Parlamentul European,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 2, 3, 6, 7, 9, 10, 11, 21, 23 și 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 9, 10, 11, 12, 15, 16, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, articolul 67 alineatul (1), articolele 258, 263, 267 și 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului(CrEDO),

–  având în vedere Memorandul de înțelegere dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană,

–  având în vedere avizele și lista de verificare a criteriilor statului de drept ale Comisiei de la Veneția,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), precum și Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2007 privind respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei: metodologie pentru un control sistematic și riguros(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale anuale referitoare la situația drepturilor fundamentale în UE,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la transparența, responsabilitatea și integritatea în instituțiile UE(5),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(6),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înființarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 aprilie 2005 intitulată „Respectarea Cartei Drepturilor Fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei - Metodologie pentru un control sistematic și riguros” (COM(2005)0172),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 29 aprilie 2009 privind funcționarea practică a metodologiei pentru un control sistematic și riguros al respectării Cartei drepturilor fundamentale (COM(2009)0205),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010 intitulată „Strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană” (COM(2010)0573),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 6 mai 2011, intitulat „Orientări operaționale privind luarea în considerare a drepturilor fundamentale în cadrul analizelor de impact ale Comisiei” (SEC(2011)0567),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 12 decembrie 2011 către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – Către o abordare mai eficientă” (COM(2011)0886),

–  având în vedere „Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația” din 25 iunie 2012,

–  având în vedere Orientările Consiliului din 20 ianuarie 2015 privind acțiunile metodologice de întreprins pentru verificarea compatibilității cu drepturile fundamentale la nivelul grupurilor de pregătire,

–  având în vedere Orientările pentru grupurile de pregătire ale Consiliului intitulate „Compatibilitatea cu drepturile fundamentale”,

–  având în vedere Raportul seminarului președinției Consiliului din 13 mai 2016 intitulat „Politicile naționale de aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a UE”,

–  având în vedere Orientările Comisiei din 19 mai 2015 privind analiza efectelor în ceea ce privește drepturile omului în evaluările de impact pentru inițiativele legate de politica comercială,

–  având în vedere rapoartele anuale ale Comisiei privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE,

–  având în vedere colocviile anuale ale Comisiei privind drepturile fundamentale,

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 20 septembrie 2016 în cauzele conexate C-8/15 P- C-10/15 P, Ledra Advertising Ltd / Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană (BCE)(8),

–  având în vedere hotărârea CJUE din 6 noiembrie 2018 în cauzele conexate C-569/16 și C-570/16, Stadt Wuppertal v.Maria Elisabeth Bauer și Volker Willmeroth v Martina Broßonn(9),

–  având în vedere Avizul 2/13 al CJUE din 18 decembrie 2014 privind aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale(10),

–  având în vedere Avizul nr. 4/2018 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) din 24 septembrie 2018, intitulat „Provocări și oportunități pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale”,

–  având în vedere rapoartele anuale privind drepturile fundamentale ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Manualul FRA din octombrie 2018 intitulat „Aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în elaborarea legislației și a politicilor la nivel național – Orientări”,

–  având în vedere setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, în special instrumentul # 28 „Drepturi fundamentale și drepturile omului”,

–  având în vedere articolul 38 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Secretarului General al Consiliului Europei din 2 decembrie 2016 privind inițiativa Uniunii Europene de instituire a unui Pilon european al drepturilor sociale,

–  având în vedere documentul din noiembrie 2017 al delegației olandeze la COSAC, intitulat „Deschiderea ușilor închise: cum facem ca UE să devină mai transparentă pentru cetățenii săi” și scrisoarea delegațiilor COSAC către instituțiile UE din 20 decembrie 2017 privind transparența procesului decizional politic în cadrul UE;

–  având în vedere studiile intitulate „Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE” „Interpretarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a UE: dilema unei aplicări mai stricte sau mai largi a cartei la măsurile naționale” și „Carta socială europeană în contextul punerii în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a UE”, publicată de Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii la 22 noiembrie 2016, la 15 februarie 2016 și, respectiv, la 12 ianuarie 2016(11),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale, avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru petiții (A8-0051/2019),

