Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Texte adoptate
PDF 231kWORD 34k
Joi, 12 septembrie 2013 - Strasbourg Ediţie definitivă
Strategia de securitate internă a UE
P7_TA(2013)0384

Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la cel de al doilea raport privind punerea în aplicare a Strategiei de securitate internă a UE (2013/2636(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 aprilie 2013 intitulată „Al doilea raport privind punerea în aplicarea Strategiei de securitate internă a UE” (COM(2013)0179),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la Strategia de securitate internă a Uniunii Europene(1) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun (raport intermediar)(2) ,

–  având în vedere Programul de la Stockholm și Planul de acțiune pentru punerea în aplicare a acestuia (COM(2010)0171),

–  având în vedere Strategia de securitate internă a Uniunii Europene, astfel cum a fost adoptată de Consiliu la 25 februarie 2010,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 7 iunie 2013 privind stabilirea priorităților UE pentru combaterea criminalității grave și organizate în perioada 2014-2017,

–  având în vedere Raportul Europol privind situația și tendințele terorismului în UE (TE-SAT) 2013,

–  având în vedere Evaluarea Europol privind amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea gravă și organizată în UE (SOCTA) 2013,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei referitor la evaluarea ciclului de politici ale UE privind criminalitatea gravă și organizată 2011 (SWD(2013)0017),

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și titlul V capitolele 1, 2, 4 și 5 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 6, 7, și 8, articolul 10 alineatul (1) și articolele 11, 12, 21, 47-50, 52 și 53;

–  având în vedere jurisprudența relevantă a instanțelor europene și a curților constituționale naționale care abordează criteriul proporționalității și necesitatea aplicării acestuia de către autoritățile publice dintr-o societate democratică,

–  având în vedere hotărârile relevante ale Curții Europene a Drepturilor Omului,

–  având în vedere raportul raportorului special al ONU pentru drepturile fundamentale ale migranților, François Crépeau, inclus în studiul din 24 aprilie 2013 intitulat „Gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene și impactul său asupra drepturilor fundamentale ale migranților”,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la cel de al doilea raport privind punerea în aplicarea Strategiei de securitate internă a (O-000068/2013 – B7-0213/2013),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Tratatul de la Lisabona se înscrie în continuarea Tratatului de la Maastricht, care urmărea instituirea unui spațiu de securitate, libertate și justiție, și permite punerea temeliei pentru dezvoltarea unei politici de securitate europene și a unei agende de securitate comune a UE și statelor sale membre, care să se bazeze pe statul de drept și pe respectarea valorilor democratice, a libertăților publice, a drepturilor fundamentale și a solidarității și să fie supuse controlului democratic la nivel european și național; întrucât aceste premise reflectă obligațiile internaționale ale UE și ale statelor sale membre, în special cele care decurg din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și din acordurile ONU la care acestea sunt parte;

B.  întrucât politicile de securitate nu pot fi orientate numai spre represiune, ci trebuie să aibă și o componentă de prevenire, care este esențială în special într-o perioadă în care inegalitățile economice și sociale tot mai mari pun în discuție pactul social și eficacitatea drepturilor fundamentale și a libertăților publice;

C.  întrucât securitatea cetățenilor europeni este primordială;

D.  întrucât statele membre și Comisia nu au abordat cu adevărat toate implicațiile intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona și întrucât, prin urmare, Parlamentul joacă în continuare un rol relativ marginal în acest proces, pozițiile pe care le adoptă nefiind integrate în procesul decizional, în special în ceea ce privește necesitatea de a lua în considerare Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(3) ;

E.  întrucât Strategia de securitate internă (SSI) pentru perioada 2010-2014 a identificat cinci domenii prioritare în care UE poate oferi valoare adăugată, și anume: stoparea activităților rețelelor infracționale internaționale și contribuirea la destrămarea acestora, prevenirea atacurilor teroriste, creșterea gradului de securitate cibernetică, asigurarea securității frontierelor și creșterea rezilienței în caz de catastrofe naturale; întrucât această strategie nu poate fi pusă în aplicare decât dacă ea garantează libera circulație a persoanelor, drepturile migranților și ale solicitanților de azil și respectarea tuturor obligațiilor internaționale ale UE și ale statelor sale membre;

F.  întrucât cel de al doilea raport anual privind punerea în aplicare a SSI a confirmat faptul că toate cele cinci obiective rămân valabile și a schițat situația actuală, progresele realizate până în prezent și calea de urmat,

