Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2012/2224(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0054/2013

Texte depuse :

A7-0054/2013

Dezbateri :

PV 15/04/2013 - 22
CRE 15/04/2013 - 22

Voturi :

PV 16/04/2013 - 8.18
CRE 16/04/2013 - 8.18
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2013)0119

Texte adoptate
PDF 339kWORD 45k
Marţi, 16 aprilie 2013 - Strasbourg
Promovarea dezvoltării prin intermediul comerţului
P7_TA(2013)0119A7-0054/2013

Rezoluţia Parlamentului European din 16 aprilie 2013 referitoare la promovarea dezvoltării prin intermediul comerțului (2012/2224(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 ianuarie 2012 privind comerțul, creșterea și dezvoltarea (COM(2012)0022), care actualizează o comunicare pe aceeași temă din 18 septembrie 2002,

–  având în vedere articolele 207 și 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere alte comunicări ale Comisiei și documente de lucru ale serviciilor Comisiei publicate în ultimii ani, cu relevanță pentru acest subiect, inclusiv cele privind coerența politicilor pentru dezvoltare (COM(2009)0458, SEC(2010)0421, SEC(2011)1627), privind Planul de acțiune al UE privind egalitatea de șanse între femei și bărbați și emanciparea femeilor în contextul dezvoltării 2010-2015 (SEC(2010)0265 final), privind creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării (COM(2011)0637), privind finanțarea pentru dezvoltare (COM(2012)0366), privind abordarea UE în materie de reziliență (COM(2012)0586), privind protecția socială în cadrul activităților de cooperare pentru dezvoltare ale Uniunii Europene (COM(2012)0446) și privind angajamentul față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe (COM(2012)0492), precum și Comunicarea sa privind ajutorul pentru comerț (COM(2007)0163) și rapoartele sale anuale de monitorizare referitoare la ajutorul respectiv,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 martie 2012 referitoare la abordarea UE în ceea ce privește comerțul, creșterea și dezvoltarea în următorul deceniu și celelalte concluzii ale sale cu relevanță pentru acest subiect,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou(1),

–  având în vedere regulamentele privind Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD)(2) și Fondul european de dezvoltare (FED), precum și punerea lor în aplicare,

–  având în vedere cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația, precum și punctul 11, referitor la comerț, din planul de acțiune conex(3),

–  având în vedere Cadrul integrat consolidat pentru asistență în domeniul comerțului destinată țărilor cel mai puțin dezvoltate, elaborat sub conducerea Băncii Mondiale,

–  având în vedere Agenda privind munca decentă a OIM și Inițiativa ONU privind nivelul minim de protecție socială,

–  având în vedere a patra Conferință mondială privind femeile, organizată la Beijing în septembrie 1995, Declarația și Platforma de acțiune adoptate la Beijing,

–  având în vedere rezoluțiile sale cu relevanță pentru comerț și dezvoltare, inclusiv cele referitoare la comerț și sărăcie(4), la ajutorul pentru comerț(5), la acordurile de parteneriat economic(6), la sistemul generalizat de preferințe al UE(7), la responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI)(8), la chestiunile fiscale legate de țările în curs de dezvoltare(9), la relațiile UE-Africa(10), la securitatea alimentară(11), la evoluția generală a politicii de dezvoltare a UE(12) și la coerența politicilor în favoarea dezvoltării(13),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0054/2013),

A.  întrucât articolele 207 și 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sunt evident interconectate; întrucât articolul 207 stipulează că politica comercială a UE se întemeiază pe principiile și obiectivele acțiunii externe a Uniunii și întrucât articolul 208 prevede că politicile Uniunii care pot afecta țările în curs de dezvoltare țin seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare;

B.  întrucât, ca urmare a Declarației și a Platformei de acțiune de la Beijing, statele membre și Comisia au adoptat strategia de integrare a principiului egalității între femei și bărbați ca parte a politicii lor de cooperare pentru dezvoltare;

C.  întrucât reducerea sărăciei și urmărirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului sunt componente centrale ale politicii de dezvoltare a UE și ar trebui, de asemenea, să ghideze politica comercială a UE față de țările în curs de dezvoltare; întrucât promovarea drepturilor omului ar trebui să fie integrată în această politică și să contribuie la abordarea bazată pe drepturi a dezvoltării adoptată de către UE;

D.  întrucât liberalizarea comerțului și reducerea sărăciei nu sunt automat legate, însă liberalizarea comerțului poate fi unul dintre cei mai eficienți promotori ai creșterii economice și ai dezvoltării, dacă și atunci când sunt create condițiile necesare;

E.  întrucât perspectivele unei dezvoltări reușite, bazate pe comerț, depind, printre altele, de existența unor instituții funcționale, de lupta eficace împotriva corupției, de un sector privat sănătos și de eforturi pentru o dezvoltare economică amplă și favorabilă incluziunii, diversificare și creșteri progresive ale valorii adăugate;

F.  întrucât politica comercială a UE față de țările în curs de dezvoltare vizează o mai bună integrare a acestora în sistemul comercial internațional, însă este lipsită de obiective de dezvoltare clar definite și, prin urmare, riscă în schimb să distrugă producția locală, crescând dependența față de exporturile de materii prime; întrucât, în ciuda unor eforturi semnificante de liberalizare, unele țări, în special țările cel mai puțin dezvoltate, nu au putut să își diversifice producția și exporturile;

G.  întrucât impactul globalizării asupra reducerii sărăciei este neuniform; întrucât o mare parte din populația țărilor în curs de dezvoltare încă trăiește în condiții de sărăcie extremă, în special în țările cel mai puțin dezvoltate; întrucât numai 18% dintre cei extrem de săraci trăiau în țările cel mai puțin dezvoltate în 1990, dar această proporție s-a dublat la 36% până în 2007;

