Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A6-0077/2009) elaborat de domnul Cashman, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, referitor la propunerea de regulament al Parlamentul European şi al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (reformare) [COM(2008)0229 C6-0184/2008 – 2008/0090(COD)].

  Michael Cashman, raportor − Dle preşedinte, aştept cu nerăbdare această dezbatere, în special pentru a asculta opinia persoanelor care nu sunt dornice să sporească transparenţa şi accesul public la documente.

Doresc să încep prin a mulţumi celor şapte miniştri din UE care şi-au declarat sprijinul pentru raportul meu. În special, citez, aceştia: „sunt deci bucuroşi să observe adoptarea de către Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri externe, la 17 februarie 2009, a unui raport care împărtăşeşte viziunea noastră pentru o Uniune mai transparentă”.

Mi se pare uluitor faptul că, într-un moment în care încercăm să reluăm contactul cu cetăţenii, există persoane care nu susţin transparenţa şi deschiderea. De asemenea, mi se pare uimitor că, în momentul în care încercăm să refacem legătura dintre instituţii şi public, există o lipsă de voinţă de a spori controlul public şi responsabilitatea publică.

Unii deputaţi au manifestat îndoieli, întrebându-se dacă toate amendamentele propuse în raportul meu se încadrează în sfera temeiului juridic din regulament - articolul 255 din tratat. Aş dori să îi liniştesc: obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului este: „de a acorda publicului un drept de acces cât mai larg posibil la documentele instituţiei. Acest drept de acces public la documentele instituţiei este legat de natura democratică a acestor instituţii.” Nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt - acesta este un citat din hotărârea Curţii de Justiţie în cauza Turco. Articolul 255 din tratat trebuie interpretat în spiritul acestei hotărâri.

Să ne referim, de exemplu, la amendamentul 44 privind documentele clasificate. Este pur şi simplu incorect să susţinem, aşa cum a făcut Comisia, că nu există nicio legătură între clasificarea documentelor drept confidenţiale şi accesul public la acestea. În cadrul actualei versiuni a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului, documentele pot fi clasificate numai pentru a salvgarda interesele esenţiale protejate prin articolul 4 alineatul (1). În concluzie, legătura există deja. Noi am tras concluziile logice din această legătură şi am încorporat norme privind clasificarea documentelor chiar în regulament. Aceste norme, care sunt modelate cu grijă după cele aplicate deja de Consiliu şi Comisie, definesc limitele dreptului publicului de a accesa documentele respective, în conformitate cu articolul 255, şi în tratat nu există nicio metodă care să împiedice instituţiile să adopte aceste norme într-un regulament.

Să luăm exemplul amendamentului 24, care se referea la agenţiile şi organismele create de către instituţie. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului, astfel cum a fost modificat, va stabili principiile, condiţiile şi limitele accesului public la documentele acestor agenţii, dar nu va crea, în sine, obligaţii pentru acestea.

Dacă citiţi amendamentul nostru numărul 29, de exemplu, veţi observa că regulamentul se aplică numai documentelor deţinute de instituţii, deşi stabileşte standarde pe care agenţiile trebuie să le respecte în adoptarea propriilor norme privind accesul public la documentele lor, în conformitate, aş putea adăuga, cu declaraţia comună adoptată de Consiliu, Comisie şi Parlament la 30 mai 2001.

Permiteţi-mi, de asemenea, să subliniez, pentru cei care nu sunt prezenţi, regretul privind absenţa Consiliului, care ar adăuga o importanţă necesară acestui raport extrem de important.

Ştiu că unii dintre dumneavoastră sunt preocupaţi şi de faptul că am mers prea departe în încercarea de a ne asigura că statele membre nu vor submina nivelul de transparenţă pe care acest regulament îl vizează. Consider că am făcut tot posibilul pentru a ţine seama de îngrijorările exprimate, după cum veţi vedea prin intermediul amendamentelor de compromis care amintesc statelor membre datoriile care le revin în conformitate cu articolul 10 din tratat, şi anume de a nu sta în calea îndeplinirii obiectivelor comunitare, inclusiv a transparenţei şi a democraţiei.

Amendamentele domnului Nassauer ar putea oferi asigurări grupului său şi altor deputaţi europeni preocupaţi de faptul că anumite informaţii private ar putea ajunge în domeniul public. Acest lucru nu se va întâmpla şi nu se poate întâmpla în cadrul raportului meu. Datele personale şi private pot fi protejate, aşa că nu îmi rămâne decât să ascult cu mare interes opinia acelora care se opun regulamentului în cauză.

  Margot Wallström, vicepreşedintă a Comisiei −Dle preşedinte, vă mulţumesc pentru raportul foarte important referitor la propunerea Comisiei pentru o reformare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului privind accesul public la documente. Acesta este un subiect foarte important şi valoros şi apreciez munca enormă depusă de domnul Cashman, în calitate de raportor, şi de alte persoane active, interesate şi capabile din acest Parlament.

Este vorba de un subiect cu impact asupra drepturilor fundamentale, şi uneori conflictuale, ale cetăţenilor, asociaţiilor şi întreprinderilor. Trebuie să acordăm o atenţie deosebită schimbărilor necesare care trebuie aduse acestui regulament şi trebuie să ne concentrăm asupra deschiderii. Toate cele trei instituţii au fost de acord că, în general, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului a funcţionat în mod remarcabil în ultimii opt ani. Parlamentul, Consiliul şi Comisia sunt mult mai deschise în prezent decât au fost până acum. Am putea spune chiar că schimbarea regulilor a dus la o modificare a practicilor, a gândirii şi atitudinilor.

În acelaşi timp, Parlamentul, Consiliul şi Comisia sunt de acord şi cu faptul că interesele legitime au primit protecţia adecvată. Nu trebuie să uităm că instituţiile UE au acordat accesul la un număr mare de documente, în timp ce s-a înregistrat o scădere în număr şi proporţie a refuzurilor. Sper deci să fiţi de acord cu faptul că Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului şi-a dovedit valoarea. Din acest motiv, nu consider necesară o reformă completă.

Acestea fiind spuse, chiar şi un instrument eficace poate fi îmbunătăţit. Baza juridică pe care o avem ca punct de plecare este articolul 255 din tratat, aşa cum a menţionat deja raportorul. Astfel, regulamentul trebuie să definească principiile şi limitele care guvernează dreptul de acces al cetăţenilor la documente. În ceea ce priveşte prezentul raport, observ că anumite amendamente depăşesc sfera de aplicare a articolului 255 din tratat şi, în consecinţă, acestea nu pot fi acceptate. Dar - şi acest „dar” este foarte important - aceste amendamente subliniază probleme importante care ar putea fi examinate într-un alt context. Comisia le va examina în mod cert într-o manieră constructivă, pragmatică şi deschisă.

Este o bună practică să evaluăm din când în când stadiul de îndeplinire a obiectivelor vizate de legislaţie şi, în acest sens, Comisia a elaborat propunerea de reformare a regulamentului. Utilizarea tehnicii de reformare îndeplineşte obiectivul unei mai bune legiferări. Devreme ce acest regulament are un impact asupra drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, este extrem de importantă adoptarea unui text juridic unic, clar şi fără echivoc.

