Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2013/2169(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0100/2014

Texte depuse :

A7-0100/2014

Dezbateri :

PV 10/03/2014 - 20
CRE 10/03/2014 - 20

Voturi :

PV 11/03/2014 - 9.28
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2014)0206

Texte adoptate
PDF 426kWORD 143k
Marţi, 11 martie 2014 - Strasbourg
Eradicarea torturii în lume
P7_TA(2014)0206A7-0100/2014

Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2014 referitoare la eradicarea torturii în lume (2013/2169(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Declarația Națiunilor Unite privind protecția tuturor persoanelor împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 9 decembrie 1975(1),

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și Protocolul opțional la aceasta (OPCAT),

–  având în vedere Regulile standard minime pentru tratamentul prizonierilor ale ONU și alte standarde ONU relevante universal aplicabile;

–  având în vedere rapoartele Raportorului special al ONU privind tortura și alte tratamente crude, inumane sau degradante(2) ,

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU privind tortura,

–  având în vedere declarația adoptată de Comitetul ONU împotriva torturii din 22 noiembrie 2001 în legătură cu evenimentele din 11 septembrie 2001 și care afirmă că interzicerea torturii este o obligație absolută și inderogabilă în temeiul dreptului internațional și își exprimă convingerea că măsurile de lupă împotriva terorismului adoptate de statele părți la convenție trebuie să respecte obligațiile asumate de acestea prin ratificarea Convenției împotriva torturii;

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 20 decembrie 2012 referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea(3),

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, iar cel mai recent, rezoluția sa din 20 decembrie 2012(4),

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și, în special, articolul 3, conform căruia „nimeni nu poate fi supus torturii și nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”,

–  având în vedere Convenția europeană împotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante,

–  având în vedere Convenția privind statutul refugiaților, adoptată la 28 iulie 1951 de către Organizația Națiunilor Unite(5),

–  având în vedere cel de-al 23-lea raport general al Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante al Consiliului Europei, publicat la 6 noiembrie 2013(6),

–  având în vedere Convenția privind drepturile copilului și cele două protocoale opționale privind vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă(7) și privind implicarea copiilor în conflictele armate(8),

–  având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea(9),

–  având în vedere Convenția pentru prevenirea și reprimarea torturii intrată în vigoare în 1997(10),

–  având în vedere Statutul Curții Penale Internaționale,

–  având în vedere Manualul privind mijloacele eficiente de anchetare și de colectare a probelor privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (Protocolul de la Istanbul(11)),

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația(12) , adoptat de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,

–  având în vedere orientările politicii UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, actualizate în 2012(13),

–  având în vedere orientările UE privind pedeapsa cu moartea din 16 iunie 2008(14),

–  având în vedere Orientările UE privind drepturile omului și dreptul internațional în domeniul umanitar(15),

–  având în vedere Raportul anual 2012 al UE privind drepturile omului și democrația în lume, adoptat de Consiliul la 6 iunie 2013(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul anual 2011 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri(19),

–  având în vedere studiul său referitor la implementarea orientărilor UE privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (PE 348.584) din martie 2007(20),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante(21),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante(22),

–  având în vedere Recomandarea sa din 13 iunie 2013 adresată Vicepreședintelui Comisiei/ Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului și Comisiei privind analizarea în 2013 a organizării și funcționării SEAE (23),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0100/2014),

A.  întrucât tortura persistă încă la nivel mondial, deși interzicerea absolută a torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante este o normă internațională majoră, fiind prevăzută în convențiile ONU, precum și în convențiile regionale privind drepturile omului;

B.  întrucât termenul „tortură” din prezenta rezoluție trebuie înțeles în sensul definiției ONU și include pedepsele sau tratamentul crud, inuman și degradant;

C.  întrucât CAT și OPCAT au creat un cadru internațional cu potențial real de a conduce spre eradicarea torturii, în special prin crearea unor mecanisme naționale de prevenire independente și eficiente (MNP);

D.  întrucât UE și-a consolidat angajamentul făcut în Cadrul strategic al UE privind drepturile omului, de a-și continua campania fermă împotriva torturii și a tratamentelor crude, inumane și degradante;

E.  întrucât eradicarea torturii, a relelor tratamente, a pedepselor și a tratamentelor inumane și degradante este parte integrantă din politica UE în materie de drepturi ale omului, aflându-se într-o relație de interdependență cu alte domenii și instrumente ale acțiunii UE;

F.  întrucât ultima evaluare și analiză globală publică a măsurilor vizând aplicarea a avut loc în 2008, iar orientările UE au fost actualizate în 2012;

G.  întrucât, în conformitate cu orientările actualizate, în cadrul combaterii terorismului, statele membre sunt hotărâte să respecte în totalitate obligațiile internaționale ce interzic tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante;

H.  întrucât tortura poate fi atât fizică, cât și psihică; întrucât s-a înregistrat o creștere a numărului de cazuri în care psihiatria este utilizată ca mijloc de constrângere a apărătorilor drepturilor omului, care sunt închiși în instituții psihiatrice pentru a-i împiedica să își desfășoare activitățile politice și din cadrul comunității;

I.  întrucât sistemele judiciare ale statelor membre ar trebui să dispună de instrumente pentru a urmări penal torționarii care nu au fost judecați și întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită cazurilor de tortură comise în timpul dictaturilor din Europa, multe dintre acestea rămânând nepedepsite;

J.  întrucât în multe țări erodarea interzicerii absolute a torturii constituie în continuare o provocare persistentă în contextul măsurilor de combatere a terorismului;

K.  întrucât există provocări semnificative în ceea ce privește măsurile adoptate atunci când se discută nevoile specifice de protecție ale grupurilor vulnerabile, în special ale copiilor;

