Preşedinte. −Următorul punct de discuţie constă din declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei cu privire la întoarcerea şi repatrierea deţinuţilor din centrul de detenţie de la Guantánamo, precum şi la presupusa folosire de către CIA a ţărilor europene pentru transportul şi detenţia ilegală de prizonieri.

  Alexandr Vondra , preşedintele în exerciţiu al Consiliului. −Domnule Preşedinte, sunt conştient de faptul că problema Guantánamo este un subiect de preocupare majoră pentru Parlament. De asemenea, sunt conştient de faptul că Parlamentul, prin diversele rezoluţii adoptate din 2002, şi-a exprimat opinia în mod clar cu privire la această problemă. Prin urmare, cred că aţi întâmpinat în mod favorabil, la fel cum a procedat şi Consiliul, decizia preşedintelui Obama de a închide Guantánamo în termen de un an de zile. Preşedinţia şi-a exprimat acest punct de vedere printr-o declaraţie făcută la scurt timp după ce preşedintele Obama a semnat Decretele prezidenţiale. Miniştrii au întâmpinat în mod favorabil această decizie, în cadrul ultimei întâlniri a Consiliului pe tema Afaceri generale şi externe, după cum probabil ştiţi deja.

Preşedintele Obama şi-a anunţat, de asemenea, hotărârea de a suspenda judecarea cauzelor de către comisiile militare, de a reafirma Convenţia de la Geneva, de a pune capăt programului de detenţii secrete şi de a întrerupe tehnicile extreme de interogare. Aceste binevenite dezvoltări ne vor da posibilitatea de a consolida şi mai mult cooperarea transatlantică în sfera combaterii terorismului.

Desigur, decizia de a închide Guantánamo este în primul rând responsabilitatea Statelor Unite. Totuşi, dat fiind interesul nostru comun în combaterea terorismului şi în afirmarea drepturilor omului şi a statului de drept, miniştrii participanţi la şedinţa Consiliului de săptămâna trecută au discutat modalităţile prin care statele membre ar putea oferi asistenţă practică Statelor Unite şi, mai ales, dacă ar putea accepta foşti deţinuţi.

În decretul său prezidenţial de închidere a centrului de detenţie de la Guantánamo, preşedintele Obama a dispus să se elaboreze un raport asupra situaţiei tuturor deţinuţilor.Acesta este în curs de elaborare. Se are în vedere repatrierea deţinuţilor pentru aceia dintre ei care vor fi eliberaţi ca urmare a acestui raport. Problema acceptării de către statele membre a foştilor deţinuţi este o decizie naţională. Totuşi, săptămâna trecută s-a convenit că ar fi de dorit să se dea un răspuns politic comun şi că posibilitatea unei acţiuni europene coordonate ar putea fi exploatată mai în detaliu.

Acest subiect dă naştere unui număr de probleme politice, juridice şi de securitate care implică o analiză şi de o consultare mai aprofundată şi care – acest aspect fiind, de asemenea, foarte important – vor necesita implicarea Ministerelor de Justiţie şi de Afaceri Interne din statele membre. Acest proces este abia la început şi Consiliul va reveni asupra acestei probleme de îndată ce unele dintre aceste aspecte au fost clarificate în detaliu. Acesta este un subiect asupra căruia COPS (Comitetul politic şi de securitate) desfăşoară lucrări, acestea având loc chiar şi în momentul de faţă, de exemplu.

Înţeleg pe deplin interesul continuu al Parlamentului, aşa cum rezultă din propunerea de rezoluţie care a fost prezentată în cadrul acestei şedinţe şi pe care am citit-o. Aş dori să vă asigur că Preşedinţia va trata cu deosebită atenţie această problemă şi vă va ţine la curent cu privire la rezultatul discuţiilor viitoare din Consiliu şi la orice alte evenimente.

  Jacques Barrot , vicepreşedinte al Comisiei. −(FR) Domnule Preşedinte, îi urez un cald bunvenit dlui Vondra şi mă bucur să mă aflu la unison cu spusele dumnealui, fiind evidentă necesitatea cooperării îndeaproape a Comisiei cu Preşedinţia în privinţa acestei probleme dificile.

Aş dori în mod special să îi ofer, la rândul meu, sprijinul dnei Ferrero-Waldner care, în ultimul moment, nu a mai putut participa la întâlnirea noastră din această seară. Prin urmare, voi vorbi atât în numele dumneaei, cât şi în numele meu.

Comisia a primit în mod foarte favorabil iniţiativele luate de preşedintele Obama după învestitura sa. Acum sunt îndeplinite toate condiţiile pentru relansarea relaţiilor dintre Statele Unite şi Europa, iar Comisia va depune eforturi importante pentru a revitaliza acest parteneriat.

Cel mai elocvent exemplu de schimbare de orientare a Statelor Unite este intenţia acestui stat de a lua în considerare problemele de drepturile omului cu privire la tratamentul acordat suspecţilor de terorism. Apreciem faptul că preşedintele Obama doreşte să închidă cât mai repede centrul de detenţie de la Guantánamo şi, în acelaşi timp, să stabilească contactul cu lumea islamică şi să confirme angajamentul Statelor Unite în procesul de pace din Orientul Mijlociu.

Remarcăm, de asemenea, cu satisfacţie alte trăsături la fel de importante ale ordinelor semnate în data de 22 ianuarie, anume închiderea închisorilor secrete ale CIA, interzicerea totală a folosirii torturii şi a tratamentelor crude, inumane sau degradante, precum şi suspendarea judecării cauzelor de către tribunalele militare.

Uniunea Europeană menţine un dialog politic activ cu Statele Unite în care, desigur, dăm prioritate promovării drepturilor omului la nivel mondial. De asemenea, ne alăturăm Statelor Unite în lupta împotriva ameninţării teroriste, dar întotdeauna în conformitate cu obligaţiile noastre din domeniul drepturilor omului.

Detenţia fără judecare preliminară a prizonierilor la Guantánamo timp de câţiva ani a oferit un pretext grupărilor teroriste care încearcă să se radicalizeze şi să recruteze noi membri. Uniunea Europeană şi-a manifestat deja opoziţia faţă de Guantánamo. Parlamentul dumneavoastră, Parlamentul European, a solicitat în nenumărate rânduri închiderea acestui centru, deoarece lupta împotriva terorismului trebuie să fie dusă în conformitate cu dreptul internaţional. În lupta împotriva terorismului, este important să se respecte drepturile omului nu numai ca o chestiune de principiu, ci şi pentru a combate radicalizarea la nivel mondial. Suntem de părere că trebuie să fie respectate drepturile conferite prin legislaţia internaţională tuturor deţinuţilor. Cu excepţia conflictelor armate, persoanele nu ar trebui deţinute în mod arbitrar şi ar trebui să aibă dreptul la un proces cinstit şi legal. Am ridicat aceste probleme în cadrul dialogului politic cu Statele Unite. Parlamentul European a jucat un rol important în conştientizarea acestei probleme.

Aş adăuga, în conformitate cu cele spuse de Dl Vondra, că autorităţile americane ar trebui să reanalizeze cazul fiecăruia dintre deţinuţii de la Guantánamo. Un grup de lucru, condus de procurorul general şi compus din secretarii de stat pentru apărare şi securitate internă şi din oficialităţi de nivel înalt şi-a demarat deja lucrările.

Preşedintele Obama a anunţat că se vor face noi eforturi diplomatice pentru găsirea unei soluţii pentru problema Guantánamo.

În cadrul ultimului Consiliu al miniştrilor afacerilor externe din data de 26 ianuarie, conform raportului dnei Ferrero-Waldner, a avut loc o scurtă discuţie despre Guantánamo. Câteva state membre şi-au exprimat dorinţa de a stabili un cadru comun pentru o abordare concertată din partea Uniunii Europene, deşi într-o primă fază, dle Vondra, statele membre vor trebui să decidă, în fiecare caz separat, cu privire la răspunsul la cererile emise de către Statele Unite.

În strânsă colaborare cu Secretariatul Consiliului, am propus să analizăm mai în detaliu aceste aspecte. Examinăm şi aspecte legate de modalitatea în care ţări terţe ar putea primi foşti deţinuţi. Chiar dacă deţinuţii eliberaţi ar trebui, în principiu, să se întoarcă în ţările lor de origine, unii dintre deţinuţii care este posibil să fie puşi în libertate nu se pot întoarce în ţara lor de teama persecuţiilor, torturii sau tratamentelor inadecvate.

Laolaltă cu Statele Unite, dorim să analizăm îndeaproape cu ce ar putea ajuta Uniunea Europeană pentru a strămuta aceste persoane într-un loc sigur. Totuşi, aceste cazuri speciale vor prezenta aspecte delicate, complicate, care trebuie luate în calcul anticipat. Principiul nu se va schimba niciodată: trebuie să facem orice se impune pentru a garanta respectarea deplină a drepturilor omului. În toate aceste situaţii, dorim să adoptăm o atitudine pozitivă şi constructivă faţă de noua administraţie a Statelor Unite. În acelaşi timp, trebuie să luăm toate măsurile pentru a ne asigura că abordarea Uniunii Europene respectă obligaţiile asumate de noi cu privire la drepturile omului, precum şi propria noastră legislaţie.

Această abordare nu va fi nici uşoară şi nici rapidă. Ne vom confrunta cu chestiuni dificile care vor necesita o acţiune concertată a statelor membre pentru a se ajunge la o soluţie coerentă din partea Uniunii Europene. Vom face tot ceea ce ne va sta în putere pentru a contribui la dezbaterea privitoare la măsurile practice care trebuie adoptate la nivelul Comunităţii.

În prezent, SUA nu a făcut nicio cerere oficială. După cum a spus dna Ferrero-Waldner în repetate rânduri, este necesară o cooperare pozitivă. Trebuie să lucrăm împreună cu statele membre pentru a realiza acest lucru.

La următorul Consiliu pentru Justiţie şi Afaceri Interne din data de 26 februarie, vom face apel la statele membre să adopte o atitudine concertată şi s-ar putea, de asemenea, să folosim precedentul soluţiei utilizate în momentul în care palestinienii au fost aduşi în Europa imediat după evenimentele de la Biserica Naşterii Domnului din 2002.

Comisia doreşte, desigur, să le asiste pe statele membre care decid să primească foşti deţinuţi de la Guantánamo pe teritoriul lor. Evident, va rămâne totuşi la latitudinea acelor state membre să definească statutul foştilor deţinuţi care sunt, de asemenea, cetăţeni ai unor state terţe şi care, în principiu, ar putea fi transferaţi pe teritoriul acestora.

Fiecare caz va fi analizat separat, luându-se în calcul situaţia fiecărei persoane, precum şi considerentele umanitare şi implicaţiile de securitate. Decizia de a primi şi de a conferi un statut rămâne în final la latitudinea fiecărui stat membru. Această abordare trebuie totuşi să facă parte dintr-un cadru comun, în măsura posibilului.

Domnule Preşedinte, aceasta este ceea ce am dorit să menţionez, atât personal cât şi în numele dnei Ferrero-Waldner. Mă întrebam dacă ar trebui în acest moment să fac o declaraţie despre transportul şi detenţia ilegală de prizonieri în zona Europei. Atunci voi continua şi voi face o declaraţie care, deşi relativ scurtă, va răspunde la multe dintre întrebările Parlamentului.

Aceasta se referă la folosirea de către CIA a ţărilor europene pentru transportul şi detenţia ilegală a prizonierilor. Direcţia adoptată de Comisie încă de la început se bazează pe trei idei: în primul rând, combaterea terorismului trebuie făcută astfel încât drepturile fundamentale să fie pe deplin respectate; în al doilea rând, adevărul, oricare ar fi acesta, trebuie să fie scos la iveală; în al treilea rând şi cel mai important din punctul meu de vedere, acest tip de acte trebuie preîntâmpinate pe viitor.

Comisia şi-a exprimat în mod repetat opinia că practicile cunoscute sub numele de transfer extraordinar şi detenţie secretă sunt o violare a drepturilor fundamentale garantate de Convenţia europeană a drepturilor omului şi de Carta drepturilor fundamentale.

Comisia a declarat, de asemenea, că este esenţial ca statele membre implicate să efectueze anchete extinse, independente, imparţiale pentru stabilirea adevărului, oricare ar fi acesta. Aceasta este o obligaţie pozitivă ce rezultă din Convenţia europeană a drepturilor omului. Trebuie menţionat că în câteva state membre au fost demarate deja anchete.

Cât despre ipotezele privitoare la detenţiile secrete în Polonia, Comisia le-a scris autorităţilor poloneze de câteva ori. Deoarece mi s-au încredinţat responsabilităţi cu privire la probleme de “justiţie, libertate şi securitate”, eu însumi le-am scris autorităţilor poloneze în data de 28 mai 2008, evidenţiind importanţa unor anchete adecvate.

Ca urmare a acestei scrisori, în august 2008, asistentul procurorului general m-a informat că începuse în sfârşit o anchetă penală şi că mă va informa asupra rezultatelor acesteia.Cred că acesta este un mare pas înainte.

De asemenea, m-am adresat şi României cu privire la problema detenţiilor secrete. În iunie 2008, primul-ministru al României mi-a trimis raportul eliberat de comisia de anchetă a Senatului. După mai multe contacte, autorităţile române au decis să efectueze anchete suplimentare pentru a analiza informaţiile prezentate în cel de-al doilea raport al dlui Marty, care a fost ales raportor de către Consiliul European.