H.  întrucât negocierile privind acordurile de parteneriat economic au rămas mult în urmă, progresele globale sunt încă slabe, iar obiectivele de dezvoltare nu sunt clar identificate în strategia UE privind APE, fiind necesar pentru a remedia această situație să se acorde din nou atenție dezvoltării în cadrul negocierilor, mai degrabă decât să se prevadă un termen-limită;

I.  întrucât țările sărace întâmpină dificultăți în compensarea declinului impozitelor comerciale ca urmare a contextului mondial actual al liberalizării comerciale; întrucât impunerea unor taxe vamale mai mari pentru produsele prelucrate decât pentru materiile prime riscă să contribuie la limitarea rolului țărilor în curs de dezvoltare la simple exportatoare de materii prime;

J.  întrucât efectele negative ale politicii agricole comune asupra comerțului și dezvoltării țărilor în curs de dezvoltare trebuie eliminate;

K.  întrucât dezvoltarea agrocarburanților s-a bazat în cea mai mare măsură pe extinderea monoculturilor industriale de mari dimensiuni, astfel extinzându-se și practicile agricole dăunătoare mediului, biodiversității, fertilității solului și disponibilității apei; întrucât dezvoltarea agrocarburanților poate avea consecințe dramatice legate de încălcarea drepturilor privind terenurile, pierderea accesului la resursele naturale esențiale, defrișare și degradarea mediului;

L.  întrucât țările cu venit mediu superior vor fi excluse de la sistemul generalizat de preferințe al UE începând cu 1 ianuarie 2014, însă este nesigur în ce măsură această excludere va duce la deschiderea de oportunități noi de export pentru țările cel mai puțin dezvoltate;

M.  întrucât ajutorul pentru comerț este conceput să ajute țările în curs de dezvoltare, printre altele la consolidarea capacității comerciale, reducând obstacolele administrative aflate în calea comerțului, punând în funcțiune o infrastructură eficientă pentru transportul mărfurilor și consolidând întreprinderile locale cu scopul de a le pregăti pentru a răspunde cererii locale și pentru concurență și de a le permite să valorifice noile oportunități ale pieței; întrucât ajutorul pentru comerț ar trebui să contribuie la promovarea prelucrării și diversificării producției, să sprijine integrarea regională, să faciliteze transferurile de tehnologie, să favorizeze instituirea sau dezvoltarea capacității productive interne și să contribuie la reducerea inegalităților în materie de venituri;

N.  întrucât integrarea regională este un mijloc eficace de obținere a prosperității, păcii și securității; întrucât beneficiile pentru dezvoltare ale unui comerț interior și regional mai funcțional pot fi la fel de importante sau mai importante decât cele ale unui comerț exterior intensificat, îndeosebi în contextul schimbărilor climatice; întrucât comerțul regional din Africa este dominat de bunurile prelucrate, în timp ce materiile prime predomină în comerțul exterior;

O.  întrucât exportul de resurse naturale este adeseori asociat cu corupția, precum și cu stagnarea în alte sectoare economice; întrucât este larg recunoscută în prezent existența unui fenomen al „blestemului resurselor”, iar politica comercială a UE trebuie să contribuie la prevenirea și contracararea acestui fenomen;

P.  întrucât „resursele de conflict” sunt resurse naturale ale căror exploatare și comercializare sistematice în contextul unui conflict contribuie la, beneficiază de sau rezultă în comiterea unor încălcări grave ale drepturilor omului, a unor încălcări ale dreptului internațional umanitar sau a unor încălcări care constituie crime în sensul dreptului internațional;

Q.  întrucât politicile UE trebuie să sprijine și să nu pericliteze niciodată securitatea alimentară; întrucât este de asemenea imperios necesar să se pună capăt realocării terenurilor agricole din țările sau regiunile în curs de dezvoltare marcate de insecuritate alimentară în alte scopuri decât producția de alimente destinate nevoilor locale sau regionale (problema „acaparării terenurilor”);

R.  întrucât, în special, sprijinul acordat pentru biocombustibili a dus la schimbarea indirectă a destinației terenurilor și la prețuri volatile ale alimentelor în țările în curs de dezvoltare;

S.  întrucât asigurarea securității proprietății funciare pentru micii proprietari de pământ, care constituie majoritatea proprietarilor de pământ din țările în curs de dezvoltare și care sunt cei mai vulnerabili, stă la baza bunei funcționări a piețelor imobiliare și de credite care sunt esențiale pentru dezvoltarea stabilă și durabilă;

T.  întrucât investițiile în oportunități pentru femei, în special în materie de microcreditare, sunt esențiale pentru a obține rezultate semnificative sub aspectul dezvoltării economice și sociale,

Comerțul, un motor eficient al creșterii, al dezvoltării și al reducerii sărăciei

1.  își confirmă poziția potrivit căreia facilitarea dezvoltării durabile trebuie să fie obiectivul fundamental al politicii comerciale a UE față de țările în curs de dezvoltare; este de părere că ar trebui să se formuleze obiective de dezvoltare concrete și durabile pentru toate inițiativele din cadrul acestei politici;

2.  subliniază că, deși nu este de la sine înțeles că liberalizarea comerțului duce la creștere economică și la reducerea sărăciei, politicile comerciale și de ajutor pentru comerț trebuie elaborate în mod consecvent pe baza unor procese transparente, favorabile incluziunii și participatorii care implică toate părțile interesate, acordând o atenție deosebită celor mai defavorizate persoane, în special femeilor;