Tehnica de reformare nu restricţionează legiuitorul mai mult decât metoda tradiţională de modificare a legislaţiei. Indiferent de tehnica legislativă aleasă, legiuitorul comunitar nu poate merge mai departe de obiectivul propunerii.

Ne angajăm să sporim în continuare transparenţa şi deschiderea şi consider că aceasta este o metodă foarte bună pentru a atinge obiectivul propus. În acest context, trebuie totuşi să menţionez că o serie de amendamente se referă la dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului, pe care Comisia nu şi-a propus să-l modifice. Nu putem accepta aceste amendamente, deoarece ele depăşesc sfera de aplicare a propunerii Comisiei.

Acestea fiind spuse, Comisia este dispusă, bineînţeles, să accepte idei bune, deşi ne aflăm încă într-un stadiu incipient al procedurii. Aş dori să confirm dorinţa Comisiei de a purta discuţii cu cei doi colegiuitori şi că dorim să găsim un cadru comun pentru a ajunge la un text de compromis echilibrat şi viabil. Totuşi, Comisia preferă să prezinte o propunere modificată în momentul în care cei doi colegiuitori îşi vor fi prezentat poziţia. Nu putem şi nu dorim să influenţăm sau să anticipăm discuţiile sau negocierile.

De asemenea, trebuie să ţinem cont de schimbările aduse de Tratatul de la Lisabona - dacă şi când acesta va intra în vigoare - în legătură cu această chestiune importantă. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului se va aplica atunci tuturor instituţiilor, organismelor, agenţiilor şi birourilor Uniunii Europene şi se va aplica într-o măsură mai redusă Curţii de Justiţie, Băncii Centrale Europene şi Băncii Europene de Investiţii. Pentru cetăţeni, Tratatul de la Lisabona va însemna un progres real atunci când toate organismele UE vor aplica un set comun de reguli privind accesul la documente. Un astfel de set unic de reguli asigură consecvenţa, dar, în acelaşi timp, el trebuie modelat pentru a se potrivi numeroaselor organisme cu mandate şi competenţe extrem de diferite.

De asemenea, aş dori să repet ceea ce am mai declarat de multe ori până acum în cadrul acestui Parlament şi cu alte ocazii. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului este piatra de temelie a politicii privind transparenţa, dar trebuie să ne gândim şi la ce putem face în mod activ în afara legislaţiei formale. Din acest motiv, am anunţat în cadrul reuniunii comune a Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri externe din 20 ianuarie că voi lua iniţiativa de a pregăti un plan de acţiune privind deschiderea. Câteva dintre subiectele pe care aş dori să le discut în acest plan de acţiune şi pe care, bineînţeles, aş dori să le discut în continuare cu alte instituţii UE, sunt îmbunătăţirea registrelor, uşurinţa în utilizare şi accesibilitatea sporită, diseminarea activă şi publicarea mai rapidă a documentelor. Aceasta este o metodă pragmatică şi eficientă de a integra transparenţa în cadrul tuturor politicilor noastre. Trebuie să dăm un exemplu.

În acest sens, trebuie să găsim metode pentru ca cetăţenii să înţeleagă mai uşor structura instituţiilor noastre şi modul lor de operare. Avem nevoie de o politică activă de informare a cetăţenilor, prin care să le creştem gradul de cunoaştere privind modul în care politicile aplicabile în întreaga Europă le afectează viaţa cotidiană. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului este bineînţeles un instrument important, dar, dincolo de textul legal, metoda prin care îl punem în aplicare este ceea ce contează într-adevăr.

Pentru a rezuma poziţia Comisiei privind raportul domnului Cashman în această etapă a procedurii, aş dori să afirm următoarele. Există anumite amendamente pe care Comisia nu le poate accepta pentru că depăşesc baza juridică a articolului 255 din tratat. Există alte amendamente pe care nu le putem accepta pentru că depăşesc sfera de aplicare a schimbărilor propuse de Comisie, dar, în anumite cazuri, astfel de amendamente indică totuşi probleme importante care ar putea fi discutate în alt context. De asemenea, Comisia este întotdeauna dispusă să accepte idei bune, în orice context ar apărea ele. De îndată ce vom cunoaşte poziţia Parlamentului şi a Consiliului, veţi avea poziţia celui de-al treilea element din triunghiul instituţional.

Aştept cu nerăbdare o dezbatere interesantă şi stimulantă. Este un subiect care merită acest lucru şi cetăţenii noştri au dreptul la o legislaţie clară şi eficientă cu privire la accesul public la documentele noastre.

  Monica Frassoni , raportoare pentru aviz din partea Comisiei pentru afaceri juridice – (IT) Dle preşedinte, stimaţi colegi, am la dispoziţie un proces-verbal pentru Comisia pentru afaceri juridice şi altul pentru Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană. Aş dori deci să combin aceste procese-verbale, devreme ce ele au multe puncte în comun în acest caz.

Dle preşedinte, noi, cei din Comisia pentru afaceri juridice, am discutat îndelung problema reformării. Trebuie să mărturisesc că nu suntem deloc mulţumiţi: într-adevăr, considerăm că utilizarea acestei proceduri de reformare pentru un astfel de document nu a fost o decizie foarte inspirată, şi pentru că, aşa cum a specificat dna comisar, obiectivul real este de a înţelege metoda prin care un regulament care a funcţionat relativ bine, dar care este perfectibil, ar putea fi de fapt modificat. Astfel, rezultatul este un pas înapoi în comparaţie cu situaţia actuală, fie că a fost obţinut prin utilizarea acestei proceduri, fie prin propunerile practice făcute. În consecinţă, trebuie să acţionăm în acest sens şi este mai dificil să facem acest lucru prin intermediul procedurii de reformare decât printr-un mandat legislativ complet.

Aş dori să mai spun că nu are rost să ne învârtim în jurul cozii: apreciez anunţul comisarului privind iniţiativele legate de transparenţă şi deschidere, dar realitatea este că propunerea Comisiei exclude documentele care sunt în prezent deschise şi transparente din sfera de aplicare a acestei reglementări. Acesta este adevărul şi este de asemenea adevărat că anumite state membre, inclusiv ţara de origine a comisarului, susţin acelaşi punct de vedere şi au afirmat că situaţia este inacceptabilă.

Dacă dorim să îmbunătăţim o reglementare, nu putem apăra în acelaşi timp status quo-ul, deoarece riscăm să fim şi mai puţin transparenţi, mai greu de înţeles şi, aş putea spune, chiar mai puţin democratici.