Numai o astfel de abordare, care pune accent pe nevoia de a efectua o anchetă adecvată la nivel naţional, ne va permite să avansăm. Uniunea şi Comisia nu au nici puterea, nici resursele pentru a putea înlocui statele membre în această sarcină de aflare a adevărului. Numai instrumentele şi resursele de anchetă ale statelor membre vor fi suficiente pentru această sarcină.

Evident, Comisia, iar aici îmi voi lua un angajament faţă de dumneavoastră, speră că aceste investigaţii se vor finaliza şi vor face posibilă, acolo unde este cazul, determinarea persoanelor răspunzătoare şi, acolo unde este cazul, asigurarea unor despăgubiri victimelor.

Pe lângă solicitările adresate statelor membre de a efectua investigaţii, una dintre contribuţiile practice ale Comisiei, ca urmare a Rezoluţiei Parlamentului European din 2 februarie 2007, a constat în clarificarea definiţiei “aeronavelor de stat” şi, în timpul mandatului meu de Comisar pentru transporturi, am prezentat o comunicare despre aviaţia civilă şi de afaceri care a lămurit lucrurile.

Parlamentul a solicitat, de asemenea, o evaluare a legislaţiei naţionale împotriva terorismului. Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra situaţiei actuale, Comisia a trimis un chestionar statelor membre cu privire la eficienţa măsurilor de combatere a terorismului şi la relaţia dintre acestea şi drepturile fundamentale. Comisia a primit răspunsuri de la 27 de state membre, iar documentul care conţine aceste răspunsuri va fi publicat în următoarele şase luni. În acest moment este nevoie să se prezinte sub lumina adevărului toate aceste răspunsuri.

Vi le înmânez, dle Preşedinte; Am folosit ceva timp din timpul acordat, doamnelor şi domnilor, însă este adevărat că, fiind vorba de o sferă în care Uniunea are puteri limitate, Comisia a făcut eforturi pentru dezvăluirea adevărului şi pentru promovarea respectarea drepturilor fundamentale. Nu pot spune decât un singur lucru şi prin acesta îmi iau un angajament personal. Desigur, voi veghea în continuare ca întregul adevăr să iasă la iveală, mai presus de toate, astfel încât să putem fi siguri că astfel de acţiuni regretabile nu se vor mai repeta.

  Alexandr Vondra , preşedintele în exerciţiu al Consiliului. −Domnule Preşedinte, mă aşteptam la două aspecte diferite: pe de o parte, Guantánamo, iar pe de alta, detenţiile şi transferurile secrete. După cum ne-am putut da seama cu toţii, în timpul primelor sale zile de mandat, preşedintele Obama a luat trei decizii. Despre prima dintre ele v-am vorbit deja, şi anume Guantánamo, dar au mai existat două la fel de importante.

În primul rând, a pus capăt programului de detenţii secrete al CIA. A dispus ca, pe viitor, toţi deţinuţii SUA să fie înregistraţi la Comitetul Internaţional al Crucii Roşii. Adoptând această decizie, a abordat o problemă care preocupa atât Consiliul, cât şi Parlamentul European.De aceea Consiliul a întâmpinat extrem de favorabil şi această decizie. Sunt sigur că este întâmpinată la fel de favorabil şi de Parlament.

Preşedintele Obama a pus capăt şi folosirii tehnicilor extreme de interogare ale CIA. Anchetatorii SUA nu se mai pot baza pe opiniile juridice cu privire la tortură şi la alte tehnici de interogare elaborate după 9/11. Această decizie este importantă. Uniunea Europeană s-a angajat să interzică în mod absolut tortura şi tratamentele crude, inumane şi degradante.

Cu privire la a treia decizie, preşedintele Obama a dispus, de asemenea, revizuirea politicilor privitoare la transfer pentru a se asigura că acestea sunt în concordanţă cu obligaţiile de drept internaţional asumate de SUA.În viitor, politicile nu trebuie – citez – “să aibă ca rezultat transferul indivizilor către alte naţiuni pentru a fi supuşi torturii sau altor asemenea activităţi în scopul sau având ca efect subminarea sau sustragerea de la angajamentele sau obligaţiile SUA de a asigura un tratament uman indivizilor care sunt în custodia şi sub controlul său”.

Considerăm că aceste decizii, adoptate simultan cu decizia de a închide Guantánamo, pe care am menţionat-o deja, vor întări şi mai mult cooperarea cu SUA în ceea ce priveşte combaterea terorismului. Cred că acest lucru poate reinstaura şi un climat mai favorabil în relaţiile transatlantice şi că poate răspunde sentimentelor care au fost exprimate foarte pregnant de Parlament, precum şi de o parte importantă a opiniei publice din Europa.

Cred că în această privinţă putem fi cu toţii de acord, încă de la început, asupra unui punct: contextul discuţiei de astăzi s-a schimbat extrem de mult. De asemenea, sunt conştient că presupusa folosire de către CIA a ţărilor europene pentru transportul şi detenţia ilegală a prizonierilor a fost o sursă de intensă preocupare pentru mulţi membri ai Parlamentului. Aţi urmărit aceste aspecte îndeaproape şi prin activităţile comisiei temporare.

Poziţia Parlamentului a fost clar exprimată în rezoluţia dumneavoastră din februarie 2007. Vreau să subliniez faptul că în ceea ce priveşte combaterea terorismului, Consiliul şi-a reiterat întotdeauna angajamentul în acest sens, folosind toate mijloacele disponibile, deoarece terorismul în sine reprezintă o ameninţare la adresa sistemului de valori bazat pe statul de drept.

Consiliul a declarat în repetate rânduri că existenţa unor unităţi secrete de detenţie, unde persoanele deţinute sunt ţinute într-un vid juridic, nu este în conformitate cu legislaţia internaţională umanitare şi cea privind drepturile omului. Aceasta rămâne în continuare opinia noastră, în legătură cu care ne-am asumat un angajament, dar schimbarea de context reprezentată de situaţia actuală din SUA semnifică faptul că aş dori, de asemenea, să ne concentrăm în principal asupra viitorului. Să ne uităm înainte, nu înapoi. Consiliul întâmpină cu bucurie recenta decizie a preşedintelui SUA în această privinţă.

Comunitatea transatlantică este o comunitate cu valori comune şi trebuie să rămână ca atare dacă suntem capabili să ne apărăm interesele în lume. Nu există nicio îndoială că drepturile omului şi susţinerea statului de drept în combaterea terorismului aparţin acestei moşteniri comune.

  Hartmut Nassauer , în numele grupului PPE-DE. - (DE) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, prizonierii de la Guantánamo ar trebui acceptaţi în Uniunea Europeană? Aceasta este întrebarea pe care trebuie să ne-o punem astăzi. Răspunsul va depinde de considerentele după care alegem să ne ghidăm.

Unii oameni emit ipoteza că prizonierii au fost torturaţi. Acesta este un motiv pentru a îi accepta, în conformitate cu dictatele umanităţii. Fără nicio îndoială, tortura este cea mai inumană şi degradantă practică. Dacă aceşti oameni au fost torturaţi, atunci ei au dreptul la compasiunea noastră, indiferent de acuzaţiile individuale care le-au fost aduse. Totuşi, este acesta singurul aspect pe care trebuie să îl luăm în considerare?

Spre exemplu, mulţi dintre oamenii care sunt sau au fost încarceraţi în Guantánamo au fost in tabere de antrenament pentru terorişti în Afganistan după 11 septembrie. Aceştia nu erau turişti care doreau să cunoască frumuseţea ţării, ci potenţiali terorişti. Avem datoria de a îi proteja pe cetăţenii Europei de potenţialii terorişti.

Din nefericire, tortura se practică peste tot în lume şi o condamnăm în mod constant. Însă nu mergem atât de departe încât să spunem că oricine a fost torturat are dreptul de a fi acceptat în Europa. Nu am făcut încă acest lucru din motive întemeiate. În schimb am cântărit această opţiune în raport cu nevoia de securitate în Uniunea Europeană. De asemenea, trebuie să facem acest lucru şi în cazul de faţă. Trebuie să ne asigurăm că potenţialii terorişti nu se stabilesc în Europa şi, prin urmare, evaluând această problemă, aş dori să văd că i se acordă prioritate nevoii de securitate înainte de orice alte considerente.

  Martin Schulz, în numele grupului PSE. - (DE) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, colegul meu Claudio Fava va vorbi în numele grupului nostru despre aspecte referitoare la zborurile CIA şi la această parte a discuţiei. Mă voi concentra asupra problemelor legate de închiderea centrului de la Guantánamo şi voi începe prin a-îi răspunde lui Hartmut Nassauer.

Este adevărat că cerinţele de securitate ale oamenilor din Uniunea Europeană reprezintă un standard faţă de care trebuie să ne măsurăm acţiunile. Totuşi, aş dori să încep cu o întrebare: Ce ne afectează mai mult securitatea? Oare teama de a accepta deţinuţi de la Guantánamo aici, deoarece sunt consideraţi ca reprezentând un risc la adresa securităţii după ce sunt eliberaţi? Sau – ceea ce este mai probabil – faptul că existenţa acestui centru, care funcţionează împotriva legislaţiei internaţionale şi încalcă drepturile omului, este motivul de bază din spatele unui val de furie copleşitoare resimţită de milioane de oameni de pe întreg globul? Aceasta deoarece aşa-numita lume vestică, care într-adevăr fost provocată într-un mod fără precedent de evenimentele din 11 septembrie, era, într-o oarecare măsură, incapabilă să influenţeze ceea ce s-a petrecut şi, prin urmare, a trebuit să accepte faptul că un preşedinte al Statelor Unite ale Americii a încălcat unele drepturi fundamentale ale omului prin faptul că a considerat că acesta este răspunsul adecvat la provocare.

Cred că acest lucru a contribuit în mod semnificativ la lipsa din ce în ce mai mare de securitate din lume decât dacă am afirma acum, când un alt preşedinte vrea să îi redea ţării sale măreţia de odinioară, făcând din Statele Unite un simbol al apărării drepturilor fundamentale în lume, decât dacă noi, europenii, am afirma acum că nu vrem să avem nimic de-a face cu aceasta, trebuie să decideţi singuri ce o să faceţi în această privinţă.

Am transmite mesajul că o confederaţie de state precum Uniunea Europeană, care crede că este şi chiar este o comunitate guvernată de lege, vrea să se eschiveze de la responsabilităţile sale folosind acest argument în momentul în care este oprită o situaţie ilegală. Nu ne putem aştepta ca cetăţenii noştri să accepte că acesta este un risc de securitate. Acesta este mesajul greşit. Acest lucru este dezastruos, deoarece comportamentul nostru este mai negativ decât al unor persoane care, asemenea lui Barack Obama, se duc acolo şi spun că în ciuda tuturor riscurilor pe care şi le asumă, în ciuda opoziţiei armatei, în ciuda opoziţiei din SUA, deoarece şi persoanele de acolo spun „lăsaţi-i în Guantánamo, nu îi aduceţi aici, aici reprezintă un risc mai mare”, care spun că în ciuda acestei opoziţii, există o putere simbolică care rezultă din faptul că un preşedinte nou revine la respectarea drepturilor fundamentale ale omului, ceea ce include drepturile celor care nu au arătat ei înşişi nicio consideraţie pentru drepturile fundamentale ale omului.Dacă nu l-am ajuta în această situaţie ar fi un lucru greşit şi ar merge cel puţin împotriva percepţiei pe care o are grupul meu cu privire la sarcina Uniunii Europene, care este aceea de a se asigura că această comunitate guvernată de lege pe care am creat-o intern este exportată ca aspect al politicilor internaţionale.

Putem face aceasta doar când contribuim în mod credibil, în limitele noastre, la asigurarea faptului că drepturile fundamentale ale fiecărui om au prioritate. Guantánamo este un loc al ruşinii. Guantánamo este un loc al torturii. Din acest motiv demonstrează şi faptul că însăşi confederaţia statelor vestice nu poate pretinde că practică ceea ce propovăduieşte, şi anume, lucrul cel mai important din toate, că demnitatea omului este inviolabilă. Acesta este primul articol din Carta drepturilor fundamentale. Carta nu statuează că această inviolabilitate poate fi redusă. Sentimentul superiorităţii noastre asupra filosofiei teroriste are de-a face cu faptul că spunem că le vom garanta acestor oameni până şi drepturile lor fundamentale, acestor oameni care vor să le refuze altora aceste drepturi, prin acţiunile lor.

Din acest motiv, consider că putem aduce o contribuţie mai importantă la securitatea mondială dacă Guantánamo este închis, dacă îl susţinem pe Barack Obama şi dacă jucăm un rol activ în cazul în care administraţia SUA ne va solicita acest lucru şi dacă putem colabora cu guvernul pentru a crea un proces de acceptare a acestor persoane, decât dacă am propovădui un fals concept de securitate care, dle Nassauer, ar putea fi implementat numai dacă poliţia şi serviciile secrete şi-ar face datoria. Nu este vorba de posibilitatea de a se mişca în Europa în mod liber şi fără a fi supravegheaţi în cazul persoanelor care vor ieşi din Guantánamo. Aspectul legat de securitate este important, însă în acest caz, trebuie să li se acorde o prioritate mai mare drepturilor fundamentale.

(Aplauze)

PREZIDEAZĂ: DL SIWIEC
Vicepreşedinte

  Graham Watson, în numele Grupului ALDE. – Domnule preşedinte, atunci când senatorul Obama a devenit preşedintele Obama, am răsuflat cu toţii uşuraţi. Axa răului, schimbarea de regim, războiul împotriva terorii: cetăţenii europeni doresc ca aceste eufemisme să fie consfinţite în istorie, alături de oamenii care le-au inventat.

