Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2016/0280(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0245/2018

Texte depuse :

A8-0245/2018

Dezbateri :

PV 11/09/2018 - 12
CRE 11/09/2018 - 12
PV 26/03/2019 - 2
CRE 26/03/2019 - 2

Voturi :

PV 05/07/2018 - 6.4
CRE 05/07/2018 - 6.4
PV 12/09/2018 - 6.4
CRE 12/09/2018 - 6.4
Explicaţii privind voturile
PV 26/03/2019 - 7.11
CRE 26/03/2019 - 7.11
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0337
P8_TA(2019)0231

Texte adoptate
PDF 322kWORD 119k
Miercuri, 12 septembrie 2018 - Strasbourg
Dreptul de autor pe piața unică digitală ***I
P8_TA(2018)0337A8-0245/2018

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 12 septembrie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul de autor pe piața unică digitală (COM(2016)0593 – C8-0383/2016 – 2016/0280(COD))(1)

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)   Directivele adoptate în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe asigură un nivel ridicat de protecție a titularilor de drepturi și creează un cadru în care poate avea loc exploatarea operelor și a altor obiecte protejate. Prezentul cadru juridic armonizat contribuie la buna funcționare a pieței interne, stimulând inovarea, creativitatea, investițiile și producerea de conținut nou, inclusiv în mediul digital. Protecția oferită de prezentul cadru juridic contribuie, de asemenea, la obiectivul Uniunii de a respecta și a promova diversitatea culturală și, în același timp, de a aduce în prim-plan patrimoniul cultural comun european. Articolul 167 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene conține cerința ca Uniunea să țină seama de aspectele culturale în acțiunile sale.
 (2)   Directivele adoptate în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe contribuie la funcționarea pieței interne, asigură un nivel ridicat de protecție a titularilor de drepturi, facilitează procesul de obținere a drepturilor și creează un cadru în care poate avea loc exploatarea operelor și a altor obiecte protejate. Prezentul cadru juridic armonizat contribuie la buna funcționare a unei piețe interne cu adevărat integrate, stimulând inovarea, creativitatea, investițiile și producerea de conținut nou, inclusiv în mediul digital, urmărind a se evita fragmentarea pe piața internă. Protecția oferită de prezentul cadru juridic contribuie, de asemenea, la obiectivul Uniunii de a respecta și a promova diversitatea culturală și, în același timp, de a aduce în prim-plan patrimoniul cultural comun european. Articolul 167 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene conține cerința ca Uniunea să țină seama de aspectele culturale în acțiunile sale.
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 3
(3)   Rapidele evoluții tehnologice continuă să transforme modul în care sunt create, produse, distribuite și exploatate operele și alte obiecte protejate. Continuă să apară noi modele de afaceri și noi actori. Obiectivele și principiile stabilite în cadrul juridic al Uniunii privind drepturile de autor sunt în continuare valabile. Cu toate acestea, atât pentru titularii de drepturi, cât și pentru utilizatori continuă să existe insecuritate juridică în ceea ce privește anumite utilizări, printre care și utilizările transfrontaliere, ale operelor și ale altor obiecte protejate în mediul digital. După cum s-a enunțat în Comunicarea Comisiei intitulată „Către un cadru modern, mai european privind drepturile de autor”26, este necesar ca actualul cadru al UE privind drepturile de autor să fie adaptat și completat în anumite domenii. Prezenta directivă conține norme pentru adaptarea anumitor excepții și limitări la mediul digital și la cel transfrontalier, precum și măsuri pentru facilitarea anumitor practici de acordare a licențelor în ceea ce privește difuzarea operelor aflate în afara circuitului comercial și disponibilitatea online a operelor audiovizuale pe platforme de video la cerere, în scopul asigurării unui acces mai larg la conținut. În vederea asigurării unei piețe performante a drepturilor de autor, ar trebui să existe norme pentru drepturile în cazul publicațiilor, pentru utilizarea operelor și a altor obiecte protejate de către furnizorii de servicii online de stocare și permitere a accesării conținutului încărcat de utilizatori și pentru transparența contractelor autorilor și ale artiștilor interpreți sau executanți.
 (3)   Rapidele evoluții tehnologice continuă să transforme modul în care sunt create, produse, distribuite și exploatate operele și alte obiecte protejate, iar legislația relevantă trebuie să fie orientată spre viitor, astfel încât să nu împiedice dezvoltarea tehnologică. Continuă să apară noi modele de afaceri și noi actori. Obiectivele și principiile stabilite în cadrul juridic al Uniunii privind drepturile de autor sunt în continuare valabile. Cu toate acestea, atât pentru titularii de drepturi, cât și pentru utilizatori continuă să existe insecuritate juridică în ceea ce privește anumite utilizări, printre care și utilizările transfrontaliere, ale operelor și ale altor obiecte protejate în mediul digital. După cum s-a enunțat în Comunicarea Comisiei intitulată „Către un cadru modern, mai european privind drepturile de autor”26, este necesar ca actualul cadru al UE privind drepturile de autor să fie adaptat și completat în anumite domenii. Prezenta directivă conține norme pentru adaptarea anumitor excepții și limitări la mediul digital și la cel transfrontalier, precum și măsuri pentru facilitarea anumitor practici de acordare a licențelor în ceea ce privește difuzarea operelor aflate în afara circuitului comercial și disponibilitatea online a operelor audiovizuale pe platforme de video la cerere, în scopul asigurării unui acces mai larg la conținut. În vederea asigurării unei piețe performante și echitabile a drepturilor de autor, ar trebui să existe norme vizând exercitarea și aplicarea utilizării operelor și a altor obiecte protejate pe platformele furnizorilor de servicii online, precum și transparența contractelor autorilor și ale artiștilor interpreți sau executanți și a contabilității legate de exploatarea operelor protejate în conformitate cu contractele respective.
__________________
 __________________
26 COM(2015) 626 final.
 26 COM(2015)0626.
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 4
(4)   Prezenta directivă se bazează pe normele stabilite în directivele aflate în vigoare în acest domeniu, și anume Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului27, Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului28, Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului29, Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului30, Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului31 și Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului32, și completează respectivele norme.
 (4)   Prezenta directivă se bazează pe normele stabilite în directivele aflate în vigoare în acest domeniu, și anume Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului27, Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului27a, Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului28, Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului29, Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului30, Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului31 și Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului32, și completează respectivele norme.
_________________
 _________________
27 Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date (JO L 77, 27.3.1996, p. 20-28).
 27 Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date (JO L 77, 27.3.1996, p. 20).
27a Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă („Directiva privind comerțul electronic”) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).
28 Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, 22.6.2001, p. 10-19).
 28 Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, 22.6.2001, p. 10).
29 Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (JO L 376, 27.12.2006, p. 28-35).
 29 Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (JO L 376, 27.12.2006, p. 28).
30 Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru calculator (JO L 111, 5.5.2009, p. 16-22).
 30 Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru calculator (JO L 111, 5.5.2009, p. 16).
31 Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane (JO L 299, 27.10.2012, p. 5-12).
 31 Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane (JO L 299, 27.10.2012, p. 5).
32 Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă (JO L 84, 20.3.2014, p. 72-98).
 32 Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă (JO L 84, 20.3.2014, p. 72).
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 5
(5)   În domeniul cercetării, al educației și al conservării patrimoniului cultural, tehnologiile digitale permit noi tipuri de utilizări care nu sunt reglementate în mod clar de normele actuale ale Uniunii în materie de excepții și limitări. În plus, caracterul opțional al excepțiilor și limitărilor prevăzute de Directivele 2001/29/CE, 96/9/CE și 2009/24/CE în aceste domenii poate avea un impact negativ asupra funcționării pieței interne. Acest lucru este deosebit de relevant în ceea ce privește utilizările transfrontaliere, care devin tot mai importante în mediul digital. Prin urmare, excepțiile și limitările care sunt prevăzute în prezent în dreptul Uniunii și care au relevanță pentru cercetarea științifică, activitățile didactice și conservarea patrimoniului cultural ar trebui să fie reevaluate prin prisma noilor utilizări respective. Ar trebui introduse excepții obligatorii sau limitări pentru utilizarea tehnologiilor de extragere a textului și a datelor în domeniul cercetării științifice, al ilustrării didactice din mediul digital și al conservării patrimoniului cultural. În cazul utilizărilor care nu fac obiectul excepțiilor sau al limitării prevăzute în prezenta directivă, ar trebui să se aplice în continuare excepțiile și limitările existente în dreptul Uniunii. Directivele 96/9/CE și 2001/29/CE ar trebui adaptate.
 (5)   În domeniul cercetării, al inovării, al educației și al conservării patrimoniului cultural, tehnologiile digitale permit noi tipuri de utilizări care nu sunt reglementate în mod clar de normele actuale ale Uniunii în materie de excepții și limitări. În plus, caracterul opțional al excepțiilor și limitărilor prevăzute de Directivele 2001/29/CE, 96/9/CE și 2009/24/CE în aceste domenii poate avea un impact negativ asupra funcționării pieței interne. Acest lucru este deosebit de relevant în ceea ce privește utilizările transfrontaliere, care devin tot mai importante în mediul digital. Prin urmare, excepțiile și limitările care sunt prevăzute în prezent în dreptul Uniunii și care au relevanță pentru inovare, cercetarea științifică, activitățile didactice și conservarea patrimoniului cultural ar trebui să fie reevaluate prin prisma noilor utilizări respective. Ar trebui introduse excepții obligatorii sau limitări pentru utilizarea tehnologiilor de extragere a textului și a datelor în domeniul inovării și al cercetării științifice, al ilustrării didactice din mediul digital și al conservării patrimoniului cultural. În cazul utilizărilor care nu fac obiectul excepțiilor sau al limitării prevăzute în prezenta directivă, ar trebui să se aplice în continuare excepțiile și limitările existente în dreptul Uniunii. Prin urmare, ar trebui să funcționeze în continuare excepțiile funcționale existente în aceste domenii în statele membre, atât timp cât nu restrâng domeniul de aplicare al excepțiilor și al limitărilor prevăzute în prezenta directivă. Directivele 96/9/CE și 2001/29/CE ar trebui adaptate.
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 6
(6)   Excepțiile și limitarea stabilite în prezenta directivă au scopul de a asigura un echilibru corect între drepturile și interesele autorilor și ale altor titulari de drepturi, pe de o parte, și cele ale utilizatorilor, pe de altă parte. Acestea pot fi aplicate doar în anumite cazuri speciale care nu sunt în contradicție cu exploatarea normală a operelor sau a altor obiecte protejate și în care interesele legitime ale titularilor de drepturi nu sunt lezate în mod nejustificat.
 (6)   Excepțiile și limitările stabilite în prezenta directivă au scopul de a asigura un echilibru corect între drepturile și interesele autorilor și ale altor titulari de drepturi, pe de o parte, și cele ale utilizatorilor, pe de altă parte. Acestea pot fi aplicate doar în anumite cazuri speciale care nu sunt în contradicție cu exploatarea normală a operelor sau a altor obiecte protejate și în care interesele legitime ale titularilor de drepturi nu sunt lezate în mod nejustificat.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 8
(8)   Noile tehnologii permit analiza numerică automatizată a informațiilor în formă digitală, cum ar fi texte, sunete, imagini sau alte date, procedeu cunoscut în general sub denumirea de extragere a textului și a datelor. Respectivele tehnologii permit cercetătorilor să prelucreze volume mari de informații pentru dobândirea de noi cunoștințe și descoperirea de noi tendințe. În timp ce tehnologiile de extragere a textului și a datelor predomină în toată economia digitală, există o largă recunoaștere a faptului că extragerea textului și a datelor poate, în special, să fie utilă mediului de cercetare și, astfel, să încurajeze inovarea. În Uniune, organismele de cercetare, precum universitățile și institutele de cercetare, se confruntă însă cu insecuritate juridică în ceea ce privește măsura în care pot efectua extrageri de text și de date din conținuturi. În anumite cazuri, extragerea textului și a datelor poate presupune acte protejate prin drepturi de autor și/sau prin dreptul sui generis privind bazele de date, în special reproducerea operelor sau a altor obiecte protejate și/sau extragerea de conținuturi dintr-o bază de date. Dacă nu se aplică nicio excepție sau limitare, pentru întreprinderea acestor acte este necesară o autorizație din partea titularilor de drepturi. Extragerea textului și a datelor poate avea loc, de asemenea, în legătură cu simple fapte sau date care nu sunt protejate prin drepturi de autor, iar în astfel de cazuri autorizația nu ar fi necesară.
 (8)   Noile tehnologii permit analiza numerică automatizată a informațiilor în formă digitală, cum ar fi texte, sunete, imagini sau alte date, procedeu cunoscut în general sub denumirea de extragere a textului și a datelor. Extragerea textului și a datelor permite citirea și analizarea unor volume mari de informații stocate digital pentru dobândirea de noi cunoștințe și descoperirea de noi tendințe. În timp ce tehnologiile de extragere a textului și a datelor predomină în toată economia digitală, există o largă recunoaștere a faptului că extragerea textului și a datelor poate, în special, să fie utilă mediului de cercetare și, astfel, să încurajeze inovarea. În Uniune, organismele de cercetare, precum universitățile și institutele de cercetare, se confruntă însă cu insecuritate juridică în ceea ce privește măsura în care pot efectua extrageri de text și de date din conținuturi. În anumite cazuri, extragerea textului și a datelor poate presupune acte protejate prin drepturi de autor și/sau prin dreptul sui generis privind bazele de date, în special reproducerea operelor sau a altor obiecte protejate și/sau extragerea de conținuturi dintr-o bază de date. Dacă nu se aplică nicio excepție sau limitare, pentru întreprinderea acestor acte este necesară o autorizație din partea titularilor de drepturi. Extragerea textului și a datelor poate avea loc, de asemenea, în legătură cu simple fapte sau date care nu sunt protejate prin drepturi de autor, iar în astfel de cazuri autorizația nu ar fi necesară.
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 8 a (nou)
(8a)  Pentru extragerea de text și date, în majoritatea cazurilor, este necesară în primul rând accesarea informațiilor și apoi reproducerea lor. În general, informațiile sunt prelucrate prin extragere de text și date numai după ce au fost normalizate. În cazul accesului legal la informații, utilizarea protejată prin drepturi de autor are loc în momentul în care informațiile sunt normalizate, întrucât aceasta presupune o reproducere prin schimbarea formatului informațiilor sau prin extragerea dintr-o bază de date într-un format compatibil cu extragerea de text și date. Procesele cu relevanță pentru drepturile de autor în utilizarea tehnologiilor de extragere de text și date nu sunt, în consecință, procesele ca atare de extragere de text și date, care constau în lectura și analiza informațiilor normalizate și stocate digital, ci accesarea și procesul de normalizare a informațiilor care permite analiza lor computațională automatizată, în măsura în care acest proces implică extragerea dintr-o bază de date sau reproduceri. Excepțiile pentru extragerea textului și a datelor în scopurile prevăzute în prezenta directivă ar trebui înțelese ca o trimitere la procesele cu relevanță pentru drepturile de autor necesare pentru a permite extragerea textului și a datelor. În cazul în care dreptul existent de proprietate intelectuală a fost neaplicabil pentru extragerea textului și a datelor, aceste utilizări ar trebui să rămână neafectate de prezenta directivă.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 10
(10)   Problema insecurității juridice ar trebui rezolvată prin prevederea unei excepții obligatorii de la dreptul de reproducere și, de asemenea, de la dreptul de prevenire a extragerii dintr-o bază de date. Ar trebui ca noua excepție să nu aducă atingere actualei excepții obligatorii pentru actele provizorii de reproducere, prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29, care ar trebui să continue să se aplice în cazul tehnicilor de extragere a textului și a datelor, când acestea nu implică realizarea de copii care depășesc domeniul de aplicare al excepției respective. Organismele de cercetare ar trebui, de asemenea, să beneficieze de excepție atunci când sunt implicate într-un parteneriat public-privat.
 (10)   Problema insecurității juridice ar trebui rezolvată prin prevederea unei excepții obligatorii pentru organizațiile de cercetare, de la dreptul de reproducere și, de asemenea, de la dreptul de prevenire a extragerii dintr-o bază de date. Ar trebui ca noua excepție să nu aducă atingere actualei excepții obligatorii pentru actele provizorii de reproducere, prevăzută la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE, care ar trebui să continue să se aplice în cazul tehnicilor de extragere a textului și a datelor, când acestea nu implică realizarea de copii care depășesc domeniul de aplicare al excepției respective. Şi pentru instituțiile de învățământ și instituțiile de patrimoniu cultural care desfășoară activități de cercetare științifică ar trebui să funcționeze excepția pentru extragerea textului și a datelor, cu condiția ca de rezultatele cercetării să nu beneficieze o firmă care exercită o influență decisivă asupra acestui tip de organizații, în particular. În cazul în care cercetarea este efectuată în cadrul unui parteneriat public-privat, întreprinderea care participă la parteneriatul public-privat ar trebui să aibă, de asemenea, acces legal la opere și la alte materiale. Reproducerile și extracțiile făcute în scopul extragerii textului și a datelor ar trebui să fie stocate în condiții de siguranță și într-un mod care să garanteze că exemplarele sunt folosite doar în scopul desfășurării unei activități de cercetare științifică.