L.  întrucât forțele de ordine din anumite țări au recurs intenționat la tortură ca metodă de interogare; întrucât tortura nu poate fi privită constitui un mijloc acceptabil de soluționare a infracțiunilor,

1.  subliniază faptul că interdicția torturii este absolută, în conformitate cu dreptul internațional umanitar și cu CAT; subliniază faptul că tortura reprezintă una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, având un impact puternic asupra milioanelor de persoane și a familiilor acestora și nejustificându-se în niciun caz;

2.  salută includerea a trei acțiuni legate de eradicarea torturii în Planul de acțiune al UE privind democrația și drepturile omului, dar subliniază că sunt necesare repere specifice și măsurabile, pentru a evalua implementarea la timp a acestora în parteneriat cu societatea civilă;

3.  aduce un omagiu tuturor organizațiilor societății civile, instituțiilor naționale pentru drepturile omului, mecanismelor naționale de prevenire și persoanelor care luptă pentru a le oferi victimelor căi de atac și despăgubiri, luptând împotriva impunității și prevenind activ peste tot în lume flagelul torturii și al relelor tratamente;

4.  observă că, în conformitate cu CAT, termenul „tortură” înseamnă orice act prin care „i se cauzează, în mod intenționat, durere sau suferințe acute, fizice sau mentale unei persoane [...] de un agent într-o funcție publică sau de orice altă persoană cu titlu oficial, sau la instigarea sau cu consensul expres sau tacit al acesteia”; consideră, cucu toate acestea, că situațiile în care actele de tortură și alte pedepse sau tratamente crude, inumane și degradante sunt comise cu implicarea altor actori decât acei agenți statali sau funcționari publici trebuie abordate prin măsuri de politică vizând prevenirea, responsabilitatea și reabilitarea;

5.  denunță prevalența torturii și a altor forme de rele tratamente în lume și condamnă din nou cu fermitate astfel de acte, care sunt și trebuie interzise în orice moment și în orice loc și, prin urmare, nu pot fi justificate; observă că Orientările UE privind tortura nu sunt pe deplin implementate, ceea ce contravine declarațiilor și angajamentelor UE de a aborda problema torturii ca pe o prioritate; îndeamnă SEAE și statele membre să dea un nou impuls implementării acestor orientări, în special prin identificarea priorităților, a celor mai bune practici și a oportunităților de diplomație publică, prin consultarea părților interesate relevante, inclusiv a societății civile, și prin evaluarea implementării aspectelor legate de tortură din Planul de acțiune al UE privind democrația și drepturile omului; solicită, în acest sens, implementarea integrală și la timp a celor trei acțiuni legate de eradicarea torturii din Planul de acțiune al UE;

6.  recomandă ca viitoarea revizuire a Planului de acțiune al UE să definească mai multe acțiuni ambițioase și specifice vizând eradicarea torturii, cum ar fi informații mai eficiente și o repartizarea a sarcinilor mai eficientă, cursuri de formare și inițiative comune cu birourile locale ale ONU. Raportorii speciali ai ONU și cu alți actori internaționali, precum Organizația pentru Securitate și cooperarea în Europa (OSCE) și Consiliul Europei și sprijinirea creării și consolidării de mecanisme regionale de prevenire a torturii;

7.  salută actualizarea orientărilor UE din 2012 privind tortura; subliniază importanța unei implementări efective a acestor orientări și orientate spre rezultate, alături de alte orientări și inițiative politice;

8.  salută faptul că orientările reflectă o abordare holistă în materie de măsuri, inclusiv promovarea unui cadru legislativ și juridic adecvat pentru prevenirea eficientă și interzicerea torturii și monitorizarea locurilor de detenție, discutând impunitatea, și reabilitarea deplină și efectivă a victimelor torturii, susținută de acțiuni credibile, consecvente și coerente;

9.  invită Consiliul, SEAE și Comisia să adopte măsuri mai eficiente pentru a se asigura că Parlamentul și societatea civilă sunt implicate, cel puțin, în exercițiul de evaluare privind orientărilor UE referitoare la tortură;

10.  reafirmă importanța majoră a centrelor de reabilitare pentru victimele torturii atât în interiorul, cât și în exteriorul UE, pentru abordarea traumelor fizice și psihice pe termen lung suferite de victimele torturii; salută ajutorul financiar furnizat de Uniunea Europeană centrelor de readaptare pentru victimele torturii în întreaga lume și îndeamnă aceste centre să adopte o abordare multidisciplinară care să cuprindă atât o monitorizare psihologică, un acces la un tratament medical, cât și un sprijin social și juridic; este în continuare convins că astfel de centre din țări terțe finanțate de Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului nu ar trebui să facă obiectul tăierii finanțării chiar și în condiții de criză financiară și economică, dat fiind faptul că sistemele de sănătate din aceste țări sunt adesea incapabile de a aborda în mod adecvat problemele specifice ale victimelor torturii;

11.  regretă faptul că din 2008 nu a fost făcut nici un bilanț cuprinzător și public al implementării orientărilor și subliniază nevoia de a evalua periodic și riguros implementarea acestora;

12.  recomandă ca orientările UE să fie însoțite de măsuri detaliate de punere în aplicare ce urmează să fie difuzate șefilor de misiuni și reprezentanțelor statelor membre în țările terțe UE; solicită șefilor de misiuni să includă cazurile individuale de tortură și rele tratamente în aplicarea acestora, precum și în rapoartele ulterioare;

13.  subliniază faptul că politica UE trebuie să se bazeze pe coordonarea eficientă a inițiativelor și a acțiunilor la nivelul UE și al statelor membre, pentru a utiliza la maxim potențialul instrumentelor politice disponibile și sinergia lor cu proiectele finanțate de UE;