Dar este nevoie de mult curaj pentru a se desprinde de trecut şi a reveni la statul de drept, aşa că îl felicit pe noul preşedinte. Acesta a avut dreptate să condamne simularea înecului ca mijloc de tortură, să pună capăt proceselor militare eronate din golful Guantánamo şi să îşi facă cunoscută hotărârea de a închide complet centrul în termen de un an. Salut faptul că astăzi Preşedinţia Consiliului a garantat faptul că Statele Unite au renegat toate practicile meschine care i-au defăimat guvernul în ultimii ani, inclusiv tortura în ţările terţe şi extrădarea extraordinară, pentru a pune capăt axei inegalităţii.

Cu toate acestea, Europa nu poate să nu acţioneze, să ignore situaţia şi să spună că aceste lucruri sunt numai la latitudinea Americii. Nu dispunem de dezbaterea deschisă şi de schimbarea colectivă a voinţei pe care le permit democraţia americană. Cu toate acestea, prea adesea, statele membre din Uniunea noastră au fost complice la acţiunile administraţiei Bush. Cel de-al 43-lea preşedinte ne-a învăţat următoarele: în administrarea justiţiei internaţionale, mentalitatea de a acţiona independent se sondează cu un eşec.

Astfel, provocarea de la Guantánamo, problema celor 245 de suspecţi care se află în afara sistemului de justiţie, nu este o problemă care trebuie soluţionată numai de America. Este o dilemă pe care trebuie să o soluţionăm împreună. Statele Unite trebuie să urmărească în justiţie suspecţi acolo unde există dovezi şi potrivit statului de drept. America trebuie să elibereze suspecţii împotriva cărora nu există suficiente dovezi şi să-i apere dacă există posibilitatea ca aceştia să fie supuşi torturii acasă.

Dar cum rămâne cu cei care sunt eliberaţi, care nu constituie o ameninţare, dar care nu doresc sa rămână într-o ţară care i-a trimis la închisoare pe nedrept? Dacă este solicitată, Europa nu ar trebui să le ofere acestor câtorva cetăţeni drepturile şi libertăţile pe care nicio altă ţară nu le-ar oferi? Nu putem căuta la nesfârşit echilibrul între afirmaţia Consiliului conform căreia statele membre individuale trebuie să hotărască şi voinţa declarată a Consiliului legată de o poziţie europeană coordonată. Europa trebuie să se exprime unilateral şi să joace un rol în oprirea acestui afront la adresa justiţiei. Mulţi dintre noi au criticat America în trecut pentru eşecul său de a lucra cu ceilalţi. Am avut dreptate, dar acum ni s-ar putea solicita ajutorul şi ar fi greşit să spunem „nu”.

  Konrad Szymański, în numele Grupului UEN. – (PL) Domnule preşedinte, conform interpretării conservatoare standard a dreptului internaţional centrul de la Guantánamo trebuie să fie închis imediat şi necondiţionat. Cu toate acestea, după evenimentele de la 11 septembrie, nimic nu mai este standard. De aceea, chiar şi preşedintele Obama care doreşte atât de mult schimbarea se confruntă cu o problemă serioasă legată de situaţia persoanelor deţinute în prezent la Guantánamo. Aceştia nu sunt deţinuţi obişnuiţi. Fiecare a noua persoană din cele eliberate de la Guantánamo a reluat imediat activităţile teroriste. Astfel, aş recomanda precauţie atunci când se oferă sfaturi Statelor Unite şi statelor membre ale Uniunii Europene.

În această privinţă, trei lucruri sunt absolut sigure. Fără îndoială, suntem obligaţi să ne îndepărtăm cetăţenii şi rezidenţii din centru. De asemenea, trebuie să izolăm în mod efectiv persoanele care reprezintă o ameninţare gravă. În plus, ar trebui să revizuim Convenţia de la Geneva cu scopul de a găsi un răspuns potrivit la problema armatelor teroriste fără stat. Din păcate, niciuna dintre aceste probleme nu au fost abordate în mod corespunzător în proiectul de rezoluţie.

  Kathalijne Maria Buitenweg, în numele Grupului Verts/ALE. – (NL) Domnule preşedinte, grupul meu salută observaţiile făcute de ministrul Vondra în legătură cu centrul de la Guantánamo. Se pare că, în principiu, Uniunea Europeană caută un răspuns comun, iar preşedinţia cehă ne va ajuta în această privinţă. Locul exact în care vor fi mutaţi deţinuţii este încă la latitudine naţională, dar se pare că, în principiu, Europa va răspunde pozitiv la solicitarea din partea SUA. Parlamentul va fi mulţumit în această privinţă deoarece în 2006 le-am solicitat statelor membre ale UE să insiste în mod proactiv asupra reintegrării foştilor deţinuţi, inclusiv în Uniunea Europeană.

Întrebarea mea adresată Consiliului este următoarea: sunteţi pregătiţi să acţionaţi în mod proactiv? Aţi întreba acum SUA cine sunt deţinuţii? Aţi întreba cu privire la situaţia lor şi la ceea ce se va întâmpla cu ei, pentru a face demersurile necesare? Totuşi, sunt mulţumită de această atitudine pozitivă, care sper că va pune capăt încălcărilor drepturilor omului la care au fost expuse aceste persoane.

Domnule preşedinte, chiar dacă acest lucru este minunat pentru centrul de la Guantánamo, care este un simbol, nu trebuie să uităm că există şi alte închisori cu privire la care ar trebui să ne exprimăm o opinie. De exemplu, îmi vine în minte Bagram de lângă Kabul, unde se află deţinute 600 - 700 persoane. Solicit Consiliului şi Comisiei să se asigure şi de închiderea acestor închisori.

Deşi am fost mulţumită de observaţiile legate de centrul de la Guantánamo, sunt puţin dezamăgită de CIA. Apreciez că, mai presus de toate, Consiliul doreşte să privească înainte, nu înapoi. Înţeleg foarte bine acest lucru deoarece dacă privim înapoi vedem un mare dezastru. Ar fi prea simplist să spunem că, deoarece SUA au acum un preşedinte nou, putem aplica din nou aceleaşi standarde pentru toată lumea şi uităm de propria situaţie şi trecem cu vederea ajutorul pe care l-am acordat unui guvern despre care acum spuneţi că a acţionat incorect.

  Gabriele Zimmer, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Domnule preşedinte, grupul meu, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, a solicitat chiar de la început închiderea centrului de detenţie de la Guantánamo. Contrar tuturor principiilor legale, fundamentale şi relevante şi acordurilor internaţionale, oamenii au fost ţinuţi prizonieri şi au fost torturaţi timp de mai mulţi ani, refuzându-li-se dreptul la un proces echitabil. Drepturile lor umane fundamentale au fost ignorate. Chiar puterea care încearcă să apere drepturile omului, democraţia şi libertatea în întreaga lume a fost cea care a încălcat drepturile fundamentale în acest caz şi şi-a creat propria zonă nelegiferată pentru acest război împotriva terorii. Acest lucru este inacceptabil!

A fost important ca Parlamentul European să repete constant solicitarea de închidere a bazei de la Guantánamo pentru o perioadă îndelungată. Cu toate acestea, acum că un guvern nou a spus că îşi va schimba politica, noi europenii începem să ne îndoim de ceea ce am solicitat noi înşine. Ezităm şi începem o perioadă ruşinoasă de târguieli. Consider că această abordare este cinică.

Ce s-a întâmplat cu apelul nostru cu privire la universalitatea şi indivizibilitatea drepturilor omului? Nu putem spune cu adevărat că dorim să predicăm un lucru şi să facem altul. Nu poate fi adevărat că, într-o anumită măsură, dorim să justificăm şi să acceptăm acest centru ruşinos. Nu putem considera apărarea drepturilor omului drept un principiu important atunci când o solicităm din partea celorlalţi şi nu facem nimic pentru a o promova noi înşine.

Solicit statelor membre să îşi precizeze clar poziţia, dar afirm, de asemenea, în numele grupului meu, că închiderea centrului de detenţie de la Guantánamo reprezintă doar primul pas. De asemenea, trebuie eliminată baza militară a SUA de la Guantánamo.

  Nils Lundgren, în numele Grupului IND/DEM. – (SV) Probabil resimţim cu toţii un sentiment puternic de uşurare cu privire la evenimentele din Statele Unite. Se aseamănă cu situaţia de la sfârşitul anilor 1950, când poporul american şi sistemul american au dat dovadă de capacitatea de a înlătura doctrina McCarthy. Acum dă dovadă de aceeaşi capacitate, alegând un preşedinte nou care, în prima zi a mandatului, a afirmat că Guantánamo ar trebui închis. Slavă Domnului.

Bineînţeles, a fost greşită reţinerea celor suspectaţi de terorism sau alte infracţiuni. Aceştia trebuie judecaţi şi achitaţi sau condamnaţi, eliberaţi sau pedepsiţi. Cei care nu sunt condamnaţi trebuie consideraţi inocenţi. Dacă încă îi suspectăm, datoria serviciilor de securitate este să urmărească acest lucru la o dată ulterioară. Mi se pare greu de înţeles de ce persoanele care nu au putut fi condamnate nu pot rămâne în Statele Unite, dar bineînţeles, ţările europene ar trebui să fie pregătite să le primească... Vă mulţumesc pentru că mi-aţi acordat ocazia de a vorbi.

  Koenraad Dillen (NI). - (NL) Oricine manipulează principiile statului de drept utilizează metodele celor pe care pretinde că îi combate statul de drept. Închiderea închisorii de la Guantánamo, unde dreptul la a fi apărat, aşa cum îl cunoaştem noi în lumea occidentală, nu este garantat, este un lucru bun. Nu este nevoie să ofer detalii pentru că acest lucru a fost subliniat anterior în repetate rânduri. Faptul că preşedintele Bush, prin politica sa aspră, a reuşit să protejeze poporul american împotriva repetării evenimentelor de la 11 septembrie nu schimbă foarte mult lucrurile.

O democraţie trebuie să respecte statul de drept în orice situaţie şi în întreaga lume, dar democraţia ar trebui să ia în considerare şi modalităţi ferme prin care se poate proteja împotriva extremiştilor religioşi care urmăresc distrugerea societăţii noastre deschise. Acesta este un aspect care nu se regăseşte în proiectele de documente pe care le avem în faţă.

În cele din urmă, nu trebuie să avem în vedere numai Guantánamo. Cuba, ţara în care se află enclava golfului american de la Guantánamo, este ea însăşi o mare închisoare în care mii de prizonieri politici nevinovaţi sunt privaţi de orice perspectivă a unui proces echitabil sau rapid. Acelaşi lucru este valabil şi pentru principalul nostru partener comercial, China, pe care uneori o trecem cu vederea când vine vorba de drepturile omului.

  Nils Lundgren (IND/DEM). – Domnule preşedinte, aş dori să întreb de ce domnului Schulz i s-a permis să depăşească cu mult timpul de vorbire – dar celorlalţi nu. De ce?

  Preşedintele. −Preşedintele Parlamentului European, dl Pöttering, a prezidat reuniunea când a luat cuvântul dl Schulz, deci aceasta este o întrebare pentru dl Pöttering. Nu înţeleg ce legătură are cu faptul că eu sunt preşedinte. Ar trebui să adresaţi întrebarea din nou când va prezida dl Pöttering.

  Urszula Gacek (PPE-DE). – Domnule preşedinte, ce vom face cu foştii deţinuţi din centrul de la Guantánamo? Cum realizăm echilibrul potrivit între asigurarea securităţii cetăţenilor UE şi găsirea unui loc în care să se stabilească foştii deţinuţi?

În primul rând, să clarific faptul că eu nu mă refer la deţinuţii consideraţi periculoşi, ci la cei consideraţi ca fiind necorespunzători pentru a fi judecaţi de către Statele Unite şi trebuie să ne amintim că aceştia sunt încă foarte numeroşi. Dar, în opinia mea, chiar şi cei achitaţi şi consideraţi ca fiind lipsiţi de risc reprezintă încă un risc.

Temerile noastre sunt legitime deoarece, potrivit Pentagonului, s-a raportat în prezent că 61 de foşti deţinuţi achitaţi şi eliberaţi ulterior sunt implicaţi în activităţi teroriste. Unul dintre aceştia este vicepreşedintele organizaţiei al-Qaida din Yemen şi altul şi-a dat foc.

Ieri, preşedintele Obama a declarat la televiziunea publică că nu poate fi sigur dacă deţinuţii achitaţi şi eliberaţi nu vor constitui o ameninţare la adresa securităţii. Ni se poate cere să ne asumăm acest risc în UE? Cred că ni se poate cere acest lucru, dar trebuie să avem dreptul de a hotărî dacă acest risc este acceptabil sau nu pentru noi.

Disponibilitatea de a accepta foşti deţinuţi diferă în funcţie de statul membru. Subliniez faptul că hotărârea de a accepta deţinuţi trebuie să aparţină statelor membre. UE nu poate obliga un stat membru să facă acest lucru, dar hotărârea nu poate fi luată nici izolat. Având în vedere libertatea de circulaţie de care ne bucurăm în Europa, mai ales în Europa fără graniţe a zonei Schengen, hotărârea statelor membre de a le permite deţinuţilor din golful Guantánamo să se stabilească în ţara lor are implicaţii nu numai pentru securitatea statului membru în cauză, ci şi pentru cea a vecinilor acestuia. Prin urmare, solicităm ca la luarea acestor hotărâri să existe o consultare cu alţi membri UE.