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 13 a (nou)
(13a)  Pentru a încuraja inovarea în sectorul privat, statele membre ar trebui să poată prevedea o excepție care merge mai departe decât excepția obligatorie, cu condiția ca utilizarea operelor și a altor obiecte protejate menționate să fi fost rezervate expres de către titularii de drepturi, inclusiv de mijloace de citire automată.
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Considerentul 15
(15)   Deși programele de învățare la distanță și programele educaționale transfrontaliere sunt dezvoltate cel mai adesea la nivelul învățământului superior, instrumentele și resursele digitale sunt utilizate din ce în ce mai mult la toate nivelurile de învățământ, în special pentru a îmbunătăți și a îmbogăți experiența de învățare. De excepția sau limitarea prevăzută în prezenta directivă ar trebui, prin urmare, să beneficieze toate instituțiile de învățământ din cadrul învățământului primar, secundar, profesional și superior, în măsura în care acestea își desfășoară activitatea educațională în scopuri necomerciale. Structura de organizare și mijloacele de finanțare ale unei instituții de învățământ nu sunt factorii decisivi pentru a stabili natura necomercială a activității.
 (15)   Deși programele de învățare la distanță și programele educaționale transfrontaliere sunt dezvoltate cel mai adesea la nivelul învățământului superior, instrumentele și resursele digitale sunt utilizate din ce în ce mai mult la toate nivelurile de învățământ, în special pentru a îmbunătăți și a îmbogăți experiența de învățare. De excepția sau limitarea prevăzută în prezenta directivă ar trebui, prin urmare, să beneficieze toate instituțiile de învățământ din cadrul învățământului primar, secundar, profesional și superior, în măsura în care acestea își desfășoară activitatea educațională în scopuri necomerciale. Structura de organizare și mijloacele de finanțare ale unei instituții de învățământ nu sunt factorii decisivi pentru a stabili natura necomercială a activității. În cazul în care instituțiile de patrimoniu cultural urmăresc un obiectiv educațional și sunt implicate în activități de predare, ar trebui să existe posibilitatea ca statele membre să considere această instituție ca instituție de învățământ în cadrul acestei excepții, în măsura în care sunt vizate activitățile de predare.
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Considerentul 16
(16)   Excepția sau limitarea ar trebui să acopere utilizările digitale ale operelor și ale altor obiecte protejate, cum ar fi utilizarea unor părți sau extrase din opere pentru a sprijini, a îmbogăți sau a completa procesul de predare, inclusiv activitățile de învățare conexe. Utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate în temeiul excepției sau al limitării ar trebui să se facă numai în cadrul activităților de predare și de învățare desfășurate sub responsabilitatea instituțiilor de învățământ, inclusiv în cursul examenelor, și să se limiteze la ceea ce este necesar pentru desfășurarea activităților respective. Excepția sau limitarea ar trebui să acopere atât utilizările prin mijloace digitale în clasă, cât și utilizările online prin intermediul rețelei electronice securizate a instituției de învățământ, accesul la aceasta trebuind să fie protejat, în special prin proceduri de autentificare. Ar trebui să se înțeleagă că excepția sau limitarea acoperă și nevoile specifice de accesibilitate ale persoanelor cu handicap în cadrul ilustrării în scopuri didactice.
 (16)   Excepția sau limitarea ar trebui să acopere utilizările digitale ale operelor și ale altor obiecte protejate pentru a sprijini, a îmbogăți sau a completa procesul de predare, inclusiv activitățile de învățare conexe. Excepția sau limitarea utilizării ar trebui acordată atâta timp cât opera sau alte obiecte protejate folosite indică sursa, inclusiv numele autorilor, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește imposibil din motive de ordin practic. Utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate în temeiul excepției sau al limitării ar trebui să se facă numai în cadrul activităților de predare și de învățare desfășurate sub responsabilitatea instituțiilor de învățământ, inclusiv în cursul examenelor, și să se limiteze la ceea ce este necesar pentru desfășurarea activităților respective. Excepția sau limitarea ar trebui să acopere atât utilizările prin mijloace digitale în cazul în care activitatea didactică se desfășoară fizic, inclusiv atunci când aceasta are loc în afara spațiilor instituției de învățământ, de exemplu în biblioteci sau instituții de patrimoniu cultural, atâta timp cât utilizarea se face sub responsabilitatea unității de învățământ, cât și utilizările online prin intermediul mediului electronic securizate al instituției de învățământ, accesul la acesta trebuind să fie protejat, în special prin proceduri de autentificare. Ar trebui să se înțeleagă că excepția sau limitarea acoperă și nevoile specifice de accesibilitate ale persoanelor cu dizabilități în contextul ilustrării în scopuri didactice.
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Considerentul 16 a (nou)
(16a)  Prin mediu electronic securizat ar trebui să se înțeleagă un mediu de învățare și predare digitale, la care au acces prin intermediul unei proceduri de autentificare adecvate ale instituției de învățământ numai personalul didactic și elevii sau studenții înscriși într-un program de studiu.
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Considerentul 17
(17)   Pentru a facilita utilizările educaționale ale operelor și ale altor obiecte protejate, într-o serie de state membre sunt în vigoare dispoziții diferite, bazate pe punerea în aplicare a excepției prevăzute în Directiva 2001/29/CE sau pe contracte de licență care vizează alte utilizări. De obicei, aceste dispoziții au fost elaborate ținând seama de necesitățile instituțiilor de învățământ și ale diferitelor niveluri de învățământ. Deși este esențial să se armonizeze domeniul de aplicare al noii excepții obligatorii sau limitări în ceea ce privește utilizările digitale și activitățile didactice transfrontaliere, modalitățile de punere în aplicare pot diferi de la un stat membru la altul în măsura în care nu împiedică aplicarea efectivă a excepției sau a limitării sau utilizările transfrontaliere. Acest lucru ar trebui să permită statelor membre să folosească drept punct de plecare dispozițiile existente la nivel național. Mai precis, statele membre ar putea decide să condiționeze aplicarea excepției sau a limitării, integral sau parțial, de disponibilitatea unor licențe adecvate, care să acopere cel puțin aceleași utilizări ca și cele autorizate în temeiul excepției. Acest mecanism ar permite, de exemplu, să se dea prioritate licențelor pentru materiale care sunt destinate în principal pieței educației. Pentru a evita ca acest mecanism să genereze insecuritate juridică sau sarcini administrative excesive pentru instituțiile de învățământ, statele membre care adoptă această abordare ar trebui să ia măsuri concrete pentru a se asigura că sistemele de acordare a licențelor ce permit utilizări digitale ale operelor sau ale altor obiecte protejate pentru ilustrare în scopuri didactice sunt ușor accesibile și că instituțiile de învățământ au cunoștință de existența unor astfel de sisteme de acordare a licențelor.
 (17)   Pentru a facilita utilizările educaționale ale operelor și ale altor obiecte protejate, într-o serie de state membre sunt în vigoare dispoziții diferite, bazate pe punerea în aplicare a excepției prevăzute în Directiva 2001/29/CE sau pe contracte de licență care vizează alte utilizări. De obicei, aceste dispoziții au fost elaborate ținând seama de necesitățile instituțiilor de învățământ și ale diferitelor niveluri de învățământ. Deși este esențial să se armonizeze domeniul de aplicare al noii excepții obligatorii sau limitări în ceea ce privește utilizările digitale și activitățile didactice transfrontaliere, modalitățile de punere în aplicare pot diferi de la un stat membru la altul în măsura în care nu împiedică aplicarea efectivă a excepției sau a limitării sau utilizările transfrontaliere. Acest lucru ar trebui să permită statelor membre să folosească drept punct de plecare dispozițiile existente la nivel național. Mai precis, statele membre ar putea decide să condiționeze aplicarea excepției sau a limitării, integral sau parțial, de disponibilitatea unor licențe adecvate. Aceste tipuri de licențe pot lua forma unor acorduri de licențe colective, acorduri de licență colective extinse și licențe care sunt negociate colectiv precum „licențe generale”, pentru a evita ca instituțiile de învățământ să trebuiască să negocieze în mod individual cu titularii de drepturi. Aceste tipuri de licențe ar trebui să fie accesibile și să acopere cel puțin aceleași utilizări ca și cele autorizate în temeiul excepției. Acest mecanism ar permite, de exemplu, să se dea prioritate licențelor pentru materiale care sunt destinate în principal pieței educației sau pentru predarea în instituții de învățâmânt sau partituri muzicale. Pentru a evita ca acest mecanism să genereze insecuritate juridică sau sarcini administrative excesive pentru instituțiile de învățământ, statele membre care adoptă această abordare ar trebui să ia măsuri concrete pentru a se asigura că astfel de sisteme de acordare a licențelor ce permit utilizări digitale ale operelor sau ale altor obiecte protejate pentru ilustrare în scopuri didactice sunt ușor accesibile și că instituțiile de învățământ au cunoștință de existența unor astfel de sisteme de acordare a licențelor. Statele membre ar trebui să poată să prevadă sisteme care garantează că există o compensație echitabilă pentru titularii de drepturi pentru utilizările care fac obiectul acestor excepții sau limitări. Statele membre ar trebui încurajate să folosească sisteme care nu generează o sarcină administrativă, cum ar fi sistemele care prevăd plăți unice.
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Considerentul 17 a (nou)
(17a)  Pentru a asigura securitate juridică atunci când un stat membru decide să supună aplicarea excepției condiției de disponibilitate a licențelor adecvate, este necesar să se specifice condițiile în care o instituție de învățământ poate utiliza opere sau alte obiecte protejate în baza excepției respective și, dimpotrivă, situațiile în care ar trebui să acționeze în temeiul unui sistem de acordare a licenței.
Amendamentul 15
Propunere de directivă
Considerentul 18
(18)   Un act de conservare poate necesita reproducerea unei opere sau a unui alt obiect protejat din colecția unei instituții de patrimoniu cultural și, prin urmare, autorizarea în acest scop de către titularii de drepturi în cauză. Instituțiile de patrimoniu cultural s-au angajat să își conserve colecțiile pentru generațiile viitoare. Tehnologiile digitale oferă noi modalități de conservare a patrimoniului conținut în aceste colecții, dar creează și noi provocări. Având în vedere aceste noi provocări, este necesar să se adapteze cadrul juridic actual prin prevederea unei excepții obligatorii de la dreptul de reproducere, pentru a permite actele de conservare respective.
 (18)   Un act de conservare a unei opere sau a unui alt obiect protejat din colecția unei instituții de patrimoniu cultural poate impune reproducerea și, prin urmare, cere autorizarea de către titularii de drepturi în cauză. Instituțiile de patrimoniu cultural s-au angajat să își conserve colecțiile pentru generațiile viitoare. Tehnologiile digitale oferă noi modalități de conservare a patrimoniului conținut în aceste colecții, dar creează și noi provocări. Având în vedere aceste noi provocări, este necesar să se adapteze cadrul juridic actual prin prevederea unei excepții obligatorii de la dreptul de reproducere, pentru a permite actele de conservare respective de către astfel de instituții.
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Considerentul 19
(19)   Modurile diferite în care statele membre abordează actele de conservare realizate de către instituțiile de patrimoniu cultural îngreunează cooperarea transfrontalieră și schimbul de mijloace de conservare de către instituțiile de patrimoniu cultural în cadrul pieței interne, ceea ce duce la o utilizare ineficientă a resurselor.
 (19)   Modurile diferite în care statele membre abordează actele de reproducere în scopuri de conservare îngreunează cooperarea transfrontalieră, schimbul de mijloace de conservare și crearea unor rețele de conservare transfrontaliere de către instituțiile de patrimoniu cultural în cadrul pieței interne, ceea ce duce la o utilizare ineficientă a resurselor. Acest lucru poate avea consecințe negative asupra conservării patrimoniului cultural.
Amendamentul 17
Propunere de directivă
Considerentul 20
(20)   Prin urmare, statele membre ar trebui să fie obligate să prevadă o excepție care să permită instituțiilor de patrimoniu cultural să reproducă opere și alte obiecte din colecțiile lor permanente în scopul conservării, de exemplu pentru a rezolva problema uzurii tehnologice sau a degradării suporturilor inițiale. O astfel de excepție ar trebui să permită realizarea de copii cu ajutorul instrumentelor, mijloacelor sau tehnologiilor de conservare adecvate, în numărul necesar și în orice moment pe durata de viață a unei opere sau a unui alt obiect protejat în măsura necesară pentru a realiza o copie exclusiv în scopul conservării.
 (20)   Prin urmare, statele membre ar trebui să fie obligate să prevadă o excepție care să permită instituțiilor de patrimoniu cultural să reproducă opere și alte obiecte din colecțiile lor permanente în scopul conservării, pentru a rezolva problema uzurii tehnologice sau a degradării suporturilor inițiale sau pentru a asigura operele. O astfel de excepție ar trebui să permită realizarea de copii cu ajutorul instrumentelor, mijloacelor sau tehnologiilor de conservare adecvate, în orice format sau mediu, în numărul necesar, în orice moment pe durata de viață a unei opere sau a unui alt obiect protejat și în măsura necesară pentru a realiza o copie exclusiv în scopul conservării. Arhivele organizațiilor de cercetare sau ale organismelor de radiodifuziune aflate în serviciu public ar trebui să fie considerate instituții de patrimoniu cultural și, prin urmare, beneficiare ale acestei excepții. În scopul acestei excepții, statele membre ar trebui să poată menține dispoziții prin care galeriile accesibile publicului să fie tratate ca muzee.
Amendamentul 18
Propunere de directivă
Considerentul 21
(21)   În sensul prezentei directive, ar trebui să se considere că operele și alte obiecte protejate se află în colecția permanentă a unei instituții de patrimoniu cultural atunci când aceasta are copii în proprietate sau în păstrare permanent, de exemplu ca urmare a unui transfer de proprietate sau a unui contract de licență.
 (21)   În sensul prezentei directive, ar trebui să se considere că operele și alte obiecte protejate se află în colecția permanentă a unei instituții de patrimoniu cultural atunci când organizațiile respective au în proprietate sau în păstrare permanentă copii ale acestor opere sau ale altor obiecte protejate, de exemplu ca urmare a unui transfer de proprietate sau a unui contract de licență, a unui depozit legal sau a unui împrumut pe termen lung. Operele sau alte obiecte protejate pe care le accesează instituțiile de patrimoniu cultural prin intermediul serverului unei părți terțe nu sunt considerate ca făcând parte permanentă din colecțiile lor.
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Considerentul 21 a (nou)
(21a)  Ca urmare a evoluțiilor tehnologice, au apărut servicii ale societății informaționale care permit utilizatorilor lor să încarce sau să pună la dispoziție conținuturi sub diverse forme și în scopuri diverse, inclusiv pentru a ilustra o idee, critica, parodia sau pastișa. Aceste conținuturi pot include extrase scurte din opere sau din alte obiecte protejate preexistente, modificate, combinate sau prelucrate probabil de către acești utilizatori.
Amendamentul 20
Propunere de directivă
Considerentul 21 b (nou)
(21b)  În pofida unei suprapuneri cu excepțiile sau cu limitările existente, cum ar fi citarea sau parodia, nu tot conținutul încărcat sau pus la dispoziție de către utilizator, care include în mod rezonabil extrase din opere sau din alte obiecte protejate, intră sub incidența articolului 5 din Directiva 2001/29/CE. Acest lucru creează insecuritate juridică atât pentru utilizatori cât și pentru titularii drepturilor. Prin urmare, ar trebui să se prevadă o nouă excepție specifică, care să permită utilizările legitime ale extraselor din opere sau din alte obiecte protejate preexistente în conținuturile încărcate sau puse la dispoziție de către utilizatori. În cazul în care conținutul încărcat sau pus la dispoziție de către un utilizator implică utilizarea limitată și proporțională în scopuri legitime a unui citat sau a unui fragment dintr-o operă sau din alt obiect protejat, o astfel de utilizare ar trebui să fie protejată în temeiul excepției prevăzute de prezenta directivă. Excepția respectivă ar trebui să se aplice doar în anumite cazuri speciale care nu aduc atingere exploatării normale a operei sau a altor obiecte protejate în cauză și care nu aduc în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului drepturilor de autor. Pentru a evalua un astfel de prejudiciu, este esențial să se analizeze gradul de originalitate a conținutului în cauză, lungimea/amploarea citatului sau a fragmentului utilizat, caracterul profesional al conținutului în cauză sau amploarea prejudiciului de natură economică, dacă este cazul, fără a aduce atingere, însă, exercitării legitime a excepției. Această excepție nu ar trebui să aducă atingere drepturilor morale ale autorilor operei sau altor obiecte protejate.
Amendamentul 21
Propunere de directivă
Considerentul 21 c (nou)
(21c)  Furnizorii de servicii ai societății informaționale care intră în domeniul de aplicare al articolul 13 din prezenta directivă nu ar trebui să poată invoca în beneficiul lor excepția vizând utilizarea de extrase din opere preexistente, prevăzută în prezenta directivă, pentru folosirea de citate sau de extrase din opere sau din alte obiecte protejate în conținutul încărcat sau pus la dispoziție de către utilizatori pentru aceste servicii ale societății informaționale, pentru a reduce domeniul de aplicare a obligațiilor care le revin în temeiul articolul 13 din prezenta directivă.