3.  subliniază că un comerț echitabil între UE și țările în curs de dezvoltare trebuie să aibă la bază respectarea deplină și garantarea standardelor de muncă și a condițiilor de muncă ale OIM și trebuie să asigure aplicarea celor mai înalte standarde sociale și de mediu posibile; subliniază că această abordare include și plătirea unui preț echitabil pentru resursele și produsele agricole din țările în curs de dezvoltare;

4.  solicită acordarea unei atenții deosebite promovării egalității de șanse între femei și bărbați și emancipării femeilor;

5.  salută faptul că Agenda schimbării (COM(2011)0637) se concentrează asupra mediului de afaceri, asupra integrării regionale și asupra piețelor mondiale, dar și asupra protecției sociale, sănătății, educației și creării de locuri de muncă;

6.  afirmă necesitatea implementării depline a coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, inclusiv prin încetarea oricărei producții și practici comerciale inechitabile, a pescuitului excesiv și a subvențiilor agricole care periclitează dezvoltarea și amenință securitatea alimentară;

7.  subliniază faptul că politica de investiții ridică două probleme principale pentru țările în curs de dezvoltare: la nivel național, politica de investiții trebuie să fie inclusă în strategia de dezvoltare, introducând obiectivele de dezvoltare durabilă; la nivel internațional, se impune consolidarea dimensiunii de dezvoltare a acordurilor internaționale de investiții (AII) și echilibrarea drepturilor și obligațiilor statelor și investitorilor;

8.  regretă că, în conformitate cu raportul UNCTAD 2012 privind investițiile mondiale, unele AII încheiate în 2011 respectă modelul tradițional de tratat care se concentrează asupra protecției investițiilor ca unic obiectiv al tratatului; salută, cu toate acestea, faptul că unele noi AII includ dispoziții pentru ca tratatul să nu interfereze cu strategiile de dezvoltare durabilă ale țărilor în cauză, axate pe impactul social și de mediu al investițiilor, ci dimpotrivă, să contribuie la acestea;

9.  remarcă cu îngrijorare numărul crescut de cazuri de soluționare a disputelor între investitori și stat (ISDS) introduse în temeiul AII, în care investitorii au contestat politici publice fundamentale, susținând că aceste politici au avut un impact negativ asupra perspectivelor lor de afaceri; subliniază, în acest context, că raportul UNCTAD 2012 privind investițiile mondiale indică faptul că AII devin din ce în ce mai controversate și sensibile din punct de vedere politic, în primul rând din cauza răspândirii arbitrajelor dintre investitori și stat bazate pe aceste acorduri, care provoacă o nemulțumire tot mai mare (de exemplu, declarația privind politica comercială a statului Australia care anunță că Australia nu va mai include clauzele privind soluționarea disputelor între investitori și stat în viitoarele sale acorduri internaționale de investiții) și care reflectă, printre altele, deficiențele sistemului (de exemplu, domeniul larg de aplicare al dispozițiilor cum ar fi exproprierea, îngrijorările privind calificările arbitrilor, lipsa transparenței și costurile ridicate ale procedurilor, precum și relația între procedurile dintre state și cele de soluționare a disputelor între investitori și stat); insistă, în consecință, asupra faptului că toate acordurile europene de investiții viitoare trebuie să garanteze că soluționarea internațională a disputelor între investitori și stat nu subminează capacitatea statelor de a adopta legi în favoarea interesului public;

10.  reamintește că mobilizarea investițiilor pentru dezvoltare durabilă este în continuare o provocare majoră pentru țările în curs de dezvoltare, în special pentru țările cel mai puțin dezvoltate; subliniază, în acest context, că UNCTAD a elaborat un cadru cuprinzător de politici investiționale pentru dezvoltare durabilă care pune un accent special pe relația dintre investițiile străine și dezvoltarea durabilă;

11.  invită UE să utilizeze în mod activ numeroasele instrumente aflate la dispoziția sa pentru a sprijini pacea, respectarea drepturilor omului, democrația, statul de drept, buna guvernanță, finanțele publice solide, investițiile în infrastructură, respectarea standardelor sociale de către întreprinderile europene și filialele lor, furnizarea fiabilă de servicii de bază și obiectivul creșterii durabile, favorabile incluziunii și al reducerii sărăciei în țările în curs de dezvoltare și, astfel, să contribuie totodată la crearea unui mediu propice pentru un ajutor eficient în favoarea comerțului și pentru dezvoltarea durabilă a comerțului;

12.  subliniază că integrarea cu succes a țărilor în curs de dezvoltare în comerțul mondial necesită mai mult decât un acces mai bun pe piață și norme consolidate de comerț internațional; subliniază, în consecință, că programarea ajutorului pentru comerț ar trebui să sprijine țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește eforturile lor interne de promovare a comerțului local, de eliminare a constrângerilor din partea ofertei și de abordare a punctelor slabe structurale, care pot fi abordate prin reforme interne ale politicilor comerciale, facilitarea schimburilor comerciale, consolidarea capacităților vamale, modernizarea infrastructurii, consolidarea capacităților productive și crearea de piețe interne și regionale;

13.  reamintește că reducerea sărăciei și comerțul internațional nu sunt automat legate; observă, în acest sens, că UNCTAD declară că nivelul mediu de integrare comercială a țărilor cel mai puțin dezvoltate, măsurat prin raportarea exporturilor și importurilor de bunuri și servicii la PIB, este de fapt mai mare decât cel al economiilor avansate de la începutul anilor 1990; consideră, prin urmare, că persistența sărăciei maselor în țările cel mai puțin dezvoltate este consecința subdezvoltării și a eșecului acestor țări de a promova o transformare structurală și de a crea capacitate productivă și locuri de muncă productive la nivel național;