14.  invită Comisia, SEAE și statele membre să facă analize periodice ale aplicării Regulamentului (CE) nr 1236/2005 privind interzicerea comerțului cu echipamente de tortură și a pedepsei capitale, precum și să promoveze această reglementare la nivel mondial, ca model viabil pentru aplicarea unei interdicții eficiente a instrumentelor de tortură;

15.  ia act de recenta propunere a Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr 1236/2005 privind comerțul cu anumite bunuri care ar putea fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura sau alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante (COM (2014) 0001); subliniază importanța abordării unor aspecte precum serviciile de brokeraj, asistența tehnică și de tranzitul mărfurilor relevante; reiterează solicitarea anterioară a Parlamentului de introducere în regulament a unei clauze pentru încetarea torturii pentru a le permite statelor membre ca, pe baza unor informații prealabile, să restricționeze sau să refuze exportul oricăror obiecte susceptibile de a fi utilizate pentru tortură, rele tratamente sau pedeapsa capitală;

16.  consideră că pedeapsa cu moartea, ca încălcare a dreptului la integritatea personală și demnitate umană, este incompatibilă cu interzicerea pedepselor crude, inumane sau degradante în temeiul legislației internaționale și solicită SEAE și statelor membre să recunoască oficial această incompatibilitate și să adapteze în consecință politicile UE privind pedeapsa capitală; subliniază nevoia de a interpreta orientările UE privind pedeapsa cu moartea și tortura ca transversale; consideră deplorabile izolarea fizică și psihică, și presiunile exercitate asupra deținuților condamnați la moarte; reafirmă nevoia unui studiu juridic cuprinzător și a unor discuții la nivelul ONU privind legăturile dintre aplicarea pedepsei cu moartea, inclusiv fenomenul celulelor morții care provoacă traume psihice severe și deteriorare fizică, și interzicerea torturii și a tratamentelor sau pedepselor crude, inumane sau degradante;

17.  sprijină interdicția imediată a lapidării; subliniază faptul că lapidarea este o formă brutală de execuție;

18.  încurajează reluarea activității grupului de lucru al Consiliului privind tortura, fapt ce ar trebui să impulsioneze implementarea orientărilor prin identificarea priorităților, a celor mai bune practici și a oportunităților de diplomație publică, organizarea de consultări cu părțile interesate și organizațiile societății civile, precum și contribuții la analiza regulată a aplicării chestiunilor legate de tortură menționate în Planul de acțiune al UE;

19.  este deosebit de îngrijorat de torturarea în închisori a apărătorilor drepturilor omului, inclusiv a activiștilor comunitari, a jurnaliștilor, a avocaților pentru drepturile omului și a bloggerilor; recunoaște că, adesea, oamenii cei mai implicați în lupta pentru drepturile omului și democrație sunt cei care suferă cel mai mult ca urmare a detențiilor ilegale, intimidărilor, torturii și expunerii la pericole a familiilor lor; insistă ca atât misiunile UE de la fața locului, cât și funcționarii UE de rang înalt să ridice sistematic și constant această problemă în reuniunile cu omologii din țări terțe, inclusiv prin menționarea numelor apărătorilor drepturilor omului aflați în închisori;

20.  ia act cu îngrijorare gravă de existența unor centre secrete de detenție și de practicarea detenției secrete și a închiderii îndelungate în celule de izolare în mai multe țări, ceea ce reprezintă unele dintre exemplele cele mai îngrijorătoare de tortură și rele tratamente; consideră că aceste cazuri ar trebui să fie menționate sistematic în declarații și în demersurile întreprinse și ar trebui incluse în listele de cazuri individuale discutate în cadrul dialogurilor și consultărilor privind drepturile omului dintre UE și țări terțe;

21.  își reafirmă preocuparea legată de abuzurile sistematice și larg răspândite la adresa drepturilor omului din Republica Populară Democrată Coreeană (Coreea de Nord), în special de utilizare a torturii și a lagărelor de muncă împotriva prizonierilor politici și a cetățenilor repatriați; solicită autorităților din Coreea de Nord să permită, ca un prim pas, experților independenți internaționali inspectarea tuturor tipurilor de centre de detenție;

22.  subliniază faptul că nu există excepții justificabile privind interzicerea absolută a torturii, după cum nu există nicio justificare pentru tratamentul sau pedepsele crude, inumane și degradante, și că statele au o obligație de a implementa garanții pentru a preveni tortura și relele tratamente, precum și pentru a se asigura tragerea la răspundere și accesul la căi de atac și despăgubiri eficiente în orice moment, inclusiv în contextul preocupărilor legate de securitatea națională și de măsurile de combatere a terorismului; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că anumite state încredințează atribuții executive paralele unor grupuri paramilitare, în încercarea de a se sustrage obligațiilor internaționale; subliniază că interdicția se aplică și transferului și utilizării de informații obținute prin tortură sau susceptibile de a avea drept urmare tortura; reamintește că interzicerea torturii este o normă obligatorie în temeiul dreptului internațional privind drepturile omului și al dreptului internațional umanitar, ceea ce înseamnă că se aplică deopotrivă în timp de pace și de război;

23.  își exprimă îngrijorarea cu privire la violențele din partea forțelor de poliție și consideră că această problemă ocupă un loc important în campania împotriva torturii și a tratamentelor degradante, în special în cazul reprimării manifestațiilor pacifice, aceste violențe constituind cel puțin rele tratamente în sens internațional, chiar acte de tortură;