A.  întrucât Tratatul de la Lisabona a conferit statutul de legislație primară Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) în cadrul juridic al UE, având aceeași valoare juridică ca cea a tratatelor;

B.  întrucât prezentul raport nu evaluează fiecare drept individual menționat în cartă, ci mai degrabă analizează punerea în aplicare a acesteia ca instrument de drept primar;

C.  întrucât dispozițiile sociale constituie o parte esențială a Cartei și a structurii juridice a Uniunii; întrucât este important să se asigure respectarea drepturilor fundamentale și să se sublinieze importanța acestora în întreaga Uniune;

D.  întrucât, potrivit CJUE, drepturile fundamentale recunoscute de Cartă se află în centrul structurii juridice a UE, iar respectarea lor este o precondiție necesară pentru legalitatea tuturor actelor UE;

E.  întrucât Carta cuprinde, în conformitate cu dispozițiile dreptului internațional al drepturilor omului și ale articolul 51 din Cartă, atât „obligații negative” (neîncălcarea), cât și „obligații pozitive” (promovarea activă), care ar trebui să fie respectate în mod egal pentru ca prevederile Cartei să aibă un caracter operațional deplin;

F.  întrucât articolul 51 din Cartă definește domeniul de aplicare al acesteia în ceea ce privește respectarea principiului subsidiarității, ținând seama de competențele statelor membre și ale Uniunii și respectând limitele competențelor conferite Uniunii prin tratate;

G.  întrucât articolul 51 alineatul (2) din Cartă stabilește în mod clar că aceasta nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competențelor Uniunii, nu creează nicio competență sau sarcină nouă pentru Uniune și nu modifică competențele și sarcinile stabilite de tratate.

H.  întrucât instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii au obligația de a respecta în permanență Carta, chiar și atunci când acestea acționează în afara cadrului juridic al UE;

I.  întrucât, în temeiul articolului 51, dispozițiile Cartei se aplică statelor membre numai la punerea în aplicare de către acestea a dreptului Uniunii; întrucât, cu toate acestea, pentru că limitele acestei cerințe sunt incerte, este dificil de stabilit când și cum se aplică în mod concret Carta;

J.  întrucât potențialul drepturilor sociale și economice prevăzute în Cartă nu a fost exploatat în mod adecvat până în prezent; întrucât, reamintind avizul Secretarului General al Consiliului Europei, respectarea drepturilor sociale nu este doar un imperativ etic și o obligație legală, ci și o necesitate economică;

K.  întrucât articolul 6 din TUE subliniază, de asemenea, că drepturile fundamentale, garantate de CEDO, trebuie să constituie principii generale ale dreptului Uniunii;

L.  întrucât articolul 151 din TFUE se referă la drepturi sociale fundamentale, precum cele prevăzute în Carta socială europeană;

M.  întrucât studiul său din 22 noiembrie 2016 privind „Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE”(12) analizează, printre altele, relevanța Cartei pentru activitățile Comisiei în temeiul Tratatului privind Mecanismul european de stabilitate (Tratatul MES) și în contextul Semestrului european; întrucât drepturilor sociale prevăzute de Cartă nu li se acordă suficientă atenție în cadrul guvernanței economice a Uniunii; întrucât aceste drepturi trebuie considerate ca veritabile drepturi fundamentale;

N.  întrucât angajamentul din cadrul pilonului european al drepturilor sociale, de a oferi cetățenilor drepturi noi și mai eficiente în ceea ce privește egalitatea de șanse și accesul la piața muncii, condițiile de muncă echitabile și protecția și incluziunea socială, consolidează drepturile prevăzute de Cartă;

O.  întrucât principiul egalității de gen este o valoare fundamentală a UE și este prevăzut de tratatele UE și de Cartă; întrucât articolul 8 din TFUE stabilește principiul integrării perspectivei de gen, precizând că „în toate acțiunile pe care le întreprinde, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei”;

P.  întrucât transparența proceselor legislative și decizionale ale UE este un corolar al dreptului la bună administrare, consacrat la articolul 41, și o precondiție esențială pentru ca cetățenii să fie în măsură să evalueze și să supravegheze în mod corespunzător aplicarea Cartei de către instituțiile UE;