  Anneli Jäätteenmäki, raportoare pentru aviz din partea Comisiei pentru afaceri constituţionale − (FI) Dle preşedinte, transparenţa stă la baza democraţiei. Din păcate, Uniunea Europeană nu se poate mândri cu transparenţa sa. Directivele, dar şi atitudinile, au nevoie de schimbări. Ce puteţi spune în privinţa afirmaţiei Consiliului care susţine că persoanele terţe nu trebuie să aibă acces la documente privind consultanţa juridică legată de procedura legislativă? În concluzie, persoanele terţe, adică cetăţenii, nu ar trebui să aibă acces la aceste documente. Nu înţeleg cum cetăţenii Uniunii Europene pot fi persoane terţe.

De aceea, atitudinea trebuie să se schimbe. Legislaţia trebuie schimbată pentru ca documentele legislative ale Consiliului, Parlamentului şi Comisiei să devină transparente, accentul fiind pus aici pe documentele legislative. De exemplu, făcând o comparaţie cu ţara mea de origine şi cu parlamentul finlandez, declaraţiile comisiei acestuia pentru drept constituţional nu ar fi în niciun caz secrete. În caz contrar, aceasta ar însemna că populaţia nu ar fi informată cu privire la motivul pentru care o reglementare este legiferată; iar Consiliul susţine că nu trebuie să oferim informaţii pentru că publicul reprezintă persoane terţe.

În cadrul legislaţiei, în formularea directivelor, în orice situaţie, este necesar să ne bazăm pe presupunerea că trebuie să sporim transparenţa, iar procedurile de vot se pot îmbunătăţi. Trebuie introdus votul electronic...

(Preşedintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  David Hammerstein , raportor pentru aviz din partea Comisiei pentru petiţii – (ES) Dle preşedinte, nu trebuie să pierdem ocazia prezentată de acest raport excelent pentru a ajunge la un acord în primă lectură - adică în cadrul acestui mandat parlamentar - asupra unui proiect legislativ menit să asigure o mai mare transparenţă în accesul la documente. Nu se acceptă scuze şi sper să avem timpul şi bunul simţ să ajungem la un astfel de acord în ceea ce priveşte acest raport excelent.

În acest raport, noi, Comisia pentru petiţii, ne exprimăm preocuparea legată de faptul că, în cazul în care sunt iniţiate proceduri de încălcare a dreptului comunitar împotriva unui stat membru ca rezultat al unei petiţii înaintate de cetăţeni, acel stat membru are dreptul de a refuza accesul la documentele publice utilizate în acele proceduri de încălcare a dreptului comunitar, refuzând astfel cetăţenilor dreptul de participare.

Suntem foarte preocupaţi şi de lipsa de interoperabilitate şi de blocajul tehnic existent în Parlamentul European în ceea ce priveşte utilizarea documentelor interoperabile, şi anume documentele cu sursă deschisă, care nu sunt compatibile cu software-ul şi cu platforma IT folosite în prezent de Parlament, specifice unei singure companii.

Realitatea este că instituţiile europene nu garantează cetăţenilor accesul efectiv la conţinutul documentelor fără a impune discriminări de natură tehnică. Acest lucru este inacceptabil, deoarece cetăţenii nu pot accesa documentele create de noi. Chiar în acest moment, nimeni nu poate avea acces la documentele mele fără o platformă tehnică furnizată de o anumită companie care deţine monopolul asupra acestor informaţii. Acest lucru împiedică transparenţa şi accesul la informaţii.

  Charlotte Cederschiöld, în numele Grupului PPE-DE – (SV) Dle preşedinte, suntem întru totul de acord cu obiectivele şi angajamentul domnului Cashman în ceea ce priveşte transparenţa, dar trebuie să ne amintim faptul că este vorba de reformarea unui regulament. Împreună, am promovat actuala legislaţie privind transparenţa. Cele patru state membre nordice au adresat o scrisoare comisiei privind acest regulament, afirmând că aceasta sporeşte încrederea cetăţenilor în UE şi asigură cel mai ridicat nivel de transparenţă posibil. Eu şi domnul Cashman am cooperat întotdeauna foarte bine, dar, de data aceasta, nu am avut destul timp la dispoziţie pentru a rezolva toate problemele neclare. Cu alte cuvinte, deşi ne aflăm într-o etapă timpurie a procesului, salut multe dintre propunerile făcute şi aştept cu nerăbdare continuarea cooperării noastre.

La momentul adoptării Regulamentului privind transparenţa, voturile pentru din partea Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, precum şi al Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa au fost decisive pentru adoptarea proiectului. Şi în cazul de faţă, voturile din partea PPE-DE vor fi probabil semnificative pentru rezultatul final, pe care îl vom avea probabil în cadrul unui nou Parlament. Grupul PPE-DE îşi va folosi voturile pentru a consolida certitudinea juridică, previzibilitatea şi claritatea în ceea ce priveşte formularea regulilor pe parcursul procesului. Dorim o transparenţă mai ridicată, iar cetăţenii trebuie să aibă posibilitatea să poată urmări dezbaterea democratică. Considerăm că acest subiect necesită o pregătire mai îndelungată, astfel încât să se asigure existenţa unor analize comune de impact privind, de exemplu, metoda de lucru a instituţiilor.

Unele amendamente, aproximativ 40 sau 50, care au legătură cu dreptul de iniţiativă al Comisiei, au provocat unele discuţii. Singurul lucru pe care aş dori să îl adaug este că această situaţie nu trebuie să aibă ca rezultat o lipsă de claritate şi mai mare, întrucât s-ar submina astfel obiectivul acestei reformări. Documentele prezentate astăzi vor fi probabil modificate după alegeri. Grupul PPE-DE doreşte, în consecinţă, să obţină un grad de transparenţă care poate primi sprijinul tuturor cetăţenilor UE şi al statelor membre. Este necesar ca cei implicaţi să cunoască regulile - acesta este scopul propunerii. Nu se pot folosi nici sancţiuni, dacă nu există instrucţiuni clare. În ceea ce priveşte sancţiunile, există deja o legislaţie de care trebuie să ţinem cont. Considerăm deci această propunere drept un produs brut, dar sunt întru totul de acord cu opinia domnului Cashman că aceasta trebuie să aibă ca rezultat creşterea transparenţei, ceea ce am indicat şi noi în amendamentele noastre. Transparenţa este o parte importantă a democraţiei.

Am la dispoziţie cinci minute pentru Grupul PPE-DE, ar fi posibil să termin ce am de spus?

(SV) Acceptăm transparenţa, dar dorim să evităm naivitatea care poate expune persoanele la pericol sau abuzuri.

Vreţi să spuneţi că Grupul PPE-DE va pierde cele trei minute?

  Preşedintele – Nu ştiu ce să vă spun. Ordinea de zi specifică două minute, dar sunt sigur că veţi mai avea posibilitatea să luaţi cuvântul.

  Costas Botopoulos, în numele Grupului PSE – Dle preşedinte, discursul meu va fi în limba engleză în onoarea raportorului. Prin intermediul acestui raport foarte interesant, Parlamentul realizează trei lucruri. În primul rând, ţine seama de realitate. Discutăm despre confidenţialitate în era internetului şi nu despre confidenţialitate ca noţiune abstractă. Luăm în considerare utilizarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului care, pentru o anumită perioadă de timp, a fost aplicat problemelor, dar a avut şi rezultate pozitive.

Luăm în considerare Carta privind drepturile fundamentale, propunerile Ombudsmanului şi ale altor agenţii şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie. Luăm de asemenea în considerare propunerea reală a Comisiei, cu posibilităţile şi inconvenientele acesteia - personal, consider că există anumite inconveniente.

În al doilea rând, un aspect foarte interesant este că acest raport se bazează pe principii şi nu pe detalii tehnice; un echilibru între accesul la documente şi protejarea vieţii private; un acces general la documente respectând reguli foarte precise; o distincţie importantă între interesele publice şi private şi această noţiune de interes public european, care este foarte importantă pentru toţi cei care iubesc Europa; este interesantă, de asemenea, o distincţie între procedurile legislative şi cele nelegislative; paritatea dintre transparenţa UE şi cea a statelor membre.

În ultimul rând, cel mai important aspect este faptul că acest raport încearcă să stabilească un sistem de transparenţă complet - nu transparenţa pentru fiecare instituţie în parte, ci transparenţă la nivel interinstituţional, unde sunt luate în considerare toate instituţiile, principiile bunei administrări şi Carta privind drepturile fundamentale. Există de asemenea un grup de informaţii clasificate foarte comune, deşi poartă nume extrase parcă din filme de spionaj, precum EU Confidential, EU Top Secret; este important să avem un set de reguli comune şi în privinţa acestei chestiuni.

Ceea ce încercăm să obţinem este transparenţa ca regulă generală, cu excepţii justificate de protejarea altor drepturi, dar cea mai importantă este existenţa unui set de reguli comune, al căror obiectiv principal este transparenţa, dar care ţin seama şi de alte excepţii.

  Marco Cappato, în numele Grupului ALDE – (IT) Dle preşedinte, stimaţi colegi, vă rog să mă scuzaţi dacă nu pot asista la răspunsul comisarului. Consider că din această dezbate lipseşte un element semnificativ şi acel element este Consiliul, care a fost într-adevăr absent din întreaga dezbatere, inclusiv în stadiul activităţii comisiilor. În plus, acesta este punctul nevralgic: există, în special în cadrul Consiliului, un concept al Europei ca ansamblu de guverne ale statelor naţionale. În consecinţă, în momentul în care aceste guverne se întâlnesc în calitate de legiuitori, aceste afaceri sunt, să spunem, confidenţiale; cetăţenii trebuie să aştepte rezultatul final.

Acest lucru nu poate fi acceptat atunci când ştim că Uniunea Europeană are puteri legislative şi că cetăţenii au dreptul la informaţie de-a lungul întregului proces legislativ. După cum a confirmat şi a demonstrat decizia în cauza Maurizio Turco, cetăţenii au dreptul la informaţii cu privire la poziţiile delegaţiilor naţionale în cadrul Consiliului, precum şi cu privire la avizele juridice. Din această cauză ne angajăm să susţinem raportul domnului Cashman, care reprezintă o faţă diferită a Europei, şi anume aceea a democraţiei europene.

Consider că domnul Cashman trebuie susţinut şi în încercarea sa de a prezenta propuneri care depăşesc sfera propunerilor Comisiei. Comisia Europeană ar face o greşeală dacă ne-ar solicita limitarea activităţilor că organism legislativ la propunerile făcute de Comisie. Cred că dreptul nostru de a extinde mandatul este chiar consacrat în tratate. Sper ca domnul Cashman să accepte amendamentele propuse de noi, în special pe acela privind transparenţa financiară sporită, şi consider că, în calitate de Parlament European, trebuie să dăm un bun exemplu.

Am citit astăzi în presă că decizia noastră de a publica listele de prezenţă în Parlament - acest lucru nu este legat de raportul pe care îl discutăm - o decizie luată în această sală, s-a confruntat, aparent, cu probleme tehnice care vor împiedica punerea sa în aplicare înainte de alegerile europene. Nu există nicio problemă tehnică, acest lucru poate fi făcut rapid şi uşor şi sper ca Parlamentul să dea un bun exemplu în această privinţă, precum şi în ceea ce priveşte schimbările necesare şi pozitive aduse de raportor la propunerea Comisiei de a îmbunătăţi accesul la documente. Sperăm să primim, mai devreme sau mai târziu, cel puţin o explicaţie publică din partea băncilor goale rezervate Consiliului cu privire la motivul opoziţiei sale referitoare la propunerile noastre. Trebuie să aibă curajul de a apăra în mod public ideea unei Europe care trebuie să-şi ia deciziile legislative în secret, ceea ce, în opinia mea, este complet inacceptabil.

  Eva-Britt Svensson, în numele Grupului GUE/NGL – (SV) Dle preşedinte, transparenţa şi accesul public la toate acţiunile noastre legate de deciziile legislative şi politice reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori care stau la baza societăţii democratice. Transparenţa şi accesul public creează un sentiment de participare şi de încredere în sistemul politic. Din contră - confidenţialitatea şi reţinerea documentelor - creează neîncredere şi un sentiment de neimplicare şi poate duce, uneori, la dezvoltarea corupţiei şi a abuzului de putere.

Un volum în creştere al legislaţiei naţionale, ţinând seama de principiul accesului public pe care îl avem, de exemplu, în Suedia, este definit acum la nivel european. Puterea de decizie a fost transferată la nivelul UE, dar transparenţa şi accesul public nu au urmat aceeaşi cale. Cetăţenii noştri văd bineînţeles acest lucru, motiv pentru care se înregistrează o rată scăzută de participare la alegerile pentru Parlamentul European. Cetăţenii întâmpină dificultăţi în accesarea şi în înţelegerea procesului de luare a deciziilor în cadrul sistemului UE şi consideră, pe bună dreptate, că deciziile sunt luate şi legislaţia este creată la nivelul UE fără ca ei să aibă posibilitatea reală de a studia toate documentele. În concluzie, aceştia nu au ocazia de a discuta, dezbate sau influenţa factorii de decizie.

Cu toţii dorim să ridicăm nivelul de participare la alegerile pentru Parlamentul European, dar, pentru a reuşi acest lucru, campaniile şi îndemnurile la vot sunt insuficiente. Pentru că acestea să aibă sens, trebuie să facem tot posibilul pentru a asigura cetăţenilor noştri informaţii şi posibilitatea de a ne cunoaşte mai bine. Trebuie să stabilim un dialog cu cetăţenii în loc să creăm un mecanism unilateral de furnizare de informaţii. Accesul public trebuie să fie principiul cel mai important, iar confidenţialitatea trebuie să fie o excepţie. Trebuie să existe o metodă specifică pentru a permite confidenţialitatea în anumite cazuri, acolo unde acest lucru se justifică într-adevăr.

Eu, împreună cu Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, am depus amendamente pentru a extinde, printre altele, definirea documentelor, pentru a facilita accesul public la mai multe documente şi pentru a împiedica statele membre individuale să aibă posibilitatea de a-şi exercita dreptul de veto. Dna comisar Wallström a afirmat că un instrument bun poate fi oricând îmbunătăţit. Din păcate, acest raport nu va aduce îmbunătăţiri, ci va înrăutăţi situaţia. Totuşi, el poate fi îmbunătăţit prin sprijinirea amendamentelor prezentate de către mine şi de Grupul GUE/NGL. În concluzie, în folosul democraţiei, votaţi pentru amendamentele GUE/NGL şi pentru mai multe şanse oferite cetăţenilor de a se implica.

  Hanne Dahl , în numele Grupului IND/DEM – (DA) Vă mulţumesc, dle preşedinte. Domnul Cashman a scris un raport bun, în favoarea căruia aş dori să-mi exprim sprijinul. Revizuirea de către Comisie a iniţiativei în materie de transparenţă din 2008 va îngreuna accesul public la documentele UE. Dacă raportul va fi adoptat, el va rectifica acest lucru din mai multe puncte de vedere. Totuşi, ne lipseşte încă accesul la grupurile de lucru consultative din cadrul Comisiei. Conform unei declaraţii a organizaţiei Alter-EU, prezentată înainte de Crăciun, avem informaţii satisfăcătoare numai în ceea ce priveşte două treimi dintre membrii din cadrul grupurilor de lucru implicate în elaborarea propunerilor legislative din cadrul UE. Acest lucru este complet inacceptabil. Ca cetăţean, trebuie să ştiu dacă lobby-iştii industriei tutunului sau organizaţiile de sănătate sunt cele care sfătuiesc Comisia la momentul elaborării unei iniţiative de a îmbunătăţi sănătatea publică. De asemenea, aş dori să ştiu cine participă la negocierile pentru elaborarea unui plan privind mediul acvatic: reprezentanţii industriei chimice sau cei ai organizaţiilor de mediu?

  Hans-Peter Martin (NI) – (DE) Dle preşedinte, unul dintre motivele pentru care am căzut în capcana globalizării este chiar faptul că nu am reuşit să evităm capcana Europei. În esenţă, capcana Europei îşi are baza în eşecul nostru de a acţiona, atunci ca şi acum, conform principiilor de transparenţă încercate şi testate ale ţărilor scandinave şi ale altor state.

Sunt deputat al acestui Parlament de zece ani şi nu din întâmplare m-am regăsit spunând, când am ajuns aici - nu intenţionat, dar am observat acest lucru foarte repede - „transparenţa este problema principală”. Din acest motiv, am creat iniţiativa europeană în materie de transparenţă în anul 2000. Această iniţiativă a fost adoptată de Comisie cuvânt cu cuvânt; singura problemă este că esenţa sa nu a fost adoptată complet.

Dnă comisar, puteţi citi răspunsul pe care l-am adresat în această privinţă concetăţenei dumneavoastră, Anna Lindh, într-un lung discurs în cadrul reuniunii la nivel înalt de la Nisa. Dumneavoastră, în calitate de cetăţean suedez, înţelegeţi despre ce este vorba. Dumneavoastră ştiţi într-adevăr ce trebuie făcut.

În Uniunea Europeană, totuşi, realitatea este că, în cazul problemelor de transparenţă, încercăm să înlăturăm o avalanşă cu o lopată. Nu reuşim să ieşim şi zăpada continuă să cadă. Există un singur mod de a salva această Uniune Europeană, şi anume să avem imediat o transparenţă reală după modelul suedez şi cel al legii americane privind libertatea de informare. Fără aceasta, ne vom confrunta cu şi mai multe avalanşe, care, de această dată, vor afecta zone populate.

  Manfred Weber (PPE-DE) – (DE) Dle preşedinte, dnă comisar, stimaţi colegi, noi elaborăm legi la nivel european pentru câteva sute de milioane de persoane şi, de aceea, este nevoie de transparenţă. Suntem cu toţii de acord cu acest obiectiv - transparenţa este importantă şi consider că, în calitate de Parlament European, nu este nevoie să ne ascundem. Suntem sub reflectoarele mass-media, suntem urmăriţi de jurnalişti, deci munca noastră este deja transparentă.

Suntem cu toţii de acord cu obiectivul propus, dar trebuie să ni se permită să discutăm metodele prin care îl putem îndeplini, iar faptul că dorim să discutăm şi să analizăm în profunzime aceste probleme nu înseamnă neapărat că dorim ca totul să fie făcut cu uşile închise. De multe ori, acestea sunt doar persoane care pun întrebări. Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni are multe întrebări de natură critică, legate de exemplu de procedura în domeniul concurenţei din Consiliu, de problema necesitaţii publicării tuturor documentelor serviciului juridic, de întrebarea dacă viaţa privată a deputaţilor europeni ar trebui să fie subiectul unei discuţii publice. Luptăm pentru protecţia datelor pentru cetăţenii noştri, dar se aşteaptă ca deputaţii europeni să facă totul public. Avem voie să punem astfel de întrebări.

Punctul cheie, motivul pentru care grupul nostru este destul de sceptic, este problema procesului legislativ. La momentul votului, toată lumea poate verifica modul în care a votat fiecare deputat european. De asemenea, toţi deputaţii trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru felul în care au votat. Acest lucru se întâmplă deja. Totuşi, în cadrul procesului legislativ, în cadrul discuţiei trilaterale, atunci când discutăm între noi, trebuie să existe un spaţiu rezervat negocierilor.

Ştim că, dacă totul ar fi public, forma actuală a negocierilor nu ar mai exista, deoarece v-aţi asuma un risc în momentul în care aţi încerca să găsiţi sau să produceţi compromisuri politice. Acesta este motivul pentru care în acest grup există un nivel ridicat de scepticism în ceea ce priveşte propunerea în cauză. Vom clarifica poziţia finală a grupului nostru în această seară.

Aş dori, totuşi, să clarific un lucru în numele grupului meu, şi anume că dorim transparenţa, dar metodele de realizare a acesteia trebuie să rămână deschise discuţiilor. Suntem de asemenea de acord cu obiectivul. Dacă examinăm instituţiile europene individual, nu Parlamentul este problema. Problema este mai degrabă Consiliul, care nu este reprezentat astăzi aici: nu avem nici cea mai mică idee despre ce se întâmplă în cadrul grupurilor de lucru ale Consiliului.

  Inger Segelström (PSE) – (SV) Dle preşedinte, dnă comisar Wallström, aş dori să încep prin a mulţumi domnului Cashman şi celorlalţi colegi care au contribuit la efortul de a trece în curând la o etapă nouă şi mult aşteptată, în cadrul căreia activitatea noastră va fi mai accesibilă pentru cetăţeni. Lupta vicepreşedintei şi a comisarului Wallström a fost dificilă şi îndelungată.

Când Suedia a devenit membră a UE, multe persoane au fost îngrijorate că documentele se vor scurge prin această ţară, care promovează un principiu foarte puternic al accesului public, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Domnul Cashman ne poate spune mai multe despre acest lucru, deoarece, dacă o persoană este în favoarea transparenţei şi a accesibilităţii, acea persoană cunoaşte, de asemenea, limitele materialului de lucru, ale confidenţialităţii şi ale difuzării.

Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni s-a abţinut de la vot în cadrul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. Sper că acum sunteţi în favoarea sporirii accesului public în cadrul UE, astfel încât preşedinţia suedeză, împreună cu noi, să poată duce mai departe această problemă importantă şi esenţială pentru democraţie, în beneficiul tuturor cetăţenilor UE. Totuşi, înţeleg ezitarea Grupului PPE-DE - grupul dumneavoastră a fost cel care s-a asigurat că vom fi nevoiţi să utilizăm o procedură de vot secret când Turcia îşi începea negocierile de aderare. Este oare ceea ce doriţi? Sper că Parlamentul va rămâne unit pentru a putea spune cu mândrie alegătorilor noştri înainte de alegerile europene din iunie că Uniunea Europeană va deveni din ce în ce mai deschisă - că nu urmărim interese ascunse şi că dorim să fim examinaţi şi judecaţi după acţiunile noastre - în condiţiile unei transparenţe de care putem fi mândri. Facem o mulţime de lucruri bune şi ar fi bine ca cetăţenii să aibă mai multe posibilităţi de a ne urmări activitatea.

  Bogusław Rogalski (UEN) – (PL) Dle preşedinte, este clar pentru toată lumea că procesul de luare al deciziilor în cadrul instituţiilor şi organismelor comunitare trebuie să aibă loc într-un mod deschis şi public. Aceasta este baza democraţiei. Pe baza acestui principiu, cetăţenii şi autorităţile alese ar trebui să dispună de cel mai larg acces posibil la documentele instituţiilor europene, inclusiv ale Parlamentului. Se va permite astfel cetăţenilor să participe într-adevăr la procesul politic şi să ceară clarificări autorităţilor publice.

În ciuda eforturilor făcute de instituţiile europene de a creşte deschiderea şi transparenţa, situaţia este din păcate departe de a fi satisfăcătoare. Comisia pentru petiţii a afirmat că cetăţenii sunt conştienţi de deficienţele şi de eşecurile punerii în aplicare a acestui drept. Este extrem de important ca în ceea ce priveşte procedurile de încălcare a dreptului comunitar, care sunt adeseori rezultatul petiţiilor cetăţenilor, aceştia să dispună de acces complet la toate documentele, la orice nivel, în procesul de revendicare a drepturilor lor. Acest lucru ar trebuie să se aplice şi în cazul documentelor furnizate de statele membre instituţiilor europene. Aceasta este o problemă majoră, chiar şi pentru Comisie în cazul Jugendamt (agenţia germană de asistenţă socială pentru copii şi tineret), în care accesul la informaţii a fost extrem de restricţionat, deşi era vorba de informaţii publice.

Aş dori să subliniez încă o dată faptul că accesul facil al petiţionarilor la informaţiile de care au nevoie trebuie să stea la baza succesului iniţiativei europene în materie de transparenţă. Principiile democraţiei solicită acest lucru.

  Andreas Mölzer (NI) – (DE) Dle preşedinte, problema înstrăinării publicului faţă de politică în Uniunea Europeană este foarte cunoscută, de aceea încercăm în permanenţă să ne demonstrăm apropierea faţă de cetăţeni. Acest lucru include iniţiative recurente de a simplifica accesul la documentele Parlamentului, ale Consiliului şi ale Comisiei.

Bineînţeles, internetul este un instrument necostisitor şi simplu pentru a obţine acest lucru. Pagina de internet a Uniunii Europene a fost revizuită şi, cel puţin, este mai logic şi mai uşor de utilizat decât în trecut. Prin prezenţa sa pe internet, UE subliniază, de asemenea, importanţa multilingvismului ca factor semnificativ pentru îndeplinirea unui grad mai ridicat de transparenţă, legitimitate şi eficienţă în cadrul Uniunii Europene. Totuşi, în realitate, Uniunea nu îndeplineşte standardele pe care şi le impune. În practică, utilizarea consecventă a celor trei limbi de lucru, germană, engleză şi franceză, ar face posibil contactul cu majoritatea populaţiei.

Chiar şi prezenţa pe internet a actualei preşedinţii, în limbile engleză, franceză şi cehă, nu tine cont de faptul că limba germană, limbă maternă pentru 18% dintre cetăţenii UE, este limba cu cei mai mulţi vorbitori nativi din Uniune şi este vorbită ca limbă străină de alţi 14% dintre cetăţenii UE. Consider că este timpul să acordăm o mai mare atenţie acestei situaţii.

  Sirpa Pietikäinen (PPE-DE) – Dle preşedinte, accesul la informaţii stă la baza democraţiei. Cetăţenii trebuie să aibă cel mai larg acces posibil la toate informaţiile în etapele incipiente ale deciziilor luate de către instituţii sau cu privire la contextul acestor decizii, pentru a putea participa pe deplin la formularea politicilor.

Uniunea Europeană aspiră să fie mai democratică şi mai accesibilă pentru cetăţenii săi, aşa că acordarea accesului cât mai larg la documentele UE este esenţială pentru eforturile Uniunii de a spori încrederea cetăţenilor în instituţiile sale şi în întreaga legitimitate a acestei structuri. Din această cauză, am fost destul de dezamăgit de propunerea Comisiei privind acest regulament, deşi aş dori să felicit raportorul pentru munca excelentă, devotată şi abilă, depusă în acest context.

Doresc, de asemenea, să îi mulţumesc dnei Jäätteenmäki pentru eforturile deosebite depuse. Ambii au susţinut principiile majore ale deschiderii şi transparenţei, respectiv că negarea accesului la un document deţinut de o instituţie este o excepţie precisă. Astfel de excepţii sunt în anumite cazuri necesare, dar ele trebuie limitate la un număr cât mai restrâns, pe o bază foarte bine definită.

Salut, de asemenea, iniţiativele de a impune difuzarea mai activă şi mai clară a documentelor prin intermediul unor baze de date pe internet îmbunătăţite. Accesarea documentelor depinde şi de uşurinţa cu care le putem găsi. Adeseori, informaţia există on-line, dar este ascunsă în spatele unor baze de date complexe şi trebuie să lucrăm la acest capitol.

Dragi colegi, suntem apărătorii democraţiei şi, în consecinţă, trebuia să fi fost deja mai activi. Trebuie să fim foarte îndrăzneţi în apărarea accesului larg şi al transparenţei în legătură cu toate documentele. Nu cred că este momentul să începem să căutăm compromisuri, deoarece ne-am putea compromite astfel statutul de factori de decizie în viziunea alegătorilor noştri.

  Andrzej Jan Szejna (PSE) – (PL) Dle preşedinte, mai întâi aş dori să îl felicit pe Michael Cashman pentru remarcabilul raport care tratează unul dintre cele mai importante aspecte ale democraţiei europene.

Uniunea Europeană trece prin schimbări şi transformări sistematice. Din păcate, comunicarea dintre Uniunea Europeană şi cetăţenii săi nu ţine pasul cu aceste schimbări. Situaţia este similară în ceea ce priveşte accesul la documentele şi informaţiile destinate chiar cetăţenilor.

Transparenţa este un principiu fundamental al Uniunii Europene, stabilit la articolul 255 din Tratatul CE. Fiecare cetăţean european şi orice persoană fizică sau juridică rezidentă sau stabilită într-un stat membru are dreptul de a accesa documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei.

Tot ce putem face este să trezim interesul cetăţenilor pentru Europa şi să le sporim încrederea în instituţiile UE, în deputaţii europeni şi în politicienii naţionali, furnizându-le informaţii complete şi corecte. În consecinţă, este de datoria noastră să sporim transparenţa şi eficacitatea instituţiilor Uniunii Europene la cel mai ridicat nivel posibil. Trebuie să ne concentrăm asupra facilitării accesului la informaţie şi asupra simplificării permanente a sistemului şi a instrumentelor sale.

Deşi necesită îmbunătăţiri şi raţionalizări, regulamentul legat de acest raport asigură un temei juridic adecvat. În consecinţă, regret faptul că propunerea raportorului din 2006 privind transparenţa nu a primit atenţie din partea Comisiei.

  Mairead McGuinness (PPE-DE) – Dle preşedinte, accesul la documente este o parte a procesului în materie de transparenţă, dar mai există şi alte numeroase probleme. Utilizarea documentelor şi a informaţiilor este esenţială, iar una dintre marile probleme pe care le avem - şi recunoaştem acest lucru, iar comisarul prezent aici este unul dintre experţii în materie - se referă la comunicarea informaţiilor despre procesul de luare a deciziilor în cadrul UE, deoarece cetăţenii nu înţeleg acest proces. În cadrul dezbaterii din Irlanda privind Tratatul de la Lisabona, cetăţenii au venit la mine spunând: „ne obligaţi să votăm pentru şi vă veţi pierde postul”. Au crezut că sunt comisar - departe de mine gândul!

Nu este de ajuns să afirmăm că le oferim cetăţenilor multe informaţii, pentru că, într-o anumită măsură, acest lucru ar duce la o lipsă de transparenţă: am acoperi lucrurile cu munţi întregi de hârtie, fără a asigura claritatea necesară. Aş prefera ca cetăţenii să înţeleagă pe deplin modul de funcţionare al acestei instituţii şi, astfel, ar putea să interacţioneze cu ea. Îndrăznesc să spun că numeroase persoane din această sală nu ştiu cum funcţionează această instituţie. Atât am avut de spus.

  Danutė Budreikaitė (ALDE) – (LT) Într-o tentativă de a rezolva problema ţărilor baltice privind energia, în special din cauza ameninţării sporite la adresa siguranţei energetice a Lituaniei ca urmare a închiderii centralei nucleare Ignalina de la sfârşitul anului, Comisia Europeană a elaborat Strategia Uniunii Europene privind regiunea Marii Baltice. Am contactat Direcţia Generală Energie şi Transporturi a Comisiei Europene pentru a avea ocazia să văd acest document. Mi s-a comunicat că nu existase nicio discuţie cu grupul la nivel înalt care elabora strategia respectivă privind posibilitatea de a face publice informaţii şi documente, formularea folosită în răspuns fiind: comunicarea cu lumea exterioară. Parlamentul European este considerat lumea exterioară, căreia nu i se pot furniza informaţii. Am discutat de nenumărate ori posibilităţile de care societatea dispune pentru a accesa documentele deţinute de instituţiile UE, nu-i aşa? Dacă un deputat european care reprezintă cetăţenii nu are un astfel de drept, este o situaţie dezastruoasă.

  Margot Wallström, vicepreşedintă a Comisiei −Dle preşedinte, aş dori să mulţumesc deputaţilor pentru o dezbatere interesantă şi pentru numeroasele lor comentarii valoroase.

Am putea spune că Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului va fi actualizat la „versiunea a doua”. Este important să subliniem din nou că nu începem de la zero: avem deja un fundament solid, este vorba doar de îmbunătăţirea acestuia. Noua versiune va fi adecvată erei internetului, după s-a menţionat în cadrul dezbaterii. Vor fi incluse acum şi registrele electronice, iar un alt exemplu al acestor îmbunătăţiri poate fi diseminarea activă.

Situaţia ideală ar fi bineînţeles diseminarea informaţiilor într-un mod atât de activ încât să nu fie necesară nicio cerere de acces, devreme ce toate documente sunt deja disponibile, bineînţeles, cu anumite excepţii. Vă pot da un exemplu de posibilă acţiune, şi anume faptul că registrul meu personal de corespondenţă este deja disponibil pe internet: corespondenţa şi documentele mele pot fi accesate liber.

Îmi este imposibil să vorbesc despre toate comentariile făcute în cadrul dezbaterii, dar voi face câte observaţii scurte privind chestiuni esenţiale, una dintre ele fiind definirea documentelor în temeiul articolului 3. Acesta este unul dintre cele mai dezbătute articole din propunerea Comisiei şi, trebuie să recunosc, şi cel mai criticat.

Susţinem în continuare faptul că actuala definire duce la ambiguitate şi la un risc de imprevizibilitate şi de practici greşite. De exemplu, această notă post-it este oare un document? Dl Cashman susţine că este şi, conform definiţiei largi din regulament, ar putea avea dreptate - la fel ca în cazul altor mâzgăleli pe care le am aici. Uneori, nu este util ca o definiţie să fie prea largă. Vom menţine în continuare o definiţie largă, dar vom reduce nedifuzarea discreţionară a documentelor. Definiţia pe care o propunem este mult mai largă decât noţiunea de documente oficiale utilizată adeseori în legislaţia naţională. Se apropie foarte mult de conceptul de informaţie folosit, de exemplu, în cadrul legii britanice privind libertatea de informare şi al legii olandeze privind transparenţa. Conform regulilor interne ale Comisiei, înregistrarea documentelor este o obligaţie, dar aceste reguli nu pot stabili dacă documentul intră în sfera de aplicare a regulamentului. Astfel, am clarificat şi am ajutat la definirea documentelor. Cetăţenii vor şti astfel mai bine ce pot să facă şi ce trebuie să solicite pentru a primi informaţii complete. O definire mai exactă a documentelor înseamnă o administrare mai sigură şi mai multă claritate pentru cetăţeni.

Curtea a hotărât că documentele legate de o anchetă în desfăşurare sunt implicit acoperite de o excepţie de la dreptul de acces şi, în consecinţă, acele dosare nu sunt accesibile în prezent, lucru care nu constituie o restricţie adiţională a dreptului de acces. Aş dori să subliniez că în niciun stat membru cetăţenii nu au acces la dosarele autorităţilor naţionale din domeniul concurenţei.

Recunosc, de asemenea, că articolul 3 ar fi putut fi explicat şi formulat mai bine. Consider că împărtăşim acelaşi obiectiv şi, de aceea, ar trebuie să putem găsi o formulare clară şi fără ambiguităţi. Acesta este un exemplu de domeniu în care ar trebui să putem ajunge la un text bun de compromis.

Un alt punct foarte controversat este articolul 5 alineatul (2) privind accesul la documentele statelor membre. Permiteţi-mi să clarific faptul că intenţia Comisiei a fost punerea în aplicare a hotărârii Curţii de Justiţie, iar statele membre trebuie să justifice efectiv refuzul accesului la unul dintre documentele lor, la fel cum trebuie să facă şi instituţiile cu privire la toate documentele. Factorul decisiv vor fi întotdeauna dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Consiliului.

Totuşi, la fel de importantă este posibilitatea Comisiei de a purta corespondenţă cu statele membre, de exemplu în domeniul încălcării legislaţiei europene. Trebuie să avem posibilitatea de a găsi rapid soluţii satisfăcătoare, din perspectiva atât a Comisiei, cât şi a cetăţenilor UE, astfel cum prevede legislaţia UE. Acest tip de contacte trebuie să rămână confidenţiale, aşa cum a hotărât şi Curtea.

În final, aş dori să fac câteva comentarii privind „spaţiul de gândire” la care se referă articolul 4 alineatul (3). Dacă analizăm cu atenţie, cred că toţi am fi de acord că Parlamentul, ca şi Comisia şi Consiliul, necesită un anumit spaţiu de gândire. Documentele legate de deciziile care nu au fost luate încă sau care reflectă discuţii interne nu sunt la fel ca celelalte documente. Cum rămâne cu înregistrările reuniunilor şi pregătirilor grupurilor politice? Aţi identificat şi dumneavoastră un număr de probleme şi limitări generate de refuzul acordării unui spaţiu de gândire; trebuie să ne gândim încă o dată la ceea ce este cel mai benefic şi util pentru cetăţeni.

Trebuie să recunosc că aş fi preferat ca reprezentanţii Consiliului să fie aici - după cum au precizat şi mulţi alţi colegi - şi aş fi preferat să avem o prezenţă mai mare în sală, deoarece aceste probleme sunt esenţiale pentru noi. În următoarele săptămâni sau luni, obiectivul nostru este de a găsi un cadru comun. Acest lucru este valabil şi pentru Parlament, iar dezbaterea de astăzi a dovedit că nu este întotdeauna foarte uşor să facem acest lucru. Cu cât numărul diviziunilor creşte, cu atât este mai dificil momentul în care cele trei instituţii se aşază la masa de discuţii. Parlamentul, Consiliul şi Comisia îşi au rolul lor special şi acest lucru trebui respectat. Sper că Parlamentul va avea o poziţie unitară puternică, deoarece acest lucru va fi benefic pentru noi toţi şi pentru rezultatul final, care sper că va fi un text de compromis echilibrat şi viabil.

  Michael Cashman, raportor − Dle preşedinte, aceste remarci au fost foarte interesante, dar mă tem că nu au prea mare legătură cu raportul meu.

Aş dori să subliniez că nu trebuie să ne temem de controlul public, ci de ascunderea informaţiilor de către instituţii. Devenim mai vulnerabili. Dnă comisar, documentele oficiale sunt cele accesibile. Verificaţi încă o dată raportul. Spaţiul de gândire. Documentele oficiale. În cadrul noţiunii de spaţiu de gândire, acest lucru nu va fi oficial. Verificaţi încă o dată raportul. Acceptaţi principiile noastre.

Această dezbatere a fost interesantă, dar trebuie să spun că reformarea - pe care dumneavoastră o apăraţi - nu este în spiritul acordului interinstituţional şi nu este suficientă. Dumneavoastră susţineţi că regulamentul a funcţionat bine, dar mă tem să reformarea nu ţine cont de jurisprudenţa esenţială pentru ceea ce trebuie făcut într-adevăr.

Motivele mele pentru întârzierea votului final au ca scop acordarea unei flexibilităţi maxime absolute pentru a negocia cu partidele politice şi cu instituţiile. Aş vrea, de asemenea, să subliniez că nu există niciun motiv ca propunerea să nu poată fi modificată oricând de către Comisie după votul de mâine, cu excepţia, poate, a reticenţei instituţionale şi politice.

Mi se pare, într-o oarecare măsură, că suntem trataţi de sus când ni se spune că vor exista planuri de acţiune. Dnă comisar, nu pun la îndoială angajamentul dumneavoastră personal în ceea ce priveşte deschiderea şi transparenţa, dar nu doresc planuri de acţiune pentru cetăţenii noştri. Doresc drepturi consacrate în legislaţie care nu pot fi refuzate - nu daruri, ci drepturi.

În concluzie, Parlamentul trebuie să exercite o presiune politică asupra preşedinţiei pentru a purta negocieri şi este posibil să fim nevoiţi să negociem fără Comisie. Da, dnă comisar, sunt conştient de absenţa Consiliului, dar nu renunţ din această cauză. Sunt în politică de suficient de mult timp ca să ştiu că lupta este permanentă.

Permite-mi, vă rog, să citez cuvintele unui preşedinte: „Administraţia mea se angajează să creeze un nivel fără precedent de deschidere la nivelul guvernării. Vom lucra împreună pentru a asigura încrederea publică şi pentru a institui un sistem bazat pe transparenţă, participare publică şi colaborare. Deschiderea ne va consolida democraţia şi va promova eficienţa şi eficacitatea în guvernare”. Acestea sunt cuvintele dlui Barack Obama, din 21 ianuarie 2009. Aştept o declaraţie similară din partea Comisiei sau chiar din partea preşedintelui Barroso.

  Preşedintele – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc miercuri, 11 martie 2009.

(Şedinţa a fost suspendată la ora 11.45 şi reluată la ora 12.50)

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Stavros Lambrinidis (PSE), în scris – (EL) Amendamentele Parlamentului European la Regulamentul privind accesul public la documentele instituţiilor europene, în special la documentele legate de procedura legislativă, sunt o etapă catalitică în protejarea transparenţei şi a democraţiei participative în Europa.

În opinia mea, o importanţă deosebită o are cerinţa conform căreia orice iniţiativă sau document creat pentru a influenţa într-un fel procedura de luare de decizii trebuie publicat.

Suntem cu toţii conştienţi că numeroase grupuri de lobby încearcă frecvent să influenţeze procedura legislativă prezentându-şi argumentele. Cetăţenii europeni au dreptul să cunoască aceste argumente şi intervenţii. Aceştia trebuie să aibă posibilitatea de a judeca esenţa lor şi de a evalua poziţia definitivă a guvernelor, a Comisiei Europene şi, bineînţeles, a deputaţilor europeni.

Statele membre trebuie să asigure cel puţin acelaşi nivel de transparenţă la nivel naţional pentru cetăţenii lor, pe baza unei obligaţii exprese din cadrul raportului Parlamentului European, un apel care sperăm să fie adoptat cât mai rapid posibil de guverne şi de parlamentele naţionale.

PREZIDEAZĂ: DL McMILLAN-SCOTT
Vicepreşedinte