  întrucât, prin operațiunile de refinanțare pe termen lung din decembrie 2011 și februarie 2012, BCE a acordat peste 1 trilion EUR – 489 miliarde EUR și, respectiv, 529,5 miliarde EUR – băncilor europene sub formă de credite cu dobândă garantată pe termen de trei ani și o rată a dobânzii indexată cu rata medie a principalelor operațiuni de refinanțare ale BCE în perioada de maturitate a operațiunilor;

M.  întrucât previziunile economice europene din primăvara anului 2012 au indicat un nivel scăzut al încrederii întreprinderilor și consumatorilor și un nivel ridicat al șomajului, care limitează din 2010 consumul privat și diminuează creșterea exporturilor, ceea ce a condus la stoparea creșterii PIB-ului în anii 2011 și 2012;

N.  întrucât întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) rămân temelia economiei zonei euro, reprezentând aproximativ 98% din toate întreprinderile din zona euro, utilizând aproximativ trei sferturi din angajații din zona euro și generând aproximativ 60% din valoarea adăugată;

O.  întrucât bonitatea și sănătatea financiară a IMM-urilor s-au deteriorat mai mult decât cele ale întreprinderilor mari, iar perioada prelungită în care s-au înregistrat condiții economice precare a accentuat dificultățile legate de informarea asimetrică cu care se confruntă IMM-urile;

P.  întrucât, potrivit informațiilor conținute în Analiza privind accesul la finanțare al întreprinderilor (SAFE), profiturile, lichiditățile, rezervele și capitalul propriu ale IMM-urilor au evoluat în perioada crizei într-un mod mai puțin favorabil decât cele ale întreprinderilor mari;

Q.  întrucât, potrivit articolului 282 din TFUE, obiectivul principal al BCE îl reprezintă menținerea stabilității prețurilor; întrucât Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) își desfășoară activitatea în domeniul stabilității financiare sub auspiciile BCE;

R.  întrucât Banca de Decontări Internaționale a consemnat în raportul său anual că politica dobânzilor scăzute din zona euro a determinat o reducere considerabilă a eforturilor de reformă în statele membre;

S.  întrucât articolul 123 din TFUE și articolul 21 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene interzic finanțarea monetară a guvernelor;

T.  întrucât un mediu cu o inflație redusă constituie cea mai bună contribuție pe care o poate avea politica monetară la crearea unor condiții favorabile pentru creșterea economică, crearea de locuri de muncă, coeziunea socială și stabilitatea financiară;

U.  întrucât acțiunile autorităților naționale macroprudențiale ar trebui să țină seama de responsabilitatea Comitetului european pentru risc sistemic în ceea ce privește supravegherea macroprudențială a sistemului financiar din cadrul UE;

V.  întrucât menținerea unui flux de credite către IMM-uri este deosebit de importantă deoarece acestea angajează 72% din forța de muncă din zona euro și înregistrează rate brute semnificativ mai mari de creare (și desființare) de locuri de muncă decât întreprinderile mari;

W.  întrucât nu au fost încă luate în considerare recomandările din rezoluțiile sale anterioare privind rapoartele anuale ale BCE, care se referă la transparența votului și publicarea rezumatelor proceselor-verbale;

X.  întrucât facilitatea de depozit deținea la 28 septembrie 2012 315,754 milioane EUR;

Y.  întrucât volumul creditelor globale din zona euro scade în fiecare an cu 2%, unele țări înregistrând reduceri mai puternice, ca de exemplu în Spania, unde acest indicator s-a redus cu 8% în 2012;

Z.  întrucât IMM-urile trebuie să suporte costuri de împrumut mult mai mari în funcție de țara din zona euro în care sunt situate, ceea ce determină denaturarea pieței unice;

AA.  întrucât criza creditelor care afectează în prezent IMM-urile în unele părți ale zonei euro este una dintre problemele fundamentale care întârzie redresarea economică,

Politica monetară

1.  salută măsurile îndrăznețe luate de BCE în 2012, care au contribuit în mod determinant la stabilizarea sectorului bancar și la ruperea legăturii dintre bănci și sectorul public;

2.  este profund îngrijorat de faptul că persistența condițiilor economice nefavorabile devine o situație normală în unele țări ale Europei, creând instabilitate în zona euro în ansamblu și periclitând sprijinul politic și cel al populației pentru proiectul european;