Amendamentul 22
Propunere de directivă
Considerentul 22
(22)   Instituțiile de patrimoniu cultural ar trebui să beneficieze de un cadru clar privind digitalizarea și difuzarea, inclusiv la nivel transfrontalier, a operelor sau a altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial. Cu toate acestea, caracteristicile colecțiilor de opere aflate în afara circuitului comercial pot face extrem de dificilă obținerea consimțământului prealabil al titularilor de drepturi individuali. Acest lucru poate fi cauzat, de exemplu, de vechimea operelor sau a altor obiecte protejate, de valoarea lor comercială limitată sau de faptul că acestea nu au fost niciodată destinate utilizării în scop comercial. Prin urmare, este necesar să se prevadă măsuri pentru a facilita acordarea de licențe privind drepturile asupra operelor aflate în afara circuitului comercial care fac parte din colecțiile instituțiilor patrimoniului cultural și, astfel, să se permită încheierea de contracte cu efect transfrontalier în cadrul pieței interne.
 (22)   Instituțiile de patrimoniu cultural ar trebui să beneficieze de un cadru clar privind digitalizarea și difuzarea, inclusiv la nivel transfrontalier, a operelor sau a altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial. Cu toate acestea, caracteristicile colecțiilor de opere aflate în afara circuitului comercial pot face extrem de dificilă obținerea consimțământului prealabil al titularilor de drepturi individuali. Acest lucru poate fi cauzat, de exemplu, de vechimea operelor sau a altor obiecte protejate, de valoarea lor comercială limitată sau de faptul că acestea nu au fost niciodată destinate utilizării în scop comercial sau nu au fost niciodată comercializate. Prin urmare, este necesar să se prevadă măsuri pentru a facilita utilizarea online a operelor aflate în afara circuitului comercial care fac parte din colecțiile instituțiilor patrimoniului cultural și, astfel, să se permită încheierea de contracte cu efect transfrontalier în cadrul pieței interne.
Amendamentul 23
Propunere de directivă
Considerentul 22 a (nou)
(22a)  Mai multe state membre au adoptat deja regimuri de acordare de licențe colective extinse, mandate legale sau prezumții juridice care facilitează acordarea de licențe pentru operele aflate în afara circuitului comercial. Cu toate acestea, având în vedere diversitatea operelor și a altor obiecte protejate din colecțiile instituțiilor de patrimoniu cultural, precum și variația între practicile de gestionare colectivă între statele membre și sectoarele de producție culturală, aceste măsuri nu pot oferi o soluție universală, de exemplu, pentru că nu există nicio practică de gestionare colectivă pentru un anumit tip de opere sau de obiecte protejate. În aceste cazuri specifice, este necesar, așadar, să se permită instituțiilor de patrimoniu cultural să pună la dispoziție online operele aflate în afara circuitului comercial deținute în colecțiile permanente, în temeiul unei excepții la dreptul de autor și drepturile conexe. Deși este esențial să se armonizeze domeniul de aplicare al noii excepții obligatorii pentru a permite utilizările transfrontaliere ale operelor aflate în afara circuitului comercial, statelor membre ar trebui să li se permită, totuși, să folosească sau să continue să folosească acordurile de acordare a licențelor colective extinse încheiate cu instituțiile de patrimoniu cultural la nivel național, pentru categoriile de opere care sunt permanent în colecțiile instituțiilor de patrimoniu cultural. Lipsa unui acord privind condițiile de licență nu ar trebui interpretată ca o lipsă de disponibilitate a soluțiilor bazate pe licențe. Toate utilizările în temeiul acestei excepții ar trebui să facă obiectul acelorași cerințe de retragere și publicitate precum utilizările autorizate printr-un mecanism de acordare de licențe. Pentru a se asigura că excepția se aplică numai atunci când sunt îndeplinite anumite condiții și pentru a garanta certitudinea juridică, statele membre ar trebui să hotărască, în consultare cu titularii de drepturi, cu organismele de gestiune colectivă și cu organizațiile de patrimoniu cultural și la intervale corespunzătoare de timp, pentru ce sectoare și ce tipuri de opere nu sunt disponibile soluții adecvate bazate pe licențe, iar în acest caz ar trebui să se aplice excepția.
Amendamentul 24
Propunere de directivă
Considerentul 23
(23)   Statele membre ar trebui, în cadrul prevăzut în prezenta directivă, să dispună de flexibilitate la alegerea tipului specific de mecanism care să permită ca licențele pentru operele aflate în afara circuitului comercial să vizeze și drepturile titularilor de drepturi care nu sunt reprezentați de organismul de gestiune colectivă, în conformitate cu tradițiile, practicile sau circumstanțele lor juridice. Astfel de mecanisme pot include acordarea de licențe colective extinse și prezumțiile de reprezentare.
 (23)   Statele membre ar trebui, în cadrul prevăzut în prezenta directivă, să dispună de flexibilitate la alegerea tipului specific de mecanism care să permită ca licențele pentru operele aflate în afara circuitului comercial să vizeze și drepturile titularilor de drepturi care nu sunt reprezentați de organismul de gestiune colectivă relevant, în conformitate cu tradițiile, practicile sau circumstanțele lor juridice. Astfel de mecanisme pot include acordarea de licențe colective extinse și prezumțiile de reprezentare.
Amendamentul 25
Propunere de directivă
Considerentul 24
(24)   În scopul aplicării acestor mecanisme de acordare a licențelor, este important să existe un sistem riguros și performant de gestiune colectivă. Acest sistem cuprinde în special norme de bună guvernanță, transparență și raportare, precum și repartizarea și plata cu regularitate, cu diligență și cu exactitate a sumelor datorate fiecărui titular de drepturi, astfel cum se prevede în Directiva 2014/26/UE. Ar trebui să fie disponibile garanții suplimentare adecvate pentru toți titularii de drepturi, care ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude aplicarea unor astfel de mecanisme în cazul operelor lor sau al altor obiecte protejate. Condițiile aferente acestor mecanisme nu ar trebui să aducă atingere relevanței lor practice pentru instituțiile de patrimoniu cultural.
 (24)   În scopul aplicării acestor mecanisme de acordare a licențelor, este important să existe un sistem riguros și performant de gestiune colectivă și acesta ar trebui să fie încurajat de statele membre. Acest sistem cuprinde în special norme de bună guvernanță, transparență și raportare, precum și repartizarea și plata cu regularitate, cu diligență și cu exactitate a sumelor datorate fiecărui titular de drepturi, astfel cum se prevede în Directiva 2014/26/UE. Ar trebui să fie disponibile garanții suplimentare adecvate pentru toți titularii de drepturi, care ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude aplicarea unor astfel de mecanisme de acordare a licențelor sau a acestor excepții în cazul operelor lor sau al altor obiecte protejate. Condițiile aferente acestor mecanisme nu ar trebui să aducă atingere relevanței lor practice pentru instituțiile de patrimoniu cultural.
Amendamentul 26
Propunere de directivă
Considerentul 25
(25)   Având în vedere diversitatea operelor și a altor obiecte protejate din colecțiile instituțiilor de patrimoniu cultural, este important ca mecanismele de acordare a licențelor introduse prin prezenta directivă să fie disponibile și să poată fi utilizate în practică pentru diferite tipuri de opere și de alte obiecte protejate, inclusiv fotografii, înregistrări sonore și opere audiovizuale. Pentru a reflecta particularitățile diferitelor categorii de opere și de alte obiecte protejate în ceea ce privește modurile de publicare și de distribuție și pentru a facilita utilizarea acestor mecanisme, ar putea fi necesar ca statele membre să stabilească cerințe și proceduri specifice pentru aplicarea practică a respectivelor mecanisme de acordare a licențelor. Este oportun ca statele membre să consulte titularii de drepturi, utilizatorii și organismele de gestiune colectivă în această privință.
 (25)   Având în vedere diversitatea operelor și a altor obiecte protejate din colecțiile instituțiilor de patrimoniu cultural, este important ca mecanismele de acordare a licențelor introduse prin prezenta directivă să fie disponibile și să poată fi utilizate în practică pentru diferite tipuri de opere și de alte obiecte protejate, inclusiv fotografii, înregistrări sonore și opere audiovizuale. Pentru a reflecta particularitățile diferitelor categorii de opere și de alte obiecte protejate în ceea ce privește modurile de publicare și de distribuție și pentru a facilita utilizarea soluțiilor referitoare la folosirea operelor aflate în afara circuitului comercial introdusă de prezenta directivă, ar putea fi necesar ca statele membre să stabilească cerințe și proceduri specifice pentru aplicarea practică a respectivelor mecanisme de acordare a licențelor. Este oportun ca statele membre să consulte titularii de drepturi, instituțiile de patrimoniu cultural și organismele de gestiune colectivă în această privință.
Amendamentul 27
Propunere de directivă
Considerentul 26
(26)   Din motive de curtoazie internațională, mecanismele de acordare a licențelor în vederea digitalizării și difuzării operelor aflate în afara circuitului comercial, care sunt prevăzute de prezenta directivă, nu ar trebui să se aplice operelor sau altor obiecte protejate care sunt publicate pentru prima dată sau, în absența publicării, difuzate pentru prima dată într-o țară terță și nici, în cazul operelor cinematografice ori audiovizuale, operelor al căror producător își are sediul sau reședința obișnuită într-o țară terță. Aceste mecanisme ar trebui să nu se aplice nici operelor sau altor obiecte protejate ale resortisanților țărilor terțe, cu excepția cazului în care respectivele opere sau alte obiecte protejate sunt publicate pentru prima dată sau, în absența publicării, sunt difuzate pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru, și nici, în cazul operelor cinematografice ori audiovizuale, operelor al căror producător își are sediul sau reședința obișnuită într-un stat membru.
 (26)   Din motive de curtoazie internațională, mecanismele de acordare a licențelor și excepția privind digitalizarea și difuzarea operelor aflate în afara circuitului comercial, care sunt prevăzute de prezenta directivă, nu ar trebui să se aplice operelor sau altor obiecte protejate care sunt publicate pentru prima dată sau, în absența publicării, difuzate pentru prima dată într-o țară terță și nici, în cazul operelor cinematografice ori audiovizuale, operelor al căror producător își are sediul sau reședința obișnuită într-o țară terță. Aceste mecanisme ar trebui să nu se aplice nici operelor sau altor obiecte protejate ale resortisanților țărilor terțe, cu excepția cazului în care respectivele opere sau alte obiecte protejate sunt publicate pentru prima dată sau, în absența publicării, sunt difuzate pentru prima dată pe teritoriul unui stat membru, și nici, în cazul operelor cinematografice ori audiovizuale, operelor al căror producător își are sediul sau reședința obișnuită într-un stat membru.
Amendamentul 28
Propunere de directivă
Considerentul 27
(27)   Având în vedere că proiectele de digitalizare în masă pot presupune investiții semnificative din partea instituțiilor de patrimoniu cultural, licențele acordate în cadrul mecanismelor prevăzute în prezenta directivă nu ar trebui să le împiedice pe instituțiile respective să genereze venituri rezonabile pentru a acoperi costurile licenței și costurile legate de digitalizarea și difuzarea operelor și a altor obiecte protejate care intră în domeniul de aplicare al licenței.
 (27)   Având în vedere că proiectele de digitalizare în masă pot presupune investiții semnificative din partea instituțiilor de patrimoniu cultural, licențele acordate în cadrul mecanismelor prevăzute în prezenta directivă nu ar trebui să le împiedice pe instituțiile respective să acopere costurile licenței și costurile legate de digitalizarea și difuzarea operelor și a altor obiecte protejate care intră în domeniul de aplicare al licenței.
Amendamentul 29
Propunere de directivă
Considerentul 28
(28)   Ar trebui să se publice suficiente informații referitoare la utilizarea viitoare și actuală, de către instituțiile de patrimoniu cultural, a operelor și a altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial, pe baza mecanismelor de acordare a licențelor prevăzute în prezenta directivă, și referitoare la dispozițiile în vigoare care le permit tuturor titularilor de drepturi să excludă aplicarea licențelor în cazul operelor lor sau al altor obiecte protejate. Acest lucru este deosebit de important atunci când utilizările au un caracter transfrontalier în cadrul pieței interne. Prin urmare, este oportun să se prevadă crearea unui portal online unic, accesibil publicului, pe care Uniunea să pună aceste informații la dispoziția publicului pentru o perioadă de timp rezonabilă înainte ca utilizarea transfrontalieră să aibă loc. În temeiul Regulamentului (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală i se încredințează anumite sarcini și activități, finanțate din mijloace bugetare proprii, menite să faciliteze și să sprijine activitățile autorităților naționale, ale sectorului privat și ale instituțiilor Uniunii de combatere și de prevenire a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală. Prin urmare, este oportun să se recurgă la oficiul în cauză în vederea creării și gestionării portalului european pe care să fie puse la dispoziție astfel de informații.
 (28)   Ar trebui să se publice suficiente informații referitoare la utilizarea viitoare și actuală, de către instituțiile de patrimoniu cultural, a operelor și a altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial, pe baza mecanismelor de acordare a licențelor sau a excepției prevăzute în prezenta directivă, și referitoare la dispozițiile în vigoare care le permit tuturor titularilor de drepturi să excludă aplicarea licențelor sau a excepției în cazul operelor lor sau al altor obiecte protejate. Acest lucru este deosebit de important atunci când utilizările au un caracter transfrontalier în cadrul pieței interne. Prin urmare, este oportun să se prevadă crearea unui portal online unic, accesibil publicului, pe care Uniunea să pună aceste informații la dispoziția publicului pentru o perioadă de timp rezonabilă înainte ca utilizarea transfrontalieră să aibă loc. În temeiul Regulamentului (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului, Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală i se încredințează anumite sarcini și activități, finanțate din mijloace bugetare proprii, menite să faciliteze și să sprijine activitățile autorităților naționale, ale sectorului privat și ale instituțiilor Uniunii de combatere și de prevenire a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală. Prin urmare, este oportun să se recurgă la oficiul în cauză în vederea creării și gestionării portalului european pe care să fie puse la dispoziție astfel de informații.
Amendamentul 30
Propunere de directivă
Considerentul 28 a (nou)
(28a)  Pentru a garanta că mecanismele de acordare a licențelor instituite pentru operele care se află în afara circuitului comercial sunt relevante și funcționează în mod corespunzător, că titularii de drepturi sunt protejați în mod corespunzător în temeiul respectivelor mecanisme, că licențele sunt mediatizate în mod corespunzător și că claritatea juridică este asigurată în ceea ce privește reprezentativitatea organismelor de gestiune colectivă și clasificarea operelor, statele membre ar trebui să încurajeze dialogul între părțile interesate din fiecare sector în parte.
Amendamentul 31
Propunere de directivă
Considerentul 30
(30)   Pentru a facilita acordarea de licențe privind drepturile asupra operelor audiovizuale către platformele de video la cerere, prezenta directivă impune statelor membre să instituie un mecanism de negociere care să permită părților care doresc să încheie un contract să se bazeze pe asistența unui organism imparțial. Organismul respectiv ar trebui să se întâlnească cu părțile și să le ajute să negocieze oferind consiliere profesională și externă. În acest context, statele membre ar trebui să decidă condițiile de funcționare a mecanismului de negociere, inclusiv când și pentru cât timp se acordă asistență pentru negocieri, precum și cine suportă costurile. Statele membre ar trebui să se asigure că sarcinile administrative și financiare rămân proporționale, pentru a garanta eficiența forumului de negociere.
 (30)   Pentru a facilita acordarea de licențe privind drepturile asupra operelor audiovizuale către platformele de video la cerere, statele membre ar trebui să instituie un mecanism de negociere, gestionat de un organism național desemnat, existent sau nou înființat, care să permită părților care doresc să încheie un contract să se bazeze pe asistența unui organism imparțial. Participarea la acest mecanism de negociere și încheierea acordurilor ulterioare ar trebui să fie voluntară. Atunci când negocierea implică părți din state membre diferite, acestea ar trebui să convină în prealabil asupra statului membru competent, în cazul în care decid să recurgă la mecanismul de negociere. Organismul respectiv ar trebui să se întâlnească cu părțile și să le ajute să negocieze oferind consiliere profesională, imparțială și externă. În acest context, statele membre ar trebui să decidă condițiile de funcționare a mecanismului de negociere, inclusiv când și pentru cât timp se acordă asistență pentru negocieri, și repartizarea eventualelor costuri, precum și componența acestor organisme. Statele membre ar trebui să se asigure că sarcinile administrative și financiare rămân proporționale, pentru a garanta eficiența forumului de negociere.
Amendamentul 32
Propunere de directivă
Considerentul 30 a (nou)
(30a)  Conservarea patrimoniului Uniunii este de o importanță capitală și ar trebui consolidată, în beneficiul generațiilor viitoare. Acest lucru ar trebui realizat în special prin protecția patrimoniului publicat. În acest scop, ar trebui creat un depozit legal al Uniunii, pentru a asigura colectarea sistematică a publicațiilor referitoare la Uniune, cum ar fi cele referitoare la dreptul Uniunii, la istoria și integrarea acesteia, la politică și democrație, la chestiunile instituționale și parlamentare sau la politică, păstrând astfel patrimoniul intelectual al Uniunii și viitorul patrimoniu de publicații. Acest patrimoniu ar trebui nu doar protejat prin crearea unei arhive a Uniunii pentru publicațiile care se ocupă de aspecte legate de Uniune, ci și pus la dispoziția cetățenilor Uniunii și a generațiilor viitoare. Biblioteca Parlamentului European, ca bibliotecă a singurei instituții care îi reprezintă în mod direct pe cetățenii Uniunii, ar trebui desemnată biblioteca de depozit a Uniunii. Pentru a nu crea complicații excesive pentru editori, tipografi și importatori, ar trebui depozitate la aceasta doar publicațiile electronice, cum ar fi cărțile, ziarele și revistele electronice, Biblioteca trebuind apoi să pună la dispoziția cititorilor publicațiile care fac obiectul depozitului legal al Uniunii pe care ea îl păstrează, pentru cercetare sau studiu și sub controlul său. Aceste publicații nu ar trebui să fie disponibile online în afara bibliotecii.