24.  salută proiectul comun al Consiliului Europei și al Asociației pentru prevenirea torturii vizând elaborarea unui ghid practic pentru membrii PE care vizitează centrele de detenție pentru imigranți;

25.  solicită adoptarea unui ghid practic pentru membrii PE care vizitează locurile de detenție în contextul vizitelor regulate ale delegației Parlamentului European în țări terțe; consideră că ghidul ar trebui să includă recomandări specifice cu privire la vizitele în centrele de detenție și în alte locuri în care copiii și femeile pot fi reținuți și ar trebui să asigure aplicarea principiului ,,nu face rău”, în conformitate cu Manualul de instruire al ONU pentru monitorizarea drepturilor omului, în special în scopul de a evita represaliile împotriva deținuților și a familiilor lor ca urmare a unor astfel de vizite; solicită ca astfel de vizite să fie efectuate în consultare cu delegația UE din țara în cauză, ONG-uri și organizații active în închisori;

26.  solicită SEAE, COHOM și altor actori relevanți să elaboreze împreună un studiu privind sprijinul acordat de UE pentru instituirea și funcționarea mecanismelor de prevenire naționale pentru a identifica cele mai bune practici prezentate în planul de acțiune al UE;

27.  invită SEAE, statele membre și Comisia să faciliteze instituirea și funcționarea mecanismelor naționale de prevenire independente și eficiente și, în special, formarea profesională a personalului acestora;

28.  invită COHOM, grupul de lucru dedicat torturii și DG HOME din cadrul Comisiei să elaboreze măsuri de integrare de prevenire a torturii în toate activitățile care țin de libertate, securitate și justiție;

Remedierea lacunelor în materie de protecție, în special în ceea ce privește torturarea copiilor

29.  își exprimă îngrijorarea în special în ceea ce privește actele de tortură și rele tratamente comise împotriva membrilor grupurilor vulnerabile, în special a copiilor; solicită UE să ia măsuri politice, diplomatice și financiare de prevenire a torturării copiilor;

30.  solicită UE să se ocupe de diferitele forme încălcare a drepturilor omului ce afectează copiii, în special cele legate de traficul de copii, pornografia infantilă, copiii-soldați, copiii aflați în detenție militară, munca copiilor, acuzațiile de vrăjitorie în rândul copiilor și intimidarea în mediul on line, când acestea sunt echivalate cu tortura, inclusiv pentru copiii din orfelinate, centre de detenție și din tabere de refugiați și din orice loc unde autoritățile sunt implicate în orice fel în tortura care afectează copiii;

31.  reamintește că minorii migranți neînsoțiți nu ar trebui trimiși niciodată în țări în care riscă să fie victime ale torturii sau ale tratamentelor inumane sau degradante;

32.  observă că utilizarea abuzivă a privării de libertate a copiilor, în special detenția preventivă și detenția copiilor imigranți, a avut ca urmare suprapopularea centrelor de detenție și intensificarea practicilor de tortură și rele tratamente aplicate copiilor; solicită statelor să se asigure că, astfel cum prevăd standardele universale privind drepturile omului, privarea de libertate a copiilor este într-adevăr utilizată doar ca măsură de ultimă instanță, pentru o perioadă minimă necesară și luând în considerare întotdeauna interesul superior al copilului;

33.  solicită statelor membre să creeze un sistem judiciar care să ia în considerare nevoile copiilor și care să includă mecanisme de raportare gratuite și confidențiale, inclusiv în centrele de detenție, care să le permită copiilor nu doar să își solicite drepturile, ci și să raporteze încălcările acestora;

34.  subliniază necesitatea ca UE să se ocupe de utilizarea internetului de către adulți și copii pentru tortura psihologică a copiilor și hărțuirea prin intermediul rețelelor de socializare on line; observă că, în ciuda existenței Programului pentru un internet mai sigur al UE, reacția UE la fenomenul hărțuirii pe internet a fost inadecvată; subliniază recentul val de incidente în care copiii și-au luat viața ca urmare a intimidărilor on line, precum și existența în continuare a unor site-uri, găzduite în statele membre, care au fost implicate direct sau indirect în aceste cazuri; subliniază, prin urmare, că se impune de urgență adoptarea de măsuri clare și ferme de către UE împotriva agresiunii și hărțuirii online și a site-urilor care le facilitează;

35.  recomandă concentrarea eforturilor politice ale UE pe reabilitare și centre de asistență psihologică pentru copiii care sunt victime ale torturii, aplicând o abordare care ia în considerare valorile culturale;

36.  recomandă includerea torturii copiilor în campania planificată cu privire la drepturile copilului, după cum se prevede în planul de acțiune;

37.  recomandă ca SEAE și Comisia să acorde o atenție deosebită torturii și tratamentelor crude, inumane sau degradante ce vizează artiști, jurnaliști, apărători ai drepturilor omului, liderii studenților, cadrele medicale și persoanele aparținând altor grupuri vulnerabile, cum ar fi minoritățile etnice, lingvistice, religioase și de alt tip, mai ales atunci când acestea sunt deținute în detenție sau în închisoare;

38.  solicită Vicepreședintelui Comisiei Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și șefilor delegațiilor UE ca în cadrul dialogului cu țările terțe să ridice problema formelor de tortură motivată de gen, care transformă fetele într-un grup deosebit de vulnerabil și, în special, problema mutilării genitale a femeilor și căsătoriile forțate la vârste tinere, astfel cum se prevede în cadrul strategic al și în planul de acțiune;

39.  solicită SEAE și COHOM să abordeze în mod specific torturarea copiilor în viitoarea actualizare a Orientărilor UE și a Planului de acțiune al UE;