1.  regretă că cea de a doua Comunicare a Comisiei din 10 aprilie 2013 privind punerea în aplicare a SSI nu este suficient le critică la adresa acțiunilor întreprinse în cadrul SSI, reafirmând aceleași priorități ca în Comunicarea sa inițială din noiembrie 2010, fără a ține seama în special de consecințele includerii Cartei drepturilor fundamentale, majoritatea dispozițiilor acesteia aplicându-se nu numai cetățenilor europeni, ci și tuturor persoanelor de pe teritoriul UE;

2.  ia act de activitatea desfășurată pentru stabilirea SSI și de principiile fundamentale care stau la baza strategiei, al cărei scop este de a permite tuturor instituțiilor UE și statelor membre să acționeze în vederea atingerii acelorași obiective; subliniază că libertatea, securitatea și justiția sunt obiective care trebuie urmărite în paralel și reamintește că, pentru a garanta libertatea și justiția, securitatea trebuie să fie garantată întotdeauna în conformitate cu principiile tratatelor, cu statul de drept și cu drepturile și obligațiile fundamentale ale Uniunii; consideră că măsurile UE în materie de securitate ar trebui să se axeze pe activitățile care și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește reducerea ratei criminalității și prevenirea atacurilor teroriste, desfășurate în conformitate cu principiile necesității, proporționalității și respectării drepturilor fundamentale, pe baza unui control și a unei responsabilități corespunzătoare;

3.  subliniază faptul că securitatea internă nu este scutită de obligațiile UE și naționale legate de drepturile fundamentale, exprimându-și preocupările grave în privința faptului că instituțiile UE și autoritățile din statele membre și cetățenii au făcut obiectul supravegherii secrete de către statele membre, state terțe și părți terțe, în colaborare cu întreprinderi private; invită UE și instituțiile statelor membre să investigheze această chestiune și să ia măsuri în consecință; subliniază faptul că orice strategie de securitate internă trebuie să aibă la bază o interpretare comună a noțiunilor de „intern” și „extern” și trebuie să vizeze apărarea instituțiilor UE, a statelor membre UE și a cetățenilor acestora de supravegherea străină ilegală și de influența și manipularea necorespunzătoare; solicită consolidarea securității și confidențialității sistemelor logistice și de comunicare ale UE în fața supravegherii străine sau de către părți terțe; subliniază faptul că dreptul cetățenilor la viața privată și la protecția datelor, precum și dreptul de acces la documente și informații sunt valori și drepturi europene fundamentale, care trebuie susținute la toate nivelurile și în toate forurile;

4.  reamintește că Parlamentul este, în prezent, un actor instituțional cu drepturi depline în domeniul politicilor de securitate și că, în consecință, el are dreptul de a participa activ la stabilirea caracteristicilor și priorităților SSI, precum și la evaluarea instrumentelor relevante, inclusiv prin exerciții regulate de monitorizare a punerii în aplicare a SSI, efectuate în comun de către Parlamentul European, parlamentele naționale și Consiliu, în conformitate cu articolele 70 și 71 din TFUE;

5.  consideră că o analiză corespunzătoare a amenințărilor la adresa securității care trebuie abordate reprezintă o premisă esențială pentru o SSI eficace; reamintește Comisiei angajamentul său de a elabora o prezentare generală transsectorială privind riscurile naturale și amenințările provocate de om (în mod intenționat sau neintenționat) în UE; reamintește Consiliului European obligația care îi incumbă în temeiul articolului 222 din TFUE, și anume aceea de a efectua o evaluare regulată a amenințărilor la adresa UE și invită Comisia să prezinte propuneri concrete privind modalitatea optimă de punere în aplicare a obligațiilor menționate anterior, coroborând actualele evaluări fragmentate și limitate ale riscurilor și amenințărilor la nivelul UE și la nivel național;

6.  ia act de faptul că eficacitatea Europol în ceea ce privește evaluarea și analizarea amenințărilor teroriste și a altor activități infracționale depinde în mare măsură de voința serviciilor din statele membre de a-i furniza informații; sugerează intensificarea furnizării de informații de către statele membre Oficiului European de Poliție prin consolidarea obligației statelor membre de a coopera cu Europol;

7.  reamintește că una dintre amenințările majore la adresa securității interne a UE o reprezintă criminalitatea organizată, inclusiv mafiile; ia act cu satisfacție de progresele făcute de statele membre și de Comisie în contextul ciclului de elaborare a politicilor UE în domeniul criminalității internaționale grave și organizate și solicită statelor membre un nou angajament și resurse adecvate; consideră că ar trebui promovate standarde juridice și instrumente operaționale comune, cum ar fi confiscarea, ordinul european de anchetă și echipele comune de anchetă; consideră că este necesară intensificarea cooperării polițienești și judiciare dintre statele membre și UE, precum și cu țările terțe, cu respectarea legislației și obligațiilor internaționale de către UE în ceea ce privește libertățile și drepturile fundamentale, statul de drept, protecția datelor cu caracter personal și a vieții private a cetățenilor și a rezidenților UE, și solicită ca Parlamentul European să joace un rol esențial în evaluarea și definirea politicilor interne de securitate care au un impact profund asupra drepturilor fundamentale ale tuturor persoanelor care trăiesc în UE; subliniază, prin urmare, necesitatea de a lua măsuri pentru ca aceste politici să intre în sfera de competență a singurei instituții europene alese prin vot direct în vederea supravegherii și controlului democratic al politicilor UE în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție;

8.  reiterează, pe baza cooperării care există între Parlamentul European și parlamentele naționale, ideea sa de „ciclu parlamentar de elaborare a politicilor”, strâns corelat cu raportul anual al Comisiei din acest domeniu, care să se încheie cu un raport parlamentar anual privind situația actuală a SSI;

9.  consideră că ar trebui acordată o atenție deosebită combaterii violenței împotriva copiilor și a femeilor;

10.  salută faptul că combaterea traficului ilicit cu arme de foc a fost inclusă printre prioritățile UE de combatere a criminalității organizate; așteaptă însă orientarea strategică globală care urmează să fie dezvoltată de Comisie cu privire la armele de foc, inclusiv utilizarea lor în scopul traficului, al criminalității organizate și al terorismului;

11.  regretă că lupta împotriva spălării de bani nu a fost inclusă ca prioritate distinctă a UE în ceea ce privește combaterea criminalității organizate, conform recomandării Europol; este ferm convins că diferitele tipuri de criminalitate organizată, precum spălarea de bani, infracțiunile ecologice și cele comise de întreprinderi, precum și corupția din cadrul acestora, sunt interconectate și se consolidează reciproc și solicită Comisiei și Consiliului să acorde fără întârziere prioritate luptei împotriva corupției și a spălării de bani;

12.  subliniază că lupta împotriva terorismului este o prioritate în cadrul SSI; evidențiază faptul că, conform Europol, amenințarea teroristă din UE este o realitate, deși ea îmbracă forme diferite, însă ridică problema priorităților UE în ceea ce privește originea reală a atacurilor teroriste; insistă asupra necesității de a acorda o mai mare prioritate politicilor de prevenire, în paralel cu măsurile represive; ia act, în acest caz, de necesitatea de a pune un accent mai puternic pe măsurile de poliție specifice și pe serviciile de informații, precum și pe alocarea resurselor financiare și umane necesare, pentru ca atacurile teroriste să poată fi prevenite cu adevărat; reamintește importanța prevenirii finanțării terorismului și așteaptă cu interes propunerea privind un cadru de măsuri judiciare și administrative, cum ar fi înghețarea fondurilor aparținând persoanelor suspectate de terorism, în conformitate cu articolul 75 din TFUE; invită Comisia și statele membre să evalueze în mod corespunzător natura și amploarea amenințării pe care o constituie reapariția unei radicalizări politice violente; consideră că este esențială dezvoltarea unor mecanisme care să permită detectarea timpurie a semnelor acestei radicalizări și solicită Comisiei și statelor membre să aibă în vedere aceste elemente, inclusiv în ceea ce privește prevenirea, în domeniile lor de acțiune; își exprimă îngrijorarea cu privire la desfășurarea a tot mai multor acțiuni de către așa-numiții „lupi singuratici”, resortisanți europeni sau ai unei țări terțe, care se deplasează în zonele de conflict și revin apoi pe teritoriul Uniunii Europene, deoarece ei reprezintă noi tipuri de riscuri care nu pot fi abordate utilizând metodele obișnuite de combatere a terorismului; încurajează schimbul de bune practici în vederea prevenirii radicalizării în rândul tinerilor și sprijină instrumentele europene propuse în acest sens; speră ca evaluarea Deciziei-cadru privind combaterea terorismului să țină seama de toți acești parametri și subliniază necesitatea de a crea o legătură mai puternică între instrumentele existente de combatere a terorismului;

13.  invită Comisia Europeană, statele membre, precum și alte instituții și organisme europene să investigheze în detaliu mișcările extremiste violente din cadrul Uniunii și să adopte măsuri concrete în vederea combaterii actelor violente de acest tip;

14.  subliniază că sectorul privat, în special industria financiară, joacă un rol esențial în combaterea criminalității organizate și a finanțării terorismului prin identificarea și raportarea cazurilor de fraudă, de spălare de bani și a altor tranzacții suspecte; subliniază că sectorul financiar trebuie să colaboreze mai strâns cu agențiile guvernamentale pentru a identifica lacunele din reglementările actuale și pentru a pune în aplicare tehnici inovatoare în vederea soluționării acestor probleme; subliniază că este deosebit de important să se înțeleagă faptul că orice luptă eficace împotriva criminalității organizate și a terorismului depinde de o abordare integrată, care implică toate părțile interesate de la nivel național și de la nivelul UE;

15.  consideră că reziliența infrastructurii critice la dezastrele naturale și la cele provocate de om ar trebui mărită; regretă faptul că actuala Directivă privind protecția infrastructurilor critice europene (2008/114/CE(4) ) nu funcționează corespunzător și invită Comisia să propună modificarea acesteia, în vederea îmbunătățirii sale;

16.  consideră că este necesară realizarea unui studiu statistic privind riscurile naturale, care să enumere zonele cele mai critice, și că acesta ar trebui să reprezinte baza pentru dezvoltarea unui sistem automat de intervenție și de salvare, care să răspundă în mod eficient și rapid situațiilor de urgență;

17.  consideră că este deosebit de important să se combată în mod decisiv infracțiunile ecologice și economice, indiferent de originea lor, deoarece ele au un impact deosebit de negativ asupra condițiilor de viață ale cetățenilor europeni, în special în perioadă de criză;

18.  salută anunțul făcut de Comisie cu privire la o inițiativă împotriva contrabandei cu țigarete și își pune mari speranțe în aceasta;

19.  ia act de prioritatea acordată în cadrul SSI luptei împotriva criminalității informatice; consideră că criminalitatea informatică este o amenințare tot mai mare la adresa UE și un factor favorizant pentru alte activități infracționale; solicită Comisiei să pună la dispoziție fonduri suficiente pentru noul Centru european de combatere a criminalității informatice și îndeamnă toate statele membre să ratifice Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică; reamintește că prelucrarea și colectarea datelor cu caracter personal în cadrul SSI trebuie să respecte întotdeauna principiile UE în materie de protecție a datelor, în special principiile necesității, proporționalității și legalității, precum și legislația UE și convențiile relevante ale Consiliului Europei din acest domeniu; subliniază necesitatea de a acorda o atenție deosebită copiilor în mediul digital și importanța combaterii pornografiei infantile; sprijină extinderea Alianței mondiale împotriva abuzurilor sexuale asupra copiilor pe internet;

20.  reiterează faptul că consolidarea cooperării polițienești și judiciare în UE, inclusiv prin intermediul Europol, al Colegiului European de Poliție (CEPOL) și al Eurojust, pe lângă faptul că oferă o formare corespunzătoare, este esențială pentru o SSI adecvată și trebuie să implice autoritățile competente din statele membre, precum și instituțiile și agențiile UE; consideră că această cooperare nu trebuie să se limiteze la identificarea și arestarea persoanelor suspectate de comiterea unor infracțiuni, ci ar trebui să se concentreze, de asemenea, pe prevenirea infracțiunilor și a recidivelor; ia act de propunerile relevante ale Comisiei, inclusiv de cele referitoare la reforma Eurojust și la un proiect de act legislativ privind crearea unui Parchet European; evidențiază necesitatea de a asigura respectarea separării puterilor între sectorul judiciar și cel polițienesc, precum și autonomia lor respectivă;

21.  sprijină înființarea unui Parchet European, în special în vederea protejării mai eficiente a bugetului Uniunii, și invită Comisia să prezinte rapid o propunere;

22.  regretă faptul că SSI nu dispune încă de o „dimensiune juridică” corespunzătoare; reamintește, în conformitate cu Programul de la Stockholm, că încrederea reciprocă trebuie întărită prin dezvoltarea treptată a unei culturi judiciare europene bazate pe diversitatea sistemelor juridice și pe unitatea pe care o conferă dreptul european și că acest lucru ar trebui să includă respectarea statului de drept, a valorilor democratice și a drepturilor omului, și nu să se limiteze numai la urmărirea persoanelor suspectate de comiterea unor infracțiuni sau acte de terorism; subliniază importanța primordială a încrederii reciproce ca premisă pentru încurajarea cooperării judiciare și consideră că singura bază pentru construirea acestei încrederi o reprezintă stabilirea și respectarea unor standarde comune în materie de libertăți civile și garanții procedurale;

23.  subliniază importanța dezvoltării unei gestionări integrate a frontierelor care ar trebui să asigure un control al frontierelor externe uniform, sigur și de înaltă calitate, facilitând în același timp deplasările legitime peste frontierele externe și promovând mobilitatea în spațiul Schengen; salută recenta punere în funcțiune a Sistemului de Informații Schengen II și solicită agenției eu-LISA să asigure o gestionare operațională de înaltă calitate a noului sistem; speră că noul Sistemul european de supraveghere a frontierelor (Eurosur) va fi pe deplin operațional până la sfârșitul lui 2014 și consideră că el va fi un instrument eficient care va contribui la detectarea, prevenirea și combaterea criminalității transfrontaliere și a imigrației ilegale, precum și la protejarea migranților și la salvarea vieții acestora; subliniază că posibila dezvoltare a unor noi sisteme informatice în domeniul migrației și a gestionării frontierelor, precum inițiativa „Frontiere inteligente”, ar trebui analizată cu atenție, ținând seama în special de principiile necesității și proporționalității, și ar trebui inițiată în cele din urmă numai după adoptarea instrumentelor juridice relevante; salută în special acordul la care s-a ajuns recent cu privire la mecanismul de evaluare Schengen și solicită Comisiei să își îndeplinească noile responsabilități pentru a asigura un nivel ridicat de conformitate cu acquis-ul Schengen în întreg spațiul Schengen; subliniază că reintroducerea controalelor la frontierele interne ar trebui să constituie o măsură excepțională, care să fie utilizată numai în ultimă instanță, luând în considerare nu doar aspectele legate de securitate, ci și impactul asupra mobilității și libertății de circulație; subliniază faptul că migrația unui număr mare de resortisanți ai țărilor terțe și trecerea frontierelor externe de către aceștia nu ar trebui să fie considerate, în sine, o amenințare la adresa politicii publice sau a securității interne; reiterează sprijinul său ferm pentru aderarea Bulgariei și a României la spațiul Schengen și invită și Consiliul să își dea acordul pentru aderarea lor, întrucât acest lucru ar stimula încrederea reciprocă și solidaritatea, care sunt premise necesare pentru asigurarea unui nivel ridicat de securitate în cadrul UE;

24.  subliniază importanța consolidării încrederii reciproce între forțele de poliție în vederea promovării cooperării, a echipelor comune de anchetă și a schimbului de informații; reamintește, în acest sens, că o instruire europeană a forțelor de poliție este esențială;

25.  consideră că definirea și punerea în aplicare a SSI ar trebui să țină seama în mai mare măsură de interacțiunea care există între dimensiunile internă și externă ale politicii de securitate și că, în cazul ambelor dimensiuni, instituțiile și agențiile UE care activează în domeniul justiției și afacerilor interne ar trebui să își îndeplinească sarcinile respectând pe deplin valorile, principiile și legislația UE și Carta drepturilor fundamentale a UE; invită Comisia și statele membre să evalueze, de asemenea, impactul SSI asupra Strategiei de securitate externă a UE, inclusiv în ceea ce privește obligațiile legate de respectarea și promovarea libertăților și drepturilor fundamentale și a valorilor și principiilor democratice stabilite în textele, convențiile și acordurile internaționale la care acestea au aderat; regretă că punerea în aplicare a foii de parcurs pentru 2011, care vizează consolidarea legăturilor dintre PSAC și LSJ, nu a fost finalizată și îndeamnă Serviciul European de Acțiune Externă să își intensifice activitatea în acest domeniu;

26.  evidențiază faptul că actuala SSI se va încheia în 2014; invită Comisia să înceapă pregătirea unei noi SSI pentru perioada 2015-2019, care să țină cont de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și de integrarea Cartei drepturilor fundamentale în dreptul Uniunii; consideră că această nouă politică ar trebui să se bazeze pe o evaluare externă aprofundată și independentă a actualei strategii și a actualelor instrumente, ținând seama de provocările viitoare, și să se efectueze în urma unei largi consultări între părțile interesate; solicită Consiliului să țină seama în mod corespunzător de contribuția Parlamentului la noua SSI, înainte de a adopta noua strategie;

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului și parlamentelor naționale.

(1) P7_TA(2012)0207.
(2) P7_TA(2013)0245.
(3) A se vedea Rezoluția Parlamentului European din 15 decembrie 2010 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2009) – punerea efectivă în aplicare după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (JO C 169 E, 15.6.2012, p. 49).
(4) JO L 345, 23.12.2008, p. 75.

Ultima actualizare: 26 ianuarie 2016Notă juridică