3.  constată că recurgerea la operațiunile de refinanțare principale, la operațiunile de refinanțare pe termen mediu și lung cu alocare deplină la rate fixe, la facilitatea de creditare marginală, la injecții de capital și la facilitatea de depozit a fost semnificativă în decursul anului 2012, ceea ce indică o disfuncționalitate gravă a mecanismului de transmitere a politicii monetare și a pieței de acordare de credite interbancare din zona euro, chiar dacă în a doua jumătate a anului s-a observat o îmbunătățire semnificativă a situației odată cu stabilizarea marjelor și a dezechilibrelor din cadrul sistemului TARGET II;

4.  consideră că efectele pozitive ale deciziei BCE din iulie 2012 privind reducerea ratelor de referință ale dobânzilor sunt limitate, deoarece în multe părți ale zonei euro canalul de transmitere a politicii monetare este întrerupt sau afectat grav; reamintește că, pe termen lung, rate ale dobânzii foarte mici ar putea cauza denaturări în sectorul comercial și ar putea afecta economiile private și fondurile de pensii;

5.  subliniază că, în cadrul discursului său din 8 iulie 2013 în fața Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European, președintele BCE a anunțat menținerea ratei dobânzii de bază a BCE la nivelul actual sau reducerea acesteia la un nivel mai scăzut pentru o perioadă de timp îndelungată, având în vedere perspectiva generală pe termen mediu a unei inflații reduse, dat fiind caracterul instabil pe scară largă al economiei și dinamica monetară scăzută;

6.  observă cu îngrijorare că, în 2012, a crescut cererea de lichidități față de Eurosistem din partea sistemului bancar, crescând astfel gradul de dependență al sistemului bancar de intervenția Eurosistemului, și avertizează cu privire la riscurile legate de această dependență;

7.  consideră că acordarea în martie 2012 a LTRO-urilor pe trei ani a contribuit la stabilizarea sistemului bancar, însă această măsură ar trebui să aibă un caracter temporar; observă că, în pofida lichidităților introduse în sistemul bancar prin intermediul LTRO, nivelul creditelor disponibile pentru economia reală este în continuare mai scăzut decât înainte de criză; înțelege că cererea pentru credite a întreprinderilor se află în prezent la un nivel foarte scăzut, împiedicând băncile să acorde împrumuturi;

8.  este profund preocupat de transferul riscurilor de la băncile și guvernele aflate în dificultate în bilanțul BCE ca urmare a deciziei BCE de a cumpăra cantități „nelimitate” din datoria pe termen scurt a guvernelor; subliniază că operațiunile de refinanțare pe termen lung (LTRO) nu prevăd o soluție fundamentală pentru criză;

9.  consideră că băncile centrale naționale trebuie să-și îndeplinească funcțiile într-un mod care să fie pe deplin compatibil cu independența lor funcțională, instituțională și financiară pentru a putea garanta îndeplinirea adecvată a sarcinilor lor în temeiul tratatului și al Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale și al BCE;

10.  subliniază că creșterea insuficientă a sectorului comercial european nu este cauzată în principal de disponibilitatea limitată a creditelor oferite de sectorul bancar;

11.  este îngrijorat cu privire la faptul că limitarea eliberării creditelor pare a avea efecte grave pentru IMM-uri, deoarece acestea sunt percepute de bănci ca fiind supuse unui risc de faliment mai mare decât întreprinderile mari și, de asemenea, deoarece IMM-urile nu pot adesea să treacă de la credite bancare la alte surse de finanțare externă;

12.  subliniază preocuparea sa cu privire la fragmentarea considerabilă a condițiilor de creditare pentru IMM-uri pe teritoriul țărilor din zona euro;

13.  subliniază rolul important, deși limitat, pe care l-a avut programul privind piețele titlurilor de valoare până în septembrie 2012 în ceea ce privește remedierea funcționării defectuoase a anumitor segmente de piață a titlurilor de valoare bazate pe datoria suverană din zona euro;

14.  salută instituirea tranzacțiilor monetare definitive (TMD), fără limite cantitative ex ante, în vederea asigurării transmiterii politicii monetare și salută decizia de a asocia activarea TMD-urilor cu condiții stricte legate de un program aferent Fondului european de stabilitate financiară/Mecanismul european de stabilitate (FESF/MES);