40.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că femeile sunt în special victime ale actelor de tortură și ale tratamentelor inumane sau degradante specifice (viol, mutilări sexuale, sterilizare, avort, controlul forțat al nașterilor, fecundare deliberată), în special în contextul unor conflicte armate în cadrul cărora aceste acte sunt utilizate ca metodă de război, inclusiv cu privire la minori;

41.  condamnă în același mod actele de tortură, de violențe și de abuzuri împotriva persoanelor, pe motivul orientării lor sexuale sau al identității lor de gen;

42.  subliniază, în această privință, necesitatea de a sprijini activitatea ONG-urilor angajate într-o luptă de prevenire a violenței în conflicte și, prin urmare, a torturii și a relelor tratamente impuse populației civile în aceste situații, prin intermediul unei sensibilizări a mișcărilor de luptă armată, astfel încât acestea să respecte normele umanitare internaționale, în ceea ce privește violențele motivate de gen;

Combaterea torturii în cadrul relațiilor UE cu țările terțe

43.  invită SEAE și reprezentanții speciali ai UE pentru drepturile omului și COHOM să se asigure că Strategiile de țară privind drepturile omului (HRCS) conțin obiective și criterii de referință specifice fiecărei țări în ceea ce privește combaterea torturii, inclusiv identificarea grupurilor care necesită protecție specială, precum copiii, femeile, persoanele strămutate, refugiații și migranții, precum și cele care se confruntă cu discriminarea pe motive de etnie sau cultură, religie sau alte convingeri, orientare sexuală sau identitate de gen;

44.  solicită Uniunii Europene și întregii comunități internaționale să respecte principiul nereturnării unui solicitant de azil într-o țară în care acesta riscă tortura sau un tratament inuman sau degradant, astfel cum este definit de Convenția din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților;

45.  subliniază că HRCS ar trebui să identifice lacunele în materie de protecție, interlocutorii adecvați, precum și punctele de intrare, cum ar fi cadrul ONU, sectorul de securitate sau reforma sistemului judiciar, pentru a răspunde preocupărilor legate de tortură din fiecare țară;

46.  recomandă ca HRCS să se ocupe de cauzele profunde ale violenței și ale relelor tratamente din agențiile guvernamentale și instituțiile private și să definească nevoile în materie de asistență, pentru a oferi asistență tehnică din partea UE pentru consolidarea capacităților, reforma juridică și pregătire profesională, pentru a ajuta țările terțe să fie în conformitate cu obligațiile și normele internaționale, în special în contextul semnării și ratificării UNCAT și OPCAT, precum și să respecte dispozițiile acestora în materie de prevenție (în special instituirea unor mecanisme naționale de prevenire - MNP), să lupte împotriva impunității și pentru reabilitarea victimelor;

47.  recomandă totodată ca HRCS să încurajeze crearea și funcționarea de instituții naționale sau, dacă este cazul, consolidarea instituțiilor naționale care ar putea acționa eficient în materie de prevenire a torturii și a relelor tratamente, inclusiv, dacă este necesar, posibilitatea acordării de asistență financiară și tehnică dacă este cazul;

48.  subliniază nevoia ca delegațiile SEAE și UE să pună la dispoziție informații specifice privind sprijinul disponibil în țările terțe și posibilele căi de atac pentru victimele torturii și relelor tratamente;

49.  solicită delegațiilor SEAE și UE să utilizeze integral, acordând atenție specificului fiecărei țări vizate, instrumentele politice aflate la dispoziția lor, după cum s/a afirmat în Orientările UE privind tortura, inclusiv declarațiile publice, demersuri locale, dialogurile și consultările privind drepturile omului pentru a aduce în discuție cazuri individuale, reformele legislative necesare și ratificarea și implementarea convențiilor internaționale relevante;invită SEAE și statele membre să își reia practica de a desfășura campanii mondiale vizând aspecte tematice legate de tortură;

50.  invită delegațiile UE și ambasadele statelor membre de pe teren să aplice prevederile orientărilor UE privind tortura, iar SEAE și COHOM să monitorizeze cu regularitate punerea în aplicare a acestora;

51.  îndeamnă delegațiile UE și ambasadele statelor membre din întreaga lume să marcheze Ziua internațională de solidaritate cu victimele torturii în 26 iunie în fiecare an prin organizarea de seminarii, expoziții și alte evenimente;

52.  invită SEAE și RSUE să aducă în discuție în mod sistematic tortura și relele tratamente în dialogurile și consultările cu țări terțe;

53.  recomandă includerea chestiunilor legate de tortură în centrul forumurilor și seminarelor societății civile de la nivel local și regional, care ar putea fi monitorizate în cadrul consultărilor și al dialogurilor periodice privind drepturile omului;

54.  solicită UE ca, în cadrul dialogurilor sale privind drepturile omului, să promoveze implementarea standardelor minime ale ONU privind tratamentul aplicat prizonierilor pentru a se asigura că este respectată demnitatea acestora, precum și drepturile lor fundamentale și pentru a se asigura că aplicarea lor se face și în toate locurile de privare de liberate, inclusiv în spitale de boli mintale și secții de poliție;

55.  invită delegațiile UE și delegațiile Parlamentului să viziteze închisorile și alte locuri de detenție, inclusiv centrele de detenție pentru minori și locurile în care ar putea fi ținuți copii, să asiste la procese acolo unde există suspiciuni întemeiate de tortură a inculpaților sau de aplicarea unor tratamente rele și solicită informații cu privire și investigarea independentă a cazurilor individuale;

56.  invită delegațiile UE să ofere sprijin membrilor societății civile care sunt împiedicați să viziteze închisori și să asiste la procese;