14.  subliniază, de asemenea, argumentul UNCTAD potrivit căruia liberalizarea prematură și rapidă a comerțului pe care multe țări în curs de dezvoltare cu venituri mici au fost încurajate să o realizeze în anii 1980 și 1990 a dus la dezindustrializare și la o formă de integrare care a accentuat dependența lor și vulnerabilitatea lor față de piețele externe, în timp ce țările care au beneficiat cel mai mult de liberalizarea comerțului și care au înregistrat cele mai mari reduceri ale sărăciei absolute sunt cele care și-au deschis economiile în mod moderat și treptat, în funcție de dezvoltarea capacităților lor productive, și care au progresat înspre transformarea structurală;

15.  subliniază că, pentru o creștere economică și o creare de bogăție care să fie favorabile incluziunii, durabile și eficiente în reducerea sărăciei, acestea ar trebui să fie urmărite în sectoarele foarte afectate de sărăcie și în sectoarele în care sunt active persoanele sărace; subliniază că creșterea ar trebui, de asemenea, să se realizeze în beneficiul femeilor, ducând la emanciparea acestora, și să se axeze pe îmbunătățirea mediului general de afaceri în vederea dezvoltării IMM-urilor și a apariției de oportunități durabile de microfinanțare și microcreditare; subliniază că politicile comerciale și de dezvoltare din acest domeniu ar trebui să fie îndrumate de inovare, creativitate și competitivitate, cu scopul de a crea locuri de muncă și a emancipa persoanele defavorizate;

16.  salută recunoașterea de către Comisie a nevoii de a sprijini participarea micilor producători și întreprinderi; indică potențialul de piață al sistemelor de comerț echitabil și eficiența acestor sisteme în facilitarea dezvoltării sociale;

17.  propune Comisiei să impulsioneze mai mult achizițiile publice durabile la nivel internațional;

18.  invită UE, statele membre ale acesteia și alți donatori să recunoască rolul vital al femeilor în dezvoltarea economică și să adapteze eforturile de sprijin în vederea emancipării femeilor, în plan social și financiar, inclusiv prin sprijin specific în favoarea dezvoltării de întreprinderi și prin acces la servicii de microfinanțare adresate în mod special femeilor;

19.  reamintește Comisiei și statelor membre de Planul de acțiune al UE privind egalitatea de șanse între femei și bărbați și emanciparea femeilor în contextul dezvoltării, precum și de activitățile propuse în cadrul acțiunii;

20.  amintește obligația UE de a pune în aplicare coerența politicilor în favoarea dezvoltării și a respectării, promovării și protejării drepturilor omului și egalității de șanse între femei și bărbați în toate politicile sale externe, inclusiv în comerțul internațional; așteaptă cu interes punerea în aplicare deplină a punctelor privind comerțul formulate în planul de acțiune anexat cadrului strategic al UE privind drepturile omului și democrația;

21.  consideră că strategiile de dezvoltare economică durabilă ar trebui, printre altele, să prevadă participarea sectorului privat la economia reală, coeziunea și integrarea regională a piețelor prin intermediul cooperării transfrontaliere, precum și dezvoltarea comerțului liber și echitabil, încorporat într-un cadru comercial multilateral bazat pe norme;

22.  reamintește importanța investițiilor care vizează crearea, dezvoltarea și consolidarea infrastructurilor portuare, de transport, de energie și de telecomunicații esențiale, în special la nivel transfrontalier;

23.  încurajează țările beneficiare de ajutoare pentru dezvoltare prin intermediul comerțului să-și mobilizeze, de asemenea, propriile resurse interne, inclusiv veniturile bugetare, prin colectarea adecvată a impozitelor și prin capitalul uman; invită Comisia să sprijine gestionarea transparentă și durabilă a resurselor naturale în cazul în care țările obțin venituri din exploatarea acestor resurse; subliniază necesitatea de a stabili o transparență deplină în ceea ce privește plățile către guverne efectuate de întreprinderile europene; solicită Comisiei să sprijine strategiile de industrializare durabilă în țările în curs de dezvoltare care vizează comercializarea produselor cu valoare adăugată;

24.  consideră că instrumentele create de UE în materie de ajutoare pentru dezvoltare prin intermediul comerțului și al investițiilor, îndeosebi prin sistemul revizuit de preferințe generalizate și acordurile de parteneriat economic sunt eficace; subliniază totuși că ajutoarele pentru comerț nu se pot limita doar la aceste instrumente; reamintește UE obiectivul său de a mări bugetul total destinat ajutoarelor, astfel încât acesta să atingă un procent de 0,7% din VNB până în 2015; îndeamnă Comisia să majoreze proporția asistenței tehnice din bugetul său total destinat ajutoarelor, inclusiv în materie de standardizare; invită UE să facă dovada unui grad mai mare de coerență în punerea în aplicare a politicilor sale comerciale, agricole, de mediu, energetice și de dezvoltare;

25.  consideră că este indispensabil ca politicile europene de asistență pentru dezvoltare prin intermediul comerțului să integreze toate dimensiunile inovării – inovarea financiară, dar și inovarea tehnologică, inovarea organizațională – pe baza celor mai bune practici;

26.  recomandă ca Comisia să negocieze includerea dispozițiilor efectiv aplicabile privind drepturile omului în toate viitoarele acorduri bilaterale comerciale și de cooperare, cu scopul de a contribui cu adevărat la o abordare a dezvoltării bazată pe drepturi;

27.  subliniază importanța unor niveluri decente de salarizare și a unor standarde decente de siguranță la locul de muncă pentru un sistem comercial global durabil și pentru noi lanțuri de producție la nivel mondial; reamintește Comisiei, în acest sens, Comunicarea sa privind promovarea muncii decente pentru toți;

