Preşedintele. −Următorul articol este raportul elaborat de Ilda Figueiredo, în numele Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, referitor la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a ratificării de către statele membre, în interesul Comunităţii Europene, a Convenţiei din 2007 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca în domeniul pescuitului (Convenţia 188) [COM(2008)0320 — C6-0218/2008 —2008/0107(CNS)] (A6-0423/2008).

  Ilda Figueiredo, raportoare. – (PT) Doamnă preşedintă, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, cu acest raport dorim să adoptăm propunerea de decizie a Consiliului asupra Convenţiei 188 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) privind munca în domeniul pescuitului, stabilind standarde internaţionale minime care trebuie respectate şi condiţii mai echitabile la nivel mondial. În acest mod vom remedia rata scăzută de ratificare a multor convenţii în domeniul muncii maritime.

Această convenţie, adoptată în iunie 2007, în sesiunea 96 a Conferinţei Internaţionale a Muncii, este destinată să stabilească standardele de muncă internaţionale minime în domeniul pescuitului şi să promoveze condiţii de viaţă şi de muncă decente pentru pescari. Convenţia acoperă, printre alte lucruri, condiţii legate de probleme importante precum sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, efectivul şi orele de odihnă, lista echipajului, repatrierea în caz de probleme, recrutarea, plasarea forţei de muncă şi asigurările sociale.

Profesioniştii din acest sector au aşteptat de mult timp adoptarea acestei Convenţii OIM privind munca în domeniul pescuitului deoarece consideră că ea reprezintă un pas înainte în acordarea importanţei cuvenite acestui sector strategic important, în care lucrează la nivel mondial 30 de milioane de bărbaţi şi femei.

În 2003, Biroul OIM şi constituenţii tripartiţi ai OIM trilaterale au început lucreze la elaborarea standardelor de muncă internaţionale actualizate şi complete pentru domeniul pescuitului, având ca obiectiv asigurarea unei protecţii adecvate pentru pescarii din toată lumea, ţinând seama de natura specială a sectorului şi de condiţiile de viaţă şi de muncă specifice. Luând în considerare faptul că acesta este un sector cu o rată mare de accidente mortale – la care contribuie niveluri grave de exploatare şi o lipsă de protecţie – este nevoie de protecţie specială.

Această convenţie revizuieşte, de asemenea, alte convenţii existente în acest domeniu, în special privind vârsta minimă, examinarea medicală a pescarilor, contractele de muncă şi locuirea la bordul navelor de pescuit. Ea este însoţită de o recomandare (nr. 199). Trebuie reţinut că această convenţie a devenit necesară după adoptarea Convenţiei consolidate a OIM privind munca în domeniul maritim în februarie 2006, care a exclus sectorul pescuitului din domeniul său de aplicare.

Prin urmare, solicităm să fie depuse toate eforturile pentru a ne asigura că diferitele state membre ratifică prompt convenţia, preferabil înainte de 2012, deoarece aceasta va intra în vigoare odată ratificată de către 10 din cele 180 de ţări membre ale OIM, opt dintre care trebuie să fie state costiere. Totuşi, este la fel de important ca prevederile acesteia să fie aplicate în zonele în care nu sunt încă în vigoare.

În final, aş dori să mulţumesc tuturor celor care au contribuit la formularea acestui raport, inclusiv colegului meu Willy Meyer, raportor pentru aviz din partea Comisiei pentru pescuit. Sper că toţi colegii mei îşi vor informa parlamentele şi guvernele naţionale, astfel încât această convenţie să poată fi ratificată cât mai curând posibil.

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei. – (CS) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, pescuitul este prin natura sa cea mai globalizată dintre profesii şi una care înfruntă globalizarea cu toate forţele. Aproximativ 30 de milioane de persoane lucrează în acest domeniu, ele fiind expuse dificultăţilor şi pericolelor foarte diferite, în plus faţă de efectele globalizării. Conform statisticilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, o comparaţie a numărului de accidente mortale din industria pescuitului cu numărul de accidente mortale la locul de muncă în general arată că pescuitul este una dintre cele mai periculoase meserii din lume.