Amendamentele 33 și 137
Propunere de directivă
Considerentul 31
(31)   O presă liberă și pluralistă este esențială pentru a asigura un jurnalism de calitate și accesul cetățenilor la informații. Aceasta are o contribuție fundamentală la dezbaterea publică și la buna funcționare a unei societăți democratice. În contextul tranziției de la presa tipărită la cea digitală, editorii de publicații de presă se confruntă cu probleme în ceea ce privește acordarea de licențe privind drepturile de utilizare online a publicațiilor lor și recuperarea investițiilor. Atât timp cât editorii de publicații de presă nu sunt recunoscuți ca titulari de drepturi, acordarea de licențe și asigurarea respectării acestora în mediul digital sunt adesea complexe și ineficiente.
 (31)   O presă liberă și pluralistă este esențială pentru a asigura un jurnalism de calitate și accesul cetățenilor la informații. Aceasta are o contribuție fundamentală la dezbaterea publică și la buna funcționare a unei societăți democratice. Dezechilibrul în creștere dintre platformele puternice și editorii de presă, care pot fi și agenții de presă, a condus deja la o regresie remarcabilă a peisajului mediatic la nivel regional. În contextul tranziției de la presa tipărită la cea digitală, editorii de publicații și agențiile de știri se confruntă cu probleme în ceea ce privește acordarea de licențe privind drepturile de utilizare online a publicațiilor lor și recuperarea investițiilor. Atât timp cât editorii de publicații de presă nu sunt recunoscuți ca titulari de drepturi, acordarea de licențe și asigurarea respectării acestora în mediul digital sunt adesea complexe și ineficiente.
Amendamentele 34 și 138
Propunere de directivă
Considerentul 32
(32)   Contribuția organizatorică și financiară a editorilor la producerea publicațiilor de presă trebuie să fie recunoscută și încurajată în continuare pentru a asigura viabilitatea sectorului editorial. Prin urmare, este necesar să se prevadă, la nivelul Uniunii, o protecție juridică armonizată pentru publicațiile de presă în cazul utilizărilor digitale. Această protecție ar trebui să fie asigurată în mod efectiv prin introducerea, în dreptul Uniunii, a unor drepturi conexe dreptului de autor pentru reproducerea și punerea la dispoziția publicului a publicațiilor de presă în cazul utilizărilor digitale.
 (32)   Contribuția organizatorică și financiară a editorilor la producerea publicațiilor de presă trebuie să fie recunoscută și încurajată în continuare pentru a asigura viabilitatea sectorului editorial și a garanta astfel disponibilitatea unor informații fiabile. Prin urmare, este necesar ca statele membre să prevadă, la nivelul Uniunii, o protecție juridică pentru publicațiile de presă din Uniune în cazul utilizărilor digitale. Această protecție ar trebui să fie asigurată în mod efectiv prin introducerea, în dreptul Uniunii, a unor drepturi conexe dreptului de autor pentru reproducerea și punerea la dispoziția publicului a publicațiilor de presă în cazul utilizărilor digitale, pentru a obține o remunerare echitabilă și proporțională pentru astfel de utilizări. Utilizările private ar trebui să fie excluse din această trimitere. În plus, enumerarea într-un motor de căutare nu ar trebui să fie considerată drept remunerație echitabilă și proporțională.
Amendamentul 139
Propunere de directivă
Considerentul 33
(33)  În sensul prezentei directive, este necesar ca noțiunea de publicație de presă să fie definită în așa fel încât să cuprindă numai publicațiile jurnalistice publicate periodic sau actualizate regulat, de către un furnizor de servicii, în orice formă de media, în scop de informare sau de divertisment. Printre astfel de publicații s-ar număra, de exemplu, cotidienele, revistele săptămânale sau lunare de interes general sau de specialitate și site-urile de știri. Publicațiile periodice care sunt publicate în scop științific sau academic, cum ar fi revistele științifice, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al protecției acordate publicațiilor de presă în temeiul prezentei directive. Protecția nu se aplică actelor de introducere de hyperlinkuri, deoarece aceste acte nu constituie o comunicare publică.
 (33)  În sensul prezentei directive, este necesar ca noțiunea de publicație de presă să fie definită în așa fel încât să cuprindă numai publicațiile jurnalistice publicate periodic sau actualizate regulat, de către un furnizor de servicii, în orice formă de media, în scop de informare sau de divertisment. Printre astfel de publicații s-ar număra, de exemplu, cotidienele, revistele săptămânale sau lunare de interes general sau de specialitate și site-urile de știri. Publicațiile periodice care sunt publicate în scop științific sau academic, cum ar fi revistele științifice, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al protecției acordate publicațiilor de presă în temeiul prezentei directive. Protecția nu se aplică actelor de introducere de hyperlinkuri. Protecția nu se aplică nici informațiilor factuale care sunt prezentate în articolele de presă dintr-o publicație de presă și, prin urmare, nu va împiedica pe nimeni să prezinte astfel de informații factuale.
Amendamentele 36 și 140
Propunere de directivă
Considerentul 34
(34)   Drepturile acordate editorilor de publicații de presă în temeiul prezentei directive ar trebui să aibă același domeniu de aplicare ca și drepturile de reproducere și de punere la dispoziția publicului prevăzute în Directiva 2001/29/CE, în măsura în care sunt vizate utilizările digitale. De asemenea, acestea ar trebui să fie reglementate de aceleași dispoziții referitoare la excepții și limitări precum cele aplicabile drepturilor prevăzute în Directiva 2001/29/CE, inclusiv excepția referitoare la utilizarea de citate în scopuri cum sunt cel al criticii sau al recenziei, prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (d) din directiva menționată.
 (34)   Drepturile acordate editorilor de publicații de presă în temeiul prezentei directive ar trebui să aibă același domeniu de aplicare ca și drepturile de reproducere și de punere la dispoziția publicului prevăzute în Directiva 2001/29/CE, în măsura în care sunt vizate utilizările digitale. Statele membre ar trebui să poată aplica acestor drepturi aceleași dispoziții referitoare la excepții și limitări precum cele aplicabile drepturilor prevăzute în Directiva 2001/29/CE, inclusiv excepția referitoare la utilizarea de citate în scopuri cum sunt cel al criticii sau al recenziei, prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (d) din directiva menționată.
Amendamentul 37
Propunere de directivă
Considerentul 35
(35)   Protecția acordată editorilor de publicații de presă în temeiul prezentei directive nu ar trebui să aducă atingere drepturilor autorilor și ale altor titulari de drepturi asupra operelor și a altor obiecte protejate încorporate în acestea, inclusiv în ceea ce privește măsura în care autorii și alți titulari de drepturi își pot exploata operele sau alte obiecte protejate independent de publicația de presă în care acestea sunt încorporate. Prin urmare, editorii de publicații de presă nu ar trebui să poată invoca protecția care le este acordată împotriva autorilor și a altor titulari de drepturi. Aceasta nu aduce atingere angajamentelor contractuale încheiate între editorii de publicații de presă, pe de o parte, și autori și alți titulari de drepturi, pe de altă parte.
 (35)   Protecția acordată editorilor de publicații de presă în temeiul prezentei directive nu ar trebui să aducă atingere drepturilor autorilor și ale altor titulari de drepturi asupra operelor și a altor obiecte protejate încorporate în acestea, inclusiv în ceea ce privește măsura în care autorii și alți titulari de drepturi își pot exploata operele sau alte obiecte protejate independent de publicația de presă în care acestea sunt încorporate. Prin urmare, editorii de publicații de presă nu ar trebui să poată invoca protecția care le este acordată împotriva autorilor și a altor titulari de drepturi. Aceasta nu aduce atingere angajamentelor contractuale încheiate între editorii de publicații de presă, pe de o parte, și autori și alți titulari de drepturi, pe de altă parte. Fără a aduce atingere faptului că autorii operelor încorporate într-o publicație de presă primesc o remunerație adecvată pentru utilizarea operelor lor pe baza termenilor de acordare a licenței pentru operele lor editorului de presă, autorii a căror operă este încorporată într-o publicație de presă ar trebui să aibă dreptul la o cotă adecvată din veniturile noi, suplimentare, obținute de editorii de presă pentru anumite tipuri de utilizare secundară a publicațiilor lor de presă de către furnizorii de servicii ale societății informaționale, conform drepturilor prevăzute la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă. Valoarea compensației atribuite autorilor ar trebui să ia în considerare condițiile de acordare a licențelor specifice sectorului industrial în ceea ce privește operele încorporate într-o publicație de presă, care sunt considerate adecvate în respectivul stat membru; iar compensația atribuită autorilor nu ar trebui să afecteze condițiile de acordare a licențelor convenite între autor și editorul de presă pentru utilizarea articolului autorului de către editorul de presă.
Amendamentul 38
Propunere de directivă
Considerentul 36
(36)   Editorii, inclusiv cei de publicații de presă, cărți sau publicații științifice, recurg adesea la transferul drepturilor autorilor pe baza unor acorduri contractuale sau a unor dispoziții legale. În acest context, editorii realizează o investiție în vederea exploatării operelor cuprinse în publicațiile lor și, în anumite cazuri, pot fi privați de venituri atunci când aceste opere sunt utilizate în temeiul excepțiilor sau al limitărilor de tipul celor pentru copierea privată și reprografie. Într-o serie de state membre, compensația pentru utilizările care fac obiectul excepțiilor respective este împărțită între autori și editori. Pentru a ține seama de această situație și a îmbunătăți securitatea juridică pentru toate părțile interesate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili că, atunci când autorul și-a transferat drepturile sau a acordat o licență unui editor ori a contribuit în alt mod cu operele sale la o publicație și când sunt instituite sisteme pentru a compensa prejudiciul cauzat de o excepție sau o limitare, editorii au dreptul să pretindă o parte dintr-o astfel de compensație, iar sarcina editorului de a-și susține pretenția nu ar trebui să depășească cerințele prevăzute în cadrul sistemului existent.
 (36)   Editorii, inclusiv cei de publicații de presă, cărți sau publicații științifice și publicații muzicale, lucrează pe baza unor acorduri contractuale cu autorii. În acest context, editorii realizează o investiție și obțin anumite drepturi, în unele domenii inclusiv dreptul de a pretinde o parte din compensație în cadrul organismelor comune de gestiune colectivă ale autorilor și editorilor, în vederea exploatării operelor, și pot, în consecință, să fie și ei privați de venituri atunci când aceste opere sunt utilizate în temeiul excepțiilor sau al limitărilor de tipul celor pentru copierea privată și reprografie. În multe state membre, compensația pentru utilizările care fac obiectul excepțiilor respective este împărțită între autori și editori. Pentru a ține seama de această situație și pentru a îmbunătăți securitatea juridică pentru toate părțile interesate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea un sistem echivalent de partajare a compensațiilor, în cazul în care un astfel de sistem a fost în funcțiune în respectivul stat membru înainte de 12 noiembrie 2015. Partajarea acestei compensații între autori și editori ar putea fi stabilită în normele interne de repartizare ale organismului de gestiune colectivă, care acționează în comun în numele autorilor și editorilor, sau stabilită de statele membre, prin legi sau reglementări, în conformitate cu sistemul echivalent care a fost în funcțiune în respectivul stat membru înainte de 12 noiembrie 2015. Această prevedere nu aduce atingere regimului prevăzut de statele membre în ceea ce privește dreptul de împrumut public, gestionarea drepturilor care nu au la bază excepții de la drepturile de autor sau limitări ale acestora, cum este cazul sistemelor de acordare a licențelor colective extinse sau în ceea ce privește drepturile la remunerație prevăzute de legislația națională.
Amendamentul 39
Propunere de directivă
Considerentul 36 a (nou)
(36a)  Industriile culturale și creative (ICC) joacă un rol cheie în reindustrializarea Europei, sunt un motor al creșterii și se află într-o poziție strategică pentru a declanșa efecte externe inovatoare în alte sectoare industriale. Mai mult, ICC-urile reprezintă o forță motrice pentru inovarea și dezvoltarea TIC în Europa. Industriile culturale și creative din Europa oferă peste 12 milioane de locuri de muncă cu normă întreagă, ceea ce reprezintă 7,5 % din forța de muncă a Uniunii, creând o valoare adăugată de aproximativ 509 miliarde EUR suplimentar față de PIB (5,3 % din valoarea adăugată brută totală a UE). Protecția drepturilor de autor și a drepturilor conexe se află în centrul veniturilor ICC.
Amendamentele 40 și 215 rev
Propunere de directivă
Considerentul 37
(37)   În ultimii ani, funcționarea pieței conținuturilor online a devenit din ce în ce mai complexă. Serviciile online care oferă acces la conținuturi protejate prin drept de autor care sunt încărcate de către utilizatorii lor fără implicarea titularilor drepturilor s-au înmulțit și au devenit principalele surse de acces la conținuturile online. Această situație afectează posibilitățile titularilor de drepturi de a stabili dacă și în ce condiții opera lor și alte obiecte protejate sunt utilizate, precum și posibilitățile lor de a obține o remunerație adecvată pentru utilizarea respectivă.
 (37)   În ultimii ani, funcționarea pieței conținuturilor online a devenit din ce în ce mai complexă. Serviciile online care oferă acces la conținuturi protejate prin drept de autor care sunt încărcate de către utilizatorii lor fără implicarea titularilor drepturilor s-au înmulțit și au devenit principalele surse de acces la conținuturile online protejate prin drepturi de autor. Serviciile online reprezintă mijloace de a oferi un acces mai larg la operele culturale și creative și oferă oportunități deosebite pentru industriile culturale și creative de a dezvolta noi modele de afaceri. Cu toate acestea, deși oferă diversitate și un acces facil la conținut, serviciile online generează și provocări atunci când conținut protejat prin drepturi de autor este încărcat fără autorizarea prealabilă a titularilor drepturilor. Această situație afectează posibilitățile titularilor de drepturi de a stabili dacă și în ce condiții opera lor și alte obiecte protejate sunt utilizate, precum și posibilitățile lor de a obține o remunerație adecvată pentru utilizarea respectivă, dat fiind faptul că anumite servicii de conținut încărcate de utilizatori nu încheie contracte de licență pe baza faptului că se consideră acoperite de excepția privind „sfera de siguranță” prevăzută în Directiva 2000/31/CE.
Amendamentul 143
Propunere de directivă
Considerentul 37 a (nou)
(37a)   Anumite servicii ale societății informaționale sunt concepute pentru a oferi publicului, în cadrul utilizării lor normale, acces la conținut protejat prin drepturi de autor sau la alte obiecte protejate încărcate de către utilizatorii lor. Definiția unui furnizor de servicii de partajare de conținuturi online, în temeiul prezentei directive, acoperă furnizorii de servicii ale societății informaționale care au printre scopurile lor principale să stocheze volume semnificative de conținut protejat prin drepturi de autor încărcat/pus la dispoziție de utilizatorii săi, să ofere acces publicului la acesta sau să îl transmită prin streaming, și care optimizează conținutul și promovează, în scopul de a obține profit, inclusiv, printre altele, prin afișare, marcare, conservare, secvenționare, operele sau alte obiecte protejate încărcate, indiferent de mijloacele utilizate pentru acestea, și prin urmare acționează într-un mod activ. Prin urmare, aceștia nu pot beneficia de exonerarea de răspundere prevăzută la articolul 14 din Directiva 2000/31/CE. Definiția furnizorilor de servicii de partajare de conținuturi online, în temeiul prezentei directive, nu include microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii în sensul titlului I din anexa la Recomandarea Comisiei 2003/361/CE și furnizorii de servicii care acționează în scop necomercial, cum ar fi enciclopediile online și furnizorii de servicii online în cazul cărora conținutul este încărcat cu autorizație din partea tuturor titularilor de drepturi în cauză, cum ar fi arhivele științifice sau educative. Furnizorii de servicii cloud pentru uz individual care nu oferă acces direct publicului, platformele care dezvoltă programe informatice cu sursă deschisă și piețele online a căror activitate principală este vânzarea online cu amănuntul de bunuri fizice nu ar trebui să fie considerați furnizori de servicii de partajare de conținuturi online în sensul prezentei directive.
Amendamentele 144, 145 și 146
Propunere de directivă
Considerentul 38
(38)  În cazul în care furnizorii de servicii ale societății informaționale stochează opere sau alte obiecte protejate prin drept de autor încărcate de utilizatorii lor și oferă publicului acces la acestea, depășind astfel simpla furnizare a instalațiilor fizice și realizând un act de comunicare publică, aceștia au obligația de a încheia contracte de licență cu titularii de drepturi, cu excepția cazului în care îndeplinesc condițiile pentru exonerarea de răspundere prevăzută la articolul 14 din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului34.
 (38)  Furnizorii de servicii de partajare de conținuturi online realizează un act de comunicare către public și, prin urmare, sunt responsabili pentru conținutul lor și ar trebui, deci, să încheie contracte de licență echitabile și corespunzătoare cu titularii de drepturi. În cazurile în care sunt încheiate contracte de licență, acestea ar trebui, de asemenea, să acopere, în aceeași măsură și cu aceeași sferă de aplicare, răspunderea utilizatorilor, atunci când aceștia acționează în scop necomercial. În conformitate cu articolul 11 alineatul (2a), responsabilitatea furnizorilor de servicii de partajare de conținuturi online, în temeiul articolul 13, nu se extinde la actele de introducere de hyperlinkuri în ceea ce privește publicațiile de presă. Dialogul între părțile interesate este esențial în lumea digitală. Acestea ar trebui să definească cele mai bune practici pentru a asigura funcționarea contractelor de licență și cooperarea dintre furnizorii de servicii de partajare de conținuturi online și titularii de drepturi. Aceste bune practici ar trebui să țină seama de amploarea conținutului care aduce atingere drepturilor de autor în cadrul serviciului.
În ceea ce privește articolul 14, este necesar să se verifice dacă furnizorul de servicii joacă un rol activ, cum ar fi prin optimizarea prezentării operelor sau a altor obiecte protejate încărcate ori prin promovarea acestora, indiferent de natura mijloacelor utilizate în acest scop.
Pentru a asigura funcționarea unui contract de licență, furnizorii de servicii ale societății informaționale care stochează cantități mari de opere sau alte obiecte protejate prin drept de autor încărcate de utilizatorii lor și oferă publicului acces la acestea ar trebui să ia măsuri corespunzătoare și proporționale pentru a asigura protecția operelor sau a altor obiecte protejate, de exemplu prin utilizarea unor tehnologii eficace. Această obligație ar trebui să se aplice și atunci când furnizorii de servicii ale societății informaționale îndeplinesc condițiile pentru exonerarea de răspundere prevăzută la articolul 14 din Directiva 2000/31/CE.
_________________
34 Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (JO L 178, 17.7.2000, p. 1–16).
Amendamentul 147
Propunere de directivă
Considerentul 39
(39)  Colaborarea dintre furnizorii de servicii ale societății informaționale care stochează cantități mari de opere sau alte obiecte protejate prin drept de autor încărcate de utilizatorii lor și oferă publicului acces la acestea și titularii drepturilor este esențială pentru funcționarea tehnologiilor, cum ar fi tehnologiile de recunoaștere a conținutului. În astfel de cazuri, titularii de drepturi ar trebui să furnizeze datele necesare pentru a permite serviciilor să le identifice conținutul, iar serviciile ar trebui să manifeste transparență față de titularii de drepturi în ceea ce privește tehnologiile utilizate, pentru a permite evaluarea adecvării acestora. Serviciile ar trebui în special să ofere titularilor de drepturi informații privind tipul tehnologiilor utilizate, modul în care funcționează acestea și rata lor de succes în ceea ce privește recunoașterea conținutului titularilor de drepturi. Tehnologiile respective ar trebui, de asemenea, să permită titularilor de drepturi să obțină informații de la furnizorii de servicii ale societății informaționale privind utilizarea conținutului lor care intră sub incidența unui contract.
 (39)  Dacă titularii de drepturi nu doresc să încheie acorduri de licență, statele membre ar trebui să se asigure că furnizorii de servicii de partajare a conținutului online și titularii de drepturi cooperează cu bună-credință pentru a garanta că, în cadrul serviciilor lor, nu sunt disponibile opere sau alte obiecte protejate neautorizate. Cooperarea între furnizorii de servicii de conținut online și titularii de drepturi nu ar trebui să conducă la indisponibilitatea operelor sau a altor obiecte protejate care nu încalcă drepturile de autor, inclusiv a celor care fac obiectul unei excepții sau al unei limitări a drepturilor de autor.
Amendamentul 148
Propunere de directivă
Considerentul 39 a (nou)
(39a)   Statele membre ar trebui să se asigure că furnizorii de servicii de partajare a conținutului online menționați la alineatul (1) instituie mecanisme de reclamații și despăgubiri eficace și rapide de care să dispună utilizatorii în cazul în care cooperarea menționată la alineatul (2a) duce la eliminarea nejustificată a conținuturilor lor. Orice reclamație depusă prin intermediul acestor mecanisme ar trebui să fie tratată fără întârzieri nejustificate. Titularii de drepturi ar trebui să își justifice în mod rezonabil deciziile pentru a se evita cazurile de respingere arbitrară a reclamațiilor. În plus, în conformitate cu Directiva 95/46/CE, Directiva 2002/58/CE și Regulamentul general privind protecția datelor, cooperarea nu ar trebui să conducă la identificarea utilizatorilor individuali, nici la prelucrarea datelor lor cu caracter personal. Statele membre ar trebui să se asigure, de asemenea, că utilizatorii se pot adresa unui organism independent pentru soluționarea litigiilor, precum și unei instanțe sau altei autorități judiciare competente pentru a beneficia de utilizarea unei excepții sau limitări în ceea ce privește dispozițiile referitoare la drepturile de autor.
Amendamentul 149
Propunere de directivă
Considerentul 39 b (nou)
(39b)   În cel mai scurt timp posibil după intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia și statele membre ar trebui să organizeze dialoguri între părțile interesate în vederea armonizării și a definirii celor mai bune practici. Acestea ar trebui să emită orientări pentru a asigura funcționarea acordurilor de licență și privind cooperarea dintre furnizorii de servicii de partajare a conținutului online și titularii de drepturi pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte în sensul prezentei directive. La definirea celor mai bune practici ar trebui să se țină seama în special de drepturile fundamentale, de utilizarea excepțiilor și a limitărilor. Ar trebui, de asemenea, să se pună un accent deosebit pe garantarea faptului că sarcina impusă IMM-urilor rămâne adecvată și că se evită blocarea automată a conținutului.
Amendamentele 44 și 219
Propunere de directivă
Considerentul 39 c (nou)
(39c)  Statele membre ar trebui să prevadă instituirea unor măsuri intermediare care să permită furnizorilor de servicii și titularilor de drepturi să identifice, dacă este cazul, o soluție amiabilă pentru orice litigiu privind dispozițiile referitoare la acordurile de cooperare între ele. Statele membre ar trebui, în acest scop, să desemneze un organism independent, cu competența și experiența corespunzătoare necesare pentru a ajuta părțile să soluționeze litigiul dintre ele.
Amendamentul 46
Propunere de directivă
Considerentul 39 d (nou)
(39d)  În principiu, titularii de drepturi ar trebui să primească întotdeauna o remunerație echitabilă și adecvată. Autorii și artiștii interpreți sau executanți care au încheiat contracte cu intermediari, cum ar fi casele de discuri și producătorii, ar trebui să primească o remunerație echitabilă și adecvată de la aceștia, fie prin contracte individuale și /sau contracte colective de negociere, acorduri de gestiune colectivă fie prin norme cu efecte similare, de exemplu norme comune de remunerare. Această remunerație ar trebui menționată în mod explicit în contracte, în funcție de fiecare mod de exploatare, inclusiv exploatarea online. Statele membre ar trebui să ia în considerare caracteristicile specifice ale fiecărui sector și să aibă dreptul să prevadă că remunerația este considerată echitabilă și adecvată dacă este stabilită în conformitate cu contractul colectiv de negociere sau cu acordul comun de remunerație.
Amendamentul 47
Propunere de directivă
Considerentul 40
(40)   Anumiți titulari de drepturi, cum ar fi autorii și artiștii interpreți sau executanți au nevoie de informații pentru a evalua valoarea economică a drepturilor lor care sunt armonizate în temeiul legislației Uniunii. Acest lucru este valabil în special în cazul în care respectivii titulari de drepturi acordă o licență sau transferă drepturi în schimbul unei remunerații. Având în vedere că autorii și artiștii interpreți sau executanți tind să se afle într-o poziție contractuală mai slabă atunci când acordă licențe sau își transferă drepturile, aceștia au nevoie de informații pentru a evalua valoarea economică continuă a drepturilor lor în comparație cu remunerația primită pentru licență sau transfer, însă se confruntă adesea cu o lipsă de transparență. Prin urmare, comunicarea de informații adecvate de către partenerii lor contractuali sau succesorii în drepturi ai acestora este importantă pentru a asigura transparența și echilibrul în cadrul sistemului care reglementează remunerarea autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți.
 (40)   Anumiți titulari de drepturi, cum ar fi autorii și artiștii interpreți sau executanți au nevoie de informații pentru a evalua valoarea economică a drepturilor lor care sunt armonizate în temeiul legislației Uniunii. Acest lucru este valabil în special în cazul în care respectivii titulari de drepturi acordă o licență sau transferă drepturi în schimbul unei remunerații. Având în vedere că autorii și artiștii interpreți sau executanți tind să se afle într-o poziție contractuală mai slabă atunci când acordă licențe sau își transferă drepturile, aceștia au nevoie de informații pentru a evalua valoarea economică continuă a drepturilor lor în comparație cu remunerația primită pentru licență sau transfer, însă se confruntă adesea cu o lipsă de transparență. Prin urmare, comunicarea de informații cuprinzătoare și relevante de către partenerii lor contractuali sau succesorii în drepturi ai acestora este importantă pentru a asigura transparența și echilibrul în cadrul sistemului care reglementează remunerarea autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți. Informațiile pe care autorii și artiștii interpreți sau executanți au dreptul să le pretindă ar trebui să fie proporționale și să acopere toate modurile de exploatare, veniturile directe și indirecte generate, inclusiv veniturile provenite din vânzarea de produse promoționale, precum și remunerația datorată. Informațiile privind exploatarea ar trebui să includă, de asemenea, informații cu privire la identitatea oricărui titular al unei sub-licențe sau beneficiar al unui sub-transfer. Cu toate acestea, obligația de transparență ar trebui să se aplice doar în cazul în care drepturile de autor relevante sunt vizate.
Amendamentul 48
Propunere de directivă
Considerentul 42
(42)   Anumite contracte privind exploatarea drepturilor armonizate la nivelul Uniunii sunt de lungă durată și oferă autorilor și artiștilor interpreți sau executanți puține posibilități de a le renegocia cu partenerii lor contractuali sau cu succesorii în drepturi ai acestora. Prin urmare, fără a aduce atingere legislației aplicabile contractelor din statele membre, ar trebui să existe un mecanism de ajustare a remunerațiilor pentru cazurile în care remunerația convenită inițial pe baza unei licențe sau a unui transfer de drepturi este disproporționat de scăzută în comparație cu veniturile și beneficiile relevante generate de exploatarea operei sau de fixarea interpretării ori a execuției, având în vedere mai ales transparența asigurată de prezenta directivă. La evaluarea situației ar trebui să se țină seama de circumstanțele specifice fiecărui caz în parte, precum și de particularitățile și practicile diferitelor sectoare de conținut. În cazul în care părțile nu ajung la un acord privind ajustarea remunerațiilor, autorul ori artistul interpret sau executant ar trebui să aibă dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe judecătorești sau a unei alte autorități competente.
 (42)   Anumite contracte privind exploatarea drepturilor armonizate la nivelul Uniunii sunt de lungă durată și oferă autorilor și artiștilor interpreți sau executanți puține posibilități de a le renegocia cu partenerii lor contractuali sau cu succesorii în drepturi ai acestora. Prin urmare, fără a aduce atingere legislației aplicabile contractelor din statele membre, ar trebui să existe un mecanism de ajustare a remunerațiilor pentru cazurile în care remunerația convenită inițial pe baza unei licențe sau a unui transfer de drepturi este disproporționat de scăzută în comparație cu veniturile directe sau indirecte și beneficiile relevante generate de exploatarea operei sau de fixarea interpretării ori a execuției, având în vedere mai ales transparența asigurată de prezenta directivă. La evaluarea situației ar trebui să se țină seama de circumstanțele specifice fiecărui caz în parte, de particularitățile și practicile diferitelor sectoare de conținut, precum și de natura și de contribuția la opera autorului sau artistului interpret sau executant. O astfel de cerere de ajustare a contractelor ar putea fi, de asemenea, făcută de organismul care reprezintă autorul ori artistul interpret sau executant în numele său, cu excepția cazului în care cererea ar fi în detrimentul intereselor autorului sau ale artistului interpret sau executant. În cazul în care părțile nu ajung la un acord privind ajustarea remunerațiilor, autorul ori artistul interpret sau executant sau un organism de reprezentare numit de acesta ar trebui, la cererea autorului sau a artistului interpret sau executant, să aibă dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe judecătorești sau a unei alte autorități competente.
Amendamentul 49
Propunere de directivă
Considerentul 43
(43)   Autorii și artiștii interpreți sau executanți sunt adesea reticenți să apeleze la instanțele judecătorești pentru a-și asigura respectarea drepturilor de către partenerii lor contractuali. Statele membre ar trebui, prin urmare, să prevadă o procedură de soluționare alternativă a litigiilor care să vizeze cererile legate de obligațiile de transparență și de mecanismul de ajustare a contractului.
 (43)  Autorii și artiștii interpreți sau executanți sunt adesea reticenți să apeleze la instanțele judecătorești pentru a-și asigura respectarea drepturilor de către partenerii lor contractuali. Statele membre ar trebui, prin urmare, să prevadă o procedură de soluționare alternativă a litigiilor care să vizeze cererile legate de obligațiile de transparență și de mecanismul de ajustare a contractului. Organismele de reprezentare a autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți, inclusiv organismele de gestiune colectivă și sindicatele, ar trebui să fie în măsură să inițieze astfel de proceduri la solicitarea autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți. Detaliile cu privire la inițiatorul procedurii ar trebui să rămână confidențiale.
Amendamentul 50
Propunere de directivă
Considerentul 43 a (nou)
(43a)  Atunci când autorii și artiștii interpreți sau executanți acordă licențe sau își transferă drepturile, aceștia se așteaptă ca opera ori interpretarea sau execuția lor să fie exploatate. Cu toate acestea, se întâmplă ca unele opere sau interpretări pentru care s-a acordat o licență sau un transfer să nu fie exploatate deloc. Atunci când aceste drepturi au fost transferate în mod exclusiv, autorii și artiștii interpreți sau executanți nu pot apela la un alt partener pentru exploatarea operei lor. Într-un astfel de caz, și după o perioadă de timp rezonabilă, autorii și artiștii interpreți sau executanți ar trebui să dispună de un drept de revocare care să le permită să își transfere drepturile sau să acorde o licență altei persoane. Revocarea ar trebui, de asemenea, să fie posibilă în cazul în care persoana care a beneficiat de transfer sau de licență nu s-a conformat obligației de raportare/transparență prevăzută la articolul 14 din prezenta directivă. Revocarea ar trebui luată în considerare numai după ce toate măsurile alternative de soluționare a litigiilor au fost finalizate, în special în ceea ce privește raportarea. Întrucât exploatarea operelor pot varia în funcție de sectoare, dispoziții specifice ar putea fi luate la nivel național, pentru a lua în considerare particularitățile sectoarelor - cum ar fi sectorul audiovizual - sau ale operelor și ale perioadelor de exploatare anticipate, în special prevăzând termene pentru dreptul de revocare. Pentru a preveni abuzurile și a ține seama de faptul că o anumită perioadă de timp este necesară înainte ca o operă să fie exploatată efectiv, autorii și artiștii interpreți sau executanți ar trebui să fie în măsură să își exercite dreptul de revocare numai după o anumită perioadă de timp de la încheierea contractului de licență sau de transfer. Dreptul național ar trebui să reglementeze exercitarea dreptului de revocare în cazul operelor care implică mai mulți autori sau artiști interpreți sau executanți, luând în considerare importanța relativă a contribuțiilor individuale.
Amendamentul 51
Propunere de directivă
Considerentul 43 b (nou)
(43b)  Pentru a sprijini aplicarea eficientă în cadrul statelor membre a dispozițiilor relevante ale prezentei directive, Comisia, în colaborare cu statele membre, ar trebui să încurajeze schimbul de bune practici și să promoveze dialogul la nivelul Uniunii.
Amendamentul 52
Propunere de directivă
Considerentul 46
(46)   Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în temeiul prezentei directive ar trebui să se realizeze cu respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal prevăzute la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și trebuie să fie conformă cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului35 și cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului36.
 (46)   Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în temeiul prezentei directive ar trebui să se realizeze cu respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal prevăzute la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și trebuie să fie conformă cu Regulamentul (UE) 2016/679 și cu Directiva 2002/58/CE. Ar trebui să fie respectate dispozițiile din Regulamentul general privind protecția datelor, inclusiv privind „dreptul de a fi uitat”.
Amendamentul 53
Propunere de directivă
Considerentul 46 a (nou)
(46a)  Este important să fie subliniată importanța anonimității atunci când datele cu caracter personal sunt gestionate în scopuri comerciale. În plus, ar trebui promovată opțiunea „implicită” de nepartajare în ceea ce privește datele cu caracter personal în timp ce se utilizează interfețele platformei online.
Amendamentele 54 și 238
Propunere de directivă
Articolul 1
Articolul 1
 Articolul 1
Obiectul și domeniul de aplicare
 Obiectul și domeniul de aplicare
1.   Prezenta directivă stabilește norme care vizează armonizarea în continuare a legislației Uniunii aplicabile drepturilor de autor și drepturilor conexe în cadrul pieței interne, ținând seama în special de utilizările digitale și transfrontaliere ale conținuturilor protejate. Prezenta directivă stabilește, de asemenea, norme pentru excepții și limitări și pentru facilitarea licențelor, precum și norme care vizează asigurarea unei piețe performante pentru exploatarea operelor și a altor obiecte protejate.