15.  ia act de avertismentele Băncii de Decontări Internaționale (BDI) referitoare la perioada prea lungă prevăzută pentru politica monetară acomodativă; urmărește cu interes discuțiile din majoritatea băncilor centrale mari cu privire la programul optim de eliminare treptată a politicilor lor monetare imprecise; constată că și Consiliul Băncii Centrale din SUA (Federal Reserve Board), printre alții, intenționează să abandoneze politicile actuale imediat ce acest lucru va fi posibil; înțelege că BCE va menține o politică de acomodare atât timp cât sectorul bancar nu este pe deplin stabilizat și posibilitatea unei propagări în sectorul public continuă să reprezinte o amenințare, politică ce este posibilă datorită ratelor scăzute ale inflației preconizate pe termen mediu;

16.  consideră necesar ca programele BCE pentru furnizarea de lichidități să abordeze în mod corespunzător preocupările legate de inflație, de exemplu prin sterilizare;

17.  consideră, în lumina recentelor evoluții din Statele Unite, că redresarea economică și creșterea sporită a economiei reprezintă o bază temeinică și solidă pentru retragerea treptată a măsurilor politicii de relaxare cantitativă;

18.  reamintește că măsurile politicii monetare neconvenționale a BCE au fost concepute ca măsuri tranzitorii și, prin urmare, nu ar trebui sub nicio formă să fie privite de sectorul bancar ca un instrument permanent;

19.  încurajează BCE să trimită semnale clare pieței în ceea ce privește perioada estimată de activare a măsurilor politicii sale monetare neconvenționale și să înceapă retragerea lor treptată imediat ce scade tensiunea din sectorul bancar și poate fi ruptă legătura dintre bănci și sectorul public, iar indicatorii economici legați de creșterea economică și inflație justifică această decizie;

20.  consideră că, deși au asigurat o detensionare salutară a situației de pe piețele financiare aflate în dificultate, instrumentele de politică monetară utilizate de BCE de la începutul crizei și-au demonstrat limitele în ceea ce privește capacitatea lor de a stimula creșterea și de a îmbunătăți situația de pe piața muncii; consideră, așadar, că BCE ar putea analiza și alte măsuri;

21.  este preocupat de nivelul extrem de ridicat al liniilor de asistență de urgență sub formă de lichiditate puse la dispoziție de băncile naționale în cursul anului 2011 și solicită dezvăluirea mai largă a amplorii exacte a acestor linii și a operațiunilor subiacente, precum și a condițiilor asociate acestora și informații suplimentare privind aceste elemente;

22.  recunoaște faptul că, întrucât mecanismul de transmitere a politicii monetare nu funcționează în mod corespunzător, BCE ar trebui să caute modalități de a viza IMM-urile mai direct; subliniază faptul că, în prezent, IMM-urile din diferitele țări ale zonei euro nu beneficiază de condiții similare de acces la împrumuturi, cu toate că prezintă perspective economice și riscuri similare; invită BCE să implementeze o politică de cumpărare directă de împrumuturi titlurizate de înaltă calitate destinate IMM-urilor, mai ales de la unele state membre în care mecanismul de transmisie monetară nu mai funcționează; subliniază că perioada și suma vizate de această politică ar trebui să fie limitate, iar politica ar trebui să fie complet sterilizată și să urmărească evitarea riscurilor pentru bilanțul contabil al BCE;

23.  consideră că BCE ar trebui să ia foarte serios în considerare posibilitatea de lansare a unui program specific pentru a ajuta IMM-urile să acceseze credite în liniile de finanțate pentru programul de acordare de credite al Băncii Angliei;

24.  consideră că sistemul de decontare TARGET II a avut un rol esențial în protejarea integrității sistemului financiar din zona euro; constată, cu toate acestea, că dezechilibrele semnificative ale TARGET II dezvăluie fragmentarea îngrijorătoare a piețelor financiare din cadrul zonei euro, precum și exodul continuu de capital din statele membre care traversează sau care sunt amenințate de grave dificultăți în ceea ce privește stabilitatea lor financiară;

25.  solicită BCE să facă publică decizia legală privind programul TMD pentru a putea fi analizate mai amănunțit detaliile și implicațiile acestuia;