Toate instituţiile europene sprijină Programul pentru muncă decentă recunoscut în general. Comisia şi-a reafirmat angajamentul prin agenda socială reînnoită şi printr-un raport legat de Comunicarea privind munca decentă din 2006. O parte importantă a abordării Comisiei este sprijinul acesteia pentru standardele de muncă internaţionale. O îmbunătăţire generală a condiţiilor de siguranţă, îngrijire medicală şi protecţie legală în domeniul pescuitului, împreună cu niveluri de protecţie socială mai apropiate de cele de care se bucură alţi lucrători, pot fi obţinute doar dacă se depun eforturi pentru a stabili standarde minime la nivel global. În calitate de membri ai Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi cu sprijinul Comisiei, statele membre ale UE au contribuit pe cât de mult posibil la crearea unei convenţii actualizate şi oportune prin care aceste standarde internaţionale minime vor fi stabilite. Acestea pot fi suplimentate cu mecanisme de asigurare a armonizării şi cu mecanisme de asigurare a aplicării, precum inspecţiile în porturi străine sub rezerva anumitor condiţii. Convenţia şi recomandarea care nu este obligatorie legal au fost adoptate în iunie 2007 de către organismul director al Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

Convenţia 188 modifică mai multe standarde anterioare ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii referitoare la pescari şi, când intră în vigoare, aceasta poate crea condiţii egale şi îmbunătăţite pentru toţi. Convenţia reglementează subiecte precum vârsta minimă, examinări medicale, locaţia echipajului, perioadele de odihnă, contractele de angajare, repatrierea, recrutarea şi locaţia lucrătorilor, plata, masa şi cazarea, îngrijirea medicală şi asigurările sociale. Unele părţi ale noii convenţii privesc coordonarea asigurării sociale şi acesta este un domeniu care intră exclusiv în competenţa Comunităţii. Consiliul trebuie să permită prin urmare statelor membre să ratifice aceste părţi ale convenţiei. Domeniile de competenţă partajată acoperă, de asemenea, mai multe teme diferite. Deoarece noile standarde ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii trebuie să intre în vigoare cât mai curând posibil, Comisia propune includerea în convenţie a unei provocări pentru statele membre, şi anume de a încerca să accelereze transmiterea documentelor de ratificare, astfel încât acestea să fie depuse nu mai târziu de 21 decembrie 2012. Această provocare va fi susţinută de o analiză a situaţiei ratificării efectuată de Consiliu înainte de ianuarie 2012.

  Iles Braghetto, în numele Grupului PPE-DE. – (IT) Doamnă preşedintă, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, aşa cum ştim şi cum s-a spus în această seară, Organizaţia Internaţională a Muncii consideră domeniul pescuitului a fi unul dintre cele mai periculoase medii de lucru. Numărul de decese se ridică în fiecare an la aproximativ 24 000 şi aceasta ne oferă o idee despre amploarea problemei. Acest domeniu necesită prin urmare reglementări care să acopere o arie largă şi legi internaţionale cuprinzătoare, capabile să asigure protecţia adecvată a condiţiilor de viaţă şi muncă ale pescarilor din toată lumea, care sunt adesea expuşi unor situaţii de exploatare dură.

Convenţia 188 asupra muncii în domeniul pescuitului este prin urmare o lege de importanţă fundamentală, care urmăreşte să stabilească un tratament identic în sector şi condiţii mai echitabile de concurenţă. După cum s-a menţionat deja, convenţia promovează condiţii demne de viaţă şi muncă pentru pescari, sănătate şi siguranţă la locul de muncă, perioade de odihnă adecvate, lista de echipaj, repatrierea, recrutarea, plata şi asigurările sociale.

Această dezbatere iniţială ne-a făcut să realizăm câte puncte comune există cu privire la importanţa acestei prevederi. Prin urmare, dorim să atragem atenţia asupra necesităţii urgente ca statele membre să ratifice convenţia, astfel încât aceasta să intre în vigoare cât mai curând posibil.

  Proinsias De Rossa, în numele Grupului PSE. – Doamnă preşedintă, sunt foarte încântată că pot vorbi despre acest subiect în această seară. Cred că munca unui pescar sau chiar şi a unei pescăriţe, dacă acestea există, este una dintre cele mai periculoase ocupaţii din lume. Cu siguranţă, doar în Irlanda, rar trece un an fără ca o navă de pescuit să nu fie pierdută pe mare şi mulţi pescari sunt răniţi în timpul lucrului.