57.  solicită SEAE, Comisiei și statelor membre să își respecte angajamentele asumate în Planul de acțiune privind drepturile omului vizând facilitatea creării și funcționării unor mecanisme naționale de prevenire (MNP) independente și eficiente; invită statele membre să evalueze și să analizeze cu rigurozitate și transparență MNP existente și instituțiile naționale pentru drepturile omului din UE și din țările terțe și să identifice cele mai bune practici în rândul acestora, asigurându-se faptul că drepturile copilului sunt luate în considerare, pentru a consolida mecanismele existente, a propune schimbări vizând îmbunătățirea lor și a promova aceste exemple pentru țările partenere;

58.  invită delegațiile UE să solicite ca detenția să fie utilizată doar în ultimă instanță, în special în cazul persoanelor vulnerabile (cum ar fi femeile, copiii, solicitanții de azil și migranții);

59.  este profund îngrijorat de recentele rapoarte care arată că întreprinderi stabilite în UE furnizează substanțe chimice utilizate pentru injecțiile letale în SUA; salută, în acest sens, elaborarea de către unele companii farmaceutice europene a unui sistem contractual de control al exporturilor, menit să asigure că produsul lor Propofol nu este utilizat pentru injecțiile letale în țări care încă aplică pedeapsa cu moartea și, în special, în SUA;

Acțiunile UE în cadrul forurilor multilaterale și al organizațiilor internaționale

60.  salută eforturile persistente ale UE de a iniția și sprijini rezoluțiile adoptate regulat în cadrul Adunării Generală a ONU și al Consiliului pentru Drepturile Omului, precum și de a trata această problemă ca prioritate în cadrul ONU; sugerează menținerea unui contact periodic între ÎR/VP și RSUE și raportorul special al ONU pentru tortură, care să permită un schimb de informații relevant pentru relațiile de politică externă ale UE cu țări terțe; sugerează, de asemenea, ca Comisia pentru afaceri externe și Subcomisia pentru drepturile omului să invite periodic raportorul special al ONU pentru tortură pentru a informa Parlamentul cu privire la chestiuni legate de tortura din țări specifice;

61.  reamintește că, în conformitate cu articolele 7 și 8 din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI), tortura comisă sistematic sau la scară largă poate constitui o crimă de război sau o crimă împotriva umanității; subliniază că principiul responsabilității care trebuie protejat conferă comunității internaționale sarcina de a proteja populația care este victimă a acestor crime și solicită, în acest sens, revizuirea procesului decizional al Consiliului de Securitate, cu scopul de a evita orice blocaj, atunci când este vorba despre responsabilitatea de a proteja;

62.  invită țările terțe să coopereze pe deplin cu raportorul special al ONU privind tortura, Comitetul împotriva torturii și organismele regionale împotriva torturii, cum ar fi Comitetul pentru prevenirea torturii în Africa, Comitetul european pentru prevenirea torturii (CPT) și raportorul pentru persoane private de libertate pentru Organizația Statelor Americane (OSA); încurajează statele membre și SEAE să ia în considerare sistematic, în relațiile sale cu țările terțe, recomandările raportorului special și ale altor organisme, inclusiv în cadrul procesului de evaluare periodică universală (EPU);

63.  îndeamnă SEAE, RSUE și statele membre să promoveze în mod activ ratificarea și implementarea OPCAT ca o prioritate și să își intensifice eforturile vizând înființarea și funcționarea MNP eficiente și independente în țările terțe;

64.  invită SEAE, Comisia și statele membre să sprijine instituirea și funcționarea mecanismelor regionale de prevenire a torturii, inclusiv Comitetul pentru prevenirea torturii în Africa și raportorul OSA pentru persoanele private de libertate;

65.  invită SEAE, RSUE și Comisia să își intensifice sprijinul oferit țărilor terțe, ajutându-le să implementeze în mod eficient a recomandările organismelor relevante instituite prin tratatele ONU, inclusiv Comitetul împotriva torturii și Subcomisia pentru prevenirea torturii, Comitetul pentru drepturile copilului și Comitetul pentru eliminarea discriminării femeilor;

66.  invită SEAE ca, în măsura capacității sale, să ofere asistență tehnică pentru reabilitarea victimelor torturii și a familiilor lor, pentru a-i ajuta să își refacă viața;

67.  subliniază importanța participării active a statelor membre în implementarea dispozițiilor planului de acțiune și informarea periodică a SEAE cu privire la acțiunile întreprinse în acest sens;

68.  invită UE să coopereze mai eficient cu CPT și Comisarul pentru drepturile omului din cadrul Consiliului Europei;

Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO)

69.  salută inițiativele și proiectele existente din cadrul IEDDO, 7 % din fondurile acestuia fiind alocate pentru proiecte legate de tortură, și subliniază că este necesar să se aloce în continuare fonduri pentru lupta împotriva torturii și a tratamentelor și pedepselor crude și degradante, care să se axeze pe sensibilizare, prevenire, abordarea impunității, precum și pe reabilitarea socială și psihologică a victimelor torturii, proiectele holistice având prioritate;

70.  subliniază că fondurile alocate proiectelor în cadrul viitoarei perioade de programare ar trebui să ia în considerare prioritățile UE, astfel cum se precizează în planul de acțiune;

71.  invită statele membre să ofere o perspectivă asupra programelor de asistență bilaterală în domeniul prevenirii torturii și al reabilitării cu scopul de a face schimb de bune practici și de a crea sinergii și complementarități între proiectele IEDDO;