26.  subliniază că liniile de injecții de capital sunt raportate în bilanțurile consolidate ale Eurosistemului la categoria „alte creanțe în euro față de instituțiile de credit din zona euro” , fără a se oferi o dezvăluire mai largă și nici informații mai precise privind aceste linii sau operațiunile subiacente și condițiile asociate acestora; solicită BCE să îmbunătățească pe site-ul său de internet raportarea privind evoluția injecțiilor de capital, defalcată pe țări;

27.  este încurajat de stabilizarea nivelurilor dezechilibrelor TARGET II în a doua jumătate a anului 2012; înțelege că sistemul de decontare TARGET II a avut un rol esențial în protejarea integrității sistemului financiar din zona euro; rămâne, cu toate acestea, preocupat de fragmentarea continuă a piețelor financiare în zona euro;

28.  reamintește independența BCE în realizarea politicii sale monetare, astfel cum este consacrată în tratate; susține că aplicarea politicii monetare ar trebui să aibă loc în mod democratic și să reprezinte rezultatul deliberărilor dintre mai multe puncte de vedere și abordări, pentru a se întări transparența și, în consecință, răspunderea democratică; reamintește în această privință importanța dialogului monetar și a întrebărilor cu solicitare de răspuns scris prezentate de deputați;

29.  este preocupat de posibilele efecte secundare ale politicii monetare extraordinar de acomodante și prelungite, precum asumarea unor riscuri excesive, acumularea de dezechilibre financiare, denaturarea prețurilor pe piața financiară și stimularea amânării măsurilor necesare de corectare și reformare a bilanțului; încurajează BCE să găsească un echilibru just între riscurile abandonării premature a politicii sale extraordinar de acomodante și riscurile legate de continuarea acestei politici;

30.  subliniază că BCE trebuie să fie pregătită să respecte cele mai înalte standarde ale răspunderii în fața Parlamentului atunci când își îndeplinește sarcinile în materie de politică monetară și de supraveghere și reamintește, în acest sens, importanța dialogului monetar și a întrebărilor cu solicitare de răspuns scris depuse de Parlament; reamintește nevoia continuă de a spori transparența în cadrul BCE, ceea ce ar avea ca rezultat sporirea credibilității și a previzibilității, și salută îmbunătățirile realizate deja în acest sens;

31.  consideră că cursul de schimb reprezintă o variabilă esențială a politicii economice, care afectează competitivitatea zonei euro; subliniază importanța sprijinirii monedei euro ca monedă internațională;

32.  invită BCE, în cooperare cu băncile centrale naționale, să își explice politicile în termeni de operațiuni de swap valutar destinate să contribuie la menținerea stabilității financiare;

Uniunea bancară

33.  observă că sistemul bancar european este încă fragil și trebuie reformat din punct de vedere structural și consolidat prin dezvoltarea unei veritabile uniuni bancare;

34.  salută progresele înregistrate în cadrul negocierilor cu privire la regulamentul privind mecanismul unic de supraveghere (MUS), prin care BCE i se va conferi competența de a supraveghea instituțiile de credit din zona euro și cele care doresc să participe; consideră că instituirea MUS va contribui la eliminarea legăturii dintre bănci și guverne și la dezvoltarea unei abordări europene comune față de gestionarea crizelor;

35.  salută în special implicarea sa în procedura de numire a președintelui și a vicepreședintelui consiliului de supraveghere;

36.  consideră că înființarea unui mecanism unic de supraveghere ar trebui să contribuie la restabilirea încrederii în sectorul bancar și la revigorarea acordării de credite interbancare și a fluxurilor de credite transfrontaliere prin supravegherea independentă integrată pentru toate statele membre participante;

37.  invită MUS să își desfășoare activitatea cu respectarea strictă a cadrului de reglementare unic privind serviciile financiare și în deplină concordanță cu principiile care se află la baza pieței unice a serviciilor financiare;

38.  consideră că BCE ar trebui să salute posibilitatea de a implica statele membre care nu aparțin zonei euro în MUS pentru a asigura o mai bună armonizare a practicilor de supraveghere la nivelul UE;

39.  subliniază importanța unei cooperări fructuoase în cadrul MSU între BCE și autoritățile competente naționale, pentru a se asigura o supraveghere eficace și eficientă;

