Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2007/0286(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A6-0046/2009

Dezbateri :

PV 10/03/2009 - 6
CRE 10/03/2009 - 6

Voturi :

PV 10/03/2009 - 8.12
CRE 10/03/2009 - 8.12
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0093

Dezbateri
Marţi, 10 martie 2009 - Strasbourg Ediţie JO

9. Explicaţii privind votul
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
  

Explicaţii orale privind votul

 
  
  

- Raport: Klaus-Heiner Lehne (A6-0040/2009)

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (NI) – Domnule Preşedinte, este curios faptul că, indiferent de criză, răspunsul Parlamentului pare a fi întotdeauna o integrare europeană sporită. Majoritatea persoanelor afectate de situaţia economică din ultimele şase luni consideră că situaţia este înfricoşătoare şi dureroasă. Parlamentul consideră însă că aceasta este o şansă pentru creşterea reglementării, unificării şi armonizării la nivelul UE, după cum arată acest raport.

Problema este că persoanele care iau această decizie vor fi totuşi protejate de consecinţele ei. Aceste persoane trăiesc în palate şi cancelarii, înconjuraţi de convoaie motorizate, se plimbă în maşini cu şofer, se răsfaţă la banchete oficiale şi nu vor plăti preţul pe care vor trebui să îl suporte cetăţenii statelor noastre, ca urmare a acestor politici economice. Mi se pare de netăgăduit că răspundem la această criză economică într-un mod flexibil, permiţându-le statelor să îşi personalizeze rata dobânzii, în funcţie de necesităţi. În schimb, noi facem chiar pe dos.

 
  
  

- Raport: Giusto Catania (A6-0050/2009)

 
  
MPphoto
 

  Simon Busuttil (PPE-DE), (MT) Am votat în favoarea acestui raport pentru că accentuează importanţa solidarităţii, a faptului că o politică de azil comună trebuie construită plecând de la principiul solidarităţii. Aş dori însă să subliniez faptul că nu pot susţine anumite puncte din raport şi că aş fi votat împotrivă dacă votul ar fi fost unul individual. Aş dori să evidenţiez în special problema politicii de luare în custodie publică. Cred că trebuie să fim foarte atenţi atunci când vorbim despre luarea în custodie publică a persoanelor ce solicită azil, deoarece problema nu rezidă doar în a decide încetarea definitivă a reţinerii şi în a aplica acest lucru oricui. Există anumite circumstanţe specifice în care utilizarea politicii de luare în custodie publică este şi va rămâne importantă întotdeauna.

 
  
MPphoto
 

  Frank Vanhecke (NI)(NL) Domnule preşedinte, am votat împotriva raportului Catania, deoarece nu sunt de acord cu recentele propuneri ale Comisiei privind politica de azil, pe care raportorul le salută în acest raport.

Mi-e teamă în principal că această nouă directivă, care oferă persoanelor ce solicită azil acces mult mai uşor pe piaţa muncii şi pe deasupra le acordă şi o indemnizaţie consistentă, va crea o situaţie similară regularizărilor colective efectuate în Spania, Olanda, Belgia şi Italia, ale căror consecinţe au fost pur şi simplu dezastruoase.

Într-adevăr, doresc să reamintesc Parlamentului că, în baza unor recensăminte recente, în Uniunea Europeană există peste 20 de milioane de şomeri – care probabil au devenit 25 de milioane până acum – ceea ce înseamnă că atragerea şi mai multor persoane ce solicită azil este de fapt un fel de sinucidere colectivă. În plus, consider că acest domeniu trebuie să rămână de competenţa exclusivă a statelor membre.

 
  
MPphoto
 

  Philip Claeys (NI)(NL) Domnule preşedinte, am votat împotriva raportului Catania, deoarece acesta reflectă în mod clar o tendinţă de extremă stânga, care doreşte să transforme orice sistem eficient de gestionare a azilului într-o cursă imposibilă. Toate abuzurile la adresa sistemelor existente în statele membre sunt apărate şi, dacă se poate, statuate în legislaţie.

Un exemplu este tolerarea aşa-zişilor solicitanţi de azil care se folosesc de minori pentru a obţine un permis de rezidenţă, iar un altul este opoziţia faţă de centrele închise de primire pentru persoanele care nu îndeplinesc condiţiile de recunoaştere ca refugiaţi şi se ascund după eliberare. În mod clar, se depun eforturi pentru a uşura viaţa imigranţilor ilegali reali şi potenţiali.

Raportorul este mulţumit că Curtea de Justiţie respinge o listă a statelor sigure, chiar dacă o astfel de listă este esenţială pentru a păstra sub control fluxul refugiaţilor. Strategia de stânga are ca scop supraîncărcarea sistemului, pentru a face imposibilă orice eficienţă. Majoritatea europenilor nu doresc însă acest lucru, iar această problemă se va reflecta puternic în campania noastră electorală.

 
  
MPphoto
 

  Hubert Pirker (PPE-DE)(DE) Domnule preşedinte, mă pronunţ în favoarea unei politici comune de azil pentru Uniunea Europeană, care să ducă la decizii rapide şi sigure. Acestea fiind spuse, sunt împotriva acestui raport, deoarece el conţine elemente absolut inacceptabile, precum extinderea termenului de refugiat cu mult peste ceea ce prevede în prezent Convenţia de la Geneva; respingerea regulamentului privind statele terţe sigure, asupra cărora reuşisem deja să ajungem la un acord pozitiv; stabilirea de sarcini pentru Frontex, care nu au absolut nicio legătură cu acest organism; acordarea posibilităţii ca solicitanţii de azil să aleagă în mod liber ce stat va fi responsabil pentru procedură – ceea ce reprezintă încălcarea Convenţiei de la Dublin; şi un acces mai uşor pe piaţa muncii pentru solicitanţii de azil. Dorim proceduri rapide şi nu integrarea solicitanţilor de azil, care probabil vor trebui să părăsească din nou Uniunea Europeană după 14 zile, pentru că nu li se va acorda oricum statutul de refugiat.

În concluzie, evoluţia acestei probleme în Uniune este pe calea cea bună, aceea a unei politici comune, dar propunerile acestui raport sunt complet contraproductive. Din acest motiv, am votat împotriva raportului.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Hannan (NI) – Domnule preşedinte, iată cum Uniunea Europeană începe să capete tot mai multe dintre trăsăturile şi capcanele unei naţiuni: un sistem juridic, frontiere externe comune şi acum o politică comună privind persoanele care au voie să treacă aceste frontiere şi să se stabilească pe teritoriul său. A preluat, una câte una, toate caracteristicile pe care legea internaţională le recunoaşte drept definitorii pentru un stat.

Doresc să vă felicit, domnule preşedinte, pentru decizia de a accepta ca deputaţii europeni să afişeze – aşa cum a făcut vecinul meu – mici steaguri tibetane pe birouri. Este ceva cu totul diferit faţă de decizia de a ni se lua pancartele atunci când am îndrăznit să afişăm cuvântul „referendum” în această sală. Doresc să vă solicit – pentru că ştiu că şi dvs. şi alţi membri ai acestui Parlament sunteţi interesaţi de subiect – să luaţi măsuri în ceea ce priveşte ipocrizia de a vă declara în favoarea autodeterminării naţionale în Tibet, dar împotriva autodeterminării naţionale în Uniunea Europeană. Dacă vi se pare că am o atitudine extremă făcând o paralelă între un stat autoritar în China şi Uniunea Europeană, dovediţi-mi că nu am dreptate, supunând tratatul votului popoarelor, în referendumurile promise. Pactio Olisipiensis censenda est!

 
  
  

- Raport: Andreas Schwab (A6-0482/2008)

 
  
MPphoto
 

  Mairead McGuinness (PPE-DE) – Domnule preşedinte, voi spune doar câteva cuvinte. Am votat în favoarea acestui raport, pentru că orice soluţie care îmbunătăţeşte siguranţa traficului trebuie salutată.

Doresc să amintesc încă un lucru. Irlanda este preocupată de problemele de siguranţă rutieră. De când drumurile sunt întreţinute de autorităţile locale, au avut loc o serie de tragedii cumplite şi cred că această problemă trebuie analizată dintr-un punct de vedere european şi trebuie stabilite standarde în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  James Nicholson (PPE-DE) – Domnule preşedinte, în primul rând doresc să salut raportul şi să mulţumesc raportorului pentru munca depusă. Trebuie să recunosc că nu este ceva obişnuit să mi se ceară, în Irlanda de Nord, să votez pentru o directivă UE, însă acest lucru s-a întâmplat în cazul de faţă şi m-a bucurat să văd astăzi acest vot pozitiv. Provincia mea va primi veşti bune, de care are cu siguranţă nevoie.

O siguranţă mai mare şi propunerile mai adecvate din punctul de vedere al mediului sunt întotdeauna binevenite. Sper că, pe termen lung, se vor salva slujbele existente şi, poate, se vor crea unele noi în domeniu. Toţi trebuie să salutăm acest lucru pentru Europa, cu pozitivism şi gânduri bune, fără a ţine pe loc economia.

 
  
  

- Raport: Holger Krahmer (A6-0046/2009)

 
  
MPphoto
 

  Mairead McGuinness (PPE-DE) – Domnule preşedinte, cu toată confuzia privind formarea şi reformarea, acest vot a fost unul foarte dificil pentru mulţi deputaţi. Într-un final, m-am abţinut de la vot, din cauza preocupărilor mele privind solul. Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală are preocupări în legătură cu o directivă a solurilor, iar această problemă trebuie examinată cu atenţie. Am înregistrat o serie de progrese la amendamentele privind problemele agricole în general, dar, într-un final, am decis să mă abţin, nu să votez împotrivă, pentru că acest raport conţine multe dispoziţii privind mediul, generarea de energie şi emisiile, cu care sunt de acord.

 
  
MPphoto
 

  Anja Weisgerber (PPE-DE)(DE) Domnule preşedinte, salut elementul central al raportului Krahmer, reţeaua europeană de siguranţă. Se stabilesc limite maxime pentru emisii, pe care statele membre trebuie să le respecte ca fiind o limită superioară absolută, atunci când acordă autorizaţii de funcţionare marilor unităţi industriale. Există apoi un cadru larg, astfel încât totul să se poată produce în mod flexibil, iar condiţiile să fie echitabile. Va înceta astfel utilizarea inflaţionară a derogărilor, care s-a produs până acum în anumite state membre. Această înseamnă concurenţă pe un picior de egalitate, la nivel european. Astfel, putem stabili împreună un standard european ridicat.

Trebuie să subliniez însă că resping în mod vehement reglementările privind protecţia solului. Sunt de părere că trebuie să se ţină seama într-o măsură mai mare de principiul subsidiarităţii. Reglementările privind protecţia solului nu au efecte transfrontaliere. Protecţia solului nu este o problemă transfrontalieră. Cred în continuare că statele membre pot reglementa singure problemele de protecţie a solului.

Se încearcă totuşi utilizarea Directivei IPPC ca intrare de rezervă pentru anumite părţi din directiva privind protecţia solului, pe care le-am eliminat cu succes în trecut. Îmi pare foarte rău că propunerile mele de a elimina acele secţiuni au fost respinse cu o majoritate foarte redusă, într-un caz cu doar şase voturi. Am decis deci să votez împotriva întregului raport, deşi salut construirea reţelei europene de siguranţă.

 
  
MPphoto
 

  Neena Gill (PSE) – Domnule preşedinte, nu sunt complet mulţumită de acest raport şi de modul în care l-am tratat astăzi, dar am votat în favoarea raportului, deoarece consider că reduce birocraţia. Instalaţiile industriale contribuie semnificativ la emisiile poluante în întreaga Europă, însă industria grea este unul din principalele motoare ale economiei noastre şi trebuie încurajată pentru a produce emisii mai puţin nocive.

Aceasta este o problemă principală pentru regiunea mea, West Midlands, care este una din cele mai industrializate din Marea Britanie. Abordarea integrată este binevenită, dar sunt îngrijorătoare reglementările stricte din acest raport, iar cheltuielile de implementare nu ar trebui să fie atât de mari încât să submineze dispoziţiile privind protecţia mediului.

Reţeaua europeană de siguranţă trebuie verificată şi trebuie să analizăm probleme precum răspândirea gunoiului de grajd şi a ejecţiilor, care nu vor fi proporţionale cu beneficiile de mediu pe care le vom obţine.

Sarcinile şi costurile administrative trebuie să fie proporţionale cu beneficiile de mediu, pentru că, în acest caz, situaţia va fi una reciproc avantajoasă, care va oferi întreprinderilor posibilitatea de a-şi respecta angajamentele de mediu, de a contribui în mod semnificativ la lupta împotriva modificărilor climatice şi de a putea îmbunătăţi condiţiile de sănătate pentru persoanele tinere şi vârstnice din regiunea mea.

 
  
MPphoto
 

  James Nicholson (PPE-DE) – Domnule preşedinte, am votat împotriva acestui raport. Chiar dacă poate să conţină unele elemente corecte, în anumite puncte este exagerat. Mă declar în favoarea raţionalizării reglementărilor Uniunii Europene, dar nu dacă acestea devin mai birocratice, greu de aplicat şi defavorabile pentru industrie.

Încercarea de a introduce agricultura în această legislaţie este complet inacceptabilă şi, din punctul meu de vedere, este o acţiune exagerată. Trebuie respinsă. Protecţia solului nu este responsabilitatea Parlamentului European şi nu se poate realiza la nivelul întregii Uniuni Europene. Aceasta trebuie să fie responsabilitatea guvernelor naţionale.

Trebuie să întreb de ce Comisia pentru agricultură nu a fost consultată în această problemă. Nu puteţi introduce reglementări distructive, care vor scoate de pe piaţă producătorii de carne de porc şi pasăre. Adevărul este că introducem reglementări şi restricţionăm producţia în Europa, însă permitem intrarea în Uniunea Europeană a unor importuri care nu sunt produse la aceleaşi standarde ca în Europa. Nu pot accepta acest lucru.

 
  
 

***

 
  
MPphoto
 

  Richard Corbett (PSE) – Domnule preşedinte, au existat controverse în ceea ce priveşte procedura de reformare şi în acest context s-a menţionat numele meu. În primul rând, aş dori să subliniez faptul că raportorul care a introdus această procedură în Regulamentul de procedură a fost Marylène Renault, nu eu.

Probabil sunt necesare o serie de explicaţii în ceea ce priveşte acţiunile corecte ale Preşedintelui Parlamentului. Deseori apar proiecte legislative care modifică pentru cea de-a cincisprezecea, şaisprezecea sau şaptesprezecea oară legislaţia existentă. Situaţia este confuză pentru persoanele ce trebuie să lucreze cu această legislaţie. Am instaurat o procedură de codificare a acestei legislaţii: crearea unui singur text, uşor de citit şi cu care se poate lucra la fel de uşor. Ne confruntăm frecvent cu această situaţie şi, pentru că elementul de fond nu se schimbă, am stabilit o procedură simplificată.

În ceea ce priveşte reformarea, avem însă dificultăţi. Comisia elaborează o propunere de modificare a unui element dintr-un pachet legislativ existent şi de codificare simplă a restului elementelor, fără a le modifica. În mod voluntar, am stabilit să depunem amendamente de fond doar pentru secţiunea a cărei modificare este propusă de Comisie şi să nu folosim codificarea celorlalte secţiuni drept ocazie de redeschidere a problemei de fond. Poate ar trebui să facem şi acest lucru, după cum a sugerat unul dintre colegi. Conform tratatului, ar exista însă o problemă în ceea ce priveşte delimitarea dreptului de iniţiativă între noi şi Comisie. Cu siguranţă însă, colegii nu aveau dreptul să se plângă în această problemă în legătură cu acţiunile Preşedintelui. Conform Regulamentului existent – elaborat de Parlament şi aprobat de o majoritate absolută a deputaţilor – s-a urmat procedura corectă.

 
  
 

***

 
  
MPphoto
 

  Jim Allister (NI) – Domnule preşedinte, am votat împotriva acestui raport, deoarece consider complet inutile încercările sale de a amesteca agricultura în volumul excesiv de reglementări. M-am întâlnit recent cu câţiva producători din circumscripţia mea. Am văzut cu ce birocraţie se confruntă un anumit producător, deoarece face deja obiectul acestor reglementări. Mi-e teamă să mă gândesc ce se va întâmpla cu producătorii obişnuiţi, cu afaceri de proporţii modeste, atunci când vor fi şi ei supuşi unui volum enorm şi complet inutil de reglementări.

Consider că acest raport merge într-o direcţie greşită şi mă bucur cel puţin că m-am aflat aici pentru a vota împotriva lui.

 
  
  

- Rapoarte: László Surján (A6-0111/2009), Vladimír Maňka (A6-0057/2009)

 
  
MPphoto
 

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE) – Domnule preşedinte, nu am solicitat o explicaţie a votului privind raportul Maňka, deoarece aveam de gând să combin acest punct cu întrebarea mea de acum, întrucât ambele se referă la modul de analiză a bugetului din anul următor, iar atunci nu mă voi mai afla aici, pentru că voi pleca în iunie. Ştiu că cei aflaţi în partea opusă a sălii sunt foarte supăraţi din această cauză.

Doresc doar să prezint o serie de principii care până acum au fost ignorate în aceste rapoarte. Trebuie să avem grijă cu ce sume finanţăm ONG-urile şi agenţiile, pentru că există probleme mari în legătură cu modul în care sunt cheltuiţi banii contribuabililor europeni în prezent. Vă voi da drept exemplu Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale, care este în prezent investigată de Oficiul European de Luptă Antifraudă.

În general, într-un moment dificil şi de recesiune economică majoră, poate că trebuie să ne restrângem bugetul, pentru a trimite mai mulţi bani înapoi către regiunile naţionale, unde necesităţile sunt foarte mari, iar problemele se resimt puternic. În acest moment în care întreprinderile şi guvernele din toată lumea iau decizii importante şi aproape iraţionale în ceea ce priveşte angajările, poate ar trebui să ne gândim la existenţa unui singur sediu al Parlamentului.

 
  
MPphoto
 

  Koenraad Dillen (NI)(NL) Domnule preşedinte, am votat împotriva acestui raport. Deşi este binevenită prioritizarea imigraţiei ilegale şi a luptei împotriva terorismului, precum şi faptul că Parlamentul cere într-un final Comisiei să monitorizeze îndeaproape implementarea fondurilor în Kosovo şi în statele balcanice, ţinând cont şi de aderarea timpurie a Bulgariei şi României, este regretabil faptul că nu se sugerează acţiuni în acest sens şi nu se stabilesc condiţii relevante.

Partidul meu susţine suspendarea extinderii UE după aderarea Croaţiei. Revenind la raport, după cum s-a mai spus, de ce Parlamentul nu a făcut nimic să susţină abolirea câtorva dintre organizaţiile neguvernamentale inutile şi dintre agenţiile europene care nu sunt supuse controlului democratic şi care îşi interpretează frecvent atribuţiile într-un sens prea larg şi cer bani de la contribuabilii europeni pentru nimic?

 
  
MPphoto
 

  Philip Claeys (NI)(NL) Domnule preşedinte, este excelent faptul că Parlamentul oferă acces egal la facilităţile lingvistice pentru toţi deputaţii. Parlamentul trebuie să devină într-adevăr multilingv. Se poate spune că condiţiile de lucru ale persoanelor angajate de contractanţi trebuie să respecte normele lingvistice.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte clădirile, Parlamentul trebuie să ia o poziţie în ceea ce priveşte circul lunar al călătoriilor la Strasbourg, care costă aproximativ 200 de milioane de euro pe an. Acesta nu este un semnal favorabil pentru cetăţenii europeni, pentru contribuabili, motiv pentru care am votat împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 

  Richard Corbett (PSE) – Domnule preşedinte, în legătură cu cele două voturi bugetare, doresc să subliniez că multe persoane întreabă: cu cât poate contribui bugetul european la stimularea fiscală, într-un moment de criză economică? Răspunsul este: cu foarte puţin. Întregul buget al Uniunii Europene reprezintă mai puţin de 1% din PIB, iar în ultimii ani această valoare a scăzut. Din punct de vedere macroeconomic, este un buget foarte redus, iar mulţi eurosceptici ar face bine să-şi amintească acest lucru.

Pe de altă parte, în anumite zone, poate avea o semnificaţie structurală importantă şi poate îmbunătăţi treptat structura economiei europene. În ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea, unele aspecte ale cheltuirii fondurilor regionale şi cheltuielile sociale, putem ajuta la pregătirea economiei pentru redresare.

Mă bucur că aceste aspecte ale bugetului reprezintă o proporţie tot mai mare, în timp ce agricultura şi alte câteva înregistrează tendinţe descrescătoare. Consider însă că această tendinţă trebuie accelerată şi trebuie să transferăm mult mai rapid resursele acolo unde pot aduce o schimbare.

 
  
  

- Raport: Christel Schaldemose (A6-0064/2009)

 
  
MPphoto
 

  Simon Busuttil (PPE-DE),(MT) Am votat în favoarea moţiunii alternative privind acest raport şi m-am abţinut de la moţiunea de principiu. Nu este nicio îndoială că este extrem de importantă integritatea în domeniul jocurilor de noroc pe internet. Trebuie să ne asigurăm că îndepărtăm orice activitate infracţională ce o poate afecta. Aceasta nu înseamnă însă că trebuie să recurgem la protecţionism. Trebuie să reţinem că libertatea de prestare a serviciilor în cadrul Uniunii Europene este un principiu de bază, recunoscut, al Uniunii şi, prin urmare, nu trebuie să recurgem la protecţionism. În plus, trebuie remarcat faptul că internetul, având în vedere că vorbim despre jocurile de noroc online, ne furnizează deja o serie de măsuri de securitate pe care să ne putem baza, precum obligaţia de autentificare înainte de a putea juca sau monitorizarea anumitor activităţi de natură posibil frauduloasă ori chiar identificarea cărţilor de credit utilizate. Prin urmare, trebuie să spunem „da” integrităţii şi „nu” protecţionismului.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE-DE) (CS) Doamnelor şi domnilor, dezvoltarea jocurilor de noroc pe internet este un fenomen nou ce nu ţine cont de graniţele naţionale şi care are consecinţe negative pe care trebuie să le înfruntăm fără întârziere, în mod unificat la nivelul UE, pentru a asigura o protecţie eficace a copiilor şi tinerilor. Statele membre trebuie să introducă un set comun de reglementări privind plăţile cât mai curând posibil, precum şi verificarea identităţii şi a vârstei. Principala problemă este prevenirea şi deci solicit interzicerea la nivel european a reclamelor la jocuri de noroc adresate tinerilor, aşa cum s-a întâmplat pentru alcool şi tutun. Trebuie monitorizate şi celelalte efecte negative ale acestei ramuri a industriei de divertisment, inclusiv spălarea banilor şi crima organizată în general. În ceea ce priveşte aceste domenii, mă opun unei pieţe libere.

 
  
MPphoto
 

  Carlo Fatuzzo (PPE-DE)(IT) Domnule preşedinte, nu ştiam cum să votez asupra raportului doamnei Schaldemose privind integritatea jocurilor de noroc online şi din ce motiv. I-am întrebat, deci, pe pensionarii din circumscripţia mea. Ieri m-am întâlnit cu un pensionar pe nume Ugo Rossi, fost artizan. Mi-a spus: „Ah, jocurile de noroc online, am pierdut 10 000 de euro”. Mai târziu m-am întâlnit cu o pensionară, doamna Lucia Annone. Mi-a spus: „Nu-mi vorbiţi despre jocurile de noroc online, am pierdut 100 000 de euro”. M-am decis cum să votez atunci când chiar şi mama mea, în vârstă de 94 de ani, mi-a spus: „Mi-ai dat un computer şi mi-am pierdut toată pensia pe martie 2009, 450 de euro”. Prin urmare, domnule preşedinte, am decis să votez împotriva acestui raport, în semn de protest împotriva jocurilor de noroc şi pentru a obţine eradicarea lor la nivel european.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Mikolášik (PPE-DE) – Domnule preşedinte, în cazul jocurilor de noroc online, trebuie să existe legi clare şi neambigue, care să limiteze, să controleze şi să explice venitul anual brut de aproape 3 miliarde de euro realizat de industria jocurilor de noroc. Totuşi, conform doamnei Schaldemose, aceste 3 miliarde de euro reprezintă doar 5% din piaţa totală a jocurilor de noroc din Uniunea Europeană.

Prin urmare, sunt evidente importanţa şi influenţa acestei industrii, la fel ca şi pericolele ei. Jocurile de noroc sunt frecvent asociate, în mod corect, cu infracţiunile la nivel internaţional, iar reţelele transfrontaliere de jocuri de noroc, care sunt mult mai uşor de controlat prin internet, pun în pericol legislaţia mai multor state şi ameninţă suveranitatea naţională.

De asemenea, trebuie remarcate efectele negative ale jocurilor de noroc asupra sănătăţii. În calitate de medic, cunosc bine proprietăţile distructive ale obsesiei sau dependenţei de jocuri de noroc. Acestea nu sunt probleme pe care Parlamentul European îşi permite să le subestimeze.

În ceea ce priveşte frauda, comportamentele infracţionale şi problemele financiare şi medicale antrenate de jocurile de noroc online, solicit Parlamentului European să voteze în mod repetat pentru soluţii din ce în ce mai bune pe viitor.

 
  
MPphoto
 

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE) – Domnule preşedinte, am votat la fel ca domnul Busuttil în ceea ce priveşte acest raport, însă m-au preocupat argumentele prezentate. În această dezbatere s-a ajuns la afirmaţii incredibile, un exemplu fiind colegul meu care tocmai a plecat, domnul Fatuzzo. E absolut absurd să spunem că, pentru că trei bătrâni au pierdut bani, în mod voluntar, trebuie să interzicem jocurile de noroc online la nivelul întregului continent.

Această dezbatere a expus multe diferenţe naţionale şi nu a fost deloc sinceră. Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor a comandat un studiu ce a arătat că jocurile de noroc online nu au efecte mai distructive decât jocurile de noroc obişnuite patronate de loteriile naţionale. A existat un element rezonabil, cel privind rezultatele echitabile, pentru garantarea integrităţii în sport. Această dezbatere însă a îndepărtat jucătorii online şi organismele de guvernare mai mult ca oricând, nu i-a apropiat în căutarea unei soluţii comune. A arătat că este foarte necesară crearea unui forum unde să se poată întâlni aceste două grupuri şi să poată discuta problema. Cu siguranţă, nu acesta este locul potrivit.

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall (PPE-DE) – Domnule preşedinte, ştim cu toţii că jocurile de noroc sunt un subiect foarte sensibil. Nu trebuie decât să ascultaţi discursurile dinaintea mea. Există persoane care cred că jocurile de noroc sunt lucrul diavolului şi că aceia implicaţi în ele merită să ardă în focul iadului şi toate pierderile posibile pe pământ şi în viaţa de apoi. Această opinie este una extremă, dar dacă analizaţi o parte din limbajul utilizat în acest raport – problemele unui sector transparent, ce protejează interesele publicului şi ale consumatorilor, combaterea fraudei şi a altor comportamente infracţionale, prevenirea prejudicierii consumatorilor – atunci când este vorba de jocurile de noroc online, se exprimă aceleaşi emoţii în acest raport, deşi pe un ton mai potolit.

Aveţi însă în vedere ipocrizia acestui raport. Vorbeşte despre jocurile de noroc online în această manieră negativă şi nefavorabilă, însă nu spune nimic despre monopolurile de stat ce se ascund în spatele acestui limbaj emotiv şi care încearcă să elimine concurenţa privată inovatoare. Să fim sinceri în această dezbatere. Este vorba despre păstrarea monopolurilor de stat şi ştim unde duc acestea: spre sclavie.

 
  
  

- Raport: Maria Petre (A6-0088/2009)

 
  
MPphoto
 

  Jim Allister (NI) – Domnule preşedinte, calitatea alimentelor nu este o aspiraţie în Europa: trebuie să devină o realitate. Însă producerea unor alimente de calitate necesită o rentabilitate justă şi competitivă. Producătorii agricoli trebuie să poată câştiga suficient încât să acopere costurile suplimentare antrenate de siguranţa alimentară a UE, de bunăstarea animalelor şi de cerinţele de mediu. Atunci când ne confruntăm cu importuri ieftine şi inferioare, avantajul competitiv pe care trebuie să îl ofere calitatea nu este mereu suficient: iată deci rolul pe care trebuie să îl joace finanţarea prin PAC în păstrarea competitivităţii producătorilor noştri. Trebuie primită această compensaţie pentru respectarea costurilor ridicate impuse de reglementările UE.

Nu sunt de acord cu exploatarea continuă a producătorilor de către principalii distribuitori ce domină acum pieţele alimentare europene. Aceştia abuzează în continuare de poziţia lor dominantă, producătorii sunt în permanenţă exploataţi, ei trebuie chiar să plătească pentru promovare.

 
  
  

- Raport: Jonathan Evans (A6-0011/2009)

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall (PPE-DE) – Domnule preşedinte, vă mulţumesc pentru şansa acordată de a explica felul în care am votat. Probabil nu vă va surprinde faptul că am votat în favoarea acestui raport, al cărui autor este un coleg conservator, britanic.

În aceste momente de dificultăţi economice trebuie să fim precauţi în legătură cu solicitarea unui protecţionism tot mai mare şi solicitarea de a ne suspenda regulile normale privind concurenţa şi ajutoarele de stat. Asistăm la protecţionismul promovat de preşedintele Sarkozy, care susţine că banii contribuabililor trebuie folosiţi pentru a proteja industria automobilelor din Franţa. În America există pachete similare. Zilele trecute am văzut o reclamă într-o revistă americană, sponsorizată de companiile de automobile din America, al cărei text era următorul: „Nu aţi vrut să ne cumpăraţi maşinile. Vă vom lua oricum banii, prin impozite, pentru a ne menţine întreprinderile în viaţă”. Se pare că la asta s-a ajuns. Pentru că întreprinderile nu furnizau produsele şi serviciile dorite de consumatori, acum nu ţinem cont de reglementările privind ajutoarele de stat şi menţinem companii care pot să nu supravieţuiască pe termen lung. Înţelegem importanţa păstrării locurilor de muncă, dar trebuie să ne asigurăm că luăm decizii economice corecte.

 
  
  

- Raport: Edit Herczog (A6-0074/2009)

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE-DE) (CS) Domnule preşedinte, din păcate, întreprinderile mici şi mijlocii încă nu reprezintă coloana vertebrală a economiilor, mai ales în noile state membre, însă ele reprezintă speranţe pentru un anumit grad de siguranţă a locurilor de muncă. Desigur, avem nevoie de legislaţie mai flexibilă în domeniul muncii, pentru ca aceste societăţi mici să poată reacţiona în mod flexibil la noile cereri şi să poată recompensa mai bine specialiştii, conform noilor obiective. Trebuie să facilităm înfiinţarea companiilor, dar şi lichidarea acestora. Şi, ceea ce este mai important, trebuie să avem acces mai uşor nu doar la credite, ci şi la resursele financiare din fondurile europene. Ştim toate aceste lucruri. Am muncit mult în ultimii cinci ani aici, în Parlamentul European, însă statele membre trebuie să ia aceste lucruri în serios şi să le pună în practică, nu doar să vorbească despre ele. Acum, într-un moment de criză, este foarte clar ce elemente au fost neglijate în acest domeniu, în special în noile state membre. Am votat în favoarea raportului doamnei Herczog, însă toată această acţiune este inutilă, dacă statele membre nu vor să colaboreze.

 
  
MPphoto
 

  Milan Gaľa (PPE-DE) (SK) Domnule preşedinte, am votat pentru raportul doamnei Herczog. În Uniunea Europeană avem 23 de milioane de întreprinderi mici şi mijlocii. Acestea reprezintă 99% din totalul societăţilor comerciale şi oferă de lucru pentru mai mult de 100 de milioane de cetăţeni UE. În momentele actuale de criză, ele joacă deci un rol important în creşterea economică, în coeziunea socială şi mai ales în crearea de locuri de muncă. Întreprinderile mici şi mijlocii sunt dinamice şi au o mare capacitate de inovare şi dezvoltare. Ele contribuie în mod semnificativ la implementarea obiectivelor de la Lisabona.

Creditele şi împrumuturile sunt principalele surse de finanţare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din Europa. Faptul că IMM-urile sunt de regulă considerate mai riscante face dificil accesul lor la finanţări. Asigurarea unor condiţii favorabile pentru ca întreprinderile mici şi mijlocii să obţină surse de finanţare, prin împrumuturi şi din fonduri UE, este deosebit de necesară, la fel cum este şi asigurarea durabilităţii pe termen lung a activităţilor comerciale ale acestora.

 
  
MPphoto
 

  Neena Gill (PSE) – Domnule preşedinte, am susţinut acest raport, pentru că – după cum am auzit deja – micile întreprinderi sunt coloana vertebrală a economiei noastre. Planurile de recuperare economică ale multor state membre pun accent pe rolul important pe care întreprinderile mici îl au în a ne scoate din criza actuală.

99,2% din întreprinderile din regiunea mea au sub 49 de angajaţi. Zona West Midlands are cea mai mare proporţie de mici întreprinderi din Marea Britanie. Dacă se ţine seama în mod corespunzător de competenţele statelor membre în domenii precum drepturile de negociere colectivă, acest raport trebuie să parcurgă o cale lungă pentru a se asigura că ne gândim, mai întâi, la cei mici.

Salut în mod deosebit accentul pus în acest raport pe dificultăţile cu care se confruntă întreprinderile mici în accesarea creditelor, a timpului şi a resurselor de educare şi formare şi – cel mai important – de cercetare. Graniţele naţionale sunt din ce în ce mai irelevante pentru întreprinderile mici, care lucrează mai mult cu partenerii la nivel european. Trebuie însă să le protejăm atunci când se implică în comerţul transfrontalier, prin măsuri precum raportul meu privind recuperarea activelor debitorilor.

UE trebuie să se asigure şi că întreprinderile mici şi mijlocii au acces la finanţare, ceea ce înseamnă că trebuie să ne asigurăm că sunt disponibile microcredite non-bancare. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea fondurilor structurale şi prin dezvoltarea instituţiilor de microcreditare fără a lua bani de la contribuabili. Această iniţiativă poate reduce şomajul şi poate relansa economia.

 
  
MPphoto
 

  Gary Titley (PSE) – Domnule preşedinte, salut acest raport, cu doar una sau două mici rezerve. Colega noastră, doamna Gill, ne-a spus cât de importante sunt întreprinderile mici pentru economie şi cum suportă ele dificultăţile în prezent. Problema este că Uniunea Europeană se gândeşte doar la întreprinderile mari, indiferent că este vorba de legislaţie, de accesul la piaţă sau de finanţare.

Vorbim frecvent despre reglementări mai bune, dar avem nevoie de proporţionalitate. Trebuie să ne asigurăm că legislaţia noastră este proporţională cu problemele cu care ne confruntăm şi mai ales în cadrul IPPC, situaţie despre care am vorbit astăzi. Este vorba despre întreprinderile mari, nu despre cele mici, şi trebuie să reflectăm acest lucru.

Salut iniţiativele precum JASMINE, care cred că ne îndreaptă înspre direcţia corectă, dar trebuie să ne gândim din perspectiva finanţării, a accesului la piaţă şi a legislaţiei, precum şi la necesităţile specifice micilor întreprinderi.

Voi spune un ultim lucru: avem o piaţă unică, dar nu un brevet comunitar unic. Această problemă durează de ani întregi şi este mare păcat că nu o putem rezolva. Ar putea fi cel mai mare ajutor acordat companiilor din Uniunea Europeană. Să acţionăm deci.

 
  
MPphoto
 

  Christopher Heaton-Harris (PPE-DE) – Domnule preşedinte, doresc să le mulţumesc interpreţilor care se află aici, pentru că nu au avut posibilitatea de a merge la masă, aşa cum a făcut domnul Beazley acum ceva timp.

Doresc să explic că apartenenţa la un grup mare nu este ceea ce pare. Este foarte greu să ţi se aloce timp pentru discurs în cadrul unei dezbateri cheie dacă nu eşti de acord cu direcţia generală a grupului, fără a-ţi compromite în mod grav poziţia sau fără a da dovadă de linguşeală în nesfârşite întruniri ameţitoare şi, din acest motiv, pentru oamenii ca mine, explicarea votului este un element foarte important.

Presupun că, în termeni generali, ar trebui să salut Actul privind întreprinderile mici sau, de fapt, orice încercare de a recunoaşte necesităţile micilor întreprinderi. De fapt, atunci când aveam propria mea afacere de mici dimensiuni, reglementările nefavorabile m-au făcut să intru în politică, mai precis dorinţa de a schimba un anumit lucru.

Sunt însă destul de sigur că orice reglementare provenită din acest Parlament va crea cu siguranţă mai multe întreprinderi mici. În prezent, există întreprinderi mari care, atunci când apar multe reglementări europene noi, se transformă treptat în mici întreprinderi ce angajează mai puţine persoane, deoarece îşi reduc cifra de afaceri ca urmare a respectivelor reglementări şi îşi mută locurile de muncă în afara continentului. Parlamentul trebuie să aibă mare grijă să încurajeze lansarea de noi afaceri şi să nu încurajeze deplasarea pe alte continente a locurilor de muncă, deoarece aceasta ar însemna că reglementăm de fapt desfiinţarea lor.

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall (PPE-DE) – Domnule preşedinte, la fel ca vorbitorul anterior, doresc să le mulţumesc tuturor interpreţilor care trebuie să ne asculte discursurile. Sunt sigur că e mai puţin plăcut pentru dvs. decât pentru noi.

Două dintre motourile mele personale, din motive care pot să nu fie evidente, sunt „lucrurile mici sunt frumoase” şi „mărimea nu contează”. Reprezint Londra, care cred că este cel mai grozav oraş din lume, capitala celei mai grozave ţări din lume. Chiar dacă nu mai avem industriile poluante tradiţionale, avem o sumedenie de companii mici, inovatoare, în industriile creative şi în industria modei, care creează în permanenţă locuri de muncă, într-un domeniu cu creştere reală.

După cum a spus vorbitorul anterior, un număr mare de reglementări europene îşi propun să ajute întreprinderile, însă, frecvent, ele sunt rezultatul acţiunilor marilor companii, care vor să îndepărteze micile companii. Acum câţiva ani am luat cina cu reprezentanţii unei mari companii care spuneau că micile întreprinderi sunt paraziţi. Aceste atitudini trebuie combătute. Trebuie de asemenea să ajutăm întreprinderile mici în problema achiziţiilor publice şi a concurenţei cu întreprinderile mari, însă, mai ales acum, în ceea ce priveşte reducerea creditelor, pentru a ne asigura că societăţile viabile se vor dezvolta în continuare şi vor crea bunăstare şi locuri de muncă în Uniunea Europeană.

 
  
  

Explicaţii scrise privind votul

 
  
  

- Raport: Paolo Costa (A6-0049/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului domnului Costa referitor la modificarea anumitor dispoziţii ale acordurilor bilaterale în vigoare privind serviciile aeriene între statele membre şi Republica Armenia. Cred că trebuie adăugată o clauză de desemnare, pentru a evita discriminările între transportatorii comunitari şi cei din Spaţiul Economic European şi Elveţia. De asemenea, susţin amendamentul, adăugat la articolul 5, privind tarifele pentru transport aerianul, unde se prevede că transportul în interiorul Comunităţii Europene trebuie să facă obiectul legislaţiei Comunităţii Europene. Consider că aceste amendamente avantajează companiile ce operează în sectorul aerian şi cetăţenii deopotrivă, prin simplificarea birocratică a procedurilor şi rezolvarea conflictelor juridice care apar de regulă în cazurile în care coexistă reglementările comunitare şi acordurile bilaterale.

 
  
  

- Raport: Paolo Costa (A6-0059/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Glyn Ford (PSE), în scris – Îmi dau seama că raportul Costa tratează aspectele tehnice ale serviciilor aeriene dintre Uniune şi Israel. Cu toate acestea, am votat împotriva raportului, în semn de protest faţă de acţiunile revoltătoare ale guvernului israelian în Gaza, chiar dacă atacurile cu rachete asupra aşezărilor israeliene organizate de militanţii Hamas nu au nicio scuză şi este de înţeles ca Israelul să reacţioneze.

Problema este faptul că recenta invazie a fâşiei Gaza a fost complet neproporţională şi fără discriminare, iar cazurile de deces în rândul bărbaţilor, femeilor şi copiilor palestinieni nevinovaţi au fost de o sută de ori mai numeroase decât cele de la nivelul armatei israeliene.

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Liberadzki (PSE), în scris (PL) Votez în favoarea raportului privind Acordul dintre CE şi Israel privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene. Sunt de acord cu propunerea raportorului de a semna acest acord.

Consider că amendamentele privind desemnarea, impozitarea carburantului pentru aviaţie şi clauzele de stabilire a tarifelor sunt adecvate, având în vedere acordurile bilaterale în vigoare. Sper că faptul că ne vom baza pe încrederea reciprocă în sistemele celeilalte părţi va contribui la implementarea acordului.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris (IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului domnului Costa referitor la acordul dintre Comunitatea Europeană şi Israel privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene. Sunt de acord cu raportorul că trebuie încurajată cooperarea economică cu Israelul pentru unele servicii, precum serviciile aeriene, nu doar datorită avantajelor reciproce, ci şi datorită efectelor externe pozitive asupra zonei adiacente. Şi eu sunt raportor pentru un raport privind dezvoltarea unui spaţiu aerian comun cu Israelul, în cadrul propunerii Comisiei pentru un acord global în domeniul aviaţiei cu acest important partener al Uniunii Europene în Orientul Mijlociu şi în contextul politicii europene de vecinătate, Israelul fiind totodată unul dintre principalii parteneri comerciali din zona Euromed.

În plus, de multă vreme, Israelul este membru al Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale, şi-a respectat obligaţiile şi a adoptat politici conforme cu legislaţia internaţională în domeniu, în special în ceea ce priveşte securitatea şi protecţia, dar şi protecţia mediului şi bunăstarea angajaţilor liniilor aeriene, ceea ce înseamnă că acordul global menţionat mai sus trebuie implementat la nivel comunitar, acordând mare atenţie repercusiunilor pe care creşterea traficului le are asupra mediului şi egalităţii condiţiilor de acces.

 
  
  

- Raport: Joseph Borrell Fontelles (A6-0073/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Călin Cătălin Chiriţă (PPE-DE), în scris Am votat in favoarea Protocolului adiţional la Acordul dintre UE şi Africa de Sud, care are menirea de a lua în considerare aderarea României şi Bulgariei la UE.

Ca urmare a aderării României şi Bulgariei la UE, Parlamentul European îşi va da avizul conform cu privire la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol adiţional la Acordul privind comerţul, dezvoltarea şi cooperarea între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Africa de Sud, pe de altă parte, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană.

Consider că este deosebit de important ca toate acordurile încheiate de UE cu ţări terţe să includă şi România, ca membru al UE. România face parte din familia europeană ca membru cu drepturi depline, iar acest lucru trebuie să fie cuprins în toate documentele relevante ale UE. România trebuie să aibă toate drepturile şi obligaţiile de stat membru UE.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, m-am abţinut de la votul asupra raportului domnului Borrell Fontelles referitor la protocolul adiţional la Acordul dintre CE şi Africa de Sud, pentru a ţine seama de aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană. De fapt, consider că nu sunt complet de acord cu activitatea desfăşurată de colegul meu.

 
  
  

- Raport: Jeanine Hennis-Plasschaert (A6-0061/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris (IT) Vă mulţumesc, domnule preşedinte. De la implementarea Acordului Schengen s-au realizat mari progrese. Tratatul a schimbat în mod semnificativ vieţile multor cetăţeni europeni, axându-se pe o nouă abordare a managementului frontierelor.

Noua fază, dedicată managementului integrat al frontierelor, a început în 2002, conducând la crearea unui corpus legislativ comun, a unui mecanism comun de coordonare, a cooperării operaţionale, a evaluării comune integrate a riscului, la pregătirea personalului şi distribuirea sarcinilor între statele membre, în vederea înfiinţării unui corp european de pază de frontieră.

Acum, că această fază a fost finalizată, trebuie să privim înainte, pentru a realiza cu adevărat un management integrat al frontierelor şi pentru a îndeplini cele două obiective de sporire a securităţii şi de facilitare a deplasărilor pentru cetăţenii statelor din afara UE. În acest scop, mă declar în favoarea propunerilor prezentate de Comisie Parlamentului, dintre care multe au fost deja abordate în raportul meu referitor la Codul comunitar privind regulile ce guvernează circulaţia transfrontalieră a persoanelor. În acest caz, pare inevitabil să mergem în continuare pe acest drum şi să oferim o opinie favorabilă în ceea ce priveşte crearea unui sistem de evidenţă a intrărilor/ieşirilor, facilitând circulaţia transfrontalieră pentru călători, precum şi introducerea unui sistem electronic de autorizare a circulaţiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris (PT) Statele membre încă au responsabilitatea de a-şi controla frontierele, dar doar un acord general şi o politică comună ne vor permite să facem faţă provocărilor fundamentale de gestionare a graniţelor şi a fluxurilor migraţionale.

O zonă fără graniţe interne nu poate funcţiona fără responsabilitate şi solidaritate comună în gestionarea graniţelor sale externe. Nu trebuie uitat principalul motiv pentru această situaţie: peste 300 de milioane de călători trec în fiecare an graniţele externe ale UE.

Un management efectiv integrat al frontierelor trebuie să opereze în direcţia acestor două obiective principale: creşterea securităţii şi facilitarea trecerii graniţelor pentru persoanele ce intenţionează să intre legal, din motive legitime.

Nu putem adopta în continuare iniţiative separate, fără un plan cuprinzător pentru strategia UE privind frontierele. De asemenea, este importantă evaluarea sistemelor existente, pentru a vedea dacă într-adevăr este nevoie să fie create noi instrumente, precum şi pentru a le evalua viabilitatea, fiabilitatea, interoperabilitatea şi costurile şi pentru a analiza dacă este suficient luată în calcul protecţia drepturilor fundamentale ale persoanelor.

 
  
MPphoto
 
 

  Gérard Deprez (ALDE), în scris(FR) Susţin raportul doamnei Hennis-Plasschaert referitor la pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană.

Confruntată cu provocarea consolidării securităţii interne, simultan cu facilitarea circulaţiei pentru cetăţenii statelor terţe, Comisia a propus trei soluţii: înregistrarea intrărilor şi ieşirilor, în special pentru a rezolva fenomenul de depăşire a perioadelor de viză; facilitarea trecerii graniţelor pentru călătorii de bună credinţă; şi introducerea unui sistem electronic de autorizare a circulaţiei, după sistemul instituit în Statele Unite începând cu luna ianuarie. În ceea ce priveşte acest ultim element, doresc să subliniez importanţa studiului Comisiei ce analizează eficacitatea, impactul şi fezabilitatea practică a unui sistem de acest gen: trebuie să avem acces la o evaluare obiectivă a utilităţii sale şi a valorii sale adăugate reale, nu presupuse.

Nu trebuie să uităm că înainte de a introduce acest instrument impresionant trebuie îndeplinite două condiţii: trebuie accelerată implementarea SIS II pentru a putea efectua verificarea biometrică a paşapoartelor şi vizelor şi trebuie să examinăm impactul sistemului asupra protecţiei datelor personale, pentru a ne asigura că se păstrează o proporţie adecvată.

 
  
MPphoto
 
 

  Carl Lang (NI), în scris (FR) Un asemenea eveniment rar trebuie subliniat. Acest raport din proprie iniţiativă privind viitorul gestionării graniţelor externe ale UE este unul rezonabil şi are un grad de realism, propunând, ca primă fază în reexaminarea sistemului de gestionare a graniţelor la nivelul UE, o analiză critică, profundă, a funcţionării şi eficacităţii sistemelor existente şi a interacţiunii acestora.

Fără a fi naivi, putem fi optimişti şi poate atunci putem avea o dezbatere.

Doar ca exemplu, pentru a putea înţelege atitudinea autorilor acestui text, iată două pasaje.

Primul recunoaşte că „echilibrul care trebuie realizat între asigurarea liberei circulaţii în afara graniţelor unui stat a unui număr tot mai ridicat de persoane şi garantarea unei securităţi tot mai ridicate pentru cetăţenii europeni reprezintă un exerciţiu complex...”. Este adevărat, dar în alt loc se precizează că „măsurile de ridicare a gradului de securitate la frontieră trebuie să fie însoţite de facilitarea fluxurilor de pasageri şi de promovarea mobilităţii într-o lume din ce în ce mai globalizată”.

Acest nivel de schizofrenie ne depăşeşte complet.

 
  
MPphoto
 
 

  Roselyne Lefrançois (PSE), în scris (FR) Încă de la început, în calitate de raportor alternativ al Grupului Socialist din Parlamentul European pentru acest raport, am avut serioase rezerve privind utilitatea şi eficacitatea sistemului de intrare/ieşire menţionat în comunicarea Comisiei Europene. Implementarea acestui sistem, inspirat direct de programul US-VISIT, ar însemna efectuarea de investiţii enorme, doar pentru a obţine rezultate foarte incerte în ceea ce priveşte combaterea imigraţiei ilegale şi a infracţionalităţii. Cel puţin, aşa demonstrează experimentul din SUA.

În plus, măsurile planificate, bazate pe colectarea masivă de date personale, periclitează protecţia vieţii private, din punctul meu de vedere. Aceeaşi părere o are şi Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor.

Adoptarea unora din amendamentele mele, care aveau drept scop evidenţierea îndoielilor privind necesitatea şi proporţionalitatea sistemului şi criticarea culturii de suspiciune ce afectează tot mai mult deciziile privind gestionarea graniţelor externe, m-a făcut să susţin raportul în plen.

Într-un moment în care economia globală trece printr-o perioadă de criză, bugetul european are, cu siguranţă, alte priorităţi.

 
  
MPphoto
 
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris Raportul de iniţiativă privind gestionarea frontierelor UE este important deoarece va servi drept ghid pentru legislaţia pe care CE o va propune în 2009. În calitate de raportor al PPE-DE, consider că textul trebuia să constituie un suport mai clar pentru pregătirea următoarelor etape ale gestionării integrate a frontierelor.

Referitor la sistemul UE de intrare/ieşire, o parte dintre datele necesare pentru crearea acestuia a fost deja colectată de sisteme precum VIS, SIS, EURODAC. Comisia trebuie să gestioneze interconectarea și să extindă funcționalitatea lor, pentru eficientizarea costurilor.

Posibilitatea ca cetăţenii UE să folosească porţi automate, în cadrul programului călătorilor înregistraţi „bona fide”, este binevenită deoarece facilitează accelerarea fluxurilor de călători şi previne aglomeraţia. Am propus însă schimbarea termenului de „călător bona fide” în „persoane care călătoresc frecvent” pentru a evita considerarea restului călătorilor ca fiind „mala fide”.

Crearea Sistemului Electronic de Autorizare a Călătoriilor este nejustificată financiar; de aceea am sugerat înlocuirea sa cu obligativitatea utilizării paşapoartelor biometrice la intrarea în UE a cetăţenilor terţi care nu au nevoie de viză.

Pentru realizarea obiectivelor strategice ale Uniunii, Comisia nu ar trebui să lanseze crearea de la zero a noi instrumente până când cele existente nu devin pe deplin operaţionale şi fiabile.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris Siguranţa frontierelor externe este un capitol asupra căruia nu ne-am aplecat îndeajuns, nici noi, cei din Parlamentul European, nici cei din alte instituţii comunitare. Am susţinut acest raport pentru că sunt convins că relevanţa unei mai bune evidenţe a resortisanţilor din terţe ţări constă nu doar în aceea că va ţine persoanele care nu ar trebui să intre în afară ci, mai degrabă, în aceea că accesul celor care călătoresc legitim va putea fi mai facil.

Din multiplele recomandări şi observaţii necesare pe care le face acest raport doresc să mă opresc, în particular, asupra importanţei existenţei unui plan director global privind gestionarea frontierelor. Chiar dacă, pe moment, alte priorităţi dictează transformările instituţionale ale Uniunii, devine imperativ să integrăm multiplele programe frontaliere, propuse sau existente, pentru a evita suprapunerile şi costurile inutile.

De asemenea, vreau să subliniez importanţa coordonării acestui potenţial plan cu experienţa şi obiectivele spaţiului Schengen, care constituie în modul cel mai clar tipul de spaţiu deschis european pe care ni-l dorim cu toţii. Nu ne sunt necesare proceduri temporare, cu atât mai mult o multitudine de mecanisme mutual incompatibile.

 
  
MPphoto
 
 

  Nicolae Vlad Popa (PPE-DE), în scris Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că eliminarea controalelor la frontierele interne ale UE reprezintă o mare realizare a procesului de integrare europeană, dar presupune şi apariţia unor probleme de care trebuie să ţinem cont.

Apreciez iniţiativa Comisiei de a pregăti pentru 2009-2010 propuneri legislative privind introducerea unui sistem de intrare/ieşire, a unui Program al călătorilor înregistraţi (PCI) şi a unui Sistem electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC). Deşi consider că aceste programe trebuie implementate cât mai curând şi să funcţioneze cât mai eficient, este necesar să fie bine pregătite.

Funcţionarea corectă a sistemului de intrare/ieşire va depinde atât material, cât şi operaţional, de succesul sistemelor VIS, SIS II şi Eurodac. Consider că este absolut esenţial să se realizeze un plan director global care să stabilească structura generală a strategiei UE privind frontierele şi să se asigure o coordonare şi cooperare între diferitele sisteme şi autorităţi cu responsabilităţi în domeniu.

Trebuie să ţinem cont şi de experienţa SUA în această privinţă. Sunt de acord cu autoarea că un program precum US VISIT poate funcţiona din punct de vedere tehnic şi că programul ca atare nu este, prin definiţie, un obstacol în calea fluxului normal de călători.

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris (PT) Un sistem juridic vulnerabil la fraudă, greu de impus şi frecvent nepus în practică este o invitaţie la încălcarea legii, dacă nu pur şi simplu la ignorarea ei. Luând în calcul informaţiile disponibile, trebuie să credem că aceasta este una din dificultăţile diferitelor legi europene privind imigrarea. Este bine ştiut faptul că efectul disuasiv al unei legi depinde mai degrabă de probabilitatea sa de aplicare decât de sancţiunile pe care le prevede. Aceste preocupări implică recunoaşterea nevoii ca autorităţile europene să colaboreze în aplicarea legislaţiei existente şi să caute să adapteze cadrul juridic la realitatea descrisă în diferite rapoarte.

Într-un final, în numele solidarităţii şi al justiţiei echitabile, trebuie subliniat faptul că se impune examinarea poverii pe care gestionarea graniţelor externe o reprezintă pentru statele membre implicate.

 
  
MPphoto
 
 

  Bogusław Rogalski (UEN) , în scris (PL) Am votat în favoarea acestui raport referitor la pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană. Doresc însă să vă atrag atenţia asupra mai multor aspecte importante ce trebuie avute în vedere în viitor.

O zonă fără graniţe interne nu va funcţiona dacă gestionarea acestor graniţe nu se realizează în mod responsabil. Un element important este ridicarea gradului de securitate a graniţelor, care trebuie să aibă loc simultan cu îmbunătăţirea liberei circulaţii a persoanelor, într-o Europă tot mai unită. Cu toate acestea, obiectivul final trebuie să fie stabilirea unui echilibru între asigurarea liberei circulaţii a persoanelor şi furnizarea unui grad sporit de securitate pentru cetăţenii europeni.

Elementul cheie trebuie să fie o abordare bazată pe obiectivul de protejare a datelor personale, astfel încât acestea din urmă să nu fie folosite în scopuri abuzive, iar călătorii să aibă încredere în autorităţile ce deţin respectivele date. Utilizarea datelor personale este benefică pentru siguranţa publică. Să reţinem însă că încrederea publicului în activităţile autorităţilor trebuie să stea la baza oricărei activităţi legislative în acest domeniu. În acest scop, datele personale trebuie protejate cu stricteţe şi supervizate corespunzător.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, intenţionez să susţin raportul doamnei Hennis-Plasschaert referitor la pregătirea următoarelor etape în managementul frontierelor la nivelul Uniunii Europene şi la experienţe similare în ţări terţe. Sunt de acord cu raportoarea că evaluarea şi aprecierea măsurilor existente în cadrul managementului frontierelor este esenţială, înainte de a investi resurse suplimentare şi de a dezvolta sistemele pe care se pare că le preferă Comisia, respectiv un sistem de ieşire/intrare pentru toţi cetăţenii statelor din afara UE, un program de înregistrare a călătorilor (RTP), deschis pentru aceştia, şi un cadru pentru dezvoltarea sistemelor locale de înregistrare a călătorilor şi pentru controale automate la frontieră. Aceste proceduri au un potenţial ridicat, dar, motiv pentru care salut munca raportorului, trebuie subliniat că este necesar să acordăm o prioritate absolută garantării protecţiei datelor personale şi dezvoltării unei tehnologii minim invazive din punctul de vedere al confidenţialităţii, fără a uita, într-un final, de o riguroasă analiză cost-beneficiu.

 
  
MPphoto
 
 

  Daciana Octavia Sârbu (PSE), în scris Având în vedere importanţa liberei circulaţii în cadrul proiectului european, măsurile care au fost luate de-a lungul timpului au vizat liberalizarea controalelor la frontierele interne. Aceste demersuri trebuie însă dublate de măsuri care să întărească controlul la frontierele externe.

În condiţiile în care, de exemplu în 2006, s-au înregistrat până la 8 milioane de imigranţi ilegali în UE, consider iniţiativa Comisiei de a introduce un sistem de intrare-ieşire, un program al călătorilor înregistraţi şi un sistem electronic de autorizare a călătorilor în perioada 2012-2015, drept o iniţiativă necesară. Spaţiul european fără frontiere, transformat din deziderat în realitate, nu poate funcţiona decât dacă ne asumăm o responsabilitate comună şi dacă ne dovedim solidari în gestionarea frontierelor externe, acţiune în care statele de la graniţele UE, printre care şi România, îşi vor asuma un rol important.

Totuşi, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că deja există sisteme de protejare a frontierelor, precum EUROSUR şi FRONTEX, şi este esenţial pentru funcţionalitatea acestora să se evalueze în ce măsură noua iniţiativă le poate completa, fără a crea riscul de suprapunere. În plus, preocuparea noastră trebuie să se îndrepte în permanenţă către respectarea dreptului la viaţa privată a persoanelor, dar şi către dezvoltarea de noi tehnologii, mai puţin invazive.

 
  
MPphoto
 
 

  Daniel Strož (GUE/NGL), în scris (CS) În primul rând, doresc să spun că dezaprob complet una din principalele concluzii ale raportului, şi anume faptul că eliminarea controalelor la graniţele interne ale UE este unul din cele mai mari succese ale integrării europene. Eliminarea controalelor la frontieră este pur şi simplu o consecinţă inevitabilă a proiectului neoliberal al UE şi al interesului vital al acestuia privind circulaţia liberă a capitalului, produselor şi persoanelor (a lucrătorilor, în alte cuvinte). UE trebuie să marcheze în principal succese în domeniul păcii şi politicii sociale, dar, din nefericire, acestea sunt, desigur, mereu mai puţine la număr.

Raportul pleacă de la premisa că, în ceea ce priveşte gestionarea frontierelor externe ale UE, trebuie să copiem sistemele introduse în SUA. Nu poate fi vorba de aşa ceva, având în vedere „cortina de fier” dintre SUA şi Mexic, foarte reală şi extrem de bine păzită. În ceea ce priveşte graniţele externe ale UE, doresc să subliniez faptul că, în ultima vreme, Europa a demonstrat că problemele politice şi sociale nu se pot rezolva prin măsuri de rutină sau poliţieneşti.

 
  
  

- Raport: Klaus-Heiner Lehne (A6-0040/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris −(SV) Subsemnaţii, reprezentanţii social-democraţi suedezi în Parlamentul European, dorim să explicăm de ce am ales să votăm în favoarea raportului domnului Lehne privind transferul transfrontalier al sediului social al unei companii. Considerăm că aceasta este o completare importantă la raportul Lehne privind statutul societăţilor private europene.

Considerăm că lipsa unui set de reglementări comune pentru transferul sediului social al unei companii ridică probleme pentru societăţile ce doresc să se deplaseze peste graniţă în cadrul pieţei interne, deoarece sunt obligate să lichideze compania şi, deci, să desfiinţeze afacerea, pentru a-şi putea muta sediul social. De asemenea, considerăm că este bine că Parlamentul European propune ca transferul unui sediu social să nu implice încălcarea condiţiilor legale, sociale sau fiscale. Salutăm faptul că Parlamentul European subliniază că transferul sediului social trebuie să aibă loc în condiţii de neutralitate fiscală.

Nu suntem însă de acord cu toate concluziile comisiei în ceea ce priveşte discutarea raportului. De exemplu, nu suntem de acord cu formularea din considerentul G, unde se susţine că Parlamentul European nu poate emite legislaţie care să conţină dispoziţii contrare jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie. Dorim să subliniem că Parlamentul European, împreună cu Consiliul, elaborează legile, după care Curtea Europeană de Justiţie are responsabilitatea de a interpreta aceste legi, nu invers. Totodată, dorim ştergerea din raport a cuvintelor „subliniază, în contextul Strategiei de la Lisabona, efectele pozitive ale competiţiei fiscale asupra creşterii economice”.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva raportului domnului Lehne referitor la transferul transfrontalier al sediului social al unei companii. De fapt, consider că migrarea transfrontalieră a societăţilor nu trebuie privită drept unul dintre elementele esenţiale în definitivarea pieţei interne, ci, după cum se întâmplă frecvent, drept un mod de eludare a legilor naţionale în diverse domenii (inclusiv în cel fiscal). Mă declar deci împotriva acestui raport, pentru că există pericolul ca transferul transfrontalier al sediilor sociale să încalce cerinţele juridice, sociale şi fiscale ale Uniunii Europene.

 
  
  

- Raport: Giusto Catania (A6-0050/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Adam Bielan (UEN), în scris (PL) Domnule preşedinte, am susţinut raportul lui Giusto Catania. Din punctul meu de vedere, trebuie să revizuim regulamentul Dublin, astfel încât decizia statului responsabil pentru analiza unei solicitări de azil să ia în calcul necesităţile individuale ale solicitantului. Trebuie să subliniem integrarea solicitanţilor de azil în noul lor mediu şi să ne asigurăm că li se oferă şansa de a învăţa limba ţării în care locuiesc, deoarece acest lucru le va mări şansele de a fi asimilaţi în noua lor cultură.

 
  
MPphoto
 
 

  Guy Bono (PSE), în scris(FR) Am votat în favoarea acestui raport din proprie iniţiativă elaborat de membrul italian al Grupului Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică, Giusto Catania, referitor la viitorul sistemului european comun de azil.

Textul acestui raport se axează pe situaţia solicitanţilor de azil, a căror soartă este mai degrabă o loterie ce depinde de ţara în care ajung şi ale cărei condiţii de luare în custodie publică sunt, uneori, abia suportabile. Această situaţie afectează în special statele de graniţă, însă ea trebuie luată în calcul la nivel european. Drepturile fundamentale ale solicitanţilor de azil se află în pericol, la fel ca şi capacitatea anumitor ţări de a face faţă acestor presiuni migraţionale. Această responsabilitate este una comună.

Raportul are meritul că prezintă situaţia în mod clar şi specifică provocările cu care se va confrunta Uniunea Europeană în contextul acestei dezbateri.

Prin acest vot, mă alătur socialiştilor francezi în denunţarea unei situaţii care nu mai este acceptabilă şi pe care Europa trebuie să o remedieze, în calitate de instituţie democratică şi protector al drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris – Mă opun mişcărilor ce susţin o politică comună de imigraţie şi azil în Europa. Consider că un sistem armonizat de acordare a azilului ar submina dreptul suveran al Marii Britanii de a decide singură cine trebuie şi cine nu trebuie să aibă voie să solicite azil în ţara mea. În plus, consider că un sistem comun de azil ar reduce răspunderea miniştrilor şi parlamentarilor britanici faţă de cetăţenii care i-au ales.

