Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2013/2177(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0028/2014

Texte depuse :

A7-0028/2014

Dezbateri :

Voturi :

PV 04/02/2014 - 8.8
CRE 04/02/2014 - 8.8

Texte adoptate :

P7_TA(2014)0069

Texte adoptate
PDF 498kWORD 114k
Marţi, 4 februarie 2014 - Strasbourg Ediţie definitivă
Industria siderurgică în Europa
P7_TA(2014)0069A7-0028/2014

Rezoluţia Parlamentului European din 4 februarie 2014 referitoare la planul de acțiune pentru o industrie siderurgică competitivă și durabilă în Europa (2013/2077(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 173 din titlul XVII (fostul articol 157 din Tratatul de instituire a Comunității Europene) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind politica industrială a Uniunii, care menționează printre altele competitivitatea industriei Uniunii,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 iunie 2013 intitulată „Plan de acțiune pentru o industrie siderurgică competitivă și durabilă în Europa” (COM(2013)0407),

–  având în vedere Raportul din 10 iunie 2013, comandat de către Comisie Centrului de studii în materie de politici europene, intitulat „Evaluarea impactului cumulativ al costului pentru industria siderurgică”(1) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la strategiile regionale pentru zonele industriale din Uniunea Europeană(2) ,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 martie 2013, intitulată „Carte verde – Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei” (COM(2013)0169),

–  având în vedere recomandările Mesei rotunde la nivel înalt din 12 februarie 2013 privind viitorul industriei siderurgice europene(3) ,

–  având în vedere dezbaterea sa din 4 februarie 2013, ca urmare a declarației Comisiei cu privire la relansarea industriei europene în contextul dificultăților actuale (2013/2538(RSP)),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la industria siderurgică din UE(4) ,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei – Actualizare a comunicării privind politica industrială” (COM(2012)0582),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 14 iunie 2012 intitulată „Actul privind piața unică: următoarele etape în direcția creșterii”(5) ,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 mai 2012 intitulată „Acțiuni pentru stabilitate, creștere și ocuparea forței de muncă” (COM(2012)0299),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2011, intitulată „Politica industrială: creșterea competitivității” (COM(2011)0642),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării(6) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2010 referitoare la investițiile în dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse de carbon (Planul SET)(7) ,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 februarie 2012, intitulată „Asigurarea disponibilității materiilor prime pentru bunăstarea viitoare a Europei: propunere de parteneriat european pentru inovare privind materiile prime (COM(2012)0082),

–  având în vedere documentul de lucru din 13 decembrie 2011 al serviciilor Comisiei, intitulat „Foaie de parcurs privind materialele ce permit activarea tehnologiilor energetice cu emisii scăzute de carbon” (SEC(2011)1609),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 decembrie 2013(8) ,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 28 noiembrie 2013(9) ,

–  având în vedere studiul Eurofound privind organizațiile partenerilor sociali: industria siderurgică,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizele Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0028/2014),

A.  întrucât, după expirarea Tratatului CECO, sectoarele europene ale cărbunelui și oțelului sunt reglementate de dispozițiile Tratatului UE;

B.  întrucât sectoarele europene ale cărbunelui și oțelului au jucat un rol semnificativ din punct de vedere istoric în procesul de integrare europeană și constituie baza pentru generarea de valoare adăugată industrială europeană;

C.  întrucât industria siderurgică europeană este al doilea producător de oțel ca mărime din lume și are o importanță strategică pentru o serie de sectoare economice europene majore, precum transportul terestru și naval, construcții, mașini, aparate electrocasnice, energie și apărare;

D.  întrucât ponderea UE în producția de oțel la nivel mondial a scăzut la jumătate in ultimii zece ani, China reprezentând în prezent aproape 50% din producția mondială;

E.  întrucât se preconizează că cererea agregată de oțel va crește pe termen lung și oțelul va rămâne un material-cheie pentru lanțurile de valori industriale din Europa și, prin urmare, este în interesul Uniunii Europene să își păstreze producția internă;

F.  întrucât Uniunea Europeana trebuie să promoveze o politică de dezvoltare a producției industriale în toate statele membre astfel încât să se asigure locuri de muncă pe teritoriul Uniunii și să se asigure o creștere a nivelului actual de 15,2 % din PIB la un nivel de cel puțin 20 % până în 2020;

G.  întrucât industria siderurgică din UE este un angajator important, reprezentând 350 000 de locuri de muncă directe și mai multe milioane de locuri de muncă în industriile conexe, inclusiv lanțul de aprovizionare din domeniul reciclării; întrucât orice formă de restructurare are consecințe majore în zona geografică respectivă;

H.  întrucât, comparativ cu alte sectoare, în industria siderurgică relațiile industriale sunt foarte bine organizate; întrucât această caracteristică se manifestă prin nivelul ridicat de sindicalizare, prezența puternică a organizațiilor lucrătorilor, la rândul lor foarte dense, și ponderea ridicată a contractelor colective de muncă; întrucât acest lucru se reflectă la nivel european, industria siderurgică fiind un model în ceea ce privește dezvoltarea relațiilor cu partenerii sociali(10) ;

I.  întrucât, în pofida eforturilor continui ale industriei siderurgice europene pentru cercetare și dezvoltare și investițiile destinate reducerii impactului asupra mediului și optimizării eficienței resurselor, competitivitatea sa la nivel mondial este în pericol ca rezultat al mai multor factori:

   cererea de oțel a scăzut substanțial ca urmare a crizei financiare și economice și a schimbărilor structurale din unele sectoare care utilizează oțel;
   costurile sale operaționale sunt mari în comparație cu cele ale competitorilor;
   există o concurență acerbă din partea țărilor terțe în cazul în care companiile nu funcționează conform acelorași standarde de reglementare solide ca în UE;

J.  întrucât rezultatele evaluării costului cumulat al sectorului siderurgic arată că respectarea reglementărilor UE influențează o proporție semnificativă a marjelor de profit ale producătorilor de oțel din UE;

K.  întrucât observăm că politica UE în domeniul mediului și al energiei creează un mediu de afaceri dificil pentru industria siderurgică, în special prin creșterea prețului la energie și făcând necompetitivă producția UE pe piața mondială;

L.  întrucât costurile la energie reprezintă până la 40 % din totalul costurilor operaționale și întrucât prețurile la energia electrică pentru consumatorii finali industriali ai UE limitează competitivitatea întreprinderilor europene într-o piață globalizată;

M.  întrucât industria siderurgică, și în special sectorul oțelului special, este pe deplin globalizată și Europa se confruntă cu o concurență acerbă din partea țărilor terțe, prețurile de producție din UE fiind mai mari ca urmare a sarcinii unilaterale a costurilor din UE, cauzată în principal de politicile UE în materie de energie și climă, fapt care face ca prețurile gazelor în UE să fie de trei sau de patru ori mai mari decât cele din SUA, iar prețurile la electricitate de două ori mai mari;

N.  întrucât mai multe deșeuri de oțel sunt exportate din UE decât sunt importate, iar UE pierde, astfel, un volum substanțial de valoroase materii prime secundare, adesea în beneficiul producției siderurgice din țări în care legislația privind mediul este în urma celei europene; întrucât industria siderurgică a UE depinde de importurile de materii prime, în condițiile în care 40 % din materiile prime industriale globale fac obiectul restricțiilor la export și Europa exportă mari cantități de oțel spre deosebire de multe țări care își restricționează exporturile;

O.  întrucât perspectivele pentru ocuparea forței de muncă în sectorul siderurgic provoacă serioase îngrijorări, având în vedere faptul că peste 65 000 de locuri de muncă au fost pierdute în Europa în ultimii ani, ca urmare a reducerii capacității sau a închiderii uzinelor;

P.  întrucât actuala criză, la fel ca cele anterioare, creează dificultăți sociale enorme pentru lucrătorii și regiunile în cauză și întrucât întreprinderile în curs de restructurare ar trebui să acționeze într-un mod responsabil din punct de vedere social, deoarece experiența ne arată că nu se poate realiza o restructurare de succes în absența unui dialog social suficient;

Q.  întrucât actuala criză a determinat o supraproducție de oțel la nivel mondial; întrucât se estimează că în 2050 utilizarea oțelului și a altor metale comune va fi de două sau de trei ori mai mare în raport cu actualul nivel și că în următorii ani industria siderurgică europeană trebuie să supraviețuiască acestei „văi a morții”, să investească și să își îmbunătățească competitivitatea;

R.  întrucât, o restructurare de succes din punct de vedere economic și responsabilă din punct de vedere social impune integrarea sa într-o strategie pe termen lung care are drept scop să asigure și să consolideze sustenabilitatea și competitivitatea întreprinderii pe termen lung;

1.  salută planul de acțiune al Comisiei pentru industria siderurgică din Europa ca pe un element important în vederea prevenirii relocalizării ulterioare a producției de oțel în afara Europei;

2.  salută abordarea Comisiei ce prevede continuarea dialogului dintre instituțiile UE, directori executivi și sindicate din acest sector, sub forma unei mese rotunde permanente la nivel înalt privind oțelul precum și comitetele europene de dialog social;

3.  salută instituirea unui Grup la nivel înalt privind oțelul, deși regretă frecvența redusă a reuniunilor sale, care este limitată la o reuniune pe an; consideră esențial ca autoritățile regionale și locale să participe îndeaproape la proces, facilitând și încurajând participarea regiunilor europene în care sunt localizate întreprinderile siderurgice, la activitățile Grupului la nivel înalt privind oțelul, cu scopul de a promova cooperarea, schimbul de informații și bunele practici în rândul principalelor părți interesate;

4.  subliniază că dreptul european actual privind concurența și ajutorul de stat garantează condiții stabile pentru sectorul oțelului; invită Comisia să continue să fie fermă în urmărirea și sancționarea situațiilor de denaturare a concurenței;

I.Îmbunătățirea condițiilor-cadru

I.1. Stimularea cererii

5.  subliniază faptul că creșterea economică durabilă depinde de o industrie europeană puternică și, prin urmare, îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea strategică de noi sectoare-cheie care utilizează oțel, inclusiv pentru cercetarea și inovarea și pentru dezvoltarea de abilități, creând stimulente pentru procese de producție eficiente și echitabile (de exemplu, folosind politicile de standardizare și cele din domeniul achizițiilor publice) prin consolidarea pieței interne și promovarea proiectelor europene de dezvoltare a infrastructurii;

6.  consideră că sectorul construcțiilor este unul dintre principalele sectoare consumatoare de oțel, prin urmare, pentru stimularea sa este necesar un studiu aprofundat în UE privind creșterea nu doar a numărului lucrărilor publice în domeniul infrastructurii de comunicare și transport, ci și a numărului de lucrări publice asociată cu sectoare precum educația, cultura, administrația publică, precum și cele asociate cu construcțiile durabile și eficiența energetică;

7.  subliniază importanța și oportunitatea unui parteneriat transatlantic de comerț și de investiții pentru a consolida schimburile și cererea în sectoarele-cheie prin recurgerea la oțel și insistă, prin urmare, asupra necesității de a desfășura aceste negocieri fără a compromite competitivitatea noastră industrială în niciunul dintre aceste sectoare;

8.  solicită Comisiei să creeze un instrument aprofundat de analiză a pieței oțelului, care ar putea oferi informații precise cu privire la echilibrul dintre cererea și oferta de oțel și reciclare la nivel european și mondial, făcând distincția între componentele structurale și cele ciclice ale dezvoltării acestei piețe; consideră că monitorizarea pieței oțelului ar putea contribui în mod semnificativ la transparența piețelor oțelului și deșeurilor de oțel și ar putea oferi informații de valoare în vederea adoptării de măsuri corective și proactive care sunt inevitabile având în vedere caracterul ciclic al industriei siderurgice;

9.  solicită Comisiei să utilizeze acest instrument de analiză a pieței pentru a anticipa riscurile și a investiga modul în care închiderea centralelor afectează redresarea sectorului;

I.2. Ocuparea forței de muncă

10.  consideră că Comisia, statele membre, sectorul și sindicatele ar trebui să acționeze în comun pentru a reține și a atrage muncitorii calificați, oamenii de știință talentați de înaltă calificare și managerii din sectorul siderurgic, precum și tinerele talente, prin programe de ucenicie, asigurându-se astfel o forță de muncă dinamică și inovatoare; reamintește rolul universităților regionale și al institutelor de cercetare industrială a căror expertiză contribuie în mare măsură la crearea condițiilor regionale pentru o industrie siderurgică competitivă; îndeamnă Comisia și statele membre să pună în aplicare acțiuni imediate pentru a evita pierderea de cunoștințe specializate și pentru a minimiza pierderea de locuri de muncă; solicită îmbunătățirea planificării și a gestionării mutațiilor prin promovarea formării, dezvoltarea competențelor și sprijinirea reconversiei profesionale; este îngrijorat de lipsa de soluții sistematice pentru schimbarea de generații și viitoarele deficite de competențe, de pierderea expertizei și a competențelor și subliniază nevoia de a conserva și dezvolta forța de muncă și competențele care sunt vitale pentru competitivitatea viitoare a sectorului; îndeamnă Comisia să promoveze, prin intermediul programului Erasmus pentru toți și Erasmus pentru antreprenori, alianțele pentru competențele sectoriale care, pe baza datelor privind nevoile în materie de competențe și evoluția lor, se vor preocupa să elaboreze și să implementeze parcursuri de formare și metode comune, inclusiv, învățarea la locul de muncă; solicită adoptarea unor măsuri de consolidare a instrumentelor de intervenție în favoarea lucrătorilor și de promovare a formării lor profesionale pentru a facilita și sprijini plasarea personalului angajat în sector, ca urmare a restructurărilor corporative;

11.  consideră că absența unei politici industriale corespunzătoare conduce la pierderea competitivității pe termen lung a industriei europene ca urmare a costurilor la energie excesiv de mari; constată că costurile ridicate la energie și materii prime sunt o consecință nu doar a nevoii de a importa astfel de produse din țări terțe, ci și a factorilor interni; este de acord cu Comisia că restructurarea actuală a industriei siderurgice a dat naștere mai multor probleme sociale prin reducerea numărului de locuri de muncă;

12.  solicită ca, în definirea unei noi strategii europene pentru sănătatea și securitatea la locul de muncă și în documentele de orientare privind pensiile și alte beneficii sociale, să se țină seama de caracterul dificil și stresant pentru lucrători și subcontractanți al muncii din sectorul siderurgic, care depinde de procesul de producție(11) ; subliniază că lucrătorii din sectorul siderurgic sunt mai predispuși la suprasolicitare, fiind mai expuși prin natura activității lor unor riscuri fizice și problemelor de sănătate decât lucrătorii obișnuiți din UE 28.

13.  salută dialogul social în curs de desfășurare cu reprezentanți ai lucrătorilor și existența unor structuri de dialog social suplimentare (formale și informale), cum ar fi, de exemplu, grupurile de lucru, comitetele de conducere etc., care facilitează schimburi sporite între lucrători și angajator;

14.  subliniază că pentru promovarea pe viitor a unui dialog social în industria siderurgică europeană, trebuie să se acorde o atenție deosebită particularităților sectorului, identificând cauzele specifice, cum ar fi, de exemplu, munca deosebit de grea depusă în fabricarea oțelului, caracteristicile forței de muncă, preocupările de mediu, răspândirea tehnologiilor pentru inovare și restructurarea considerabilă a industriei siderurgice europene;

15.  subliniază că punerea în aplicare a planului de acțiune ar trebui să se axeze, de asemenea, pe impactul pe termen scurt al crizei economice asupra forței de muncă și a competitivității sectorului, și invită Comisia să monitorizeze îndeaproape reducerile capacităților și închiderea de fabrici în Europa; consideră că fondurile UE nu ar trebui utilizate pentru a menține activitățile anumitor instalații, fapt care ar denatura concurența dintre producătorii de oțel din UE, ci pentru a atenua impactul închiderilor sau reducerilor asupra lucrătorilor afectați și pentru a promova angajarea tinerilor în sector;

16.  subliniază că limitarea cererii nu trebuie să conducă la o concurență neloială pentru locuri de muncă în rândul statelor membre; în această privință, solicită o soluție paneuropeană;

17.  invită Comisia să promoveze inițiative care să mențină producția de oțel în Europa, garantând nivelurile corespunzătoare de ocupare a forței de muncă, și să promoveze inițiative care să prevină și să evite închiderea fabricilor din Europa;

18.  solicită Comisiei să desfășoare imediat și în întregime fondurile UE pentru a reduce impactul social al restructurării industriale. solicită, mai ales, utilizarea deplină a Fondului social european (FSE) și a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

19.  își exprimă convingerea că participarea angajaților la măsurile de inovare și restructurare reprezintă cea mai bună garanție pentru succesul economic;

20.  subliniază că este nevoie de persoane calificate și competente pentru a face față tranziției la procese de producție și produse mai sustenabile și solicită o strategie europeană de formare și educare; salută proiectul de ecologizare a sectorului siderurgic „Educație și formare profesională tehnică”(12) , în cadrul căruia firmele din domeniul oțelului, institutele de cercetare și partenerii sociali au investigat împreună necesitățile în materie de competențe pentru sustenabilitatea mediului; invită Comisia să sprijine și mai mult implementarea rezultatelor sale;

21.  invită Comisia să elaboreze un plan de restructurare care să protejeze și să creeze locuri de muncă și o activitate industrială adecvate în regiunile Europei;

II.Acțiuni menite să amelioreze competitivitatea industriei siderurgice europene

II.1. Aprovizionarea cu energie în condiții de securitate la prețuri abordabile

22.  Remarcă faptul că, Europa fiind un continent cu resurse limitate, prețurile la energie în UE au crescut foarte mult în ultimii ani, ceea ce a determinat o deteriorare semnificativă a competitivității în industria din UE; recunoaște că prețurile la energie sunt cei mai importanți factori de cost pentru industria siderurgică și alte industrii energointensive; consideră că funcționarea eficientă a pieței unice a energiei, întemeiată în special pe transparența prețurilor, este o condiție prealabilă necesară pentru ca industria siderurgică să beneficieze de o aprovizionare cu energie sigură și sustenabilă la prețuri accesibile; subliniază faptul că legăturile transfrontaliere lipsă trebuie completate și că legislația existentă trebuie pusă în aplicare pe deplin pentru a profita de beneficiile unei pieței europene unice a energiei; sprijină angajamentul Comisiei de a intensifica eforturile de scădere a prețurilor la energie și de atenuare a discrepanței care există între industria UE și principalii lor concurenți, ținând cont de strategiile statelor membre și permițându-le să-și respecte cerințele naționale specifice; consideră că Comisia ar trebui să vină cu propuneri concrete în acest sens, în 12 luni;

23.  subliniază că problema relocării emisiilor de carbon ar trebui abordată mai concret și în detaliu de către Comisie și că obiectivele pentru 2030 ale politicii privind clima și energia trebuie să fie fezabile din punct de vedere tehnic și economic pentru industriile UE, iar întreprinderile cu cele mai bune rezultate nu ar trebui să fie împovărate cu costuri directe sau indirecte suplimentare ca urmare a politicilor din domeniul climei; subliniază că dispozițiile privind relocările de emisii de carbon ar trebui să prevadă alocări cu titlu gratuit în proporție de 100 % pentru criteriile de referință realizabile din punct de vedere tehnic, fără factori de reducere pentru sectoarele cu relocări de emisii;

24.  încurajează Comisia să elaboreze strategii pentru desfășurarea de energii cu emisii scăzute de dioxid de carbon cu scopul de a promova integrarea lor rapidă pe piața energiei electrice;

25.  consideră că ar trebui să se asigure sprijinul pentru investiții în tehnologii de maximizare a utilizării energiei de intrare și a energiei de recuperare, de exemplu, prin optimizarea utilizării gazelor de proces și a căldurii reziduale, care ar putea fi folosită pentru producerea de abur și de energie electrică;

26.  consideră necesară consolidarea contractelor pe termen lung dintre furnizorii de electricitate și consumatorii industriali, reducerea costurilor energetice și consolidarea interconexiunilor internaționale, esențiale pentru regiunile periferice ale UE; aceasta va evita, de asemenea, relocările către țări terțe și între statele membre; subliniază faptul că încheierea de contracte de energie pe termen lung poate reduce riscul pe care îl reprezintă volatilitatea prețurilor la energie și contribuie la scăderea prețurilor la energie pentru consumatorii industriali; invită Comisia să ofere îndrumări cu privire la aspectele legate de concurență din contractele de aprovizionare cu energie pe termen lung;

27.  încurajează Comisia să elaboreze strategii pentru utilizarea într-un mod eficace a energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon și eliminarea treptată a subvențiilor, astfel încât să se promoveze integrarea unor astfel de forme de energie pe piața energiei electrice; consideră că, între timp, compensarea costurilor pentru industriile energointensive pentru prețul global excesiv la energia electrică este posibilă dacă acestea reprezintă un cost pe care concurenții din afara UE nu trebuie să îl suporte;

28.  subliniază faptul că securitatea aprovizionării cu energie este o condiție prealabilă importantă pentru industria siderurgică; invită statele membre să actualizeze pe deplin al treilea pachet de energie; invită statele membre să asigure securitatea aprovizionării cu energie prin dezvoltarea proiectelor de infrastructură energetică necesare și să asigure stimulentele adecvate pentru investitori, pentru a asigura o dependență mai scăzută de combustibili fosili importați; încurajează Comisia să promoveze diversificarea surselor și rutelor de gaze naturale și să promoveze coordonarea și sprijinirea punerii în siguranță a rutelor de aprovizionare cu gaz natural lichefiat; solicită Comisiei să efectueze o evaluare cuprinzătoare a nivelului de adecvare a producției de energie electrică și să ofere îndrumări privind modul de a menține flexibilitatea rețelelor de energie electrică;

29.  solicită Comisiei un raport privind monitorizarea evoluțiilor unităților a căror integritate este în pericol, monitorizare cerută în Rezoluția Parlamentului din 13 decembrie 2012 referitoare la industria siderurgică din UE;

II.2. Protejarea condițiilor climatice, eficiența energetică și evaluarea impactului asupra mediului

30.  reamintește faptul că industria siderurgică europeană și-a redus emisiile totale cu circa 25 % din 1990; ia act de faptul că oțelul este complet reciclabil, fără pierderi de calitate; admite faptul că produsele din oțel joacă un rol important în facilitarea trecerii la o economie bazată pe cunoaștere, cu emisii reduse de carbon și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor; subliniază importanța eforturilor de a reduce pe viitor emisiile totale ale industriei siderurgice;

31.  consideră că producția europeană de oțel ar trebuie menținută printr-un model durabil de producție de oțel; îndeamnă Comisia să elaboreze și să promoveze standardele europene de sustenabilitate, cum ar fi marca de calitate pentru construcțiile din oțel (SustSteel);

32.  subliniază importanța costurilor logistice, în special în transportul maritim, al aprovizionării cu materii prime, al siguranței aprovizionării și al dezvoltării economice asociate cu dezvoltarea porturilor;

33.  consideră că UE trebuie să diversifice locurile de acces și distribuție a materiilor prime, dat fiind faptul că pentru siderurgia europeană este esențială evitarea dependenței de un port unic de primire a materiilor prime; consideră că ar trebui să se creeze un centru de distribuție a mineralelor către sudul și estul Europei;

34.  recunoaște rolul important al producției primare de oțel în UE în vederea creșterii nivelurile producției globale de oțel și a producției de calități specifice necesare în mai multe lanțuri de valori europene; subliniază faptul că producerea de oțel din deșeuri reduce aportul de energie cu aproximativ 75 % și aportul de materii prime cu 80 %; îndeamnă Comisia să asigure,așadar, funcționarea eficientă a pieței europene a deșeurilor de oțel, prin îmbunătățirea funcționării piețelor metalelor secundare, combătând exportul ilegal de deșeuri care determină pierderi de materii prime prețioase în economia europeană și prin consolidarea capacității statelor membre de a de a face inspecții în cadrul regulamentului privind transferurile de deșeuri; încurajează dezvoltarea pe viitor a reciclării deșeurilor prin colectarea la maximum și folosirea deșeurilor, precum și îmbunătățirea calității deșeurilor, ca modalitate de a asigura accesul la materii prime, de a reduce dependența de energie, de a reduce nivelul emisiilor și de a avansa în direcția unei economii circulare; sprijină inițiativa Comisiei de a inspecta și a controla transferurile de deșeuri pentru a evita exportul ilegal al acestora, deseori spre țări în care legislația privind mediul nu se poate compara cu cea europeană;

35.  îndeamnă Comisia să adopte o abordare holistă în a măsurilor în materie de schimbări climatice, mediu, energie și competitivitate, luând în considerare elementele specifice ale sectorului; consideră că, prin reglementările sale, Comisia ar trebui să caute sinergii care vor permite îndeplinirea unor obiective în materie de climă și energie, sprijinind totodată, obiectivele vizând competitivitatea și ocuparea forței de muncă și minimizând riscurile pe care le reprezintă relocarea emisiilor de dioxid de carbon;

36.  invită Comisia să efectueze următoarea analiză a listei sectoarelor considerate a fi expuse unui risc de relocare a emisiilor de carbon cu ajutorul unei metodologii deschise și transparente, luând în considerare rolul de facilitare a atenuării pe care îl joacă oțelul produs în Europa și impactul indirect al prețurilor la energia electrică asupra concurenței; îndeamnă Comisia să se asigure că dispozițiile privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon rămân în vigoare prin menținerea industriei siderurgice pe lista sectoarelor considerate a fi expuse unui risc de relocare a emisiilor de carbon;

37.  subliniază că în cadrul pentru 2030 în domeniul climei ar trebui să se ia în considerare diferențele dintre sectoare, posibilitățile tehnologice și viabilitatea economică și, ca principiu de bază, nu trebuie să conducă la costuri suplimentare pentru instalațiile industriale cele mai eficiente;

38.  este îngrijorat cu privire la impactul recentei decizii a Comisiei privind măsurile de punere în aplicare la nivel național ale statelor membre pentru cea de-a treia perioadă de comercializare a certificatelor de emisii prin aplicarea unui factor de corecție transssectorial, care demonstrează că pentru industrie obiectivul nu poate fi îndeplinit nici cu cele mai bune tehnologii utilizate în prezent în Europa, deducând că și cele mai eficiente instalații din Europa pot avea costuri suplimentare;

39.  subliniază importanța unei infrastructuri eficace și fiabile pentru dezvoltarea industriei siderurgice și reamintește că 65 % din producția mondială de oțel la se bazează încă pe minereuri, astfel că investițiile într-o infrastructură adecvată care să acopere întregul lanț, de la minerit, la uzine siderurgice și mai departe, la piețe de export, au un impact major asupra competitivității, în special pentru țările puțin populate;

II.3. Concurență echitabilă la nivel internațional

40.  consideră că ar trebui să fie realizate negocieri comerciale care să promoveze interesele economice și strategice ale Uniunii și ale statelor lor membre, care să urmeze o abordare reciprocă în cadrul căreia considerente cum ar fi accesul la noi piețe, accesul la materii prime, riscul de relocare a emisiilor de carbon, condițiile de concurență echitabile și relocarea know-how-ului sunt luate în considerare; consideră că strategiile ar trebui să reflecte diferențele dintre economiile dezvoltate și principalele economii emergente, pe de o parte, și țările cele mai puțin dezvoltate, pe de altă parte; subliniază că accesul la noi piețe de export în economii emergente în care oțelul european poate fi vândut fără să existe bariere în calea comerțului va avea o importanță decisivă pentru potențialul industriei siderurgice europene de creștere și dezvoltare; deplânge faptul că unii dintre partenerii noștri comerciali aplică măsuri neloiale și restrictive, cum ar fi limitarea investițiilor și aplicarea de preferințe în cadrul achizițiilor publice, pentru a proteja industriile siderurgice naționale, împiedicând astfel în măsură excesivă exporturile de oțel ale UE; de asemenea, deplânge faptul că, de când a început criza mondială în 2008, a avut loc o intensificare din ce în ce mai mare a măsurilor protecționiste aplicate de multe țări terțe pentru a-și susține industriile siderurgice;

41.  invită Comisia să garanteze că viitoarele acorduri comerciale vor include dispoziții care îmbunătățesc semnificativ oportunitățile de export și accesul la piață pentru produsele din oțel și pe bază de oțel european;

42.  sprijină propunerea Comisiei ca evaluarea impactului, inclusiv în ceea ce privește oțelul, să fie efectuată înainte de semnarea acordurilor de liber schimb, ținând cont de lanțul de valori al producției UE și de industria europeană în context mondial; solicită Comisiei să evalueze periodic impactul cumulat al acordurilor, atât al celor în vigoare, cât și al celor în curs de negociere, pe baza unor criterii specifice, bine definite, inclusiv în ceea ce privește modul în care sunt implicate părțile interesate;

43.  îndeamnă Comisia să se asigure că toate angajamentele asumate în cadrul negocierilor și acordurilor comerciale existente și viitoare sunt îndeplinite efectiv; invită Comisia să combată concurența inechitabilă din țările terțe, prin utilizarea unor măsuri corespunzătoare aflate la dispoziția sa, cum ar fi instrumente de apărare comercială, sau, dacă e necesar, mecanismul OMC de soluționare a litigiilor, într-un mod proporțional, rapid și eficient; invită Comisia să combată protecționismul inechitabil al țărilor terțe, garantând accesul la piețe pentru întreprinderile europene;

44.  subliniază faptul că industria siderurgică este cel mai frecvent utilizator al instrumentelor de apărare comercială; își exprimă îngrijorarea cu privire la perioada mare de timp – în medie, doi ani – de care are nevoie Comisia pentru a iniția măsuri antidumping în timp ce, în cazul SUA, această perioadă este de doar șase luni; invită Comisia să ia măsuri pentru a se asigura că UE dispune de instrumente de apărare comercială eficace, care pot fi aplicate rapid și care îi vor permite să acționeze mai rapid pentru a aborda cazurile de dumping, lucru necesar ca urmare a concurenței acerbe cu care se confruntă industria europeană într-o economie globalizată;

45.  îndeamnă Comisia să verifice dacă sistemul „Surveillance 2” asigură cel puțin aceleași garanții de supraveghere și de monitorizare împotriva dumpingului și subvențiilor neloiale ca sistemul de supraveghere prealabilă a importurilor de anumite produse siderurgice instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1241/2009 al Comisiei;

46.  subliniază faptul că un comerț echitabil cu produse din oțel poate funcționa numai pe baza respectării drepturilor fundamentale ale angajaților și a standardelor de mediu;

47.  este de opinie că standardele UE în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) și participarea lucrătorilor ar trebui să fie puse în aplicare de societățile europene și în țări terțe și că ar trebui să fie promovată dezvoltarea regională;

48.  încurajează Comisia să pună în aplicare măsurile propuse pentru a asigura accesul la cărbune cocsificabil;

49.  solicită Comisiei să promoveze reforma cadrului de reglementare pentru piețele financiare în scopul prevenirii volatilității prețurilor speculative, al garantării transparenței prețurilor și al îmbunătățirii securității aprovizionării, a oțelului precum și a materiilor prime;

50.  îndeamnă Comisia să protejeze oțelul european prin instrumente legislative capabile să certifice utilizarea finală a oțelului inox și a compoziției sale chimico-fizice, printre altele introducând certificarea calității pentru produsele legate de oțel, în măsură să protejeze producerea la nivel european de produse necertificate;

51.  sprijină propunerea de acțiune a Comisiei vizând să contracareze piețele ilegale de produse din oțel; îndeamnă Comisia și statele membre să examineze măsurile posibile de combatere a evaziunii în materie de TVA;

II.4. Cercetare, dezvoltare și inovare

52.  constată că diseminarea pe scară largă a tehnologiilor inovatoare este esențială pentru respectarea căii în direcția reducerii emisiilor de CO2 prevăzute în foaia de parcurs 2050; salută obiectivul programului ULCOS, și anume de a identifica și a dezvolta tehnologii inovatoare de producere a oțelului cu emisii extrem de scăzute de carbon, precum și SPIRE și alte programe pentru a dezvolta noi clase de oțel, procese de producție și de reciclare și modele de afaceri care îmbunătățesc valoarea, eficiența și sustenabilitatea competitivității industriei siderurgice europene;

53.  invită Comisia să pună în aplicare o politică ambițioasă de inovare care să clarifice modalitatea de dezvoltare a unor produse cu o calitate ridicată, eficiente din punct de vedere energetic și care să îi permită Europei să își păstreze produsele în fața celei mai severe concurențe mondiale existente vreodată;

54.  salută rezultatele obținute de instrumentele specifice pentru carbon și oțel, precum și Fondul de cercetare pentru carbon și oțel și încurajează Comisia să continue planul de dezvoltare început din anul 2002;

55.  consideră necesară extinderea ajutoarelor pentru inovare pentru a cuprinde activitățile asociate cu activitatea siderurgică; astfel, în cadrul Orizont 2020 trebuie să se pună în aplicare mecanisme financiare ale BEI pentru promovarea cooperării pentru cercetare, dezvoltare și inovare în rândul întreprinderilor siderurgice și în regiunile în care acestea sunt situate în vederea promovării unei activități economice sustenabile;

56.  este de acord cu Comisia că, în cadrul programului Orizont 2020 ar trebui să se pună accentul pe proiecte demonstrative și pe programe-pilot pentru noile tehnologii și pentru tehnologii mai curate și mai eficiente de punct de vedere al utilizării resurselor și energiei;

57.  consideră că ar trebui să se instituie mecanisme de stimulare pentru a determina marile grupuri multinaționale să investească în cercetare și dezvoltare pe teritoriile în care ele își desfășoară operațiunile industriale, în sprijinul ocupării forței de muncă și al dinamismului regiunilor în cauză;

58.  recunoaște riscurile financiare ridicate asociate dezvoltării, extrapolării, demonstrării și implementării de tehnologii inovatoare; sprijină crearea de clustere, cooperarea în domeniul cercetării și parteneriatele de tip public-privat precum SPIRE și EMIRI; încurajează utilizarea unor instrumente financiare inovatoare, precum mecanismele de finanțare cu împărțirea riscurilor care permit un acces prioritar la industriile siderurgice în criză; invită Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare să elaboreze un cadru de finanțare pe termen lung pentru proiecte în domeniul siderurgic;

59.  solicită Comisiei să continue punerea în aplicare a Parteneriatului european pentru inovare privind materiile prime în ce privește sectorul siderurgic și de-a lungul lanțului valoric al materiilor prime, în special în ce privește metodele de reciclare și noile modele de afaceri;

o
o   o

60.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/metals-minerals/files/steel-cum-cost-imp_en.pdf
(2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0199.
(3) http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/metals-minerals/files/high-level-roundtable-recommendations_en.pdf
(4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0509.
(5) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 72.
(6) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 131.
(7) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 84.
(8) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(9) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(10) Eurofound (2009).
(11) Eurofound (ianuarie 2014, în curs de apariție).
(12) http://www.gt-vet.com/?page_id=18

Ultima actualizare: 30 mai 2017Notă juridică