Credibilitatea, coerența și consecvența măsurilor UE

72.  reamintește necesitatea ca Uniunea și statele membre să facă dovadă de exemplaritate pentru a-și asigura credibilitatea; invită, prin urmare, în Belgia, Finlanda, Grecia, Irlanda, Letonia și Slovacia să ratifice OPCAT ca o chestiune de prioritate și să creeze MNP independente, eficiente și dotate cu resurse adecvate; remarcă importanța comunicărilor individuale, ca un instrument pentru prevenirea torturii și a maltratare și îndeamnă statele membre să accepte jurisdicțiile individuale în conformitate cu articolul 21 din CAT; solicită semnatarilor Convenției ONU cu privire la drepturile copilului să semneze și să ratifice al 3-lea protocolul la aceasta; invită, de asemenea, cele 21 de state membre care nu au ratificat încă Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate să acorde prioritate ratificării;

73.  invită statele membre care nu au făcut declarații de recunoaștere a jurisdicției în temeiul articolului 22 a CAT să acorde prioritate recunoașterii;

74.  invită toate statele membre care au MNP să se angajeze într-un dialog constructiv, în vederea aplicării recomandărilor administratorilor de proiecte naționale, împreună cu recomandările CPT, CAT și ale Subcomisiei sale pentru prevenirea torturii, într-un mod coerent și complementar;

75.  încurajează Uniunea Europeană să își consolideze angajamentul său față de valorile universale ale drepturilor omului și o invită în acest sens să utilizeze politica de vecinătate și principiul „mai mult pentru mai mult” cu scopul de a încuraja țările vecine să realizeze reforme în vederea consolidării campaniei împotriva torturii;

76.  regretă sprijinul foarte limitat oferit de statele membre ale UE Fondului voluntar al ONU pentru victimele torturii și Fondului special al OPCAT; invită statele membre și Comisia să sprijine activitatea acestor fonduri prin contribuții voluntare, substanțiale și constante, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul Planului de acțiune;

77.  declară că UE trebuie să adopte o poziție mai decisivă și să solicite instituțiilor și statelor membre să își consolideze angajamentul și voința politică pentru a obține un moratoriu privind pedeapsa cu moartea în întreaga lume;

78.  invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune cu scopul de a crea un mecanism pentru stabilirea și impunerea de sancțiuni clare (interzicerea de a călători, înghețarea fondurilor) funcționarilor din țări terțe (inclusiv ofițeri de poliție și judecători) implicați în încălcări grave ale drepturilor omului, cum ar fi tortura și tratamentul crud, inuman sau degradant; subliniază că criteriile de includere pe listă trebuie să se bazeze pe surse bine documentate, convergente și independente, precum și pe dovezi convingătoare, oferind celor vizați posibilitatea de a recurge la căi de atac;

79.  reamintește obligația tuturor statelor, inclusiv a statelor membre ale UE, de a adera strict la principiul nereturnării, în virtutea căruia statele nu trebuie să deporteze sau să extrădeze o persoană către o jurisdicție unde aceasta riscă să fie persecutată; consideră că practica de a cere asigurări diplomatice din partea statului de destinație nu scutește statul membru care face trimiterea de obligațiile sale și denunță astfel de practici prin care se eludează interzicerea absolută a torturii și a returnărilor;

80.  observă poziția esențială pe care UE, în strânsă cooperare cu ONU, o are pe scena mondială în ceea ce privește combaterea torturii; subliniază faptul că consolidarea principiului de toleranță zero a torturii rămâne în centrul politicilor și strategiilor UE privind promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât în interiorul, cât și în afara UE; regretă faptul că nu toate statele membre respectă pe deplin Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului, precum și că este posibil ca o parte dintre societățile cu sediul în țările dezvoltate să fi vândut în mod ilegal țărilor terțe dispozitive de poliție și de securitate care pot fi folosite pentru tortură;

81.  invită Consiliul și Comisia să finalizeze actuala revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1236/2005, inclusiv anexele sale, pentru a asigura o implementarea mai eficientă, în conformitate cu recomandările Parlamentului European exprimate în Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului; invită statele membre să respecte integral prevederile regulamentului, în special, obligația ca toate statele membre, în conformitate cu articolul 13, să întocmească la timp rapoarte anuale de activitate și să le facă publice, de asemenea, să facă schimb de informații între statele membre și Comisie cu privire la deciziile de autorizare;

Considerații privind combaterea torturii și politica de dezvoltare

82.  reamintește necesitatea de concepe o strategie integrată și cuprinzătoare de combatere a torturii prin înlăturarea cauzelor sale profunde; consideră că această strategie ar trebui să includă o transparență instituțională generală și o voință politică mai puternică la nivel de stat pentru a combate relele tratamente; subliniază nevoia urgentă de a aborda problemele referitoare la sărăcie, inegalitate, discriminare și violență, prin utilizarea mecanismelor naționale de prevenție și prin consolidarea autorităților și a ONG-urilor locale; subliniază nevoia de consolidare și mai mare a dezvoltării mecanismelor UE de aplicare a cooperării pentru dezvoltare și a drepturilor omului pentru a aborda cauzele profunde ale violenței;

83.  subliniază faptul că accesul la justiție, combaterea impunității, anchetele imparțiale, consolidarea societății civile și promovarea educației împotriva maltratării sunt esențiale pentru combaterea torturii;

84.  subliniază că utilizarea termenului „tortură” și, prin urmare, interzicerea, urmărirea penală și pedepsirea absolute ale acestei practici, nu ar trebui să excluse în cazul în care aceste acte sunt provocate de forțe armate neregulate sau de grupuri tribale, religioase sau de rebeli;

85.  reamintește importanța și specificitatea dialogului privind drepturile omului ca parte componentă a dialogului politic, în conformitate cu articolul 8 din Acordul de parteneriat de la Cotonou; reamintește, de asemenea, faptul că toate dialogurile privind drepturile omului cu țările terțe ar trebui să includă o componentă fermă de interzicere a torturii;

86.  îndeamnă Consiliul și Comisia să încurajeze țările partenere să adopte o abordare orientată spre victime în ceea ce privește combaterea torturii și a altor tratamente crude, inumane sau degradante, acordând o atenție specială nevoilor victimelor în cadrul politicii de cooperare pentru dezvoltare; subliniază faptul că introducerea condiționalității ajutorului nu este un mod eficient de abordare a acestei probleme și că dialogurile și negocierile la nivel înalt, implicarea societății civile și concentrarea pe stimulente pot genera rezultate mai bune.