 1.   Prezenta directivă stabilește norme care vizează armonizarea în continuare a legislației Uniunii aplicabile drepturilor de autor și drepturilor conexe în cadrul pieței interne, ținând seama în special de utilizările digitale și transfrontaliere ale conținuturilor protejate. Prezenta directivă stabilește, de asemenea, norme pentru excepții și limitări și pentru facilitarea licențelor, precum și norme care vizează asigurarea unei piețe performante pentru exploatarea operelor și a altor obiecte protejate.
2.   Cu excepția cazurilor menționate la articolul 6, prezenta directivă lasă intacte și nu afectează în niciun fel normele existente stabilite în directivele care sunt în vigoare în acest domeniu, în special Directivele 96/9/CE, 2001/29/CE, 2006/115/CE, 2009/24/CE, 2012/28/UE și 2014/26/UE.
 2.   Cu excepția cazurilor menționate la articolul 6, prezenta directivă lasă intacte și nu afectează în niciun fel normele existente stabilite în directivele care sunt în vigoare în acest domeniu, în special Directivele 96/9/CE, 2000/31/CE, 2001/29/CE, 2006/115/CE, 2009/24/CE, 2012/28/UE și 2014/26/UE.
Amendamentul 55
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 1 – partea introductivă
(1)   „organism de cercetare” înseamnă o universitate, un institut de cercetare sau orice altă organizație al cărei scop principal este efectuarea de cercetări științifice sau efectuarea de cercetări științifice și furnizarea de servicii de învățământ:
 (1)   „organism de cercetare” înseamnă o universitate, inclusiv bibliotecile acesteia, un institut de cercetare sau orice altă organizație al cărei scop principal este efectuarea de cercetări științifice sau efectuarea de cercetări științifice și furnizarea de servicii de învățământ:
Amendamentul 57
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 1 – paragraful 2
astfel încât de accesul la rezultatele generate de cercetarea științifică să nu poată beneficia în mod preferențial o întreprindere care exercită o influență decisivă asupra unui astfel de organism;
 astfel încât de accesul la rezultatele generate de cercetarea științifică să nu poată beneficia în mod preferențial o întreprindere care exercită o influență semnificativă asupra unui astfel de organism;
Amendamentul 58
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 2
(2)   „extragerea textului și a datelor” înseamnă orice tehnică analitică automatizată care vizează analizarea textului și a datelor în formă digitală pentru a genera informații precum modele, tendințe și corelații;
 (2)   „extragerea textului și a datelor” înseamnă orice tehnică analitică automatizată ce analizează opere și alte obiecte protejate în formă digitală pentru a genera informații care includ modele, tendințe și corelații, fără a se limita însă la acestea.
Amendamentul 59
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 4
(4)   „publicație de presă” înseamnă fixarea unei colecții de opere literare cu caracter jurnalistic, care poate include alte opere sau obiecte protejate și care constituie un element individual în cadrul unei publicații periodice sau actualizate regulat sub un singur titlu, cum ar fi un ziar sau o revistă de interes general ori de specialitate, având scopul de a oferi informații referitoare la știri sau alte subiecte și fiind publicată în orice formă de media la inițiativa, pe răspunderea editorială și sub supravegherea unui furnizor de servicii.
 (4)   „publicație de presă” înseamnă fixarea de către editorii sau agențiile de știri a unei colecții de opere literare cu caracter jurnalistic, care poate include alte opere sau obiecte protejate și care constituie un element individual în cadrul unei publicații periodice sau actualizate regulat sub un singur titlu, cum ar fi un ziar sau o revistă de interes general ori de specialitate, având scopul de a oferi informații referitoare la știri sau alte subiecte și fiind publicată în orice formă de media la inițiativa, pe răspunderea editorială și sub supravegherea unui furnizor de servicii. Publicațiile periodice care sunt publicate în scop științific sau academic, cum ar fi revistele științifice, nu intră în domeniul de aplicare al prezentei definiții;
Amendamentul 60
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 a (nou)
4a.  „operă aflată în afara circuitului comercial” înseamnă:
(a)  o întreagă operă sau un întreg alt obiect în toate versiunile și manifestările sale, care nu mai este la dispoziția publicului prin canalele comerciale obișnuite;
(b)  o operă sau un alt obiect care nu a fost niciodată la dispoziția publicului prin canalele comerciale într-un stat membru, cu excepția cazului în care se poate deduce, din circumstanțele cazului respectiv, că autorul său a contestat punerea operei sau a obiectului respectiv la dispoziția publicului;
Amendamentul 150
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 4 b (nou)
(4b)   „furnizor al unui serviciu de partajare de conținuturi online” înseamnă un furnizor al unui serviciu al societății informaționale, unul dintre scopurile principale ale acestuia fiind cel de a stoca și a oferi publicului acces la o cantitate semnificativă de opere protejate prin drepturi de autor sau la alte obiecte protejate încărcate de către utilizatorii săi, operațiuni pe care serviciul respectiv le optimizează și promovează în scop lucrativ. Microîntreprinderile și întreprinderile mici în sensul Titlului I din anexa la Recomandarea Comisiei 2003/361/CE, și serviciile care nu au un caracter comercial, cum ar fi enciclopediile online, și furnizorii de servicii online în cazul cărora conținuturile sunt încărcate cu autorizația tuturor titularilor de drepturi vizați, cum ar fi arhivele educaționale sau științifice, nu intră sub incidența dispozițiilor aplicabile furnizorilor de servicii de partajare de conținuturi online în sensul prezentei directive. Furnizorii de servicii de tip cloud pentru uz individual care nu oferă acces direct publicului, platformele care dezvoltă programe informatice cu sursă deschisă și piețele online a căror activitate principală este vânzarea online cu amănuntul de bunuri fizice nu ar trebui să fie considerați/considerate a fi furnizori de servicii de partajare de conținuturi online în sensul prezentei directive;
Amendamentul 62
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 4 c (nou)
4c.  „serviciu al societății informaționale” înseamnă un serviciu astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (1) litera (b) din Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului1a;
___________
1a Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 241, 17.9.2015, p. 1).
Amendamentul 63
Propunere de directivă
Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 4 d (nou)
(4d)  „serviciu automatizat de referențiere a imaginilor” înseamnă orice serviciu online în care sunt reproduse sau puse la dispoziția publicului, în scopul indexării sau al referențierii, opere grafice, plastice sau fotografice colectate în mod automat, prin intermediul unui serviciu online terț.
Amendamentul 64
Propunere de directivă
Articolul 3
Articolul 3
 Articolul 3
Extragerea textului și a datelor
 Extragerea textului și a datelor
1.   Statele membre prevăd o excepție de la drepturile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă pentru reproducerile și extragerile efectuate de organismele de cercetare pentru a realiza extragerea textului și a datelor din opere sau alte obiecte la care au acces legal în scopuri de cercetare științifică.
 1.   Statele membre prevăd o excepție de la drepturile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă pentru reproducerile și extragerile din opere sau alte obiecte la care organismele de cercetare au acces legal și care sunt efectuate pentru a realiza extragerea textului și a datelor în scopuri de cercetare științifică de către aceste organisme.
Statele membre le permit instituțiilor de învățământ și instituțiilor de patrimoniu cultural care efectuează cercetări științifice în sensul punctului (1) litera (a) sau al punctului (1) litera (b) de la articolul 2, cu condiția ca o întreprindere care exercită o influență semnificativă asupra unei astfel de instituții să nu poată beneficia în mod preferențial de accesul la rezultatele generate de cercetarea științifică, să beneficieze, de asemenea, de excepția prevăzută la prezentul articol.
1a.  Reproducerile și extragerile efectuate în scopul extragerii textului și a datelor trebuie să fie stocate în condiții de siguranță, de exemplu de către organisme de încredere desemnate în acest scop.
2.   Dispozițiile contractuale care nu respectă excepția prevăzută la alineatul (1) sunt inaplicabile.
 2.   Dispozițiile contractuale care nu respectă excepția prevăzută la alineatul (1) sunt inaplicabile.
3.   Titularilor de drepturi li se permite să aplice măsuri menite să asigure securitatea și integritatea rețelelor și a bazelor de date în care sunt găzduite operele sau alte obiecte protejate. Aceste măsuri nu pot depăși ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.
 3.   Titularilor de drepturi li se permite să aplice măsuri menite să asigure securitatea și integritatea rețelelor și a bazelor de date în care sunt găzduite operele sau alte obiecte protejate. Aceste măsuri nu pot depăși ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.
4.  Statele membre încurajează titularii de drepturi și organismele de cercetare să definească, de comun acord, bune practici referitoare la aplicarea măsurilor menționate la alineatul (3).
 4.   Statele membre pot continua să prevadă excepții în ceea ce privește extragerea textului și a datelor în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2001/29/CE.
Amendamentul 65
Propunere de directivă
Articolul 3 a (nou)
Articolul 3a
Excepția sau limitarea opțională în cazul extragerii textului și a datelor
1.  Fără a aduce atingere articolului 3 din prezenta directivă, statele membre pot prevedea o excepție sau o limitare a drepturilor prevăzute la articolul 2 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE, precum și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă pentru reproducerile și extragerile din opere și din alte obiecte protejate accesibile în mod legal efectuate în cadrul procesului de extragere a textului și a datelor, cu condiția ca utilizarea operelor și a altor obiecte protejate menționate în prezentul articol să nu fi fost rezervată în mod expres de către titularii de drepturi, inclusiv în cazul mijloacelor de citire automată.
2.  Reproducerile și extragerile efectuate în conformitate cu alineatul (1) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât pentru extragerea textului și a datelor.
3.  Statele membre pot continua să prevadă excepții în ceea ce privește extragerea textului și a datelor în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2001/29/CE.
Amendamentul 66
Propunere de directivă
Articolul 4
Articolul 4
 Articolul 4
Utilizarea operelor și a altor obiecte protejate în activități de predare digitale și transfrontaliere
 Utilizarea operelor și a altor obiecte protejate în activități de predare digitale și transfrontaliere
1.   Statele membre prevăd o excepție sau o limitare a drepturilor prevăzute la articolele 2 și 3 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE, la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2009/24/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă pentru a permite utilizarea digitală a operelor și a altor obiecte protejate în scopul unic de ilustrare didactică, în măsura justificată de scopul necomercial urmărit, cu condiția ca utilizarea:
 1.   Statele membre prevăd o excepție sau o limitare a drepturilor prevăzute la articolele 2 și 3 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE, la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2009/24/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă pentru a permite utilizarea digitală a operelor și a altor obiecte protejate în scopul unic de ilustrare didactică, în măsura justificată de scopul necomercial urmărit, cu condiția ca utilizarea:
(a)  să aibă loc la sediul unei instituții de învățământ sau prin intermediul unei rețele electronice securizate la care au acces doar elevii sau studenții și cadrele didactice ale instituției de învățământ;
 (a)  să aibă loc la sediul unei instituții de învățământ sau în orice alt loc în care activitatea educațională se desfășoară sub responsabilitatea instituției de învățământ sau prin intermediul unui mediu electronic securizat la care au acces doar elevii sau studenții și cadrele didactice ale instituției de învățământ;
(b)  să fie însoțită de indicarea sursei, inclusiv a numelui autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil.
 (b)  să fie însoțită de indicarea sursei, inclusiv a numelui autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil din motive de ordin practic.
2.   Statele membre pot prevedea că excepția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în general sau în cazul anumitor tipuri de opere sau alte obiecte protejate, în măsura în care pe piață sunt disponibile cu ușurință licențe adecvate de autorizare a actelor descrise la alineatul (1).
 2.   Statele membre pot prevedea că excepția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică în general sau în cazul anumitor tipuri de opere sau alte obiecte protejate, cum ar fi materialele care sunt destinate în principal pieței educației sau partiturile, în măsura în care pe piață sunt disponibile cu ușurință contracte de licență adecvate de autorizare a actelor descrise la alineatul (1), care sunt adaptate nevoilor și particularităților instituțiilor de învățământ.
Statele membre care recurg la dispoziția prevăzută la primul paragraf iau măsurile necesare pentru a asigura disponibilitatea și vizibilitatea corespunzătoare a licențelor de autorizare a actelor descrise la alineatul (1) pentru instituțiile de învățământ.
 Statele membre care recurg la dispoziția prevăzută la primul paragraf iau măsurile necesare pentru a asigura disponibilitatea și vizibilitatea corespunzătoare a licențelor de autorizare a actelor descrise la alineatul (1) pentru instituțiile de învățământ.
3.   Se consideră că actul de utilizare a operelor și a altor obiecte protejate în scopul unic de ilustrare didactică prin intermediul unei rețele electronice securizate care este întreprins în conformitate cu dispozițiile de drept intern adoptate în temeiul prezentului articol are loc numai în statul membru în care este stabilită instituția de învățământ.
 3.   Se consideră că actul de utilizare a operelor și a altor obiecte protejate în scopul unic de ilustrare didactică prin intermediul unor medii electronice securizate care este întreprins în conformitate cu dispozițiile de drept intern adoptate în temeiul prezentului articol are loc numai în statul membru în care este stabilită instituția de învățământ.
4.   Statele membre pot prevedea compensații echitabile pentru prejudiciul suferit de titularii de drepturi ca urmare a utilizării operelor lor sau a altor obiecte protejate în temeiul alineatului (1).
 4.   Statele membre pot prevedea compensații echitabile pentru prejudiciul suferit de titularii de drepturi ca urmare a utilizării operelor lor sau a altor obiecte protejate în temeiul alineatului (1).
4a.  Fără a aduce atingere alineatului (2), dispozițiile contractuale care nu respectă excepția sau limitarea adoptată în conformitate cu alineatul (1) sunt neexecutabile. Statele membre asigură faptul că titularii de drepturi au dreptul de a acorda licențe gratuite de autorizare a actelor descrise la alineatul (1), în general sau vizând tipuri specifice de opere sau alte obiecte protejate, la propria discreție.
Amendamentul 67
Propunere de directivă
Articolul 5
Articolul 5
 Articolul 5
Conservarea patrimoniului cultural
 Conservarea patrimoniului cultural
Statele membre prevăd o excepție de la drepturile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE, la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/24/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă care să permită instituțiilor de patrimoniu cultural să realizeze copii ale operelor sau ale altor obiecte protejate din colecțiile lor permanente, în orice format sau pe orice suport, numai în scopul conservării acestor opere sau alte obiecte protejate și în măsura în care este necesar pentru o astfel de conservare.
 1.  Statele membre prevăd o excepție de la drepturile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE, la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/24/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă care să permită instituțiilor de patrimoniu cultural să realizeze copii ale operelor sau ale altor obiecte protejate din colecțiile lor permanente, în orice format sau pe orice suport, în scopuri legate de conservarea acestor opere sau a altor obiecte protejate și în măsura în care este necesar pentru o astfel de conservare.
1a.  Statele membre se asigură că niciun material care rezultă dintr-un act de reproducere a materialului care face parte din domeniul public nu intră sub incidența drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, cu condiția ca o astfel de reproducere să fie o reproducere fidelă în scopuri de conservare a materialului original.
1b.  Orice dispoziții contractuale care nu respectă excepția prevăzută la alineatul (1) sunt inaplicabile.
Amendamentul 68
Propunere de directivă
Articolul 6
Articolul 6
 Articolul 6
Dispoziții comune
 Dispoziții comune
Excepțiilor și limitărilor prevăzute în prezentul titlu li se aplică articolul 5 alineatul (5) și articolul 6 alineatul (4) primul, al treilea și al cincilea paragraf din Directiva 2001/29/CE.
 1.  Accesul la conținutul care face obiectul unei excepții prevăzute în prezenta directivă nu conferă utilizatorului dreptul de a folosi conținutul în alt mod care face obiectul unei alte excepții.
2.  Excepțiilor și limitărilor prevăzute în prezentul titlu li se aplică articolul 5 alineatul (5) și articolul 6 alineatul (4) primul, al treilea, al patrulea și al cincilea paragraf din Directiva 2001/29/CE.
Amendamentul 69
Propunere de directivă
Articolul 7
Articolul 7
 Articolul 7
Utilizarea operelor aflate în afara circuitului comercial de către instituțiile de patrimoniu cultural
 Utilizarea operelor aflate în afara circuitului comercial de către instituțiile de patrimoniu cultural
1.   Statele membre prevăd că, atunci când un organism de gestiune colectivă, acționând în numele membrilor săi, încheie o licență neexclusivă pentru scopuri necomerciale cu o instituție de patrimoniu cultural pentru digitalizarea, distribuția, comunicarea publică sau punerea la dispoziție a operelor sau altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial și prezente în colecția permanentă a instituției, o astfel de licență neexclusivă poate fi acordată sau se presupune că ea se aplică titularilor de drepturi din aceeași categorie cu cei vizați de licență care nu sunt reprezentați de organismul de gestiune colectivă, cu condiția ca:
 1.   Statele membre prevăd că, atunci când un organism de gestiune colectivă, acționând în numele membrilor săi, încheie o licență neexclusivă pentru scopuri necomerciale cu o instituție de patrimoniu cultural pentru digitalizarea, distribuția, comunicarea publică sau punerea la dispoziție a operelor sau altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial și prezente în colecția permanentă a instituției, o astfel de licență neexclusivă poate fi acordată sau se presupune că ea se aplică titularilor de drepturi din aceeași categorie cu cei vizați de licență care nu sunt reprezentați de organismul de gestiune colectivă, cu condiția ca:
(a)   organismul de gestiune colectivă să asigure, pe baza mandatelor din partea titularilor de drepturi, reprezentarea largă a titularilor de drepturi din categoria de opere sau alte obiecte protejate și a drepturilor care fac obiectul licenței;
 (a)   organismul de gestiune colectivă să asigure, pe baza mandatelor din partea titularilor de drepturi, reprezentarea largă a titularilor de drepturi din categoria de opere sau alte obiecte protejate și a drepturilor care fac obiectul licenței;
(b)   tuturor titularilor de drepturi să li se garanteze tratamentul egal în ceea ce privește condițiile licenței;
 (b)   tuturor titularilor de drepturi să li se garanteze tratamentul egal în ceea ce privește condițiile licenței;
(c)   toți titularii de drepturi să poată obiecta în orice moment față de încadrarea operelor lor sau a altor obiecte protejate în categoria operelor sau altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial și să poată exclude aplicarea licenței în cazul operelor lor sau al altor obiecte protejate.