  Claudio Fava (PSE). - (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, închiderea centrului de la Guantánamo ne permite să rectificăm o încălcare care a reprezentat o ruşine pentru dreptul internaţional şi, mai presus de toate, nu a adus niciun beneficiu războiului împotriva terorismului.

Cu toate acestea, astăzi nu este suficient să salutăm hotărârea preşedintelui Obama. Acum este timpul să ne asumăm răspunderea, care aparţine şi Europei şi statelor membre. Parţial, Guantánamo este consecinţa tăcerii Europei şi a colaborării dintre multe din guvernele noastre în cadrul sistemului de extrădare. În ultimii ani, guvernele au afirmat, pe de o parte, că Guantánamo trebuie închis şi, pe de altă parte, şi-au trimis ofiţerii de poliţie acolo pentru a interoga deţinuţii. Vorbim despre răspunderi care au fost negate atunci când acest Parlament a investigat cazul, dar care au fost recunoscute şi verificate în ultimii doi ani.

Februarie 2008: Londra îşi cere scuze pentru zborurile CIA; unele avioane au utilizat baze britanice, a afirmat Secretarul de afaceri externe, Miliband, în contradicţie cu ce a declarat Tony Blair cu trei ani mai înainte, susţinând că nu s-a petrecut nimic ilegal pe teritoriul britanic. Decembrie 2008: guvernul spaniol condus de dl Aznar a ştiut că numeroase zboruri CIA au survolat spaţiul aerian spaniol şi au utilizat aeroporturi spaniole. Aceste informaţii au fost scoase la iveală de un document secret publicat de El País, care s-a dovedit a fi adevărat. Ministrul de externe de atunci, Josep Piqué, care a recunoscut utilizarea aeroporturilor spaniole, a spus că nu ştia ce s-a întâmplat după aceea la Guantánamo. Poate a crezut că este un parc de distracţii. În octombrie 2008, am aflat că în Portugalia, ministrul de externe, dl Amado, a recunoscut că fostul guvern de centru­dreapta al dlui Barroso a pus la dispoziţie, în cunoştinţă de cauză, aeroporturile portugheze şi spaţiul aerian portughez pentru zborurile ilegale ale CIA. Dl Amado a spus: „Nu am vorbit despre acest lucru pentru a nu tulbura liniştea instituţiilor europene”. Ne întrebăm: cum rămâne cu dreptul cetăţenilor de a fi informaţi? Sau ne imaginăm că nici dl Barroso nu ştia de obscenitatea civilă şi juridică reprezentată atunci şi acum de Guantánamo?

Aceasta este ideea, domnule preşedinte, şi acum mă apropii de final: în ultimii ani am dat dovadă de multe intenţii bune şi de multă ipocrizie, nu în ultimul rând în privinţa lucrurilor pe care Consiliul le-a lăsat nespuse în aceşti ani. Acum doi ani, Parlamentul a adresat 46 de recomandări Consiliului. Ne-am fi aşteptat ca cel puţin unele dintre aceste recomandări să fie luate în considerare şi examinate în mod corespunzător, ca cel puţin unele dintre recomandări să primească răspuns. Din acest motiv, considerăm că dacă ajutăm la închiderea centrului de la Guantánamo şi ne asumăm răspunderea colectivă, cea a Europei cu cele 27 de state membre, am putea, chiar dacă în mică măsură, să compensăm pentru tăcerea noastră colectivă.

  Sarah Ludford (ALDE). – Domnule preşedinte, fără îndoială, principala răspundere pentru închiderea centrului de la Guantánamo şi pentru reintegrarea deţinuţilor aparţine guvernului american. Cu toate acestea, Europa trebuie să recunoască o realitate politică: Statele Unite nu pot face acest lucru singure. Ne-am exprimat bunăvoinţa faţă de preşedintele Obama şi angajamentul faţă de relaţiile transatlantice. Aceasta trebuie să cuprindă oferirea de asistenţă practică.

Există şi alte motive pentru care statele membre ale UE ar coopera la închiderea închisorii. În primul rând, există argumentul umanitar, pe care nu este nevoie să îl detaliez, de a-i salva pe aceşti oameni de la iadul în care au trăit timp de şapte ani. În al doilea rând, credibilitatea Europei: am solicitat SUA să închidă Guantánamo, acum trebuie să ajutăm la realizarea acestui lucru. În al treilea rând, propriul nostru interes de a pune capăt unui simbol puternic care acţionează ca pretext pentru recrutarea de terorişti şi pentru radicalism şi, în ultimul rând, răspunderea morală de care vorbea Claudio Fava.

Cu toate acestea, cred că va fi vorba de extrădare şi de un acord între guvernele europene pentru o a doua propunere de rezoluţie peste două săptămâni. Astfel, susţin cu convingere rezoluţia comună pe care am stabilit-o în cadrul grupurilor şi în cadrul spectrului politic şi sper ca mâine să primim un vot hotărât. Presupunând că Grupul ALDE îmi acceptă propunerea, nu vom depune şi nici nu vom susţine vreun amendament la această rezoluţie.

Vreau doar să amintesc unele aspecte. În primul rând, referitor la declaraţiile cu privire la 61 de deţinuţi eliberaţi care s-au implicat în acţiuni teroriste: avocaţii care cunosc problema susţin că aceste lucruri sunt în mare măsură neîntemeiate. Se cunoaşte cazul a două persoane implicate în terorism. Alte cazuri se referă, de exemplu, la cele opt persoane din Albania care au dat interviuri în mijloacele de informare în masă; aşa-numiţii cetăţeni britanici „Tipton Three” care au făcut un film în care critică Guantánamo. Aceste lucruri nu înseamnă „revenirea la terorism”.

În cele din urmă, referitor la probleme de securitate: acestea trebuie discutate, dar se înaintează soluţii credibile, iar avocaţii se pot implica în acestea.

  Mirosław Mariusz Piotrowski (UEN). – (PL) Domnule preşedinte, după ce Barack Obama a fost ales preşedinte al Statelor Unite ale Americii şi după ce a semnat documentul cu privire la viitoarea închidere a centrului de detenţie de la Guantánamo, în cadrul acestei Camere s-a resimţit un entuziasm nepotrivit. Membrii Comisiei temporare pentru afacerile CIA, care a fost dizolvată, au luat cuvântul. Aş aminti Camerei că această comisie nu a reuşit să stabilească nimic, deşi i-a fost greu să îşi exprime furia şi să condamne tipurile de aşa-zisă extrădare extraordinară.

Acum ştim deja că noul preşedinte cunoaşte caracterul grav al problemei. Acesta şi-a modificat poziţia din timpul campaniei electorale şi imediat după ce a fost investit a emis un regulament care prelungeşte perioada de utilizare a metodelor de eradicare a teroriştilor folosite până acum.

Ne dăm seama că pentru numeroase state ale Uniunii Europene, inclusiv pentru Polonia, este imposibil să accepte terorişti arestaţi. Cu toate acestea, statele membre ale Uniunii şi Parlamentul nostru, în loc să critice şi să slăbească frontul în războiul împotriva terorii, ar trebui să coopereze cu Statele Unite şi să preia o parte din răspunderea combaterii acestui fenomen. Trebuie să mai amintesc încă o dată Camerei că terorismul este o ameninţare globală care îi afectează şi pe cetăţenii Uniunii.

  Cem Özdemir (Verts/ALE). – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, centrul de detenţie de la Guantánamo a devenit simbolul dispreţului pentru drepturile omului şi statul de drept. Noul preşedinte american, Barack Obama, a transmis un mesaj hotărât şi foarte important, dând dispoziţia închiderii tribunalelor militare de la Guantánamo şi promiţând închiderea centrului în interval de un an.

Cu toate acestea, nu doar Statele Unite ale Americii şi-au pierdut credibilitatea ca urmare a dispreţului pentru drepturile omului în războiul împotriva terorii. Guvernele noastre europene nu pot să nege responsabilitatea, aşa cum a stabilit în raportul din februarie 2007 Comisia temporară a Parlamentului European pentru presupusa utilizare de către CIA a statelor europene pentru transportul şi detenţia ilegală a prizonierilor. Acest lucru duce la expunerea standardelor duble a numeroase ţări din Uniunea Europeană, care solicită pe bună dreptate ca statele candidate să susţină drepturile omului, dar ele însele le încalcă în cadrul Uniunii Europene.

De asemenea, Uniunea Europeană are răspunderea de a juca un rol activ în găsirea unei soluţii comune pentru toţi prizonierii care nu mai sunt suspecţi şi care nu se pot întoarce în ţările de origine. Acest lucru se aplică în special Germaniei, care poate şi trebuie să ajute la facilitarea acceptării refugiaţilor. Nu trebuie să repetăm greşeala pe care am făcut-o în cazul turcului german din Bremen, Murat Kurnaz, care şi-a petrecut pe nedrept patru ani în golful Guantánamo.

Noul început de la Washington ne oferă ocazia de a trimite un semnal clar că drepturile omului nu trebuie subminate în războiul împotriva terorii.

  Willy Meyer Pleite (GUE/NGL). – (ES) Domnule preşedinte, sper şi doresc ca declaraţia preşedintelui Obama cu privire la închiderea centrului de detenţie de la Guantánamo să prefigureze o schimbare a politicii externe americane.

Sper că aceasta va însemna respingerea unei politici care a răspuns terorii prin teroare şi crimei prin crimă şi care, în cele din urmă, a călcat în picioare dreptul internaţional.

Aceasta este speranţa şi dorinţa mea. Problema Uniunii Europene este că numeroase state europene au respectat politica anterioară a preşedintelui Bush de a răspunde crimei prin crimă şi torturii prin tortură. Şi ele au fost complice ale acestei politici. De aceea, comisia de anchetă a zborurilor CIA nu şi-a putut finaliza lucrul: au existat guverne europene care şi-au ascuns acţiunile ruşinoase, cele ale politicii externe a preşedintelui Bush. De aceea, trebuie să insistăm ca acestea să fie trase la răspundere. Poporul american a făcut acest lucru prin alegeri.

De asemenea, sper ca preşedintele Obama să dea dovadă de curaj şi să aducă în faţa justiţiei demnitarii care au torturat şi au reţinut persoane ilegal deoarece, doamnelor şi domnilor, pentru prizonierii de la Guantánamo există doar o singură soluţie legală. Dacă există dovezi împotriva oricăruia dintre ele, aceste persoane ar trebui judecate. Însă dacă nu există dovezi, ei trebuie eliberate. Demnitarii din administraţia SUA trebuie să-şi asume răspunderea pentru persoanele care au fost reţinute ilegal.

Astfel se procedează în ţara mea şi în orice democraţie care se bazează în mod fundamental pe drepturile democratice. Vă mulţumesc.

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Domnule preşedinte, cred că rolul nostru nu este de a acţiona ca o piaţă de desfacere pentru politica arbitrară pe care, din păcate, Statele Unite ale Americii au urmărit-o în mod deliberat în acest domeniu. Această politică nu corespunde principiilor noastre occidentale comune şi este urmărită într-un domeniu ales în mod cinic, care este o reminiscenţă a perioadei coloniale. Aici nu există stat de drept: nici în dreptul din Cuba, care, aşa cum a spus dl Dillen, pe bună dreptate, nu acordă protecţie indivizilor, nici în dreptul american, nici în moştenirea noastră comună a dreptului internaţional.

În termeni juridici, cred că problema este clară. Dacă există acuzaţii în temeiul dreptului comun împotriva unora dintre prizonieri, aceştia ar trebui judecaţi printr-un proces corespunzător. Dacă, de exemplu, se suspectează că au organizat atacurile de la 11 septembrie, ar fi trebuit să fie informaţi acum şapte ani despre acuzaţiile care li se aduc, să aibă acces la avocaţi şi să se înfăţişeze înaintea instanţelor americane. Nu se duce lipsă de aceste lucruri în Statele Unite ale Americii.

Dacă alţii sunt consideraţi a fi prizonieri de război în urma intervenţiei aliate din Afganistan, aceştia trebuie reţinuţi în condiţiile prevăzute de legislaţia cu privire la război până la încetarea oficială a ostilităţilor.

Dacă există deţinuţi care nu se încadrează în niciuna dintre aceste două categorii, aceştia ar trebui eliberaţi şi trimişi acasă.

Am auzit că unii pot fi periculoşi, dar, dacă eu personal aş fi fost deţinut timp de şapte ani în izolare completă, chiar dacă la început nu aş fi fost potenţial periculos, în mod sigur aş fi devenit astfel în cele din urmă. Consider că aceasta este situaţia celor mai multe persoane de aici.

Dacă unii nu doresc să plece acasă, le pot cere azil politic temnicerilor. Acestea sunt lucrurile pe care am dorit să le spun şi, în trecere, vreau să-i mulţumesc domnului Barrot pentru investigaţiile sale. În timp, acest efort se va dovedi a fi cea mai bună analiză a transferurilor ilegale de prizonieri.

  Carlos Coelho (PPE-DE). – (PT) Domnule preşedinte, domnule Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, domnule Barrot, doamnelor şi domnilor, această Cameră a solicitat în repetate rânduri închiderea centrului de detenţie din golful Guantánamo. Ni s-au alăturat celelalte două instituţii: Comisia şi Consiliul. Acum că s-a luat o hotărâre, să menţinem o poziţie fermă. Îl felicităm din toată inima pe preşedintele Obama pentru decizia sa pe care a justificat-o prin nevoia de a le conferi din nou Statelor Unite autoritatea morală de care se bucuraseră în trecut în lume.

Să clarificăm lucrurile: decizia administraţiei Bush de a deschide centrul de detenţie din golful Guantánamo, precum şi programul de „extrădări extraordinare” a fost o lovitură pentru această autoritate morală. Scopul nu justifică mijloacele. Nu este acceptabilă încălcarea dreptului internaţional, practicarea torturii, deschiderea închisorilor secrete sau dispariţia prizonierilor. În statele guvernate de principiul statului de drept, prizonierii sunt aduşi în faţa justiţiei şi au dreptul de a se apăra. Administraţia Bush a greşit atunci când a comis aceste abuzuri, la fel ca şi complicii săi, prin aplauzele prefăcute sau prin tăcerea ruşinată.

Dacă Statele Unite solicită ajutorul Uniunii Europene, acesta nu trebuie refuzat – dar, de fapt, aşa cum a spus dl Barrot – cu condiţia să nu ignorăm siguranţa cetăţenilor, dar fără a folosi acest lucru drept pretext pentru a nu colabora. De asemenea, avem nevoie de colaborarea Statelor Unite pentru a clarifica abuzurile care au fost comise în Europa, pentru a investiga cine a fost responsabil şi pentru a garanta că aceleaşi crime nu se vor repeta în viitor. De asemenea, trebuie să întrebăm statele membre şi instituţiile europene ce au făcut pentru punerea în aplicare a recomandărilor adoptate de acest Parlament în februarie 2007 şi, acolo unde este cazul, să le cerem să explice de ce nu au făcut acest lucru.

Întrucât dl Fava a făcut aici referire la preşedintele Barroso, cred că îi datorăm mulţumiri deoarece, spre deosebire de Consiliu, care s-a opus, a minţit şi a ascuns informaţii faţă de această Cameră, Comisia Europeană a adoptat o atitudine loială şi a colaborat pe deplin la investigaţiile noastre.

  Jan Marinus Wiersma (PSE). – (NL) Preşedintele Obama s-a ţinut de cuvânt. Una dintre primele sale acţiuni politice a fost închiderea centrului de detenţie de la Guantánamo, fapt ce ne încântă. Mai degrabă, este vorba de anunţarea închiderii centrului de la Guantánamo, deoarece noul guvern american se confruntă cu sarcina dificilă de a găsi o soluţie pentru deţinuţii care se află încă acolo.

În primul rând, statutul lor trebuie identificat şi ar trebui stabilit dacă pot fi eliberaţi cu toţii fără riscuri. Au fost închişi ilegal de către administraţia Bush care a încălcat în mod clar dreptul internaţional. De aceea, este în primul rând o problemă a acestor state americane, care trebuie soluţionată de Washington. În prezent, încă nu este clar dacă SUA vor solicita ajutor din partea ţărilor europene şi a Uniunii Europene şi ar fi o speculaţie să anticipăm prea mult evenimentele.

De asemenea, îndrăznesc să nu fiu de acord cu membrii care consideră că ar trebui deja să ne luăm angajamente pe baza presupunerii că Uniunea Europeană are obligaţia morală de a face acest lucru deoarece este posibil ca unele ţări să fi fost implicate în transportul de deţinuţi către Guantánamo. Acest fapt se bazează numai pe presupuneri. Nu am putut să dovedim niciodată că acest lucru este adevărat şi nici nu ştim ce ţări au fost implicate în acest transport, deci consider că nu am avea argumente solide dacă ne-am baza argumentul pentru primirea deţinuţilor pe acest lucru şi mă bucur că nu a fost luată această măsură în rezoluţie.

În mod evident, nu trebuie să excludem posibilitatea ca SUA să solicite acest lucru şi sunt de acord cu opinia preşedintelui grupului în această privinţă. Dacă se solicită acest lucru, va fi nevoie în mod sigur să răspundem pozitiv pe baza considerentelor dreptului internaţional, dar şi pe baza nevoii Uniunii Europene de a răspunde în mod umanitar într-o astfel de situaţie.

  Ignasi Guardans Cambó (ALDE). – (ES) Domnule preşedinte, Guantánamo este o problemă care nu a fost creată de Uniunea Europeană. Este o problemă care, în mod sigur, nu ar exista dacă Uniunea Europeană – alături de condamnarea sa în repetate rânduri – ar fi respins-o cu adevărat şi nu în mod pasiv şi uneori activ, colaborând chiar la existenţa acestei găuri negre a dreptului internaţional. Cu toate acestea, este clar că nu am creat-o noi înşine. Totuşi, avem în mod sigur datoria de a coopera pentru a pune capăt acestei situaţii. Aceasta este o datorie clară pe care trebuie să o îndeplinim.

Nu există nicio îndoială cu privire la faptul că fiecare caz trebuie soluţionat în mod individual. Prizonierii de la Guantánamo nu pot fi trataţi ca o turmă nediferenţiată. Acestea sunt persoane cu drepturi, dar şi cu propriile istorii personale. Unii dintre ei sunt infractori şi trebuie judecaţi ca atare; unii sunt nevinovaţi şi, fără îndoială, unii sunt potenţial periculoşi.

Conform valorilor şi principiilor sale, precum şi conform generozităţii sale, Uniunea Europeană se poate implica prin elaborarea unui răspuns care va ajuta la soluţionarea acestei probleme, respectând în acelaşi timp propriile noastre reguli.

  Hélène Flautre (Verts/ALE). – (FR) Domnule preşedinte, potrivit informaţiilor din partea CIA şi a ONG-urilor, 728 de prizonieri au traversat spaţiul teritorial portughez între 2002 şi 2006 în drum spre Guantánamo. Care sunt cifrele pentru Spania, Italia sau alte state membre?

După ce a eşuat în preluarea conducerii împotriva scutirii de la dreptul internaţional în lupta împotriva terorismului, Uniunea încearcă acum să urmeze angajamentele preşedintelui Obama.

Acest lucru explică de ce există încă o atitudine timidă din partea membrilor de încurajare a statelor membre să primească deţinuţii nevinovaţi care nu se pot întoarce în ţările lor de origine de teama torturii. Acest lucru nu se realizează din solidaritate, nici din caritate, nici chiar din generozitate, ci doar pentru a respecta angajamentele noastre internaţionale.

Dincolo de mesajul trimis de preşedintele Obama, va putea Europa să se ridice, nu numai să investigheze, să direcţioneze şi să-şi asume răspunderea, dar şi să pună capăt complicităţii sale ilegale la extrădarea extraordinară? Europa va putea să îşi reformeze controlul propriilor sale servicii secrete? Uniunea va putea să reabiliteze victimele prin intermediul proceselor legale şi al compensaţiei?

Salut declaraţia domnului Barrot în privinţa atingerii acestor scopuri. Cu toate acestea, trebuie să spun că, în timp ce descoperim tot mai multe despre lucrurile ţinute în secret de fostul prim-ministru al Portugaliei între 2002 şi 2004, rezultatele iniţiativelor sale în calitate de preşedinte al Comisiei Europene pentru a scoate Uniunea din această zonă gri a ilegalităţii rămân complet necunoscute pentru noi.

(Preşedintele a întrerupt vorbitorul)

  Jas Gawronski (PPE-DE). – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, sunt mulţumit că a fost recunoscut ca fiind adecvată atitudinea ţărilor europene care acceptă prizonieri din Guantánamo, o idee care, în mod ciudat, lipsea din rezoluţia originală a grupului meu. Sunt complet de acord cu domnii Schulz şi Watson.

Primul punct al rezoluţiei menţionează schimbările importante din politica Statelor Unite cu privire la legislaţia umanitară. Văd unele schimbări, în mod sigur în privinţa tonului, dar şi o continuitate considerabilă a politicii „detestatului” preşedinte Bush, având în vedere că preşedintele Obama nu a abandonat programul extrădărilor extraordinare şi al închisorilor CIA din străinătate. Spun aceste lucruri pentru a fi luate în considerare de preşedinţia cehă, care se pare că are o idee diferită. Nu doresc ca persoanele entuziasmate de politica lui Obama să sufere o dezamăgire timpurie.

Propaganda antiamericană, deja activă prin comisia CIA acum doi ani, a revenit în întrebarea orală cu privire la zborurile CIA din Europa. Vă voi da un singur exemplu: într-un considerent, este expusă existenţa unei organizaţii CIA secrete din Polonia. Faptul că există o organizaţie CIA într-o ţară precum Polonia nu trebuie să fie surprinzător – ar fi ciudat dacă nu ar exista – dar cred că semnatarii întrebării nu sunt de acord cu faptul că această organizaţie este secretă. Aceştia şi-ar dori ca serviciile secrete să nu acţioneze în secret, ci să acţioneze deschis, iar avioanele CIA să aibă afişată sigla „CIA” ca şi cum ar fi British Airways sau Air France. Din nou, mă tem că vor fi dezamăgiţi: nici chiar Obama nu ar merge atât de departe.

  Stavros Lambrinidis (PSE). – (EL) Domnule preşedinte, închisoarea inumană de la Guantánamo nu ar fi trebuit deschisă niciodată. Cel puţin poate părea acum că este închisă, dar trebuie temperate felicitările pentru preşedintele Obama dacă se dovedesc adevărate afirmaţiile din presa americană cu privire la menţinerea practicii inacceptabile a răpirilor secrete, a interogărilor şi a detenţiei în ţările terţe. Din păcate, în această privinţă, Europa este şi ea responsabilă referitor la lupta împotriva terorismului. Un motiv foarte serios de îngrijorare este faptul că singurul parlament naţional care a invitat Parlamentul European să prezinte concluziile şi recomandările Comisiei sale pentru CIA este Congresul american. Niciun guvern european, niciun parlament naţional nu ne-a invitat să facem acest lucru. Le invităm să facă acest lucru chiar şi acum, pentru ca acest tip de practici ilegale să nu se mai repete.

  Marco Cappato (ALDE). – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, Statele Unite au creat problema Guantánamo, iar un preşedinte american se pregăteşte să o rezolve. Trebuie să ştim dacă Uniunea Europeană va avea puterea şi competenţa de a juca un rol în această problemă.

Uniunea Europeană trebuie să colaboreze. Statele noastre membre trebuie să primească prizonierii, precum uigurii, fără a ceda presiunilor din partea Chinei. Dacă nu facem acest lucru, riscăm să nu avem niciun rol în procesul închiderii centrului de la Guantánamo.

Acesta ar putea fi începutul unor noi demersuri în vederea dezvăluirii adevărului, responsabilitatea guvernelor noastre naţionale – de exemplu, guvernul portughez, sub conducerea preşedintelui Barroso – şi responsabilitatea noastră cu privire la faptul că propunerea de exilare a lui Saddam Hussein a fost abandonată. Această propunere era singura alternativă la război, iar guvernele noastre, inclusiv Statele Unite, au abandonat-o.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE). – (ES)Domnule preşedinte, existenţa centrului de la Guantánamo a fost posibilă, printre alţi factori, datorită acordului secret şi complicităţii dintre numeroase ţări europene, printre care şi Spania. Nu se admite să spunem acum că această problemă nu ne priveşte. Cu atât mai puţin, nu putem afirma că închiderea bazei de la Guantánamo şi consecinţele care decurg din aceasta reprezintă exclusiv problema guvernului american.

Timp de ani de zile, aeronavele serviciilor secrete americane au survolat Europa în siguranţă, transportând deţinuţii, în timp ce noi am închis ochii. De aceea, ar trebui să ne asumăm răspunderea şi nu doar să solicităm închiderea imediată a centrului de la Guantánamo, ci şi să acceptăm unii dintre prizonieri, care, neputând să se întoarcă în ţările lor sau să rămână în Statele Unite, solicită să fie primiţi de alte ţări, printre care şi ţările europene.

Portugalia a promis deja că va face acest lucru, ceea ce consider că se datorează parţial unui anumit sentiment de responsabilitate şi vină. Spania este cel puţin la fel de vinovată şi, prin urmare, profit de această ocazie pentru a solicita guvernului spaniol să primească o parte din aceste persoane, să îşi asume acest angajament, aşa cum a făcut Portugalia şi aşa cum ne-au solicitat numeroase organizaţii. Subliniez că aceasta nu este doar datoria noastră morală, ci şi responsabilitatea noastră politică.

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE). - Combaterea terorismului este prioritatea zero a societăţii contemporane, însă, în numele acestui deziderat s-au comis erori şi s-au luat decizii controversate. Închiderea închisorii de la Guantanamo, o pată pe obrazul lumii civilizate în ultimul deceniu, este o decizie justă şi de importanţă majoră. Normal ar fi ca această măsură să fie continuată de rezolvarea de către Statele Unite a situaţiei persoanelor aflate în acest moment în închisoare. Dar, Uniunea Europeană şi Statele Unite au fost şi sunt campioni ai respectării drepturilor omului şi ai respectării demnităţii umane şi trebuie să coopereze pentru îndreptarea erorilor.

Cred că înainte de a pune problema primirii în Europa a prizonierilor, este absolut necesară punerea la dispoziţie a tuturor informaţiilor legate de posibile activităţi teroriste în care aceştia au fost implicaţi sau de posibila lor apartenenţă la o grupare teroristă. Se impune o verificare amănunţită a acestor informaţii, precum şi o evaluare obiectivă a eventualelor repercusiuni pe care le-ar putea avea prizonierul la întoarcerea în statul de rezidenţă. Este absolut necesară o cerere oficială a Statelor Unite şi cred că decizia de primire a prizonierilor în Europa trebuie să aparţină statelor membre, iar cele care iau această decizie trebuie să ţină cont şi de faptul că-şi iau aceste responsabilităţi în numele Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte menţionarea României de către comisarul Barrot, s-au emis acuzaţii fără nicio bază în trecut. Cu toate acestea, România a răspuns la toate cererile instituţiilor europene, a primit comisia CIA şi a pus la dispoziţie toate informaţiile. Parlamentul român a efectuat o anchetă şi a pus rezultatele la dispoziţia celor interesaţi. Cred că este absolut suficient, cred că pentru acuzaţiile nefondate complet care s-au adus, România a dat suficiente răspunsuri.

  Wolfgang Kreissl-Dörfler, (PSE). – (DE) Domnule preşedinte, nu există îndoieli că SUA sunt responsabile de Guantánamo. Cu toate acestea, este o dovadă de solidaritate să îl ajutăm şi să îl susţinem pe Barack Obama să revină la statul de drept internaţional atunci când ne va solicita acest lucru. De exemplu, am în vedere uigurii care nu se pot întoarce în China. Cu toate acestea, trebuie să ţinem cont de persoanele care au petrecut cinci sau şapte ani la Guantánamo. Nu putem hotărî dacă ei doresc sau nu să locuiască în SUA. Aceasta este alegerea lor. De exemplu, oraşul Munchen şi uigurii care locuiesc acolo ar fi pregătiţi să îi accepte pe aceşti uiguri şi să îi susţină pentru ca ei să treacă peste experienţele traumatizante.

Cu toate acestea, trebuie clarificat un lucru. Nu este acceptabil ca ministrul de interne bavarez, Joachim Hermann, să afirme: „Probabil toţi deţinuţii de la Guantánamo au comis o infracţiune”. În acest caz, trebuie să se aplice dreptul la prezumţia de nevinovăţie. În calitate de şef al unei autorităţi poliţieneşti, acest ministru trebuie să-şi dea demisia. Instruim poliţia din alte ţări să introducă tocmai acest drept la prezumţia de nevinovăţie în activitatea sa şi să nu dea ordine premature de a trage. Ar trebui să ne gândim cu atenţie la acest lucru.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Domnule preşedinte, Guantánamo şi închisorile sale secrete nu ar fi trebuit să fie înfiinţate, înainte de toate. Statelor Unite le revine răspunderea principală de a închide centru de detenţie şi de tratamentul ulterior al prizonierilor, dar, din motive şi considerente umanitare legate de drepturile omului, aceştia trebuie primiţi în statele membre. Fiecare stat membru va hotărî în funcţie de propriile legi dacă îi va primi sau nu.

În acelaşi timp, doresc să reamintesc grupului de milioanele de refugiaţi din întreaga lume şi de taberele de refugiaţi în care oamenii au trăit ani de zile. Privim în altă parte; ne întoarcem spatele. Din păcate, gândirea proactivă cu privire la drepturile omului este selectivă în UE.

  Elmar Brok (PPE-DE). – (DE) Domnule preşedinte, domnule vicepreşedinte al Comisiei, domnule Preşedinte în funcţie al Consiliului, în mai 2006 am vizitat Guantánamo împreună cu dl Mann şi dl Elles. Am afirmat foarte clar că înfiinţarea centrului de la Guantánamo reprezintă o încălcare a dreptului internaţional şi a drepturilor omului.

Noul cancelar german de atunci, dna Merkel, a afirmat, de asemenea, acest lucru în prezenţa preşedintelui Bush cu ocazia primei sale vizite la Washington, solicitând în acelaşi timp eliberarea dlui Kurnaz. Consider că decizia preşedintelui Obama este una bună şi că va ajuta la restabilirea credibilităţii Statelor Unite ale Americii şi a lumii occidentale în general. Din acest motiv, trebuie să subliniem că problema credibilităţii are o mare importanţă politică.

În acelaşi timp, trebuie să lăsăm clar faptul că prizonierii de acolo nu trebuie priviţi drept susţinători paşnici ai drepturilor omului şi că ei trebuie judecaţi pe acest temei. Pe parcursul acestei dezbateri, am avut uneori o impresie destul de diferită. Trebuie să ne asigurăm că Statele Unite ale Americii îşi asumă responsabilitatea principală în această situaţie şi acest lucru explică de ce nu poate accepta mulţi dintre aceşti prizonieri. De asemenea, ţările de origine ale acestor persoane trebuie să explice de ce nu doresc să îi accepte sau prizonierii trebuie să dovedească faptul că nu se pot întoarce în ţările de origine pentru că ar deveni victime ale unor persecuţii grave.

După ce vor avea loc aceste lucruri, putem să începem să ne gândim dacă Uniunea Europeană ar trebui să accepte anumiţi prizonieri. Totuşi, acest lucru va fi posibil numai după examinarea individuală a gradului de risc pe care îl reprezintă fiecare persoană. Această investigaţie trebuie să aibă loc nu numai la nivel naţional, deoarece graniţele deschise din cadrul Comunităţii Europene presupun că trebuie să aplicăm standarde europene la evaluarea riscului la adresa securităţii pe care îl pot reprezenta aceste persoane.

Cineva a vorbit astăzi despre refugiaţi. Aceştia nu sunt refugiaţi. Sunt prizonieri şi trebuie să dovedim că nu sunt periculoşi dacă nu dorim să ne asumăm riscuri iresponsabile. Cred că ar trebui să asigurăm ca aceste persoane care au o legătură cu statele noastre membre ar trebui acceptate, cum e cazul dlui Kurnaz în Germania sau al celor nouă persoane în Marea Britanie. În total, cred că au fost primite 60 de persoane în Uniunea Europeană şi nu trebuie să uităm acest lucru.

  Ana Maria Gomes (PSE). – Domnule preşedinte, Portugalia a solicitat de urgenţă un acord UE cu privire la reintegrarea persoanelor de la Guantánamo, ceea ce reprezintă un act strategic pentru solidaritatea transatlantică precum şi un gest umanitar faţă de persoanele care nu mai sunt suspecte şi care au îndurat detenţie, tortură şi au fost private de justiţie. Cu toate acestea, este şi datoria celor 14 state membre ale UE care s-au înţeles în secret cu administraţia Bush în privinţa subcontractării torturii la Guantánamo şi la închisorile secrete, aşa cum a arătat acest Parlament. Răspunderea Europei pentru încălcarea statului de drept şi a drepturilor omului nu poate fi înlăturată.

Preşedintele Barroso a afirmat că nu are cunoştinţă despre cooperarea oferită de guvernul său pentru transferul de prizonieri la Guantánamo şi în legătură cu închisorile secrete, însă nimeni nu crede că armata, poliţia, serviciile secrete şi administraţia sa au fost atât de incompetente încât să permită ca SUA să abuzeze în mod sistematic de spaţiul aerian, cel naval şi de teritoriul portughez.

Pentru a clarifica acest aspect, dl Barroso va face publice notele reuniunilor dintre consultanţii săi diplomatici şi dna Condoleezza Rice din perioada când era prim-ministru? Dl Barroso va face public avizul juridic pe care l-a solicitat consilierului său juridic, dl Carlos Blanco de Morais, pentru a impune norme specifice de navigaţie pentru navele care se apropie de vasele militare americane care transportă prizonieri în spaţiul maritim portughez?

  Panayiotis Demetriou (PPE-DE). - (EL)Domnule preşedinte, poziţia Parlamentului European cu privire la Guantánamo a fost stabilită într-o rezoluţie specială în 2006. Centrul de la Guantánamo nu ar fi trebuit creat niciodată şi trebuie să fie închis. Poziţia Parlamentului European cu privire la terorism este la fel de clară. Dorim să combatem terorismul prin toate mijloacele legale; nu dorim să combatem terorismul încălcând drepturile omului şi dreptul internaţional. Este adevărat că Statele Unite şi-au asumat cea mai mare parte a sarcinii în lupta împotriva terorismului. Cu toate acestea, au făcut şi greşeli foarte mari. Crearea centrului de la Guantánamo a fost o mare greşeală. Modul în care au fost trataţi deţinuţii a fost, de asemenea, o mare greşeală. De asemenea, modul în care au fost transportaţi a fost greşit. Aceste lucruri au fost spuse în cadrul acestui Parlament. Ceea ce este important acum este că preşedintele Obama a luat decizia corectă de a închide această închisoare a ruşinii, iar această decizie este favorabilă Americii şi coincide cu istoria Americii şi a comunităţii internaţionale în general.

Cum este implicată Uniunea Europeană? Uniunea Europeană este implicată în sensul că doreşte să susţină şi să ajute la punerea în aplicare a acestei decizii corecte a preşedintelui Obama. Totuşi, Uniunea Europeană trebuie să facă acest lucru cu o condiţie: să nu pună în pericol siguranţa cetăţenilor săi. Aceasta este o cerinţă esenţială şi astfel, în luarea oricărei decizii, statele membre trebuie să ţină cont de acest aspect.

  Javier Moreno Sánchez (PSE). – (ES) Domnule Romeva, nu fiţi îngrijorat: guvernul spaniol va coopera, aşa cum a făcut întotdeauna. Doresc să vă amintesc că, în această privinţă, ministrul spaniol de externe, Miguel Ángel Moratinos, a fost primul care s-a prezentat în faţa comisiei de investigaţie şi a fost cel care a răspuns la toate întrebările, inclusiv cele adresate de dumneavoastră.

De ceva timp, în acest Parlament am denunţat tortura şi tratamentul inuman, umilitor la care s-a recurs la baza militară de la Guantánamo în numele luptei împotriva terorismului internaţional. Astfel, salutăm decizia preşedintelui Obama de a suspenda procesele timp de patru luni şi intenţia acestuia de a închide permanent închisoarea în interval de un an.

Cu toate acestea, chiar dacă responsabilitatea îi aparţine guvernului american, Uniunea Europeană nu poate ignora problema, ci ar trebui să-şi ofere asistenţa pentru a garanta închiderea centrului de detenţie.

De asemenea, ar trebui să evaluăm posibilitatea de a primi prizonieri care provin din ţările unde nu se asigură respectarea drepturilor omului dacă Statele Unite ne-ar cere acest lucru.

În acest caz, va trebui să prezentăm un răspuns european comun, la care va participa guvernul spaniol, respectând în acelaşi timp cadrul juridic internaţional şi evaluând, de la caz la caz, situaţia juridică a fiecărui cetăţean, a fiecărui deţinut – originea sa, natura detenţiei sale şi situaţia sa.

  Bogusław Sonik (PPE-DE). – (PL) Domnule preşedinte, teroriştii au declarat civilizaţiei noastre un război crud, sângeros şi intransigent. Aceştia doresc să distrugă lumea noastră, care se bazează pe respectarea drepturilor omului şi pe devotamentul faţă de libertate. Atacurile de la 11 septembrie au demonstrat că teroriştii sunt pregătiţi să recurgă la orice tip de mijloace. Statele Unite s-au angajat să apere lumea liberă în numele nostru, al tuturor. Cooperarea strânsă dintre Europa şi Statele Unite oferă singura speranţă de succes şi de distrugere a reţelelor teroriste. Europa trebuie să se simtă responsabilă pentru războiul împotriva terorismului mondial.

Este adevărat că apărătorii drepturilor omului au atras atenţia asupra încălcării acestor drepturi şi asupra recurgerii la metode umilitoare în timpul interogatoriilor de la Guantánamo. De multe ori aceste metode au ajuns până la tortură. Este adevărat, de asemenea, că a fost atrasă atenţia asupra luării în custodie publică fără proces şi fără dreptul la apărare. Nu poate fi utilizat niciun mijloc considerat inadmisibil în temeiul convenţiilor internaţionale încheiate.

Preşedintele nou ales al Statelor Unite a emis deja un regulament care interzice utilizarea torturii în timpul audierilor persoanelor suspectate de activităţi teroriste. Este corect şi potrivit să interpretăm acest lucru ca fiind o victorie pentru toţi cei care au ridicat un semnal de alarmă în această privinţă. Totuşi, în temeiul aceluiaşi regulament, va fi încă posibilă răpirea teroriştilor şi reţinerea lor pentru perioade scurte în ţări de tranzit. Pe scurt, a crescut respectul pentru demnitatea prizonierilor dar, în acelaşi timp, posibilitatea paralizării efective a activităţilor teroriste trebuie să rămână, pentru că altfel ne-am afla în pericol de a deveni neajutoraţi.

De asemenea, aş dori să atrag atenţia Camerei asupra faptului că pe aceeaşi insulă pe care se află centrul de detenţie de la Guantánamo prizonierii politici sunt reţinuţi în condiţii de detenţie care încalcă orice standard imaginabil. Aceste persoane au fost condamnate la mulţi ani de închisoare deoarece au îndrăznit să se opună propagandei comuniste a tiranului Fidel Castro.

Naţiunea cecenă a fost exterminată chiar înaintea ochilor noştri. Din câte ştiu, Parlamentul European nu a creat o comisie specială care să se ocupe de acest aspect. Statele Unite au recunoscut că recurgerea la tortură este inadmisibilă, la fel şi existenţa închisorilor secrete. Această afirmaţie ar trebui să pună capăt dezbaterii asupra închisorilor secrete şi zborurilor de tranzit.

PREZIDEAZĂ: DL MAURO
Vicepreşedinte

  Ria Oomen-Ruijten (PPE-DE). – (NL) Domnule preşedinte, lupta împotriva terorismului trebuie să constituie un efort comun la care trebuie să contribuie toate democraţiile. Cu alte cuvinte, nu doar Europa, ci şi Statele Unite, precum şi alţii.

Guantánamo nu-şi găseşte locul într-un stat constituţional deoarece într-un stat constituţional un suspect, chiar şi un terorist, are dreptul la protecţie şi la un proces echitabil pe baza valorilor pe care le împărtăşim cu toţii.

Apreciez decizia preşedintelui Obama de a închide centrul de la Guantánamo, însă nu se concepe ca această problema să fie plasată în principal Europei. La urma urmei, persoanele de la Guantánamo sunt prizonieri şi problema trebuie tratată cu seriozitate. Putem fi de ajutor, dar dacă oferim ajutor, dacă nu există o altă cale, acest lucru este posibil doar pe baza unei decizii europene, unor standarde europene care trebuie stabilite de comun acord. Trebuie să recunoaştem în mod clar că aceasta rămâne o problemă americană la rezolvarea căreia am putea oferi o mână de ajutor chiar şi pentru faptul că drepturile omului sunt esenţiale pentru noi.

  Ioannis Varvitsiotis (PPE-DE). – (EL) Domnule preşedinte, decizia noului preşedinte al Statelor Unite de a închide centrul de detenţie de la Guantánamo a fost una dintre primele sale acţiuni importante şi pozitive şi o salut cu căldură. Cu toate acestea, preşedintele Obama nu a revocat dreptul CIA de a aresta persoanele suspectate de activităţi teroriste pe teritoriu străin şi de a le transfera la centrele provizorii de detenţie. Acest lucru este foarte îngrijorător şi trebuie exprimat într-o rezoluţie comună. Cu toate acestea, rezoluţia comună a celor două partide principale din Parlamentul European nu menţionează nimic despre acest lucru şi, prin urmare, sunt obligat să votez împotriva acestei rezoluţii comune.

  Genowefa Grabowska (PSE). – (PL) Domnule preşedinte, sunt convinsă că rezoluţia noastră cu un pronunţat caracter umanitar va ajuta la reducerea animozităţii dintre Europa şi lumea islamică. Solicit adoptarea acesteia, având în vedere şi situaţia concetăţeanului meu care a devenit victimă a războiului împotriva terorii, războiul „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Mă refer la un cetăţean polonez în vârstă de 42 de ani care a fost răpit. Acesta a fost reţinut la graniţa dintre Afganistan şi Pakistan. Lucra acolo ca geolog. De atunci a fost reţinut în această zonă. Familia sa a declarat că ştie că Piotr nu este o figură importantă în lumea politicii la nivel înalt, dar are încredere că se va face tot posibilul pentru a-l elibera.

Prin aceasta, fac apel ca ameliorarea relaţiilor cu lumea islamică să fie utilizată şi pentru protejarea şi apărarea cetăţenilor noştri. Să dăm cu toţii dovadă de solidaritate şi să acţionăm în numele cetăţenilor Uniunii Europene care sunt maltrataţi, deţinuţi, răpiţi sau ţinuţi în lagăre.

  Marie Anne Isler Béguin (Verts/ALE). – (FR) Domnule preşedinte, am luptat cu toţii pentru închiderea centrului de la Guantánamo şi salutăm cu toţii decizia preşedintelui Obama de a închide această închisoare a ruşinii.

Nu ar trebui să fim întrebaţi acum cu privire la acceptarea deţinuţilor de la Guantánamo. În calitate de europeni, fideli valorilor legate de apărarea drepturilor omului, trebuie să ne asumăm răspunderea, datoria de a accepta aceşti foşti deţinuţi.

Au existat declaraţii în presă, şi acum mă adresez Consiliului, conform cărora anumite state membre nu doresc să îi primească. Astfel, aş dori să solicit Consiliului şi în special statelor membre reticente să accepte să primească aceşti deţinuţi pe teritoriile lor.

De asemenea, aş dori să vă spun, doamnelor şi domnilor, că cel mai rău lucru pe care l-am putea face ar fi să lăsăm ca avântul dat de închiderea centrului de la Guantánamo să dispară pentru că Europa nu a fost pregătită să acţioneze.

  Colm Burke (PPE-DE). - Domnule preşedinte, având în vedere că numeroase state membre ale UE au fost complice în procesul de extrădare extraordinară, consider că ţările din UE, inclusiv Irlanda, au răspundere colectivă de a accepta un anumit număr de deţinuţi cu risc scăzut de la Guantánamo din partea SUA pentru a se reintegra în cadrul UE.

Ministrul de justiţie irlandez, Dermot Ahern, a declarat că o astfel de acceptare este condiţionată de obţinerea aprobării UE, dar nu este necesar ca Irlanda să aştepte o directivă comunitară pentru a primi deţinuţi de la Guantánamo. Putem stabili noi înşine să semnăm un acord bilateral cu SUA, aşa cum a făcut Portugalia.

Miniştrii irlandezi de justiţie şi de externe nu au adoptat aceeaşi poziţie în această privinţă, întrucât se pare că ministrul Ahern nu este pregătit să meargă la fel de departe ca ministrul Martin în ceea ce priveşte integrarea deţinuţilor. Legat de acest aspect, este necesară o conducere coezivă din partea guvernului irlandez. În spiritul cooperării transatlantice şi pentru a lua parte la combaterea terorismului internaţional, Irlanda ar trebui să joace un rol în asistarea administraţiei SUA la închiderea centrului de la Guantánamo.

  Ioan Mircea Paşcu (PSE). – Domnule preşedinte, UE solicită de mult timp închiderea bazei de la Guantánamo. Astăzi, această decizie a fost luată de noua administraţie a SUA şi se aşteaptă ca ţările UE să dea dovadă de solidaritate, preluând aceşti prizonieri. Cu toate acestea, unii consideră că o astfel de solidaritate ar trebui manifestată în special de ţările menţionate anterior în presă pentru a fi găzduit centre secrete de detenţie ale CIA.

Aş dori să subliniez încă o dată faptul că astfel de presupuneri nu au fost susţinute de dovezi, nici când au fost făcute, nici după aceea. Acest lucru este valabil şi pentru dl Mate, care nu a reuşit să aducă dovezi în sprijinul acuzaţiilor sale în această Cameră. În plus, nici anchetele interne nu au adus dovezi în sprijinul acuzaţiilor. Folosindu-ne de faptul că oamenii nu-şi mai aduc aminte că aceste dovezi nu au apărut nu constituie o dovadă în prezent. Nu poate fi decât o manipulare cinică în scopuri obscure.

  Zuzana Roithová (PPE-DE). – (CS) Domnule preşedinte, întreaga lume salută planul lui Barack Obama de a închide centrul de la Guantánamo deoarece este un simbol al tratamentului inuman al oamenilor – chiar dacă sunt terorişti nemiloşi sau suspecţi de cele mai grave crime. Unii dintre ei nici măcar nu au fost acuzaţi şi judecaţi echitabil. Gestul lui Obama a fost foarte popular, iar acum acesta hotărăşte ce va face cu aceste persoane. În primul rând, ar trebui să convingă Congresul să modifice legea astfel încât prizonierii să poată fi transferaţi pe teritoriu american şi pentru ca unii să primească o identitate nouă. Este o chestiune extrem de delicată: după ce au fost eliberaţi, 60 de prizonieri de la Guantánamo au reluat activităţile teroriste şi astfel, fiecare caz trebuie examinat individual. Negocierile preşedinţiei cehe cu privire la o soluţie pentru Guantánamo sunt o ocazie de a sublinia faptul că dialogul dintre SUA şi Europa referitor la schimbările totalitarei „insule a libertăţii” începe cu drepturile omului şi nu doar cu drepturile omului pentru prizonierii de la baza americană. Mai presus de toate, acest dialog ar trebui să cuprindă eliberarea prizonierilor politici din Cuba precum şi libertatea de exprimare şi de circulaţie pentru cetăţenii cubanezi nevinovaţi.

  Armando França (PSE). – (PT) Este evident că trebuie să aplaudăm decizia preşedintelui Obama: decizia de a închide închisoarea din golful Guantánamo, de a interzice tortura şi interogatoriile ilegale şi de a suspenda procesele militare.

Cu toate acestea, pot să-mi asigur colegul, care nu mai este prezent aici, că Portugalia şi guvernul socialist al Portugaliei nu se simt vinovaţi. Guvernul socialist al Portugaliei nu a colaborat cu administraţia Bush: dimpotrivă. Administraţia portugheză – guvernul portughez – prin iniţiativa ministrului Amado, a deschis chiar acum posibilitatea şi obligaţia Uniunii Europene şi a altor ţări democrate de a accepta şi primi prizonieri de la centrul Guantánamo care nu au fost acuzaţi. Acesta este lucrul care contează cu adevărat şi care trebuie înfăţişat ca exemplu de urmat pentru celelalte state membre ale UE. De asemenea, este important ca rezoluţia să fie adoptată mâine de toate partidele din această Cameră, pentru ca unitatea să confere mai multă forţă deciziei.

  Charles Tannock (PPE-DE). – Domnule preşedinte, crearea centrului de detenţie din golful Guantánamo a fost necesară la acel moment. Închiderea acestuia este acum problema Statelor Unite. Nu sunt de acord cu implicarea statelor membre ale UE în inevitabilele complicaţii legale şi în povara impusă asupra serviciilor noastre de securitate de a primi prizonieri care nu sunt cetăţeni ai UE şi care au fost desemnaţi anterior drept combatanţi inamici.

Nu regret faptul că au fost reţinuţi cei mai periculoşi terorişti care doreau să ne distrugă modul de viaţă atunci când s-a dovedit acest lucru. Cu toate acestea, unul dintre principalele neajunsuri ale centrului de la Guantánamo a fost că a împiedicat orice proceduri legale obişnuite împotriva celor deţinuţi aici. În cele din urmă, procesele penale obişnuite sunt singura cale de a soluţiona statutul prizonierilor de la Guantánamo care nu sunt resortisanţi ai UE.

Întrucât deţinuţii de la Guantánamo au fost capturaţi de Statele Unite, America are răspunderea judecării lor în propriile instanţe sau a transportării acestora în ţările de origine dacă sunt găsiţi nevinovaţi. Dacă preşedintele Obama are intenţii serioase cu privire la închiderea centrului de la Guantánamo, decizie pe care o salut, şi cu privire la protejarea Americii şi a aliaţilor săi, atunci aceasta ar trebui să fie politica sa.

  Alexandru Nazare (PPE-DE). - Înainte de toate, indiferent de substanţa şi rezultatul discuţiilor despre aşa-numitele închisori CIA, aş vrea să salut preocuparea membrilor Parlamentului European şi a cetăţenilor europeni pentru riguroasa respectare a drepturilor omului, indiferent de context.

Tortura este inacceptabilă şi nu există vreo circumstanţă excepţională care să suspende acest adevăr. Mă văd totuşi nevoit sa fac nişte observaţii atâta timp cât numele României este amintit în continuare în acest context. Îmi amintesc faptul că, până acum, nu ne-au fost oferite acuzaţii fără să fie susţinute şi de dovezi. Raportul Martin este cel mai bun exemplu al acestei abordări; conţine acuzaţii pe cât de controversate, pe atât de nefundamentate la adresa României.

Aş dori să semnalez acest precedent pentru modul în care au fost formulate acuzaţiile la adresa României, pentru că poate să aducă atingere imaginii şi altor state europene. Repet, este inacceptabil ca numele unor state membre, precum România, să fie vehiculate gratuit şi susţinut în contextul acestei dezbateri.

  Reinhard Rack (PPE-DE). – (DE) Domnule preşedinte, sunt de acord cu toţi vorbitorii care doresc să se asigure că Europa îşi face datoria umanitară, în special prin susţinerea acelor persoane care au fost denunţate în ciuda faptului că nu au fost găsite dovezi împotriva lor. Acestea sunt cazuri clasice de azil.

Cu toate acestea, aş dori să solicit statelor membre să nu încerce să facă acest lucru singure şi aş dori să subliniez în mod deosebit acest lucru. Europa trebuie să înveţe să vorbească cu o singură voce şi să adopte acţiuni concertate. Acest lucru ne-ar permite să răspundem preocupărilor noii administraţii americane şi să ne menţinem propria imagine a unei Uniuni Europene cu valori comune care ne obligă să adoptăm acţiuni comune.

  Ville Itälä (PPE-DE). – (FI) Domnule preşedinte, împărtăşim dorinţa comună de a închide centrul de detenţie de la Guantánamo şi acum avem o ocazie perfectă de a face acest lucru, întrucât noul preşedinte al Statelor Unite a arătat că doreşte acelaşi lucru.

Bineînţeles, principala răspundere aparţine Statelor Unite, dar sper că UE poate constitui un front unit şi că statele membre vor da dovadă de solidaritate şi flexibilitate astfel încât să primească aceşti prizonieri în propriile închisori, în cazul în care este posibil acest lucru şi coincide cu propriile condiţii în această privinţă.

Ne-am alăturat luptei antiteroriste pentru a apăra drepturile omului. Acum trebuie să ajutăm Statele Unite să apere drepturile omului.

  Zbigniew Zaleski (PPE-DE). – (PL) Doamnelor şi domnilor, problema cuprinde două aspecte. Pe de o parte, este vorba de poziţia juridică. Consider că cetăţenii unei ţări ar trebui să fie primiţi din nou în ţara lor de origine. Poate ar fi posibil să se ofere un program umanitar în cazurile în care există anumite impedimente, precum persecuţiile politice. De asemenea, aş dori să subliniez foarte clar că, deşi Portugalia sau alte ţări sunt de acord să primească 20 de astfel de prizonieri, acest lucru nu înseamnă că aceste persoane doresc să rămână în Portugalia sau în altă ţară. Uniunea constituie acum un întreg şi astfel, această problemă trebuie luată în considerare. În cele din urmă, trebuie utilizate procedurile corespunzătoare pentru ca aceste persoane să nu mai fie etichetate ca fiind suspecte sau periculoase. Dacă nu vor fi eliberate de acest stigmat, nimeni nu va dori să le accepte. Aceasta este o problemă gravă care necesită atenţie. Voi încheia afirmând că problema priveşte în primul rând Statele Unite ale Americii.

  Alexandr Vondra, preşedintele în exerciţiu al Consiliului. −Domnule preşedinte, mai întâi aş dori să vă mulţumesc pentru această dezbatere. Consider că a fost foarte utilă. Dacă aţi audiat dezbaterea cu ocazia ultimei reuniuni a Consiliului de la prânz, aţi observat o voinţă similară de a soluţiona problema, dar şi o recunoaştere a complexităţii problemei pe care o discutăm. Aceasta are o dimensiune morală şi politică, dar şi una juridică şi de securitate.

Suntem cu toţii de acord că decizia preşedintelui Obama de a închide centrul de la Guantánamo a fost una importantă şi corectă, pe care o apreciem şi o salutăm cu toţii. Însă acum, când discutăm despre consecinţele acesteia şi despre ce putem face pentru a ne exprima solidaritatea – şi interesul nostru este de a acţiona în acord transatlantic – ne dăm seama, bineînţeles, că este vorba de o problemă complexă. Martin Schulz a spus că nu putem combate terorismul şi, în acelaşi timp, intra în conflict cu privire la drepturile fundamentale. Are perfectă dreptate, dar Hartmut Nassauer a spus că există două dimensiuni: una este cea morală, iar cealaltă este legată de securitate. Şi el are dreptate şi de aceea miniştrii de justiţie şi de externe trebuie să discute şi despre acest aspect. Din perspectivă politică, nu este doar o chestiune de morală şi problema nu trebuie rezolvată nici dintr-un sentiment de vinovăţie. În mod sigur, este mult mai complexă.

Graham Watson a vorbit despre nevoia de a aborda problema în comun. Din nou, acesta are dreptate, dar, în acelaşi timp – deoarece este vorba şi de aspectul juridic şi de problema competenţei – nu putem obliga statele membre să invite la cerere deţinuţii de la Guantánamo. Dacă ar fi să rezolvăm această problemă prin hotărârea de a-i invita pe aceşti deţinuţi în casele noastre – imaginaţi-vă dacă ne-am asuma răspunderea ministrului de interne – probabil ne-am gândi de două ori la modul de soluţionare a acestei probleme. În mod sigur, nu cred că aceasta trebuie soluţionată de Consiliu şi de statele membre ca un aspect de negociere – în niciun caz. Nu se pune problema să ne spălăm fără să ne udăm. La baza problemei se află pur şi simplu faptul că decizia de a închide Guantánamo este, bineînţeles, responsabilitatea principală a Statelor Unite, ţara care a construit baza militară. Însă avem – şi trebuie să avem – bunăvoinţa de a exprima solidaritate şi de a coopera la soluţionarea problemei.

Există, de asemenea, dezbaterea tactică. Ar trebui să ne oferim noi din proprie iniţiativă sau trebuie să aşteptăm până va fi formulată o cerere? Însă, în situaţia în care primim o cerere, trebuie să fim pregătiţi să acţionăm. De aceea, Consiliul a început să dezbată serios această problemă începând cu ziua ulterioară deciziei preşedintelui Obama. Cred că nu trebuie să subestimăm problema securităţii – aşa cum aţi subliniat – deoarece unii dintre deţinuţii care au fost eliberaţi s-au implicat din nou în activităţi teroriste, iar un bărbat, Said al-Shihri, este acum vicepreşedintele grupării Al-Qaida din Yemen. Astfel, SUA trebuie să înceapă procesul serios al identificării acestor persoane, iar noi trebuie să rupem relaţiile cu acestea.

Din punct de vedere juridic, cred că trebuie să fim conştienţi de faptul că decizia cu privire la primirea străinilor în statele membre UE este de competenţa naţională a statelor membre. Acesta este un nivel. Cu toate acestea, la al doilea nivel se află acordul conform căruia trebuie să colaborăm în vederea unui cadru european în care să integrăm deciziile naţionale. Atât acordul de la Schengen, cât şi cel de la Dublin solicită o abordare europeană deoarece decizia statelor membre individuale va afecta într-o anumită măsură securitatea fiecărui stat membru. Astfel, există un imperativ intern pentru o abordare coordonată.

În plus, UE analizează posibilitatea de a asista SUA în privinţa integrării şi reabilitării foştilor deţinuţi în ţări terţe.

Unii au ridicat problema rapidităţii: putem acţiona mai rapid decât o facem acum? Cred că trebuie să fim conştienţi de faptul că discuţia se află abia la început. Nu a trecut decât o săptămână. Întrebările la care trebuie găsit un răspuns sunt foarte complexe şi este nevoie de un anumit timp, deşi chiar preşedintele Obama a solicitat revizuirea dosarelor prizonierilor şi a stabilit termenul de un an pentru închiderea centrului de la Guantánamo. Nu trebuie să ne aşteptăm din partea Consiliului să rezolve aceste probleme complexe în câteva zile.

În plus, trebuie să avem în vedere faptul că responsabilitatea principală pentru Guantánamo aparţine SUA. Deşi statele membre îşi exprimă disponibilitatea de a colabora într-o abordare coordonată, problema are o dimensiune bilaterală, precum şi una multilaterală. Nu se cunoaşte încă poziţia clară a statelor membre respective cu privire la reintegrarea deţinuţilor. Întâlnirea dintre miniştrii de justiţie şi de interne, care va avea loc în cursul acestei luni, va fi foarte utilă în această privinţă. Între timp, coordonatorul antiterorist, Gilles de Kerchove, lucrează la diferite documente care propun opţiuni.

Acesta este rezumatul meu cu privire la Guantánamo, care a ocupat cea mai mare parte a timpului. Referitor la celalalt aspect, al luării ilegale în custodie publică, problema preferată a dlui Fava, voi repeta ce au spus în repetate rânduri predecesorii mei: afirmaţia a privit implicarea serviciilor naţionale de informaţii; supravegherea acestor servicii reprezintă responsabilitatea statelor membre individuale, iar Consiliul nu are nicio putere de acţiune.

  Jacques Barrot, vicepreşedintele Comisiei. −(FR) Domnule preşedinte, Comisia împărtăşeşte în general opiniile exprimate de dl Vondra.

Totodată, aş dori să subliniez că, în urma acestei lungi dezbateri, ne aflăm într-un moment hotărâtor. Este un punct crucial al luptei împotriva terorismului. De acum înainte, trebuie să încercăm să purtăm această luptă cu o autoritate morală restabilită pentru întreaga comunitate occidentală, respectând totodată valorile şi drepturile fundamentale.

Astfel, Europa trebuie să conducă întreaga comunitate internaţională spre o voinţă de a combate terorismului, în spiritul aceloraşi valori fundamentale care au dus la iniţierea acestei lupte. Este un moment decisiv, iar declaraţia Parlamentului este extrem de utilă în această privinţă, deoarece presupune că toate statele membre doresc să participe la această schimbare fundamentală.

Cu toate acestea, este adevărat că Statele Unite au principala răspundere. Ele trebuie să verifice statutul fiecărui deţinut înainte de a face o solicitare oficială de transfer către un stat membru al UE. Aceasta este condiţia esenţială. Statele Unite trebuie să ne trimită o cerere clară şi motivată pentru fiecare caz în parte. Acest lucru este absolut esenţial.

Bineînţeles, în cele din urmă este la latitudinea fiecărui stat membru să decidă dacă doreşte să primească un fost deţinut de la Guantánamo, dar dezbaterea a arătat că, în mod evident, se recomandă cooperarea la nivel european.

Coordonarea va fi avantajoasă în ceea ce priveşte stabilirea statutului juridic al foştilor deţinuţi şi, de asemenea, va fi necesară protejarea statelor membre în cazul cererilor diplomatice sau de alt tip din partea ţărilor de origine ale acestor deţinuţi. Va fi necesară coordonarea pentru a încuraja statele membre, mai ales, aşa cum a spus dl Nassauer, cele preocupate în legătură cu ordinea publică şi cu securitatea.

În cele din urmă, o abordare europeană coordonată ar putea să ne ofere o influenţă mai mare în negocierile cu Statele Unite cu privire la accesul la documente şi la procesele de transfer. Astfel, am putea oferi asistenţă financiară pentru a facilita primirea în unele state membre.

În prezenţa domnului Vondra, voi afirma că vom colabora îndeaproape cu preşedinţia cehă. Cu dl de Kerchove, ne aflăm, de asemenea, în procesul de redactare a documentului de studiu care va servi ca bază pentru discuţia care se va desfăşura cu ocazia Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne din 26 februarie.

De asemenea, voi adăuga că, fără îndoială, vom profita de vizita la Washington a dlui Langer, preşedintele Consiliului miniştrilor de interne, pentru a ridica toate problemele legate de închiderea bazei de la Guantánamo împreună cu colegii noştri americani.

Acum trebuie să abordăm foarte serios această problemă şi să facem pregătirile juridice pentru a răspunde de la caz la caz solicitării americane. Acest aspect trebuie tratat cu foarte mare seriozitate, luând în considerare această voinţă de cooperare pozitivă în această nouă luptă împotriva terorismului, care va cuprinde respectarea valorilor fundamentale care ne unesc şi care trebuie să unească întreaga comunitate mondială.

Vă mulţumesc.

  Preşedinte. − În temeiul articolului 103 alineatul (3) din Regulamentul de Procedură, am primit trei propuneri de rezoluţie(1) cu privire la Guantánamo. Propunerea de rezoluţie cu privire la presupusa folosire a unor ţări europene de către CIA pentru transportarea şi reţinerea ilegală de prizonieri va fi notificată ulterior.

Dezbaterea este închisă.

Votarea cu privire la Guantánamo va avea loc miercuri, 4 februarie 2009, iar votarea cu privire la presupusa folosire a unor ţărilor europene de către CIA pentru transportarea şi reţinerea ilegală de prizonieri va avea loc pe parcursul sesiunii următoare.

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris. – Decizia preşedintelui american Barack Obama de a închide închisoarea de la Guantanamo are o însemnătate simbolică pentru întreaga lume democratică. Acest gest demonstrează că războiul antiterorist, care se poartă pentru apărarea valorilor democratice occidentale, nu trebuie să neglijeze tocmai aceste valori.

Terorismul trebuie combătut cu energie, dar drepturile omului trebuie respectate întotdeauna. Chiar şi oamenii suspectaţi de comiterea unor infracţiuni grave au dreptul să fie judecaţi în mod corect, de un tribunal imparţial, pe baze legale clare şi să fie pedepsiţi proporţional cu crimele lor.

Sunt total nefondate speculaţiile care menţionează numele României în legătură cu închisorile secrete ale CIA. Nimeni nu a putut dovedi existenţa lor în România. România este un aliat loial al SUA în cadrul NATO şi în lupta împotriva terorismului, în primul rând în Afganistan. Dar atât autorităţile, cât şi opinia publică din România susţin cu tărie respectarea drepturilor omului. După ce au suferit abuzurile ocupaţiei sovietice şi ale dictaturii comuniste, cetăţenii României dezaprobă orice încălcări ale drepturilor omului.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris. – (PT) Deciziile recente ale guvernului Statelor Unite nu au făcut decât să confirme – ca şi cum acest lucru ar fi fost necesar – ceea ce fusese denunţat cu mult timp în urmă: existenţa unei reţele de răpiri, tortură şi luare ilegală în custodie publică, sponsorizată de SUA.

Aceste decizii nu trebuie să servească drept o muşamalizare a răspunderii Statelor Unite şi a guvernelor ţărilor din Uniunea Europeană pentru încălcările sistematice ale dreptului internaţional şi ale drepturilor fundamentale ale omului.

Ca şi înainte, trebuie să solicităm să se pună pe deplin capăt acestor practici josnice şi să se investigheze adevărul, inclusiv culpa guvernelor UE cu privire la utilizarea spaţiului lor aerian şi a teritoriului lor pentru a reţine şi transfera ilegal deţinuţi către, de exemplu, baza militară de la Guantánamo. Acest lucru se impune şi mai mult în lumina rapoartelor potrivit cărora operaţiunile clandestine ale SUA, numite „extrădări extraordinare” – cu alte cuvinte, reţinerea şi transportarea ilegală de cetăţeni – nu au fost puse la îndoială de noua administraţie a SUA.

În consecinţă, ne opunem oricărui acord între state sau între Statele Unite şi UE cu privire la „transferul prizonierilor” deţinuţi la Guantánamo. Acest lucru nu înseamnă că deciziile şi cererile exprimate liber de indivizi, în mod specific cele de azil în Portugalia, nu pot fi luate în considerare într-un cadru de respect faţă de suveranitatea naţională, Constituţia portugheză şi dreptul internaţional, inclusiv dreptul la azil.

  Esko Seppänen (GUE/NGL), în scris. – (FI)Uniunea Europeană s-a dovedit a fi o comunitate apatică, într-un mod de neînţeles atunci când nu a luat nicio măsură diplomatică fermă în contextul organizaţiilor internaţionale pentru a condamna, în temeiul drepturilor omului, activităţile ilegale în care erau implicate Statele Unite ale Americii.

Măsura luată de noul preşedinte arată că această activitate este considerată ilegală şi inacceptabilă din punct de vedere etic şi moral. Ţine de angajamentul UE faţă de activităţile ilicite ale Americii, conform măsurilor fostului preşedinte american şi, în ochii cetăţenilor liberi ai UE, acest lucru înseamnă că UE şi-a pierdut credibilitatea şi respectul. Uniunii Europene ar trebui să îi fie ruşine pentru că nu a acţionat.