Q.  întrucât promovarea de către instituțiile, organismele, birourile și agențiile Uniunii a unei game largi de drepturi prevăzute în Cartă ‑ de la drepturile civile și politice la drepturile sociale, economice și drepturile de a treia generație - ar constitui un stimulent esențial pentru dezvoltarea unei sfere publice europene și pentru exprimarea concretă a conceptului de cetățenie europeană și a dimensiunii participative în cadrul UE consacrate în tratate,

R.  întrucât FRA a formulat o serie de recomandări pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei în avizele sale intitulate „Îmbunătățirea accesului la căi de atac în domeniul afacerilor și al drepturilor omului la nivelul UE”(13) și „Provocări și oportunități pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale”(14);

S.  întrucât articolul 24 din Cartă stipulează drepturile copilului, impunând autorităților publice și instituțiilor private obligația de a lua în considerare în primul rând interesul superior al copiilor;

T.  întrucât articolul 14 din Cartă subliniază dreptul tuturor copiilor la o educație echitabilă;

Consolidarea integrării Cartei în procesele legislative și decizionale

1.  își exprimă convingerea fermă că Strategia Comisiei pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană (COM(2010)0573) a reprezentat un efort inițial după intrarea în vigoare a Cartei, însă necesită o actualizare urgentă; salută rapoartele anuale privind aplicarea Cartei de către Comisie și solicită o revizuire a acestei strategii, elaborate în 2010, în scopul de a o actualiza pentru a ține seama de noile provocări și de realitatea instituțională, în special după Brexit;

2.  recunoaște numeroasele măsuri importante luate de instituțiile UE pentru a integra Carta în procesele legislative și decizionale ale UE; ia act de faptul că principalul rol al Cartei este de a garanta că legislația UE respectă pe deplin drepturile și principiile pe care le consacră, și recunoaște dificultățile pe care le implică promovarea activă a acestora și asigurarea îndeplinirii lor;

3.  subliniază că este important ca toate propunerile de acte legislative ale Uniunii să respecte drepturile fundamentale consacrate în Cartă;

4.  reamintește că procedurile stabilite de instituțiile UE pentru a evalua compatibilitatea propunerilor legislative cu Carta sunt, în principal, de natură internă; solicită posibilitatea de a prevedea forme îmbunătățite de consultare, evaluări ale impactului, inclusiv evaluări specifice ale impactului asupra genului, precum și control juridic, cu implicarea unor experți independenți în drepturile fundamentale; invită Comisia să promoveze o cooperare structurată și reglementată cu organisme din domeniul drepturilor omului, cum ar fi FRA, Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) și organismele relevante ale Consiliului Europei și ale Organizației Națiunilor Unite, precum și organizațiile societății civile care își desfășoară activitatea în acest domeniu, ori de câte ori un dosar legislativ ar putea promova sau afecta în mod negativ drepturile fundamentale;

5.  solicită Comisiei, Consiliului și Parlamentului să revizuiască Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului pentru a permite FRA să emită, din proprie inițiativă, avize fără caracter obligatoriu privind proiectele de acte legislative ale UE și să promoveze consultări sistematice cu agenția;

6.  invită Comisia, celelalte instituții ale UE și guvernele naționale și regionale ale statelor membre să consulte FRA atunci când sunt în joc drepturi fundamentale;

7.  recunoaște rolul vital al Agenției pentru Drepturi Fundamentale în evaluarea respectării Cartei și salută activitatea desfășurată de agenție; încurajează FRA să continue să ofere consiliere și sprijin instituțiilor UE și statelor membre pentru îmbunătățirea culturii drepturilor fundamentale pe tot teritoriul Uniunii; salută strategia FRA pentru perioada 2018-2022, adoptată recent;

8.  ia act de instrumentul online interactiv CLARITY, dezvoltat de FRA pentru o identificare mai ușoară a celui mai potrivit organism nejudiciar care deține competențe în domeniul drepturilor omului într-o chestiune specifică referitoare la drepturile fundamentale;

9.  invită Comisia să asigure evaluări cuprinzătoare ale impactului printr-o analiză echilibrată a consecințelor economice, sociale și de mediu, și să își revizuiască decizia de a-și clasifica considerațiile privind drepturile fundamentale în cele trei categorii actuale (efecte economice, social și de mediu), creând două categorii specifice intitulate „Efecte asupra drepturilor fundamentale” și „Evaluarea impactului asupra genului”, pentru a garanta că sunt evaluate toate aspectele legate de drepturile fundamentale;