40.  salută faptul că se află în pregătire o examinare cuprinzătoare a calității activelor tuturor băncilor care vor face obiectul unei supravegheri directe în cadrul MUS, examinare care va contribui și la testul de rezistență general ce va fi efectuat de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) în cooperare cu MUS în al doilea trimestru din 2014;

41.  observă că întărirea BCE în urma instituirii MUS trebuie echilibrată printr-o răspundere mai mare în fața parlamentelor naționale și a Parlamentului European;

42.  consideră că transparența în materie de supraveghere bancară este esențială, astfel cum s-a convenit în cadrul acordului interinstituțional dintre Parlamentul European și Banca Centrală Europeană;

43.  observă că acordarea unor sarcini de supraveghere BCE prezintă noi dificultăți în ceea ce privește conflictele de interese și salută dispozițiile prevăzute în acest domeniu în acordul interinstituțional dintre Parlamentul European și BCE; reamintește că, pentru a pune în aplicare în întregime aceste dispoziții, BCE urmează să instituie norme mai exacte care includ, printre altele, dispoziții prin care sunt prevăzute perioade de reflecție pentru personalul de rang superior al Eurosistemului care a fost implicat în supravegherea bancară;

44.  reamintește faptul că este extrem de important ca BCE să asigure separarea operațională a unităților principale, care pregătesc proiectele de decizii în domeniul politicii monetare, de politica de supraveghere; subliniază că este extrem de important ca acordul negociat între BCE și Parlamentul European privind măsurile practice să asigure responsabilitatea democratică;

45.  consideră că este stringent necesar să se aprobe crearea unui sistem european unic de soluționare a situațiilor de criză pentru a proteja contribuabilii și a preveni noi crize ale sistemului bancar;

46.  subliniază că, pentru a îmbunătăți rezistența sistemului bancar, este esențial să fie mărită diversitatea din cadrul acestuia prin încurajarea dezvoltării unor bănci locale mici și mijlocii;

Aspecte instituționale

47.  subliniază că regulamentul privind MUS prevede posibilitatea unor mecanisme interinstituționale între Parlamentul European și BCE în ceea ce privește răspunderea democratică, care accentuează rolul Parlamentului; îndeamnă BCE să îndeplinească noile cerințe, în special cele legate de răspunderea democratică și transparența activităților sale de supraveghere;

48.  invită BCE să realizeze o autoevaluare critică a tuturor aspectelor activității sale, inclusiv a impactului programelor de ajustare la elaborarea cărora a contribuit și a adecvării ex post a ipotezelor și scenariilor macroeconomie care servesc ca bază pentru aceste programe;

49.  solicită BCE să publice un rezumat al proceselor-verbale ale reuniunilor Consiliului guvernatorilor, inclusiv argumentele și înregistrările votărilor;

50.  este îngrijorat de disprețul manifestat de Consiliu față de Rezoluția Parlamentului din 25 octombrie 2012 referitoare la numirea unui nou membru al Comitetului executiv al BCE(3) și observă că ar trebui luate în considerare în mod corespunzător atât competențele profesionale, cât și sexul candidaților pentru funcțiile superioare din conducerea BCE; consideră că instituțiile UE, inclusiv BCE, ar trebui să reprezinte un exemplu în materie de echilibru între sexe și că este esențial să fie îmbunătățită reprezentarea ambelor sexe în posturile de conducere ale BCE; dezaprobă faptul că statele membre au ignorat votul negativ din Parlamentul European, atât în Comisia ECON, cât și în plen, care a fost motivat de neluarea în considerare a echilibrului între sexe la numirea lui Yves Mersch; îndeamnă statele membre să includă o perspectivă privind echilibrul între sexe, cu posibilitatea întreprinderii unei acțiuni pozitive în vederea unei reprezentări echilibrate a sexelor, la numirea membrilor Comitetului executiv;

51.  reamintește faptul că, potrivit articolului 10 alineatul (4) din Protocolul nr. 4 la Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, deși reuniunile Consiliului guvernatorilor sunt confidențiale, acesta poate decide să facă public rezultatul deliberărilor sale; solicită BCE să furnizeze, în rapoartele sale anuale viitoare, un răspuns motivat la raportul anual al Parlamentului European privind BCE;

o
o   o

52.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Băncii Centrale Europene.

(1) JO C 138, 4.5.1998, p. 177. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0176. (3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0396.