28.  dorește, pentru a asigura coerența politicilor inițiate de UE, intensificarea colaborării între diferitele servicii ale Comisiei și SEAE, precum și între cele trei instituții care sunt Comisia, Consiliul și Parlamentul European;

29.  consideră că criteriile de evaluare a politicilor și programelor de dezvoltare prin intermediul comerțului și al investițiilor ar trebui să includă nu doar statistici privind rata de creștere și schimburile comerciale, ci și statistici privind numărul de locuri de muncă create și îmbunătățirile aduse calității vieții locuitorilor din țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește dezvoltarea umană, socială, culturală și a mediului;

Plasarea negocierilor și a acordurilor comerciale într-un cadru de dezvoltare mai clar

30.  subliniază importanța combinării reformelor comerciale cu politici publice bine concepute, în special privind protecția socială; subliniază, în sens mai larg, importanța unor strategii de dezvoltare naționale oportune și bine pregătite și a unor evaluări sistematice a impactului politicii comerciale existente asupra sărăciei; solicită Comisiei să pună în aplicare orientarea pregătită de raportorul ONU privind dreptul la alimentație care solicită utilizarea evaluărilor impactului asupra drepturilor omului – „Principii directoare privind evaluarea impactului acordurilor comerciale și de investiții asupra drepturilor omului” – atunci când se încheie acorduri comerciale și de investiții, pentru a se asigura consecvența acestora cu obligațiile din actele internaționale privind drepturile omului; îndeamnă, de asemenea, UE să includă în toate acordurile sale comerciale condiții și clauze clare privind drepturile omului și democrația;

31.  subliniază importanța ancorării responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI) în acordurile de liber schimb cu țările în curs de dezvoltare, pentru a promova drepturile omului și standardele sociale și de mediu; sugerează includerea unui capitol cuprinzător privind drepturile omului, în plus față de capitolele privind aspectele de mediu și sociale, în toate acordurile de liber schimb viitoare;

32.  invită Comisia să încurajeze guvernele țărilor în curs de dezvoltare să realizeze consultări ample care includ actori nestatali și neeconomici în cursul proceselor lor de elaborare a politicilor comerciale; invită Comisia, de asemenea, să promoveze transparența în cursul negocierilor, astfel încât să faciliteze o implicare amplă și eficace permanentă a părților interesate, și să sprijine urmărirea rezultatelor în domeniul dezvoltării;

33.  solicită analize de impact aprofundate, realizate dintr-o perspectivă a climei, a genului și a sustenabilității, privind consecințele acordurilor comerciale multilaterale și bilaterale negociate între UE și țări terțe; îndeamnă Comisia să autorizeze acordarea unui sprijin explicit pentru gestionarea schimbărilor climatice în cadrul tuturor ajutoarelor pentru comerț, precum și în cadrul altor ajutoare de dezvoltare relevante;

34.  consideră că în cadrul negocierilor pentru acordurile comerciale ar trebui să se stabilească obiective de referință pentru progresele în materie de dezvoltare, cu scopul de a facilita monitorizarea și, după caz, modificarea calendarelor pentru implementarea măsurilor și modificarea măsurilor de însoțire, care pot include ajutorul pentru comerț și asistența pentru ajustare, precum și pregătirea de inițiative noi, atunci când realizarea obiectivelor de dezvoltare o cere; subliniază că este esențial pentru negocierile comerciale să se acorde țărilor în curs de dezvoltare expertiza juridică și alte expertize necesare pentru a colabora în mod eficace în cadrul OMC și al organizațiilor similare;

35.  invită UE să reducă suplimentar restricțiile în calea comerțului și subvențiile care denaturează comerțul, cu scopul de a ajuta țările în curs de dezvoltare să își intensifice participarea la comerțul mondial; solicită abolirea subvențiilor acordate exporturilor agricole, conform Rundei de dezvoltare de la Doha a OMC, care ar trebui pusă în aplicare cât mai curând posibil;

36.  încurajează Comisia să sprijine solicitarea raportorului special al ONU privind dreptul la alimentație de a implementa un sistem de stimulente pozitive pentru a încuraja importul în UE de produse agricole care îndeplinesc standarde specificate în domeniul social, al mediului și al drepturilor omului, în special prin asigurarea de venituri echitabile pentru producători și venituri de subzistență pentru lucrătorii agricoli;

37.  solicită UE să se asigure întotdeauna că abordarea sa generală în materie de negocieri comerciale, care include aspecte precum investițiile, achizițiile publice, concurența, comerțul cu servicii și drepturile de proprietate intelectuală, este compatibilă cu nevoile și strategiile de dezvoltare respective ale țărilor partenere; îndeamnă, prin urmare, UE să își definească politica prin respectarea deplină a „tratamentului special și diferențiat” acordat țărilor în curs de dezvoltare; reafirmă, de asemenea, că guvernele și parlamentele trebuie să își păstreze dreptul de a reglementa investițiile, atât pentru a putea să favorizeze investitorii care sprijină dezvoltarea țării, cât și pentru a se asigura că există obligații și îndatoriri pentru toți investitorii, inclusiv pentru cei străini, în ceea ce privește respectarea standardelor în domeniul muncii, al mediului și al drepturilor omului, precum și a altor standarde;

38.  salută includerea aspectului de gen în evaluările impactului asupra sustenabilității legate de negocierile comerciale; solicită Comisiei să ia act de aceste evaluări și să se asigure că problemele de gen identificate sunt într-adevăr rezolvate prin măsurile politice care însoțesc acordurile comerciale;