10.  invită Comisia să ia măsuri sistematice la nivelul Uniunii pentru a susține și a respecta dispozițiile Cartei și să garanteze că dreptul Uniunii este adaptat pentru a ține seama de evoluțiile juridice și jurisprudențiale ale dreptului internațional al drepturilor omului; în acest sens, își reiterează, de asemenea, apelul la adresa Comisiei de a înainta o propunere care să pună în aplicare rezoluția Parlamentului din 25 octombrie 2016 referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(15), care ar permite monitorizarea sistematică a evoluțiilor din instituțiile și organismele UE și din statele membre care ar necesita luarea unor măsuri de protecție și respectare a drepturilor, libertăților și principiilor stabilite în Cartă; sugerează că, în special, condițiile prevăzute în criteriile de la Copenhaga referitoare la drepturile fundamentale nu ar trebui să fie utilizate doar o singură dată, ca precondiții pentru aderare, ci să se evalueze periodic în ce măsură sunt respectate de către statele membre;

11.  ia act de faptul că Ombudsmanul joacă, de asemenea, un rol relevant în garantarea respectării drepturilor fundamentale în contextul Cartei, nu doar în legătură cu articolul 41 privind dreptul la bună administrare în sine, ci și luând în considerare faptul că o asemenea bună administrare este un element central în ceea ce privește protejarea altor drepturi fundamentale; reamintește contribuția exemplară a Ombudsmanului în domeniul transparenței și libertății de informare, printre altele, precum și Raportul special privind Frontex(16) din perioada acestei legislaturi parlamentare, în special în ceea ce privește dreptul solicitanților de azil și migranților de a prezenta plângeri;

12.  constată că jurisprudența va avea un impact asupra domeniului de aplicare al Cartei, fapt ce trebuie luat în considerare;

13.  solicită legislatorilor UE să recunoască rezultatele hotărârii Tribunalului din 22 martie 2018 (cauza T-540/15) privind accesul la documentele trilogurilor(17) și să acționeze în consecință; insistă asupra necesității de a crește transparența și a facilita accesul la documente între instituțiile UE, în vederea unei cooperări interinstituționale mai eficiente, inclusiv responsabilizarea în aspectele legate de drepturile fundamentale; îndeamnă Consiliul să abordeze rapid preocupările ridicate în ceea ce privește transparența procesului său decizional și accesul la documente, în conformitate cu recomandările relevante ale Ombudsmanului European;

Integrarea Cartei în politicile UE

14.  reamintește că procesul decizional al UE se bazează pe principiile și obiectivele stabilite la articolele 2, 3, 4, 5 și 6 din TUE, sprijinind și punând în aplicare pe deplin, totodată, cerințele prevăzute în dispozițiile cu aplicabilitate generală de la titlul II partea I din TFUE;

15.  solicită instituțiilor UE să aplice mai bine integrarea perspectivei de gen în toate activitățile UE, pentru a combate discriminarea de gen și a promova egalitatea de gen;

16.  reafirmă faptul că toate actele juridice adoptate de Uniune trebuie să respecte pe deplin dispozițiile Cartei, inclusiv dispozițiile sociale ale acesteia; subliniază importanța includerii în Cartă a unor trimiteri explicite la drepturile fundamentale în cadrul juridic care reglementează politica economică și monetară a UE; subliniază că recurgerea la acorduri interguvernamentale nu scutește instituțiile UE de obligațiile lor de a evalua compatibilitatea unor astfel de instrumente cu legislația UE, inclusiv Carta;

17.  consideră că este esențial ca Uniunea să ia măsuri ferme pentru a-și consolida angajamentele în ceea ce privește garantarea tuturor drepturilor prevăzute în Cartă, inclusiv a drepturilor sociale;

18.  invită Comisia să se asigure că procesul Semestrului european, inclusiv recomandările specifice de țară și recomandările anuale ale analizei creșterii, respectă componentele normative ale drepturilor sociale prevăzute de Cartă;

