Parlamentul European,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Convenția de la Geneva din 1951 și protocoalele adiționale la aceasta,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2013 referitoare la măsurile UE și ale statelor membre pentru a face față fluxului de refugiați ca urmare a conflictului din Siria(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la fluxurile migratorii din Mediterana, cu o atenție specială acordată evenimentelor tragice petrecute în largul coastelor insulei Lampedusa(2),

–  având în vedere discursul Președintelui Parlamentului European pronunțat în timpul vizitei acestuia la Lampedusa din 2-3 octombrie 2014, pentru a marca un an de la tragedia din 3 octombrie 2013,

–  având în vedere rapoartele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne referitoare la vizitele efectuate de delegațiile sale în Lampedusa în noiembrie 2011, în Iordania în februarie 2013, pentru a evalua situația refugiaților din Siria, și în Bulgaria în ianuarie 2014, pentru a evalua situația solicitanților de azil și a refugiaților, în special a celor proveniți din Siria,

–  având în vedere dezbaterile organizate la 9 octombrie 2013 în cadrul perioadei de sesiune pe tema politicilor privind fluxurile migratorii din Mediterana, cu o atenție specială acordată evenimentelor tragice petrecute în largul coastelor insulei Lampedusa,

–  având în vedere dezbaterile organizate de la începutul actualei legislaturi: la 22 iulie 2014 în cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne pe tema punerii în aplicare a comunicării privind activitatea Grupului operativ pentru Marea Mediterană; la 4 septembrie 2014 pe tema activităților Frontex în Marea Mediterană și a Grupului operativ pentru Marea Mediterană; la 24 septembrie 2014 pe tema celui de Al cincilea raport anual al Comisiei privind imigrația și azilul (2013)(3) și a Raportului anual al Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO) referitor la situația azilului în Uniunea Europeană (2013),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind activitatea Grupului operativ pentru Marea Mediterană din 4 decembrie 2013(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 20 decembrie 2013,

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 22 mai 2014 referitor la punerea în aplicare a Comunicării privind activitatea Grupului operativ pentru Marea Mediterană(5),

–  având în vedere Concluziile adoptate de Consiliul European în cadrul reuniunii sale din 26-27 iunie 2014, în care sunt definite orientările strategice în ceea ce privește planificarea legislativă și operațională pentru următorii ani din domeniile libertății, securității și justiției(6),

–  având în vedere orientările politice ale viitoarei Comisii Europene, prezentate de către Președintele Juncker la 15 iulie 2014 în plenul Parlamentului European,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 septembrie 2014 referitor la politicile europene în materie de imigrație(7),

–  având în vedere angajamentele pe care și le-a luat comisarul pentru migrație, afaceri interne și cetățenie, domnul Avramopoulos, cu ocazia audierii sale de către Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din 30 septembrie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind „Adoptarea de măsuri pentru o mai bună gestionare a fluxurilor migratorii” adoptate la 10 octombrie 2014,

–  având în vedere raportul din aprilie 2012 al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) intitulat „Pierderile de vieți omenești din Marea Mediterană”,

–  având în vedere rapoartele anuale ale Raportorului special al ONU pentru drepturile omului în cazul migranților, în special raportul referitor la gestionarea frontierelor externe ale UE și impactul său asupra drepturilor omului în cazul migranților, publicat în aprilie 2013, și raportul referitor la exploatarea prin muncă a migranților, publicat în aprilie 2014,

–  având în vedere discursul rostit de Sanctitatea Sa Papa Francis în timpul vizitei efectuate la Parlamentul European la 25 noiembrie 2014,

–  având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns oral adresate Consiliului și Comisiei referitoare la situația din Marea Mediterană și la necesitatea unei abordări holistice a migrației de către UE (O-000078/2014 – B8-0037/2014 și O-000079/2014 – B8-0038/2014),

–  având în vedere dezbaterea privind situația din Marea Mediterană și necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE organizată la Parlament la 25 noiembrie 2014,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, conform Organizației Internaționale pentru Migrație(8), în primele nouă luni ale anului 2014 cel puțin 3 072 persoane și-au pierdut viața în Marea Mediterană, ceea ce arată încă o dată că este necesar să facem tot posibilul pentru a salva viețile celor aflați în pericol și că este nevoie ca statele membre să își respecte obligațiile internaționale ce le revin în materie de salvare pe mare;

B.  întrucât, potrivit relatărilor, aproximativ 500 de migranți au fost uciși după ce ambarcațiunea cu care se deplasau din Egipt înspre UE a fost, se pare, lovită și scufundată cu forța de traficanți; întrucât traficanții de persoane și membrii filierelor de imigrație clandestină profită de pe urma migrației ilegale și întrucât aceste rețele reprezintă un risc serios pentru viețile migranților și o problemă pentru UE;

C.  întrucât operațiunea de patrulare, salvare și supraveghere, „Mare Nostrum”, lansată de Italia pentru a consolida activitățile umanitare de salvare din Mediterana, a salvat 150 810 persoane în decurs de 364 de zile(9); întrucât guvernul italian și-a anunțat intenția de a elimina treptat operațiunile „Mare Nostrum”;