Ca fost ministru al asigurărilor sociale din Irlanda, sarcina mea era să găsesc o modalitate prin care drepturile persoanelor care lucrează pe navele de pescuit să poată fi respectate. Acesta este un domeniu extrem de complex, unde problema se pune dacă cineva lucrează cu un „contract de muncă” sau cu un „contract pentru muncă” – diferenţa fiind între cei care lucrează ca angajaţi normali din punct de vedere fiscal şi astfel plătesc contribuţiile sociale angajatorului, respectiv comandantului navei, şi cei care câştigă o cotă din profitul de pe urma capturii, care nu sunt trataţi ca angajaţi normali. Dificultăţile de reconciliere a acestor poziţii sunt extrem de complexe. În calitate de ministru am reuşit să găsesc o reglementare europeană care rezolva problema pentru o scurtă perioadă, dar, din păcate, aceasta a fost ulterior contestată şi s-a considerat că nu se aplică precis la problemele în chestiune.

Importanţa existenţei unor standarde minime comune care sunt aplicate la nivel global se înţelege de la sine. Acestea includ standarde de sănătate şi siguranţă la bord, cazare, alimentaţie şi garantează într-adevăr că ratele minime de plată sunt aplicate, de asemenea, celor care sunt angajaţi şi că există o obligaţie pentru proprietarii şi comandanţii de navă să se asigure că contribuţiile angajaţilor sunt plătite în întregime.

Este important ca acestea să fie standarde minime globale, deoarece, din păcate, există o tendinţă descendentă în acest domeniu, ca şi în alte domenii, astfel încât aprobarea acestei convenţii cât mai curând posibil ar fi cu siguranţă un lucru pe care l-aş solicita insistent într-un stadiu iniţial. Cred că 2012 este departe şi că ar trebui să scurtăm acest termen limită cât mai mult posibil.

  Kathy Sinnott, în numele Grupului IND/DEM. – Doamnă preşedintă, este foarte important ca pescarii să beneficieze de condiţii de muncă rezonabile, sigure, în măsura în care le permite o ocupaţie cu risc ridicat precum pescuitul, şi care să ofere un venit decent care permite bărbaţilor şi femeilor care lucrează în acest domeniu să se întreţină pe ei şi familiile lor. Venitul trebuie să fie, de asemenea, o bază stabilă şi fiabilă pentru menţinerea comunităţilor noastre de coastă. De exemplu, comunităţile de coastă din circumscripţia mea electorală supravieţuiesc cu greu.

Întrebarea mea din cadrul acestei dezbateri este dacă ratificarea Convenţiei 188 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, prin care se extind reglementările şi politicile la cei care lucrează în pescuit, va reprezenta o promovare a activităţii pescarilor şi o protecţie pentru aceştia sau va fi un obstacol şi dacă această convenţie poate asigura sau nu condiţiile echitabile de tratament la nivel global de care industria noastră a pescuitului are nevoie pentru a supravieţui.

O delegaţie din Kenya mi-a spus despre o navă-fabrică japoneză care pescuieşte în apele lor şi ale vecinilor. Care sunt condiţiile în care muncesc lucrătorii de pe nava-fabrică? Din ce am auzit, cred că acestea nu erau prea bune. Ceea ce ştiu este că peştele prins nu ajunge pe masa locuitorilor din Africa, chiar dacă acesta provine din apele lor teritoriale. Când peştele respectiv este vândut pe piaţa internaţională, preţul acestuia atinge un nivel pe care Europa şi în special Irlanda nu-l pot concura.

Pescarii fără locuri de muncă din Irlanda nu primesc ajutor de şomaj şi aceasta creează dificultăţi mari. Prin urmare, dacă ratificarea va obţine o scădere semnificativă a deceselor înregistrate de lucrătorii din domeniul pescuitului, va garanta beneficii de asigurare socială pentru pescari şi beneficii sociale, precum îngrijirea medicală şi ajutorul de şomaj, atunci salut această convenţie şi încurajez ratificarea sa. Dacă aceasta promovează în continuare pescuitul ca o industrie viabilă pentru operatorii mici şi mijlociii, în special pentru vasele de pescuit familiale, atunci o pot susţine cu siguranţă, deoarece, în prezent, pescuitul este un domeniu periculos şi caracterizat de exploatare în multe părţi ale lumii – nu doar pentru peşti, ci şi pentru oameni. Poate convenţia să realizeze toate acestea? Vor fi toate aceste deziderate atinse? Aşa sper.