 (c)   toți titularii de drepturi să poată obiecta în orice moment față de încadrarea operelor lor sau a altor obiecte protejate în categoria operelor sau altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial și să poată exclude aplicarea licenței în cazul operelor lor sau al altor obiecte protejate.
1a.  Statele membre prevăd o excepție sau o limitare a drepturilor prevăzute la articolele 2 și 3 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE, la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2009/24/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă, pentru a permite instituțiilor de patrimoniu cultural să pună la dispoziție online, în scop necomercial, copii ale operelor aflate în afara circuitului comercial și care se află în colecțiile lor permanente, cu condiția ca:
(a)  numele autorului sau al oricărui alt titular de drepturi identificabil să fie indicat, cu excepția cazului în care acest lucru este imposibil;
(b)  toți titularii de drepturi să poată obiecta în orice moment față de încadrarea operelor lor sau a altor obiecte protejate în categoria operelor sau altor obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial și să poată exclude aplicarea excepției în cazul operelor lor sau al altor obiecte protejate.
1b.  Statele membre prevăd că excepția adoptată în temeiul alineatului (1a) nu se aplică în cazul anumitor sectoare sau tipuri de opere pentru care sunt disponibile soluții adecvate bazate pe acordarea de licențe, inclusiv soluțiile prevăzute la alineatul (1), însă fără a se limita la acestea. Statele membre, în consultare cu autorii, cu alți titulari de drepturi, cu organismele de gestiune colectivă și cu instituțiile de patrimoniu cultural, stabilesc disponibilitatea soluțiilor bazate pe acordarea de licențe colective extinse pentru anumite sectoare sau tipuri de opere.
2.   Se consideră că o operă sau un alt obiect protejat se află în afara circuitului comercial atunci când întreaga operă sau întregul alt obiect protejat, în toate traducerile, versiunile și manifestările sale, nu este la dispoziția publicului prin canalele comerciale obișnuite și când nu se poate preconiza în mod rezonabil că va deveni disponibil.
 2.   Statele membre pot să prevadă o dată-limită pentru a stabili dacă o operă care a fost comercializată anterior este încadrată în categoria operelor aflate în afara circuitului comercial.
Statele membre, în consultare cu titularii de drepturi, cu organismele de gestiune colectivă și cu instituțiile de patrimoniu cultural, se asigură că cerințele utilizate pentru a stabili dacă pentru o operă și alt obiect protejat se poate acorda o licență în conformitate cu alineatul (1) nu depășesc ceea ce este necesar și rezonabil și nu exclud posibilitatea de a considera colecția în ansamblu ca aflată în afara circuitului comercial, atunci când este rezonabil să se presupună că toate operele sau alte obiecte protejate din cadrul colecției se află în afara circuitului comercial.
 Statele membre, în consultare cu titularii de drepturi, cu organismele de gestiune colectivă și cu instituțiile de patrimoniu cultural, se asigură că cerințele utilizate pentru a stabili dacă pentru o operă și alt obiect protejat se poate acorda o licență în conformitate cu alineatul (1) sau dacă respectiva operă sau alt obiect protejat pot fi utilizate în conformitate cu alineatul (1a) nu depășesc ceea ce este necesar și rezonabil și nu exclud posibilitatea de a considera colecția în ansamblu ca aflată în afara circuitului comercial, atunci când este rezonabil să se presupună că toate operele sau alte obiecte protejate din cadrul colecției se află în afara circuitului comercial.
3.   Statele membre se asigură că se iau măsuri adecvate de publicitate cu privire la:
 3.   Statele membre se asigură că se iau măsuri adecvate de publicitate cu privire la:
(a)   considerarea unor opere sau a altor obiecte protejate ca aflate în afara circuitului comercial;
 (a)   considerarea unor opere sau a altor obiecte protejate ca aflate în afara circuitului comercial;
(b)   licență, în special la aplicarea sa în cazul titularilor de drepturi nereprezentați;
 (b)   orice licență, în special la aplicarea sa în cazul titularilor de drepturi nereprezentați;
(c)   posibilitatea titularilor de drepturi de a obiecta, menționată la alineatul (1) litera (c),
 (c)   posibilitatea titularilor de drepturi de a obiecta, menționată la alineatul (1) litera (c) și la alineatul (1a) litera (b);
inclusiv în cursul unei perioade de timp rezonabile înainte ca operele sau alte obiecte protejate să fie digitalizate, distribuite, comunicate sau puse la dispoziția publicului.
 inclusiv în cursul unei perioade de timp de cel puțin șase luni înainte ca operele sau alte obiecte protejate să fie digitalizate, distribuite, comunicate sau puse la dispoziția publicului.
4.   Statele membre se asigură că licențele menționate la alineatul (1) sunt solicitate de la un organism de gestiune colectivă care este reprezentativ pentru statul membru în care:
 4.   Statele membre se asigură că licențele menționate la alineatul (1) sunt solicitate de la un organism de gestiune colectivă care este reprezentativ pentru statul membru în care:
(a)   operele sau fonogramele au fost publicate pentru prima dată sau, în absența publicării, în care au fost difuzate pentru prima dată, cu excepția operelor cinematografice și audiovizuale;
 (a)   operele sau fonogramele au fost publicate pentru prima dată sau, în absența publicării, în care au fost difuzate pentru prima dată, cu excepția operelor cinematografice și audiovizuale;
(b)   producătorii lucrărilor își au sediul sau reședința obișnuită, în cazul operelor cinematografice și audiovizuale sau
 (b)   producătorii lucrărilor își au sediul sau reședința obișnuită, în cazul operelor cinematografice și audiovizuale sau
(c)   în care este stabilită instituția de patrimoniu cultural, în cazul în care, după depunerea unor eforturi rezonabile, nu s-a putut determina statul membru sau țara terță prevăzută la literele (a) și (b).
 (c)   în care este stabilită instituția de patrimoniu cultural, în cazul în care, după depunerea unor eforturi rezonabile, nu s-a putut determina statul membru sau țara terță prevăzută la literele (a) și (b).
5.   Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică operelor sau altor obiecte protejate ale resortisanților țărilor terțe, cu excepția cazului în care se aplică alineatul (4) literele (a) și (b).
 5.   Alineatele (1), (2) și (3) nu se aplică operelor sau altor obiecte protejate ale resortisanților țărilor terțe, cu excepția cazului în care se aplică alineatul (4) literele (a) și (b).
Amendamentul 70
Propunere de directivă
Articolul 8
Articolul 8
 Articolul 8
Utilizările transfrontaliere
 Utilizările transfrontaliere
1.   Operele sau alte obiecte protejate care intră în domeniul de aplicare al unei licențe acordate în conformitate cu articolul 7 pot fi utilizate de către instituția de patrimoniu cultural în conformitate cu condițiile licenței în toate statele membre.
 1.   Operele sau alte obiecte protejate aflate în afara circuitului comercial, care intră în domeniul de aplicare al unei licențe acordate în conformitate cu articolul 7 pot fi utilizate de către instituția de patrimoniu cultural în conformitate cu dispozițiile articolului respectiv în toate statele membre.
2.   Statele membre se asigură că informațiile care permit identificarea operelor sau a altor obiecte protejate care intră în domeniul de aplicare al unei licențe acordate în conformitate cu articolul 7 și informațiile privind posibilitatea titularilor de drepturi de a obiecta, menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c), sunt publicate pe un portal online unic cu cel puțin șase luni înainte ca operele sau alte obiecte protejate să fie digitalizate, distribuite, comunicate sau puse la dispoziția publicului în alte state membre decât cel în care se acordă licența și rămân la dispoziția publicului pe toată durata de valabilitate a licenței.
 2.   Statele membre se asigură că informațiile care permit identificarea operelor sau a altor obiecte protejate care intră în domeniul de aplicare al unei licențe acordate în conformitate cu articolul 7 și informațiile privind posibilitatea titularilor de drepturi de a obiecta, menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) și alineatul (1a) litera b sunt ușor accesibile publicului în mod permanent și concret, pe un portal online unic public cu cel puțin șase luni înainte ca operele sau alte obiecte protejate să fie digitalizate, distribuite, comunicate sau puse la dispoziția publicului în alte state membre decât cel în care se acordă licența, sau în cazurile reglementate de articolul 7 alineatul (1a) în statul membru unde își are sediul instituția de patrimoniu cultural, și rămân la dispoziția publicului pe toată durata de valabilitate a licenței.
3.   Portalul menționat la alineatul (2) este creat și administrat de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 386/2012.
 3.   Portalul menționat la alineatul (2) este creat și administrat de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 386/2012.
Amendamentul 71
Propunere de directivă
Articolul 9 – paragraful 1
Statele membre asigură desfășurarea unui dialog periodic între organizațiile de reprezentare ale utilizatorilor și titularilor de drepturi și alte organizații ale părților interesate relevante, cu scopul de a îmbunătăți, pentru fiecare sector, relevanța și utilizarea mecanismelor de acordare a licențelor menționate la articolul 7 alineatul (1), de a asigura eficacitatea garanțiilor pentru titularii de drepturi, menționate în prezentul capitol, în special în ceea ce privește măsurile de publicitate, și, dacă este cazul, de a acorda asistență pentru stabilirea cerințelor menționate la articolul 7 alineatul (2) al doilea paragraf.
 Statele membre asigură desfășurarea unui dialog periodic între organizațiile de reprezentare ale utilizatorilor și titularilor de drepturi și alte organizații ale părților interesate relevante, cu scopul de a îmbunătăți, pentru fiecare sector, relevanța și utilizarea mecanismelor de acordare a licențelor menționate la articolul 7 alineatul (1) și funcționarea excepției menționate la articolul 7 alineatul (1a), de a asigura eficacitatea garanțiilor pentru titularii de drepturi, menționate în prezentul capitol, în special în ceea ce privește măsurile de publicitate, și, dacă este cazul, de a acorda asistență pentru stabilirea cerințelor menționate la articolul 7 alineatul (2) al doilea paragraf.
Amendamentul 72
Propunere de directivă
Articolul 10
Articolul 10
 Articolul 10
Mecanismul de negociere
 Mecanismul de negociere
Statele membre se asigură că, în cazul în care părțile doritoare să încheie un acord pentru punerea la dispoziție a unor opere audiovizuale pe platforme de video la cerere se confruntă cu dificultăți legate de acordarea de licențe privind drepturile, acestea pot recurge la asistența unui organism imparțial cu experiență relevantă. Organismul respectiv oferă asistență pentru negocieri și încheierea de acorduri.
 Statele membre se asigură că, în cazul în care părțile doritoare să încheie un acord pentru punerea la dispoziție a unor opere audiovizuale pe platforme de video la cerere se confruntă cu dificultăți legate de acordarea de licențe privind drepturile audiovizuale, acestea pot recurge la asistența unui organism imparțial cu experiență relevantă. Organismul imparțial creat sau desemnat de statul membru în sensul prezentului articol oferă părților asistență pentru negocieri și le sprijină în încheierea de acorduri.
Până cel târziu la data de [data menționată la articolul 21 alineatul (1)], statele membre notifică Comisiei organismul menționat la alineatul (1).
 Până cel târziu la data de [data menționată la articolul 21 alineatul (1)], statele membre informează Comisia cu privire la organismul pe care îl creează sau îl desemnează în conformitate cu primul paragraf.
Pentru a încuraja punerea la dispoziție a operelor audiovizuale pe platformele de video la cerere, statele membre promovează dialogul între organismele reprezentative ale autorilor, producătorilor, platformelor de video la cerere și alte părți interesate relevante.
Amendamentul 73
Propunere de directivă
Titlul III – Capitolul 2 a (nou) – Articolul 10 a (nou)
CAPITOLUL 2a
Accesul la publicațiile Uniunii
Articolul 10a
Depozitul legal al Uniunii
1.  Toate publicațiile electronice care se ocupă de chestiuni legate de Uniune, cum ar fi dreptul Uniunii, istoria și integrarea, politica și democrația, chestiuni instituționale și parlamentare sau politicile Uniunii și care sunt puse la dispoziția publicului pe teritoriul acesteia fac obiectul unui depozit legal al Uniunii.
2.  Biblioteca Parlamentului European are dreptul de a primi în mod gratuit câte un exemplar din orice publicație menționată la alineatul (1).
3.  Obligația prevăzută la alineatul (1) se aplică editorilor, tipografilor și importatorilor de publicații pentru lucrările pe care le publică, le imprimă sau le importă în Uniune.
4.  De la data livrării lor la Biblioteca Parlamentului European, publicațiile menționate la alineatul (1) fac parte din colecția permanentă a Bibliotecii Parlamentului European. Acestea sunt puse la dispoziția utilizatorilor în incintele Bibliotecii Parlamentului European, exclusiv în scopul cercetării sau studiului de către cercetători acreditați, sub controlul Bibliotecii Parlamentului European.
5.  Comisia adoptă acte pentru a preciza modalitățile de livrare a publicațiilor menționate la alineatul (1) la Biblioteca Parlamentului European.
Amendamentele 151, 152, 153, 154 și 155
Propunere de directivă
Articolul 11
Articolul 11
 Articolul 11
Protejarea publicațiilor de presă în cazul utilizărilor digitale
 Protejarea publicațiilor de presă în cazul utilizărilor digitale
1.   Statele membre acordă editorilor de publicații de presă drepturile prevăzute la articolul 2 și la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/29/CE pentru utilizarea digitală a publicațiilor lor de presă.
 1.  Statele membre acordă editorilor de publicații de presă drepturile prevăzute la articolul 2 și la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/29/CE, astfel încât aceștia să obțină o remunerație echitabilă și proporțională pentru utilizarea digitală a publicațiilor lor de presă de către furnizorii de servicii ai societății informaționale.
1a.   Drepturile menționate la alineatul (1) nu împiedică utilizarea legitimă, privată și necomercială a publicațiilor de presă de către utilizatorii individuali.
2.  Drepturile menționate la alineatul (1) lasă intacte și nu afectează în niciun fel drepturile de care beneficiază, în temeiul dreptului Uniunii, autorii și alți titulari de drepturi în ceea ce privește operele și alte obiecte protejate încorporate într-o publicație de presă. Aceste drepturi nu pot fi invocate împotriva respectivilor autori și alți titulari de drepturi și, în special, nu îi pot priva de dreptul de a-și exploata operele și alte obiecte protejate independent de publicația de presă în care sunt încorporate.
 2.   Drepturile menționate la alineatul (1) lasă intacte și nu afectează în niciun fel drepturile de care beneficiază, în temeiul dreptului Uniunii, autorii și alți titulari de drepturi în ceea ce privește operele și alte obiecte protejate încorporate într-o publicație de presă. Aceste drepturi nu pot fi invocate împotriva respectivilor autori și alți titulari de drepturi și, în special, nu îi pot priva de dreptul de a-și exploata operele și alte obiecte protejate independent de publicația de presă în care sunt încorporate.
2a.   Drepturile menționate la alineatul (1) nu se aplică unor simple hyperlinkuri însoțite de cuvinte izolate.
3.  În ceea ce privește drepturile menționate la alineatul (1), se aplică mutatis mutandis articolele 5-8 din Directiva 2001/29/CE și Directiva 2012/28/UE.
 3.   În ceea ce privește drepturile menționate la alineatul (1), se aplică mutatis mutandis articolele 5-8 din Directiva 2001/29/CE și Directiva 2012/28/UE.
4.   Drepturile menționate la alineatul (1) expiră după 20 ani de la publicarea publicației de presă. Acest termen se calculează începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului care urmează datei publicării.
 4.  Drepturile menționate la alineatul (1) expiră după cinci ani de la publicarea publicației de presă. Acest termen se calculează începând cu prima zi a lunii ianuarie a anului care urmează datei publicării. Dreptul menționat la alineatul (1) nu se aplică cu efect retroactiv.
4a.   Statele membre se asigură că autorii primesc o parte echitabilă din veniturile suplimentare pe care le obțin editorii de presă în urma utilizării unei publicații de presă de către furnizorii de servicii ai societății informaționale.
Amendamentul 75
Propunere de directivă
Articolul 12
Articolul 12
 Articolul 12
Pretențiile la compensații echitabile
 Pretențiile la compensații echitabile
Statele membre pot prevedea că, în cazul în care un autor și-a transferat un drept sau a acordat o licență unui editor, transferul sau licența respectivă constituie un temei juridic suficient pentru ca editorul să pretindă o parte din compensația pentru utilizările operelor efectuate în temeiul unei excepții de la dreptul care face obiectul transferului sau al licenței ori în temeiul unei limitări a acestui drept.
 Statele membre care aplică sisteme de partajare între autori și editori a compensațiilor acordate pentru utilizările care fac obiectul excepțiilor și limitărilor pot prevedea că, în cazul în care un autor și-a transferat un drept sau a acordat o licență unui editor, transferul sau licența respectivă constituie un temei juridic suficient pentru ca editorul să pretindă o parte din compensația pentru utilizările operelor efectuate în temeiul unei excepții de la dreptul care face obiectul transferului sau al licenței ori în temeiul unei limitări a acestui drept, cu condiția ca în statul membru respectiv să fi funcționat un sistem echivalent de partajare a compensațiilor înainte de 12 noiembrie 2015.
Primul paragraf se aplică fără a aduce atingere regimului prevăzut de statele membre în ceea ce privește dreptul de împrumut public, gestionarea drepturilor care nu au la bază excepții de la drepturile de autor sau limitări ale acestora, cum este cazul sistemelor de acordare a licențelor colective extinse sau în ceea ce privește drepturile la remunerație prevăzute de legislația națională.
Amendamentul 76
Propunere de directivă
Titlul IV – Capitolul 1 a (nou) – Articolul 12 a (nou)
CAPITOLUL 1a
Protecția organizatorilor de evenimente sportive
Articolul 12a
Protecția organizatorilor de evenimente sportive
Statele membre acordă organizatorilor de evenimente sportive drepturile prevăzute la articolul 2 și la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/29/CE și la articolul 7 din Directiva 2006/115/CE.
Amendamentele 156, 157, 158, 159, 160 și 161
Propunere de directivă
Articolul 13
Articolul 13
 Articolul 13
Utilizarea conținutului protejat de către furnizorii de servicii ale societății informaționale care stochează și cantități mari de opere și alte obiecte protejate încărcate de utilizatorii lor și oferă acces la acestea
 Utilizarea conținutului protejat de către furnizorii de servicii de partajare de conținuturi online care stochează cantități mari de opere și alte obiecte protejate încărcate de utilizatorii lor și oferă acces la acestea
1.  În cooperare cu titularii de drepturi, furnizorii de servicii ale societății informaționale care stochează cantități mari de opere sau alte obiecte protejate încărcate de utilizatorii lor și oferă publicului acces la acestea iau măsuri pentru a asigura funcționarea acordurilor încheiate cu titularii de drepturi pentru utilizarea operelor lor sau a altor obiecte protejate sau pentru a împiedica punerea la dispoziție, prin intermediul serviciilor lor, a operelor sau a altor obiecte protejate identificate de către titularii de drepturi în cadrul cooperării cu furnizorii de servicii. Măsurile respective, cum ar fi utilizarea de tehnologii eficace de recunoaștere a conținutului, sunt adecvate și proporționale. Furnizorii de servicii prezintă titularilor de drepturi informații adecvate privind funcționarea și aplicarea măsurilor, precum și, dacă este cazul, rapoarte adecvate privind recunoașterea și utilizarea operelor și a altor obiecte protejate.
 1.  Fără a aduce atingere articolului 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2001/29/CE, furnizorii de servicii de partajare a conținutului online îndeplinesc un act de comunicare către public. În consecință, ei încheie contracte de licență echitabile și adecvate cu titularii de drepturi.
2.  Statele membre se asigură că furnizorii de servicii menționați la alineatul (1) instituie mecanisme de reclamații și despăgubiri de care să dispună utilizatorii în caz de litigiu cu privire la aplicarea măsurilor menționate la alineatul (1).
 2.  Contractele de licență încheiate de furnizorii de servicii de partajare de conținuturi online cu titularii de drepturi pentru actele de comunicare menționate la alineatul (1) includ răspunderea pentru operele încărcate de către utilizatorii acestor servicii de partajare de conținuturi online în conformitate cu termenii și condițiile prevăzute în contractul de licență, cu condiția ca acești utilizatorii să nu acționeze în scopuri comerciale.
2a.   Dacă titularii de drepturi nu doresc să încheie contracte de licență, statele membre se asigură că furnizorii de servicii de partajare a conținutului online și titularii de drepturi cooperează cu bună-credință pentru a garanta că, în cadrul serviciilor lor, nu sunt disponibile opere sau alte obiecte protejate neautorizate. Cooperarea între furnizorii de servicii de conținut online și titularii de drepturi nu duce la indisponibilitatea operelor sau a altor obiecte protejate care nu încalcă drepturile de autor, inclusiv a celor care fac obiectul unei excepții sau al unei limitări a drepturilor de autor.
2b.   Statele membre se asigură că furnizorii de servicii de partajare de conținuturi online menționați la alineatul (1) instituie mecanisme de reclamații și despăgubiri eficace și rapide care să fie la dispoziția utilizatorilor în cazul în care cooperarea menționată la alineatul (2a) duce la eliminarea nejustificată a conținuturilor lor. Orice reclamație depusă prin intermediul acestor mecanisme este tratată fără întârzieri nejustificate și face obiectul unei examinări din partea unei persoane. Titularii de drepturi își justifică în mod rezonabil deciziile pentru a evita cazurile de respingere arbitrară a reclamațiilor. În plus, în conformitate cu Directiva 95/46/CE, Directiva 2002/58/CE și Regulamentul general privind protecția datelor, cooperarea nu duce la identificarea utilizatorilor individuali, nici la prelucrarea datelor lor cu caracter personal. Statele membre se asigură, de asemenea, că utilizatorii se pot adresa unui organism independent pentru soluționarea litigiilor, precum și unei instanțe sau altei autorități judiciare competente pentru a beneficia de utilizarea unei excepții sau limitări în ceea ce privește dispozițiile referitoare la drepturile de autor.
3.  Statele membre facilitează, după caz, cooperarea dintre furnizorii de servicii ale societății informaționale și titularii de drepturi prin dialoguri ale părților interesate cu scopul de a defini bune practici, cum ar fi tehnologii adecvate și proporționale de recunoaștere a conținutului, ținând seama, printre altele, de natura serviciilor, de disponibilitatea tehnologiilor și de eficacitatea acestora în lumina evoluțiilor tehnologice.
 3.  Începând cu [data intrării în vigoare a prezentei directive], Comisia și statele membre organizează dialoguri între părțile interesate cu scopul de a armoniza și a defini cele mai bune practici și de a formula orientări pentru a asigura funcționarea contractelor de licență, precum și orientări referitoare la cooperarea dintre furnizorii de servicii de partajare a conținutului online și titularii de drepturi pentru utilizarea operelor lor sau a altor materiale în sensul prezentei directive. Atunci când se definesc cele mai bune practici, se ține seama în special de drepturile fundamentale, de utilizarea excepțiilor și a limitărilor, precum și de garantarea faptului că sarcina pentru IMM-uri rămâne adecvată și că se evită blocarea automată a conținutului.
Amendamentele 78 și 252
Propunere de directivă
Articolul 13 a (nou)
Articolul 13a
Statele membre prevăd că litigiile dintre succesorii în drepturi și serviciile societății informaționale referitoare la aplicarea articolului 13 alineatul (1) pot fi supuse unui mecanism de soluționare alternativă a litigiilor.
Statele membre înființează sau desemnează un organism imparțial, care dispune de expertiza necesară pentru a ajuta părțile să soluționeze litigiul în cadrul acestui sistem.
Statele membre informează Comisia cu privire la înființarea acestui organism nu mai târziu de [data menționată la articolul 21 alineatul (1)].
Amendamentul 79
Propunere de directivă
Articolul 13 b (nou)
Articolul 13b
Utilizarea conținutului protejat de către serviciile societății informaționale care furnizează referențiere automatizată a imaginilor
Statele membre se asigură că furnizorii de servicii ale societății informaționale care reproduc în mod automat sau se referă la cantități semnificative de opere vizuale protejate de drepturi de autor și le pun la dispoziția publicului în scopul indexării și al referențierii încheie contracte de licență echitabile și echilibrate cu titularii de drepturi care solicită acest lucru, pentru a le asigura o remunerare echitabilă. Remunerarea poate fi gestionată de organismul de gestiune colectivă al titularilor de drepturi în cauză.
Amendamentul 80
Propunere de directivă
Capitolul 3 – Articolul -14 (nou)
Articolul -14
Principiul remunerării echitabile și proporționale
1.  Statele membre asigură faptul că autorii și artiștii interpreți sau executanți primesc o remunerație echitabilă și proporțională pentru exploatarea operelor lor și a altor obiecte protejate, inclusiv pentru exploatarea online a acestora. Acest obiectiv poate fi realizat în fiecare sector printr-o combinație de acorduri, inclusiv prin contracte colective de muncă, precum și prin mecanisme de remunerare statutară.
2.  Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care un autor sau un artist interpret sau executant acordă în mod gratuit un drept de utilizare neexclusiv în beneficiul tuturor utilizatorilor.
3.  Statele membre țin seama de caracteristicile specifice ale fiecărui sector în eforturile depuse pentru a promova o remunerare proporțională pentru drepturile acordate de autori și artiștii interpreți sau executanți.
4.  Contractele precizează remunerația aplicabilă în cazul fiecărui mod de exploatare.
Amendamentul 81
Propunere de directivă
Articolul 14
Articolul 14
 Articolul 14
Obligația de transparență
 Obligația de transparență
1.   Statele membre se asigură că autorii și artiștii interpreți sau executanți primesc, la intervale regulate și în funcție de particularitățile fiecărui sector, informații oportune, adecvate și suficiente privind exploatarea operelor și a interpretărilor sau execuțiilor lor de către cei cărora le-au acordat o licență sau le-au transferat drepturile lor, în special în ceea ce privește modurile de exploatare, veniturile generate și remunerația datorată.
 1.   Statele membre se asigură că autorii și artiștii interpreți sau executanți primesc, la intervale regulate, dar nu mai puțin de o dată pe an, și în funcție de particularitățile fiecărui sector și de importanța relativă a fiecărei contribuții individuale, informații oportune, corecte, relevante și cuprinzătoare privind exploatarea operelor și a interpretărilor sau execuțiilor lor de către cei cărora le-au acordat o licență sau le-au transferat drepturile lor, în special în ceea ce privește modurile de exploatare, veniturile directe și indirecte generate și remunerația datorată.
1a.  Statele membre se asigură că, în cazul în care persoanele cărora autorii și artiștii interpreți sau executanți le-au acordat o licență sau le-au transferat drepturile lor acordă ulterior o licență unei terțe părți în ceea ce privește drepturile respective, partea terță în cauză are obligația de a comunica toate informațiile menționate la alineatul (1) cesionarilor sau titularilor de licențe.
Cesionarul sau titularul de licențe principal transmite toate informațiile menționate la primul paragraf autorului sau artistului interpret sau executant. Aceste informații nu suferă nicio modificare, cu excepția informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, astfel cum sunt definite în legislația Uniunii sau în cea națională, care, fără a aduce atingere articolelor 15 și 16a, pot face obiectul unui acord de confidențialitate, în scopul menținerii unei concurențe loiale. În cazul în care cesionarul sau titularul de licențe principal nu furnizează informațiile menționate în prezentul paragraf în timp util, autorul sau artistul interpret sau executant are dreptul de a solicita informațiile respective direct de la titularul sublicenței.
2.   Obligația menționată la alineatul (1) este proporțională și eficace și asigură un nivel adecvat de transparență în fiecare sector. Cu toate acestea, în cazurile în care sarcina administrativă generată de obligație ar fi disproporționată în raport cu veniturile generate de exploatarea operei ori a interpretării sau execuției, statele membre pot ajusta obligația menționată la alineatul (1), cu condiția ca aceasta să rămână eficace și să asigure un nivel adecvat de transparență.
 2.   Obligația menționată la alineatul (1) este proporțională și eficace și asigură un nivel ridicat de transparență în fiecare sector. Cu toate acestea, în cazurile în care sarcina administrativă generată de obligație ar fi disproporționată în raport cu veniturile generate de exploatarea operei ori a interpretării sau execuției, statele membre pot ajusta obligația menționată la alineatul (1), cu condiția ca aceasta să rămână eficace și să asigure un nivel ridicat de transparență.
3.  Statele membre pot decide că obligația menționată la alineatul (1) nu se aplică în cazul în care contribuția autorului ori a artistului interpret sau executant nu este semnificativă având în vedere opera ori interpretarea sau execuția în ansamblu.
4.   Alineatul (1) nu se aplică în cazul entităților care sunt supuse obligațiilor de transparență stabilite în Directiva 2014/26/UE.
 4.   Alineatul (1) nu se aplică în cazul entităților care sunt supuse obligațiilor de transparență stabilite în Directiva 2014/26/UE sau contractelor colective de negociere, în cazul în care obligațiile sau contractele respective prevăd cerințe de transparență comparabile cu cele menționate la alineatul (2).
Amendamentul 82
Propunere de directivă
Articolul 15 – paragraful 1
Statele membre se asigură că autorii și artiștii interpreți sau executanți au dreptul de a cere o remunerație suplimentară adecvată părții cu care au încheiat un contract pentru exploatarea drepturilor atunci când remunerația convenită inițial este disproporționat de scăzută în raport cu veniturile și beneficiile relevante ulterioare obținute din exploatarea operelor ori a interpretărilor sau a execuțiilor.
 Statele membre se asigură că, în absența unor contracte colective de negociere în care să fie prevăzut un mecanism comparabil, autorii și artiștii interpreți sau executanți sau orice organizație reprezentativă care acționează în numele acestora au dreptul de a cere o remunerație suplimentară, adecvată și echitabilă părții cu care au încheiat un contract pentru exploatarea drepturilor atunci când remunerația convenită inițial este disproporționat de scăzută în raport cu veniturile directe sau indirecte și beneficiile relevante obținute ulterior din exploatarea operelor ori a interpretărilor sau a execuțiilor.
Amendamentul 83
Propunere de directivă
Articolul 16 – paragraful 1
Statele membre prevăd că litigiile referitoare la obligația de transparență prevăzută la articolul 14 și mecanismul de ajustare a contractelor prevăzut la articolul 15 pot face obiectul unei proceduri voluntare de soluționare alternativă a litigiilor.
 Statele membre prevăd că litigiile referitoare la obligația de transparență prevăzută la articolul 14 și mecanismul de ajustare a contractelor prevăzut la articolul 15 pot face obiectul unei proceduri voluntare de soluționare alternativă a litigiilor. Statele membre se asigură că organizațiile reprezentative ale autorilor și ale artiștilor interpreți și executanți pot iniția astfel de proceduri la cererea unuia sau mai multor autori și artiști interpreți sau executanți.
Amendamentul 84
Propunere de directivă
Articolul 16 a (nou)
Articolul 16a
Dreptul de revocare
1.  Statele membre se asigură că, în cazul în care un autor sau un artist interpret sau executant și-a transferat în mod exclusiv drepturile sau a acordat o licență exclusivă în ceea ce privește o operă sau un alt obiect protejat, autorul ori artistul interpret sau executant beneficiază de un drept de revocare în cazul în care se constată o absență a exploatării operei sau a altui obiect protejat sau în cazul în care se constată o încălcare persistentă a obligației de raportare periodică prevăzută la articolul 14. Statele membre pot prevedea dispoziții specifice, ținând seama de caracteristicile specifice ale diferitelor sectoare și opere și de perioada de exploatare anticipată și pot stabili, în special, termene în care dreptul de revocare poate fi exercitat.
2.  Dreptul de revocare prevăzut la alineatul (1) poate fi exercitat numai după un interval de timp rezonabil de la încheierea contractului de licență sau de la realizarea transferului și numai în urma transmiterii unei notificări scrise prin care se stabilește un termen adecvat în care trebuie să aibă loc exploatarea drepturilor care fac obiectul licenței sau care au fost transferate. După expirarea acestui termen, autorul ori artistul interpret sau executant pot alege să anuleze caracterul exclusiv al contractului în loc să revoce drepturile. În cazul în care o operă sau alt obiect protejat presupune contribuția unei multitudini de autori ori artiști interpreți sau executanți, exercitarea dreptului de revocare individual al acestor autori ori artiști interpreți sau executanți este reglementată de legislația națională, care stabilește normele referitoare la dreptul de revocare pentru operele colective, ținând seama de importanța relativă a contribuțiilor individuale.
3.  Alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul în care neexercitarea drepturilor se datorează, în principal, unor circumstanțe despre care se consideră în mod rezonabil că autorul sau artistul interpret sau executant poate să le remedieze.
4.  Dispozițiile contractuale sau de altă natură care implică o derogare de la dreptul de revocare sunt legale numai dacă sunt instituite prin intermediul unui acord care se bazează pe un contract colectiv de negociere.
Amendamentul 85
Propunere de directivă
Articolul 17 a (nou)
Articolul 17a
Statele membre pot adopta sau menține în vigoare dispoziții mai ample, compatibile cu excepțiile și limitările existente în dreptul Uniunii, pentru utilizări care fac obiectul excepțiilor sau al limitării prevăzute în prezenta directivă.
Amendamentul 86
Propunere de directivă
Articolul 18 – alineatul 2
2.  Dispozițiile articolului 11 se aplică și publicațiilor de presă publicate înainte de [data menționată la articolul 21 alineatul (1)].
 eliminat

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0245/2018).

Ultima actualizare: 17 septembrie 2019Aviz juridic - Politica de confidențialitate