D.  întrucât operațiunea comună „Triton” coordonată de Frontex a devenit pe deplin operațională la 1 noiembrie 2014 și este neclar ce contribuții vor face statele membre în viitor,

1.  recunoaște importanța elaborării unei abordări globale a migrației;

2.  reamintește că este necesar ca UE să își asume în mod echitabil partea de responsabilitate și de solidaritate care îi revine față de statele membre care primesc cel mai mare număr de refugiați și de solicitanți de azil atât în termeni absoluți, cât și proporțional (în conformitate cu articolul 80 din TFUE); reamintește obligațiile care decurg din articolele 78 și 79 din TFUE;

3.  regretă pierderile tragice de vieți din Mediterana; îndeamnă UE și statele membre să facă tot posibilul pentru a preveni alte pierderi de vieți pe mare; este conștient de faptul că e necesar să se asigure îndeplinirea efectivă a obligațiilor de căutare și salvare pe mare și finanțarea adecvată a acestora pe termen mediu și lung;

4.  consideră că este necesar să se reflecteze asupra consolidării politicii și securității frontierelor și asupra modului de îmbunătățire a rolului viitor al Frontex și EASO; invită statele membre să își arate în continuare solidaritatea și angajamentul contribuind suficient la bugetele și operațiunile acestor agenții;

5.  reamintește că statele membre ar trebui să impună sancțiuni penale severe împotriva traficanților de persoane și a filierelor de imigrație clandestină către Uniunea Europeană și în interiorul acesteia, precum și împotriva persoanelor sau grupurilor care exploatează migranți vulnerabili pe teritoriul UE și să lanseze campanii ample de informare pentru a sensibiliza populația cu privire la tipurile de riscuri la care se expun cei care își încredințează soarta în mâinile traficanților și victimele acestora;

6.  consideră că ar trebui examinate alte căi de migrație legală;

7.  consideră că este necesar să se examineze viitoare inițiative care urmează exemplele pozitive de relocare, inclusiv programul de relocare voluntară prevăzut la articolul 17 din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare; reamintește că fondurile UE acordă asistență acelor state membre care sunt dispuse să pună în aplicare programe de relocare;

8.  subliniază necesitatea examinării strategiei globale de cooperare cu țările terțe, inclusiv cu Africa Subsahariană, Africa de Nord și Orientul Mijlociu, în ceea ce privește asistența umanitară, financiară și politică, inclusiv în materie de asigurare a respectării legii dacă este cazul; dorește clarificări cu privire la rolul politicilor regionale, de relocare și de returnare, inclusiv al acordurilor de gestionare a migrației atât ale țărilor de origine, cât și ale țărilor de tranzit, pentru a încerca să elimine cauzele profunde ale migrației; subliniază necesitatea ca țările terțe să respecte dreptul internațional în ceea ce privește salvarea de vieți pe mare și să garanteze protecția refugiaților și respectarea drepturilor fundamentale;

9.  ar trebui să se ia în considerare posibilitatea procesării rapide, în colaborare cu țările terțe de tranzit și de origine, și a returnării celor care nu se califică pentru azil și protecție în UE, asigurând utilizarea optimă a resurselor pentru cei care au nevoie de protecție; subliniază că este necesar să se încurajeze politicile de returnare voluntară, garantându-se totodată protecția drepturilor tuturor migranților și asigurarea accesului sigur și legal la sistemul de azil al UE;

10.  consideră că ar trebui realizată o analiză detaliată a modului în care fondurile alocate afacerilor interne, inclusiv fondurile de urgență, sunt cheltuite în acest context, în special pentru acțiuni din domeniul migrației și azilului, controlului la frontiere, combaterii traficului de persoane și a filierelor de imigrație clandestină și al returnărilor, precum și o analiză a fondurilor legate de politica externă și politica de dezvoltare a UE;

11.  își exprimă preocuparea cu privire la modul prin care să se asigure punerea efectivă în aplicare a sistemului european comun de azil – inclusiv, dacă este necesar și dacă se solicită acest lucru, lansarea mecanismului de alertă timpurie, pregătire și gestionare a crizelor [articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 604/2013] sau utilizarea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazurile în care legislația UE nu este aplicată în mod corespunzător – și prin care să se garanteze standarde comune eficace pentru primire, proceduri și calificări pe întreg teritoriul UE, protejând categoriile cele mai vulnerabile și încurajând incluziunea socială a refugiaților;

12.  încredințează comisiei competente în fond sarcina de a evalua diferitele politici implicate, cu resurse adiționale cu care, de pildă, să se organizeze audieri și delegații ad hoc, de a elabora un set de recomandări și de a raporta plenului sub forma unui raport de inițiativă strategică înainte de finele anului 2015;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0414. (2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0448. (3) COM(2014)0288. (4) COM(2013)0869. (5) SWD(2014)0173, Părțile 1 și 2. (6) EUCO 79/14 (7) REX/414. (8) Fatal Journeys: Tracking Lives Lost during Migration (Ultima călătorie: pe urmele vieților pierdute în timpul migrației), IOM, 2014. (9) http://www.marina.difesa.it/EN/operations/Pagine/MareNostrum.aspx