Considerații privind combaterea torturii și drepturile omului

87.  îndeamnă UE să se asigure, prin intermediul condiționării ajutorului, că țările terțe protejează toate persoanele de tortură, mai ales femeile și fetele; solicită Comisiei să își regândească politica de ajutor pentru țările care practică tortura și să direcționeze acest ajutor în sprijinul victimelor;

88.  salută măsurile avute în vedere de Comisie în Comunicarea sa privind Eliminarea mutilării genitale a femeilor (COM(2013)0833) și reiterează necesitatea unei coerențe a politicilor interne și externe ale Uniunii Europene în privința acestei probleme; subliniază, de asemenea, că UE trebuie să continue colaborarea cu țările terțe pentru a eradica practica mutilării genitale a femeilor; încurajează statele membre, care nu au procedat în acest sens, să incrimineze mutilarea genitală în legislația lor națională și să asigure implementarea legislației relevante;

89.  își exprimă îngrijorarea cu privire la cazurile de execuție a femeilor cu probleme de sănătate mintală sau a celor cu dificultăți de învățare;

90.  condamnă toate formele de violență împotriva femeilor, în special crimele de onoare, violența înrădăcinată în convingeri culturale sau religioase, căsătoriile forțate, genicidul și crimele pentru zestre; afirmă că UE trebuie să trateze aceste forme de violență ca tortură; invită toate părțile interesate să lucreze în mod activ în prevenirea practicilor de tortură, prin măsuri de educare și de sensibilizare;

91.  condamnă toate formele de tortură ale femeilor care practică vrăjitoria sau farmecele, comise în mai multe țări din întreaga lume;

92.  salută abordarea graduală și inovatoare a Statutului de la Roma prin recunoașterea violenței sexuale și violenței de gen, inclusiv a violului, a sclaviei sexuale, a prostituției forțate, a sarcinilor forțate, a sterilizării forțate sau a altor forme de violență sexuală de o gravitate comparabilă, drept forme de tortură și, prin urmare, drept crime de război și crime împotriva umanității; salută, de asemenea, implementarea de către fondurile de sprijin pentru victimele CPI a unor programe care urmăresc reabilitarea femeilor care sunt victime ale torturii, în special în situațiile de postconflict;

93.  solicită UE să încurajeze țările care încă nu au procedat în acest sens să ratifice și să pună în aplicare CAT, precum și Statutul de la Roma și să includă dispozițiile sale relevante privind violența pe bază de gen în legislația lor internă;

94.  îndeamnă statele să condamne ferm tortura și violența împotriva femeilor și fetelor în situații de conflict armat și post-conflict; recunoaște că violența sexuală și cea motivată de gen afectează victime și supraviețuitori, rude, comunități și societăți și solicită adoptarea unor măsuri eficiente vizând responsabilizarea și existența unor căi de atac eficiente;

95.  consideră esențial ca procurorii și judecătorii de la nivel național să aibă capacitatea și expertiza necesare pentru a urmări penal și a judeca în mod corespunzător pe cei care comit infracțiuni motivate de gen;

96.  consideră că nesepararea femeilor transgen din închisori de deținuții de sex masculin este crudă, inumană, degradantă și inacceptabilă;

97.  solicită UE ca, în cadrul dialogurilor sale privind drepturile omului, să implementarea normelor ONU privind tratamentul aplicat prizonierelor și măsuri neprivative de libertate pentru infractoare (Normele de la Bangkok) pentru a consolida normele internaționale privind tratamentul aplicat prizonierelor, care include sănătatea lor, sensibilitatea lor de gen și îngrijirea copiilor.

o
o   o

98.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor statelor membre, Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile Omului și raportorului special al ONU pe probleme de tortură.

(1) http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/DeclarationTorture.aspx
(2) http://www.ohchr.org/EN/Issues/Torture/SRTorture/Pages/SRTortureIndex.aspx
(3) (A/RES/67/176).
(4) (A/RES/67/167).
(5) http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/StatusOfRefugees.aspx
(6) http://www.cpt.coe.int/en/annual/rep-23.pdf
(7) http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/OPSCCRC.aspx
(8) http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/OPACCRC.aspx
(9) http://www.icrc.org/eng/war-and-law/treaties-customary-law/geneva-conventions/
(10) http://www.cidh.oas.org/Basicos/English/Basic9.Torture.htm
(11) Publicat de Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Geneva, http://www.ohchr.org/Documents/Publications/training8Rev1en.pdf
(12) Documentul 11855/2012 al Consiliului.
(13) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/8590.en08.pdf.
(14) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/10015.en08.pdf.
(15) http://eeas.europa.eu/human_rights/docs/guidelines_en.pdf
(16) http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/13/st08/st09431.en13.pdf.
(17) Texte adoptate, P7_TA(2012)0503.
(18) Texte adoptate, P7_TA(2012)0504.
(19) Texte adoptate, P7_TA(2013)0418.
(20) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/etudes/join/2007/348584/EXPO-DROI_ET(2007)348584_EN.pdf
(21) JO L 200, 30.7.2005, p. 1.
(22) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 107.
(23) Texte adoptate, P7_TA(2013)0278.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate