Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2013/2135(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0047/2014

Texte depuse :

A7-0047/2014

Dezbateri :

PV 04/02/2014 - 18
CRE 04/02/2014 - 18

Voturi :

PV 05/02/2014 - 9.25
CRE 05/02/2014 - 9.25

Texte adoptate :

P7_TA(2014)0094

Texte adoptate
PDF 622kWORD 295k
Miercuri, 5 februarie 2014 - Strasbourg Ediţie definitivă
Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei
P7_TA(2014)0094A7-0047/2014

Rezoluţia Parlamentului European din 5 februarie 2014 referitoare la un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei 2013/2135(INI)

Parlamentul European,

–  având în vedere Cartea Verde a Comisiei intitulată „Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei” (COM(2013)0169),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 191, 192 și 194,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la Strategia Europa 2020(1) ,

–  având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE(2) ,

–  având în vedere Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE(3) ,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 994/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Directivei 2004/67/CE a Consiliului(4) ,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009(5) , precum și Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2013 intitulată „O viziune pe termen lung în ceea ce privește infrastructura din Europa și dincolo de granițele ei” (COM(2013)0711), care instituie prima listă la nivel de Uniune cu proiecte de interes comun (PIC),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008 intitulată „A doua revizuire strategică a politicii energetice - Un plan de acţiune al UE pentru securitate şi solidaritate în domeniul energiei” (COM(2008)0781),

–  având în vedere Directiva 2002/91/CE a Parlamentul European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanța energetică a clădirilor(6) ,

–  având în vedere Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a mecanismului Conectarea Europei (COM(2011)0665),

–  având în vedere Cartea Albă a Comisiei din 28 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144) și Rezoluția Parlamentului European din 15 decembrie 2011 referitoare la Foaia de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor(7) ,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112) și Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2012 referitoare la O foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050(8) ,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor” (COM(2011)0571) și Rezoluția Parlamentului European din 24 mai 2012 referitoare la o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor(9) ,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2011 intitulată „Perspectiva energetică 2050” (COM(2011)0885) și Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2013 referitoare la Perspectiva energetică 2050, un viitor cu energie(10) ,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2010 referitoare la revizuirea planului de acțiune privind eficiența energetică(11) ,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 martie 2013 intitulată „Raport privind progresele înregistrate în domeniul energiei regenerabile” (COM(2013)0175),

–  având în vedere Rezoluţia Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la impactul activităților de extracție a gazelor de șist și a uleiului de șist asupra mediului(12) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 noiembrie 2012 referitoare la aspecte industriale, energetice și de altă natură legate de gazele de șist și de uleiul de șist(13) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la conferința privind schimbările climatice de la Doha, Qatar (COP18)(14) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la microgenerare – generarea de energie electrică și termică la scară redusă(15) ,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2012 intitulată „Energia din surse regenerabile: o prezență majoră pe piața energetică europeană” (COM(2012)0271) și Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2013 referitoare la provocările și oportunitățile actuale pentru energia regenerabilă pe piața internă europeană a energiei(16) ,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2012 intitulată „Eficientizarea pieței interne a energiei” (COM(2012)0663) și Rezoluția Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la eficientizarea pieței interne a energiei(17) ,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 14 noiembrie 2012 intitulat „Situația pieței europene a carbonului în 2012” (COM(2012)0652),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 aprilie 2013 intitulată „O strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM(2013)0216),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 14 martie 2011 în care se reafirma obiectivul de reducere, până în 2050, a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 80-95% față de nivelurile din 1990,

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la conferința privind schimbările climatice de la Varșovia, Polonia (COP19)(18) ,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2010 referitoare la mobilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor în vederea facilitării tranziției spre o economie eficientă din punct de vedere energetic, cu emisii reduse de carbon(19) ,

–  având în vedere raportul din 10 iunie 2013, comandat de către Comisie Centrului de studii în materie de politici europene, intitulat „Evaluarea impactului cumulativ al costului pentru industria siderurgică”(20) ,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Exploatarea potențialului de ocupare a forței de muncă al creșterii ecologice” (SWD(2012)0092),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la angajarea în relații de cooperare în domeniul politicii energetice cu parteneri din afara frontierelor noastre: o abordare strategică privind aprovizionarea sigură, sustenabilă și competitivă cu energie(21) ,

–  având în vedere raportul comun al Comisiei și al Organizației Internaționale a Muncii intitulat „Către o economie mai ecologică: dimensiunile sociale”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 iulie 2013 referitoare la Creșterea albastră: – consolidarea creșterii durabile în sectoarele de transport marin, maritim și de turism ale UE(22) ,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și ale Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, în temeiul articolului 51 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizul Comisiei pentru dezvoltare și al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7‑0047/2014),

A.  întrucât obiectivele privind clima, creșterea durabilă, securitatea aprovizionării cu energie, competitivitatea economică și tehnologică și definitivarea pieței unice sunt de o importanță capitală pentru UE, sunt legate în mod intrinsec;

B.  întrucât acest fapt este recunoscut în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în care se stipulează că obiectivele politicii energetice a Uniunii includ funcționarea pieței energiei, securitatea aprovizionării (cu energie), eficiența energetică, economia de energie, surse de energie noi și regenerabile și interconexiuni și că politica de mediu a Uniunii trebuie să contribuie la menținerea, protejarea și îmbunătățirea calității mediului, la protejarea sănătății oamenilor, la utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale și la promovarea unor măsuri la nivel internațional menite să soluționeze problemele de mediu de la nivel regional și mondial, în special combaterea schimbărilor climatice;

C.  întrucât numai o serie de obiective obligatorii oferă statelor membre flexibilitatea necesară pentru a-și decarboniza economiile în cel mai eficient și rentabil mod, ținând seama de circumstanțele și de particularitățile naționale;

D.  întrucât Consiliul European s-a angajat să reducă cu 80-95% emisiile de gaze cu efect de seră până în 2050 ca parte a reducerilor care trebuie efectuate de către țările dezvoltate în ansamblul lor;

E.  întrucât cadrul pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei trebuie să combine o analiză atentă a angajamentelor climatice (atât pe termen lung, cât și pe termen scurt) cu necesitatea abordării unor probleme economice și sociale urgente, precum securitatea energetică, costurile ridicate ale energiei pentru industrie și gospodării, necesitatea creării de locuri de muncă și a redresării economice, precum și tranziția către un model de creștere durabilă;

F.  întrucât diferitele obiective de politică, precum reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, asigurarea aprovizionării cu energie și sprijinirea creșterii economice, a competitivității și a ocupării locurilor de muncă, trebuie să se bazeze pe o tehnologie de vârf care să utilizeze resursele într-un mod rentabil;

G.  întrucât cadrul juridic pentru actualul pachet privind clima și energia, cu obiective obligatorii privind ponderea surselor regenerabile de energie și reducerea consumului de energie și a emisiilor de gaze cu efect de seră, expiră în 2020; întrucât o retragere a cerințelor naționale privind utilizarea mai pronunțată a surselor regenerabile de energie ar putea submina creșterea necesară în acest sector;

H.  întrucât, în Perspectiva energetică 2050, menționată anterior, Comisia a afirmat că bunăstarea cetățenilor, competitivitatea industrială și funcționarea în ansamblu a societății depind de energia sigură, garantată, durabilă și necostisitoare;

I.  întrucât sunt necesare investiții majore pentru modernizarea sistemului energetic, cu sau fără decarbonizare, ceea ce va avea un impact asupra prețurilor la energie în perioada de până în 2030;

J.  întrucât economisirea energiei și eficiența energetică sunt modalitățile cele mai rapide și mai ieftine de abordare a unor problematici precum securitatea energetică, dependența externă, prețurile ridicate și preocupările legate de mediu;

K.  întrucât potențialul de economisire prin modalități rentabile în sectorul imobiliar este estimat la 65 de milioane de tone echivalent petrol (Mtep) până în 2020;

L.  întrucât actualul climat de incertitudine privind viitoarea direcție a politicii privind clima și energia descurajează investițiile atât de necesare în tehnologia nepoluantă;

M.  întrucât în Perspectiva energetică 2050 se afirmă că decarbonizarea sectorului energetic și un scenariu care vizează o pondere ridicată a surselor regenerabile de energie reprezintă măsuri mai puțin costisitoare decât continuarea politicilor actuale și, în timp, prețurile energiei provenite din combustibili nucleari și fosili vor continua să crească, iar costul energiei din surse regenerabile va scădea;

N.  întrucât, în Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050 a Comisiei, se estimează că îmbunătățirea la nivel local a calității aerului ar duce la economii pentru sănătate de până la 17 miliarde de euro pe an până în 2030, iar Agenția Internațională a Energiei (AIE) estimează că, până în 2035, politicile compatibile cu obiectivul de limitare a încălzirii globale la 2 °C ar putea reduce factura importurilor anuale de combustibili fosili cu 46 % sau cu 275 miliarde EUR (1 % din PIB-ul UE);

O.  întrucât prețurile finale ale energiei au crescut constant în ultimul deceniu, devenind astfel o preocupare din ce în ce mai mare pentru cetățenii UE și un cost considerabil pentru întreprinderi și industrii;

P.  întrucât trebuie acordată atenție impactului politicii privind clima și energia nu numai asupra grupurilor celor mai vulnerabile ale societății, ci și a gospodăriilor cu venituri medii și scăzute, ale căror standarde de viață au scăzut în ultimii ani;

Q.  întrucât sectorul transporturilor reprezintă o proporție semnificativă atât a emisiilor de gaze cu efect de seră, cât și a consumului de energie în UE; întrucât emisiile de gaze cu efect de seră provenite din sectorul transporturilor au crescut cu 36 % în perioada 1996‑2007;

R.  întrucât schimbările climatice reprezintă o amenințare urgentă și potențial ireversibilă pentru dezvoltarea umană, biodiversitate și securitatea națională, care trebuie abordată de comunitatea internațională;

S.  întrucât evaluarea pe 2013 a Grupului de lucru I al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) relevă faptul că putem alege cum să ne construim viitorul, dar că această ocazie se pierde rapid deoarece am „consumat” deja mai mult de jumătate din bugetul nostru alocat carbonului, care ne-ar ajuta să limităm încălzirea la 2 °C, și că actualele cicluri de planificare a investițiilor majore în întreprinderi și infrastructuri trebuie să implice de urgență acest factor în procesul decizional;

T.  întrucât, la summitul de la Copenhaga din 2009, comunitatea internațională și-a luat angajamentul de a limita, în timpul secolului XXI, încălzirea globală la 2 °C peste nivelurile preindustriale și întrucât, în prezent, nu este pe cale să-și respecte acest angajament;

U.  întrucât, în cel de al cincilea Raport de evaluare al IPCC, s-a confirmat faptul că nu suntem pe cale să respectăm angajamentul privind clima menționat anterior, deoarece emisiile de carbon cumulate, care depășesc o mie de miliarde de tone, vor duce la o creștere a temperaturii cu mai mult de 2 °C și întrucât am acumulat deja aproximativ jumătate din această sumă; întrucât practicile actuale vor duce astfel la o creștere mai mare de 2 °C în mai puțin de 30 de ani; întrucât trebuie să stabilim obiective ambițioase și să începem acum să facem demersuri pentru a le îndeplini;

V.  întrucât actualele traiectorii ale emisiilor prefigurează o încălzire cu 2 °C în 20-30 de ani și o încălzire cu 4 °C până în 2100, conform raportului Băncii Mondiale intitulat „Turn Down the Heat”;

W.  întrucât, pentru a menține schimbările climatice sub 2 °C, Consiliul a reconfirmat, în 2011, obiectivul UE de reducere, până în 2050, a gazelor cu efect de seră cu 80-95 % comparativ cu nivelurile înregistrate în 1990;

X.  întrucât Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, a invitat șefii de stat la summitul privind clima din septembrie 2014, în vederea asumării unor angajamente clare vizând adoptarea unor măsuri suplimentare cu privire la schimbările climatice;

Y.  întrucât, potrivit raportului UNEP pe 2013 privind decalajele în materie de emisii (Emissions Gap Report), angajamentele actuale privind clima nu sunt suficiente pentru a preveni schimbările climatice periculoase și întrucât vor fi necesare reduceri mai ambițioase ale emisiilor de gaze cu efect de seră după 2020;

Z.  întrucât datele Eurostat indică faptul că UE și-a redus emisiile de CO2 cu 16,97 % în perioada 1990-2011 și că este pe cale să își îndeplinească obiectivul pentru 2020 în această privință; întrucât sunt necesare reduceri mai ambițioase ale emisiilor de CO2 pentru ca UE să își îndeplinească obiectivele privind clima stabilite pentru 2050;

AA.  întrucât datele statistice ale ONU relevă faptul că emisiile globale de CO2 au crescut cu peste 50 % între 1990 și 2010;

AB.  întrucât verificările efectuate în legătură cu emisiile din UE arată faptul că acestea au scăzut cu 16 % în perioada 2005-2012 în sectoarele care fac obiectul schemei de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) și cu 10 % în sectoarele care nu fac obiectul acestei scheme, ceea ce indică faptul că obiectivele de reducere, până în 2020, a emisiilor cu 21 %, respectiv, 10 % vor fi probabil îndeplinite cu câțiva ani înainte;

AC.  întrucât Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon indică faptul că reducerea emisiilor interne cu 40-44 % se înscrie pe o traiectorie rentabilă pentru obiectivul final al UE de reducere cu 80-95 % până în 2050, astfel încât va fi necesar un obiectiv pentru 2030 de reducere cu peste 44 % pentru a le pune pe o traiectorie rentabilă pentru mijlocul sau limita superioară a acestei marje;

AD.  întrucât Agenția Europeană de Mediu a estimat un cost minim al neadaptării la schimbările climatice de 100 miliarde EUR pe an în 2020 și de 250 miliarde EUR în 2050 pentru UE în ansamblul său;

AE.  întrucât, pe de-o parte, UE este responsabilă pentru 11 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră, conform estimării AIE, iar emisiile de CO2 măsurate în tone metrice pe cap de locuitor sunt în continuare mai ridicate atât decât media la nivel mondial, cât și decât mediile în cazul economiilor emergente și ale țărilor în curs de dezvoltare, dar, pe de altă parte, piața unică europeană are cel mai mare PIB între toate economiile lumii, precum și o capacitate diplomatică deosebită; întrucât, chiar dacă capacitatea sa de a reduce emisiile mondiale prin intermediul unor acțiuni unilaterale este limitată, UE are de jucat un important rol de lider în ceea ce privește mobilizarea unor măsuri privind clima și din partea altor economii, în special în contextul încheierii în 2015, la Paris, a unui acord internațional cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic; întrucât, prin urmare, UE trebuie să își definească o poziție clară și ambițioasă și să se asigure că viitorul acord poate fi ratificat în toate statele membre;

AF.  întrucât provocarea reprezentată de schimbările climatice globale nu poate fi abordată decât dacă politicile ambițioase ale UE sunt combinate cu angajamente din partea țărilor terțe;

AG.  întrucât, pentru ca obiectivul UE de reducere a gazelor cu efect de seră și alte măsuri ale UE în materie de climă să fie un succes, acestea ar trebui să facă parte dintr-un efort global; întrucât în cadrul pentru 2030 ar trebui să se stabilească poziția de negociere a UE cu privire la un acord global referitor la schimbările climatice care ar trebui semnat în 2015; întrucât, până se va ajunge la un acord global echitabil, ar trebui abordată în mod corespunzător problema competitivității economiei UE;

AH.  întrucât reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră va avea un efect pozitiv și asupra sănătății publice, prin reducerea poluării aerului, mai ales în localități și în jurul acestora;

AI.  întrucât instalațiile producătoare de energie solară și eoliană au atins 61 % din producția totală de energie electrică din Germania la 16 iunie 2013, demonstrând faptul că politicile privind clima și energia au succes și ar trebui considerate drept model atunci când este vorba de stimularea coordonării și a cooperării transfrontaliere;

AJ.  întrucât, conform Eurostat, UE prezintă o proporție a surselor regenerabile de energie de 13 % în 2011 și este pe cale să își îndeplinească obiectivul pentru 2020 în această privință;

AK.  întrucât UE este așadar pe cale să își îndeplinească obiectivele obligatorii pentru 2020 (reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea procentului de energie din surse regenerabile), nu însă și obiectivul său orientativ de creștere cu 20 % a eficienței energetice;

AL.  întrucât, potrivit Perspectivei energetice internaționale 2013, consumul de energie la nivel mondial va crește cu 56 % între 2010 și 2040 (iar statele asiatice neasociate OCDE vor reprezenta 60 % din această creștere) și combustibilii fosili (cu o pondere remarcabilă a cărbunelui) vor continua să asigure aproape 80 % din necesarul de energie la nivel mondial până în 2040;

AM.  întrucât investițiile în eficiența energetică, în energia din surse regenerabile și în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră se influențează reciproc în multe privințe și este extrem de important ca compromisurile între aceste obiective să fie abordate în mod deschis și făcute publice;

AN.  întrucât investitorii și industriile au urgent nevoie de un cadru clar și pe termen lung pentru politica UE privind clima și energia, cu un nivel de securitate mai ridicat și, prin urmare, cu semnale de preț clare, pentru a încuraja investițiile pe termen mediu și lung, pentru a reduce riscurile asociate acestora și pentru a profita de oportunitățile de pe piața mondială a tehnologiilor durabile; întrucât această strategie în materie de climă și energie este crucială pentru creșterea competitivității industriale a UE, pentru stimularea creșterii economice și pentru crearea de locuri de muncă;

AO.  întrucât cadrul pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei trebuie să combine o analiză atentă a angajamentelor privind clima (atât obiectivele UE pe termen lung, cât și negocierile internaționale pe termen scurt) cu necesitatea abordării unor aspecte economice și sociale urgente precum securitatea energetică, costurile ridicate ale energiei pentru industrie și gospodării și necesitatea creării de locuri de muncă și a redresării economice;

AP.  întrucât, din cauza disponibilității limitate a resurselor interne, o tranziție ambițioasă a UE către energia din surse regenerabile este singura modalitate de a garanta o aprovizionare sigură cu energie la prețuri accesibile în viitor;

AQ.  întrucât, în Comunicarea Comisiei privind perspectiva energetică 2050, aprobată de Parlament, se afirmă faptul că, pentru a decarboniza economia, eficiența energetică, energia din surse regenerabile și infrastructura energetică reprezintă opțiunile „fără regrete” și că ar trebui să se adopte politici și instrumente adecvate;

AR.  întrucât, în Raportul său de piață pe 2013 privind eficiența energetică, AIE a calificat eficiența energetică ca fiind primul combustibil al lumii, iar eficiența energetică este cea mai ieftină și mai rapidă modalitate de a reduce dependența energetică a UE, de a consolida securitatea energetică, de a reduce facturile la energie și de a combate schimbările climatice;

AS.  întrucât potențialul surselor regenerabile de energie nu a fost încă pe deplin exploatat; întrucât, conform Perspectivei energetice 2050 a Comisiei, acestea trebuie să atingă, până în 2050, o pondere majoră în ceea ce privește furnizarea de energie, necesitând obiective de etapă specifice până la data respectivă, pentru a asigura faptul că previziunile pentru energia regenerabilă în UE și diversificarea aprovizionării cu energie pe piața internă europeană a energiei sunt credibile și stabile, sprijinind competitivitatea UE și securitatea aprovizionării sale cu energie și contribuind la dezvoltarea de noi sectoare și oportunități de export;

AT.  întrucât dezvoltarea surselor regenerabile de energie și creșterea eficienței energetice vor avea un impact favorabil asupra obiectivelor în materie de climă și energie, vor consolida securitatea aprovizionării cu energie a UE, avansul său tehnologic și competitivitatea sa industrială, vor stimula creșterea economică și ocuparea forței de muncă și vor genera o valoare adăugată ridicată pentru UE în viitor;

AU.  întrucât creșterea eficienței energetice este modalitatea cea mai rentabilă și mai rapidă de a reduce dependența energetică a UE, reducând, în același timp, facturile ridicate la energie pentru utilizatorii finali, creând locuri de muncă și generând creștere pentru economiile locale;

AV.  întrucât factura de import a UE pentru combustibilii fosili s-a ridicat la 406 miliarde EUR în 2011 (echivalentul a peste 1000 EUR pe cap de locuitor), iar dependența sa de importurile de energie se estimează că va crește; întrucât această dependență face Uniunea vulnerabilă în fața prețurilor mondiale ale energiei și a șocurilor politice, compromițând autonomia Uniunii și a statelor membre în materie de politică externă; întrucât este așadar esențial ca prețurile la energie pentru utilizatorii finali să devină cât se poate de transparente; întrucât UE trebuie să se concentreze mai mult pe opțiunile „fără regrete” în materie de eficiență energetică, surse regenerabile de energie și infrastructuri energetice;

AW.  întrucât sumele cheltuite pe importurile de combustibili fosili contribuie foarte puțin la investiții, locuri de muncă sau creștere în Uniune și întrucât, prin urmare, redirecționarea acestor sume către investiții interne în eficiență energetică, în energia din surse regenerabile și în infrastructură inteligentă ar stimula, prin urmare, construcțiile, industriile auto și de înaltă tehnologie și furnizorii acestora din aval, creând locuri de muncă de calitate și înalt calificate care nu pot fi exportate/delocalizate;

AX.  întrucât, conform AIE, două treimi din potențialul de eficiență energetică la nivel mondial nu va fi exploatat în 2035, deoarece acest domeniu nu reprezintă o prioritate politică adevărată;

AY.  întrucât studiile elaborate de Institutul Fraunhofer au relevat că UE poate reduce în mod rentabil cu 40 % consumul de energie până în 2030;

AZ.  întrucât studiile efectuate au arătat faptul că UE are potențialul de a realiza economii rentabile de energie la nivelul utilizării finale de peste 40 % în toate sectoarele economiei (locuințe: 61 %, transporturi: 41 %, servicii: 38 % și industrie: 21 %); întrucât atingerea acestui potențial ar genera economii nete de 239 miliarde EUR pe an la facturile de energie;

BA.  întrucât peste 40 % din energia finală din UE este utilizată pentru încălzire și răcire, din care, potrivit Platformei tehnologice europene pentru încălzire și răcire pe bază de energie din surse regenerabile, 43 % revine gospodăriilor, 44 % industriei și restul (13 %) serviciilor;

BB.  întrucât s-a demonstrat că cel mai mare potențial pentru economii de energie rentabile se regăsește în sectorul construcțiilor, responsabil în prezent de 40 % din necesarul energetic final al UE și de 36 % din emisiile sale de CO2 ;

BC.  întrucât studiile efectuate arată faptul că îmbunătățirea eficienței energetice duce la reducerea costurilor atât pentru industrie, cât și pentru persoanele private;

BD.  întrucât, pe fondul tendințelor actuale, este de așteptat ca populația lumii să depășească 9 miliarde de oameni până în 2050, iar cererea de energie să crească cu peste 40 % până în 2030;

BE.  întrucât prețurile la energie în creștere constantă au condus la niveluri mai ridicate ale sărăciei energetice în UE;

BF.  întrucât Consiliul European din mai 2012 a recunoscut că eficiența energetică poate aduce o contribuție importantă la răsturnarea actualelor tendințe de majorare a prețurilor și a costurilor energiei, care îi afectează în principal pe cei mai vulnerabili membri ai societății;

BG.  întrucât un obiectiv ambițios în materie de economisire a energiei va crește nivelul net de ocupare a forței de muncă cu 400 000 de locuri de muncă până în 2020, îndeosebi în ceea ce privește crearea de locuri de muncă atât de necesare în sectorul construcțiilor, și va îmbunătăți bugetele publice prin reducerea costurilor asociate șomajului;

BH.  întrucât finalizarea pieței interne a energiei reprezintă o condiție esențială pentru securitatea energetică globală a UE, pentru aplicarea de prețuri competitive la energie și pentru îndeplinirea în mod rentabil a obiectivelor politicii privind clima;

BI.  întrucât diversele subvenții acordate pentru diferite surse și tehnologii energetice, fără o coordonare și o implementare rentabilă, denaturează concurența și împiedică finalizarea pieței interne a energiei, fără a spori siguranța investițiilor;

BJ.  întrucât subvențiile aferente combustibililor fosili acordate în 2011 numai pentru energia electrică în UE s-au ridicat la 26 miliarde EUR, iar această cifră nu include și subvențiile pentru gaze și petrol;

BK.  întrucât concluziile reuniunii Consiliului European din 22 mai 2013 au invocat necesitatea de se acorda prioritate eliminării treptate a subvențiilor dăunătoare mediului sau economiei, inclusiv pentru combustibilii fosili;

BL.  întrucât studiile realizate indică faptul că modernizarea și dezvoltarea rețelelor, precum și realizarea mai multor interconexiuni reprezintă o modalitate importantă de a îmbunătăți piața internă, de a reduce cheltuielile cu energia și de a stimula competitivitatea industriei, atâta vreme cât se utilizează o analiză cost-beneficii pentru a dirija investițiile relevante;

BM.  întrucât studiile realizate arată diferențe majore între sursele de diferite generații în ceea ce privește costurile și efectele globale la nivel de sistem; întrucât ar trebui să se țină seama și de aceste aspecte în procesul de elaborare a politicilor UE privind clima și energia;

BN.  întrucât AIE estimează că, odată cu intensificarea descentralizării aprovizionării cu energie, nevoia de investiții în ceea ce privește infrastructura energetică va face trecerea de la nivelul de transmisie la nivelul de distribuție, rețelele de distribuție necesitând trei sferturi dintre investiții în 2030;

BO.  întrucât, potrivit datelor Eurostat, aproximativ 40 % dintre locuitorii UE locuiesc deja în zone urbane și urbanizarea se extinde, iar sursele regenerabile de energie atenuează poluarea cu particule care este prezentă în atmosferă; întrucât din sectorul transporturilor provin o parte importantă din emisii, iar eforturile în materie de eficiență vor avea un impact pozitiv asupra acestui sector;

BP.  întrucât Comisia a menționat în Perspectiva energetică 2050 că modernizarea rețelei este inevitabilă și că, mai important decât atât, indiferent de viitorul scenariu energetic care va fi ales, costul va fi același, chiar dacă se va decide urmarea scenariului „business as usual”; întrucât, prin urmare, este esențial să se dezvolte o rețea inteligentă și interconectată și să se aleagă un scenariu bazat pe energia din surse regenerabile și pe eficiența energetică, acesta fiind singurul mod de a realiza obiectivele în materie de durabilitate, competitivitate, independență energetică, securitate energetică și prețuri accesibile ale energiei;

BQ.  întrucât, potrivit Raportului pe 2012 privind competitivitatea europeană, energia durabilă și sectorul tehnologiilor de mediu oferă oportunități importante de afaceri și de creare de locuri de muncă;

BR.  întrucât Raportul pe 2012 privind competitivitatea europeană recomandă ca, pentru a rămâne competitive, societățile din UE să se axeze pe exploatarea oportunităților de afaceri oferite de obiectivele și de provocările sociale și de mediu globale;

BS.  întrucât, potrivit estimărilor formulate în Perspectiva energetică 2050 a Comisiei, toate scenariile de decarbonizare evaluate prevăd necesitatea unei ponderi a energiei din surse regenerabile cuprinse între 55 % și 75 % din consumul final de energie, în 2050; întrucât, potrivit acelorași estimări, proporția energiei din surse regenerabile după 2020 va scădea drastic dacă nu se iau măsuri suplimentare;

BT.  întrucât UE este în prezent liderul mondial în materie de tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile, cu aproape jumătate de milion de locuri de muncă deja create în acest sector; întrucât creșterea ponderii surselor regenerabile va genera o creștere durabilă pe termen lung și o securitate energetică sporită;

BU.  întrucât sectorul energiei din surse regenerabile contribuie cu 1 % din PIB-ul UE și angajează, direct sau indirect, aproximativ 1,2 milioane de persoane, cu 30 % mai multe decât în 2009; întrucât, în 2020, 2,7 milioane de persoane din UE vor fi angajate de către sectorul energiei din surse regenerabile;

BV.  întrucât sectorul energiei din surse regenerabile și cel al eficienței energetice s-au dezvoltat în pofida crizei și se preconizează că vor favoriza continuarea creșterii PIB-ului UE;

BW.  întrucât, potrivit studiilor realizate, China este țara cea mai atractivă pentru investiții în energia din surse regenerabile, cu toate că și SUA, India, Japonia, Canada și Australia figurează printre cele mai atractive țări;

BX.  întrucât trebuie să se asigure competitivitatea UE pe piața mondială;

BY.  întrucât intensificarea cercetărilor în diferite tipuri noi și durabile de energie și schimbul de bune practici oferă cele mai multe șanse pentru găsirea unei soluții pe termen lung la această problemă;

BZ.  întrucât dezvoltarea durabilă se bazează pe echilibrul dintre cei trei piloni ai dezvoltării: de mediu, economică și socială;

CA.  întrucât eforturile depuse la nivel local și regional joacă un rol esențial în promovarea și aplicarea măsurilor de trecere la o economie cu emisii scăzute de carbon,

Obiective

1.  salută Cartea Verde a Comisiei privind un cadru pentru 2030 pentru politicile în domeniul climei și al energiei și se așteaptă ca abordarea Consiliului față de aceste chestiuni să fie ambițioasă, realistă, rentabilă și flexibilă și să mențină un avantaj competitiv durabil pentru UE, datorat cunoștințelor și expertizei sale în domeniul energiei, și să poată fi aplicată atât pe termen scurt, cât și pe termen lung;

2.  își manifestă profunda îngrijorare față de propunerile privind o nouă structură de guvernanță pentru cadrul 2030 și reamintește faptul că cadrul 2020 se bazează pe procedura de codecizie integrală între Parlament și Consiliu; insistă asupra faptului că Comisia ar trebui să își bazeze orice propunere juridică pe procedura de codecizie între Parlament și Consiliu;

3.  regretă lipsa de viziune pe termen lung și de ambiție a comunicării Comisiei intitulate „Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030” (COM(2014)0015), adoptate la 22 ianuarie 2014, pe o serie de niveluri, având în vedere mai precis lipsa obiectivelor naționale pentru energia regenerabilă și lipsa oricăror noi acțiuni de substanță pentru stimularea eficienței energetice; ia act de comunicarea recentă a Comisiei intitulată „Prețurile și costurile energiei în Europa” (COM(2014)0021);

4.  ia act de recenta publicare a primei părți a celui de al cincilea Raport de evaluare al IPCC, adoptat la 27 septembrie 2013, în care se confirmă faptul că 95 % din încălzirea globală se datorează activităților desfășurate de om (în comparație cu 90 % cum se menționează în cel de al patrulea Raport de evaluare din 2007) și se atrage atenția asupra posibilelor efecte ale lipsei de măsuri asupra stabilității ecosistemului nostru;

5.  invită Consiliul și Comisia să adopte și să pună în aplicare, ca parte a cadrului UE pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei, o abordare multidimensională bazată pe politici care se consolidează reciproc, coordonate și coerente și pe obiective cu caracter obligatoriu ambițioase privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, sursele regenerabile de energie și eficiența energetică; solicită Comisiei și statelor membre să profite mai mult de interacțiunile dintre aceste trei obiective, deoarece acestea sunt instrumentele cele mai adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor UE privind clima și energia într-un mod rentabil până în 2030, luând măsuri care să vizeze siguranța pentru investiții și stimulând și consolidând competitivitatea și securitatea energetică în UE;

6.  invită Comisia și statele membre să stabilească pentru 2030 un obiectiv al UE cu caracter obligatoriu privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră de la nivel intern cu cel puțin 40 % comparativ cu nivelurile înregistrate în 1990; consideră că nivelul de ambiție trebuie să respecte o traiectorie rentabilă privind îndeplinirea obiectivului de limitare la 2 °C a încălzirii globale; subliniază că un astfel de obiectiv ar trebui implementat prin obiective naționale individuale care să țină seama de situația individuală și de potențialul fiecărui stat membru;

7.  este de acord cu faptul că UE ar trebui să se angajeze să își onoreze acest obiectiv legat de gazele cu efect de seră, în cadrul negocierilor internaționale privind clima, cu suficient timp înainte de summitul găzduit de Secretarul General al ONU în septembrie 2014 și solicită Consiliului European să facă același lucru cât mai curând posibil;

8.  invită Comisia și statele membre să stabilească pentru 2030 un obiectiv pentru UE cu caracter obligatoriu privind eficiența energetică care să țină seama de cercetarea privind potențialul de reducere a consumului de energie într-un mod rentabil; subliniază că un astfel de obiectiv ar trebui implementat prin obiective naționale individuale care să țină seama de situația individuală și de potențialul fiecărui stat membru;

9.  invită Comisia și statele membre să stabilească pentru 2030 un obiectiv pentru UE cu caracter obligatoriu privind producerea a cel puțin 30 % din consumul final de energie prin folosirea surselor regenerabile de energie; subliniază că un astfel de obiectiv ar trebui implementat prin obiective naționale individuale care să țină seama de situația individuală și de potențialul fiecărui stat membru;

10.  subliniază că va fi necesar ca toate sectoarele economice să își aducă aportul la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru ca UE să poată contribui în mod echitabil la eforturile globale; consideră că este necesar să se ajungă din timp la un acord asupra cadrului pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei, pentru ca UE să se pregătească pentru negocierile internaționale cu privire la un nou acord internațional obligatoriu din punct de vedere juridic, dar și pentru a furniza statelor membre, industriei și altor sectoare un cadru și obiective clare, cu caracter juridic obligatoriu, pentru realizarea investițiilor necesare pe termen mediu și lung în reducerea emisiilor, în eficiența energetică și în energia din surse regenerabile;

11.  constată că metodele de decarbonizare se vor baza pe diverse ponderi ale tehnologiilor durabile din statele membre: surse regenerabile de energie, energie nucleară și captarea și depozitarea dioxidului de carbon, dacă aceste tehnologii devin disponibile la timp; constată că integrarea unei ponderi mai mari a surselor regenerabile de energie va necesita extinderi semnificative ale rețelelor de transport și distribuție, capacități suplimentare de rezervă repartizabile și/sau capacități de depozitare;

12.  amintește faptul că toate costurile suplimentare vor fi transferate, direct sau indirect, consumatorilor finali, considerând astfel că reducerea costurilor suplimentare ale decarbonizării sistemului energetic al UE este o condiție esențială pentru menținerea competitivității UE;

13.  amintește că statele membre au în continuare competența de a-și alege propriul mix energetic și că, de aceea, acestea ar trebui să aleagă mixul optim pentru a atinge obiectivele politicii energetice, în special pe cel privind decarbonizarea;

14.  consideră că un obiectiv obligatoriu puternic privind eficiența energetică este de importanță primordială pentru a utiliza cât mai eficient energia în cadrul Uniunii și că un astfel de obiectiv va avea ca efect de domino și faptul că va fi necesar un efort mai mic pentru atingerea obiectivelor privind emisiile de gaze cu efect de seră și energia din surse regenerabile;

15.  consideră că obiectivele generale obligatorii care combină eforturile naționale partajate sunt cele mai rentabile și mai flexibile mijloace de a oferi statelor membre flexibilitatea necesară și de a respecta principiul subsidiarității;

16.  invită Consiliul European, în vederea menținerii continuității progresului realizat la nivelul UE și a garantării siguranței pentru investiții, să stabilească obiective ambițioase și realiste privind cadrul pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei, având în vedere metoda cea mai rentabilă care permite UE să-și onoreze angajamentul pe termen lung asumat de Parlament și Consiliu de a reduce, până în 2050, emisiile de gaze cu efect de seră cu 80-95 % comparativ cu nivelul din 1990;

17.  invită Comisia să își simplifice politicile privind clima și energia, pentru a asigura un grad mai ridicat de coerență, de flexibilitate și de rentabilitate a politicilor UE;

18.  subliniază faptul că obiectivul UE pentru 2050 privind decarbonizarea va fi atins numai în condițiile unei tranziții de la combustibilii fosili și că politicile care ar putea asigura dependența de aceștia trebuie, în consecință, evitate; reamintește că politicile ambițioase pe termen lung privind eficiența energetică și energia din surse regenerabile vor ajuta la evitarea unei asemenea dependențe; subliniază, în această privință, constatările recente ale AIE conform cărora politicile privind energia din surse regenerabile sunt mai ieftine pe termen lung decât utilizarea exclusivă a tarifării carbonului, deoarece acestea stimulează dezvoltarea la timp a gamei largi de tehnologii legate de energia din surse regenerabile necesare pentru decarbonizarea completă, pe termen lung, a sectorului energetic;

19.  are convingerea că modul optim de a asigura necesitățile energetice prezente și viitoare ale UE îl reprezintă un mix energetic echilibrat și diferențiat, în cadrul căruia dependența de sursele unice de energie să fie redusă fără a se crea noi forme de dependență, ținând cont de recomandarea Comisiei de a reduce dependența noastră de energia pe bază de combustibili fosili; îndeamnă statele membre să ia în considerare acești factori;

20.  invită Comisia să elaboreze, împreună cu sectoarele industriale afectate și în contextul cadrului pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei, foi de parcurs specifice care să permită o flexibilitate suficientă actorilor din industrie;

21.  consideră că, deși multe obiective ale politicii energetice pot fi atinse prin creșterea prețurilor la energie, provocarea este de a îndeplini aceste obiective în același timp cu intensificarea activității economice;

22.  solicită punerea la dispoziție a resurselor necesare pentru cercetare și dezvoltare în domeniul surselor regenerabile de energie și al tehnologiilor de economisire a energiei;

23.  consideră că există un consens larg pentru stabilirea unui nou obiectiv obligatoriu privind reducerea emisiilor de CO2 , pe baza unei scheme revizuite și performante de comercializare a certificatelor de emisii;

24.  consideră că atât obiectivele privind politicile UE pe termen lung, cât și instrumentele specifice de politică legate de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră trebuie să se bazeze în mod constant pe anul 1990, ca an de referință;

25.  consideră că UE ar putea stabili obiective mai ambițioase privind reducerea emisiilor de CO2 dacă și alte țări cu volume importante de emisii din lumea dezvoltată și în curs de dezvoltare se angajează să realizeze partea lor de efort în direcția reducerii emisiilor globale;

26.  subliniază faptul că obiectivul obligatoriu pentru 2020 privind sursele regenerabile de energie (SRE) a asigurat UE o poziție de lider în ceea ce privește inovațiile în domeniul tehnologiilor legate de SRE; subliniază faptul că o continuare a acestei politici, cu obiective obligatorii privind SRE, va consolida și mai mult poziția UE în acest domeniu; consideră că dezvoltarea SRE contribuie la atingerea obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, la scăderea nevoii de a importa combustibili fosili și la creșterea diversificării surselor noastre de energie; consideră, prin urmare, că UE ar trebui să stabilească un obiectiv obligatoriu privind SRE în cadrul său pentru 2030; consideră că o politică privind energia și clima orientată spre viitor trebuie să fie implementată în concordanță cu agenda UE privind politica industrială pentru competitivitate;

27.  înțelege că, pentru a permite utilizarea la maximum a capacităților SRE, obiectivele pentru 2030 ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea și optimizarea sistemului energetic general;

28.  consideră că UE este pe drumul cel bun în vederea realizării obiectivului pentru 2020 privind extinderea cu 20 % a utilizării surselor regenerabile de energie; subliniază că extinderea națională, parțial necoordonată și extrem de rapidă, are consecințe grave asupra pieței interne a energiei din UE (printre altele prin fluxurile în buclă); consideră că, în viitor, sistemele de aprovizionare cu energie trebuie să se bazeze mai mult pe sursele regenerabile de energie; solicită ca deciziile privind o nouă extindere a utilizării surselor regenerabile de energie să țină seama de toate aspectele relevante legate de sistemele de aprovizionare cu energie;

29.  este de părere că schemele de sprijin, dacă sunt bine concepute, flexibile și previzibile, reprezintă un instrument adecvat de stimulare a dezvoltării și utilizării rentabile a SRE și a eficienței energetice; subliniază că toate schemele naționale de sprijin în domeniul SRE ar trebui să treacă treptat la un sistem de sprijin mai integrat la nivelul UE sau la un nivel inferior, ținând seama atât de nivelurile de maturitate a tehnologiei, cât și de diferențele regionale și geografice, ceea ce ar putea însemna un cadru mai apropiat de piață, siguranță pentru investiții și condiții echitabile de concurență; consideră că Comisia are un rol important în ceea ce privește asigurarea unei asistențe în acest sens, inclusiv în ceea ce privește conformitatea schemelor de sprijin cu normele privind piața internă și ajutoarele de stat, ținând seama de importanța programului pentru cercetare și inovare Orizont 2020;

30.  consideră că este necesară includerea cadrului politic pentru 2030 într-o viziune pe termen mai lung, orientată în mod special către anul 2050, în conformitate cu diferitele foi de parcurs adoptate de Comisie; consideră, în acest context, că politicile UE pentru 2030 privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, energia din surse regenerabile și eficiența energetică ar trebui considerate etape spre atingerea unor obiective pe termen mai lung, ca parte dintr-o abordare cuprinzătoare, care să asigure faptul că acestea sunt rentabile, previzibile și sustenabile;

31.  consideră că politica regională a UE are un rol-cheie în promovarea producției de energie din surse regenerabile și a eficienței energetice la nivelul întregii Europe; constată că, din cauza diferențelor în ceea ce privește condițiile geografice, este imposibil să se aplice o politică energetică unitară în toate regiunile;

32.  recunoaște că acordarea de subvenții pentru toate sursele de energie, inclusiv pentru combustibilii fosili și energia nucleară, poate avea repercusiuni majore asupra prețurilor la energie; menționează că unele surse regenerabile de energie, precum energia eoliană pe uscat și energia fotovoltaică, sunt aproape la fel de competitive în ceea ce privește costurile ca sursele convenționale de energie și consideră că schemele de sprijin aferente ar trebui, prin urmare, adaptate, iar subvențiile eliminate treptat în timp, astfel încât fondurile să fie realocate programelor de cercetare și dezvoltare privind tehnologiile energetice, cum ar fi cele legate de sursele regenerabile de energie de generație viitoare și tehnologiile de stocare; subliniază însă că acest fapt ar trebui anunțat cu mult timp înainte, pentru a evita efectele negative asupra acestui sector, și că, în această situație, este nevoie de o structură reformată a pieței energiei, de proceduri administrative și de conectare a rețelelor armonizate și de o mai mare transparență pe piețele de energie; regretă faptul că anumite state membre au făcut modificări retroactive cu privire la schemele de sprijin, ceea ce a avut efect asupra încrederii investitorilor și a nivelurilor investițiilor în sursele regenerabile de energie; solicită Comisiei să analizeze modul în care pot fi reconcepute piețele exclusiv energetice, astfel încât să se garanteze randamentul investițiilor în sursele regenerabile variabile de energie, care au efectul benefic de a scădea prețurile angro, însă cu un impact și asupra randamentului investițiilor; subliniază că, pentru a reduce costurile tehnologiilor legate de sursele regenerabile de energie și pentru a consolida inovarea, precum și dezvoltarea și utilizarea unor tehnologii mai noi și mai puțin mature, este nevoie de o politică clară privind SRE și de programe de cercetare și dezvoltare conexe; solicită Comisiei să analizeze impactul general al dispecerizării prioritare, inclusiv asupra costurilor legate de energie;

33.  subliniază, totodată, faptul că este necesar ca UE să-și reducă dependența de combustibilii fosili importați; observă că o serie de subvenții acordate pentru combustibilii fosili, energia nucleară și anumite tehnologii mature legate de SRE creează denaturări de natură structurală ale pieței în mai multe state membre; invită statele membre să elimine treptat, cât se poate de repede, aceste subvenții, în special subvențiile directe și indirecte cu efecte negative asupra mediului acordate pentru combustibilii fosili;

34.  invită Comisia să pregătească, împreună cu statele membre, foi de parcurs pentru fiecare țară, cu angajamente clare privind eliminarea progresivă a acestor subvenții;

35.  solicită Comisiei să elaboreze un inventar al tuturor subvențiilor naționale și europene și al schemelor de sprijin pentru sursele regenerabile de energie și invită statele membre să introducă, în colaborare cu Comisia, o coerență și o transparență la nivelul UE;

36.  recunoaște faptul că investițiile în energia din surse regenerabile au devenit mult mai dificile, în special din cauza modificărilor retroactive operate de către anumite state membre; solicită un cadru pentru 2030 stabil și previzibil cu privire la politicile și măsurile juridice, bazat pe un obiectiv obligatoriu ambițios privind sursele regenerabile de energie, care va contribui într-un mod semnificativ la crearea de locuri de muncă și la limitarea incertitudinii, la scăderea riscului de investiție, la reducerea costurilor de capital și, prin urmare, a nivelului de sprijin necesar;

37.  constată că obiectivele pe termen lung oferă stabilitate politică și consolidează încrederea investitorilor, reducând astfel la minimum primele de risc pentru investitori, un factor esențial pentru dezvoltarea surselor regenerabile de energie, care sunt tehnologii cu aport important de capital; observă că lipsa unor obiective ar duce la o creștere majoră a costurilor legate de sursele regenerabile de energie, pe când investițiile facilitate de un obiectiv pe termen lung ar reduce costurile legate de tehnologie și nevoia de sprijin specific;

38.  subliniază faptul că Foaia de parcurs a Comisiei pentru trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050 relevă faptul că sursele regenerabile de energie și eficiența energetică îmbunătățită ar putea genera economii anuale cuprinse între 175 și 320 de miliarde de euro pentru Uniune;

39.  subliniază potențialul important de creare de locuri de muncă al surselor regenerabile de energie (3 milioane de locuri de muncă până în 2020) și al eficienței energetice (2 milioane de locuri de muncă până în 2020)(23) ;

40.  consideră că, pentru ca producția bazată pe SRE să fie eficientă, este necesară îmbunătățirea flexibilității rețelelor, a infrastructurii și a capacității de transport al energiei;

41.  invită Comisia, în vederea integrării rapide a surselor regenerabile de energie, să facă și propuneri pentru o piață centrală care să cuprindă statele membre care sunt în favoarea acestei integrări și care doresc să coopereze rapid în ceea ce privește producția, distribuția și utilizarea în comun a energiei electrice;

42.  consideră că impactul diferitelor surse de energie asupra mediului și a climei ar trebui să fie monitorizat în mod cuprinzător;

43.  subliniază că energia cea mai ieftină este energia nefolosită vreodată; evidențiază, în acest sens, faptul că creșterea eficienței energetice ar trebui considerată una dintre componentele principale ale politicii UE în domeniul climei și al energiei; își exprimă convingerea că eficiența energetică contribuie la conservarea resurselor, la reducerea facturilor la energie, a dependenței de combustibili importați, a deficitelor comerciale și a efectelor asupra sănătății și la îmbunătățirea competitivității pe termen lung a economiei UE, precum și la facilitarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră din UE; subliniază că cercetările sugerează faptul că atingerea potențialului UE de economisire a energiei în mod rentabil în procent de 40 % va duce la reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră de cel puțin 50 % până în 2030 și va crește ponderea energiei din surse regenerabile în mixul energetic până la 35 %; invită statele membre să pună rapid și pe deplin în aplicare Directiva privind eficiența energetică și Directiva privind performanța energetică a clădirilor; subliniază că trebuie luate în considerare potențialul fiecărui sector economic și fiecare situație economică atunci când se elaborează noi politici privind eficiența energetică și că trecerea la îmbunătățirea eficienței energetice ar trebui să se concentreze pe aprovizionarea cu energie și pe partea de cerere în ansamblul lor, inclusiv pe transformare, transmitere, distribuție și aprovizionare, precum și pe consumul industrial, pe cel al clădirilor și pe cel al gospodăriilor și pe transport; recunoaște beneficiile campaniilor de sensibilizare a populației cu privire la eficiența energetică;

44.  recunoaște faptul că politicile actuale nu vor asigura atingerea de către UE a obiectivului pentru 2020 privind eficiența energetică; amintește de promisiunile Comisiei de a stabili obiective obligatorii de eficiență energetică pentru anul 2020 și măsuri suplimentare pentru statele membre în cazul în care și atunci când suma obiectivelor individuale ale acestora nu a corespuns obiectivului de 20 % al UE; amintește faptul că obiectivele pentru 2030 trebuie considerate etape către o viziune mai îndelungată pentru 2050, pentru a ține seama de ciclurile lungi de investiții; solicită Consiliului European să stabilească obiective obligatorii de eficiență energetică pentru anii 2020 și 2030, ca elemente esențiale ale unei politici sustenabile în domeniul climei și al energiei;

45.  subliniază faptul că un singur obiectiv privind emisiile de gaze cu efect de seră, atins în principal prin mecanismul ETS, nu va asigura atingerea potențialului ridicat de eficiență energetică din sectoarele din afara ETS, rezultând, totodată, într-un efort de decarbonizare mai mare depus de sectoarele în care se aplică mecanismul ETS la un cost mai ridicat decât ar fi necesar; ia act de faptul că multe dintre obstacolele din calea îmbunătățirii eficienței energetice nu sunt de natură financiară și nu pot fi abordate prin schema ETS în cadrul unei abordări unice față de obiectivele privind emisiile de gaze cu efect de seră;

46.  subliniază că politica de eficiență energetică pe termen lung a UE ar trebui să se axeze în principal pe reducerea consumului energetic al clădirilor, dat fiind faptul că renovarea clădirilor existente are un potențial enorm și rentabil de economii de energie; subliniază că rata actuală de renovare a clădirilor și calitatea lucrărilor trebuie accentuate în mod substanțial pentru a permite UE să reducă consumul de energie al parcului imobiliar actual cu 80 % până în 2050 în comparație cu nivelurile din 2010;

47.  constată că un obiectiv la nivel de sector privind eficiența energetică pentru clădiri ar determina transformarea necesară a parcului imobiliar, asigurând, în ultimă instanță, utilizarea resursei imense de energie pe care acesta o reprezintă; recunoaște faptul că cele mai multe obstacole din acest domeniu sunt de natură juridică, administrativă și financiară, nu tehnologice, și că transformarea pieței necesită timp și va depinde în mare măsură de obiectivele pe termen lung însoțite de obiective intermediare pentru anii 2020, 2030 și 2040, pentru a aduce întregul parc imobiliar la un nivel de consum energetic aproximativ egal cu zero până în 2050;

48.  solicită Comisiei să dezvolte metode și instrumente mai bune de calculare și monitorizare a progreselor, care să permită elaborarea unei abordări mai coerente și transparente a UE în ceea ce privește eficiența energetică și să colaboreze cu statele membre pentru a depăși obstacolele de natură politică; constată că intensitatea energetică în raport cu producția economică este în creștere de zeci de ani, în principal din motive de natură economică; consideră că eficiența energetică poate fi, de asemenea, un factor important pentru științele materialelor și că ar putea fi depuse mai multe eforturi pentru a sprijini industriile din UE să-și îmbunătățească intensitatea energetică și competitivitatea (în special prin producția proprie de căldură și de energie electrică), ceea ce va contribui la reducerea riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon; solicită Comisiei să evalueze și să analizeze progresele și evoluția eficienței energetice a UE în comparație cu principalii concurenți ai UE de la nivel mondial, să îmbunătățească proiecțiile privind energia, ținând seama de factorii neeconomici specifici pentru îmbunătățirea eficienței energetice și de beneficiile economisirii energiei, și să creeze condiții favorabile pentru investițiile în eficiența energetică în contextul revizuirii orientărilor privind ajutoarele de stat; solicită Comisiei să continue să evalueze, în timp util, evoluția economiilor de energie în UE în raport cu aplicarea Directivei privind eficiența energetică și cu viitoarea revizuire a acesteia;

49.  menționează că ETS reprezintă, în prezent, principalul instrument de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din industrie și din sectorul energetic, promovând, totodată, investițiile în tehnologii durabile într-un mod rentabil și eficient din punct de vedere economic; observă, prin urmare, că este nevoie de o îmbunătățire structurală a ETS pentru a crește capacitatea acesteia de a răspunde în mod eficient și automat la fluctuațiile de natură economică, eliminând astfel necesitatea de a efectua intervenții pe piață ad hoc și garantând din nou siguranța pentru investitori printr-un sistem previzibil și fiabil pe termen lung; solicită ca în 2014 să fie propusă o reformă structurală urgentă a ETS, pentru a aborda problema legată de supraoferta actuală de certificate și de lipsa de flexibilitate a mecanismului; subliniază că prin reforma ETS ar trebui să se asigure faptul că aceasta va fi în continuare bazată în totalitate pe piață;

50.  amintește Comisiei faptul că Parlamentul a solicitat deja propunerea unui act legislativ cât mai curând posibil pentru a modifica cerința de reducere lineară anuală de 1,74 %, astfel încât să fie îndeplinite cerințele obiectivului pentru 2050 de reducere a CO2 ;

51.  consideră, de asemenea, că Comisia ar trebui să propună alocarea obligatorie a veniturilor obținute de pe urma licitațiilor către tehnologii inovatoare, favorabile mediului; este de părere că prevederile referitoare la sectoarele și subsectoarele afectate de riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon ar trebui menținute, acestea putând fi revizuite în lumina unui acord internațional obligatoriu privind combaterea schimbărilor climatice, pentru a se asigura cel mai înalt grad de securitate posibil pentru industrie;

52.  ia act de faptul că UE are nevoie de un cadru politic cuprinzător pentru 2030, care să încurajeze investițiile și decarbonizarea pe termen lung în sectoarele care nu fac obiectul schemei ETS și care sunt responsabile pentru 60 % din emisiile de gaze cu efect de seră din UE; subliniază potențialul important de eficiență energetică nefolosit din anumite sectoare, precum sectorul imobiliar și cel al transporturilor (cu un potențial de eficiență energetică estimat de 61 %, respectiv 41 %); evidențiază faptul că sectoarele care nu fac obiectul schemei ETS pot reduce în mod semnificativ efortul UE de reducere a emisiilor de carbon; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să continue cu un cadru ambițios pentru 2030 pentru sectoarele care nu fac obiectul schemei ETS, menținând, totodată, flexibilitatea acordată statelor membre de a-și defini propriile modalități de îndeplinire a obiectivelor de partajare a eforturilor; recunoaște faptul că obiectivele pentru sectoarele care nu fac obiectul schemei ETS ar trebui să se bazeze pe o evaluare ascendentă a potențialului de economisire a energiei aferent fiecărui sector;

53.  subliniază faptul că nivelul de ambiție al obiectivelor pentru sectoarele care nu fac obiectul schemei ETS (partajarea eforturilor) este mai degrabă unul limitat comparativ cu sectoarele care fac obiectul schemei ETS și că în continuare sunt permise, în cadrul partajării eforturilor, credite foarte disputate, de exemplu pentru gazele industriale, acestea nefiind permise în cadrul schemei ETS;

54.  solicită Comisiei să prezinte, cât mai curând posibil, o propunere de eliminare din contextul partajării eforturilor a creditelor care nu mai pot fi folosite în schema ETS și solicită statelor membre să se dedice imediat aceleiași direcții pe care au impus-o industriei;

55.  solicită Comisiei să propună un cadru mai ambițios pentru sectoarele care nu fac obiectul ETS (partajarea eforturilor);

56.  subliniază faptul că impactul metanului (CH4 ) asupra încălzirii globale nu este luat în considerare în mod suficient, având în vedere faptul că potențialul acestuia de încălzire globală (GWP) este de 80 de ori mai mare decât al CO2 pe o perioadă de 15 ani și de 49 de ori pe o perioadă de 40 de ani; solicită Comisiei să analizeze într-un mod mai complet impactul metanului într-un context referitor la politicile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, să evalueze posibilitățile și să propună un plan de reducere a emisiilor de CH4 adaptat la situațiile speciale ale anumitor sectoare și state membre;

57.  solicită Comisiei să propună un cadru specific pentru sectorul transporturilor, întrucât acest sector reprezintă aproximativ un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră din UE și din consumul energetic al UE, situându-se pe poziția a doua, după producția de energie, în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră;

58.  consideră ca biocombustibilii avansați joacă un rol important în reducerea gazelor cu efect de seră în sectorul transporturilor, sporind concomitent securitatea energetică și contribuind la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă;

59.  constată importanța unei contabilizări integrale a dioxidului de carbon în temeiul Directivei privind calitatea carburanților, pentru a reduce ciclul de viață al emisiilor de gaze cu efect de seră generate de carburanții utilizați în transporturi; subliniază faptul că Directiva privind calitatea carburanților poate juca un rol important în promovarea biocombustibililor sustenabili într-un cadru al politicilor privind energia și clima pentru anul 2030; regretă, din acest motiv, lipsa de voință a Comisiei de a asigura continuitatea Directivei privind calitatea carburanților după 2020;

60.  solicită Comisiei să stabilească un set de indicatori pentru evaluarea progreselor înregistrate de sectoare specifice care nu fac obiectul ETS, în special în ceea ce privește performanța clădirilor din punctul de vedere al durabilității;

61.  consideră că cogenerarea și încălzirea și răcirea urbane au un rol important în creșterea eficienței energetice, optimizarea utilizării surselor regenerabile de energie pentru a genera căldură sau electricitate și în îmbunătățirea calității aerului la nivel local atât în prezent, cât și în viitor; invită UE să analizeze integrarea deplină a sectorului de încălzire și răcire în măsurile sale către un sistem energetic durabil; constată că acest sector reprezintă în prezent aproximativ 45 % din consumul final de energie din UE; prin urmare, solicită Comisiei să colecteze datele necesare privind sursele de energie și utilizările încălzirii și răcirii, precum și distribuția căldurii la diferitele categorii de consumatori finali (de exemplu, consumatori rezidențiali, industriali, terțiari); invită Comisia și statele membre, în plus, să sprijine soluțiile eficiente de încălzire și răcire deja disponibile;

62.  subliniază potențialul semnificativ al încălzirii și răcirii centralizate de creștere a eficienței energetice prin reciclarea căldurii generate de producția de energie în centrale de cogenerare, instalațiile de incinerare a deșeurilor și procesele energetice industriale, care altfel ar fi risipită; în plus, ia notă de faptul că aceasta furnizează o soluție integrată pentru zonele urbane care va permite UE să își reducă dependența de importurile de energie și să mențină costurile încălzirii și răcirii la un nivel accesibil pentru cetățeni;

63.  solicită Comisiei și statelor membre să analizeze potențialul surselor regenerabile de energie pentru încălzire și răcire și să examineze posibilitatea unor sinergii între utilizarea sporită a surselor regenerabile de energie, pe de o parte, și punerea în aplicare a Directivei privind eficiența energetică și a Directivei privind performanța energetică a clădirilor, pe de altă parte;

64.  constată că sectorul TIC, care este un consumator major de energie electrică, cu centre de date în UE care reprezintă până la 1,5 % din consumul total de energie electrică, consumatorii fiind tot mai informați cu privire la amprenta de carbon a tehnologiei informației și a serviciilor de tip cloud pe care le utilizează, are un potențial important de economisire a energiei și poate deveni un model demn de urmat pentru eficiența energetică și promovarea surselor regenerabile de energie;

Coerența instrumentelor

65.  reiterează faptul că un cadru pentru 2030 pentru politicile privind energia și clima trebuie să își îndeplinească obiectivele într-un mod mai rentabil; consideră că acest lucru ar putea fi realizat prin trimiterea unor semnale clare pentru investiții clare și prin evitarea supracompensării și a complexității excesive și a sarcinii de reglementare pentru industrie; consideră că, prin urmare, acest cadru ar oferi statelor membre flexibilitate și libertate în limitele pe care le stabilește și ar asigura stabilitate și claritate pentru deciziile de investiții; invită statele membre să respecte pe deplin cadrul european;

66.  subliniază importanța unei coordonării consolidate în abordarea numeroaselor provocări din domeniul climatului și energiei, crearea unei piețe energetice transparente în UE și stabilirea celor mai bune practici în materie de energie la nivelul UE, pentru a face măsurile adoptate la nivel național mai eficiente și mai coerente; consideră că cadrul pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei ar trebui să includă dispoziții care să solicite statelor membre angajarea de discuții cu țările vecine privind planurile de schimbări majore în aprovizionarea lor cu energie;

67.  reamintește că o politică și un cadru normativ clare, coerente și consecvente, bazate pe o abordare cuprinzătoare, sunt esențiale pentru stimularea economiei, crearea de creștere economică, garantarea unor prețuri la energie stabile și abordabile și pentru stimularea investițiilor necesare în opțiunile „fără regrete” (eficiența energetică, surse regenerabile de energie și rețele energetice inteligente) definite în perspectiva energetică 2050, într-un mod rentabil și durabil; ia notă de faptul că inconsecvența dintre obiectivele noastre pentru anul 2020 a contribuit la prețul actual scăzut al carbonului;

68.  subliniază faptul că, având în vedere investițiile ecologice pe termen lung, este esențial ca industria să se bucure de certitudine în materie de reglementare pe termen mediu și lung și solicită obiective ambițioase și obligatorii pentru emisiile de gaze cu efect de seră, energia din surse regenerabile și eficiența energetică;

69.  subliniază faptul că cea mai coerentă abordare post-2020 este cea în care se stabilește un obiectiv privind emisiile de gaze cu efect de seră la nivelul UE pentru anul 2030, ținându-se totodată seama de reducerile de emisii care rezultă din respectarea obiectivelor UE pentru 2030 privind eficiența energetică și energia din surse regenerabile; constată că o așa-numită „abordare bazată pe un pachet” de obiective privind eficiența energetică, energia din surse regenerabile și emisiile de gaze cu efect de seră, definită în conformitate cu potențialul rentabil existent, ar permite UE să își îndeplinească obiectivele de competitivitate, securitate energetică și decarbonizare cu un preț al CO2 mai redus și o sarcină mai puțin împovărătoare pentru industrie, decât un obiectiv care vizează numai emisiile de gaze cu efect de seră;

70.  ia act de faptul că Uniunea a propus o procedură internațională de revizuire pentru a evalua angajamentele preliminare înainte de încheierea acordului din 2015 privind schimbările climatice; prin urmare, invită Consiliul să aprobe o procedură de revizuire cu un calendar clar, pentru a se asigura că obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și alte obiective conexe sunt revizuite și îmbunătățite, după caz;

71.  subliniază necesitatea unei analize cuprinzătoare a instrumentelor și a obiectivelor, precum și a coerenței acestora, pentru a asigura funcționarea corectă a pieței interne; subliniază că obiectivul privind emisiile de gaze cu efect de seră trebuie să fie suficient de ambițios pentru a oferi stimulente suplimentare față de cele realizate prin obiectivele privind eficiența energetică și energia din surse regenerabile, precum și să fie în conformitate cu nivelurile de reducere considerate necesare din punct de vedere științific pentru a evita schimbările climatice periculoase;

72.  cere Comisiei să examineze interacțiunile dintre obiectivele privind clima și energia pentru ca politicile elaborate la nivelul UE să fie cât se poate de eficiente, evitând-se problemele întâmpinate până în prezent atunci când obiectivele și măsurile nu au fost stabilite în mod coerent, ținând seama, de asemenea, nu numai de PIB-urile naționale, ci și de capacitatea și potențialul fiecărui stat membru de a obține reduceri ale emisiilor eficiente din punctul de vedere al costurilor; reamintește faptul că îmbunătățirile privind eficiența energetică în domenii care nu fac obiectul sistemului ETS, cum ar fi construcțiile și transporturile, conduc la reduceri semnificative ale emisiilor de gaz cu efect de seră, făcând posibilă reducerea eforturilor de decarbonizare depuse în alte sectoare;

73.  solicită Comisiei să consolideze eficiența și rentabilitatea privind abordarea celor trei obiective prin intermediul unor politici coordonate și coerente, care să beneficieze în mod real de interacțiunile existente între aceste obiective;

74.  menționează faptul că discutarea obiectivelor pentru anul 2030 ar trebui să se bazeze pe o analiză economică solidă a impactului lor potențial, în funcție de țară și de sector; solicită Comisiei să publice toate datele și analizele disponibile pe acest subiect pentru a determina dacă s-ar crea astfel sarcini inegale pentru statele membre;

75.   consideră că statele membre și regiunile ar trebui încurajate să își îmbunătățească cooperarea pentru a optimiza eforturilor de cercetare, dezvoltare și inovare și eficiența extinderii surselor regenerabile de energie, în special a energiei eoliene offshore; regretă faptul că, până în prezent, mecanismele de cooperare introduse în temeiul Directivei privind sursele regenerabile de energie din 2009 au fost utilizate într-o măsură redusă și solicită o mai bună utilizare a acestor mecanisme; ia act de constatările Comisiei, potrivit cărora o mai bună utilizare a posibilităților de cooperare existente ar putea aduce beneficii considerabile, precum stimularea comerțului; subliniază faptul că integrarea regională joacă un rol extrem de important în implementarea eficientă din punctul de vedere al costurilor a surselor de energie regenerabilă; consideră, în acest context, că Comisia are de jucat un rol important în coordonarea, sprijinirea financiară și pregătirea unor analize adecvate ale surselor regenerabile de energie și ale potențialului fiecărui stat membru și ca forță a convergenței treptate a politicilor naționale privind sursele de energie regenerabilă;

76.  ia act de faptul că Uniunea Europeană trebuie să își îndeplinească angajamentul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prin intermediul politicilor care să prevină dezvoltarea de combustibili fosili neconvenționali care produc cantități mari de gaz cu efect de seră, precum nisipul gudronat;

77.  invită Comisia să prezinte o analiză a felului în care diferitele surse de energie, inclusiv cele regenerabile, pot fi dezvoltate în mod mai durabil și mai rentabil, luând în considerare impactul asupra mediului, costurile totale ale sistemelor, aspectele legate de dependența de materiile prime (îndeosebi a pământurilor rare, care sunt limitate în Europa), eficiența energetică și ciclul de viață;

78.  invită Comisia să prezinte o analiză a modului în care sursele stabile de energie regenerabilă, precum hidroenergia, în special instalațiile de acumulare prin pompare, biomasa durabilă și energia geotermică pot, împreună cu sursele de combustibili fosili, complementa sursele regenerabile de energie flexibile; cere Comisiei să propune criterii de durabilitate pentru biomasa solidă și gazoasă, ținând seama de ciclul de viață al emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru a limita utilizarea ineficientă a resurselor de biomasă;

79.  subliniază rolul important al eficienței resurselor în realizarea obiectivelor UE privind clima și energia; îndeamnă Comisia și statele membre să integreze eficient obiectivele privind utilizarea eficientă a resurselor în cadrul altor politici, să facă schimb de cele mai bune practici și să elimine subvențiile care conduc la o utilizare ineficientă a resurselor;

80.  solicită Comisiei să creeze o bază de date online, ușor accesibilă, care să includă cele mai bune practici în domeniul eficienței resurselor;

81.  reamintește că transpunerea și punerea în aplicare în timp util a actelor legislative ale UE, în special în sectorul energetic și în cel ecologic, constituie o obligație și o necesitate pentru evitarea fragmentării pieței;

82.  solicită Comisiei să evalueze evoluția economiilor de energie în UE;

83.  ia act de faptul că obiectivele indicative privind eficiența la nivel național publicate în 2013 în cadrul Directivei UE din 2012 privind eficiența energetică indică în mod clar că aceste obiective nu ating împreună nivelul convenit de ambiție de20 %; recomandă insistent Comisiei să propună cât mai rapid politici și măsuri noi, inclusiv un obiectiv obligatoriu de eficiență energetică pentru 2020, și să integreze un obiectiv obligatoriu de eficiență energetică în comunicarea următoare privind cadrul 2030, în vederea asigurării coerenței dintre obiective;

84.  subliniază importanța inițiativelor locale și regionale în materie de climă și energie, întrucât acestea pot contribui în mod semnificativ la eforturile naționale de atenuare și la dezvoltarea în continuare a producerii descentralizate de energie; recomandă Comisiei să sprijine astfel de inițiative, îndeosebi prin intermediul dezvoltării specifice ale programelor financiare existente în domeniul climei și energiei; încurajează Comisia și statele membre să elimine toate obstacolele care împiedică autoritățile locale și regionale să îndeplinească obiectivele UE în materie de climă și energie;

85.  ia act de faptul că, în cadrul actual al UE în materie de energie și climă, nu se reflectă diferențele de utilizare a energiei dintre orașe și zonele rurale neconectate la rețele; ia notă de faptul că anumite provocări legate de energie sunt mai acute în zonele rurale (eficiența energetică redusă, prețurile abordabile pentru energie, amprenta de carbon ridicată a combustibililor solizi și lichizi necesari încălzirii);

86.  solicită Comisiei să elaboreze o strategie privind energia în zonele rurale ca parte a cadrului pentru 2030 pentru politicile privind clima și energia, pentru a analiza o serie dintre provocările specifice cu care se confruntă consumatorii din afara rețelelor de energie și pentru a elabora o serie de recomandări în atenția statelor membre;

87.  consideră că în cadrul pentru 2030 referitor la politicile privind clima și energia ar trebui integrate instrumente disponibile în politica regională a UE pentru a atinge obiectivele pentru 2030, iar aceasta ar trebui să includă o mai bună utilizare a fondurilor structurale și de investiții europene pentru dezvoltarea proiectelor descentralizate privind energia din surse regenerabile, proiectele privind combustibilii ecologici în zonele urbane și rurale și proiectele în domeniul eficienței energetice;

Securitatea energetică

88.  evidențiază faptul că securitatea aprovizionării cu energie este esențială pentru cetățenii și întreprinderile europene; subliniază importanța cadrului pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei care abordează necesitatea măririi securității aprovizionării cu energie, durabilității ecologice, competitivității economice și industriale din UE, prețurilor la energie abordabile pentru toți cetățenii europeni, a rezistenței îmbunătățite la șocurile energetice mondiale, precum și crearea de locuri de muncă, împreună cu aspectele sociale, prin măsuri cum ar fi diversificarea rutelor de aprovizionare cu energie, a furnizorilor și surselor de energie;

89.  subliniază necesitatea de a asigura securitatea energetică a UE și eventuala sa independență, realizată în primul rând prin promovarea eficienței energetice, a economiilor de energie și a energiei din surse regenerabile, care, împreună cu alte surse alternative de energie, va reduce dependența față de importuri; constată interesul în creștere privind explorarea zăcămintelor de petrol și de gaze din Marea Mediterană și din Marea Neagră; consideră că, în contextul politicii UE privind forajul petrolier și gazier marin, ar trebui să se pună accentul pe prevenirea eventualelor pericole și pe conturarea zonelor economice exclusive pentru statele membre în cauză și pentru țările terțe relevante, în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării la care toate statele membre și UE ca atare sunt semnatare;

90.  subliniază că, pentru a asigura securitatea aprovizionării, statele membre pot alege mixul lor energetic național și pot profita de resursele energetice proprii, cu condiția să îndeplinească obiectivele privind clima și energia pe termen lung ale Uniunii și să asigure practici sigure, durabile din punctul de vedere al mediului și acceptabile din punct de vedere social, inclusiv în contextul activităților de explorare și extracție, ținând totodată seama de eventualele efecte transfrontaliere negative;

91.  subliniază că, în contextul în care UE încearcă să își îndeplinească obiectivul de securitate energetică, una dintre priorități o constituie dezvoltarea unui model de cooperare între statele membre prin asigurarea finalizării rapide a pieței interne a energiei a UE, incluzând în special construirea conductelor de interconectare și eliminarea barierelor transfrontaliere; consideră, în plus, că finalizarea și modernizarea infrastructurii europene care conectează nordul, sudul, estul și vestul va permite UE să profite la maximum de avantajele comparative ale fiecărui stat membru și solicită acordarea unui sprijin suplimentar, eficient și durabil, acordat producției de energie descentralizate, la scară mică și comunitară, precum și infrastructurilor energetice inteligente de la nivelul distribuției și programelor de stocare și de reacție din partea cererii pentru a permite o echilibrare locală a cererii și ofertei în toate statele membre; subliniază nevoia continuării dezvoltării piețelor macroregionale ale energiei din UE, cum ar fi Nord Pool și a zonei central-vestice; subliniază, prin urmare, că este necesar să existe o coordonare puternică între politicile statelor membre, precum și acțiuni comune, solidaritate și transparență, întrucât deciziile naționale în materie de politică energetică pot afecta și alte state membre; propune să se stabilească dacă expertiza și dotările Agenției pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energiei (ACER) ar putea fi utilizate pentru îndeplinirea sarcinilor menționate anterior, precum și modul în care ar putea fi asigurată o mai bună cooperare între operatorii de sisteme de transport;

92.  solicită Comisiei ca, atunci când propune acte legislative privind fracturarea hidraulică, să includă o evaluare obligatorie a impactului asupra mediului, atât pentru explorarea, cât și pentru extracția gazelor de șist; subliniază, în plus, insuficiența volumului de date privind substanțele chimice utilizate pe parcursul procesului de fracturare hidraulică; solicită, prin urmare, Comisiei ca, atunci când propune astfel de acte legislative, să asigure transparența datelor privind toate aceste substanțe chimice în vederea asigurării celui mai înalt nivel de sănătate publică și de protecție a mediului;

93.  consideră că tehnologiile de captare și stocare a carbonului (CSC) ar putea juca un rol important în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (așa cum se admite în foaia de parcurs pentru o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon până în 2050), cel puțin pentru o perioadă tranzițională, în special pentru industriile mari consumatoare de energie; cu toate acestea, constată lipsa de investiții publice și private în acest domeniu; invită Comisia să analizeze modalitatea optimă de dezvoltare a tehnologiilor CSC în UE și să propună măsuri corespunzătoare în cadrul pentru 2030 în vederea mobilizării părților interesate și a finanțării necesare; subliniază faptul că atât energiile regenerabile, cât și CSC trebuie să joace un rol în viitorul mix energetic al UE și că nu ar trebui considerate ca aflându-se în concurență; solicită, în plus, Comisiei să intensifice schimburile de bune practici și de informații cu SUA și Canada privind tehnologia CSC;

94.  subliniază că gazele vor juca un rol important în transformarea sistemului energetic al UE și recunoaște potențialul gazului natural în a asigura flexibilitatea sistemului de furnizare cu energie pe termen scurt și mediu; consideră că un cadru politic și de reglementare coerent nu ar trebui să elimine stimulentele pentru trecerea de la generarea de energie prin ardere intensă de cărbune la cea bazată pe gazele naturale; invită Comisia și statele membre, în ceea ce privește piața internă a gazelor, să revizuiască toate contractele de gaze bazate pe mecanisme învechite de stabilire a prețurilor, inclusiv indicele țițeiului, și îndeamnă Comisia să ofere sprijin în ceea ce privește analizarea posibilităților de renegociere a acestor contracte și de consolidare a capacității de comercializare a gazelor pe termen scurt; subliniază evoluțiile recente din cadrul pieței mondiale a energiei și reamintește contribuția importantă pe care GNL o poate aduce la aprovizionarea cu energie a UE, dat fiind impactul său asupra pieței interne europene a energiei, geopoliticii energiei în vecinătatea UE și relațiilor cu țările furnizoare tradiționale;

95.  subliniază marele potențial eolian offshore ale Mării Nordului; evidențiază importanța rețelei offshore a Mării Nordului pentru a permite utilizarea eficientă din punctul de vedere al costurilor a surselor regenerabile de energie la Marea Nordului; recunoaște, în această privință, importanța Inițiativei pentru o rețea offshore a țărilor cu deschidere la Marea Nordului și solicită statelor membre și Comisiei să îi acorde mai multă importanță și mai mult sprijin;

96.  subliniază că silvicultura activă, care intensifică creșterea și, prin urmare, absorbția dioxidului de carbon, este un mod important și eficient din punctul de vedere al costurilor de a contribui la îndeplinirea obiectivelor climatice; ia notă de faptul că fiecare metru cub suplimentar de pădure produs prin cultivare activă absoarbe aproximativ 1,3 tone de dioxid de carbon; solicită Comisiei și statelor membre să conceapă stimulente pentru proprietarii de păduri pentru a contribui activ la creșterea beneficiilor pentru climă, de exemplu, prin axarea pe măsurile regionale care sporesc producția forestieră durabilă și absorbția dioxidului de carbon;

97.  este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia nivelul european poate contribui la reducerea intervenției statului la toate nivelurile, reducând astfel riscul de fragmentare a pieței; prin urmare, invită Comisia să continue procesul de separare și crearea unui sistem energetic optim; invită statele membre să pună în aplicare, pe deplin și la timp, al treilea pachet legislativ cu privire la piața internă pentru a elimina toate obstacolele rămase în calea finalizării pieței unice a energiei; subliniază că este important să se elimine „blocajele” care mai există încă la nivelul infrastructurilor, a cazurilor de disfuncționalități ale pieței, de denaturare sau de abuz de poziție dominantă, să se remedieze lipsa de transparență și să se asigure că nu se creează noi obstacole în calea integrării piețelor energiei electrice și a gazelor, precum piețele de capacități prost concepute care discriminează anumite tipuri de resurse de echilibrare; invită Comisia să țină cont de proiectarea pieței în cadrul propunerilor sale pentru 2030 în vederea îmbunătățirii comerțului cu energie electrică și a dezvoltării unor piețe transparente ale serviciilor de echilibrare și de susținere a rețelei; subliniază că eliminarea treptată pe întregul teritoriu al UE a prețurilor reglementate pentru consumatorul final, care se află sub nivelul costurilor generate, ar trebui să țină seama de interesele legitime ale consumatorilor vulnerabili, care nu sunt întotdeauna în măsură să beneficieze de reala concurență de pe piețele de energie;

98.  subliniază faptul că consumatorii finali de energie – persoanele fizice, IMM-urile și industria – se află la baza pieței interne de energie și ar trebui să beneficieze de costurile și prețurile cele mai scăzute pentru energie, care ar trebui să fie transparente, că aceștia ar trebui să fie informați în mod corespunzător și consiliați prin intermediul unui acces facil la informații pentru a promova consumul responsabil de energie și că expunerea la prețuri la energie în creștere și din ce în ce mai volatile ar trebui soluționată; ia notă de importanța facilitării creării și gestionării inițiativelor cetățenilor, inclusiv prin intermediul cooperativelor;

99.  subliniază necesitatea de a lua în considerare în noul cadru consecințele creșterii prețurilor la energie și ale crizei economice, din punctul de vedere al accesibilității prețurilor la energie și al partajării echitabile a poverii financiare de către consumatorii finali, reprezentați de gospodării și întreprinderi; solicită, în special, măsuri care ar putea preveni pierderea locurilor de muncă în industriile europene mari consumatoare de energie afectate în mod negativ, care sunt unele dintre cele mai ecologice din lume în domeniul lor; recunoaște că economiile de energie rentabile pot reduce facturile la energie, atât pentru gospodării, cât și pentru întreprinderi; recunoaște că punerea în aplicare a Directivei privind eficiența energetică a clădirilor ar putea genera noi locuri de muncă în reabilitarea clădirilor existente pentru a asigura avantaje continue; îndeamnă statele membre să utilizeze fondurile UE disponibile pentru astfel de scopuri;

100.  invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită prețurilor abordabile pentru energie și sărăciei energetice; consideră că un cadru politic coerent, inclusiv măsuri adecvate de politică socială, este necesar pentru a aborda aceste aspecte și invită Comisia să promoveze schimbul de cele mai bune practici în acest domeniu și să coopereze cu statele membre pentru a elabora indicatori și criterii de referință pentru identificarea și compararea sărăciei energetice actuale și potențiale; recunoaște că sărăcia energetică este abordată structural prin măsuri privind eficiența energetică; ia act de faptul că energia este un serviciu esențial care face obiectul Protocolului nr. 26 privind serviciile de interes general, anexat la Tratatul de la Lisabona; subliniază faptul că costurile politicii energetice ar trebui recuperate în modul cel mai echitabil posibil, punându-se accentul pe gospodăriile cu venituri mici, vulnerabile, care sunt cel mai afectate de prețurile mari la energie; consideră că ar trebui promovat angajamentul consumatorilor; subliniază că actualizarea piețelor și a infrastructurilor ar trebui să răspundă nevoilor cetățenilor și că ar trebui să existe transparență și responsabilitate în ceea ce privește investițiile realizate;

101.  constată că, pentru a asigura securitatea aprovizionării cu energie, trebuie să existe resurse suficient de flexibile și de fiabile pentru a oferi capacitatea necesară pentru a face față în perioadele de vârf, precum și în perioadele marcate de dificultăți politice, economice sau tehnologice, și că această capacitate poate fi asigurată prin intermediul unei capacități de rezervă flexibile, gestionarea cererii, comercializarea transfrontalieră și interconexiunea, precum și utilizarea mai eficientă a capacității suplimentare existente; subliniază necesitatea stocării de energie și a unor rețele mai flexibile și dinamice, dată fiind creșterea aprovizionării din surse variabile de energie regenerabilă; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze orientări privind utilizarea și implementarea tuturor resurselor flexibile;

102.  constată că anumite state membre (împreună cu anumite insule și regiuni ultraperiferice, fiind insule energetice sau relativ slab integrate în piața internă europeană a energiei, sunt în continuare foarte izolate de rețelele de gaz și electricitate europene și rămân adesea dependente de un singur furnizor din afara UE (ceea ce reprezintă o situație deosebit de precară în cazul regimurilor instabile din punct de vedere politic sau nedemocratice) și plătesc prețuri la energie mai mari, fapt care le afectează competitivitatea și dezvoltarea economică și socială și le face vulnerabile la presiunile politice și economice externe; subliniază că, în absența unor investiții semnificative la nivelul infrastructurilor, angajamentul Consiliului European ca, până în 2015, niciun stat membru să nu rămână exclus din rețelele Uniunii poate fi realizat cu greu; în acest context, se pronunță în favoarea unei aplicări rapide a unei liste de proiecte de interes comun publicată în octombrie 2013;

103.  ia act de faptul că integrarea fizică a infrastructurii energetice între statele membre reprezintă o condiție prealabilă pentru funcționarea adecvată a piețelor energiei și partajarea transfrontalieră a energiei electrice; reamintește concluziile Consiliului European de la Barcelona din 2002, care au stabilit un obiectiv fără caracter obligatoriu de interconexiune electrică de 10 % din capacitatea națională de producție instalată, care să fie îndeplinit până în 2005; subliniază că majoritatea statelor membre nu au îndeplinit acest obiectiv; prin urmare, invită Comisia să stabilească obiective obligatorii pentru capacitatea de transmisie transfrontalieră minimă și să propună un nou model posibil și noi angajamente pentru integrarea fizică a infrastructurii de electricitate între statele membre, însoțit de un calendar clar al implementării; consideră că acest lucru ar facilita comerțul transfrontalier;

104.  recunoaște că extinderea normelor pieței interne a energiei la Europa de Sud-Est și de Est este indispensabilă pentru securitatea energetică a UE și solicită, prin urmare, statelor membre și Comisiei să își mențină sprijinul politic și financiar în favoarea Comunității Energiei;

105.  solicită Comisiei să analizeze potențialul de stocare a energiei în UE, precum și diferitele tehnologii care ar putea fi utilizate în acest sens, în special în ceea ce privește căldura și energia electrică, în vederea sprijinirii unei abordări mai integrate privind cererea și oferta de energie; ia act de faptul că C-D-I în domeniul tehnologiilor și aplicațiilor de stocare, cum ar fi vehiculele electrice, pot juca un rol important în ceea ce privește stocarea excesului de energie electrică din surse regenerabile și echilibrarea rețelelor energetice; în consecință, solicită Comisiei să utilizeze la maximum posibilitățile de finanțare existente pentru acest tip de cercetare;

106.  ia act de importanța alinierii ritmului investițiilor în infrastructura energetică la investițiile în domeniul surselor de energie; subliniază că modernizarea infrastructurii energetice existente și construirea unei infrastructuri noi, inteligente și flexibile la toate nivelele de rețea pentru producția, transportul (în special prin interconectoarele transfrontaliere de gaze și de energie electrică), distribuția și stocarea energiei, atât căldură, cât și electricitate, sunt esențiale pentru asigurarea unei piețe a energiei stabile și puternic integrate și conectate, cu surse diversificate de aprovizionare, în care orice efect negativ, cum ar fi fluxurile de energie electrică neprevăzute, este evitat; indică faptul că investițiile la scară largă ar trebui efectuate în paralel cu investițiile în rețelele regionale sau chiar locale; subliniază că investițiile în infrastructură menite să atingă astfel de obiective ar trebui să beneficieze de granturi europene la fiecare etapă a implementării lor, în conformitate cu noile orientări privind infrastructura energetică transeuropeană, și ar trebui sprijinite prin intermediul mecanismului Conectarea Europei, destinat să accelereze investițiile în domeniul rețelelor transeuropene de importanță transeuropeană și de a mobiliza finanțare atât din sectorul public, cât și din sectorul privat; evidențiază nevoia de a susține regimuri coerente, eficiente și mai bine coordonate de acordare a autorizațiilor pentru investiții în infrastructură în întreaga Europă; ia notă de faptul că, în contextul utilizării tehnologiilor inteligente, trebuie luate în considerare, de asemenea, aspectele legate de protecția datelor cu caracter personal;

107.  subliniază faptul că stimularea microgenerării va fi un element esențial pentru creșterea ponderii surselor regenerabile de energie; subliniază rolul inițiativelor cetățenești, inclusiv prin cooperative, la fiecare etapă a lanțului energetic: producție, consum și comerțul cu amănuntul; ia notă, în acest context, de faptul că o aprovizionare descentralizată cu energie din surse regenerabile poate contribui la atenuarea problemelor cu care se confruntă rețelele de electricitate și la reducerea nevoii de a construi linii de transport noi și, implicit, a costurilor asociate, având în vedere că tehnologiile descentralizate sunt mult mai apropiate de consumatorii finali; în consecință, ia notă de nevoia tot mai mare de investiții la nivelul distribuției;

Promovarea competitivității economiei UE

108.  consideră că o piață internă finalizată, deschisă și transparentă, în care toate întreprinderile din UE și din țările terțe respectă aquis-ul comunitar, în special în domeniul energiei și al mediului, poate asigura condiții de concurență echitabile pentru furnizorii europeni de energie în raport cu producătorii de energie din țările terțe și le poate consolida poziția de negociere; subliniază necesitatea unei politici externe mai bine coordonate în domeniul energiei;

109.  subliniază faptul că stabilirea prețurilor în funcție de piață în sectorul energiei, inclusiv internalizarea costurilor externe, fără a crea însă o conexiune cu stabilirea prețurilor pe piețele terțe, constituie cea mai bună modalitate de a asigura prețuri competitive;

110.  subliniază necesitatea unui dialog cu țările care nu fac parte din UE, cu privire la punerea în aplicare a principiilor stabilite de UE privind protecția mediului, utilizarea tehnologiilor ecologice și menținerea unui statut de conservare satisfăcător;

111.  consideră că un cadru clar pentru 2030 care stabilește obiective obligatorii pentru energia din surse regenerabile și eficiența energetică va stimula investițiile în tehnologiile inovatoare și sectorul cercetării și dezvoltării, va determina realizarea de investiții private care, combinate cu sprijinul public, va constitui stimulentul atât de necesar pentru impulsionarea economiei la scară mai largă, ducând în acest fel la creșterea competitivității, la creștere economică și la crearea de locuri de muncă de înaltă calitate care nu pot fi relocate în afara Uniunii; consideră că această creștere a investițiilor va duce la reducerea costurilor de producție în industria europeană prin îmbunătățirea eficienței energetice și a resurselor, și la reducerea vulnerabilității la fluctuațiile prețurilor la energie la scară mondială, creând în acest fel un mediu mai stabil pentru investiții; invită Comisia, în cadrul semestrului european, să sublinieze mai bine potențialul de creare de locuri de muncă în sectoarele energetice durabile în fiecare stat membru și în Uniune în ansamblu;

112.  subliniază faptul că stabilirea unor obiective obligatorii privind emisiile de gaze cu efect de seră, energia din surse regenerabile și eficiența energetică va stimula investițiile timpurii în tehnologii durabile, creând astfel locuri de muncă și creștere economică și oferind totodată industriei europene un avantaj competitiv internațional;

113.  solicită Comisiei să pună în aplicare seria de acțiuni-cheie în domeniul ocupării forței de muncă pentru o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și să promoveze creșterea gradului de utilizare a instrumentelor financiare ale UE disponibile la nivelul statelor membre, la nivel regional și local, precum și în sectoarele private, în scopul efectuării de investiții inteligente în tehnologii durabile, de exemplu prin sporirea în continuare a capacității de creditare a Băncii Europene de Investiții (BEI) în domeniul utilizării eficiente a resurselor și al energiei din surse regenerabile;

114.  subliniază faptul că, în următorul deceniu, vor exista nevoi importante de investiții în sectorul energiei electrice, dat fiind faptul că actualele centrale de energie electrică urmează să fie înlocuite, iar rețelele să fie modernizate; insistă asupra faptului că economiile de energie și măsurile privind eficiența energetică vor juca un rol-cheie în reducerea costurilor și garantarea unor prețuri cât mai mici pentru consumatori; subliniază faptul că sectorul construcțiilor reprezintă 40 % din consumul brut de energie în UE și că, potrivit Agenției Internaționale a Energiei, 80 % din potențialul de eficiență energetică al sectorului construcțiilor și peste 50 % din cel al sectorului industrial rămân neexploatate; identifică în cadrul acestui domeniu un potențial semnificativ pentru reducerea facturilor de energie;

115.  îndeamnă Comisia, și în special DG Concurență, să introducă în revizuirea orientărilor privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului, condiții favorabile pentru investițiile în eficiența energetică, inclusiv în sectorul industrial;

116.  invită Comisia să lanseze un studiu care să analizeze modele de piață noi și rentabile pentru a asigura cele mai mici prețuri la energie pentru industrie și consumatori și cea mai bună rentabilitate a investițiilor, integrând surse de energie regenerabilă mai variabile și prevenind relocarea emisiilor de dioxid de carbon; solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte cât mai curând posibil o evaluare și recomandări suplimentare cu privire la acțiunile viitoare pentru a coordona mai bine politicile privind clima, mediul și politica industrială și pentru a preveni riscul de relocare a emisiilor de carbon, în special din sectoarele mari consumatoare de energie electrică, risc generat de relocarea producției în afara UE, ținând seama totodată de contextul internațional;

117.  subliniază faptul că prețurile la energie pentru consumatori și industrie constituie un element foarte important al bugetului gospodăriilor și respectiv al costurilor de producție; consideră că obiectivele UE privind clima ar trebui să stimuleze competitivitatea și securitatea furnizării cu energie a acesteia; solicită, prin urmare, ca orice nou instrument politic legat de aceste obiective privind clima să fie supus unei evaluări de impact obligatorii și aprofundate privind efectele sale asupra competitivității UE și statelor membre; îndeamnă Comisia și statele membre să integreze competitivitatea industrială a UE cât mai complet posibil în toate domeniile politice și sprijină propunerea Comisiei de a mări ponderea industriei în PIB la 20 %;

118.  recunoaște că sectorul european al energiei din surse regenerabile este important pentru creșterea economică și menținerea locurilor de muncă de înaltă calitate și înaltă tehnologie și că sprijină, de asemenea, sectoare precum industria metalelor, industria echipamentelor electrice și electronice, industria IT, construcțiile, transporturile și serviciile financiare; invită Comisia să dezvolte o strategie de politică industrială pentru tehnologiile privind energia din surse regenerabile, care să acopere întregul proces, de la cercetare și dezvoltare până la stadiul de finanțare;

119.  subliniază riscul ca investițiile în tehnologiile durabile să părăsească Europa, printre altele, din cauza incertitudinii în ceea ce privește ambițiile UE pentru continuarea decarbonizării; reamintește că dovezile recente indică faptul că, în timp ce UE rămâne un lider marginal în cursa mondială a tehnologiilor ecologice, SUA și China recuperează rapid diferența; în acest context, constată că ponderea actuală a UE în materie de brevete globale în domeniul tehnologiilor durabile s-a redus la o treime, de la aproape jumătate în 1999; prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre să își intensifice sprijinul în favoarea tehnologiilor și serviciilor durabile; consideră că veniturile provenite din comercializarea certificatelor de emisii (ETS) ar trebui limitate în viitor pentru a permite investițiile în inovare în domeniul tehnologiilor durabile;

120.  constată că principalii concurenți ai UE de pe piața mondială acordă o foarte mare importanță dezvoltării tehnologice, inovării și îmbunătățirii proceselor industriale; constată, de asemenea, că economiile lor se dezvoltă într-un ritm mai rapid decât cel al UE; concluzionează că UE trebuie să acorde prioritate cercetării și dezvoltării (inclusiv dezvoltării parteneriatelor științifice și tehnologice cu partenerii săi internaționali), inovării (în special creării de valoare adăugată europeană în dezvoltarea și producția internă a tehnologiilor durabile), precum și îmbunătățirii productivității proceselor industriale;

121.  subliniază faptul că alocarea gratuită nu abordează motivația economică de a include prețul carbonului în produse; observă că un studiu realizat recent pentru Comisie nu a găsit nicio dovadă care să demonstreze că în cursul celor două perioade anterioare de comercializare a certificatelor de emisii a avut loc o relocare a emisiilor de dioxid de carbon; subliniază faptul că, pentru a reduce pe viitor potențialul risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, o parte din veniturile rezultate din licitații în cadrul ETS ar trebui să fie alocată pentru investiții mari de capital în tehnologii inovatoare în sectoarele cu consum ridicat de energie sau pentru încurajarea unor noi metode de creare de locuri de muncă, de exemplu prin reducerea impozitelor pe muncă;

122.  solicită luarea de măsuri pentru a se anticipa și satisface nevoile în ceea privește gama de competențe necesare pentru locurile de muncă nou create, pentru a se realiza modificări la nivelul sistemelor de educație și de formare și pentru a se răspunde noilor provocări în ceea ce privește locurile de muncă existente care se transformă în locuri de muncă mai ecologice; subliniază faptul că politicile active în domeniul pieței forței de muncă trebuie să aibă obiective clare și să fie elaborate astfel încât să răspundă cererilor lucrătorilor și ale pieței muncii pentru a se evita lipsa unei forțe de muncă calificate în domeniul noilor tehnologii durabile și pentru a asigura accesul tinerilor, al femeilor și al grupurilor dezavantajate la locuri de muncă de calitate în cadrul economiei ecologice;

123.  îndeamnă statele membre și comunitatea internațională să promoveze educația în domeniul științelor, al tehnologiei, al ingineriei și al matematicii (STIM) pentru sectorul energetic și să mențină capacitatea instituțiilor de învățământ de a asigura o forță de muncă calificată, precum și următoarea generație de oameni de știință și de inventatori care vor contribui la atingerea obiectivului unei Europe durabile și autonome din punct de vedere energetic; în acest sens, reamintește rolul important al programului Orizont 2020 și al Institutului European de Inovare și Tehnologie în reducerea decalajului dintre cercetare, educație și inovare aplicată în sectorul energetic;

124.  atrage atenția asupra rolului-cheie pe care IMM-urile îl joacă în calitate de generatoare de creștere economică în cadrul UE, și invită Comisia și statele membre să creeze un mediu favorabil pentru investițiile IMM-urilor în tehnologiile de economisire a energiei, și să le încurajeze în mod activ;

125.  încurajează Comisia să sprijine dezvoltarea unor biocombustibili avansați pentru sectorul transporturilor, care să amelioreze calitatea carburanților, sporind astfel competitivitatea generală a economiei europene, fără a fi nevoie de investiții suplimentare în noi infrastructuri;

126.  invită Comisia să elaboreze o metodă de măsurare a competitivității UE în raport cu cea a principalilor săi concurenți, care ar putea, de exemplu, să se bazeze pe criterii precum politicile fiscale, nivelurile de cercetare și dezvoltare, exporturile de energie, numărul de cercetători și de lucrători cu înaltă calificare, inovarea, prețul energiei în sectorul industrial, politicile de mediu și în domeniul energiei, nivelul salariilor și al productivității, infrastructura, sarcinile de reglementare inutile și alți factori relevanți; subliniază necesitatea de a factoriza costurile externe ale schimbărilor climatice în cadrul acestei noi metode, inclusiv creșteri eventuale ale cheltuielilor de asigurare împotriva riscurilor legate de schimbările climatice;

127.  subliniază cu tărie faptul că orice politică viitoare a UE trebuie să țină seama de punctele forte și de punctele slabe ale economiei acesteia, în special în cadrul unor eventuale acorduri de liber schimb semnate de către UE, având în vedere și măsurile adoptate pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, precum și beneficiile economice ale acestora;

128.  subliniază faptul că prețurile la energie variază între diferitele regiuni în funcție de diferențele geologice, politice și fiscale și că cea mai bună modalitate de a asigura scăderea prețurilor la energie este de a profita pe deplin de resursele de energie durabile interne ale UE; solicită Comisiei să lanseze un studiu cuprinzător în cadrul căruia să analizeze costurile generale ale sistemului, efectele diferitelor surse de energie și impactul lor asupra caracterului adecvat al producției de energie pe termen lung;

129.  constată că Europa este un continent limitat în ceea ce privește resursele și că UE importă aproximativ 60 % din gazele naturale, peste 80 % din petrol și aproximativ 50 % din cărbunele utilizat pentru producția de energie; în acest sens, insistă asupra elaborării unui cadru pentru 2030 care să pună un accent puternic pe sursele durabile și regenerabile de energie în cadrul UE;

130.  subliniază faptul că dialogul social și implicarea lucrătorilor reprezintă valori și instrumente fundamentale, care stau, pe de o parte, la baza promovării coeziunii sociale și a creării unor locuri de muncă de calitate și, pe de altă parte, la baza consolidării inovării și competitivității în economiile europene, permițând concilierea acestor aspecte;

131.  solicită luarea de măsuri pentru a preveni pierderea locurilor de muncă în sectoarele cu emisii ridicate de carbon care sunt cele mai afectate, cum ar fi sectorul energiei electrice, al transporturilor și al construcțiilor și industriile mari consumatoare de energie, care, la nivel mondial, sunt, în general, cele mai ecologice și eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor; solicită facilitarea transferului spre alte sectoare al lucrătorilor din sectoarele cu emisii ridicate de carbon afectate, în cazul dispariției de locuri de muncă în aceste sectoare;

132.  subliniază necesitatea unor măsuri de sprijinire a venitului, însoțite de alte măsuri, cum ar fi formarea, pentru a îmbunătăți și menține capacitatea de inserție profesională, a păstra lucrătorii pe piața muncii și a preveni eroziunea competențelor în timp de criză și de restructurare;

Recunoașterea capacităților diferite ale statelor membre

133.  salută observațiile Comisiei care afirmă că obiectivele UE privind clima și energia pot avea un impact diferit asupra fiecărui stat membru și asupra cetățenilor fiecărui stat membru ceea ce justifică, prin urmare, continuarea activității de a repartiza mai echitabil eforturile, ținând seama de situația specifică fiecărei țări (ca de exemplu, PIB-ul), acordând o atenție deosebită acelor țări care se confruntă cu dificultăți financiare grave, de progresele înregistrate din 1990 în ceea ce privește reducerea emisiilor, de emisiile pe cap de locuitor, de potențialul economic și de potențialul de a reduce emisiile, de sursele de energie regenerabilă, de accesul la tehnologii și capacitatea sa de a realiza economii de energie;

134.  subliniază faptul că adoptarea unei strategii privind decarbonizarea care nu ține seama de situația din anumite state membre ar putea conduce la o creștere masivă a sărăciei energetice în țările respective;

135.  subliniază că, în conformitate cu articolul 194 din TFUE, UE este responsabilă de finalizarea pieței interne a energiei și de promovarea surselor de energie regenerabilă și a eficienței energetice, în timp ce statele membre sunt cele care hotărăsc cu privire la mixul lor energetic și că acestea ar trebui să poată utiliza și dezvolta diferite abordări privind tehnologiile și sursele de energie, care să respecte mediul și să fie acceptabile din punct de vedere social și economic și, în conformitate cu obiectivele Uniunii în materie de climă și energie, să vizeze conservarea și îmbunătățirea mediului; consideră că orice cadru viitor ar trebui să respecte independența statelor membre;

136.  recunoaște faptul că tehnologiile în domeniul energiei din surse regenerabile includ un număr mare de opțiuni tehnice diferite care pot fi utilizate în sectorul energiei electrice, al încălzirii și al răcirii și al transporturilor; subliniază faptul că un obiectiv general obligatoriu privind energia din surse regenerabile pentru 2030 oferă statelor membre posibilitatea și flexibilitatea de a decide când și unde să investească în sectorul energiei și care sunt tehnologiile care contribuie la fiecare din aceste sectoare;

137.  reamintește Comisiei că Parlamentul a solicitat propunerea unei legislații care să oblige toate statele membre să elaboreze o strategie privind reducerea nivelului de carbon până în 2050; consideră că, deși aceste foi de parcurs elaborate la nivel național nu ar trebui să fie obligatorii din punct de vedere juridic, acestea sunt esențiale pentru a oferi investitorilor și funcționarilor claritate cu privire la direcția pe termen lung a politicii și cu privire la măsurile care vor fi necesare pentru atingerea obiectivelor; se așteaptă ca Comisia să propună o metodă de partajare între statele membre a sarcinii de a stabili un termen pentru depunerea acestor foi de parcurs în scopul revizuirii; în cazul în care foile de parcurs sunt considerate a fi nerealiste și în cazul în care statul membru în cauză refuză să ofere explicații adecvate, invită Comisia să propună măsuri suplimentare care ar putea fi necesare pentru a se asigura credibilitatea obiectivelor UE de reducere a emisiilor de CO2 ;

138.  indică faptul că acțiunile planificate ar trebui să se axeze în principal pe punerea în aplicare a unor scenarii de acțiune care țin seama de potențialul existent în statele membre, de perspectivele de dezvoltare a unor noi tehnologii rentabile și durabile și de impactul mondial al punerii în aplicare a politicii propuse, pentru a permite propunerea unor obiective de reducere pentru următorii ani;

139.  solicită Comisiei să îmbunătățească promovarea și eficiența instrumentelor financiare actuale (de exemplu programul NER300) pentru investițiile în tehnologiile durabile, prin colectarea într-o bază de date unică, ușor accesibilă și clară a tuturor informațiilor necesare cu privire la posibilitățile financiare de la nivel național, regional și local;

140.  ia notă de faptul că accesul la capital și costurile capitalului, în special pentru IMM-uri și chiar pentru sectoarele industriei grele, reprezintă adeseori un obstacol în calea investițiilor mari de capital în tehnologii mai curate și în eficiența energetică; solicită, prin urmare, Comisiei să analizeze posibilitățile de a crea un fond care să promoveze dezvoltarea de tehnologii durabile inovatoare și să sprijine inițiativele de îmbunătățire a eficienței industriilor mari consumatore de energie, care ar putea să reunească actualele și noile surse de finanțare și care ar putea contribui la facilitarea investițiilor, fond finanțat, printre altele, printr-o parte a veniturilor sistemului ETS sau prin fondurile structurale sau fondul de coeziune; invită Comisia să dezvolte instrumente financiare inovatoare, să sporească rolul jucat de BEI și de instituțiile publice naționale de finanțare și să atragă finanțare din direcția fondurilor de pensii și a societăților de asigurări;

141.  având în vedere faptul că unele sectoare industriale au nevoie de tehnologii inovatoare pentru a-și reduce în continuare emisiile și pentru a-și îmbunătăți eficiența energetică dincolo de stadiul actual, solicită Consiliului să includă, în măsurile politice, angajamente clare de finanțare pentru cercetare, dezvoltare, instalații-pilot și implementarea noilor tehnologii care să fie coerente cu nivelul eforturilor impus de obiectivele pentru 2030;

142.  solicită ca UE să adopte o abordare pragmatică față de noile modele de piață, modele de reglementare și finanțare pentru soluții energetice durabile;

UE pe plan internațional

143.  constată că mai multe țări emergente și dezvoltate elaborează diferite politici în materie de climă și efectuează investiții în acest domeniu și că își pun în aplicare propriile lor sisteme de comercializare a cotelor de emisii, care urmează exemplul sistemului ETS al UE; salută perspectiva stabilirii unei legături între sistemul ETS al UE și alte mecanisme de comercializare a emisiilor de dioxid de carbon la nivel mondial pentru a crea o piață mondială a carbonului; subliniază faptul că o astfel de abordare globală ar putea conduce la crearea unor condiții de concurență echitabile pentru industria europeană, oferind o abordare cuprinzătoare și rentabilă în ceea ce privește reducerea emisiilor industriale de gaze cu efect de seră; consideră, în acest sens, că un plafon și un sistem de comercializare internaționale ar putea aduce o contribuție semnificativă în aplicarea noului acord mondial obligatoriu din punct de vedere juridic privind combaterea schimbărilor climatice;

144.  subliniază că obiectivul unei colaborări consolidate în politica energetică trebuie să se regăsească și în politica energetică externă și solicită, prin urmare, ca acordurile energetice cu state terțe să fie încheiate la nivel european și să stipuleze obiectivele politicii energetice europene;

145.  constată că rolul de lider al UE în tehnologia în domeniul surselor regenerabile de energie decurge din inovarea adusă în sectorul de fabricare, precum și în alte domenii, cum ar fi integrarea sistemelor; recunoaște faptul că, în urma adoptării obiectivelor obligatorii pentru 2030, UE va juca rolul său de cluster de competențe care permite dezvoltarea unor produse de înaltă calitate și competitive din punctul de vedere al costurilor; consideră că acest lucru va aduce beneficii pieței interne, dar va permite și întreprinderilor europene să pătrundă pe piețele în curs de dezvoltare din țările terțe grație avantajului competitiv al UE; consideră că, în absența unui pachet ambițios pentru 2030, UE riscă să își piardă poziția de lider pe piață și în domeniul tehnologiei;

146.  recunoaște că obiectivele obligatorii pentru 2020 și politicile privind energia din surse regenerabile sunt importante pentru a ajuta UE să obțină poziția de lider tehnologic pe piețele globale și în contextul inovațiilor tehnologice în domeniul surselor regenerabile de energie; subliniază faptul că o continuare a acestei politici, prin adoptarea unui obiectiv obligatoriu privind energia din surse regenerabile pentru 2030, ar permite UE să concureze cu China, SUA, Coreea de Sud, Japonia și India pentru obținerea poziției de lider pe piețele de mâine, chiar și într-o perioadă de constrângeri economice;

147.  subliniază faptul că 138 de țări din întreaga lume au adaptat obiectivele și politicile privind surselor regenerabile de energie; recunoaște faptul că investițiile în tehnologii ecologice în India, China și SUA sunt în creștere într-un ritm mult mai rapid decât în UE; în acest sens, subliniază faptul că Europa este departe de „a fi unică” în acest domeniu, ci dimpotrivă riscă să piardă oportunități economice oferite de tranziția energetică în curs de desfășurare în prezent;

148.  subliniază necesitatea unei acțiuni prioritare pentru ca în primul rând țările dezvoltate să își reducă rapid emisiile și să asigure țărilor în curs de dezvoltare fluxurile financiare necesare pentru adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora; avertizează însă împotriva utilizării unor mecanisme de compensare precum mecanismele de dezvoltare nepoluantă (CDM), întrucât aceste mecanisme s-au dovedit a fi ineficace ca instrumente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și întârzie schimbările structurale esențiale în economiile țărilor dezvoltate;

149.  subliniază necesitatea de a concilia obiectivele de dezvoltare și obiectivele privind schimbările climatice; subliniază faptul că schimbările climatice amenință abilitatea unor regiuni întregi de a se autoaproviziona, demonstrând, astfel legăturile cu obiectivul privind eradicarea sărăciei la nivel mondial care stă la baza procesului Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului și a obiectivelor de dezvoltare durabilă lansat la conferința Rio+20; solicită ca aceste două procese să fie integrate într-un singur cadru general post-2015;

150.  constată că este important ca UE să își păstreze rolul de lider și de pionierat și ca statele membre să transmită un mesaj unitar pentru a susține o poziție comună și puternică în cadrul negocierilor cu privire la climă, pentru a se asigura încheierea unui nou acord mondial cu caracter obligatoriu privind clima în 2015; subliniază faptul că UE trebuie să constituie un exemplu și să adopte un cadrul politic ambițios cu caracter obligatoriu înaintea summitului liderilor organizat de Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, ceea ce va avea o influență pozitivă asupra negocierilor; solicită Comisiei să examineze posibilitatea de a utiliza o parte din veniturile obținute din licitarea certificatelor de emisii pentru a respecta angajamentele financiare internaționale ale UE în materie de climat față de țările în curs de dezvoltare, în conformitate cu nevoile de adaptare și atenuare ale acestora;

151.  subliniază rolul crucial al finanțării pentru a da țărilor în curs de dezvoltare posibilitatea să ia măsuri ambițioase împotriva schimbărilor climatice; insistă, prin urmare, asupra necesității de a crea o arhitectură financiară coerentă pentru combaterea schimbărilor climatice; solicită statelor membre să depună eforturi mai mari pentru a contribui la respectarea angajamentului asumat de țările dezvoltate cu privire la acordarea, până în 2020, a unei finanțări de cel puțin 100 de miliarde de dolari pe an pentru combaterea schimbărilor climatice, în plus față de angajamentul de alocare a 0,7 % din venitul național brut ca asistență oficială pentru dezvoltare;

152.  salută inițiativa „Sustainable Energy 4 All” prezentată de Ban Ki-moon, care promovează eficiența energetică și energia din surse regenerabile drept cele mai relevante soluții de atenuare; solicită UE să sprijine această inițiativă;

153.  invită statele membre și alte părți să abordeze, în cadrul următoarelor negocieri internaționale și în așteptarea unui potențial acord cu caracter obligatoriu, problema legată de relocarea emisiilor de dioxid de carbon la nivel mondial;

154.  prin urmare, solicită o mai bună coordonare între Consiliu, Comisie și Serviciul European de Acțiune Externă pentru ca UE să aibă un punct de vedere unic în cadrul organizațiilor internaționale, să joace un rol mai activ și să aibă o influență mai mare în contextul promovării politicilor durabile;

o
o   o

155.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 42.
(2) JO L 315, 14.11.2012, p. 1.
(3) JO L 140, 5.6.2009, p. 16.
(4) JO L 295, 12.11.2010, p. 1.
(5) JO L 115, 25.4.2013, p. 39.
(6) JO L 1, 4.1.2003, p. 65.
(7) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 72.
(8) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 75.
(9) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 59.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2013)0088.
(11) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 66.
(12) Texte adoptate, P7_TA(2012)0443.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2012)0444.
(14) Texte adoptate, P7_TA(2012)0452.
(15) Texte adoptate, P7_TA(2013)0374.
(16) Texte adoptate, P7_TA(2013)0201.
(17) Texte adoptate, P7_TA(2013)0344.
(18) Texte adoptate, P7_TA(2013)0443.
(19) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 107.
(20) http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/metals-minerals/files/steel-cum-cost-imp_en.pdf
(21) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 28.
(22) Texte adoptate, P7_TA(2013)0300.
(23) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulat „Exploatarea potențialului de ocupare a forței de muncă al creșterii ecologice” (SWD(2012)0092).

Ultima actualizare: 20 iulie 2018Notă juridică