Sunt de acord că statele dezvoltate, precum al meu, au o responsabilitate umanitară faţă de persoanele din statele din afara Uniunii, care au fost sau ar fi persecutate, torturate sau ucise dacă s-ar întoarce în ţara lor. Sunt însă îngrijorat de faptul că, privând Marea Britanie de capacitatea sa independentă de a monitoriza şi reglementa intrarea solicitanţilor de azil, ne-am putea expune ameninţărilor atacurilor teroriste.

 
  
MPphoto
 
 

  Gérard Deprez (ALDE), în scris(FR) Susţin raportul domnului Catania referitor la viitorul sistemului european comun de azil.

Toţi refugiaţii politici au dreptul să intre în Uniunea Europeană şi, o dată recunoscut statutul lor, să aibă rezidenţă pe teritoriul european. Din păcate, în prezent, acest drept nu este aplicat în mod uniform de către statele membre: recunoaşterea acestui statut variază de la 0% la 90% între diferitele state membre.

Dacă se va stabili un nivel uniform de protecţie la nivelul UE, trebuie să putem introduce rapid un număr de elemente. Printre acestea se numără stabilirea unei proceduri unice de acordare a azilului şi standarde unice pentru acordarea statutului de refugiat, introducând un mecanism legal şi eficient pentru solidaritatea între statele membre – unele state sunt asaltate de solicitări, în timp ce altele scapă mai uşor – îmbunătăţirea condiţiilor de primire pentru solicitanţi, în special pentru minori, precum şi reducerea cazurilor de luare în custodie publică şi crearea unui Oficiu european de sprijin în materie de azil.

Acestea sunt principalele probleme ale „pachetului legislativ privind acordarea azilului”, pe care tocmai am început să îl analizăm la acest sfârşit de mandat.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris (FR) Raportul domnului Catania pleacă de la premisa că solicitanţii de protecţie internaţională sunt de bună credinţă, însă, de fapt, toţi ştim că azilul este de multe ori un simplu pretext folosit de eventualii imigranţi din motive economice pentru a evita refuzurile. Din punctul lor de vedere, statele membre nu le iau în seamă problemele, sunt represive şi iau decizii mult prea lent. Nimeni nu arată însă că evaluarea solicitărilor reale de azil este încetinită pentru că se abuzează de procedură în scopuri ilegitime.

Cu siguranţă, aceste situaţii au dat naştere unora dintre propunerile raportului, precum sugestiile privind faptul că ţara responsabilă pentru analiza unei solicitări de azil trebuie să ia în calcul dorinţele solicitanţilor, că această ţară trebuie să fie determinată de un organism european, că solicitanţii trebuie să aibă aceleaşi drepturi ca şi rezidenţii pe termen lung, că trebuie să aibă libertate de circulaţie pe teritoriul european şi aşa mai departe.

Suntem de acord că trebuie să existe o colaborare cu acele state europene care, din cauza poziţiei geografice, se află în prima linie pentru fluxurile de migraţie şi au dificultăţi în a le face faţă, dar aceasta nu înseamnă că trebuie instituită o politică europeană care să le spună statelor pe cine să primească pe teritoriul lor, în funcţie de capriciile solicitanţilor de azil şi de o administraţie supranaţională.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Grech (PSE), în scris – Suntem de acord cu principiile raportului de compromis şi deci votăm în favoarea acestuia. Nu suntem însă de acord cu anumite clauze, precum cele privind luarea în custodie publică. Consider că acestea nu reflectă în mod complet şi nu interpretează exact situaţia complexă şi dificilă a statelor membre de dimensiuni mici, precum Malta.

Malta se confruntă cu un flux neproporţional de imigranţi ilegali, având în vedere limitările sale geografice (aproximativ 300 kmp), populaţia sa redusă (400 000 de locuitori) şi alte resurse limitate (administrative, financiare etc.) ce trebuie luate în calcul atunci când se reglementează, dezbate sau se legiferează în acest domeniu.

 
  
MPphoto
 
 

  Carl Lang (NI), în scris (FR) În realitate, în spatele acestei dorinţe de creare a unui sistem european comun de azil, se află un singur obiectiv, şi anume acela de a oferi statelor membre ale Uniunii Europene opţiunea legală de a primi cât mai mulţi imigranţi potenţiali, mai uşor şi fără restricţii, care erau considerate inutile şi contrare drepturilor omului.

Europa şi-a reafirmat deci poziţia de gazdă pentru toate populaţiile migrante şi s-a subliniat respectarea principiului nereturnării şi obligaţia de a acorda asistenţă, conform Convenţiei Naţiunilor Unite asupra Dreptului Mării.

Prin urmare – ceea ce este de înţeles pentru aceste tipuri pro-imigrare – simplul fapt că fiecare stat membru încă are suveranitate şi propriile proceduri pentru legislaţia de acordare a azilului duce în mod inevitabil la disparităţi în acceptarea solicitărilor de azil, ceea ce este o barieră pentru acceptarea generală a solicitanţilor de azil.

Având în vedere că există aproape 26 de milioane de persoane refugiaţi în interiorul aceleiaşi ţări şi peste 12 milioane de refugiaţi la nivel mondial, trebuie să găsim mai multe soluţii de primire, deoarece tratarea creşterii exponenţiale a cererii nu va fi niciodată suficientă. Mai degrabă, aceste persoane trebuie încurajate să rămână în ţările de origine, să îşi găsească de lucru acolo şi să îşi întemeieze acolo familii.

 
  
MPphoto
 
 

  Jean-Marie Le Pen (NI), în scris (FR) Raportul membrului comunist, domnul Catania, recomandă stabilirea unei politici europene pro-imigraţioniste.

În esenţă, sub pretextul apărării drepturilor omului, domnul Catania doreşte să transforme Europa într-o comunitate deschisă, pregătită să primească toată mizeria din lume.

În acest scop, propune o armonizare de sus în jos a legislaţiei privind azilul, principiul nereturnării, evitarea luării în custodie publică şi chiar şi extinderea la refugiaţi a sferei de aplicare a Directivei privind statutul resortisanţilor ţărilor terţe care sunt rezidenţi pe termen lung.

Domnul Catania se preface că a uitat că majoritatea imigranţilor ilegali ce sosesc în Europa – dintre care 75 000 doar în 2008 pe coasta Mediteranei – nu sunt refugiaţi politici, ci refugiaţi economici, care fug de sărăcia din ţările lor de origine.

Raportul nu menţionează niciunde că se abuzează de dreptul la azil, în contradicţie cu Convenţia de la Geneva, şi pe bună dreptate: e simplu să-l facem pe „omul alb” să se simtă vinovat, amintindu-i că a fost un colonist asupritor şi că acum trebuie să plătească pentru aceasta din toate punctele de vedere. Legendele mor greu.

Încercând să transforme dreptul la azilul într-o filieră imigraţională normal, domnul Catania netezeşte drumul pentru o serie de abuzuri şi transformă imigranţii ilegali în ţapi ispăşitori.

 
  
MPphoto
 
 

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris (DE) Salut faptul că Comisia a propus un regulament care să actualizeze legislaţia UE privind acordarea azilului, deoarece, în circumstanţele actuale, este urgent nevoie de aşa ceva. Numărul de refugiaţi creşte permanent, iar reglementările şi directivele actuale privind azilul nu mai pot face faţă situaţiei. Prin urmare, consider că este esenţială punerea în aplicare a reformelor Comisiei cât mai curând şi, din punctul meu de vedere, următoarele puncte din aceste reforme au o importanţă deosebită.

Trebuie să existe un sistem comun pentru acordarea azilului, care să conducă la „termene uniforme şi rezonabile”.

Trebuie sprijinite drepturile refugiaţilor, deoarece statutul lor arată că „au nevoie de protecţie”, refugiaţii nu pot fi luaţi în custodie, din principiu.

Controalele la graniţe trebuie să fie uniforme, astfel încât persoanele cu drept la protecţie internaţională să poată avea acces mai uşor.

Sistemul de la Dublin, în vigoare actualmente, conform căruia nu pot fi luate în calcul dorinţele solicitanţilor de azil, de exemplu opţiunea lor pentru o ţară europeană, trebuie revizuit, astfel încât persoanele care sunt recunoscute ca având nevoie specială de protecţie să poată locui şi în alt stat UE.

Statele membre trebuie să-şi păstreze mereu capacitatea de a decide independent pe cine şi câte persoane acceptă şi de ce.

Susţin propunerea Comisiei şi raportul din proprie iniţiativă, dar doresc să reamintesc, încă o dată, că, în acest domeniu, implementarea rapidă şi uniformă este crucială.

 
  
MPphoto
 
 

  Erik Meijer (GUE/NGL), în scris (NL) Domnule preşedinte, am votat astăzi împotriva propunerii domnului Catania referitoare la viitorul sistemului comun european de azil. Partidul meu, Partidul Socialist Olandez, nu consideră că armonizarea politicii de acordare a azilului şi înfiinţarea unei agenţii care să se ocupe de acest domeniu ar conduce la o distribuţie mai uniformă a numărului de solicitări de azil între diferitele state membre. Solicitările de azil sunt determinate mai degrabă de prezenţa membrilor familiei şi a cunoştinţelor în anumite state membre, ceea ce atrage noii solicitanţi de azil.

Consider, de asemenea, că armonizarea ar conduce la o politică de calitate inferioară în materie de acordare a azilului în statele în care această politică este relativ bine reglementată în prezent, deoarece statele membre ar folosi această standardizare pentru a atinge nivelul minim posibil. Această situaţie ar fi de nedorit şi, într-un final, ar afecta doar solicitanţii de azil. Oricât apreciez eforturile domnului Catania, nu-i pot susţine concluziile în această problemă.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris(DE) Deşi cooperarea în probleme de azil este importantă, dat fiind numărul tot mai mare de refugiaţi, este destul de inadecvată ideea de înfiinţare a unei agenţii europene pentru azil. Se pot lua măsuri de ameliorare şi fără înfiinţarea unei astfel de agenţii, iar unele măsuri avute în vedere sunt de competenţa altor organizaţii, precum Frontex. Nu este acceptabil ca această nouă agenţie să furnizeze analize de risc pe care statele membre au obligaţia de a le utiliza ulterior, ceea ce înseamnă că se va stabili ce solicitanţi de azil trebuie să accepte statele membre. Aceasta reprezintă o încălcare gravă a suveranităţii statelor membre, iar singurul răspuns este respingerea.

 
  
MPphoto
 
 

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris (PT) Chiar dacă, în unele cazuri, motivele pentru care cineva decide să emigreze pot fi similare motivelor pentru care acţionează solicitanţii de azil, cele două sisteme trebuie să fie suficient de diferite, din punct de vedere legal sau al procedurilor administrative.

Având în vedere aceasta, trebuie spus că, pentru că graniţele în spaţiul Schengen sunt efectiv deschise, deciziile luate într-un stat membru pot avea implicaţii pentru altul. În acelaşi timp, ideea de Europa poate fi înţeleasă ca un întreg de către un solicitant de azil care consideră „Uniunea Europeană” drept o zonă omogenă şi care, din punctul lui de vedere, se află în antiteză cu pericolul de care fuge. Într-un final, pentru un solicitant de azil care fuge de o ameninţare reală pentru viaţa sa, va fi greu să-şi aleagă punctul de intrare în Europa sau să poată efectua formalităţile administrative necesare pentru un candidat la imigrare. Toate aceste consideraţii fac necesare coordonarea şi colaborarea între statele membre, fără ca azilul să reprezinte un mod de a avea acces la imigraţie sau, cu atât mai puţin, un mod de a eluda ilegalitatea anumitor fluxuri migraţioniste.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, nu pot fi de acord cu multe puncte din raportul domnului Catania referitor la privind viitorul sistemului european comun de azil, drept pentru care trebuie să votez împotriva acestuia. Sunt de acord cu domnul Catania că instituţia azilului este o parte esenţială a democraţiei şi a protecţiei drepturilor omului, deci este absolut necesară evitarea oricărui fel de abuz.

În acest scop, mai degrabă decât un sistem comun de azil în Europa şi mai degrabă decât să construim o „Europă a azilului”, pentru a folosi cuvintele din Pactul european privind imigraţia şi azilul, adoptat de Consiliul European în octombrie anul trecut, ar fi mai bine să construim o „Europă a drepturilor”, adică o Europă care să combată cauzele din spatele creşterii numărului de refugiaţi, după cum arată raportorul, care să adopte un rol internaţional mai pregnant pentru rezolvarea conflictelor din anumite ţări, care să exercite o presiune mai mare pentru garantarea respectului pentru demnitate, viaţa umană şi libertăţile fundamentale, acolo unde situaţia nu este de aşa natură. Combaterea efectelor acestor grave încălcări ale drepturilor nu rezolvă şi nu va rezolva niciodată efectiv problema de bază, pentru care trebuie folosite alte instrumente.

 
  
MPphoto
 
 

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris (NL) În ultimii ani, numărul de refugiaţi din interiorul UE a crescut la 12 milioane, pe lângă care există alte 26 de milioane de persoane refugiaţi în interiorul aceleiaşi ţări.

Este necesară o politică europeană comună de azil, deoarece politicile de azil ale celor 27 de state membre ale UE sunt prea diferite – ceea ce, în practică, înseamnă că ne jucăm cu viitorul oamenilor, iar aceasta este inacceptabil. În prima fază (1999-2005), UE a încercat să armonizeze abordarea politicilor statelor membre pe baza unor standarde comune minime. În cea de-a doua fază s-a lucrat la o procedură comună de azil şi la un statut uniform pentru persoanele cărora li s-a acordat azil sau protecţie subsidiară.

Raportul pe care îl vom adopta astăzi salută înfiinţarea unei agenţii europene de azil, dar regretă progresul lent în implementarea celei de-a doua faze; pentru care, desigur, este de vină neintrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Susţin apelul pentru îmbunătăţirea legislaţiei existente cu privire la Directiva privind procedurile aplicabile în materie de azil, Directiva privind condiţiile de primire pentru solicitanţii de azil şi Directiva privind procedura de acordare şi retragere a statutului de refugiat.

Raportul are susţinerea mea, deoarece este importantă introducerea unui standard de protecţie pentru refugiaţi şi ca toate statele membre să fie solidar responsabile şi să coopereze corespunzător.

 
  
  

- Raport: Gabriele Stauner (A6-0022/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului doamnei Stauner referitor la planul de acţiune al Comisiei pentru un cadru de control intern integrat al bugetului Uniunii. Principiile unui management financiar sănătos şi ale transparenţei bugetare sunt fundamentale, nu doar pentru a obţine o declaraţie pozitivă de asigurare de la Curtea Europeană de Conturi, prin simplificarea legislaţiei privind controalele şi potenţiala reducere a costurilor asociate, ci şi, pe termen lung, pentru o monitorizare mai eficientă a utilizării resurselor cetăţenilor Uniunii Europene şi, prin urmare, pentru a creşte legitimitatea acţiunilor UE. Din acest motiv, consider că este fundamental să începem cooperarea cu statele membre şi cu instituţiile independente de audit, după cum a arătat deja raportoarea.

 
  
  

- Raport: Manuel Medina Ortega (A6-0058/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris (DE) Tribunalele se confruntă tot mai des cu litigii internaţionale şi transfrontaliere. Poate fi vorba de cetăţeni austrieci care au accidente în Germania, de produse sau servicii cu probleme procurate din alt stat membru, de martori care locuiesc în celălalt capăt al UE sau de inculpaţi care se mută în străinătate. Dreptul de reparaţie juridică nu trebuie să înceteze pentru că dovezile se află în afara statului membru în care este situată instanţa în cauză. Persoanele de la faţa locului ne spun că, la fel ca în trecut, există chestiuni nerezolvate în legătură cu obţinerea transfrontalieră de probe în materie civilă sau comercială. Aceste probleme trebuie încă soluţionate, drept pentru care am votat în favoarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului domnului Medina Ortega referitor la cooperarea dintre instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială. Este clar că, pentru a promova eficienţa şi deci pentru a evita orice pierdere inutilă de timp şi bani, trebuie promovate contactele directe între instanţe şi cooperarea deplină între acestea. În plus, trebuie utilizată mai mult tehnologia informatică, în special comunicaţiile sigure prin e-mail şi conferinţele video, deoarece sunt mai eficiente şi din punctul de vedere al rezultatelor şi din punctul de vedere al costurilor. În ultimul rând, sunt de acord cu raportorul atunci când acesta salută ceea ce se face în acest domeniu în contextul programului e-Justice.

 
  
  

- Raport: Bert Doorn (A6-0014/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului domnului Doorn referitor la punerea în aplicare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al conturilor anuale şi al conturilor consolidate. Sunt de acord că trebuie să cerem Comisiei să promoveze structuri naţionale de asigurare a calităţii, în strânsă colaborare cu statele membre, care să garanteze asigurarea independentă şi externă a calităţii pentru firmele de contabilitate. În plus, consider că este corect şi necesar să monitorizăm şi să raportăm cât de bine au fost îndeplinite sau se speră că vor fi îndeplinite obiectivele directivei.

 
  
  

- Raport: Claire Gibault (A6-0003/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Robert Atkins (PPE-DE), în scris – Deputaţii conservatori britanici se declară în favoarea egalităţii de tratament şi acces pentru bărbaţi şi femei în toate aspectele societăţii, inclusiv în ceea ce priveşte activităţile artistice. Din acest motiv, am susţinut astăzi acest raport.

Menţionăm însă că nu suntem de acord cu conceptul de cote, după cum arată, de exemplu, punctul 12 din raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris −(IT) Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Am votat în favoarea raportului. La câteva zile de la Ziua internaţională a femeilor, iată-ne din nou în această sală, discutând inegalitatea socială dintre cele două sexe. Nici măcar domeniul activităţilor artistice nu este scutit de aceste probleme, după cum a arătat Comisia.

La nivelul activităţilor artistice, femeile se străduiesc din răsputeri pentru a putea avea un rol complet, foarte rar ajung în poziţii principale în instituţii culturale importante şi, deseori, sunt plătite mai puţin decât colegii lor de sex masculin. În special, programul atipic al activităţilor artistice face să fie dificil de reconciliat rolurile de lucrătoare, soţie şi mamă ale femeii, obligând frecvent femeile să aleagă între carieră şi familie.

Doresc să închei subliniind nevoia de a garanta o distribuţie echilibrată de gen în organismele de decizie şi consultanţă implicate în recrutare, promovare, recompensare şi finanţare, precum şi în celelalte domenii ale sectorului, pentru a introduce monitorizarea statistică şi pentru a realiza analize comparative ale situaţiei la lucru cu care se confruntă femeile în diverse state ale Uniunii

 
  
MPphoto
 
 

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE), în scris Am votat favorabil raportul referitor la egalitatea de tratament și de acces între bărbați și femei în artele spectacolului deoarece inegalitățile privind posibilitățile diferite de încadrare în muncă și șansele de reușită între femei și bărbați sunt foarte prezente și persistente în artele spectacolului și este imperios necesar să se traducă în realitate principiul democratic conform căruia „pentru muncă egală salariu egal”, principiu care, atât în domeniul artistic, cât și în alte domenii, nu este întotdeauna respectat.

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris – Activităţile artistice se dezvoltă de mii de ani în toate societăţile de pe glob. Ridică deci unele semne de întrebare faptul că UE doreşte să-şi impună dorinţele asupra acestui sector care înfloreşte mai ales pentru că nu prezintă imixtiuni de la Bruxelles.

Nu consider că este dreptul meu ca deputat european să le spun celor implicaţi în sectorul artistic cum trebuie să-şi reglementeze propriile afaceri. De fapt, consider că obligaţia mea este să mă asigur că artiştii şi organizaţiile artistice sunt cât mai puţin afectaţi de iniţiative bine intenţionate, dar naive şi nepotrivite, precum aceasta.

Mă declar complet în favoarea egalităţii de tratament a bărbaţilor şi femeilor în faţa legii. Consider însă că presiunea politică nu trebuie niciodată să se amestece în deciziile artistice. Parlamentul a rămas ferm în ceea ce priveşte reacţia provocată de reprezentările profetului Mahomed în ziarele daneze. Mă tem că, erodând libertăţile artistice, chiar şi numai puţin, erodăm şi valorile liberei exprimări.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris (PT) Am votat în favoarea acestui raport pentru că el subliniază amploarea şi persistenţa inegalităţilor între bărbaţi şi femei în activităţile artistice şi impactul acestora asupra societăţii în general. De asemenea, raportul accentuează nevoia de a promova şi încuraja accesul femeilor la toate profesiile artistice în care se află în minoritate.

După cum arată raportul, procentul de femei ocupate în domeniul artistic şi în industria oficială a culturii este foarte redus. De asemenea, femeile sunt subreprezentate în funcţiile cu responsabilitate în instituţiile culturale şi în academiile şi universităţile unde se studiază artele.

Din acest motiv, suntem de acord cu multe propuneri prezentate aici, accentuând necesitatea de promovare a accesului femeilor la toate profesiile artistice şi alte activităţi artistice profesionale în care se află în minoritate. Statele membre trebuie încurajate să îndepărteze orice impedimente care afectează accesul femeilor la funcţiile de conducere în instituţii culturale, precum şi în academii şi universităţi.

De asemenea, subliniem că discriminarea faţă de femei este problematică pentru dezvoltarea sectorului cultural, deoarece privează sectorul de talent şi capacităţi. De asemenea, recunoaştem că talentul are nevoie de contact cu publicul pentru a fi recunoscut.

 
  
MPphoto
 
 

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris −(SV) Nu mai este nevoie să spunem că formaţiunea June List susţine tratamentul egal, recompensarea egală pentru muncă egală şi principiul fundamental al egalităţii între bărbaţi şi femei. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

Cu toate acestea, votul pozitiv are o condiţie clară. Ne opunem încercării Parlamentului European de a stabili cum trebuie să-şi structureze statele membre sistemul naţional de asistenţă medicală pentru copii, de exemplu, sau să aplice un sistem de cote.

Prezentul raport este un exemplu tipic pentru hărnicia excesivă şi zelul de reglementare care caracterizează Parlamentul European. În loc să acţioneze ca un forum pentru provocările presante ce necesită cooperare transfrontalieră, intervine permanent în probleme ce sunt şi trebuie să rămână chestiuni naţionale.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (PSE), în scris – Acest raport evidenţiază permanentele inegalităţi în perspectivele şi oportunităţile de carieră dintre femei şi bărbaţi, în sectorul artistic. Susţin acest raport ce solicită statelor membre să ia măsuri specifice pentru a încuraja şi promova femeile să îşi continue cariera în domeniile în care sunt subreprezentate.

 
  
MPphoto
 
 

  Miroslav Mikolášik (PPE-DE), în scris – Consider că inegalitatea de gen trebuie eliminată. În lumea civilizată de astăzi, trebuie să dispară inegalităţile dintre bărbaţi şi femei, dintre majorităţi şi minorităţi. Parlamentul European trebuie să îşi respecte legislaţia existentă şi să susţină valorile solidarităţii universale. În procesul de luare a deciziilor pentru activităţile artistice şi diferite alte domenii trebuie să fie reprezentate ambele genuri. Pentru a găsi talente adevărate, cei mai capabili artişti şi solicitanţii care merită atenţie, femeile trebuie să primească un statut egal cu bărbaţii în aceleaşi domenii. În situaţiile în care bărbaţii sunt favorizaţi, sau invers, trebuie aplicate corecţii serioase şi o protecţie viabilă, pentru a pune capăt acestor incoerenţe. Discriminarea unui grup pe criterii sexuale sau de alt tip nu va fi tolerată de UE, iar obligaţia noastră este să ne asigurăm că aceste prevederi se respectă în domeniul artistic (dar şi în altele). Din acest motiv, este obligaţia mea şi a Grupului PPE-DE să acordăm un vot de încredere oricărei legislaţii ce susţine egalitatea, remediază erorile şi păstrează coeziunea între membrii celor două sexe.

 
  
MPphoto
 
 

  Maria Petre (PPE-DE), în scris Am votat acest raport şi am colaborat foarte bine cu doamna Gibault. Nu trebuie să uităm că prezenţa femeilor în arta spectacolului în general şi în mod specific în funcţii de conducere în acest domeniu este încă slabă. Nu trebuie, de asemenea, să uităm că vorbim de un domeniu sensibil, cu mare efect de multiplicare, cu mesaj puternic în publicul său, în societate. Nu avem suficiente grădiniţe şi creşe, programul în lumea spectacolului este unul prelungit şi atipic. Dacă aceste lucruri se îmbunătăţesc, obiectivul propus în raport, de a avea o prezenţă de 30% în domeniul artistic, poate fi îndeplinit.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului doamnei Gibault referitor la egalitatea de tratament şi de acces între bărbaţi şi femei în artele spectacolului. Sunt de acord cu obiectivele raportului doamnei Gibault: recunoaşterea modului în care identităţile sunt construite la nivel social şi cultural în domeniul artistic şi propunerea de soluţii specifice, care pot remedia dezechilibrele asociate situaţiilor de inegalitate existente. Pentru buna sănătate a sectorului şi pentru dezvoltarea personală a bărbaţilor şi femeilor trebuie folosite toate competenţele disponibile. În final, consider că este neapărată nevoie să găsim foarte rapid soluţii pentru deschiderea unor creşe în aşezămintele culturale, cu programe adaptate orelor de repetiţii şi spectacolelor.

 
  
  

- Raport: Andreas Schwab (A6-0482/2008)

 
  
MPphoto
 
 

  Adam Bielan (UEN), în scris (PL) Domnule preşedinte, susţin raportul domnului Schwab privind emisiile de CO2 şi îmbunătăţirea siguranţei drumurilor. Este esenţial ca eforturile de reducere a emisiilor de CO2 să nu submineze alte aspecte la fel de importante referitoare la proiectarea maşinilor şi să nu afecteze în mod negativ siguranţa drumurilor. Consider că stimularea şi investirea în dezvoltarea unei industrii inovatoare a autovehiculelor europene ne va oferi posibilitatea de a proteja locurile de muncă din acest sector, care a fost cel mai afectat de criza financiară.

 
  
MPphoto
 
 

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris (LT) Acum există noi tehnologii de îmbunătăţire fundamentală a siguranţei transporturilor (de exemplu, sisteme electronice de control al stabilităţii) sau de reducere a emisiilor de CO2 (de exemplu, anvelope cu rezistenţă redusă la rulare), dacă aceste tehnologii reprezintă o opţiune standard pe noile autovehicule.

 
  
MPphoto
 
 

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris – Domnul deputat Schwab a propus un raport ce intenţionează să crească siguranţa autovehiculelor prin introducerea de cerinţe sporite de siguranţă pentru fabricanţii de maşini. Toate noile vehicule fabricate în Uniune vor trebui să respecte cerinţele tehnice şi măsurile care vor reduce impactul de mediu şi poluarea fonică şi vor creşte siguranţa drumurilor. Regulamentul combină progresele înregistrate în fabricaţia şi tehnologia europene şi nivelurile sporite de protecţie a siguranţei aşteptate de consumatorul european. Aceste inovaţii vor reduce emisiile de CO2, consumul de combustibil şi poluarea fonică.

Sunt încântată să susţin acest raport, care va fi benefic pentru toată lumea.

 
  
MPphoto
 
 

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris (DE) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece consumatorii au nevoie de vehicule mai sigure şi mai ecologice şi doresc ca acestea să fie disponibile. În ceea ce priveşte siguranţa maşinilor, salut obligaţia de montare a ESP (sisteme electronice de stabilitate) pe autoturisme, începând cu maşinile construite în 2011.

În ceea ce priveşte anvelopele, consider că sunt demne de laudă eforturile de a reduce emisiile de CO2 prin utilizarea de anvelope mai bune, cu o rezistenţă mai redusă la rulare, precum şi de a introduce sisteme electronice de monitorizare a presiunii anvelopelor. Reducerea emisiilor de CO2 nu trebuie totuşi să se realizeze printr-o reducere a siguranţei anvelopelor, respectiv a aderenţei în condiţii de carosabil umed.

Mă bucur că stocurile existente nu vor trebui scoase de pe piaţă în maximum 12 luni – după cum se planificase iniţial – ci după 30 de luni de la introducerea unui nou standard. Se va evita astfel distrugerea stocurilor de anvelope, ceea ce ar afecta şi mai mult mediul înconjurător. În plus, trebuie să le permitem furnizorilor, care au fost afectaţi de criza economică, o perioadă de tranziţie suficientă pentru a putea respecta nivelul ridicat al cerinţelor ce li se impun.

 
  
MPphoto
 
 

  Adrian Manole (PPE-DE), în scris Orice cetăţean al planetei, conştient de amploarea pe care a luat-o fenomenul de încălzire globală, poate acţiona pentru a opri evoluţia acestui proces periculos pentru Pământ. Pentru şoferi şi vehiculele pe care ei le conduc aceste eforturi sunt prevăzute în raportul votat astăzi.

A conduce ecologic înseamnă a reduce consumul de combustibil. În UE se preconizează o posibilă reducere a acestor costuri cu 20 de miliarde de euro până în anul 2010. De asemenea, se preconizează o posibilă reducere cu 50 de milioane de tone a emisiilor de CO2. Este de înţeles că efectele acestor măsuri vor fi vizibile abia pe termen lung, însă este benefic că aplicarea lor va intra în vigoare cu un an înainte faţă de propunerea Comisiei.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (PSE), în scris – Susţin acest regulament, care va face mai sigure autovehiculele şi drumurile, prin introducerea de noi tehnologii. Printre acestea se numără sistemele de monitorizare a presiunii anvelopelor, cerinţele pentru aderenţa în condiţii de carosabil umed şi sistemele de avertizare în caz de depăşire involuntară a benzii de circulaţie. Acest raport reduce emisiile de CO2 prin noi standarde pentru anvelopele, care vor îmbunătăţi eficienţa utilizării combustibilului şi vor reduce cheltuielile cu combustibilul.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului domnului Schwab privind cerinţele de omologare de tip pentru siguranţa generală a autovehiculelor. Scopul raportului, care este excelent, este acela de a asigura funcţionarea corectă a pieţei interne, furnizând în acelaşi timp un nivel mai ridicat de siguranţă şi protecţie a mediului. Aceste cerinţe pentru omologarea de tip au fost armonizate la nivel comunitar pentru a evita diferenţele dintre sisteme de la un stat membru la altul şi pentru a asigura un nivel ridicat de siguranţă a drumurilor şi protecţie a mediului la nivelul Comunităţii. Prin urmare, sunt complet de acord cu domnul Schwab, deoarece regulamentul propus doreşte simplificarea semnificativă a legislaţiei privind omologările de tip în domeniul siguranţei autovehiculelor şi anvelopelor într-un singur regulament al Consiliului şi Parlamentului.

 
  
  

- Raport: Holger Krahmer (A6-0046/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris −(SV) Directiva IPPC iniţială, împreună cu celelalte şase directive, nu a fost pusă complet în aplicare în statele membre ale UE şi, prin urmare, aceste directive nu îşi ating scopul. S-a decis deci reformarea acestor directive, iar astăzi le-am votat în Parlament. Social-democraţii suedezi sunt în favoarea unei reformări şi putem observa că aceasta conţine anumite îmbunătăţiri faţă de normele actuale. Însă am ales să votăm împotriva directivei la votul final, deoarece considerăm că o parte din amendamentele supuse la vot vor face ca directiva să fie de calitate inferioară faţă de propunerea originală a Comisiei. De exemplu, nu am putut accepta scutiri suplimentare pentru marile instalaţii de ardere.

Un alt motiv pentru care ne-am simţit obligaţi să votăm „nu” este faptul că, prin această directivă, ratăm o şansă de a reduce considerabil emisiile de gaze de seră. Prin respingerea amendamentelor în a căror depunere a fost implicată delegaţia noastră, stabilind valori limită pentru emisiile de dioxid de carbon pentru noile centrale electrice de mari dimensiuni, Parlamentul a arătat că nu ia în serios reducerea emisiilor de gaze de seră. Nu putem susţine o astfel de propunere.

 
  
MPphoto
 
 

  Liam Aylward, Brian Crowley, Seán Ó Neachtain şi Eoin Ryan (UEN), în scris – Susţinem cu tărie Directiva IPPC în forma sa iniţială. Activităţile industriale acoperite de directivele existente produc 55% din emisiile de CO2 ale UE, 83% din cele de SO2 şi 34% din cele de NOx. Conform directivei actuale, autorizaţiile sunt emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului, care solicită uzinelor industriale să aplice „cele mai bune tehnici disponibile”.

În timpul votului din dimineaţa aceasta, au fost o serie de amendamente problematice în ceea ce priveşte noua propunere IPPC.

1. Cerinţele minime. Irlanda este împotriva amendamentului privind cerinţele minime, deoarece acesta va penaliza industria irlandeză şi eforturile recent depuse pentru a respecta dispoziţiile directivei actuale. Resursele ar fi cheltuite mai bine prin punerea în aplicare a directivei în statele membre care nu respectă cerinţele.

2. Păsările, gunoiul de grajd şi ejecţiile. O serie de amendamente au încercat să includă în sfera de aplicare a directivei activităţile de aplicare a gunoiului de grajd şi de creştere a păsărilor. Am votat împotriva acestui amendament pentru a evita reglementarea dublă, deoarece Directiva privind nitraţii este suficientă în ceea ce priveşte gunoiul de grajd şi ejecţiile. În ceea ce priveşte păsările, IPPC acoperă deja 40 000 de instalaţii de creştere a acestora. Un amendament ar reduce valorile prag de la 40 000 la 30 000 pentru găinile ouătoare, 24 000 pentru raţe şi 11 500 pentru curcani. Evaluarea de impact nu conţine nicio explicaţie privind modul de stabilire a acestor cifre şi baza lor ştiinţifică.

2. Ratele. Am votat în favoarea flexibilităţii pentru rate

 
  
MPphoto
 
 

  Niels Busk, Anne E. Jensen şi Karin Riis-Jørgensen (ALDE), în scris (DA) Deputaţii Partidului Liberal Danez, Anne E. Jensen, Karin Riis-Jørgensen şi Niels Busk, au votat în favoarea amendamentului 96, propus de Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, pentru ştergerea articolului 16 alineatul (4), deoarece răspândirea gunoiului de grajd este contrară obiectivului IPPC, şi anume combaterea emisiilor de la marile instalaţii industriale. În plus, acest subiect este deja inclus în Directiva-cadru privind apa (2000/60/CE) şi în Directiva privind nitraţii (91/676/CEE).

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scri. – Prevederile iniţiale ale acestui raport ar fi făcut ca spitalele din cadrul serviciului naţional de sănătate din regiunea mea din nord-estul Angliei şi de oriunde altundeva din Marea Britanie să se confrunte cu costuri de încălzire foarte ridicate.

Spitalele de stat trebuie să aibă o capacitate semnificativă de rezervă a boilerelor, pentru a face faţă urgenţelor şi în caz de defecţiuni tehnice. Directiva ar fi evaluat boilerele spitalelor pe baza emisiilor potenţiale, nu a celor reale, acestea trebuind să suporte cheltuieli substanţiale pentru a obţine o autorizaţie.

Am susţinut depunerea amendamentelor în vederea excluderii din sfera de aplicare a directivei a boilerelor ce nu funcţionează permanent.

Indiferent de aceste preocupări, trebuie să acţionăm în mod coordonat, pentru a soluţiona ameninţarea comună a schimbărilor climatice şi a poluării mediului înconjurător.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris (PT) Această propunere de directivă intenţionează să revizuiască şi să unească într-un singur text şapte directive separate privind emisiile industriale.

Propunerea Comisiei prevede o abordare integrată pentru a garanta că aspectele de mediu sunt luate în considerare, în mod cât mai cuprinzător şi echilibrat, la emiterea autorizaţiilor pentru instalaţii. Scopul este acela de a impune limite efective privind emisiile prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, care trebuie să se aplice mai uniform decât până acum.

Conform raportului, acest proces legislativ ar putea avea implicaţii pentru 52 000 de instalaţii industriale din Europa. Din acest motiv, susţinem unele derogări propuse pentru microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii, care nu trebuie supuse aceloraşi obligaţii ca marile instalaţii industriale. Susţinem însă o intervenţie mai mare la nivelul unităţilor industriale ce deţin incineratoare şi coincineratoare şi mai multe inspecţii decât cele propuse de Comisia Europeană.

Textul modificat acordă o anumită valoare consultărilor publice şi rolului ONG-urilor de mediu, ia în calcul interesele microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici şi mijlocii şi reclamă o oarecare putere de decizie de la Comisia Europeană. Din aceste motive, am votat în final pentru propunere, sperând că guvernul portughez va interveni mai mult în susţinerea şi monitorizarea calităţii aerului.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva raportului domnului Krahmer privind emisiile industriale. Nu sunt de acord cu faptul că autorităţile locale competente trebuie să elaboreze măsuri privind limitarea emisiilor pentru instalaţiile individuale şi deci să stabilească un nivel al emisiilor care, în medie, să respecte cerinţele din documentele de referinţă pentru cele mai bune tehnici disponibile, cu o anumită marjă, pentru a putea lua în considerare circumstanţele locale. Această sarcină trebuie efectuată de o autoritate desemnată de Comunitate, nu de una locală sau naţională. Caracteristicile specifice ale unei regiuni nu trebuie să reprezinte un factor de discriminare în acest domeniu, deoarece existenţa unor praguri minime diferite are ca rezultat venituri şi cheltuieli extrem de variabile, care vor afecta în mod inevitabil adevărata competitivitate a întreprinderilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE), în scris (PL) Pachetul legislativ recent adoptat privind clima şi energia impune luarea unor măsuri decisive, în vederea atingerii obiectivelor.

Eforturile anterioare ale UE de a reduce emisiile industriale s-au lovit de lipsa de coeziune şi coordonare şi de niveluri ridicate de disparitate. Susţin deci iniţiativa Comisiei şi sugestia raportorului. Înlocuirea mai multor directive privind emisiile industriale cu un singur act coerent reprezintă cu siguranţă un pas în direcţia corectă. Sunt de asemenea pregătit să susţin orice iniţiativă care are ca scop reducerea birocraţiei, mărind flexibilitatea reglementărilor cu privire la inspectarea instalaţiilor şi la creşterea transparenţei. Susţin propunerea raportorului de a creşte rolul Parlamentului European în cadrul viitoarelor schimbări de natură legislativă.

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris (EL) Propunerea de directivă a Comisiei Europene privind emisiile industriale şi amendamentele propuse de Parlamentul European arată, încă o dată, că obiectivul real al „economiei verzi” nu este protejarea mediului, ci păstrarea profiturilor. Afirmaţiile Comisiei Europene cu privire la limitarea emisiilor de gaze de seră înşeală şi dezorientează.

Această directivă priveşte peste 52 000 de instalaţii industriale, care realizează o mare parte din emisiile statelor membre ale UE şi sunt responsabile solidar pentru nerespectarea limitelor stabilite de însăşi Comisia Europeană în vederea reducerii poluării atmosferice.

Cele mai importante amendamente ale Parlamentului European limitează în mod considerabil sfera de aplicare a directivei şi introduc elemente de ambiguitate şi nesiguranţă care operează întotdeauna în beneficiul plutocraţiei şi care consolidează lipsa de responsabilitate a capitalurilor. În acelaşi timp, industrialiştii devin un factor decisiv în stabilirea nivelurilor emisiilor, care vor fi stabilite conform necesităţilor şi priorităţilor acestora, în alte cuvinte, pe baza raţiunilor de profit.

Impasul în protecţia mediului este inclus în lupta antimonopol şi antiimperialism a lucrătorilor ce combat suveranitatea economică a monopolurilor şi puterea politică a acestora, dar combat şi atitudinea UE şi cea a partidelor ce susţin direcţia unică europeană de acţiune.

 
  
  

- Raport: Klaus-Heiner Lehne (A6-0044/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jan Andersson, Ole Christensen, Göran Färm, Anna Hedh, Dan Jørgensen, Poul Nyrup Rasmussen, Christel Schaldemose, Inger Segelström, Britta Thomsen şi Åsa Westlund (PSE), în scris −Propunerea Comisiei privind statutul societăţilor private europene permite companiilor neserioase să eludeze regulile privind participarea angajaţilor. Dacă respectiva societate privată europeană are sediul social într-un stat membru cu o participare redusă sau zero a angajaţilor şi îşi desfăşoară activităţile în alt stat membru, unde această participare este ridicată, societatea respectivă poate să evite respectarea regulilor.

Grupul Socialist din Parlament şi CES (Confederaţia Europeană a Sindicatelor) au ajuns la un compromis ce îmbunătăţeşte substanţial propunerea Comisiei. Acum, compromisul prevede că, atunci când un anumit procent din angajaţii societăţilor se află într-un alt stat membru, cu o participare mai ridicată faţă de statul membru în care societatea îşi are sediul, se vor aplica regulile cele mai favorabile pentru participarea angajaţilor.

Deşi compromisul este mult mai bun decât propunerea originală, nu am reuşit complet să ne atingem obiectivul. Nivelurile de determinare a participării angajaţilor încă sunt ridicate faţă de regulile din unele state membre şi există probleme cu definirea nivelului mai ridicat de participare a angajaţilor. − Prin urmare, delegaţia daneză şi delegaţia suedeză din cadrul Grupului Socialist − au decis să se abţină de la votul final.

 
  
MPphoto
 
 

  Johannes Blokland (IND/DEM), în scris (NL) În această după-amiază am votat asupra statutului societăţilor private europene. Într-un final, am votat împotriva propunerii, din următoarele motive. În primul rând, consider că această propunere creşte incertitudinea juridică la nivelul Uniunii Europene. Nu este suficient de clară relaţia dintre societăţile private naţionale şi societăţile private europene, dintre legislaţia naţională aplicabilă şi textul regulamentului. Cum se va preveni nerespectarea legislaţiei naţionale relevante? Cum are propunerea în vedere protecţia consumatorului?

Aceste întrebări nu au primit răspunsuri satisfăcătoare. Astăzi am votat şi asupra unui alt raport al domnului Lehne, în care dumnealui prezintă recomandări pentru îmbunătăţirea transferului transfrontalier al sediilor sociale ale companiilor. Consider că aceasta este o idee mult mai bună decât o societate privată europeană. În cazul în care Comisia ar dori să faciliteze transferul transfrontalier al sediilor sociale ale companiilor, prin reducerea birocraţiei, toată această propunere privind societăţile private europene ar fi redundantă.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris (PT) Diferenţele semnificative dintre sistemele juridice ale statelor membre obligă frecvent companiile care doresc să înceapă să funcţioneze în străinătate să suporte costuri foarte ridicate. Acest lucru este valabil în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii, care au structuri mai mici.

Prin crearea acestui statut, se face un nou pas în direcţia eliminării acestor obstacole, în special într-un sector fundamental pentru economia europeană.

Crearea „societăţilor private europene” permite întreprinderilor mici şi mijlocii să îşi înfiinţeze filialele folosind acelaşi statut, indiferent unde îşi au sediul. Ele vor putea desfăşura activităţi comerciale în străinătate la fel de uşor ca în propria ţară.

Timpul şi banii economisiţi de întreprinderile mici şi mijlocii prin această măsură, ca urmare a Actului privind întreprinderile mici, arată o tendinţă clară în viitoarea politică comercială europeană.

Din aceste motive, membrii ce reprezintă Partidul Social Democrat din Portugalia susţin raportul.

 
  
MPphoto
 
 

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris – Domnul Lehne a propus un raport din proprie iniţiativă, referitor la un regulament al Consiliului care vizează facilitarea transferurilor transfrontaliere în interiorul Comunităţii pentru sediile sociale ale întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) înfiinţate într-un stat membru al Comunităţii. Scopul este lăudabil. Însă trebuie să avem grijă să nu se abuzeze de această facilitate pentru a submina legislaţia naţională privind societăţile comerciale şi să ne asigurăm că statutul societăţilor private europene reprezintă o alternativă viabilă pentru companii.

Printre numeroasele amendamente există multe propuneri foarte controversate, inclusiv cele care fac referire la capitalul minim, la verificarea înmatriculărilor, la legislaţia naţională, componentele transfrontaliere şi participarea angajaţilor. Anumite amendamente propuse de comisia ECON au solicitat uniformitate în anumite domenii până în 2010, inclusiv în domeniul fiscal, restrângând aplicarea legislaţiei naţionale.

Acceptând în principiu propunerea ca o societate europeană să funcţioneze conform aceloraşi principii la nivelul UE, această propunere nu trebuie să se extindă şi asupra deciziilor fiscale naţionale, care vor rămâne responsabilitatea statelor membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Lena Ek (ALDE), în scris − (SV) Am votat împotrivă la votul final privind statutul societăţilor private europene (SPE). Ideea de bază a introducerii unei forme europene comune pentru societăţile private este una foarte bună. Această reformă este absolut necesară.

Propunerea Comisiei este foarte slabă. Este foarte neclară limita dintre situaţiile în care trebuie să se aplice legislaţia naţională şi cele în care se va aplica statutul societăţilor private europene. O mare parte din regulile şi reglementările aplicabile companiilor vor fi prezentate în actele constitutive ale acestora. Chiar dacă poate reprezenta un pas favorabil pentru unele companii, există anumite aspecte ce trebuie specificate în mod clar în statut: de exemplu, limita dintre competenţa companiei ca entitate şi protecţia acţionarilor minoritari. În plus, gradul de reprezentare al angajaţilor la nivelul conducerii este redus.

Statutul SPE a fost îmbunătăţit semnificativ în cadrul negocierilor în curs ale Consiliului şi încă sper ca rezultatul final să fie unul bun. Cu toate acestea, astăzi nu vom adopta o poziţie privind această propunere. Vom decide asupra propunerii Comisiei, aşa cum a fost amendată de domnul Lehne, iar decizia mea este una relativ simplă: lipsa de claritate şi problemele din această propunere umbresc aspectele pozitive ale reformei şi există pericolul să adoptăm un statut ce va avea efecte opuse scopului său. În plus, având în vedere progresul deja înregistrat de Consiliu, susţinerea acestui raport ar periclita lucrările Consiliului.

Noi nu votăm însă propunerea Consiliului, ci propunerea Comisiei. Am ales deci să votez împotriva acesteia.

 
  
MPphoto
 
 

  David Martin (PSE), în scris – Această iniţiativă creează o nouă formă juridică europeană, ce intenţionează să crească competitivitatea întreprinderilor mici şi mijlocii, facilitându-le înfiinţarea şi funcţionarea la nivelul pieţei unice. Susţin raportul care va conduce la creşterea protecţiei pentru angajaţi şi informării acestora de către societate.

 
  
MPphoto
 
 

  Bernhard Rapkay (PSE), în scris(DE) Delegaţia social-democrată germană a votat în favoarea opţiunii de înfiinţare a societăţilor private europene. Aş dori să fac însă următoarea precizare.

Participarea angajaţilor este esenţială într-o Europă democrată şi socială. Din acest motiv, dreptul angajaţilor la informare, consultare şi participare, fără restricţii, trebuie să ia aceeaşi formă ca şi în reglementările existente privind societăţile europene (SE) şi societăţile cooperatiste europene (SCE).

Versiunea stabilită acum pentru societăţile private europene reprezintă o îmbunătăţire a propunerii Comisiei în acest sens – din acest motiv am votat pentru – dar nu atinge obiectivul de adaptare la regulile existente. Nu s-a eliminat complet pericolul de anulare a drepturilor de participare a angajaţilor.

Procesul nu s-a încheiat încă. Solicităm Consiliului de Miniştri să îmbunătăţească propunerea în următoarele moduri:

– adăugarea de referinţe clare la Directiva privind societăţile europene (SE), în special la regulile standard privind alegerea membrilor consiliului de administraţie sau de supervizare,

– simplificarea dispoziţiei impracticabile a articolului 34; reducerea semnificativă a valorilor limită,

– prevederea că o societate privată europeană este activă peste graniţe.

Solicităm Comisiei să adopte într-un final Directiva 14 privind transferul transfrontalier al sediului social al unei companii cu răspundere limitată, deoarece drepturile de participare a angajaţilor în cazul transferului transfrontalier al sediilor sociale pot fi asigurate doar printr-o directivă europeană privind participarea angajaţilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat în favoarea propunerii domnului Lehne referitoare la un regulament al Consiliului privind statutul societăţilor private europene. Susţin eforturile depuse pentru stabilirea de reguli autonome privind aspectele esenţiale pentru „viaţa cotidiană” a unei societăţi private europene, privind capitalul minim, participarea angajaţilor şi verificarea înmatriculării. În ultimul rând, în ceea ce priveşte referirile la legislaţia naţională, consider că scopul regulamentului privind societăţile private europene, respectiv crearea unui tip uniform de companie comunitară, este binevenit şi meritoriu.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE), în scris (PL) Într-un moment de criză economică, dezvoltarea sectorului IMM-urilor este un aspect extrem de important. Trebuie să depunem eforturi pentru a elimina barierele administrative şi legale cu care se confruntă cei care doresc să-şi deschidă o afacere. Cerinţele procedurale, birocraţia şi costurile ridicate de înfiinţare nu trebuie să fie un obstacol pentru persoanele ce doresc să îşi dezvolte ideile de afaceri. Firme noi înseamnă noi locuri de muncă, deci redresare economică.

Uniunea Europeană este formată din 27 de state membre, cu diferite sisteme juridice şi diferite sisteme de înfiinţare a companiilor. Crearea unei forme de înfiinţare a companiilor la nivelul UE – societăţile private europene – va face cu siguranţă totul mai uşor pentru persoanele care doresc să înceapă o afacere şi va contribui la concretizarea principiului liberei circulaţii a capitalului.

Cerinţele uniforme privind înfiinţarea şi desfăşurarea unei activităţi, prevederile care să stipuleze un capital redus şi metodele simplificate de înregistrare vor transforma cu siguranţă societăţile private europene într-un succes. Vor reprezenta o alternativă atractivă la reglementările naţionale. Vor fi rapide, ieftine şi nu vor prezenta formalităţi inutile, ci vor asigura un grad corespunzător de siguranţă juridică.

 
  
  

- Raport: László Surján (A6-0111/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Acest raport solicită utilizarea mai multor resurse financiare pentru tot mai multe domenii la nivelul UE, în timp ce în statele membre trebuie făcute economii în domenii precum sănătatea, educaţia şi asistenţa socială.

În plus, mai multe domenii indicate în raport, precum criza financiară, schimbările climatice şi politica energetică, comportă costuri imense, complet neproporţionale cu bugetul UE. Aceste aspecte trebuie tratate de către statele membre în cadrul proceselor politice interne, pentru a se realiza o bază democratică a sacrificiilor ce trebuie făcute.

Am ales deci să votăm împotriva acestui raport privind bugetul Comisiei pentru 2010.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris (PT) Confruntându-se cu situaţia economică şi socială tot mai grea din diferite state membre, UE nu a luat până în prezent o iniţiativă eficace în vederea protejării capitalului financiar.

Trebuie să adoptăm urgent măsuri comunitare imediate, care să ne ajute să răspundem efectiv nevoilor lucrătorilor, ale sectorului productiv, ale microîntreprinderilor, întreprinderilor mici şi mijlocii, prin mobilizarea resurselor financiare necesare.

UE a dezbătut şi a adoptat un buget pentru 2009 ca şi cum nu s-ar întâmpla nimic, un buget comunitar care, la nivel relativ, este cel mai mic de la aderarea Portugaliei la CEE, expunându-şi încă o dată natura de clasă.

Pus în faţa profundei crize capitaliste (a politicilor sale), Parlamentul European nu a putut ascunde adevărata situaţie. Rezoluţia adoptată acum prevede în mod timid că bugetul comunitar pentru 2010 trebuie să se apropie mai mult de limitele stipulate în cadrul financiar multianual 2007-2013 – care, în afară de faptul că este necorespunzător, nici măcar nu este respectat – şi recunoaşte de asemenea că este „insuficientă” categoria de cheltuieli.

„Cine s-a fript cu ciorbă, suflă şi-n iaurt”! Sperăm că aceste preocupări şi intenţii proclamate nu sunt doar dorinţe de moment, având în vedere viitoarele alegeri parlamentare europene şi că sperăm că acesta nu este, ca întotdeauna, doar un caz de bune intenţii.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, după ce am citit cu atenţie raportul domnului Surján referitor la orientările pentru procedura bugetară 2010, am decis să votez împotriva raportului. Nu consider că credibilitatea Parlamentului European stă în promovarea sau în stabilirea de legături cu elementele bugetare. Se pierd în acest mod motivaţiile reale ce îndeamnă instituţiile europene să acţioneze. În plus, deşi sunt de acord cu principiul transparenţei maxime, consider că fondurile ce trebuie alocate diverselor sectoare trebuie împărţite fără discriminare din punctul de vedere al eficienţei sau al rezultatelor. Trebuie subvenţionate şi sectoarele cu rezultate slabe. De fapt, poate că acestea au cea mai mare nevoie de sprijinul instituţional al Comunităţii.

 
  
  

- Raport: Vladimír Maňka (A6-0057/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris −(SV) Într-un moment de reducere a cheltuielilor cu sănătatea, educaţia şi asistenţa socială la nivelul sectorului public, şi instituţiile UE trebuie să facă economii. Considerăm că trebuie redus bugetul pentru Comitetul Regiunilor şi Comitetul Economic şi Social European. Contribuabilii UE nu ar observa nicio diferenţă dacă acestor două instituţii li s-ar impune un plan strict de economisire.

Ne-am opus şi creşterii numărului de personal alocat grupurilor politice din Parlamentul European. Aceasta nu este o cheltuială necesară în situaţia actuală.

De asemenea, este o idee proastă deschiderea unui muzeu de istorie europeană, după cum a decis Biroul Parlamentului European. Experienţa arată că un astfel de muzeu ar fi considerat drept propagandă pentru creşterea federalizării la nivelul UE.

Prin urmare, am ales să votăm împotriva acestui raport care priveşte, printre altele, bugetul Parlamentului European pentru 2010.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris (PT) Salutăm faptul că aspectele lingvistice sunt acum privite de Parlamentul European drept un „principiu fundamental” în priorităţile sale pentru bugetul comunitar pe 2010:

- „nu poate decât să sublinieze încă o dată principiul democratic fundamental potrivit căruia toţi deputaţii ar trebui să beneficieze de servicii complete şi de calitate, care să le permită să îşi desfăşoare activitatea, să se exprime şi să primească toate documentele în limba maternă...”;

- „consideră că 2010 ar trebui să fie un exerciţiu în care ar trebui să se depună toate eforturile pentru ca deputaţii de toate naţionalităţile şi limbile să fie trataţi în mod egal în ceea ce priveşte posibilitatea lor de a-şi îndeplini îndatoririle şi de a-şi desfăşura întreaga activitate politică ce le revine, în propria limbă, dacă ei doresc acest lucru”;

- „subliniază principiul legitimităţii democratice a tuturor deputaţilor săi şi dreptul acestora la multilingvism integral; consideră, aşadar, că bugetul poate şi trebuie să fie utilizat pentru încercarea de a realiza acest obiectiv...”

Nu putem uita însă că propunerile prezentate în legătură cu bugetul de către deputaţii din cadrul Partidului Comunist Portughez - care au solicitat disponibilitatea tuturor limbilor oficiale ale UE la reuniuni (atât la cele ţinute în cadrul instituţiilor comunitare, cât şi la întrunirile externe ţinute ca parte din activitatea Parlamentului) – au fost respinse succesiv de-a lungul anilor.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, nu susţin raportul domnului Maňka privind orientările referitoare la procedura bugetară 2010 şi, prin urmare, am votat împotriva acestuia. La punctul 5 din propunerea de rezoluţie se menţionează de fapt o adaptare completă, în vederea aderării Croaţiei la Uniunea Europeană. Totuşi, după cum stipulează rezoluţia, în situaţii ca acestea, cu 27 de state membre şi unul potenţial nou intrat, noua intrare ar trebui să fie ceea care se adaptează, nu celelalte ţări. În plus, nu mă simt capabil să susţin extinderea pentru cel de-al doilea an a programului pilot privind cooperarea sporită dintre Biroul UE şi Comisia pentru bugete, deoarece nu consider că merită sau că aceasta poate fi eficace.

 
  
  

- Raport: Christel Schaldemose (A6-0064/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Jim Allister (NI), în scris – Acest raport se ocupă de neajunsuri semnificative din cadrul actual de reglementare. În special, sunt preocupat de lipsa reglementărilor privind societăţile cu sediul în UE care fac comerţ în Marea Britanie şi îşi pot face reclamă în Marea Britanie, dar nu trebuie să solicite autorizaţie. Într-adevăr, taxa pe viciu aplicată în Marea Britanie nu a făcut altceva decât să încurajeze această situaţie îngrijorătoare în care societăţile se înfiinţează în străinătate şi, astfel, evită necesitatea de a solicita o autorizaţie britanică. Salut deci acest raport, care face câte ceva pentru a rezolva această problemă.

 
  
MPphoto
 
 

  Liam Aylward, Brian Crowley şi Eoin Ryan (UEN), în scris – Protecţia consumatorilor este deosebit de importantă pentru toate statele membre. Este şi un domeniu în care statele membre pot coopera, pentru a asigura protecţia consumatorilor ce folosesc serviciile transfrontaliere. Raportul doamnei Schaldemose referitor la integritatea jocurilor de noroc online este un exemplu al modului în care o abordare pragmatică, cooperantă, a statelor membre poate deveni o abordare în centrul căreia se află protecţia consumatorilor.

Raportul recunoaşte că problema integrităţii jocurilor de noroc online se rezolvă cel mai bine recunoscând principiul subsidiarităţii în acest domeniu şi lăsând statele membre să-şi reglementeze singure industria. Raportul face însă apel la cooperare şi coordonare în combaterea fraudei şi a infracţiunilor şi în rezolvarea problemelor de ordine socială şi publică, precum dependenţa şi protecţia datelor cu caracter personal.

În centrul raportului se află protejarea integrităţii sporturilor şi a evenimentelor sportive. Este absolut esenţial ca sportul să fie recunoscut în primul şi în primul rând pentru valorile sale sociale, de divertisment şi de sănătate, şi ca aceste valori să nu fie ameninţate sau manipulate pentru obţinerea de câştiguri financiare. Jocurile de noroc online reprezintă un divertisment pentru mulţi cetăţeni europeni. Trebuie să ne asigurăm că aceşti cetăţeni sunt protejaţi şi consider că raportul doamnei Schaldemose este un pas important în această direcţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris – Susţin existenţa unui mediu mai deschis al jocurilor în Europa. De prea mult timp, monopolurile naţionale controlate de guvern au împiedicat intrarea noilor participanţi pe piaţa serviciilor de jocuri din Europa.

Jocurile de noroc online oferă consumatorilor un nou mod de divertisment. Nu am nicio problemă cu jucătorii responsabili, care participă la activităţile de jocuri de noroc online, oferite de operatori responsabili. Acest raport caută să asigure un nivel ridicat al protecţiei consumatorilor şi un mediu just şi transparent al jocurilor de noroc în spaţiul cibernetic. Din punctul meu de vedere, este important să luăm toate măsurile rezonabile pentru a interzice minorilor accesul la jocurile de noroc online.

Desigur, există preocupări în legătură cu efectele sociale ale jocurilor de noroc, pe care le împărtăşesc. Consider însă că în trecut s-a accentuat prea mult răspunderea companiilor de jocuri de noroc şi nu s-a vorbit suficient despre răspunderea utilizatorilor. În ultimă instanţă, decizia de a juca sau nu este una personală, iar individul trebuie să fie responsabil pentru consecinţe.

 
  
MPphoto
 
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE-DE), în scris (FI) Domnule preşedinte, sunt foarte mulţumită de rezultatul votului privind raportul doamnei Schaldemose în legătură cu jocurile de noroc online. Acesta arată ca marea majoritate a deputaţilor europeni consideră că jocurile de noroc sunt o activitate economică foarte deosebită, căreia nu i se pot aplica exclusiv regulile pieţei interne.

Trebuie luat în calcul impactul social al jocurilor şi efectul acestora asupra sănătăţii, pericolele de infracţionalitate asociate, precum şi aspectele culturale specifice. Acest lucru se aplică şi multe studii ce arată că internetul multiplică aceste riscuri. Evident, nicio autoritate nu poate controla, de una singură, jocurile de noroc online la nivelul întregii Europe.

Raportul doamnei Schaldemose menţionează şi efectele pozitive ale jocurilor de noroc, a căror menţinere cred că este foarte importantă. În multe ţări din Europa, veniturile din aceste jocuri reprezintă sume semnificative ce finanţează, de exemplu, artele, ştiinţa, tineretul sau spitalele. Mii de ONG-uri beneficiază de pe urma acestor finanţări şi să nu uităm că jocurile de noroc reprezintă cea mai mare sursă de venit pentru organizaţiile sportive ale UE şi, în special, pentru activităţile sportive populare.

Faptul că o majoritate parlamentară doreşte să păstreze legislaţia naţională actuală privind jocurile de noroc şi pur şi simplu nu doreşte înlocuirea acesteia cu un cod de practici, care le-ar asigura consumatorilor o protecţie mult mai redusă, nu înseamnă că piaţa nu trebuie liberalizată. Pur şi simplu înseamnă că liberalizarea trebuie să fie făcută de către fiecare stat, la nivel individual. În plus, dacă se doreşte menţinerea monopolurilor naţionale, sistemul nu trebuie să fie discriminatoriu şi trebuie să aibă justificare legală.

 
  
MPphoto
 
 

  Mairead McGuinness (PPE-DE), în scris – Am votat împotriva raportului privind integritatea jocurilor de noroc online, deoarece consider că moţiunea alternativă, care a fost respinsă de plen, ar fi reflectat mai bine situaţia actuală din domeniul jocurilor de noroc online.

Împărtăşesc preocupările privind jecmănirea cetăţenilor şi îngrijorarea privind dependenţa de jocurile de noroc, dar reţineţi că această activitate este controlată în majoritatea statelor membre pentru a proteja cetăţenii de dependenţa de jocuri de noroc şi de fraudă şi pentru a preveni spălarea banilor.

Trebuie să prevenim jocurile de noroc cu probleme şi accesul minorilor la acestea, dar şi să combatem frauda şi infracţiunile. Consider că rezoluţia alternativă ar fi tratat mai bine aceste preocupări.

 
  
MPphoto
 
 

  Seán Ó Neachtain (UEN), în scris (GA) Protecţia consumatorilor este vitală pentru toate statele membre. Acesta este un alt domeniu în care este nevoie disperată de cooperare între statele membre, în special din punctul de vedere al serviciilor transfrontaliere. Acest raport privind jocurile de noroc online arată că o abordare pragmatică, bazată pe cooperare, poate asigura protecţiei consumatorilor un loc central în politicile Uniunii Europene.

Raportul recunoaşte că cea mai bună abordare pentru jocurile de noroc pe internet constă în a recunoaşte principiul subsidiarităţii în acest sector şi în a lăsa problemele de reglementare în sarcina fiecărui stat membru. Acestea fiind spuse, raportul recunoaşte că, prin cooperare şi coordonare, statele membre ale Uniunii Europene vor putea să combată în mod optim frauda, infracţiunile şi problemele sociale.

Raportul evidenţiază importanţa sportului şi necesitatea de a îi păstra integritatea şi onestitatea. Trebuie protejată valoarea socială şi culturală a activităţilor sportive şi trebuie să ne asigurăm că sportul nu este gestionat greşit, din raţiuni financiare sau din alte motive similare. Multe persoane din Uniunea Europeană sunt amatoare de jocuri de noroc online. Trebuie să ne asigurăm că nu li se poate face rău.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului doamnei Schaldemose referitor la integritatea jocurilor de noroc online. Sunt ferm convins că în acest sector care generează o sursă foarte importantă de venituri pentru organizaţiile sportive trebuie să existe o transparenţă completă, care să protejeze interesele publicului şi ale consumatorilor. În ultimul rând, consider că o legislaţie uniformă, nu diversificată precum cea în vigoare în prezent, poate fi foarte utilă pentru a evita ca jocurile de noroc online să devină o problemă socială.

 
  
MPphoto
 
 

  Toomas Savi (ALDE), în scris – Din păcate, nu am putut participa la votul asupra raportului lui Christel Schaldemose referitor la integritatea jocurilor de noroc online. Aş dori să profit de această ocazie pentru a fi de acord cu raportoarea, deoarece raportul prezintă o serie de aspecte importante şi periculoase privind jocurile de noroc online. În 2004, jocurile de noroc online au reprezentat aproximativ 5% din piaţa totală a jocurilor de noroc la nivelul UE, iar cifrele au crescut rapid în ultimii ani.

Este important să înţelegem că diferite activităţi ilegale precum fraudarea cărţilor de credit, accesul minorilor la jocurile de noroc, meciurile aranjate etc. fac în mod inevitabil parte din jocurile de noroc online. De asemenea, este probabil să crească numărul de persoane dependente de jocurile de noroc online, deoarece, pentru mulţi, jocurile de noroc online reprezintă o opţiune comodă.

Impactul jocurilor de noroc online, după cum arată în mod corect raportoarea, nu a fost încă analizat în profunzime. Prin urmare, pentru a proteja cetăţenii, este esenţial ca statele membre să desfăşoare cercetări intense asupra efectelor jocurilor de noroc online, dar şi să îmbunătăţească monitorizarea şi reglementarea pieţelor de astfel de jocuri.

 
  
MPphoto
 
 

  Christel Schaldemose (PSE), în scris – Raportul Schaldemose referitor la integritatea jocurilor de noroc online stabileşte responsabilităţile statelor membre în reglementarea pieţelor lor de jocuri de noroc, pentru a proteja consumatorii vulnerabili, în special copiii, pentru a face faţă infracţiunilor şi pentru a proteja evenimentele sportive de riscuri precum aranjarea meciurilor.

Jocurile de noroc au fost eliminate de către deputaţii europeni din Directiva privind serviciile, din cauza statutului lor special, şi în mod clar nu se întrevede nicio intenţie de a crea o legislaţie la nivelul UE în acest sens. Deputaţii laburişti susţin prin urmare solicitarea din raport, potrivit căreia statele membre trebuie să îşi reglementeze pieţele de jocuri de noroc, pentru a proteja consumatorii. Raportul arată şi că acest regulament trebuie să fie proporţional şi fără discriminări, în conformitate cu tratatele UE.

Prin urmare, deputaţii laburişti susţin că Actul britanic privind jocurile de noroc reprezintă o legislaţie conformă cu tratatul, ce doreşte să asigure un acces just şi deschis la serviciile de jocuri de noroc, prevenind infracţiunile şi protejând copiii şi persoanele vulnerabile. Un număr de state membre îşi revizuiesc în prezent legislaţia privind jocurile de noroc, pentru a se asigura că aceasta respectă tratatele UE.

Deputaţii laburişti subliniază că autorităţile europene trebuie să rămână vigilente şi să coopereze împotriva oricăror pericole de infracţiuni, aranjare a meciurilor şi ameninţări pentru tineret şi persoanele vulnerabile, din partea oricăror forme de jocuri de noroc. Deputaţii laburişti salută eforturile continue ale operatorilor reputaţi de servicii de jocuri de noroc online, care iau măsuri pentru a se asigura că aceste preocupări sunt soluţionate.

 
  
MPphoto
 
 

  Marianne Thyssen (PPE-DE), în scris −(NL) Operaţiunile de jocuri de noroc şi pariurile nu sunt la fel ca alte activităţi economice, după cum consideră unii deputaţi. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană de Justiţie a confirmat că statele membre trebuie să stabilească ce nivel de protecţie consideră corespunzător pentru a-şi proteja cetăţenii de pericolele asociate jocurilor de noroc.

Principiul subsidiarităţii aplicabil aici înseamnă că statele membre trebuie să-şi poată controla şi reglementa pieţele de jocuri de noroc conform tradiţiilor şi culturilor proprii, pentru a proteja consumatorii de pericolele de dependenţă, fraudă şi spălare a banilor. Având în vedere pericolele suplimentare asociate jocurilor de noroc online, sunt convinsă că legislaţia naţională nu poate fi înlocuită cu un regulament paneuropean privind industria jocurilor de noroc.

Mă alături deci majorităţii substanţiale a colegilor mei din Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, care consideră că nu este aplicabilă o abordare bazată exclusiv pe piaţa internă în cazul jocurilor de noroc. Am ales să susţin din toată inima raportul Schaldemose.

 
  
  

- Raport: Maria Petre (A6-0088/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Adam Bielan (UEN), în scris (PL) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului Mariei Petre referitor la asigurarea calităţii alimentelor. Doresc însă să-mi exprim preocupările legate de faptul că un consumator mediu nu ştie care este diferenţa între denumirile de origine protejate (DOP) şi indicaţiile geografice protejate (IGP). Consider că este esenţială realizarea unei campanii de informare în acest sens.

 
  
MPphoto
 
 

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris(LT) Statele membre trebuie să promoveze sistemele de asigurare a calităţii care sunt deja bine cunoscute consumatorilor europeni. Aceste sisteme nu trebuie uniformizate sau unite. Pentru a asigura standarde de calitate minime pentru certificarea calităţii la nivel comunitar, acestea trebuie evaluate şi recunoscute pe plan european. Prin urmare, Comisia trebuie să aibă un birou responsabil cu aprobarea şi permiterea utilizării acestor sisteme la nivel european, care să asigure un control uniform şi eficace la nivel european şi naţional.

 
  
MPphoto
 
 

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE), în scris. − Am votat favorabil acest raport deoarece sunt de acord cu introducerea unei indicaţii obligatorii privind locul de producere a produselor primare, printr-o etichetă indicând ţara de origine, reflectând astfel dorinţa consumatorului de a şti mai multe despre originea produsului pe care îl cumpără. Un astfel de sistem ar trebui aplicat şi produselor alimentare procesate, indicând originea principalelor ingrediente şi materii prime şi precizând locul de origine al acestora, precum şi locul prelucrării finale.

 
  
MPphoto
 
 

  Niels Busk, Anne E. Jensen şi Karin Riis-Jørgensen (ALDE), în scris (DA) Noi, membrii Partidului Liberal Danez, Anne E. Jensen, Karin Riis-Jørgensen şi Niels Busk, am votat în favoarea raportului din proprie iniţiativă al doamnei Petre referitor la asigurarea calităţii alimentelor, după ce am analizat elementele pro şi contra şi pentru că există un singur vot global. Ne simţim capabili să susţinem majoritatea prevederilor din raport, deşi există câteva aspecte pe care nu le susţinem complet.

 
  
MPphoto
 
 

  Richard Corbett (PSE), în scris – Am fost dezamăgit de faptul că a trebuit să mă abţin de la acest raport, care ar fi trebuit să urmeze Carta verde a Comisiei în analiza modului în care agricultorii din Europa obţin cele mai mari avantaje de pe piaţă graţie standardelor ridicate ale produselor lor. Raportul se axează pe aspecte importante, precum etichetarea ţării de origine, dezvoltarea pieţei organice, unde produsele europene sunt cele mai bune din lume, şi exploatarea punctelor tari ale agriculturii europene, pentru a le oferi agricultorilor noştri un avantaj atunci când îşi comercializează produsele – iar această parte este binevenită.

Din păcate, raportul a fost sabotat de membrii protecţionişti din cadrul Comisiei pentru agricultură şi în special de aceia care încearcă să justifice o piaţă masivă, distorsionând subvenţiile prin PAC, şi de cei care doresc să îngreuneze importarea în UE a produselor din ţările din lumea a treia.

 
  
MPphoto
 
 

  Constantin Dumitriu (PPE-DE), în scris Daţi-mi voie să o felicit pe colega mea, doamna Maria Petre, pentru acest excelent raport.

Sunt câteva puncte pe care trebuie să le avem în vedere atunci când vorbim despre calitatea produselor europene:

1. Implementarea „accesului la piaţă calificat” reprezintă o soluţie pentru a garanta că produsele accesibile consumatorilor europeni, fie că sunt produse aici sau importate, corespund aceloraşi standarde.

2. Costurile pe care le suportă producătorii europeni pentru a asigura siguranţa alimentelor şi cerinţele legate de eco-condiţionalitate, costuri care ar trebui să fie acoperite prin fondurile PAC

3. Promovarea produselor agricole şi alimentare specific europene. Aşa cum am solicitat şi în raportul referitor la modificarea regulamentului 3/2008, trebuie mărit procentul de co-finanţare al Uniunii Europene. Concomitent, însă, avem nevoie o simplificare a procedurilor birocratice pentru sistemul specialităţilor tradiţionale garantate şi de o mai bună protecţie a produselor cu indicaţie geografică sau denumire de origine.

Sper ca recomandările pe care le vom adopta vor fi cât mai rapid preluate de către Comisia Europeană şi statele membre pentru că nu ne permitem să pierdem timpul în astfel de momente când cetăţenii europeni sunt loviţi de efectele unei crize economice extrem de grave.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris (PT) În pofida bunelor sale intenţii, raportul continuă şi chiar extinde politicile ce se află la baza problemelor pe care le au mulţi producători mici, în special în Portugalia. Invocându-se ceea ce se numeşte „promovarea calităţii produselor agricole europene”, cresc costurile de producţie pentru cei care au deja dificultăţi în a se menţine pe piaţă. Acest lucru este adevărat îndeosebi pentru micii producători, precum multe unităţi mici de lactate ce produc brânza Serra da Estrela, de o calitate incontestabilă. Este inacceptabil ca producătorii să trebuiască să îndeplinească noi cerinţe pentru a putea produce în continuare, fără compensaţiile financiare ce li se cuvin, fiind obligaţi şi să suporte costurile cerinţelor de „control oficial”. Contrar declaraţiilor făcute, producţia de o calitate reală se află în pericol de dispariţie.

Este inacceptabilă aplicarea unor standarde armonizate de producţie şi marketing atât la nivelul micilor producători, cât şi al agriculturii industriale. Aplicarea acestor standarde distruge diversitatea de producţie şi culturi a unor state precum Portugalia. Este important să inversăm această direcţie şi să promovăm producţia şi consumul la nivel local. Agricultura trebuie să fie considerată o activitate sensibilă, incompatibilă cu acest model de liberalizare comercială care nu este ecologic şi care reprezintă o ameninţare enormă pentru sănătatea umană.

 
  
MPphoto
 
 

  Duarte Freitas (PPE-DE), în scris (PT) Sunt de acord cu raportul, deoarece consider că reducerea birocraţiei şi a complexităţii sistemului de standarde este esenţială. Astfel, reglementarea şi controlul calităţii pentru produsele agricole vor deveni mai uşoare.

Rezultatul acestei simplificări ar fi o reducere a costurilor administrative pentru instituţiile publice.

De asemenea, salut atenţia deosebită acordată denumirilor de origine şi apelul la adresa Comisiei de a se asigura de includerea acestui aspect în agenda Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris (FR) Nu putem face altceva decât să susţinem intenţiile din spatele acestui raport: garantarea calităţii produselor alimentare europene, competitivitatea producătorilor, informarea simplă, dar cuprinzătoare a consumatorilor în ceea ce priveşte originea produselor, respectarea denumirilor de origine şi a etichetelor de calitate, o definire mai bună a produselor tradiţionale sau organice etc.

Raportoarea are dreptate în a sublinia că trebuie să stipulăm că produsele agricole şi alimentare importate în Europa trebuie să îndeplinească aceleaşi standarde solicitate producătorilor europeni, ceea ce, din păcate, nu se întâmplă mereu în prezent. De asemenea, are dreptate susţinând implementarea accesului condiţionat pe pieţele noastre.

Există însă o serie de probleme ce trebuie rezolvate, inclusiv cea a concurenţei intracomunitare neloiale, în care un stat membru stabileşte standarde mai stricte decât cele existente la nivel comunitar, în special din raţiuni de sănătate publică sau de protecţie a mediului. În astfel de cazuri, fie că vreţi, sau nu, statul trebuie să poată aplica aceleaşi reguli precum pe care le solicitaţi la nivelul OMC.

Un alt aspect problematic este compatibilitatea cu preocupările de mediu ale Parlamentului; trebuie să ne concentrăm pe reducerea distanţei de transport a alimentelor (consumul alimentelor locale, al alimentelor de sezon), nu atât pe o adaptare intrinsec imperfectă la piaţa globală.

 
  
MPphoto
 
 

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Acest raport, care nu face parte din niciun proces legislativ, recomandă o serie de propuneri costisitoare, precum o agenţie UE pentru calitatea produselor şi promovarea noilor vânzări şi măsuri de susţinere a vânzărilor la nivelul agriculturii. Dorim să subliniem faptul că acest raport conţine formulări ce pot conduce la o politică mai protecţionistă pentru produsele agricole din partea UE.

Ca de obicei, formaţiunea June List observă că, în această situaţie, din fericire, Parlamentul European nu deţine puterea de codecizie în materie de politică agricolă a UE. Altfel, UE ar cădea în capcana protecţionismului şi a subvenţiilor masive acordate mai multor grupuri din agricultură.

 
  
MPphoto
 
 

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN), în scris (PL) La vot, am fost în favoarea raportului Mariei Petre referitor la asigurarea calităţii alimentelor. Problema armonizării şi recunoaşterii reciproce a standardelor privind alimentele este foarte importantă pentru asigurarea sănătăţii umane. Conştientizarea relaţiei dintre incidenţa diferitelor boli şi calitatea alimentelor consumate devine tot mai comună în ziua de astăzi. Doar că termenul „alimente sănătoase” în sine pare paradoxal. Poate ceva care nu este sănătos pentru om să fie descris ca „aliment”? Calitatea produselor alimentare are o semnificaţie fundamentală pentru siguranţa alimentară a cetăţenilor noştri. Aceste produse trebuie să respecte criterii bine definite, pe baza cunoştinţelor actuale şi a principiilor de igienă, iar aceste criterii trebuie să contribuie şi la protejarea mediului şi să respecte principiile tratamentului corespunzător al animalelor pentru tăiere. Produsele alimentare trebuie ambalate, transportate şi depozitate în condiţii corespunzătoare.

Pentru a asigura o calitate bună a alimentelor, consumatorii trebuie să primească informaţii complete privind produsele cumpărate, ingredientele acestora, orice modificări genetice, locul de producţie, condiţiile de depozitare, modul de preparare şi data expirării. Raportul susţine introducerea unui serviciu european responsabil pentru certificarea şi calitatea alimentară la nivelul Comisiei, pentru a asigura respectarea cerinţelor minime de certificare. Aceasta ar asigura un sistem uniform de control la nivelul UE şi al statelor membre. Pe baza unei rezoluţii anterioare, raportul susţine şi introducerea unei mărci speciale de calitate pentru produsele europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris(DE) Criza financiară şi alimentară globală înseamnă că persoanele fac economii la consum, crescând deci cota de piaţă a agenţilor comerciali ce practică reduceri. În plus, stabilim reglementări restrictive de producţie pentru producătorii alimentari interni şi promovăm mărci de calitate şi sisteme similare. În acelaşi timp, importăm produse ce nu respectă standardele interne de calitate şi pentru care nu se poate verifica conformitatea cu aceste standarde. Aceasta înseamnă că agricultorii europeni sunt afectaţi şi trebuie să ne asigurăm că, mai ales în această situaţie dificilă, nu creşte procentul de ferme care merg în pierdere şi că nu ne pierdem autosuficienţa în producţia alimentară la nivelul UE.

Persoanele pregătite să plătească pentru calitate alimentară se pot pierde uşor în noianul de mărci de calitate şi simboluri; nu tot ceea ce este etichetat ca „organic” este produs pe piaţa internă şi când o anumită ţară este menţionată drept ţara de origine nu mereu toate ingredientele provin efectiv din ţara respectivă. Aici există jocuri de culise şi se descoperă tot mai multe scandaluri privind alimentele şi fraude de etichetare. Consumatorii trebuie să se poată baza pe etichetare. Această iniţiativă pare să ne ducă în direcţia cea bună, aşa că am votat pentru.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris Raportul pe care colega mea, doamna Maria Petre, l-a prezentat astăzi în faţa noastră conţine o serie de recomandări pe care le susţin cu încredere: de la simplificarea birocratică în ceea ce priveşte asigurarea standardelor de calitate, la reducerea poverilor financiare pe care le suportă producătorii şi până la susţinerea produselor tradiţionale, a celor cu denumire de origine sau indicaţie geografică.

Într-un moment în care ne confruntăm cu o gravă criză economică avem obligaţia să luăm măsuri prin care să sprijinim agricultorii şi procesatorii europeni şi să asigurăm consumatorilor acces la cele mai bune produse cu cele mai avantajoase preţuri.

Cred că este necesar să asigurăm o corectă informare a consumatorilor asupra originii produselor pentru a susţine agricultura europeană, dar nu trebuie să confundăm aceste prevederi referitoare la o marcă europeană a calităţii cu un protecţionism care să închidă accesul pe piaţa comunitară. Cred mai degrabă că introducerea acestei mărci trebuie să aibă drept obiectiv promovarea produselor europene şi a avantajelor pe care acestea le au în faţa celor din ţări terţe şi o mai bună informare a consumatorilor europeni. În acelaşi timp, un sistem pentru recunoaşterea originii produselor va contribui la reducerea panicii „produselor contaminate”.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului doamnei Petre referitor la asigurarea calităţii alimentelor şi armonizarea standardelor relevante. Consider că acest subiect este deosebit de important, deoarece calitatea alimentelor are un efect tot mai pronunţat asupra calităţii vieţii cetăţenilor europeni. Într-adevăr, UE trebuie să insiste ca toate produsele alimentare să respecte standardele sale de producţie, în special în ceea ce priveşte sănătatea şi siguranţa. În plus, Uniunea trebuie să asigure o concurenţă loială între produsele locale şi cele din state aflate în afara Uniunii. Într-un final, împărtăşesc opinia raportoarei, care menţionează că, în privinţa IGP (indicaţiile geografice protejate), a DOP (denumirile de origine protejate) şi a STG (specialităţile tradiţionale garantate), trebuie acordată asistenţă tehnică comunitară pentru implementarea sistemelor de mai sus în statele membre şi pentru evaluarea aferentă a produselor în cauză.

 
  
MPphoto
 
 

  Olle Schmidt (ALDE), în scris −(SV) Am ales să nu susţin raportul doamnei Petre privind promovarea şi dezvoltarea etichetării alimentelor. Raportul conţine propuneri bune privind simplificarea regulilor şi scurtarea duratelor de manipulare. Totuşi, în opinia mea, acestea nu au fost suficiente pentru a compensa formulările protecţioniste privind accesul condiţionat pe piaţă şi dorinţa de înfiinţare a unei autorităţi supranaţionale pentru calitatea produselor.

 
  
MPphoto
 
 

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris (EL) Când alimentele se produc pe baza criteriului profitului, nu pentru a satisface cerinţele populaţiei, iar producţia şi vânzarea alimentelor se concentrează în tot mai puţine mâini şi sunt controlate de companiile şi cartelurile multinaţionale (alegeri ce caracterizează politica UE şi a guvernelor statelor membre), alimentele nu pot fi nici ieftine, nici de calitate.

Aşa-zisa reîntoarcere la alimentele de calitate nu are ca scop mărirea veniturilor agricultorilor sau satisfacerea cerinţelor oamenilor. Are ca scop creşterea competitivităţii şi profiturilor societăţilor multinaţionale, creşterea exploatării mâinii de lucru rurale, concentrarea tot mai mare a proprietăţii funciare şi controlarea producţiei.

Introducerea şi cultivarea de organisme modificate genetic şi seria de scandaluri privind alimentele arată că, în cadrul UE, calitatea şi siguranţa alimentelor sunt subordonate intereselor marilor companii.

Clasificarea alimentelor pe baza calităţii reprezintă diferenţierea acestora pe criterii de clasă, păstrând categoriile de alimente de primă clasă pentru cei cu venituri mari şi alimente de a doua clasă pentru familiile din clasa muncitoare.

Agricultorii din fermele mici şi mijlocii au tot interesul să se opună PAC şi UE şi vânzării lor către marile companii, precum şi să se alăture Partidului Comunist din Grecia şi Adunării Muncitorilor, alianţa socială a muncitorilor şi a lucrătorilor independenţi, pentru a combate suveranitatea şi puterea monopolurilor.

 
  
  

- Raport: Jonathan Evans (A6-011/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris(LT) Actualizarea politicii în materie de concurenţă este un factor deosebit de important în pregătirea noii structuri de securitate şi în operarea politicii de concurenţă a UE. Elementele esenţiale ale acestui proces sunt cooperarea dintre instituţiile concurenţiale naţionale şi coordonarea prin Reţeaua europeană a concurenţei. Parlamentul European s-a arătat preocupat de faptul că, fără o astfel de reţea eficientă, actualizarea politicii ar însemna doar o renaţionalizare a politicii în domeniul concurenţei şi ar submina serios ideea asigurării unei politici concurenţiale uniforme la nivel UE. Pe baza criteriilor de flexibilitate şi pragmatism, rapoartele pentru anii 2006 şi 2007 oferă o evaluare favorabilă a eficacităţii şi dezvoltării activităţii Reţelei europene a concurenţei (ECN). Sunt de asemenea binevenite eforturile de a finanţa pregătirea şi cooperarea judiciară dintre judecătoriile de stat, în interpretarea legislaţiei în materie de concurenţă a UE şi în asigurarea punerii în aplicare a acesteia.

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE-DE), în scris – Acest raport evidenţiază importanţa comerţului liber şi a principiului concurenţei corecte şi afirmă importanţa dispoziţiilor Tratatului de la Roma. Trebuie să luăm măsuri eficiente antitrust, pentru a fi protejaţi împotriva abuzurilor comerciale restrictive.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris (PT) Am votat împotriva raportului pentru că nu a fost acceptată nicio propunere în legătură cu problema abuzurilor de dominare a pieţei de către marile companii, în special în ceea ce priveşte marile lanţuri de supermarketuri. Acestea abuză de puterea lor de cumpărare pentru a reduce preţurile plătite furnizorilor din Uniunea Europeană şi din statele din afara Uniunii.

Nici nu s-a demonstrat determinarea necesară pentru a cerceta impactul pe care îl are concentrarea sectorului supermarketurilor asupra întreprinderilor mici, furnizorilor, muncitorilor şi consumatorilor. În special, nu s-au evaluat abuzurile de putere de cumpărare ce pot rezulta dintr-o asemenea concentrare.

Rezoluţia adoptată urmează modelul de intervenţie în apărarea concurenţei şi împotriva serviciilor publice. Urmează paşii cunoscutei Directive Bolkestein, care insista mereu pe necesitatea respectării regulilor pieţei interne. De asemenea, în mod regretabil, deşi vorbeşte despre criză şi dificultăţile cu care se confruntă economia, insistă pe vigilenţa Comisiei, astfel încât concurenţa să nu fie afectată. Cu alte cuvinte, în faţa crizei provocate de capitalismul neoliberal, soluţia este aproximativ aceeaşi. Acest lucru este inacceptabil.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului domnului Evans referitor la rapoartele privind politica în domeniul concurenţei pentru anii 2006 şi 2007. În domeniul concurenţei s-au înregistrat în ultimii ani progrese imense. Într-adevăr, dacă ne gândim la controlul fuziunii dintre întreprinderi şi la ajutoarele de stat (o problemă de primă importanţă având în vedere criza economică şi financiară de pe pieţe), Comisia a lucrat din ce în ce mai mult. Din acest motiv, împărtăşesc opinia raportorului cu privire la necesitatea modernizării cadrului legal şi instituţional în domeniu.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter Skinner (PSE), în scris – Având în vedere starea de criză economică cu care se confruntă Uniunea Europeană şi care are un impact global, a fost important ca Parlamentul să ajungă la un acord. Acest raport a găsit într-un final modul de a ajunge la un acord în cadrul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare. Evident, preocupările privind intervenţia statului sunt cele mai importante, însă, având în vedere natura daunelor provocate de subconsum şi de reducerea bazei de producţie, este necesară o detensionare la nivelul cheltuielilor guvernamentale.

 
  
  

- Raport: Edit Herczog (A6-0074/2009)

 
  
MPphoto
 
 

  Liam Aylward (UEN), în scris – Întreprinderile mici sunt coloana vertebrală a economiei europene, reprezentând 98% din totalitatea întreprinderilor europene şi angajând aproape 60% dintre lucrătorii din UE. Comisia Europeană trebuie aplaudată pentru iniţiativele de până acum şi pentru eforturile sale continue de eliminare a birocraţiei pentru întreprinderile mici. Raportul doamnei Herczog recunoaşte activitatea Comisiei şi solicită luarea de noi măsuri în această direcţie.

Susţin multe comentarii din raportul privind Small Business Act (Actul privind întreprinderile mici), însă am fost foarte dezamăgit de faptul că raportul ce provenea de la Comisia pentru industrie, cercetare şi energie conţinea un punct ce solicita o bază consolidată comună pentru impozitarea societăţilor comerciale. Aş fi dorit ca în acest moment să se recunoască la nivel global faptul că propunerea CCCTB este prost gândită şi conţine recomandări nesănătoase. Această problemă este foarte importantă pentru Irlanda, mai ales în această situaţie economică, deci a trebuit să votez împotriva propunerii. Acest lucru nu va avea efecte adverse asupra eforturilor lăudabile depuse pentru susţinerea întreprinderilor mici, dar va transmite mesajul că trebuie să luăm o poziţie împotriva propunerilor neproductive, inutile şi prost concepute ce nu vor aduce niciun avantaj economiei europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Gerard Batten, Nigel Farage şi Jeffrey Titford (IND/DEM), în scris – Acest act propune mai multe măsuri, dintre care unele pot ajuta întreprinderile mici, dar al căror efect global este acela de a promova controlul UE, agitarea populaţiei, feminismul şi infiltrarea funcţionarilor UE în întreprinderi din raţiuni de „experienţă de lucru”. Aceste elemente au făcut ca Partidul pentru Independenţa Marii Britanii să nu poată susţine această propunere.

 
  
MPphoto
 
 

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris(LT) Criza financiară globală şi creşterea economică lentă au un impact negativ asupra antreprenoriatului. Prin urmare, salutăm următoarele măsuri din Actul privind întreprinderile mici, a căror implementare ar fi foarte eficientă pentru creşterea economică: crearea celor mai favorabile condiţii pentru obţinerea de finanţări de către IMM-uri; simplificarea condiţiilor de transfer al companiilor; acordarea unei noi şanse de a începe o afacere antreprenorilor oneşti, care au dat faliment. Iniţiativa de creare a celor mai favorabile condiţii pentru obţinerea de finanţări (capital de risc, microcredite etc.) de către IMM-uri este foarte importantă.

Având în vedere creşterea preţurilor la energie şi la materiile prime, IMM-urile sunt tot mai vulnerabile. Prin urmare, implementarea Actului privind întreprinderile mici consolidează aspectul de competitivitate. Doar măsurile complexe, precum promovarea unor standarde mai ridicate pentru procesele de producţie şi a unor standarde ecologice pentru produsele din UE şi popularizarea acestor standarde la nivel mondial, precum şi creşterea supervizării pe piaţa UE pot contribui la provocările globale comune, precum schimbările climatice şi reducerea rezervelor de combustibil fosil.

 
  
MPphoto
 
 

  David Casa (PPE-DE), în scris – Orice iniţiativă care susţine IMM-urile sau îmbunătăţeşte situaţia acestora trebuie aplaudată, iar acest raport conţine multe argumente valide care vor fi foarte valoroase pentru IMM-urile din Europa. Trebuie să capitalizăm asupra principalelor beneficii ale progresului actual şi să ne asigurăm că includem crearea unui mediu operaţional comercial superior pentru IMM-uri, inclusiv consolidarea unei culturi de reglementare mai eficiente la nivel european.

 
  
MPphoto
 
 

  Derek Roland Clark (IND/DEM), în scris – Acest raport propune mai multe măsuri, dintre care unele pot ajuta întreprinderile mici, dar al căror efect global este acela de a promova controlul UE, agitarea populaţiei, feminismul şi infiltrarea funcţionarilor UE în întreprinderi din raţiuni de „experienţă de lucru”. Aceste elemente au făcut ca Partidul pentru Independenţa Marii Britanii să nu poată susţine această propunere.

 
  
MPphoto
 
 

  Carlos Coelho (PPE-DE), în scris (PT) Deşi 99% din întreprinderile europene sunt IMM-uri (23 de milioane) – responsabile pentru crearea a 80% din noile locuri de muncă din UE în ultimii ani – majoritatea regulilor create vizează cele 41 000 de mari companii europene. Aceasta dă naştere unor inegalităţi evidente din punctul de vedere al competitivităţii.

A sosit momentul de a inversa această direcţie şi de a face un angajament faţă de sectoarele economice în care se creează avuţia, cu o politică bazată pe recompensarea meritelor. Aceasta ar aduce IMM-urile europene pe picior de egalitate cu întreprinderile similare din restul lumii.

În plus, datorită flexibilităţii lor, IMM-urile sunt societăţi care sunt obişnuite să fie pioniere în inovaţie în domeniile lor, ceea ce face ca Actul privind întreprinderile mici să fie un pas important în realizarea Strategiei de la Lisabona.

Din acest motiv, membrii ce reprezintă Partidul Social Democrat Portughez (PSD) susţin acest raport, care este de fapt coerent cu măsurile propuse în Portugalia de către liderul PSD, Manuela Ferreira Leite.

 
  
MPphoto
 
 

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris – Propunerea Comisiei privind un Act privind întreprinderile mici face parte dintr-o comunicare ce cuprinde propuneri legislative, principii de orientare şi măsuri ce trebuie implementate pentru ajutarea IMM-urilor din Europa. Salut formularea a zece principii de orientare, care se axează pe necesităţile şi cerinţele IMM-urilor şi doresc să le ajute să îşi realizeze complet potenţialul de piaţă.

Sunt binevenite dispoziţiile privind o legislaţie conştientă de necesităţile şi cerinţele celora cărora li se adresează, precum şi adaptarea instrumentelor de politică publică la necesităţile IMM-urilor. Este foarte importantă introducerea unor mijloace de utilizare a crizei actuale pentru a răspunde la criza de mediu, prin creşterea eficienţei, graţie unor riguroase sisteme de management al mediului. Ca raportor privind UE-ETS, sunt conştientă, şi sper că toţi suntem, de necesitatea de a acţiona şi de a acţiona cu promptitudine, dacă sperăm să rezolvăm această provocare.

Sunt de acord cu o mare parte a acestui raport, însă mă îngrijorează propunerile privind o bază consolidată comună pentru impozitarea societăţilor comerciale şi, din acest motiv, am votat împotrivă.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris (PT) În pofida vorbelor mari şi intenţiilor aparent bune de apărare a IMM-urilor, raportul are alte obiective, respectiv: încurajarea liberei concurenţe şi a pieţei interne sau, în alte cuvinte, susţinerea marilor grupuri economice şi financiare; accentul asupra liberalizării serviciilor, inclusiv a serviciilor publice; şi, de asemenea, în spatele unei faţade de ajutor acordat întreprinderilor mici şi mijlocii, agravarea exploatării muncitorilor.

De fapt, în numele celor 91,5% de companii din Uniunea Europeană care au angajat mai puţin de 10 muncitori în 2003, se doresc condiţii mai bune pentru distrugerea serviciilor publice esenţiale, pentru dereglementarea pieţei muncii şi se pun sub semnul îndoielii drepturile sociale şi de muncă. Acesta este neoliberalismul în forma sa cea mai vizibilă.

Din acest motiv, am votat împotriva acestui raport: în apărarea măsurilor reale ce susţin microîntreprinderile, întreprinderile mici şi mijlocii şi în apărarea altor politici ce protejează rolul şi contribuţia semnificativă a acestora la producţie în sectoarele industrial, agricol şi piscicol şi la angajarea cu drepturi, respectând necesităţile de bază ale populaţiei.

 
  
MPphoto
 
 

  Bruno Gollnisch (NI), în scris (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, am aprobat acest raport care menţionează, sub forma unor dorinţe, care, cu siguranţă, vor rămâne neîndeplinite o anumită perioadă, modurile şi metodele de a uşura viaţa întreprinderilor mici din Uniunea Europeană.

Trebuie să fac însă câteva comentarii.

Solicitarea relativ discretă a unui fel de discriminare pozitivă în favoarea IMM-urilor, citez, „deţinute de minorităţi etnice insuficient reprezentate” este inutilă, de neînţeles şi complet ideologică.

Accesul IMM-urilor şi, în special, al IMM-urilor locale la contractele de achiziţie publică, pe care raportorul intenţionează să le promoveze, a fost împiedicat de textele adoptate acum 15 ani de acest Parlament, deşi au existat avertizări privind efectele adverse ale acestora. Aceste texte au promovat în mod eficient accesul la contractele de achiziţie publică al marilor companii, în special al celor străine, ce deţineau informaţiile şi resursele administrative şi legale necesare pentru a licita pentru aceste contracte, în timp ce IMM-urile locale nu dispuneau de aceste resurse.

Pentru IMM-uri este o sarcină deosebit de complexă accesarea ajutoarelor naţionale şi europene existente, din cauza cerinţelor legislaţiei europene.

Pe scurt, avem încă o dată impresia că trebuie să adoptăm texte europene care să soluţioneze problemele previzibile provocate de alte texte europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Grossetête (PPE-DE), în scris (FR) Am votat în favoarea raportului Herczog referitor la crearea unui Act privind întreprinderile mici.

IMM-urile sunt primele victime ale crizei economice şi financiare actuale, băncile restricţionându-le accesul la credite, iar motorul ce le impulsionează dezvoltarea trebuie repornit urgent. Introducerea unui Act privind întreprinderile mici va face posibilă consolidarea competitivităţii IMM-urilor, astfel încât cuvintele să se transforme într-un final în acţiuni. Parlamentul European a transmis un semnal clar Consiliului şi Comisiei Europene pentru a se asigura că Actul privind întreprinderile mici este pus efectiv în aplicare, respectiv „prioritatea acordată IMM-urilor”, astfel încât aceste noi măsuri să poată fi înţelese şi aplicate de toate aceste întreprinderi, în special prin includerea următoarelor acţiuni: evitarea sarcinilor inutile, promovarea apariţiei întreprinderilor mijlocii inovatoare dincolo de definiţia comunitară a IMM-urilor (250 de angajaţi) şi facilitarea accesului IMM-urilor la finanţări şi la contractele de achiziţii publice, pentru a le mări potenţialul de dezvoltare.

Consider regretabil faptul că acest plan de acţiune nu este un instrument care să genereze obligaţii juridice.

 
  
MPphoto
 
 

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN), în scris (PL) Am votat în favoarea raportului lui Edit Herczog referitor la Actul privind întreprinderile mici, deoarece consider că este un text legislativ important, care afectează cele mai mici organisme din economie, responsabile în prezent pentru aproximativ 100 de milioane de slujbe la nivelul UE. Acestea reprezintă aproape 99% din toate întreprinderile din UE. În acest context, şi pentru că actuala criză ameninţă cu grave disfuncţionalităţi economice, trebuie să punem în aplicare reglementări legale la nivelul UE care vor ajuta aceste întreprinderi să funcţioneze. În special, trebuie acoperite probleme precum transferul proprietăţii asupra întreprinderilor (în special în caz de boală sau de pensionare a proprietarului) şi termenele armonizate pentru plata tranzacţiilor (pentru a evita criza creditelor).

Documentul accentuează importanţa inovaţiei, cercetării ştiinţifice, brevetelor şi invenţiilor, dar şi a protejării proprietăţii intelectuale şi a comerţului electronic pentru aceste întreprinderi. IMM-urile trebuie să aibă acces la sursele de finanţare, inclusiv la fonduri şi credite europene. O problemă separată, dar nu mai puţin importantă, este reducerea birocraţiei ce afectează multe IMM-uri. De asemenea, sunt demne de menţionat cele zece principii de orientare a politicii către micile întreprinderi, la nivelul UE şi al statelor membre. Consider că este esenţială sublinierea necesităţii de susţinere şi promovare a activităţii IMM-urilor la nivel transfrontalier pe piaţa internă.

 
  
MPphoto
 
 

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris (FR) Comunicarea Comisiei privind Actul privind întreprinderile mici capătă o semnificaţie deosebită în circumstanţele actuale, deoarece stabileşte principiile de bază ce trebuie să ghideze dezvoltarea şi punerea în aplicare a politicilor la nivelul Uniunii Europene şi la nivel naţional, pentru a crea condiţii egale pentru toate IMM-urile ce îşi desfăşoară activitatea în Europa. La nivel mai operaţional, include un pachet de peste 50 de măsuri separate, inclusiv patru propuneri legislative ce concretizează aceste principii în acţiuni. Susţinerea IMM-urilor trebuie să fie o prioritate, în special în această perioadă de criză economică. Investiţiile IMM-urilor sunt unul dintre principalii factori în mult aşteptata redresare a economiei.

Dat fiind faptul că cea mai mare parte a acestor acţiuni este de competenţa statelor membre, trebuie să găsim moduri de implicare a statelor membre şi a organismelor comunitare, pentru a garanta obţinerea de valoare adăugată de către IMM-uri pe baza măsurilor ce le vizează. Anumite amendamente elaborate de grupul meu doresc să transforme principiul „gândiţi mai întâi la cei mici” într-un element esenţial al viitoarei legislaţii. De asemenea, susţin ideea unei linii bugetare specifice pentru IMM-uri...

(Explicaţia votului a fost întreruptă, în conformitate cu articolul 163 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Mairead McGuinness (PPE-DE), în scris – Punctul 68 din acest raport conţine o referire la o bază consolidată comună pentru impozitarea societăţilor comerciale (CCCTB), stipulând că trebuie să existe o bază fiscală comună pentru companii. Nu pot susţine o asemenea prevedere. Impozitarea este de competenţa statelor membre, nu a UE, iar orice referire la CCCTB aduce în mod inevitabil preocupări privind cotele de impozitare ale societăţilor comerciale la nivelul UE, iar eu nu susţin această idee.

Am respins, deci, prima parte a punctului şi, pentru că în plen s-a votat în favoarea respectivului punct, am votat împotriva acestui raport la votul final.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris(DE) Faptul că întreprinderile mici şi mijlocii sunt puse, pentru prima dată, în centrul legislaţiei europene nu reprezintă un motiv de bucurie. Este, mai degrabă, o tragedie. 2009 va fi, fără îndoială, un an al destinului, în care se va decide supravieţuirea sau o altfel de soartă pentru mii de IMM-uri. În caz de declin al marilor companii, cele mici le vor succeda.

Mult-discutata criză a creditelor cântăreşte mult, în orice caz, în contractarea volumului creditelor. Trebuie să ne asigurăm că acordul Basel II nu va conduce la sistarea definitivă a finanţării IMM-urilor. Dacă dorim reducerea birocraţiei, câştigurile obţinute de pe urma simplificării unei proceduri – în măsura în care aceasta are un impact observabil asupra unei întreprinderi – nu trebuie pierdute din nou prin introducerea unor alte obstacole. Şi licitaţiile şi achiziţiile publice trebuie orientate înspre IMM-uri, pentru a le acorda o şansă acestor societăţi. Am votat în favoarea Actului privind întreprinderile mici sperând că, acum, va valora mai mult decât o bucată de hârtie care specifică o serie de obiective şi va fi pus în aplicare în mod efectiv.

 
  
MPphoto
 
 

  Luca Romagnoli (NI), în scris(IT) Domnule preşedinte, am votat în favoarea raportului doamnei Herczog referitor la Actul privind întreprinderile mici. Este clar cât de importante sunt IMM-urile la nivelul Uniunii Europene şi din acest motiv intenţionez să susţin activitatea doamnei Herczog. Politica, intervenţia publicului şi mediul social trebuie să respecte necesităţile reale ale micilor întreprinderi, care stau la baza Uniunii Europene. Din acest motiv sunt de acord cu raportul, în special în ceea ce priveşte propunerile legislative pentru scutirea generală pe categorii a IMM-urilor din punctul de vedere al acordării ajutorului de stat.

 
  
MPphoto
 
 

  José Albino Silva Peneda (PPE-DE), în scris(PT) Se ştie că IMM-urile întreţin peste 90% din locurile de muncă din Europa. Criza prin care trecem a dus deja sau va duce în curând la disponibilizarea multora dintre angajaţii acestor societăţi.

Relaxarea procedurilor legate de fondurile structurale, conform recomandărilor Comisiei, este un semn ce trebuie considerat pozitiv.

Globalizarea asociată crizei actuale a modificat multe circumstanţe ce au stat la baza deciziilor luate în trecut la nivel european şi care, la momentul respectiv, au fost considerate corecte.

Luând în calcul acest aspect, sunt convins că, de exemplu, trebuie revizuite câteva aspecte ale politicilor regionale şi de coeziune.

Trebuie să examinăm şi condiţiile financiare actuale cu care se confruntă IMM-urile. Acestea sunt decisive, în special când aceste întreprinderi trebuie să ramburseze creditele într-un moment de stagnare economică.

Prin urmare, susţin acest raport, deoarece acesta este momentul în care trebuie să ne gândim la IMM-uri şi la contribuţia lor la inovaţie, dezvoltare economică şi crearea de locuri de muncă.

Din acest motiv, trebuie să existe politici anticiclice la nivel european. Trebuie luate măsuri mult mai decisive pentru crearea unei politici cu adevărat macroeconomice la nivel european, care încă nu există.

 
  
MPphoto
 
 

  Peter Skinner (PSE), în scris – Salut acest raport şi mă bucur că am votat pentru textul său principal, cu o mică excepţie. Nu pot fi de acord cu o bază consolidată comună pentru impozitarea societăţilor comerciale, deoarece nu există un acord privind acest lucru. În mod similar, în ceea ce priveşte penalităţile pentru întârzierea efectuării plăţilor, prefer Directiva privind plăţile întârziate, pentru a evita confuziile.

Dat fiind că întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă cel mai puternic element de creştere în economie, această propunere contribuie la consolidarea condiţiilor pentru această creştere. Sud-estul Angliei ar trebui să beneficieze de pe urma unei astfel de abordări.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE), în scris Am votat pentru Rezoluţia Parlamentului European referitoare la un „Small Business Act” pentru Europa deoarece este foarte important să se creeze condiții-cadru mai bune destinate să instituie un mediu care să promoveze inovarea de către IMM-uri, în special prin introducerea unor modalităţi de îmbunătăţire a protejării drepturilor de proprietate intelectuală şi de combatere mai eficientă a fraudei şi contrafacerilor în întreaga Uniune Europeană.

Este necesar un efort comun din partea instituţiilor financiare, a Comisiei şi a statelor membre pentru a asigura accesul IMM-urilor la finanţare şi să le ofere posibilitatea să-şi consolideze capitalul prin reinvestirea profitului în întreprindere. Am votat pentru amendamentul prin care se solicită acţiuni imediate pentru a nu se percepe plata unor taxe înainte de începerea activităţii IMM-urilor, pentru a le asigura acestora capacitatea de a-şi crea propriile resurse. Am solicitat ca BEI să elaboreze noi instrumente financiare şi noi soluţii tangibile pentru obstacolul reprezentat de garanţii la obţinerea de credite. De asemenea, având în vedere actuala criză financiară, am solicitat statelor membre să încurajeze băncile să garanteze IMM-urilor accesul la credite în condiţii rezonabile.

 
Ultima actualizare: 12 iunie 2009Notă juridică