39.  consideră că, în cadrul negocierilor privind acordurile de parteneriat economic, ar trebui să se acorde atenție conținutului, mai degrabă decât termenelor-limită; afirmă că, pentru ca acordurile să ducă la dezvoltare, este necesară o abordare mai flexibilă din partea UE, care să încurajeze diversificarea economiilor țărilor ACP, cu un număr mai mare de activități de prelucrare și de schimburi comerciale regionale;

Ajutorul pentru comerț

40.  susține propunerea Comisiei de a diferenția ajutorul său pentru comerț și de a-și concentra eforturile asupra țărilor care au cea mai mare nevoie de acesta, în special asupra țărilor cel mai puțin dezvoltate și a țărilor cu venituri mici;

41.  solicită ca instrumentele aferente ajutorului pentru comerț să vizeze nu numai comerțul între UE și țările în curs de dezvoltare, ci și sprijinul în favoarea comerțului intern, regional și sud-sud, precum și schimburile comerciale triunghiulare dintre țările ACP prin promovarea lanțurilor valorice transfrontaliere, prin eficientizarea serviciilor-cheie și prin reducerea costurilor de transport, care în același timp pot ajuta la consolidarea legăturilor țărilor în curs de dezvoltare cu piețele mondiale;

42.  încurajează dezvoltarea unor instrumente de sprijin mai eficace în legătură cu ajustarea și diversificarea producției, precum și cu dezvoltarea responsabilă și durabilă de industrii de prelucrare și de întreprinderi mici și mijlocii în țările în curs de dezvoltare;

43.  subliniază că disparitățile de gen privind accesul la resurse, precum microîmprumuturile, creditele, informațiile și tehnologia, ar trebui avute în vedere la definirea strategiilor privind ajutorul pentru comerț și alte ajutoare de dezvoltare relevante;

44.  sprijină pachetul de promovare a comerțului pentru micile operațiuni din țările în curs de dezvoltare anunțat în comunicarea Comisiei; solicită Comisiei să înregistreze progrese în dezvoltarea acestui pachet și solicită tuturor donatorilor să aloce fonduri suficiente pentru punerea în aplicare a pachetului respectiv, în special pentru a sprijini participarea micilor întreprinderi la regimuri comerciale care asigură valoare adăugată pentru producători, inclusiv la regimurile care corespund criteriilor de durabilitate (de exemplu, comerțul echitabil); solicită informații actualizate periodic privind punerea în aplicare a acestui pachet;

45.  observă dependența capacității comerciale atât de „hardware” (infrastructură), cât și de „software” (cunoștințe); solicită, prin urmare, ca ajutorul UE să fie investit pentru promovarea ambelor elemente în numeroase țări, în special în cooperare cu țările cel mai puțin dezvoltate;

46.  solicită UE să se asigure că ajutorul pentru comerț promovează reducerea sărăciei și instrumente favorabile incluziunii, vizând astfel în special nevoile micilor operatori; subliniază că ajutorul pentru comerț ar trebui utilizat pentru a dezvolta lanțuri valorice durabile acordând o atenție suficientă populației sărace în vederea consolidării obiectivului de a realiza un lanț de aprovizionare durabil;

47.  solicită UE să se axeze pe remedierea problemelor din programele de ajutor pentru comerț, în special în ceea ce privește capacitatea de implementare și monitorizare; solicită, în continuare, o schimbare de perspectivă care să se axeze pe rezultate și efecte, mai degrabă decât pe contribuții, dar recunoaște nevoia unui control extern diligent și concertat care să asigure practici comerciale deschise și transparente;

48.  solicită UE să integreze mai eficace sectorul privat în conceperea proiectelor de ajutor pentru comerț, cu scopul de a sprijini întreprinderile din țările în curs de dezvoltare să stimuleze schimburile comerciale;

Dezvoltarea și rolul sectorului privat

49.  consideră că, având în vedere transformarea structurii comerțului internațional și a schimburilor comerciale nord-sud, aproprierea programelor de ajutorare de către țările beneficiare, împreună cu transparența, responsabilitatea și resursele suficiente, reprezintă factori hotărâtori pentru eficacitatea și succesul acestora, obiectivul fiind reducerea disparităților în prosperitate și partajarea acesteia, precum și integrarea regională; consideră că este esențial ca elaborarea și monitorizarea acestor programe să prevadă implicarea sistematică a instituțiilor naționale, regionale și locale și a societății civile, precum și supravegherea din partea donatorilor;

50.  solicită Comisiei să ia mai bine în considerare noile provocări generate de asistența pentru dezvoltare prin intermediul comerțului, cum ar fi nivelurile diferite de dezvoltare, sprijinul acordat producției locale și diversificării acesteia, precum și promovarea standardelor sociale și de mediu;

51.  îndeamnă toți donatorii – publici și privați – să-și coordoneze mai îndeaproape acțiunile și să le adapteze în funcție de oferta existentă, în special în contextul actual de restricții bugetare; reamintește că țările BRICS sunt, în prezent, în mod simultan, beneficiari și donatori de ajutoare; solicită acestora să coopereze cu UE pentru a-și pune în comun experiența și a-și optimiza acțiunile și să-și asume mai multe responsabilități față de țările mai puțin dezvoltate și în cadrul comunității donatorilor; este îngrijorat de multiplicarea practicilor de ajutor condiționat și solicită țărilor dezvoltate și marilor țări emergente să evite să recurgă la aceste practici;