19.  sprijină introducerea unor clauze solide și coerente privind drepturile fundamentale în textele operaționale ale proiectelor de regulamente de instituire a fondurilor UE;

20.  invită Comisia și Consiliul să ia decizii macroeconomice ținând seama în mod adecvat de evaluări ale drepturilor fundamentale, bazate pe întreaga serie de drepturi civile, politice și sociale garantate de instrumentele dreptului european și internațional al drepturilor omului;

21.  invită Comisia să analizeze ce măsuri sunt necesare pentru aderarea Uniunii Europene la Carta socială europeană și să propună un calendar pentru atingerea acestui obiectiv;

22.  reamintește că, pe baza competențelor prevăzute în tratate, este în principal responsabilitatea statelor membre să pună în aplicare politica socială, și deci și să confere eficacitate și o expresie concretă dispozițiilor sociale consacrate în Cartă; cu toate acestea, își reiterează propunerea de includere în tratate, în contextul revizuirii acestora, a unui protocol social, pentru a consolida drepturile sociale fundamentale în raport cu libertățile economice;

23.  ia la cunoștință rolul esențial, dar informal, al Eurogrupului în guvernanța economică a zonei euro, și impactul pe care deciziile acestuia l-ar putea avea în influențarea procesului de elaborare a politicilor, fără a fi contrabalansat de mecanisme adecvate de responsabilitate democratică și control judiciar; reamintește membrilor acestuia obligațiile lor orizontale care decurg din articolele 2 și 6 din TUE și din Cartă;

24.  invită Comisia și Banca Centrală Europeană să respecte pe deplin Carta atunci când își desfășoară activitatea în cadrul Mecanismului european de stabilitate, inclusiv în cadrul practicilor de acordare a împrumuturilor, luând în considerare jurisprudența CJUE;

25.  reamintește că acțiunea Uniunii pe scena internațională trebuie să fie ghidată de principiile consacrate la articolul 21 alineatul (1) din TUE; este convins că respectarea deplină și promovarea dispozițiilor Cartei în interiorul Uniunii reprezintă un criteriu de referință pentru evaluarea legitimității și a credibilității acțiunii Uniunii în relațiile sale internaționale, inclusiv în cadrul procesului de extindere, în temeiul articolului 49 din TUE;

26.  remarcă jurisdicția limitată a CJUE în domeniul politicii externe și de securitate comune (PESC) și avertizează cu privire la orice posibilă limitare a drepturilor la o cale de atac eficientă, astfel cum sunt consacrate în Cartă;

27.  reamintește instituțiilor UE obligațiile lor în materie de drepturi ale omului care intră în domeniul de aplicare al Cartei, inclusiv în domeniul politicii comerciale; încurajează Comisia să realizeze evaluări specifice ale impactului asupra drepturilor omului înainte de încheierea tuturor negocierilor comerciale, făcând trimitere la principiile directoare ale ONU privind evaluarea impactului acordurilor comerciale și de investiții asupra drepturilor omului;

28.  reamintește că atât tratatele, cât și Carta fac trimitere la protecția minorităților naționale și la discriminarea pe motive de limbă; solicită acțiuni administrative concrete în cadrul instituțiilor UE, pentru a încuraja guvernele naționale să găsească soluții viabile și să promoveze cultura diversității lingvistice în țările lor, alături de limbile oficiale ale UE;

29.  reamintește obligația, prevăzută la articolul 6 din TUE, de a adera la Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO); solicită Comisiei să ia măsurile necesare pentru a elimina barierele juridice care împiedică încheierea procesului de aderare, și să prezinte un nou proiect de acord pentru aderarea Uniunii la Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO), oferind soluții pozitive la obiecțiile ridicate de CJUE în Avizul 2/13 din 18 decembrie 2014; consideră că finalizarea acestuia ar introduce garanții suplimentare de protecție a drepturilor fundamentale ale cetățenilor și rezidenților UE și ar oferi un mecanism suplimentar pentru exercitarea drepturilor omului, și anume posibilitatea de a depune o plângere la CEDO pentru o încălcare a drepturilor omului derivată dintr-o acțiune a unei instituții UE sau a unui stat membru atunci când aplică dreptul UE și care se înscrie în sfera de competență a CEDO; este, de asemenea, de opinie că jurisprudența CEDO va oferi, astfel, o contribuție suplimentară pentru activitatea prezentă și viitoare a UE în privința respectării și promovării drepturilor omului și a libertăților fundamentale în domeniul libertăților civile, justiției și afacerilor interne, pe lângă jurisprudența CJUE în acest domeniu;

30.  solicită finalizarea fără întârziere a adoptării Directivei orizontale privind combaterea discriminării(18), pentru a garanta mai bine drepturile fundamentale în Uniune, prin adoptarea unei legislații a UE concrete;

Carta și agențiile UE

31.  subliniază potențialul anumitor agenții ale UE de a oferi sprijin statelor membre în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul Cartei, acționând frecvent ca o legătură operațională între UE și autoritățile naționale; subliniază că această sarcină poate fi realizată în mod eficient doar prin dezvoltarea unei veritabile practici în domeniul drepturilor fundamentale în cadrul agențiilor care își desfășoară activitatea în domeniul justiției și afacerilor interne sau care au sarcina specifică de a promova și a proteja drepturile și principiile care derivă din Cartă, luând în considerare atât dimensiunea internă, cât și cea externă a protecției și promovării drepturilor fundamentale;

32.  solicită agențiilor UE relevante să își intensifice eforturile de implementare a principiilor de egalitate de gen consacrate în Cartă, inclusiv asigurându-se că toate instituțiile și agențiile UE urmăresc o politică de toleranță zero față de toate formele de violență sexuală și de hărțuire fizică sau psihologică; invită toate instituțiile și agențiile UE să pună pe deplin în aplicare rezoluția sa din 26 octombrie 2017 privind combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE(19);

33.  ia act de gama diferențiată de politici și instrumente elaborate de diferitele agenții pentru a pune în aplicare obligațiile lor în materie de drepturi fundamentale ale omului, care au drept rezultat diferite niveluri de punere în aplicare; subliniază necesitatea de a promova cooperarea între agențiile UE, precum și dialogurile structurate cu experții independenți din domeniul drepturilor omului și de a valorifica cele mai bune practici existente pentru a promova un cadru comun și consolidat în materie de drepturi ale omului;

34.  solicită agențiilor UE care își desfășoară activitatea în domeniul justiției și al afacerilor interne și/sau celor ale căror activități ar putea avea un impact asupra drepturilor și principiilor care derivă din Cartă să adopte strategii interne privind drepturile fundamentale și să organizeze sesiuni periodice de formare pentru personalul lor cu privire la drepturile fundamentale și la Cartă, la toate nivelurile;

35.  regretă absența, în multe regulamente de înființare a agențiilor UE, a unei trimiteri explicite la Cartă; invită colegiuitorii să remedieze această lacună, dacă este necesar, ori de câte ori sunt elaborate sau revizuite regulamente sau decizii de instituire a unor agenții, și să prevadă mecanisme operaționale suplimentare care să asigure respectarea Cartei, luând în considerare mandatul și caracteristicile specifice ale fiecărei agenții în parte;

Sprijinirea statelor membre pentru punerea în aplicare a Cartei la nivel național

36.  reamintește că dimensiunile UE și naționale ale Cartei sunt indisolubil legate și se completează reciproc pentru a se garanta că dispozițiile Cartei sunt aplicate în mod consecvent în tot cadrul juridic al UE;

37.  atrage atenția asupra lipsei persistente de conștientizare cu privire la Cartă, la domeniul și gradul său de aplicare, atât în rândul titularilor de drepturi care beneficiază de protecția acesteia, cât și al juriștilor și experților în domeniul drepturilor omului și regretă insuficiența acțiunilor naționale pentru remedierea acestor deficiențe;

38.  invită Comisia să își consolideze activitățile de sensibilizare cu privire la Cartă, cu implicarea deplină a organizațiilor societății civile, și să promoveze și să finanțeze module de formare specifice privind Carta pentru judecătorii naționali, practicienii din domeniul dreptului și funcționarii publici, cu scopul de a îmbunătăți, de asemenea, cunoașterea politicilor și a dreptului Uniunii, inclusiv dreptul material și procedural, utilizarea instrumentelor de cooperare judiciară ale UE, jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, limbajul juridic și dreptul comparat; invită, de asemenea, Comisia să ofere statelor membre orientări practice, care să le ajute la aplicarea Cartei la nivel național; solicită Comisiei, în acest context, să acorde o vizibilitate maximă Manualului FRA, recent publicat, privind „Aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în elaborarea legislației și a politicilor la nivel național”;

39.  încurajează statele membre să facă schimb sistematic de informații și de experiență cu privire la utilizarea, aplicarea și monitorizarea Cartei și să integreze exemplele de bune practici deja dezvoltate la nivel național; încurajează statele membre să își revizuiască normele procedurale privind controlul juridic și evaluările de impact ale actelor din perspectiva Cartei; constată că aceste proceduri ar trebui să se refere explicit la Cartă, așa cum se referă la instrumentele naționale pentru drepturile omului, pentru a reduce la minimum riscul de a o ignora;

40.  subliniază că lacunele în transpunerea și aplicarea dreptului UE în statele membre pot avea un impact autentic asupra exercitării drepturilor fundamentale ale UE; reamintește, în acest context, rolul Comisiei de gardian al tratatelor, care îi conferă responsabilitatea în ultimă instanță - dacă nu chiar responsabilitatea principală - de a apăra drepturile fundamentale, inclusiv prin proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, atunci când este necesar; solicită, în acest sens, o conducere mai hotărâtă pentru a asigura aplicarea adecvată a legislației UE;

Spre o interpretare mai consecventă a Cartei

41.  își exprimă convingerea că interpretările diferite cu privire la aplicarea dispozițiilor Cartei de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE și ale statelor membre sunt în detrimentul valorii adăugate aduse de Cartă, și anume aceea de a reprezenta un set de standarde minime comune de protecție care trebuie aplicate orizontal tuturor actorilor instituționali, precum și politicilor și activităților legate de sfera UE;

42.  subliniază faptul că integrarea Cartei în legislația primară a UE, deși nu extinde competențele Uniunii și respectă principiul subsidiarității, conform articolului 51, creează noi responsabilități pentru instituțiile decizionale și executive, precum și pentru statele membre atunci când aplică legislația UE la nivel național, precum și că dispozițiile Cartei au devenit astfel direct aplicabile de către instanțele judiciare europene și naționale;

43.  încurajează instituțiile UE și statele membre să permită o aplicare mai directă a Cartei în ansamblul său;

44.  regretă că, până în prezent, Republica Polonă și Regatul Unit nu au decis să se retragă din Protocolul nr. 30 la tratate;

o
o   o

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 337, 20.9.2018, p. 167. (2) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 229. (3) JO C 215, 19.6.2018, p. 162. (4) JO C 242, 10.7.2018, p. 24. (5) JO C 337, 20.9.2018, p. 120. (6) JO L 145, 31.5.2001, p. 43. (7) JO L 53, 22.2.2007, p. 1. (8) ECLI:EU:C:2016:701. (9) ECLI:EU:C:2018:871. (10) ECLI:EU:C:2014:2454. (11) Studiu intitulat „Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE”, Parlamentul European, Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, Departamentul tematic C, 22 noiembrie 2016; studiu intitulat „Interpretarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a UE: dilema unei aplicări mai stricte sau mai largi a cartei la măsurile naționale”, Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, Departamentul tematic C, 15 februarie 2016, și studiul intitulat „Carta socială europeană în contextul punerii în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a UE” din 12 ianuarie 2016. (12) „Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE”, Parlamentul European, Direcția Generală Politici Interne, Departamentul tematic C - Drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, 22 noiembrie 2016. (13) Avizul FRA 1/2017, 10 aprilie 2017. (14) Avizul FRA 4/2018, 24 septembrie 2018. (15) JO C 215, 19.6.2018, p. 162. (16) Rezoluția Parlamentului European din 2 decembrie 2015 referitoare la Raportul special al Ombudsmanului European privind ancheta din proprie inițiativă OI/5/2012/BEH-MHZ referitoare la Frontex, JO C 399, 24.11.2017, p. 2. (17) Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2018, Emilio de Capitani / Parlamentul European, T-540/15, ECLI:EU:T:2018:167. (18) Propunerea Comisiei din 2 iulie 2008 de Directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426). (19) JO C 346, 27.9.2018, p. 192.