  Jean-Claude Martinez (NI). – (FR) Doamnă preşedintă, gestionarea sustenabilă a pescuitului înseamnă reglementarea eforturilor de pescuit, bineînţeles, dar trebuie să ia în calcul şi eforturile pescarilor. Pescuitul, după cum este de acord toată lumea, şi mai presus de toate pescuitul costier şi pescuitul oceanic, este cea mai dificilă ocupaţie din lume, chiar dacă nu mai suntem în perioada condiţiilor de pescuit ale bascilor şi islandezilor din secolul 19, care se îmbarcau în campanii lungi. Pescuitul rămâne o profesie foarte dură şi demnă de respect, în care se înregistrează 24 000 de decese în fiecare an.

Pescuitul este exemplul perfect de activitate globală datorită globalizării resursei, adică peştele, care nu ţine seama de graniţele naţionale; prin urmare, legile internaţionale sunt singurul răspuns adecvat. Deoarece munca pescarilor trebuie reglementată la nivel internaţional, legislatorul este, bineînţeles, Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) şi, în prezent, celebrăm a cinzecea aniversare a primelor convenţii de pescuit ale OIM privind vârsta minimă, controalele la angajare, examinările medicale şi cazarea. Convenţia de astăzi, Convenţia 188, va modifica, suplimenta şi revizui astfel convenţiile anterioare. Aceasta trebuie să fie ratificată cât mai curând posibil, înainte de 2012. Convenţia este un bun exemplu de gestionare comună a resurselor globale deţinute în comun de către părţi solidare, iar ratificarea sa este urgentă deoarece profesiunile maritime – docheri, pescari, marinari – în competiţia economică globalizată din prezent, sunt expuse la toate tipurile de abuz, exploatare şi trafic, chiar cazuri de sclavie, în numele reducerii costurilor, evident.

Protecţia legală este prin urmare vitală din punctul de vedere al sănătăţii, cazării, siguranţei, timpului de lucru, condiţiilor de trai, salariilor, îngrijirii medicale şi, astfel, din perspectiva contractelor de muncă şi a asigurărilor sociale. Stabilim aşadar în prezent un statut juridic minim pentru pescari şi, prin aceasta, creăm condiţii egale pentru toţi în vederea concurenţei globale.

Aceasta nu înseamnă neapărat mult pentru pescarii europeni care se bucură deja de aceste beneficii, dar pentru pescarii din restul lumii, din Peru, Asia sau Africa, este un mare pas înainte.

  Marie Panayotopoulos-Cassiotou (PPE-DE). – (EL) Doamnă preşedintă, cred că dezbaterea din această seară este foarte importantă deoarece, cu acordul Parlamentului European şi cu rezoluţia pe care îmi imaginez că o vom susţine unanim mâine, vom da din nou un impuls implementării agendei privind munca decentă pe care am susţinut-o cu toţii anul trecut. Convenţia 188 nu este nimic altceva decât o parte din aplicarea acestei agende în domeniul pescuitului, care nu a fost acoperit de un contract standard privind munca pe mare şi, după cum a menţionat antevorbitorul meu, este foarte importat să avem o acoperire minimă la nivel global şi în acest sector.

Ţările Uniunii Europene vor ratifica, îmi imaginez, această convenţie până în 2012, după cum este prevăzut. Opt state membre au ratificat-o deja, prin urmare convenţia va intra în vigoare şi toţi cei care locuim în zonele de coastă ne vom putea mândri cu faptul că pescarii noştri beneficiază de reglementările acesteia şi nu vor avea concurenţă din partea ţărilor terţe care pot acorda asistenţă socială pentru pescarii lor.

Aş dori să repet că Parlamentul a votat deja în favoarea protecţiei pentru femeile care lucrează în pescuit sau în activităţi legate de pescuit. Angajarea femeilor în pescuit, atât direct cât şi indirect, este foarte importantă, deoarece dacă femeile din zonele de coastă nu ar fi alături de pescari, aceste zone ar fi mult mai sărace şi mai puţin populate, deoarece necesităţile sunt asigurate de oameni, nu doar de texte legislative.

Prin urmare, contribuim la o cultură a zonelor de coastă, o cultură socială care va utiliza elementele culturale ale Europei legate de mare şi de zonele de coastă. De la sud la nord, fiecare zonă are specificul ei; totuşi, convenţia pe care o adoptăm pentru ratificare de către statele membre oferă acoperire pentru fiecare caz şi pentru toate necesităţile pescarilor.

În special, trebuie să susţinem măsuri pentru educaţia lor şi îngrijirea la o vârstă înaintată.

  Zuzana Roithová (PPE-DE). – (CS) Domnule comisar, ca şi colegii mei, membri ai Parlamentului, consider necesară adoptarea standardelor care vor asigura condiţii de muncă decente pentru angajaţii din industria pescuitului. Nu este posibil ca Uniunea Europeană, în secolul 21, să permită condiţii similare cu munca sclavilor în orice ramură de activitate. Apreciez faptul că amendamentele propuse au fost adoptate într-un format trilateral în care guvernele, angajatorii şi angajaţii elaborează un standard de muncă internaţional complet care ia în calcul natura specifică a acestei industrii. Latura pozitivă este că noul acord stabileşte o vârstă minimă, examinări medicale, perioade de odihnă şi asigurări sociale şi că se ocupă, de asemenea, de cazare, alimentaţie, siguranţă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă. Toate aceste elemente vor conduce, fără îndoială, la condiţii de muncă decente pentru pescari şi la reducerea numărului de cazuri de răniri şi decese. Chiar dacă reprezint o ţară care nu are ieşire la mare, primesc cu încântare acest standard, îi susţin pe pescari şi le doresc ratificarea cât mai rapid posibil a acestei convenţii; şi nu doar pentru că-mi place peştele.

  Paulo Casaca (PSE). – (PT) Şi eu aş dori să-mi adaug susţinerea faţă de cele spuse de raportor, de domnul comisar şi de toţi colegii noştri, membri ai Parlamentului, care au salutat această iniţiativă a Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi care fac acum apel la toate statele membre să ratifice Convenţia 188.

Problema este că victimele dereglementării din domeniul pescuitului – această piaţă sălbatică fără frontiere, principii sau limite – nu sunt doar sustenabilitatea resursei reprezentate de peşte, ci şi pescarii înşişi. Protecţia pescarilor trebuie să devină o parte fundamentală a politicii comune în domeniul pescuitului, dacă nu chiar nucleul acesteia.

Aceasta este solicitarea mea fundamentală: să nu ne oprim la ratificarea acestei convenţii internaţionale, ci să punem protecţia pescarilor în centrul politicii comune în domeniul pescuitului.

  Vladimír Špidla, membru al Comisiei. – (CS) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, sper că-mi veţi acorda plăcerea de a nota argumentele exprimate în dezbatere, întrucât ele au evidenţiat, din foarte multe puncte de vedere, importanţa convenţiei dezbătute. Acestea evidenţiază, de asemenea, din la fel de multe puncte de vedere şi cu argumente profunde, importanţa convenţiei pentru viaţa de zi cu zi a pescarilor, al căror număr este de aproximativ 30 de milioane, aşa cum am menţionat în introducerea mea. Doamnelor şi domnilor, în opinia mea, procesul formal al acestei propuneri este clar. Următoarele noastre eforturi politice trebuie direcţionate către obţinerea ratificării cât mai curând posibil, deoarece termenul limită din propunerea Comisiei a fost stabilit pentru cel mai târziu posibil şi orice reducere a duratei ar fi, în opinia mea, un lucru bun. Aş dori să mulţumesc încă o dată raportoarei Ilda Figueiredo pentru munca pe care a depus-o şi să mulţumesc tuturor membrilor Parlamentului pentru sprijinul arătat faţă de această propunere.

  Ilda Figueiredo, raportoare. – (PT) Doresc să mulţumesc preşedintelui şi domnului comisar, precum şi tuturor membrilor care au luat cuvântul şi au susţinut ratificarea acestei convenţii. Sunt sigură că raportul va fi adoptat mâine de către Parlamentul European, contribuind astfel la ratificarea rapidă de către statele membre a Convenţiei 188, însoţită de Recomandarea 199, privind munca în domeniul pescuitului.

Aşa cum s-a menţionat aici, scopul nostru este ca aceasta să intre curând în vigoare, preferabil înainte de 2012, de aceea solicităm ratificarea acesteia de către toate statele membre. Aceasta va contribui semnificativ la obţinerea standardelor internaţionale minime care garantează condiţii de lucru mai bune, mai multă siguranţă şi mai puţine accidente mortale pe plan mondial pentru acest domeniu foarte periculos, dar strategic.

Convenţia va contribui, de asemenea, la recunoaşterea demnităţii pescarilor, a căror muncă este atât de dificilă, încât trebuie să se afle în centrul preocupărilor noastre.

  Preşedintele. −Dezbaterea s-a încheiat.

Votul va avea loc mâine.