52.  solicită Comisiei și tuturor donatorilor să caute forme inovatoare de finanțare și parteneriat pentru dezvoltare; reamintește, în acest sens, că creditarea peer-to-peer poate contribui, de asemenea, la promovarea dezvoltării prin intermediul comerțului; recomandă coordonarea mai bună a proiectelor de dezvoltare finanțate de băncile de dezvoltare regională și de Banca Mondială/Societatea Financiară Internațională și utilizarea mai largă a sistemelor interregionale de finanțare precum Fondul fiduciar UE-Africa pentru infrastructură;

53.  îndeamnă întreprinderile cu sediul în UE, dar care au spații de producție în țări în curs de dezvoltare, să se supună strict obligațiilor de a respecta drepturile și libertățile omului, standardele sociale și de mediu, egalitatea între femei și bărbați, standardele fundamentale de muncă, acordurile internaționale și plata impozitelor adecvate în mod transparent; solicită punerea în aplicare fără excepție a dreptului de a nu fi constrâns la muncă forțată și, în special, la munca copiilor;

54.  este convins de potențialul sectorului privat de a funcționa ca forță motrice a dezvoltării și subliniază că, pentru a realiza acest potențial, procesul trebuie să servească comunitățile locale și să genereze, prin intermediul principiului lanțurilor de aprovizionare echitabile și favorabile incluziunii, emanciparea tuturor actorilor implicați, de la producători/lucrători la consumatori;

55.  salută faptul că o gamă largă de industrii și de întreprinderi transnaționale au adoptat coduri de conduită ale furnizorilor care detaliază standardele de performanță socială și de mediu pentru lanțurile lor de aprovizionare mondiale; amintește totuși că proliferarea și eterogenitatea codurilor RSI prezintă provocări; constată, în special, că nivelurile RSI sunt dificil de comparat, din cauza caracterului eterogen al conceptul de RSI și a faptului că diverse întreprinderi au elaborat standarde diferite în materie de contabilitate, audit și raportare; prin urmare, invită din nou UE să depună eforturi în vederea adoptării unui cadru juridic internațional clar referitor la responsabilitățile și obligațiile întreprinderilor cu privire la drepturile omului;

56.  solicită, de asemenea, întreprinderilor cu sediul în UE și nu numai să respecte cele zece principii fundamentale formulate în Pactul mondial și în Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului ale Organizației Națiunilor Unite;

57.  solicită eforturi mai susținute din partea UE în legătură cu paradisurile fiscale și exodul capitalului, care subminează veniturile UE și ale țărilor în curs de dezvoltare și îngreunează reducerea sărăciei și crearea de bogăție în țările sărace; subliniază că exodul ilegal al capitalului din țările în curs de dezvoltare reprezintă între 6 și 8,7% din PIB-ul lor și de 10 ori asistența totală pentru dezvoltare destinată țărilor respective; solicită, prin urmare, Comisiei să identifice în continuare în mod proactiv oportunități de cooperare cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește acest aspect; solicită, în special, adoptarea unei convenții internaționale în vederea eliminării structurilor fiscale nocive (după modelul unui mecanism multilateral de schimb automat de informații fiscale), care să includă sancțiuni, atât pentru jurisdicțiile necooperante, cât și pentru instituțiile financiare care activează în paradisurile fiscale [adică prin examinarea posibilității de retragere a licențelor de activitate bancară ale instituțiilor financiare care desfășoară activități cu paradisuri fiscale după modelul Legii din SUA privind contracararea abuzurilor legate de paradisurile fiscale (US Stop Tax Haven Abuse Act)];

58.  îndeamnă UE, alți donatori de ajutoare, autoritățile țărilor partenere și actorii din mediul privat de la nivel local și internațional din țările în curs de dezvoltare să exploreze posibile domenii de cooperare pentru dezvoltare durabilă, în scopul maximizării rezultatelor în materie de dezvoltare ale activităților comerciale și al includerii organizațiilor societății civile la toate nivelurile dezbaterilor;

59.  subliniază importanța vitală de a promova parteneriatele public-private privind inițiative de creștere în politicile UE de dezvoltare și de a implica experiența, expertiza și sistemele de gestionare ale sectorului privat în parteneriat cu resursele publice; solicită să fie pusă la dispoziția autorităților locale din statele membre ale UE experiență, de exemplu, în crearea de infrastructură pentru a se înfrăți și a coopera cu autoritățile locale din țările în curs de dezvoltare;

60.  consideră că investițiile străine directe sunt, de asemenea, un factor puternic de creștere economică durabilă, de transfer de know-how, spirit antreprenorial și tehnologie, precum și de creare de locuri de muncă, fiind astfel esențiale pentru dezvoltare; solicită ca agenda pentru dezvoltare să se axeze pe sprijinirea consolidării capacităților din țările în curs de dezvoltare cu scopul de a crea un mediu transparent, predictibil și favorabil investițiilor, în care este redusă la minimum birocrația pentru întreprinderi, sunt respectate drepturile de proprietate, este promovată concurența și sunt urmărite politici macroeconomice;

Materiile prime și industriile extractive

61.  ia act de faptul că, în pofida punerii în aplicare a Procesului Kimberley pentru certificarea diamantelor din zonele de conflict, comerțul cu resurse naturale încă alimentează rebelii, iar în zonele miniere au loc în continuare încălcări ale drepturilor omului; evidențiază, prin urmare, necesitatea urgentă a unui sistem de diligență pentru pietrele prețioase și mineralele valoroase, cum ar fi așa-numitele minereuri de conflict; este de părere că o asemenea măsură ar putea să contribuie la rezolvarea provocării principale reprezentate de blestemul resurselor și să crească beneficiile țărilor în curs de dezvoltare de pe urma comerțului cu propriile materii prime; salută, în acest context, planurile Comisiei de a publica o comunicare privind minereurile din zonele de conflict;

62.  ia act de calitate de partener a Comisiei la Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI); solicită Comisiei și părților care activează în industria extractivă să încurajeze în mod activ mai multe țări producătoare să se alăture acestei inițiative;

63.  subliniază faptul că resursele naturale ridică două provocări principale pentru țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare: provocarea privind mediul de a gestiona impactul utilizării de resurse pe parcursul ciclului lor de viață și provocarea sociopolitică de a gestiona drepturile omului și sărăcia la nivel internațional;

64.  sprijină cu hotărâre propunerea legislativă de raportare de la țară la țară în cadrul revizuirii Directivei privind contabilitatea și transparența, pentru a descuraja corupția și a împiedica evaziunea fiscală; invită industriile extractive europene care desfășoară activități în țări în curs de dezvoltare să dea un exemplu de responsabilitate socială și de promovare a muncii decente;

65.  subliniază că problema guvernanței din sectorul resurselor a fost rezolvată aproape în întregime prin inițiative voluntare, cea mai remarcabilă fiind Inițiativa privind transparența în industriile extractive (EITI), care încearcă să îmbunătățească transparența informațiilor; observă totuși că, deși necesară, EITI nu este suficientă pentru a rezolva problema mai generală a corupției și a mitei din sectorul extractiv; observă, de asemenea, că Cadrul ONU privind afacerile și drepturile omului (protecție, respectare, acces la căi de atac) nu este încă specific în ceea ce privește industriile și resursele extractive; în acest sens, consideră că este nevoie să se adauge dispoziții specifice privind industriile extractive la Cadrul ONU privind afacerile și drepturile omului și că un prim pas ar putea fi numirea unui raportor special al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului în acest domeniu, cu un mandat pentru evaluarea și elaborarea de recomandări;

66.  este de părere că standardele privind transparența și certificarea trebuie să fie extinse în timp pentru a rezolva complet problema mitei și a corupției din sectorul extractiv și nu numai; solicită UE, în sens mai general, să sprijine mecanisme de guvernanță mai solide pentru abordarea aspectelor legate de mediu și de drepturile omului ale exploatării resurselor; consideră, în special, că este esențială o convenție internațională privind gestionarea durabilă a resurselor pentru a stabili principii juridice fundamentale privind gestionarea durabilă a resurselor;

67.  subliniază că exploatarea minieră durabilă impune abordarea întregului ciclu de viață al resurselor; indică faptul că transparența este redusă din cauza complexității lanțurilor de aprovizionare de la nivel mondial; este de părere, în consecință, că inițiativele existente în materie de transparență ar trebui însoțite de eforturi de certificare sub formă de etichetare a produselor de-a lungul lanțurilor de aprovizionare cu minereuri;

68.  solicită actorilor privați implicați în comerțul cu produse provenite din industrii extractive sau în rafinarea acestor produse să ia măsuri care să asigure respectarea regulată, deplină și strictă a principiilor RSI de-a lungul lanțului de aprovizionare;

69.  solicită Comisiei și SEAE să ia în considerare Actul Dodd-Frank recent ratificat de Comisia pentru Valori Mobiliare și Burse a SUA, care impune emitenților din industria extractivă de resurse să divulge anumite plăți efectuate către guverne; încurajează Comisia să extindă cerințele de raportare privind industriile extractive la alte industrii și să examineze dacă informațiile dezvăluite ar trebui să fie auditate în mod independent;

70.  este de părere că politicile privind schimburile comerciale și investițiile bilaterale ar trebui să se refere la principii comune, precum cele prevăzute în Carta privind resursele naturale; consideră, în conformitate cu eforturile de diligență privind lanțurile de aprovizionare, că acestea ar putea fi însoțite de dispoziții sectoriale în domenii legate de cuptoarele de topire și rafinării, de industriile metalurgice și de reciclare;

71.   îndeamnă UE să recunoască faptul că restricțiile la export pot face parte din strategiile de dezvoltare ale unor țări sau pot fi justificate din perspectiva protecției mediului;

Securitatea alimentară și biocombustibilii

72.  solicită UE și tuturor celorlalți donatori să nu faciliteze sau să contribuie la realocarea terenurilor fertile în țări și regiuni marcate de insecuritate alimentară în alte scopuri decât producția de alimente și să stabilească abordări privind bune practici în domeniul gestionării terenurilor și a resurselor pentru culturi destinate biocombustibililor și alte culturi comerciale;

73.  subliniază necesitatea eliminării stimulentelor acordate fermierilor din țări marcate de insecuritate alimentară care exploatează terenurile în alte scopuri decât producția de alimente, cum ar fi producția de biocombustibili; consideră că cercetarea și inovarea, sprijinite prin politici proactive în țările dezvoltate, precum și în țările în curs de dezvoltare, pot contribui la reducerea contradicțiilor dintre securitatea alimentară și interesele energetice;

o
o   o

74.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Acordul de la Cotonou, revizuit în 2005 și în 2010.
(2) Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 (JO L 378, 27.12.2006, p. 41).
(3) Documentul de presă al Consiliului 11855/2012.
(4) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 261.
(5) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 291.
(6) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 301; JO C 323 E, 18.12.2008, p. 361; JO C 117 E, 6.5.2010, p. 101; JO C 117 E, 6.5.2010, p. 124.
(7) Texte adoptate la 13 iunie 2012, P7_TA(2012)0241.
(8) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 45; JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101.
(9) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 37.
(10) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 45.
(11) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 75.
(12) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 77, Texte adoptate la 23 octombrie 2012, P7_TA(2012)0386.
(13) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 47; Texte adoptate la 25 octombrie 2012, P7_TA(2012)0399.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate