Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

B6-0107/2009

Dezbateri :

PV 11/03/2009 - 3
CRE 11/03/2009 - 3

Voturi :

PV 11/03/2009 - 5.20
CRE 11/03/2009 - 5.20
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


Dezbateri
Miercuri, 11 martie 2009 - Strasbourg Ediţie JO

3. Pregătirea Consiliului European (19-20 martie 2009) - Plan european de relansare economică - Liniile directoare ale politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre - Politica de coeziune: investiţii în economia reală (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 
 

  Preşedintele – Următorul punct se referă la dezbaterea comună privind declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei: Pregătirea pentru Consiliul European (19 şi 20 martie 2009),

- raportul (A6-0063/2009) al doamnei E. Ferreira, în numele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, privind un Plan european de redresare economică [2008/2334(INI)],

- raportul (A6-0052/2009) al domnului J. Andersson, în numele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, referitor la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forţei de muncă din statele membre (COM(2008)0869 - C6-0050/2009 - 2008/0252(CNS)),

- raportul (A6-0075/2009) al domnului E. Kirilov, în numele Comisiei pentru dezvoltare regională, privind politica de coeziune: investiţii în economia reală (2009/2009(INI)).

 
  
MPphoto
 

  Alexandr Vondra, preşedintele în exerciţiu al Consiliului − Dle Preşedinte, daţi-mi voie mai întâi să-i aduc şi eu un omagiu lui Jean Monnet. Ne aflăm într-o perioadă de criză şi cred că acesta este exact momentul în care avem nevoie de o instituţie puternică şi este o ocazie excelentă de a aduce în atenţie importanţa lui Jean Monnet, care este unul dintre părinţii fondatori ai integrării europene.

Însă scopul reuniunii de astăzi este de a discuta despre următorul Consiliu European. Acest Consiliu, după cum ştim cu toţii, vine într-un moment critic pentru Uniune. Ne confruntăm cu dificultăţi semnificative ca urmare a încercărilor fără precedent la care sunt supuse sistemele financiare şi economiile noastre.

Această chestiune, alături de securitatea energetică, schimbările climatice şi finanţarea pentru atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea, va fi un punct central al reuniunii de săptămâna viitoare.

După cum acest Parlament ştie fără doar şi poate, Uniunea şi statele membre au adoptat o serie de măsuri pentru combaterea crizei financiare. Am evitat o prăbuşire a sistemului financiar.

Prioritatea noastră este restabilirea fluxurilor de credit în economie. Trebuie să ne ocupăm, în special, de „activele depreciate” ale băncilor, deoarece acestea le descurajează să reia împrumuturile. La reuniunea lor din 1 martie, şefii de stat şi de guvern au convenit că trebuie să facem acest lucru într-o manieră coordonată, în conformitate cu orientările prevăzute de Comisie.

De asemenea, trebuie să depunem mai multe eforturi în vederea îmbunătăţirii reglementării şi supravegherii instituţiilor financiare. Acesta este unul dintre învăţămintele clare pe care le-am tras din această criză, iar măsurile de prevenire nu sunt mai puţin importante. Băncile transfrontaliere deţin până la 80% din activele bancare ale Europei. Două treimi din activele băncilor europene sunt deţinute de doar 44 de grupuri multinaţionale. De aceea, întărirea supravegherii este importantă în sine. Aceasta va ajuta la prevenirea crizelor viitoare, dar va trimite, de asemenea, un mesaj de încredere consumatorilor şi pieţelor.

Lucrări importante sunt în curs de desfăşurare în acest sens. Preşedinţia se angajează pe deplin să colaboreze îndeaproape cu Parlamentul European în vederea adoptării rapide a Directivei Solvabilitate II (privind asigurările), a Directivei revizuite privind cerinţele de credit (privind băncile) şi a Directivei OPCVM (privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare). De asemenea, lucrăm în vederea unei adoptări rapide a regulamentelor privind protecţia depozitelor bancare şi agenţiile de rating al creditelor.

Totuşi, probabil că trebuie să facem mai mult. Grupul la nivel înalt prezidat de dl de Larosière a oferit, după cum ştiţi, recomandări foarte interesante, iar comunicarea Comisiei din 4 martie pregăteşte, de asemenea, terenul unei reforme semnificative în acest domeniu. Aşadar, Consiliul European trebuie să transmită un mesaj clar că aceasta reprezintă o prioritate şi că trebuie luate decizii încă din luna iunie.

După cum bine ştiţi, deficitele bugetare ale statelor membre înregistrează o creştere rapidă în prezent. Desigur, deficitele cresc în mod inevitabil în vremuri de recesiune economică. Stabilizatorii automaţi pot, într-o anumită măsură, să joace un rol pozitiv. Pactul de stabilitate şi creştere a fost revizuit în 2005 exact din acest motiv, pentru a permite o flexibilitate suficientă în perioade dificile. Însă această flexibilitate trebuie să fie utilizată în mod raţional, luând în considerare diferite puncte de plecare. Restabilirea încrederii necesită, de asemenea, ca guvernele să adopte un angajament clar pentru a avea finanţele publice sănătoase, respectând pe deplin Pactul de stabilitate şi creştere. Unele state membre au făcut deja eforturi în vederea consolidării. Majoritatea va face acest lucru începând cu 2010. Acesta va fi, de asemenea, un mesaj important al reuniunii de săptămâna viitoare.

Criza financiară afectează acum economia reală. Statele membre au lansat programe importante de redresare, care acum sunt în curs de aplicare. Aşa cum s-a convenit, stimulentul total oferit reprezintă 1,5% din PIB, dar, dacă se iau în calcul stabilizatorii automaţi ai acestuia, se ajunge la 3,3% din PIB-ul UE. Desigur, răspunsurile statelor membre diferă. Acestea se confruntă cu situaţii diferite şi au marje diferite de manevră, însă ele sunt coordonate şi se bazează pe principii comune definite în Planul de redresare economică aprobat în luna decembrie a anului trecut. Acest lucru este important dacă dorim să creăm sinergii şi să evităm efectele negative de răspândire a crizei.

Comisia, statele membre şi Preşedinţia au colaborat pentru elaborarea unor măsuri specifice şi precise. Acest lucru ne-a permis să păstrăm mediul concurenţial echitabil şi să înfruntăm într-o manieră concertată şi eficientă înrăutăţirea situaţiei din unele sectoare industriale cheie ale Europei, cum ar fi industria de automobile.

Consiliul European va evalua stadiul implementării acestui program. Şi în acest caz, comunicarea Comisiei din 4 martie stabileşte mai multe principii importante care ar trebui să ghideze acţiunile statelor membre. Printre acestea se numără necesitatea de a menţine deschiderea pe piaţa internă, asigurarea nediscriminării şi depunerea de eforturi pentru îndeplinirea obiectivelor pe termen lung, cum ar fi facilitarea modificărilor structurale, creşterea competitivităţii şi clădirea unei economii cu emisii reduse de dioxid de carbon.

În ceea ce priveşte partea comunitară a Planului de redresare, Preşedinţia depune eforturi intense pentru a ajunge la un acord în cadrul Consiliului European în ceea ce priveşte propunerea Comisiei de finanţare a proiectelor energetice şi de dezvoltare rurală. După cum ştiţi, au existat discuţii în cadrul Consiliului privind lista precisă a proiectelor care trebuie să fie sprijinite de Comunitate şi modul în care acestea trebuie să fie finanţate.

Dat fiind rolul important al Parlamentului, care este una dintre ramurile autorităţii bugetare şi co-legislator în această chestiune, Preşedinţia se angajează să coopereze îndeaproape cu dumneavoastră în următoarele săptămâni pentru a ajunge la un acord cât mai curând posibil.

Pe lângă măsurile pe termen scurt, este nevoie de eforturi de durată dacă dorim să asigurăm competitivitatea economiilor noastre. Reformele structurale trebuie întreprinse acum mai mult ca niciodată dacă dorim să promovăm creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. De aceea, Strategia reînnoită de la Lisabona rămâne cadrul adecvat în care trebuie să promovăm creşterea economică durabilă care, la rândul ei, va duce la crearea de noi locuri de muncă.

În acest moment, cetăţenii noştri sunt deosebit de preocupaţi de efectul situaţiei economice asupra nivelurilor şomajului. Consiliul European de săptămâna viitoare ar trebui să convină asupra unor orientări concrete privind modul în care UE poate contribui la atenuarea impactului social al crizei. Această chestiune va fi, de asemenea, în centrul atenţiei în cadrul reuniunii speciale la nivel înalt care va avea loc la începutul lunii mai.

Permiteţi-mi să clarific un aspect: nu vom proteja locurile de muncă prin crearea de bariere pentru concurenţa externă. La reuniunea din urmă cu 10 zile, şefii de stat şi de guvern au afirmat clar că piaţa unică trebuie să fie utilizată la maximum ca un motor al redresării. În mod evident, protecţionismul nu este răspunsul potrivit pentru combaterea crizei – dimpotrivă. Mai mult ca niciodată, companiile noastre au nevoie de pieţe deschise, atât în interiorul Uniunii, cât şi la nivel mondial.

Ceea ce mă aduce la reuniunea la nivel înalt G20 de la Londra. Consiliul European va stabili poziţia Uniunii înainte de reuniunea la nivel înalt G20. Dorim ca această reuniune la nivel înalt să fie una ambiţioasă. Nu ne putem permite ca aceasta să eşueze.

Liderii vor analiza perspectivele de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă şi reforma sistemului financiar mondial şi a instituţiilor financiare internaţionale. Ei vor examina şi dificultăţile specifice cu care se confruntă ţările în curs de dezvoltare. UE este activă în toate aceste domenii şi trebuie să aibă o poziţie puternică pentru a asigura luarea unor decizii potrivite de către comunitatea internaţională.

Celălalt punct important de pe ordinea de zi a Consiliului European de săptămâna viitoare va fi securitatea energetică. Recenta criză energetică ne-a arătat foarte clar în ce măsură trebuie să ne sporim capacitatea de a face faţă viitoarelor probleme de aprovizionare, aşa cum am văzut la începutul acestui an.

Comisia a oferit elemente utile în cadrul celei de-a doua revizuiri strategice a politicii energetice. Pe baza acestei revizuiri, preşedinţia intenţionează ca la Consiliul European să se stabilească un set de orientări clare menite să sporească securitatea energetică a Uniunii pe termen scurt, mediu şi lung.

Pe termen scurt, acest lucru înseamnă că trebuie să avem la dispoziţie măsuri concrete la care să putem recurge dacă ne confruntăm brusc cu o nouă întrerupere a aprovizionării cu gaz. De asemenea, înseamnă că trebuie să luăm măsuri urgente pentru lansarea unor proiecte de infrastructură în vederea dezvoltării interconexiunilor energetice – iar acesta este, cu siguranţă, un lucru esenţial.

Pe termen mediu, aceasta înseamnă că trebuie să ne adaptăm legislaţia privind stocurile de petrol şi gaz astfel încât statele membre să dea dovadă de responsabilitate şi solidaritate. Înseamnă că trebuie să luăm măsuri adecvate pentru creşterea eficienţei energetice.

Pe termen lung, înseamnă că trebuie să ne diversificăm sursele, furnizorii şi rutele de aprovizionare. Trebuie să colaborăm cu partenerii noştri internaţionali pentru a promova interesele energetice ale Uniunii. Trebuie să creăm o piaţă internă veritabilă pentru energia electrică şi gaz. După cum ştiţi, Preşedinţia speră ca aceste măsuri legislative să fie adoptate înainte de alegerile europene.

La reuniunea de săptămâna viitoare vor fi, de asemenea, discutate pregătirile pentru Conferinţa de la Copenhaga privind schimbările climatice. Ne păstrăm angajamentul de a ajunge la un acord global, cuprinzător, la Copenhaga în luna decembrie. Comunicarea din ianuarie a Comisiei constituie o bază utilă. Este cât se poate de clar că schimbările climatice reprezintă o provocare care poate fi depăşită doar printr-un efort comun la nivel mondial.

În sfârşit, Consiliul European va lansa, de asemenea, Parteneriatul estic. Această importantă iniţiativă va ajuta la promovarea stabilităţii şi prosperităţii pe întregul continent. De asemenea, va contribui la accelerarea reformelor şi la întărirea angajamentului nostru de a colabora cu ţările respective.

Parteneriatul cuprinde o dimensiune bilaterală care este adaptată pentru fiecare ţară parteneră. Acesta prevede negocierea acordurilor de asociere, care ar putea include zone de liber schimb extinse şi cuprinzătoare.

Acţiunile multilaterale vor oferi un cadru care va permite depăşirea provocărilor comune. Vor exista patru platforme politice: democraţia, buna guvernare şi stabilitatea; integrarea economică; securitatea energetică; şi, nu în ultimul rând, contactele dintre oameni.

Din această prezentare vă veţi da seama că există numeroase teme importante de discutat la Consiliul European de săptămâna viitoare. Ne confruntăm cu multe provocări serioase, una dintre cele mai grave fiind actuala criză economică. Preşedinţia cehă, în frunte cu prim-ministrul Topolánek, intenţionează să asigure faptul că reuniunea de săptămâna viitoare va demonstra prin intermediul unor acţiuni practice că Uniunea Europeană rămâne devotată idealurilor sale şi că face faţă acestor provocări împreună, într-o manieră coordonată şi într-un spirit de responsabilitate şi solidaritate.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Barroso, Preşedintele Comisiei (FR) Dle Preşedinte, dle Vondra, onoraţi deputaţi, traversăm o perioadă de grea încercare.

O criză economică de o asemenea amploare îşi face simţite efectele asupra familiilor, a lucrătorilor, a tuturor categoriilor populaţiei şi asupra companiilor de pe tot cuprinsul Europei. Ea distruge locurile de muncă şi pune la încercare rezistenţa modelelor noastre sociale. Ea pune, de asemenea, o puternică presiune politică asupra tuturor liderilor.

Uniunea Europeană nu este ferită de asemenea tensiuni. De aceea, UE a decis să folosească toate pârghiile de care dispune pentru combaterea acestei crize şi a consecinţelor sale, apelând la lucrul pe care se bazează forţa sa: conlucrarea dintre instituţiile europene şi statele membre în cadrul unei comunităţi de drept pentru oferirea de soluţii colective la probleme comune.

Doamnelor şi domnilor, în ultimele şase luni am făcut deja foarte multe pentru combaterea crizei prin care trecem. Am evitat o prăbuşire a sistemului financiar în toamnă; am contribuit la lansarea unui proces internaţional prin G20; ne-am numărat printre primii care s-au concentrat pe economia reală prin adoptarea unui plan de redresare în luna decembrie, un plan a cărui recomandare prioritară – un stimulent bugetar nemaiîntâlnit la nivel european – începe să fie implementată. Acest sprijin al economiei reale reprezintă în total 3,3% din PIB şi cuprinde o contribuţie reală de la bugetul european.

Planul de redresare include, de exemplu, accelerarea avansurilor din fondurile structurale în valoare de 6,3 miliarde de euro în 2009, pe lângă cele 5 miliarde de euro deja alocate.

Acţiunile derulate în ultimele şase luni sunt în deplină conformitate cu Strategia de la Lisabona pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă. Reformele structurale, care au contribuit substanţial la întărirea economiilor noastre, trebuie continuate, întrucât ajută şi la menţinerea cererii pe termen scurt, însă acum trebuie să trecem la etapa următoare şi să aplicăm mai temeinic măsurile de combatere a crizei.

Avem nevoie de o coordonare sporită şi de efecte mai ample. Acum este momentul să accelerăm măsurile de combatere a crizei. Trebuie să înţelegem faptul că acesta este un nou tip de criză şi că nu am prevăzut niciodată o criză de asemenea dimensiuni, amploare şi profunzime.

Aceasta va fi misiunea Consiliului European de săptămâna viitoare. Cu sprijinul puternic al Preşedinţiei cehe, al cărei angajament şi a cărei cooperare deplină cu Comisia ţin să le salut, sunt convins că se vor înregistra progrese în patru domenii pe care Comisia le-a definit în urmă cu câteva zile în comunicarea sa, şi anume pieţele financiare, economia reală, ocuparea forţei de muncă şi dimensiunea socială şi dimensiunea globală prin G20.

Reuniunea informală la nivel înalt din 1 martie – mulţumită în mare măsură modului eficient în care reuniunea a fost prezidată de prim-ministrul Topolánek – a pus deja bazele pentru un Consiliu European productiv. Sunt mândru să constat că munca pregătitoare a Comisiei s-a bucurat de o primire atât de favorabilă. Orientările noastre privind activele depreciate, comunicarea noastră privind sectorul automobilelor şi raportul pe care i l-am încredinţat lui Jacques de Larosière şi grupului său la nivel înalt au permis statelor membre să ajungă la un consens, astfel încât să poată adopta poziţii comune.

Mă bucur că aceste piste de acţiune beneficiază de un sprijin larg în cadrul Parlamentului European. Ca exemplu în acest sens, pot menţiona rapoartele pe care le vom dezbate în această dimineaţă, raportul Ferreira privind planul de redresare economică, raportul Andersson privind orientările pentru ocuparea forţei de muncă şi raportul Kirilov privind politica de coeziune.

Aceste rapoarte şi rezoluţiile pe care Adunarea le va vota săptămâna aceasta, în special cele ale grupului de coordonare pentru Strategia de la Lisabona, vor avea ceea ce eu consider a fi o contribuţie esenţială la Consiliul European. În preajma reuniunii la nivel înalt de la Londra, acestea nu pot decât să consolideze poziţia Europei pe scena internaţională, iar acest lucru mă bucură.

Preşedintele Comisiei Dle Preşedinte, aş dori să fac o scurtă referire la trei teme care consider că trebuie să ghideze lucrările acestui Consiliu European: stabilizarea pieţelor financiare, revitalizarea economiei reale şi asistarea cetăţenilor în depăşirea crizei.

Să privim sistemul financiar. Da, avem nevoie de măsuri imediate pentru depăşirea problemelor imediate. După iniţiativele noastre privind recapitalizarea şi garanţiile, orientările noastre privind activele depreciate vizează principalul obstacol identificat acum ca fiind blocarea fluxului de credit. Consider că, dacă nu vom curăţa sistemul bancar, nu vom putea restabili fluxul de credit în economia reală, iar acest lucru este menţionat în comunicarea noastră.

Însă, aşa cum s-a susţinut deseori în această Cameră, trebuie, de asemenea, să restabilim încrederea prin intermediul unei revizuiri substanţiale a regimului nostru de reglementare. De aceea, am stabilit un calendar detaliat cu noi propuneri de reglementare. Luna viitoare, Comisia va veni cu noi propuneri privind fondurile speculative, fondurile de capital privat şi salariile personalului de conducere.

Însă trebuie să restructurăm şi sistemul de supraveghere. După cum veţi fi văzut în comunicarea pe care Comisia a adoptat-o miercurea trecută şi pe care am avut ocazia să o discut la Conferinţa preşedinţilor din ziua următoare, Comisia doreşte să accelereze punerea în aplicare a raportului de Larosière. Vom prezenta arhitectura generală la sfârşitul lunii mai pentru a fi sprijinită de Consiliul European în iunie şi vom aduce propuneri legislative în toamnă.

În termeni mai generali, în afara sistemelor financiare, aplicarea unor măsuri pe termen scurt pentru îndeplinirea obiectivelor noastre pe termen lung va aduce beneficii duble. Ne va face mai puternici atunci când economia va fi relansată, pregătindu-ne să facem faţă provocării competitivităţii şi unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

Priviţi securitatea energetică. Faptul că ne aflăm într-o criză economică nu face ca problemele noastre legate de dependenţa energetică să dispară. Dimpotrivă, iar eu salut decizia prim-ministrului Topolánek de a avea o discuţie pe această temă. Acest lucru este esenţial pentru activităţile noastre. Investiţiile în infrastructură aduc un stimulent în prezent, economia europeană având mare nevoie de ele, însă acestea ne vor face, de asemenea, mai puternici şi mai competitivi în viitor. De aceea este atât de preţios sprijinul dumneavoastră, sprijinul Parlamentului European pentru stimulentul în valoare de 5 miliarde de euro acordat domeniului energetic şi proiectelor privind infrastructura de internet de bandă largă – cu atât mai mult cu cât sunt destul de îngrijorat, ca să fiu sincer, în ceea ce priveşte situaţia din Consiliu, unde nu reuşim să facem progresele pe care mi le-aş dori.

Desigur, ştim cu toţii că bugetul comunitar, care reprezintă mai puţin de 1% din PIB, poate contribui doar în mod limitat la stimulentele acordate la nivel european. Banii trebuie să provină, în principal, de la bugetele naţionale. Cu toate acestea, trebuie să utilizăm toate pârghiile naţionale în perspectivă europeană pentru a fi eficienţi. Piaţa unică este cea mai bună platformă posibilă pentru redresare. Numai în 2006, Europa era mai bogată cu 240 de miliarde de euro, adică echivalentul a 518 euro pentru fiecare cetăţean european, datorită pieţei unice.

Consiliul European trebuie să îşi consolideze locul central pe care îl are în cadrul strategiei noastre de redresare prin adoptarea unor principii care să contureze procesul de însănătoşire a economiei europene, incluzând un angajament comun privind deschiderea şi un mediu concurenţial echitabil pe plan intern şi extern, respingând astfel în mod clar protecţionismul, dar protejând desigur piaţa unică, temelia prosperităţii europene.

Însă lucrul cel mai important este că trebuie să recunoaştem că aceasta nu este o chestiune de teorie economică sau o statistică goală. Această criză are un impact major asupra cetăţenilor, şi anume asupra oamenilor celor mai vulnerabili din întreaga Europă – acum, astăzi. De aceea, principala mea preocupare – de departe cel mai important test la care suntem supuşi – este impactul social al acestei crize, şi anume problema creşterii şomajului.

Trebuie să ne concentrăm energia pe ocuparea forţei de muncă şi asistarea cetăţenilor în depăşirea crizei. Aceasta necesită determinare şi imaginaţie. Trebuie să ajutăm firmele să-şi menţină angajaţii, trebuie să utilizăm programele de formare cu multă imaginaţie pentru a răspunde nevoilor pe termen scurt şi lung şi trebuie să îi ajutăm pe cei care sunt deja în şomaj. Trebuie să ne asigurăm că utilizăm la maximum acţiunile naţionale pentru a-i ajuta pe cei mai vulnerabili, însă trebuie să profităm la maximum şi de instrumentele europene de care dispunem, de la Fondul social la Fondul european de ajustare la globalizare.

Dacă vom lansa acum un proces care să dureze până la reuniunea la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă din luna mai, vom avea la dispoziţie două luni de eforturi intense pentru aplicarea unor planuri şi, dacă este posibil, pentru punerea la punct a unor strategii noi, mai ambiţioase, pentru combaterea problemei şomajului. Trebuie să folosim acest timp în mod corespunzător.

Deşi timpul este scurt, eu cred că trebuie să încercăm să organizăm un proces mai cuprinzător în acest răstimp, care să implice partenerii sociali, societatea civilă şi parlamentarii. Este foarte important să ne folosim de informaţiile dumneavoastră concrete privind situaţia de pe teren. Dacă urmăm această abordare de regrupare a resurselor şi de coordonare a acţiunilor la toate nivelurile – la nivel european, la nivel naţional, la nivel regional, la nivelul partenerilor sociali – vom ieşi mai repede din această criză şi eu cred că vom fi mai puternici.

De asemenea, vom avea mai multă greutate pe scena internaţională. Nu este o coincidenţă faptul că propunerile noastre privind poziţia Uniunii Europene la reuniunea G20 se aseamănă mult cu abordarea pe care o folosim în Europa. Acestea se bazează pe aceleaşi principii. Dacă Uniunea Europeană va vorbi cu o singură voce la reuniunea G20, aceste propuneri vor cântări mult şi, dacă statele membre sunt pregătite să conlucreze cu adevărat, Uniunea Europeană va juca un rol important în formularea unui răspuns global la această criză.

În prezent, Europa trebuie să îşi bazeze forţa pe coeziune, pe coordonare şi pe o solidaritate practică veritabilă. Pentru aceasta, trebuie să colaborăm cu toţii îndeaproape şi să rămânem în strânsă legătură pe parcursul perioadei de redresare, inclusiv, desigur, cu Parlamentul.

Aştept cu nerăbdare să transformăm acest lucru în realitate graţie eforturilor noastre de redresare din următoarele săptămâni şi luni.

 
  
MPphoto
 

  Elisa Ferreira, raportoare(PT) Dle Preşedinte, dle preşedinte al Comisiei, doamnelor şi domnilor, actuala criză este cea mai gravă din istoria Uniunii Europene. Din păcate, este departe de a se fi încheiat. Continuă să se înregistreze falimente, iar şomajul este în creştere. Proiectul european nu a mai fost niciodată supus unui test atât de dur. Forţa revigorării va depinde nu numai de răspunsul nostru comun, ci, după toate probabilităţile, şi de însăşi continuarea proiectului european, cel puţin în ceea ce priveşte ritmul dezvoltării şi al extinderii.

Nu am creat Uniunea Europeană pentru a ne limita, în vremuri de prosperitate, la o piaţă uriaşă şi nici pentru a reveni, în vremuri de criză, la egoismul naţional de tipul „fiecare pentru el”. Proiectul european este unul politic şi un garant al păcii, libertăţii şi democraţiei. Însă, în termeni economici, el se bazează atât pe concurenţă, cât şi pe solidaritate şi coeziune. De fapt, succesul acestui proiect se bazează pe capacitatea sa de a oferi calitate şi oportunităţi de progres tuturor cetăţenilor, indiferent de originea acestora.

Astăzi, în această situaţie de criză, cetăţenii se aşteaptă ca Europa să le ofere protecţie şi să întreprindă acţiuni care să îi ajute să depăşească faza critică actuală, fără perturbări sociale grave. Ei aşteaptă de la Europa să îi ajute să îşi redescopere viitorul şi să stimuleze ocuparea forţei de muncă şi dezvoltarea afacerilor, pe baza unor abordări noi, mai viabile, în ceea ce priveşte dezvoltarea.

Agenda de la Lisabona şi angajamentele cu privire la mediu reprezintă intenţii îmbucurătoare, dar trebuie să le dăm urgent substanţă şi forţă. În această privinţă, apelul Parlamentului către Consiliu şi Comisie este clar, ferm şi puternic. Consensul atins la votul din cadrul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare indică această intenţie comună. Sper ca votul de astăzi din această Cameră să fie o dovadă în plus a acestui fapt.

Diferiţii raportori şi diferitele grupuri politice au lucrat împreună, iar eu sper ca acest mesaj să fie transmis Comisiei şi perceput de aceasta în acest sens.

În acest context, aş dori să le mulţumesc raportorilor virtuali, în special dlui Hökmark şi dnei in’t Veld. Sper ca votul de astăzi să ne permită să confirmăm şi să transmitem acest mesaj cu aceeaşi determinare.

În ceea ce priveşte cauzele acestei crize, astăzi lucrul cel mai important este să tragem învăţămintele. Raportul Larosière este, de fapt, un ghid deosebit de important pe care trebuie să îl urmăm. Acesta reprezintă o bază excelentă de lucru şi cuprinde majoritatea propunerilor pe care le-am adus deja în această Cameră. Însă concluziile sale trebuie să fie urmate de acţiuni imediate şi planificate din partea Comisiei. De asemenea, este vital ca Uniunea Europeană să adopte o poziţie hotărâtă în această privinţă la următoarea reuniune G20.

În acest context, consider că există unele elemente simbolice şi sper că Parlamentul va avea astăzi un vot clar pentru combaterea sistemului offshore şi a paradisurilor fiscale. Cu toate acestea, nu este suficientă simpla corectare a erorilor din trecut, în special în ceea ce priveşte reglementarea şi supravegherea financiară. Pagubele s-au produs deja şi avem nevoie de un plan de redresare care să fie în acord cu responsabilităţile UE. Salutăm iniţiativa rapidă a Comisiei, dar ştim şi trebuie să afirmăm foarte clar că mijloacele şi instrumentele de acţiune sunt evident nepotrivite.

Parlamentul acordă Comisiei un vot de sprijin în ceea ce priveşte flexibilitatea, gândirea constructivă şi punerea rapidă la dispoziţie a instrumentelor, însă nu putem uita că 85% din fondurile disponibile în prezent se află în mâinile diferitelor ţări care alcătuiesc Uniunea Europeană. Însă ţările din UE nu au fost niciodată atât de diferite între ele cum sunt astăzi. Unele ţări au puterea şi instrumentele pentru a acţiona, în timp ce altele sunt complet vulnerabile şi total lipsite de mijloace. Există ţări care nu au nicio posibilitate de a acţiona la nivel naţional şi care nu au capacitatea de a rezista forţelor simultane şi violente reprezentate de piaţa internă, moneda unică şi globalizare. Printre acestea se află noile ţări care tocmai s-au alăturat proiectului european şi care se numără printre cele care au cel mai mult de suferit.

Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, eu cred că în acest moment mesajul Parlamentului poate fi împărţit în mai multe mesaje foarte clare şi precise, care au însă o singură idee comună, şi anume faptul că avem nevoie de oameni, locuri de muncă şi resurse naţionale, dar şi de resurse europene, pentru a restabili dinamismul, creşterea economică şi solidaritatea în spaţiul european, conform aşteptărilor cetăţenilor.

 
  
MPphoto
 

  Jan Andersson, raportor −(SV) Dle Preşedinte, dle preşedinte în exerciţiu al Consiliului, dle comisar, au existat unele discuţii referitoare la necesitatea modificării orientărilor privind ocuparea forţei de muncă. Aceasta nu este o discuţie importantă, întrucât orientările privind ocuparea forţei de muncă prevăd o marjă de manevră considerabilă. În acest moment, problema constă în lipsa capacităţii de a acţiona. Ne-am aflat şi încă ne aflăm într-o criză financiară care s-a transformat într-o criză economică. Acum este pe cale să izbucnească criza ocupării forţei de muncă, aducând perspectiva unor probleme sociale.

Organizarea reuniunii la nivel înalt din luna mai pe tema ocupării forţei de muncă este bine-venită, dar nu trebuie să izolăm chestiunile legate de ocuparea forţei de muncă de chestiunile economice. Acestea trebuie, aşadar, integrate în discuţie. Cred că am făcut prea puţine lucruri şi prea târziu. Cota de 1,5% din PIB-ul statelor membre – a fost o decizie bună la momentul respectiv, dar acum criza este şi mai gravă decât am crezut atunci. Trebuie să facem mai multe, să depunem eforturi coordonate – cu siguranţă este nevoie de mai mult de 2% – pentru a combate criza. Riscul de lua măsuri insuficiente sau de a le lua prea târziu este mult mai mare decât riscul de a face prea multe, deoarece acest lucru va duce la creşterea şomajului şi la reducerea veniturilor din impozite, ceea ce va agrava problemele sociale cu care se confruntă statele membre.

Atunci, ce e de făcut? Răspunsul îl ştim prea bine. Trebuie să stabilim o legătură între ceea ce e bine pe termen scurt pentru combaterea şomajului şi ceea ce este necesar pe termen lung. Soluţia constă în investiţiile în mediul înconjurător, în proiectele noi de infrastructură, în eficienţa energetică din locuinţe şi se bazează în primul rând pe educaţie.

Am vorbit despre învăţarea de-a lungul vieţii. Nu am acţionat niciodată îndeajuns, însă acum avem ocazia să facem investiţii importante în educaţie. De asemenea, trebuie să stimulăm cererea, iar pentru aceasta trebuie să ne îndreptăm atenţia către acele grupuri care vor utiliza fondurile pentru consum: şomerii, familiile cu copii, pensionarii şi alte categorii care vor cheltui mai mult în calitate de consumatori.

Trebuie să facem tot ceea ce putem la nivelul UE şi să încercăm să gestionăm rapid Fondul social şi Fondul de ajustare la globalizare astfel încât resursele să ajungă în statele membre. Cu toate acestea, dacă e să fim pe deplin sinceri, ştim că resursele economice importante se află în statele membre şi, dacă acestea nu vor lua suficiente măsuri, într-o manieră coordonată, nu vom avea sorţi de izbândă. Dacă aruncăm o privire şi facem un rezumat al acţiunilor statelor membre, observăm că există un singur stat membru care a respectat cota de 1,5%, iar acela este Germania, o ţară care iniţial nu era foarte dornică să ia măsuri. Alte ţări, precum cele nordice, de unde provin şi eu, au o contribuţie redusă, în ciuda faptului că au o situaţie economică bună.

Acum am ajuns la consecinţele sociale. Le-aţi menţionat şi sunt deosebit de importante. Ele afectează nu numai sistemele de securitate socială, ci şi sectorul public. Sectorul public are o importanţă dublă. Pe de o parte, acest sector asigură îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă şi securitatea socială, iar, pe de altă parte, joacă un rol important în ocuparea forţei de muncă. Există un număr foarte mare de oameni care lucrează în sectorul public, iar noi trebuie să ne asigurăm că acest sector beneficiază de resurse economice suficiente.

Aş dori să spun câteva cuvinte şi în ceea ce priveşte tinerii. În prezent, tinerii devin şomeri imediat după absolvire. Trebuie să creăm oportunităţi pentru ca tinerii să îşi găsească un loc de muncă sau să îşi continue educaţia sau să facă orice este necesar în acest sens. În caz contrar, vom acumula probleme pentru viitor. În concluzie, trebuie să acţionăm. Trebuie să acţionăm într-o manieră coordonată, dând dovadă de solidaritate, trebuie să acţionăm acum şi nu să aşteptăm, iar măsurile noastre trebuie să fie suficiente.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Evgeni Kirilov, raportor(BG) Vă mulţumesc, dle Preşedinte, dle Vondra şi dle Barroso. Ne-a luat foarte puţin timp să redactăm acest raport intitulat „Politica de coeziune: investiţii în economia reală”. Cu toate acestea, am elaborat un document care a fost acceptat şi sprijinit în unanimitate. Acest rezultat deosebit nu ar fi fost posibil fără implicarea şi ajutorul colegilor mei din cadrul comisiei, al raportorilor virtuali şi fără cooperarea dintre grupurile politice, motiv pentru care ţin să le mulţumesc tuturor.

Aş dori să insist asupra principalelor mesaje transmise de acest raport. În primul rând, acest raport susţine în fiecare caz măsurile propuse de Comisia Europeană pentru accelerarea şi simplificarea punerii în aplicare a fondurilor structurale, care includ creşterea plăţilor anticipate, introducerea unor regimuri mai flexibile pentru fixarea cheltuielilor etc. De fapt, aceste măsuri sunt necesare acum, tocmai în momentul când trebuie să venim cu un răspuns adecvat la criza economică: investiţiile în economia reală, păstrarea şi crearea de locuri de muncă şi încurajarea spiritului antreprenorial. Însă aceste măsuri nu reprezintă singurul indiciu privind necesitatea de a acţiona mai eficient. Utilizatorii fondurilor UE solicită şi aşteaptă de mult propunerile de simplificare a regulamentelor, care vin ca răspuns la recomandările noastre şi ale Curţii de Conturi Europene.

În al doilea rând, politica de coeziune şi politica de solidaritate. În acest caz avem nevoie nu doar de o declaraţie de solidaritate, ci şi de punerea în practică a solidarităţii. Într-un context în care economiile europene depind una de cealaltă, efectele negative ale crizei afectează fiecare economie. Pentru contracararea acestor efecte, trebuie să obţinem rezultate pozitive care vor genera beneficii importante şi care vor fi utilizate pentru îndeplinirea obiectivelor de creştere şi dezvoltare stabilite în cadrul Strategiei de la Lisabona. De asemenea, este important să menţinem standardele sociale ale cetăţenilor UE, să protejăm categoriile sociale vulnerabile, să împiedicăm denaturarea concurenţei şi să protejăm în continuare mediul înconjurător. În acest sens, este nevoie de cât mai multă solidaritate şi coeziune astfel încât să reuşim să găsim împreună o metodă mai rapidă pentru depăşirea crizei.

În al treilea rând, este important să tragem învăţămintele de pe urma acestei crize, iar măsurile care vor fi adoptate nu trebuie să fie izolate. Trebuie să analizăm în continuare greşelile pe care le-am făcut şi experienţa pe care am dobândit-o. În plus, trebuie continuat procesul de simplificare a procedurilor. Regulamentele trebuie să fie mai clare, informaţiile mai accesibile, povara administrativă mai mică şi procedurile mai transparente. Aceasta este singura modalitate de reducere a numărului de greşeli şi de limitare a oportunităţilor de corupţie şi de încălcare a legii.

În sfârşit, aş dori să solicit Consiliului să adopte cât mai curând posibil măsurile propuse pentru accelerarea şi simplificarea utilizării fondurilor structurale. Fac, de asemenea, un apel către membrii Comisiei Europene, de la care aşteptăm să monitorizeze impactul noilor măsuri şi să aducă noi sugestii, precum şi să supravegheze procesele în ansamblu. Nu în ultimul rând, doresc să subliniez rolul fundamental jucat de statele membre, de care depind măsurile care trebuie luate şi obţinerea unor rezultate reale în urma aplicării politicii de coeziune. Voi încheia reiterând ideea punerii în aplicare a solidarităţii.

 
  
MPphoto
 

  Salvador Garriga Polledo, raportorul pentru avizul Comisiei pentru bugete (ES) Dle Preşedinte, în numele Comisiei pentru bugete aş dori să spun înainte de toate că acest plan de redresare economică are mai mult o dimensiune interguvernamentală decât comunitară şi că el arată adevăratele limite financiare ale Uniunii Europene.

La nivel comunitar, vom utiliza 30 de miliarde de euro, bani care vor fi practic mobilizaţi de Banca Europeană de Investiţii, iar în ceea ce priveşte deblocarea celor 5 miliarde de euro care provin, strict vorbind, de la bugetul comunitar, întâmpinăm probleme serioase.

Nu avem la dispoziţie resurse noi; actualmente se recurge la redistribuirea resurselor existente. În ceea ce priveşte Banca Europeană de Investiţii, suntem complet de acord că trebuie să solicităm sprijinul acesteia, dar trebuie să spunem că ne îngrijorează faptul că îi încredinţăm prea multe angajamente fără a avea garanţia că acestea vor fi respectate.

În sfârşit, regretăm faptul că nu s-a putut ajunge la un acord în cadrul Consiliului în ceea ce priveşte cele 5 miliarde de euro pentru interconexiunile energetice şi internetul de bandă largă în zonele rurale.

Considerăm că nu trebuie să se utilizeze marjele nefolosite. Comisia Europeană şi Consiliul trebuie să utilizeze resursele care le-au fost puse la dispoziţie prin acordul interinstituţional.

 
  
MPphoto
 

  Elisabeth Morin, raportorul pentru avizul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (FR) Dle Preşedinte, dle Barroso, în această dimineaţă aş dori să vă împărtăşesc opinia unanimă a Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, deoarece dorim să vedem o promovare veritabilă a coeziunii sociale în cadrul acestui plan de redresare. Coeziune socială înseamnă integrare pe piaţa muncii. Aşadar, pentru început, dorim ca toţi angajaţii să îşi păstreze locurile de muncă, iar şomerii să revină în câmpul muncii, printre altele prin direcţionarea Fondului de ajustare la globalizare către noi cursuri de formare, astfel încât forţa de lucru să fie pregătită pentru clipa când vom ieşi din criză.

Prin urmare, pe termen scurt trebuie să menţinem angajaţii în câmpul muncii. Pe termen mediu, trebuie să oferim o mai bună angajaţilor o mai bună formare pentru momentul când criza va lua sfârşit, iar pe termen lung, trebuie să inovăm, inclusiv în ceea ce priveşte organizaţiile sociale prin intermediul grupurilor de angajatori.

Europa este obligată să inoveze dacă doreşte să supravieţuiască globalizării.

 
  
MPphoto
 

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE-DE (FR) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, Consiliul European de săptămâna viitoare nu trebuie să fie o reuniune la nivel înalt ca oricare alta. Nu trebuie să fie o reuniune de rutină. Europenii aşteaptă semnale concrete în urma acesteia, la fel ca şi grupul meu parlamentar.

Această reuniune la nivel înalt trebuie să afirme forţa şi determinarea Europei în faţa crizei. Această forţă a fost demonstrată în trecut, când Europa a adoptat regulamentele privind economia socială de piaţă, care limitează pagubele produse de o criză fără precedent care afectează concomitent fiecare regiune a lumii. Această forţă a fost, de asemenea, demonstrată în urmă cu 10 ani, când Europa a adoptat moneda euro, care acum este supusă primului său test major, dar care rezistă.

Însă o Europă puternică nu trebuie să fie o Europă protecţionistă. O Europă care asigură o protecţie prin intermediul regulilor sale nu trebuie să fie o fortăreaţă, deoarece nu vom putea ieşi din criză prin adoptarea unei strategii de izolare. În schimb, trebuie să ne bazăm pe deschidere şi pe afirmarea identităţii noastre. Forţa Europei pe vreme de furtună, mai mult decât în perioadele de linişte, stă în măsurile luate în numele concetăţenilor noştri, inclusiv al celor mai defavorizaţi şi, mai presus de toate, în acţiunea unitară.

Cu ajutorul Comisiei şi al dlui Barroso, ale cărui serii de măsuri inspirate de raportul de Larosière ţin să le salut, Europa se luptă să salveze sistemul bancar.

Ea se luptă, iar noi ne luptăm împreună cu ea, nu pentru a salva locurile de muncă ale comercianţilor, aşa cum vor să creadă unii, ci pentru a evita o prăbuşire generală a întregii noastre economii şi pentru că nu poate exista o relansare durabilă fără un sistem bancar sănătos.

Europa duce o luptă eficace şi salut acordul la care s-a ajuns ieri privind reducerea cotelor de TVA pentru sectorul restaurantelor şi hotelurilor şi cel al construcţiilor, privind introducerea unui sistem de supraveghere reală a pieţelor financiare, salvarea slujbelor, menţinerea sau restabilirea încrederii şi asigurarea unui viitor pentru cetăţenii europeni.

Doamnelor şi domnilor, am vorbit de forţă, am vorbit de unitate, am vorbit de eficienţă, însă motivaţia din spatele tuturor acestor teme este solidaritatea. Aceasta este Europa lui Jean Monnet şi a tuturor părinţilor fondatori. La ce ar mai fi servit crearea Europei în urma ultimului război dacă această unificare s-a înfăptuit doar pentru a se renunţa la ea în favoarea unei abordări de tipul „fiecare pentru el” odată cu sosirea celei mai severe crize economice din 1929 încoace?

Uneori, concetăţenii noştri întreabă la ce serveşte Europa. De noi depinde să demonstrăm că Europa este alături de cei 500 de milioane de cetăţeni ai săi, dintre care mulţi suferă de pe urma acestei crize, şi că este alături şi de ţările Uniunii – mă gândesc la Irlanda, Ungaria şi la alte ţări care se confruntă cu dificultăţi deosebite.

Solicit în numele grupului meu ca fiecare şef de stat sau de guvern din cele 27 de state membre să respingă tentaţia izolării, care ar fi – şi îmi aleg cu grijă cuvintele – sinucigaşă pentru toate ţările noastre.

Adresez o solicitare dlui Vondra, dlui Barroso, dar şi dumneavoastră, dle Pöttering, care veţi interveni în cadrul Consiliului European în numele Parlamentului nostru, să optaţi pentru solidaritate şi inovaţie. Da, am spus inovaţie deoarece sunt convins că vom ieşi din această criză doar dacă vom utiliza resurse noi şi vom face investiţii masive în economia bazată pe cunoaştere şi în cercetare şi dezvoltare.

Trebuie să exploatăm cât mai curând potenţialul imens pe care îl are Uniunea Europeană în domeniul noilor tehnologii de mediu, întrucât aceste inovaţii ecologice trebuie să fie incluse în toate politicile europene. Aceasta ar da un adevărat impuls industrial redresării economice.

În acelaşi mod, obstacolele de reglementare de pe piaţa internă care încă împiedică dezvoltarea acestor tehnologii trebuie să fie înlăturate cât mai repede. Trebuie să fie instaurată o piaţă internă reală pentru energiile regenerabile, cu reguli clare, deoarece, pe perioada unei crize, nimic nu va rămâne la fel şi trebuie să ne pregătim pentru noua situaţie. Acesta este sensul Strategiei de la Lisabona, iar acum, al Strategiei post-Lisabona.

Grupul meu parlamentar, asemenea forţelor de centru-dreapta din Europa, este o organizaţie politică responsabilă. Suntem pentru o economie bazată pe reguli, suntem pentru o economie socială de piaţă. Aceasta ne împiedică să recurgem la demagogie şi populism. Acest lucru ne obligă să vorbim cu sinceritate cetăţenilor Europei. Sper că următorul Consiliu European se va inspira din acest demers.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Martin Schulz, în numele Grupului PSE (DE) Dle Preşedinte, cu tot respectul pentru dumneavoastră, dle Vondra, este inacceptabil ca, într-o situaţie precum cea actuală, preşedintele în exerciţiu al Consiliului să nu fie prezent. Acest lucru indică şi natura atitudinii sale faţă de situaţia actuală.

(Aplauze)

Am auzit repetându-se multe dintre vechile fraze cunoscute. Ascultăm astfel de lucruri de luni de zile şi am putea utiliza aceste fraze pentru a crea şabloane. Dle Daul, ţin să vă felicit pentru discursul dumneavoastră minunat! Dacă veţi continua să susţineţi discursuri similare, cetăţenii din Lipsheim şi Pfettisheim vor începe să creadă că v-aţi înscris în Partidul Comunist Francez. Sunt, într-adevăr, nemaipomenite şi sună excelent. Însă acum noi trebuie, de fapt, să acţionăm. Trebuie să luăm deciziile necesare. Trebuie să facem mai mult în Consiliul European. Criza se agravează şi se pierd locuri de muncă. În ultimele şase luni, am asistat la o scădere de 40 de miliarde de euro a valorii acţiunilor. Aceasta înseamnă că mijloacele de existenţă ale cetăţenilor sunt distruse. Aceasta înseamnă că se pierd locuri de muncă. Aceasta înseamnă că există firme în pragul falimentului. Aceasta înseamnă că economiile naţionale se confruntă cu riscul prăbuşirii. Apoi Consiliul vine cu nişte rezoluţii frumoase, precum stimulentul fiscal de 1,5% din PIB pentru acest an sau anul viitor. Trei state membre au pus în aplicare această rezoluţie până acum, ceea ce înseamnă că 24 de state nu au făcut acest lucru. Marea Britanie, Germania şi Spania au făcut acest lucru, iar asta pentru că toate cele trei state au fost supuse unor presiuni din partea social-democraţilor şi a socialiştilor, iar celelalte state membre nu s-au achitat de obligaţie. Trebuie să faceţi mai multe! Trebuie să îi comunicaţi acest lucru preşedintelui în exerciţiu al Consiliului, care este absent.

Dle Barroso, aţi susţinut un discurs admirabil. A fost excelent şi îl susţinem pe deplin. Este o nevoie urgentă de solidaritate între statele membre. Pentru noi, social-democraţii şi socialiştii, solidaritatea este conceptul central în această situaţie. Solidaritatea dintre cetăţeni în cadrul societăţii, dar şi solidaritatea dintre state. Solidaritatea din interiorul zonei euro şi solidaritatea dintre zona euro şi statele din afara ei. Este important ca statele membre să fie îndemnate de Comisie să dea dovadă de solidaritate.

Este, de asemenea, important să primim din partea Comisiei propunerile de directivă de care avem nevoie pentru a controla capitalul privat şi fondurile speculative, pentru a asigura transparenţa agenţiilor de rating al creditelor, pentru a menţine salariile directorilor în limite rezonabile şi pentru a închide paradisurile fiscale. Aceste iniţiative trebuie luate urgent. Sperăm că le veţi pune în aplicare şi ne bazăm pe dumneavoastră să faceţi acest lucru. Dacă înfăptuirea acestui lucru nu va mai fi posibilă în timpul acestei legislaturi, vom face din nou aceste solicitări în prima zi a noului parlament. Când îl aud pe şeful Citigroup, care a făcut din nou profit, şi când îl aud pe dl Ackermann de la Deutsche Bank, care a făcut din nou profit în primul trimestru, mă întreb dacă aceşti oameni cred că pot acţiona la fel ca înainte, acum că au primit ajutor de la stat. Nu, trebuie să creăm un sistem de supraveghere şi transparenţă care să asigure că aceşti oameni nu vor repeta ceea ce au făcut în trecut.

În al treilea rând, sunt fascinat când îi aud vorbind pe membrii Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni. Este minunat. Dumneavoastră afirmaţi toate lucrurile pe care noi le susţinem de ani de zile şi cărora le-aţi acordat întotdeauna un vot negativ. Deodată, pare că v-aţi trezit. Însă, atunci când vine vorba de amendamentul 92, de hotărârea de a face mai mult, adică de stimulentul fiscal de 1,5% din PIB, PPE-DE nu votează pentru. Amendamentul 92 va fi piatra dumneavoastră de încercare când îl vom supune votului la prânz. În ceea ce priveşte chestiunea solidarităţii, dle Daul, tocmai aţi afirmat în numele grupului dumneavoastră absent că aceasta este un lucru bun. Să vedem dacă veţi vota în favoarea amendamentului 102, în care cerem solidaritate.

O ultimă remarcă, extrem de importantă pentru grupul nostru, se referă la amendamentul 113 privind paradisurile fiscale. Oamenii care ne servesc în restaurante, şoferii care ne conduc automobilele, personalul de la sol din aeroporturi care ne descarcă bagajele sunt cu toţii contribuabili ale căror taxe sunt utilizate pentru prevenirea falimentului băncilor importante, deoarece guvernele şi parlamentele le solicită acestor oameni să contribuie. Aceştia sunt oamenii care trebuie să plătească pentru dispozitivele de siguranţă care au fost create pentru bănci şi marile companii. Acum, directorilor acestor bănci importante, care încă îşi alocă prime de milioane de euro, cum este cazul celor de la ING, care are un deficit de mai multe miliarde, li se va da ocazia să îşi plaseze banii în paradisuri fiscale şi să evite plătirea impozitelor. Aceasta este o luptă a claselor de sus, la care noi nu dorim să luăm parte. De aceea, decizia de astăzi a Parlamentului European de a vota sau nu împotriva paradisurilor fiscale este o chestiune decisivă pentru credibilitatea PPE-DE şi a Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Dumneavoastră vorbiţi precum socialiştii, dar vrem să vedem dacă la prânz veţi vota ca socialiştii.

Noi am pus cele trei cereri pe masă şi aş dori să spun foarte clar că, dacă nu veţi vota în favoarea lor, atunci nu vom avea o rezoluţie comună. Atunci va fi foarte clar că noi susţinem dreptatea socială, în timp ce PPE-DE nu e capabil decât să rostească cuvinte goale.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Graham Watson, în numele Grupului ALDE – Dle Preşedinte, în ultimele luni, Uniunea Europeană a organizat mai multe reuniuni la nivel înalt decât fostul nostru coleg Reinhold Messner, iar parlamentul nostru a întocmit o serie de rapoarte privind redresarea economiei, dar acele reuniuni şi rapoarte au oferit statelor membre o punte pentru traversarea râului recesiunii. Acum Consiliul trebuie să traverseze râul fără teamă, iar eu ţin să îi felicit pe autorii rapoartelor Andersson, Ferreira şi Kirilov. Acestea oferă o perspectivă consecventă şi pragmatică în lumina avalanşei şomajului care ameninţă la orizont, iar mesajul lor fundamental este următorul: locuri de muncă, locuri de muncă, locuri de muncă.

Strategia de la Lisabona, orientările privind ocuparea forţei de muncă, politica de coeziune – prin intermediul acestora s-a pledat întotdeauna în favoarea flexisecurităţii în economiile noastre, a investiţiilor publice în cercetare şi dezvoltare, a trecerii rapide la economia bazată pe cunoştinţe. Acestea reprezintă temelia pe care se construieşte o piaţă a muncii sănătoasă, dinamică şi sigură.

Iar din poziţia avantajoasă de astăzi, un lucru este clar pentru toată lumea – mai puţin, poate, pentru unii colegi de la băncile din stânga. Nu Strategia de la Lisabona a adus dificultăţi în vieţile noastre, ci statele membre care au ignorat-o sunt cele care suferă şi vor suferi cel mai mult. Aşadar, acum este momentul să punem piciorul în prag şi să promovăm un „program Lisabona plus” şi orientări privind ocuparea forţei de muncă pentru a răspunde realităţilor cu care se confruntă Uniunea.

Parlamentele naţionale, guvernele regionale, primăriile: fiecare dintre aceste autorităţi trebuie să aibă capacitatea de a face faţă provocării şi trebuie să fie aspru criticată când nu reuşeşte acest lucru. Şi nu trebuie să acceptăm diminuarea eforturilor de protejare a planetei. Consiliul va discuta poziţia de negociere a UE pentru conferinţa privind schimbările climatice de la Copenhaga. Dle Vondra, care sunt sumele pe care cele 27 state membre le vor acorda pentru adaptarea la efectele climei şi pentru atenuarea acestora în ţările în curs de dezvoltare? Schimbările climatice nu vor înceta să se producă pe măsură ce economia intră în recesiune, iar ţările cele mai sărace vor suferi în continuare de pe urma consumului nostru de carbon.

Aşadar, recesiunea nu trebuie să însemne lipsă de acţiune. Statele membre trebuie să aloce bani pentru a contracara schimbările climatice şi pentru a crea, în acelaşi timp, locuri de muncă ecologice, utilizând eventual banii pe care îi avem, aşa cum sugerează Claude Turmes, pentru a atrage mai multe fonduri prin Banca Europeană de Investiţii sau Fondul European de Investiţii. Cu toate acestea, Consiliul ştie că ravagiile recesiunii se vor manifesta din nou dacă sistemul financiar nu va fi supus unei reforme radicale.

Obiectivul reuniunii G20 de luna viitoare este revizuirea completă a sistemului şi doresc să salut atitudinea adoptată de liderii europeni cu ocazia întrunirii de la Berlin. FMI trebuie să beneficieze de o finanţare eficientă, paradisurile fiscale trebuie să fie supuse examinării, iar instituţiile financiare trebuie să fie ferm reglementate, sistemul trebuind supravegheat de o instituţie europeană de servicii financiare eficientă: nu pentru a ne îndrepta economiile spre trecut, ci pentru a crea un sistem comercial deschis, onest şi transparent, care să fie liber şi corect.

Londra, Paris, Berlin: fiecare doreşte să sublinieze că Europa rămâne unită, însă preşedintele Consiliului ne spune că diferenţele persistă. Sper că preşedintele Consiliului va veni aici pentru a ne spune care sunt concluziile reuniunii la nivel înalt, deoarece ar trebuie să fie astăzi aici. Dacă discrepanţele persistă, acest lucru va fi inacceptabil. Avem nevoie de o Europă raţională, ageră şi dedicată unui scop comun în următoarele săptămâni şi luni, pregătită să elimine activele toxice care afectează bilanţurile bancare, gata să reformeze practicile bancare pentru a restabili solvabilitatea şi pregătită să accepte că actualul pachet de stimulente ar putea să nu fie suficient, pentru că nu are rost să suplimentăm fondurile FMI dacă nu există niciun sistem financiar mondial care să fie sprijinit şi, chiar dacă nu este corect ca statele membre responsabile să atenueze efectele crizei, în timp ce ţările care au trăit în belşug nu îşi pot îndeplini obligaţiile, poate că acesta este preţul care trebuie plătit pentru a evita o prăbuşire economică generalizată.

Pe scurt, trebuie ca Parlamentul, Consiliul şi Comisia să colaboreze: liniştit, calm, colectiv, împiedicând ca procedurile să ia locul obiectivului. Europa nu mai poate lupta împotriva focului. A sosit clipa pentru înfăptuirea unei reforme fundamentale care să ofere locuri de muncă în prezent şi siguranţă în viitor.

 
  
MPphoto
 

  Cristiana Muscardini, în numele Grupului UEN (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, dl Vondra a vorbit despre „întărirea supravegherii”, însă noi dorim unele informaţii privind numărul instrumentelor derivate extrabursiere care există încă în posesia băncilor europene; vrem să ştim care este valoarea facturii la nivel mondial. Comisia şi Consiliul ar putea decide îngheţarea acestor instrumente derivate sau cel puţin ar putea propune acest lucru la nivel internaţional, precum şi suspendarea comercializării acestor bunuri. Este posibil ca, în băncile care au fost naţionalizate, aceste instrumente derivate să constituie încă un activ toxic, dar, evident, şi unul îngrijorător pentru dezvoltare? Întărirea supravegherii înseamnă, de asemenea, că nu trebuie doar, aşa cum spune Comisia, să avem capacitatea de a reforma complet sistemul bancar şi de a revizui sistemul de reglementare, ci şi să venim cu propuneri noi.

Aşadar, dacă ne îngrijorează criza din industria de automobile, trebuie să ne preocupe şi întreprinderile mici şi mijlocii şi concurenţa neloială care vine din afara graniţelor noastre. Consiliul nu a decis încă să ratifice şi să promoveze etichetarea privind originea, singurul sistem care nu este protecţionist, dar care protejează consumatorii şi produsele, aşa cum tocmai a afirmat însuşi preşedintele Barroso. Pentru a ajuta întreprinderile, trebuie, pe lângă promovarea unor noi linii de credit, să oferim întreprinderilor mici şi mijlocii un acces mai rapid şi mai ieftin la mobilitate, dacă dorim ca acest întreprinderi să se adapteze, şi nu să dea faliment. Multe dintre ele se confruntă acum cu scăderi de 50% ale comenzilor, fiind forţate să apeleze la bănci pentru ajutor. Însă băncile nu acordă împrumuturi, iar acţiunile acestora au scăzut dramatic din cauza instrumentelor derivate. Este un cerc vicios. Trebuie să ieşiţi din acest impas şi să căutaţi soluţii reale, nu doar propuneri zadarnice.

 
  
MPphoto
 

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE(DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, cu ocazia celei de a cincea dezbateri a acestei legislaturi privind succesele şi eşecurile Strategiei de la Lisabona, aş dori să vă întreb cum a fost posibil să susţinem în fiecare an că strategia este una reuşită şi că succesul său a fost evaluat, pentru ca acum să ne trezim deodată în mijlocul celei mai grave crize din istoria recentă, ca şi cum ar fi un dezastru natural. Nu aşa ar trebui să stea lucrurile, iar eu cred că evaluarea incorectă a Strategiei de la Lisabona este una dintre problemele pe care trebuie să le rezolvăm.

În urmă cu un an, în cadrul aceleiaşi dezbateri, Parlamentul European a solicitat Comisiei să asigure stabilitatea pieţelor financiare, întrucât se identificaseră semnele unei crize iminente. Dle Barroso, nu s-a făcut nimic pentru a răspunde acestei solicitări. Discutăm deja de luni de zile despre prăbuşirea sistemului, aşa cum afirma dl Schulz, fără a asigura obligativitatea noilor reglementări. Opinia mea referitoare la acest aspect este uşor diferită de cea a colegilor mei. Eu cred că numeroşi membri ai Comisiei şi ai guvernelor naţionale sunt în continuare convinşi că o piaţă dereglementată, alcătuită din jucători puternici, se poate autoreglementa. Dacă ne vom limita la injectarea rapidă de fonduri în sistemul bancar şi la acordarea de garanţii publice, fără a crea o structură complet nouă pentru pieţele financiare, vom da în mod sigur greş. Nu vom ieşi din această criză şi nu se va produce nicio redresare reală.

Discuţiile privind legăturile dintre politica din domeniul climei, strategiile de dezvoltare durabilă şi gestionarea crizei sunt la fel de neconsecvente. În fiecare an, ni se dau numeroase asigurări în legătură cu această temă. Cu toate acestea, dacă vă uitaţi la planurile actuale de relansare economică la nivel european şi naţional, veţi vedea că acestea conţin multe vorbe goale, dar că obiectivele de dezvoltare durabilă, protejare a climei şi utilizare eficientă a resurselor sunt în continuare neluate în serios. Aceste planuri de redresare economică nu vor pregăti economia europeană pentru viitor. Ele sunt doar o variaţiune pe aceeaşi temă.

 
  
MPphoto
 

  Jiří Maštálka, în numele Grupului GUE/NGL (CS) Doamnelor şi domnilor, programul comun pentru creştere şi locuri de muncă, cunoscut şi sub numele de Strategia de la Lisabona, a fost creat în 2005. Acum ne aflăm în anul 2009 şi, în ciuda tuturor măsurilor, ne confruntăm cu un nivel crescând al sărăciei şi cu o criză economică şi financiară fără precedent în istorie. Mai mult, conform ultimelor previziuni, numărul şomerilor din UE va creşte cu aproape 3,5 milioane în 2009. În ciuda tuturor măsurilor adoptate până în prezent, şomajul este în creştere. Nu sunt singurul care crede că ceva este în neregulă. Situaţia actuală indică eşecul politicilor duse până în prezent, care au susţinut în principal acumularea unor profituri considerabile de către grupuri comerciale şi financiare importante, crearea unor monopoluri uriaşe şi scăderea nivelului de trai al lucrătorilor şi al cetăţenilor obişnuiţi. Europa trebuie să urmeze altă cale. La reuniunea sa din primăvară, Consiliul trebuie să adopte o strategie europeană privind solidaritatea şi dezvoltarea durabilă şi un nou set de politici economice, sociale şi de mediu pentru sprijinirea investiţiilor, în special în calitatea muncii, în îmbunătăţirea calificărilor, în programe de sprijinire a infrastructurii, în politicile de coeziune, în protecţia mediului şi în îmbunătăţirea protecţiei sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă. O problemă majoră cu care se confruntă statele membre, inclusiv Cehia, este delocalizarea companiilor. Uniunea Europeană ar trebui să instituie un cadru de reglementare care ar penaliza firmele în cazul delocalizării, de exemplu, prin condiţionarea asistenţei financiare a UE de îndeplinirea obligaţiilor referitoare la protejarea locurilor de muncă şi dezvoltarea locală. Mai ales acum, într-o perioadă de criză economică şi financiară, avem nevoie nu doar de solidaritate, ci şi de reguli şi instrumente stricte şi eficiente ca un mecanism comun de apărare împotriva crizei. În acest mod, am putea, de asemenea, să fim demni de moştenirea lui Jean Monnet, pe care îl comemorăm astăzi.

 
  
MPphoto
 

  Nigel Farage, în numele Grupului IND/DEM – Dle Preşedinte, termenul „solidaritate europeană” a fost utilizat în această dimineaţă ca şi cum ar fi un lucru dat. Vreau să pun la îndoială acest lucru.

Nu putem semna un cec în alb pentru salvarea ţărilor din Europa de Est. Nu avem banii necesari. Din punct de vedere economic, planul nu este solid, iar lucrul cel mai important este că această practică este inacceptabilă din punct de vedere politic faţă de contribuabilii din Franţa, Marea Britanie şi Germania. Însă ministrul de finanţe britanic, Alistair Darling, pare acum să fie un susţinător al acestui plan. Şi-a pierdut minţile! El afirmă că a sosit momentul ca Europa să se clădească pe baza unor valori comune de cooperare, ca şi cum am fi o familie mare şi fericită.

Ei bine, premierul maghiar, dl Ferenc Gyurcsany, mai degrabă desfiinţează ideea de solidaritate europeană. Acesta solicită Uniunii Europene să salveze ţări ca a sa, acordându-le o sumă în valoare de 180 de miliarde de euro, şi ne promite că, dacă nu vom face acest lucru, cinci milioane de şomeri vor emigra spre vest, în ţările noastre. Acesta este un şantaj evident şi ne arată că am dat dovadă de nesăbuinţă permiţând unor ţări precum Ungaria să se alăture acestei uniuni politice, subliniind şi mai mult nesăbuinţa de a avea graniţe deschise.

Singurul răspuns pe care îl aud astăzi în această Cameră este că trebuie să avem o Uniune Europeană mai mare – că puterea sporită va da roade! Uitaţi cum stă problema: vi s-a transmis un mesaj de către alegătorii din Franţa, Olanda şi Irlanda. Nu aveţi legitimitatea de a căpăta mai multă putere pentru Uniunea Europeană. Cred că la alegerile europene de anul acesta, alegătorii vor vota raportându-se la criza economică şi sper ca de data aceasta să vă transmită un mesaj atât de ferm şi de puternic, încât pur şi simplu să nu îl mai puteţi ignora.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. −Nigel Farage, poate că nu suntem tot timpul fericiţi în familia noastră europeană, dar şi dumneavoastră aparţineţi acestei familii.

 
  
MPphoto
 

  Jana Bobošíková (NI) (CS) Doamnelor şi domnilor, spre deosebire de antevorbitorul meu, eu cred cu tărie că viitorul Consiliu European trebuie să fie în deplină consonanţă cu mottoul Preşedinţiei cehe, care este „Europa fără frontiere”. Sper că preşedintele Consiliului, Mirek Topolánek, care este absent, nu va ceda, la presiunea administraţiei Obama, tentaţiei de a adopta noi regulamente şi de a pompa în economie şi mai mulţi bani ai contribuabililor.

Următorul Consiliu ar trebui, de asemenea, să respingă planul lobby-ului ecologist al Comisiei Barroso, care prevede un sprijin masiv, de mai multe miliarde de euro, pentru energia regenerabilă. Teoria economică şi practica dovedită de istorie arată în mod clar că acest plan nu va contribui cu nimic la reducerea dezastrului economic sau la oprirea creşterii şomajului. Dimpotrivă, acesta nu va face decât să agraveze criza şi să adauge un nou risc pentru viitor, şi anume, inflaţia, doamnelor şi domnilor. Nu cred că un politician raţional ar dori să contribuie la o creştere masivă a preţurilor şi la devalorizarea economiilor cetăţenilor obişnuiţi. Sper că preşedinţia va continua să susţină cu fermitate liberalizarea, alături de eliminarea barierelor comerciale şi a protecţionismului.

Doamnelor şi domnilor, după cum ştim, reglementarea de către guvern a politicii economice din SUA a jucat un rol cheie în provocarea actualei crize. În loc să tragă învăţăminte din acest lucru, instituţiile UE au aprobat nu mai puţin de 519 regulamente şi 68 de directive de la 1 iulie anul trecut, adică într-o perioadă de 9 luni. Dacă Preşedinţia cehă doreşte să fie credibilă şi utilă prin mottoul său „Europa fără frontiere”, în loc să organizeze alte reuniuni la nivel înalt, ar trebui să verifice imediat toată legislaţia comunitară şi să elimine cât mai multe restricţii sociale, ecologice, de gen şi de ocupare a forţei de muncă. Consiliul ar trebui, de asemenea, să ia în considerare modalitatea de a stăvili înrăutăţirea situaţiei sociale şi de a reduce impozitele şi asigurările ridicate. Numai în acest mod putem relua rapid activităţile umane raţionale şi pe cele comerciale, fără de care nu vom putea depăşi actuala criză.

 
  
MPphoto
 

  Klaus-Heiner Lehne (PPE-DE)(DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, uneori nu îmi vine să cred ce aud. Dle Schulz, iniţiativa privind reglementarea şi regulile de transparenţă pentru fondurile speculative şi fondurile de capital privat a fost luată de Comisia pentru afaceri juridice.

În 2006, membrii Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni din Comisia pentru afaceri juridice au început să solicite în mod activ stabilirea unor reguli. Raportul legislativ din proprie iniţiativă pe care l-am comandat nu a fost întocmit deoarece preşedintele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, care ştim cu toţii că este un membru al Grupului Socialist din Parlamentul European, a pornit o dispută complet inutilă pentru autoritate. Ca urmare, am petrecut luni, dacă nu ani de zile, pentru a ajunge la un acord şi am putut apoi, în sfârşit, să adoptăm rapoartele legislative din proprie iniţiativă referitoare la această chestiune în septembrie anul trecut, sub forma rapoartelor Rasmussen şi Lehne.

Cel care şi-a exprimat dezacordul în cadrul Consiliului în ceea ce priveşte reglementarea în acest domeniu a fost Gordon Brown. Evident că nu este un membru al PPE-DE, dar face parte din grupul dumneavoastră. În ultimii ani, dna Merkel şi dl Rasmussen s-au declarat mereu în favoarea reglementării în aceste domenii în cadrul tuturor dezbaterilor, atât la Consiliul European, cât şi la reuniunea G8.

Problema constă în faptul că socialiştii din Uniunea Europeană şi-au manifestat întotdeauna opoziţia fermă faţă de includerea acestor domenii nereglementate. Recent, părerile s-au schimbat, iar asta ne-a adus în poziţia în care ne aflăm în prezent. Acesta este unul dintre faptele istorice din acest domeniu. Vreau să spun doar că există o mare diferenţă între retorica pe care o auzim acum şi realitatea ultimelor luni şi a ultimilor ani. Din păcate, aşa stau lucrurile.

În final, aş dori să menţionez mai multe domenii de interes comun. Astăzi, atmosfera dintre grupurile parlamentare în timpul pregătirii pentru rezoluţia privind procesul de la Lisabona în grupul de coordonare a fost deosebit de bună. Din acest motiv, am ajuns la un acord în aproape fiecare domeniu şi am întocmit o rezoluţie adecvată.

Nu ar trebui să discutăm despre acest lucru până la exasperare. În schimb, ar trebui să spunem clar că acesta este un domeniu de interes comun. Cetăţenii Europei aşteaptă de la noi să acţionăm împreună în această criză şi nu să avem atitudini contrare.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Poul Nyrup Rasmussen (PSE) – Dle Preşedinte, aceasta este cea mai severă criză din 1929 şi devine tot mai gravă: şomajul este acum în plină creştere.

În urmă cu câteva luni, i-am spus Preşedintelui Comisiei următoarele: „Vă rog să nu supraevaluaţi deciziile Consiliului European din decembrie 2008. Vă rog să nu prezentaţi o imagine prea frumoasă”. Însă exact asta este ceea ce faceţi acum. Nu aţi venit cu un stimulent financiar de 3,3% în Europa – nu aţi făcut asta! Când vorbiţi despre stabilizatorii automaţi, aceştia sunt incluşi deja în previziuni. În luna ianuarie, Comisia afirma că previziunile se situează la -2%; acum, Banca Centrală Europeană ne spune că ele sunt de -3%. Când vorbiţi de un stimulent financiar de 1,5%, acesta nu se ridică la 1,5%, pentru că, potrivit Institutului Bruegel, el va fi de 0,9%, iar acest lucru este dovedit.

Acum ne aflăm în următoarea situaţie: nu ne ocupăm de ocuparea forţei de muncă, şomajul este plină creştere, iar stimulentul dumneavoastră în Europa nu este de 3,3%, ci de 0,9%. Dacă ne spuneţi acum să aşteptăm vremuri mai bune şi dacă sunteţi de acord cu Jean-Claude Juncker, care ieri spunea că am luat măsuri suficiente, atunci eu vă spun următorul lucru: nu aţi făcut suficient – cetăţenii aşteaptă mai mult de la Europa decât cele afirmate de dumneavoastră astăzi.

Ceea ce vreau să spun este următorul lucru: peste câteva săptămâni, vă veţi întâlni cu dl Obama, noul preşedinte al Statelor Unite. Dumnealui vine cu un pachet de investiţii de 1,8% din produsul intern brut. Iar noi venim cu mai puţin de jumătate. Cum vă puteţi imagina dumneavoastră că Europa poate juca un rol important dacă noi suntem cei care facem mai puţin decât prietenii noştri americani şi tot noi solicităm mai mult de la prietenii noştri americani? Cum vă puteţi imagina că Uniunea Europeană se poate bucura de respect?

Ceea ce vreau să spun este că trebuie să facem mai mult şi trebuie să concepem un plan cuprinzător, care să includă reuniunea la nivel înalt de pe 19 martie – care va avea loc peste nouă zile – reuniunea la nivel înalt de la Londra de pe 2 aprilie, reuniunea la nivel înalt privind ocuparea forţei de muncă din luna mai de la Praga şi reuniunea la nivel înalt din iunie. Fac un apel către dumneavoastră dle preşedinte al Comisiei, să faceţi un nou efort de redresare mai amplu. Dacă nu vom face acest lucru, vom pierde. Nu este vorba de îmbunătăţirea situaţiei anul viitor: aceasta este o criză mondială profundă pe care trebuie să o luăm în serios.

În final, mă voi referi la solidaritate. În acest moment, nu trebuie să acceptăm noi linii de demarcaţie între statele care sunt membre ale Uniunii Europene de mulţi ani şi statele care au aderat la Uniunea Europeană primind promisiuni că cetăţenii obişnuiţi vor avea parte de vremuri mai bune. Să evităm noi linii de demarcaţie economică între noii membri şi vechii membri. Să dăm dovadă de o solidaritate autentică. De aceea vă solicit, dle preşedinte al Comisiei, să luaţi în considerare noi posibilităţi financiare pentru a îi ajuta pe noii noştri prieteni – euroobligaţiunile sunt o posibilitate, Banca Europeană de Investiţii este o alta. Vă rog să luaţi în serios acest lucru; nu trebuie să facem prea puţine lucruri prea târziu, aşa cum s-a făcut în Japonia, ci trebuie să arătăm că Europa înseamnă oameni, Europa înseamnă solidaritate faţă de ţările cele mai fragile ale Uniunii.

 
  
MPphoto
 

  Jules Maaten (ALDE)(NL) Dle Preşedinte, acum, că perioada iniţială a Strategiei de la Lisabona se apropie de final, putem remarca faptul că obiectivele pe care şefii de guvern le-au stabilit în 2000 nu au fost îndeplinite corespunzător. Totuşi, mai ales în actuala criză economică, este extrem de important ca Strategia de la Lisabona să fie luată în serios. Dacă lucrurile ar fi stat aşa, Europa ar fi putut probabil să facă faţă mai bine dificultăţilor economice.

Unul dintre acordurile-cheie ale Strategiei de la Lisabona este intenţia de a cheltui 3% din produsul intern brut în domeniul cercetării şi dezvoltării: două treimi din fonduri provenind din sectorul privat şi o treime de la guvern. Însă faptul că aproape nicio ţară a Uniunii Europene nu a atins acest obiectiv constituie o piedică în calea inovaţiei la nivelul UE. Pe fondul crizei mondiale, Europa va trebui să îşi găsească tăria în ea însăşi pentru a aduce încă o dată economia la nivelul necesar.

În acelaşi timp, este, desigur, surprinzător faptul că o proporţie considerabilă din bugetul UE este încă utilizată pentru subvenţionarea în exces a vechii economii în care sunt incluse fondurile pentru agricultură şi cele regionale, în timp ce obiectivele de investiţii în cercetare nu sunt îndeplinite. Există numeroase opţiuni. Gândiţi-vă doar la tehnologiile ecologice sau medicale sau la sectorul în creştere al jocurilor europene pe calculator, de exemplu, unde ajutorul concret se dovedeşte eficient.

Dle Preşedinte, o economie dinamică şi orientată către inovaţie într-un înalt grad poate ajuta industriile, tehnologia şi produsele noi să ia avânt. Acesta este exact lucrul de care avem nevoie pentru ieşirea din recesiune. Criza ne permite, ba chiar ne forţează să facem reforme de care este foarte mare nevoie.

Îndemn statele membre să ia în serios propriile acorduri, deoarece atunci când se stabilesc obiective importante, trebuie să dăm dovadă de determinare pentru a le îndeplini. În caz contrar, UE îşi va pierde credibilitatea. Politica comună necesită un efort total din partea tuturor şi nu permite încetinirea ritmului din partea niciunui stat membru.

 
  
MPphoto
 

  Mirosław Mariusz Piotrowski (UEN)(PL) Dle Preşedinte, toate semnalele indică faptul că obiectivele pe 10 ani ale Strategiei de la Lisabona vor sfârşi printr-un fiasco. Nici acea strategie, nici Tratatul de la Lisabona, la care se face referire în mod constant, nu reprezintă un răspuns real la criza economică mondială. La Consiliul viitor, prim-ministrul Irlandei ne va informa în privinţa măsurilor luate pentru punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona. Urmând exemplul francezilor şi al olandezilor, Irlanda a respins versiunea modificată a Constituţiei Europene în cadrul unui referendum. Cetăţenii acestei ţări nu au putut fi convinşi să renunţe la o parte a suveranităţii lor în favoarea unei structuri birocratice numite Uniunea Europeană. În prezent, în loc să se aştepte o hotărâre a Curţii Constituţionale din Germania care ar putea în cele din urmă să desfiinţeze tratatul, se fac încercări de a îi îndupleca pe irlandezi cu promisiunea unor privilegii care nu se regăsesc în documentul care a fost propus.

În faţa acestei crize economice de proporţii, fac un apel pentru încetarea disputelor inutile din interiorul UE şi pentru luarea unor măsuri concrete pe baza tratatelor existente şi într-un spirit de solidaritate.

 
  
MPphoto
 

  Claude Turmes (Verts/ALE)(FR) Dle Preşedinte, în aceste vremuri de criză, avem nevoie de un puternic impuls la nivel european.

Statele naţiune care acţionează singure nu vor putea oferi un răspuns suficient de puternic şi de coordonat. De aceea, avem nevoie urgent de un sprijin din partea Europei. Însă ce observăm din nou astăzi? O Comisie care, asemenea preşedintelui său, este obosită, duce lipsă de viziune şi nu dă dovadă de curaj politic. Un plan de redresare de 5 miliarde de euro nu este un plan de redresare, deoarece 50% din proiectele de pe listă nu vor avea parte de investiţii nici în 2009, nici în 2010, întrucât licenţele pentru captarea carbonului, de exemplu, nu vor fi gata!

Dl Daul are dreptate. A sosit momentul să dăm dovadă de solidaritate şi inovaţie. Dacă Comisia îi va da dreptate lui Margaret - care spune că îşi vrea banii înapoi - şi lui Merkel şi va întocmi o listă pe baza căreia va aloca mai mulţi bani economiilor puternice, şi nu colegilor noştri din ţările estice, care au nevoie de sprijinul nostru acum, nu vom putea face progrese.

Avem aşadar nevoie de inovaţie în două domenii. În primul rând, nu trebuie să irosim aceste 5 miliarde de euro pe ajutoare de stat. În schimb, aceşti bani trebuie îndreptaţi către Banca Europeană de Investiţii. În prezent, Banca îşi sporeşte capitalul cu 76 de miliarde de euro şi negociază cu Banca Centrală Europeană pentru a îmbunătăţi situaţia lichidităţilor. De aceea, trebuie să utilizăm cea mai mare parte a celor 5 miliarde de euro ca fonduri de garantare pentru a mobiliza 20, 25 sau 30 de miliarde de euro pentru investiţiile publice şi private. În al doilea rând, trebuie să lărgim acest plan de recuperare pentru a include tehnologiile ecologice, energiile regenerabile şi investiţiile în clădirile oraşelor din Europa.

În prezent, preşedintele Obama alocă un capital de risc de 10 ori mai mare pentru tehnologiile ecologice decât Europa. Prin urmare, vom pierde bătălia în ceea ce priveşte acest viitor domeniu al economiei.

 
  
MPphoto
 

  Sahra Wagenknecht (GUE/NGL)(DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, întrebarea hotărâtoare legată de toate planurile de redresare economică puse în aplicare pe întreg teritoriul Europei este, desigur: cine va primi banii? Vor mai fi semnate cecuri în alb pentru bănci, deşi, pe termen lung, ar fi mult mai ieftin pentru contribuabil dacă acestea ar fi naţionalizate imediat? Ar trebui oare să reducem povara marilor companii şi a celor care câştigă salarii mari, în ciuda faptului că acestora li se acordă facilităţi fiscale în toată Europa de ani de zile? Cu cât se irosesc mai mulţi bani pe astfel de lucruri, cu atât există mai multe şanse ca programele să eşueze şi ca economia europeană să fie proiectată pe o spirală descendentă foarte periculoasă.

Politica pe termen lung de privatizare, dereglementare şi liberalizare a dus la o concentrare tot mai mare a bogăţiei în rândul straturilor superioare ale societăţii. Mai mult, această politică este cauza crizei în care ne aflăm astăzi. Dacă cineva crede că putem depăşi criza prin continuarea acestei politici cu doar câteva modificări nu a înţeles câtuşi de puţin situaţia. Ceea ce ne trebuie este exact contrariul. În loc să cumpărăm activele toxice ale băncilor, ar trebui să cheltuim impozitele pe renovarea şcolilor şi spitalelor şi pe ecologizarea economiei europene. Dacă vor fi acordate fonduri publice companiilor private, acestea trebuie să garanteze locurile de muncă şi, în special, să acorde statului drepturi de proprietate astfel încât statul şi, mai presus de toate, cetăţenii să poată beneficia de pe urma eventualelor câştiguri. Cel mai bun plan de redresare economică ar fi o redistribuire radicală a bogăţiei şi a bunurilor de sus în jos. Sectorul angajaţilor cu salarii mici din Europa trebuie să fie redus, şi nu ocrotit în permanenţă. Avem nevoie de salarii minime mai mari şi de servicii sociale mai bune în Europa. Avem nevoie de rate ale impozitelor care să asigure că milionarii şi cei care au profitat de înflorirea pieţei financiare vor fi cei care îşi vor asuma responsabilitatea pentru pierderile uriaşe înregistrate, şi nu cetăţenii care nu au beneficiat niciodată de prosperitatea financiară. În opinia mea, dreptatea socială este acum singura politică economică raţională. Aceasta este singura modalitate de a pune capăt acestei crize dezastruoase.

 
  
MPphoto
 

  Nils Lundgren (IND/DEM) (SV) Dle Preşedinte, Strategia de la Lisabona se numără printre cele mai bune proiecte ale Uniunii Europene. Statele membre trebuie să îşi reformeze voluntar economiile pentru a crea prosperitate şi o capacitate de adaptare atât la schimbările prevăzute, cum ar fi îmbătrânirea populaţiei, cât şi la schimbările neprevăzute, cum ar fi prăbuşirea pieţelor financiare. Ideea din spatele strategiei este de a promova pieţe eficiente, spiritul antreprenorial, educaţia, cercetarea şi un sistem financiar public stabil, iar acum suntem supuşi unei test.

Dacă, atunci când a survenit criza financiară, am fi avut cu toţii o economie flexibilă, o politică monetară corespunzătoare şi un sistem financiar public sănătos, Europa ar fi făcut mult mai bine faţă. Însă nu am dispus de aceste elemente. Strategia de la Lisabona nu a fost pusă în aplicare şi, în acelaşi timp, moneda euro a dus la adoptarea unei politici monetare mult prea lejere pentru Irlanda, Spania, Italia şi Grecia. În plus, mai multe ţări au putut să îşi administreze defectuos finanţele publice sub umbrela protectoare a monedei euro. Dezechilibrele sunt, prin urmare, uriaşe. Strategia de la Lisabona este o idee bună care a fost stricată. Moneda euro este o idee proastă care a exacerbat problemele.

 
  
MPphoto
 

  Bruno Gollnisch (NI)(FR) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, în aceste vremuri de criză vor fi demonstrate valoarea şi utilitatea structurilor, iar această criză ne arată că Europa de la Bruxelles nu serveşte la nimic. Planul de redresare, calificat în mod pompos drept „european”, este, de fapt, suma finanţărilor stabilite de statele membre. Contribuţia de la bugetul european reprezintă doar o mică parte a acestuia.

În timp ce 200 de miliarde de euro sunt alocate pentru sprijinirea economiei reale şi a locurilor de muncă, 2 miliarde de euro se îndreaptă către bănci, fără a avea garanţia că acestea vor utiliza banii pentru a finanţa companiile şi persoanele private. Privatizarea profiturilor, socializarea pierderilor: aceasta este ultima tendinţă a acestor politici economice, fie ele liberale sau socialiste.

Este vorba de solidaritate europeană sau de sprijinirea statelor? Participanţii la reuniunea informală la nivel înalt de la 1 martie au respins în mod colectiv impunerea de condiţii pentru ajutorul acordat sectorului automobilelor, pentru binele pieţei şi al concurenţei. Nu s-a produs nicio schimbare a politicii, nicio schimbare a logicii şi nicio ruptură faţă de sistemul care ne-a dus la catastrofă! Ne aflăm pe marginea prăpastiei şi, în câteva zile, şefii de stat şi de guvern ne vor cere să facem un mare pas înainte.

 
  
MPphoto
 

  Lambert van Nistelrooij (PPE-DE)(NL) Dle Preşedinte, în calitate de coordonator al Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni pentru politica regională, aş dori să spun faptul că tranziţia dorită către o abordare mai flexibilă şi o mai mare concentrare asupra investiţiilor şi a ocupării forţei de muncă se transformă în realitate. Tocmai în aceste vremuri de criză, politica de coeziune este utilă când vine vorba de investiţiile comunitare. În prezent, utilizăm o sumă anuală de circa 50 de miliarde de euro, iar 65% din aceşti bani se îndreaptă către zonele prioritare ale acordurilor de la Lisabona. Astfel, avem o contribuţie activă, calificăm lucrătorii şi luăm tot felul de iniţiative la nivel regional pentru anii care vor urma crizei.

PPE-DE doreşte să menţină această abordare financiară integrată, şi nu să sporească gradul de fragmentare. Ideea din spatele adoptării unei abordări mai flexibile constă în accelerarea planurilor de cheltuieli, simplificarea procesului de aprobare şi gestionarea eficientă a costurilor de pregătire, extinderea considerabilă a sferei de activitate a Băncii Europene de Investiţii prin intermediul unor programe specifice, inclusiv reconstrucţia durabilă din mediul urban şi extinderea domeniului eficienţei energetice, în special în rândul vechilor state membre. Salut aceste măsuri de intensificare a abordării şi de flexibilizare.

La a doua sesiune plenară din martie, vom ţine o dezbatere de priorităţi privind ajustările aduse politicii de coeziune. De asemenea, vom adapta regulamentele în mod corespunzător şi vom pune bazele unei noi formule de coeziune: coeziunea teritorială, cadrul pentru perioada de după 2013.

Aşa cum s-a confirmat în urmă cu câteva clipe, ne angajăm să derulăm activităţi de înaltă calitate, inclusiv în ceea ce priveşte grupurile, cercetarea şi dezvoltarea, inovaţia şi dezvoltarea rurală şi ne vom asigura că economia bazată pe cunoştinţe şi competitivitatea europeană vor primi un imbold important. Acest lucru este valabil pentru toate regiunile din toate statele membre. Astfel, Europa îşi va păstra vizibilitatea şi vom contribui la creşterea solidarităţii în Europa, chiar şi după perioada de criză.

 
  
MPphoto
 

  Edit Herczog (PSE) – Dle Preşedinte, doresc să încep prin a-i răspunde dlui Farage. Dacă până acum nu era sigur faptul că Parlamentul va fi unit, cred că dl Farage ne-a convins pe toţi că Uniunea Europeană trebuie să rămână unită.

Criza sistematică a lovit UE, iar noi trebuie să ne întrebăm de ce strategia pe 10 ani de la Lisabona nu ne-a putut salva. Am fi putut avea un obiectiv mai bun? Am fi putut avea rezultate mai bune? Am fi putut acţiona într-o manieră mai coordonată sau aşteptam pe altcineva să lucreze în locul nostru?

Răspunsul Grupului Socialist este că trebuie să avem o strategie unică, cuprinzătoare, pentru viitor, pentru stimularea competitivităţii şi a viabilităţii sociale şi ecologice printr-o singură strategie. Răspunsul socialist este că trebuie să îndeplinim obiectivele de la Lisabona pentru întreaga Europă şi pentru toţi europenii, inclusiv pentru cei mai vulnerabili, cei mai nevoiaşi.

Trebuie să stabilizăm pieţele financiare şi să reducem riscul unor crize similare în viitor. Dar nu vom sprijini politicile care ne direcţionează resursele către paradisurile fiscale şi conturile bancare ale celor puţini. Trebuie să stabilizăm economiile reale pe întreg teritoriul Europei, în toate sectoarele, în special în cel al întreprinderilor mici şi mijlocii, dar trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a sprijini ocuparea forţei de muncă şi nu doar să permitem companiilor respective să genereze profituri.

Trebuie să ne axăm pe inovaţie în domeniul cercetării şi dezvoltării şi pe trecerea la sistemul digital, precum şi pe îmbunătăţirea competenţelor pentru a permite tuturor cetăţenilor Europei să utilizeze aceste tehnologii. Vom aloca fonduri pentru a salva cunoştinţele prin intermediul unor politici privind dreptul de proprietate intelectuală. Trebuie să stabilizăm Europa în ansamblu, dar trebuie să privim dincolo de Europa, către zone şi mai vulnerabile de pe glob, şi nu vom trasa noi linii de demarcaţie în interiorul Uniunii Europene.

Trebuie să mobilizăm actorii pentru a acţiona. Acţiune, acţiune, acţiune şi rezultate. Nu vom reuşi doar cu ajutorul unor simple cuvinte. Nu este suficient să facem multe, însă este necesar să facem suficient. Solicităm Comisiei şi Consiliului să privească dincolo de reuniunea la nivel înalt din primăvară şi să ne transmită mesajele la reuniunea G20. Asta aşteaptă cetăţenii obişnuiţi de la noi. Să acţionăm împreună.

 
  
MPphoto
 

  Ona Juknevičienė (ALDE)(LT) Doresc să atrag atenţia asupra unor aspecte care mi se par importante pentru rezolvarea chestiunii privind păstrarea şi crearea de noi locuri de muncă. În primul rând, aceasta este o criză economică mondială care ne obligă să regândim şi să reevaluăm strategia privind ocuparea forţei de muncă. În al doilea rând, trebuie să facem o evaluare critică a ceea ce am creat deja şi a eficienţei aplicării strategiilor pe care le-am adoptat. De aceea, solicit Comisiei să evalueze cât se poate de critic modul în care membrii comunitari utilizează fondurile destinate stimulării ocupării forţei de muncă. Practica utilizată până în prezent, care consta, în principal, în alocarea de fonduri pentru calificare, recalificare şi diverse tipuri de instruire, este, după părerea mea, ineficientă. Investiţiile în întreprinderile mici şi mijlocii şi micro-creditele reprezintă măsurile cele mai eficiente pentru crearea de locuri de muncă. Fondurile provenind atât de la Fondul Social, cât şi de la Fondul de ajustare la globalizare ar putea fi utilizate mai eficient în acest scop. Statele membre trebuie să prezinte rapoarte privind utilizarea banilor proveniţi de la Fondul Social şi Fondul de ajustare la globalizare, indicând, în special, câte locuri de muncă noi au fost create. Trebuie să existe penalităţi pentru utilizarea ineficientă. Numărul angajaţilor care acceptă aşa-numitul şomaj voluntar este în creştere. Aceştia rămân fără un loc de muncă, fără asistenţă socială sau financiară. De aceea, trebuie să implicăm sindicatele în acest caz pentru a proteja interesele cetăţenilor noştri. Solicit Comisiei şi statelor membre să îşi unească forţele în această chestiune importantă.

 
  
MPphoto
 

  Guntars Krasts (UEN) – (LV) Vă mulţumesc, dle Preşedinte. În această situaţie de criză, este mai bine să facem mai multe decât să aşteptăm. De aceea, instrumentele propuse de stimulare economică trebuie, cu siguranţă, să beneficieze de sprijinul nostru. Însă, pentru noile state membre din Europa de Est, cu câteva excepţii, pieţele internaţionale de împrumut şi-au închis porţile, există o scurgere de capital, iar băncile europene occidentale, care formează cea mai mare parte a pieţei din regiune, şi-au modificat politicile generoase de împrumut pe care le urmau până de curând, adoptând o abordare mai prudentă. Oportunităţile acestor state membre de a utiliza instrumente financiare şi fiscale sunt limitate sau complet inexistente. Mai mult, în majoritatea acelor ţări care se pregătesc să adere la zona euro, criteriile de convergenţă vor limita, de asemenea, pe termen mediu, măsurile de stimulare a economiei care pot fi luate. Singurul instrument real de stimulare a economiei şi de aplicare a Strategiei de la Lisabona în acele ţări constă în finanţarea de la fondurile Uniunii Europene. Însă, pentru obţinerea de fonduri, găsirea unei cofinanţări poate fi o problemă, iar acest lucru poate prelungi durata necesară obţinerii de fonduri. Pentru a stimula economia în Europa de Est, trebuie să ajungem rapid la un acord privind modificările regulilor de obţinere a fondurilor de la Uniunea Europeană. Procedurile pentru primirea de fonduri trebuie să fie simplificate substanţial, volumul cofinanţărilor de la stat şi din sectorul privat trebuie să fie redus, iar termenele pentru obţinerea resurselor trebuie să fie prelungite. Trebuie să găsim oportunităţi reale pentru a utiliza finanţările de la Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru achiziţionarea de fonduri. Aceste decizii vor transmite un semnal important pentru redresarea şi stabilizarea pieţei din Europa de Est. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Elisabeth Schroedter (Verts/ALE)(DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, doamnelor şi domnilor comisari, vă mulţumesc. Trebuie să profităm de ocazia oferită de criza financiară pentru a trece la o ecologizare radicală a economiei europene şi a pune capăt schimbărilor climatice.

Însă Comisia nu se foloseşte de această oportunitate şi se bazează pe un program de salvare întemeiat pe concepte depăşite, cum ar fi construcţia de drumuri şi industria automobilelor. Chiar şi investiţiile în structuri economice aflate în dificultate pare să fie o posibilitate. Acesta nu este un concept orientat spre viitor care va înlătura îngrijorările cetăţenilor privind pierderea mijloacelor de existenţă. Relaxarea regulilor privind utilizarea fondurilor structurale trebuie să aibă ca unic scop investiţiile durabile, ecologice. Fără un control climatic de acest gen, cofinanţarea nu trebuie sporită.

Doamnelor şi domnilor comisari, după părerea mea, felul în care vă folosiţi de criza financiară pentru reducerea drepturilor lucrătorilor este unul cinic. Directiva privind detaşarea trebuie să întărească drepturile lucrătorilor şi nu să contribuie la reducerea acestora. O reformă de acest gen trebuia înfăptuită cu mult timp în urmă. Ceea ce oferiţi în cadrul noului document este inacceptabil.

 
  
MPphoto
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL)(PT) Strategia neoliberală de la Lisabona a fost unul dintre instrumentele de bază ale Uniunii Europene pentru promovarea dereglementării financiare, privatizarea serviciilor publice, liberalizarea pieţelor şi a comerţului mondial, dereglementarea relaţiilor de muncă şi aducerea de prejudicii drepturilor lucrătorilor. Propunerile referitoare la directiva privind timpul de lucru şi cele privind flexisecuritatea sunt un exemplu clar în acest sens.

Nu are sens să continuăm să insistăm asupra dezvoltării Strategiei de la Lisabona când asistăm la înrăutăţirea crizei economice şi sociale la producerea căreia a contribuit şi această strategie. Trebuie, aşadar, să renunţăm la aceste politici de capitalism neoliberal, care este responsabil de creşterea şomajului, de condiţiile de lucru precare şi se sărăcie şi care a sporit inegalităţile sociale, regionale şi teritoriale. Avem nevoie de o strategie europeană integrată pentru solidaritate şi dezvoltare durabilă care să fie bazată pe protejarea sectoarelor productive şi a investiţiilor publice prin sporirea eficientă a fondurilor comunitare pentru a sprijini ţările cu o economie mai slabă, care să respecte natura şi să creeze locuri de muncă cu drepturi şi care să promoveze serviciile publice, să crească puterea de cumpărare şi să asigure o distribuţie corectă a veniturilor pentru a reduce sărăcia. Acesta este exact opusul propunerilor Comisiei şi ale Consiliului.

 
  
MPphoto
 

  Johannes Blokland (IND/DEM)(NL) Dle Preşedinte, pe parcursul dezbaterilor din ultimii ani privind reuniunea la nivel înalt din primăvară, am solicitat statelor membre să se concentreze asupra procesului de la Lisabona. La urma urmelor, creşterea economică şi inflaţia redusă au oferit posibilităţi de reformă. Reforma era necesară pentru a putea concura cu economiile în ascensiune şi ea este încă necesară.

Actuala criză ne arată că statele membre care au răspuns acestei solicitări au acum rezultate mai bune decât altele. Celelalte state membre se confruntă acum cu deficite bugetare majore, iar faptul că statele membre care nu au dat curs solicitării noastre îşi transferă acum aceste deficite reprezintă o ameninţare pentru stabilitatea monedei noastre.

Doresc să solicit Comisiei să monitorizeze statele membre pentru a asigura faptul că acestea respectă Pactul de stabilitate. Numai în acest mod putem evita scăparea de sub control a costurilor acestei crize. Măsurile de asistenţă temporară care trec testul de viabilitate pot, aşadar, să fie aplicate la o scară limitată. Pe lângă toate planurile noi, este evident faptul că vechile acorduri trebuie respectate.

 
  
MPphoto
 

  Sergej Kozlík (NI) (SK) Europei Occidentale îi face plăcere să discute despre nevoia de a ajuta ţările din Europa Centrală şi de Est pentru a depăşi criza. Însă, aceiaşi oameni, sau, mai precis, dl Sarkozy, consideră aceste ţări o gaură neagră care reprezintă un risc pentru Uniunea Europeană. Eu resping această generalizare grosolană a unei probleme care afectează ţările vestice în exact acelaşi mod. Rezultatul unor astfel de declaraţii este pierderea încrederii în instituţiile ţărilor din Europa Centrală şi de Est, iar ele par mai degrabă o înjunghiere pe la spate decât o formă de asistenţă.

Săptămâna trecută, liderii europeni au respins protecţionismul, care ar fi echivalat cu ridicarea unei noi cortine de fier într-o Europă unită. Însă, în acelaşi timp, Comisia Europeană a aprobat un ajutor enorm de la stat pentru producătorii de automobile francezi. Această abordare inegală şi discriminatorie este evidentă şi în alte domenii şi, în special, în agricultură. Europa începe să aibă două feţe, dând apă la moară euroscepticilor.

 
  
MPphoto
 

  Gunnar Hökmark (PPE-DE) – Dle Preşedinte, în această dezbatere se discută despre locuri de muncă şi o nouă prosperitate. De aceea, sunt oarecum surprins să aud Grupul Socialist criticându-i pe cei care au fost responsabili de politicile realiste din Europa, deoarece socialiştii, mai mult decât oricine, au solicitat reducerea ratelor dobânzilor în perioada de vârf a economiei, în timp ce în SUA se implementa politica monetară. Politica monetară laxă este cea care, mai mult decât orice, a dus la erodarea economiei americane. Dl Schulz ar trebui să fie recunoscător pentru faptul că Europa şi Banca Centrală Europeană nu l-au ascultat, deoarece, dacă ar fi făcut-o, economia europeană s-ar fi aflat într-o situaţie mult mai gravă. Mă bucur că putem cădea de acord asupra acestui subiect.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru politica pe care o recomandaţi astăzi, pentru că acum vorbiţi despre euroobligaţiuni, care, printre altele, ar duce la creşterea ratelor dobânzilor în ţările din Europa Centrală. Aceasta nu este solidaritate în vremuri de criză financiară şi am face bine să nu îl ascultăm pe dl Schulz nici de această dată.

Trebuie să luăm măsuri, însă trebuie să luăm măsurile adecvate pentru a nu agrava criza şi pentru a asigura stabilitatea.

(Interjecţie din auditoriu)

Nu, nu aţi fost la putere, dar sunteţi vinovat de multe lucruri şi, dacă v-am fi ascultat, ne-am fi aflat într-o situaţie mult mai rea. Acela a fost un acord între mine şi dumneavoastră, nu-i aşa? Apreciez faptul că Parlamentul este de acord că politica dumneavoastră a fost greşită.

Dle Preşedinte, acum avem nevoie de stabilitate. Trebuie să respectăm normele de concurenţă şi normele privind ajutoarele de la stat pentru eliminarea barierelor şi asigurarea unor schimburi comerciale deschise, deoarece exporturile necesită mai multe importuri iar importurile necesită exporturi. Aceasta este modalitatea prin care putem crea mai multe locuri de muncă.

 
  
MPphoto
 

  Guido Sacconi (PSE)(IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, un minut este suficient doar pentru o telegramă. Titlul telegramei mele, pe care o voi trimite Consiliului European, a fost deja dat de dl Schulz şi dl Rasmussen, care au spus că trebuie să facem mai multe, în special în ceea ce priveşte situaţia socială urgentă, prin intermediul unor politici financiare şi fiscale noi, dure. Daţi-mi voie să transmit un mesaj suplimentar: pe măsură ce traversăm această criză, este, cu siguranţă, extrem de important să minimizăm impactul social, dar este, de asemenea, important să avem un parcurs ferm, astfel încât să aflăm dacă vom ieşi din criză învingători sau pierzători din perspectiva concurenţei mondiale, care va deveni din ce în ce mai acerbă în contextul căutării unei economii mai ecologice, mai inteligente, cu un consum redus de carbon.

De aceea, toate măsurile, la toate nivelurile, de la cel local la cel european, trebuie să ţină seama de acest obiectiv. Consiliul trebuie să dea un mandat puternic pentru negocierile premergătoare Conferinţei de la Copenhaga, astfel încât să nu pierdem această oportunitate, care este şi una economică. Mandatul trebuie sprijinit prin finanţarea corespunzătoare a ţărilor în curs de dezvoltare care să le permită să ni se alăture.

 
  
MPphoto
 

  Sophia in 't Veld (ALDE)(NL) Dle Preşedinte, această criză reprezintă un test pentru Europa. Acum, cetăţenii se aşteaptă ca Europa să acţioneze şi de aceea este greu de înţeles faptul că mulţi lideri naţionali, chiar şi acum, rămân adepţii politicii de tipul „fiecare pentru el”. Europa nu este suma a 27 de interese naţionale. Din acest punct de vedere, ar fi o greşeală capitală să divizăm din nou Europa între est şi vest.

Dle Preşedinte, liberalii doresc să investească în viitor, nu în greşelile trecutului. Obiectivele Strategiei de la Lisabona nu trebuie suspendate. Dimpotrivă, trebuie să depunem mai multe eforturi pentru educaţie şi cercetare, inovaţie, durabilitate şi o piaţă europeană puternică.

Dle Preşedinte, bancherii care irosesc banii noştri sunt demni de dispreţ, însă, dle Schulz, politicienii care lasă deficitele şi datoriile pe umerii generaţiilor mai tinere sunt la fel de iresponsabili. Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa subscrie la ideea centrală a raportului Ferreira. Doar prin intermediul unor soluţii cu adevărat europene şi orientate către viitor vom putea veni cu un răspuns hotărât în faţa crizei. Pentru Europa, este acum ori niciodată.

 
  
MPphoto
 

  Dariusz Maciej Grabowski (UEN) (PL) Dle Preşedinte, Uniunea Europeană are neapărată nevoie de o strategie veritabilă de redresare economică. Eficienţa strategiei depinde de îndeplinirea condiţiilor următoare. În primul rând, UE are nevoie de un buget mai mare, şi nu de reducerea acestuia de la 1% la 0,8% din PIB, aşa cum susţin unele ţări. În al doilea rând, trebuie restabilită libertatea politicii bugetare şi fiscale, iar încercările de a impune şi standardiza aceste politici trebuie abandonate. În al treilea rând, trebuie să se renunţe la presiunile exercitate asupra noilor state membre de a adera la zona euro. În al patrulea rând, trebuie introdus un sistem precis de supraveghere a fluxului de capital financiar, iar transferul de capital din noile state membre către statele bogate trebuie oprit. În prezent, sumele transferate în cadrul acestei proceduri rapace se ridică la zeci de milioane de euro, ceea ce ruinează noile state membre. În al cincilea rând, ar trebui să ne direcţionăm sprijinul şi ajutorul în primul rând către ţările şi regiunile care au fost cel mai grav afectate şi nu, aşa cum se face astăzi, să închidem şantierele navale din Polonia, în vreme ce în Franţa şi în Germania, locurile de muncă sunt protejate. În al şaselea rând, programul de investiţii în infrastructură trebuie să fie destinat eliminării diferenţelor şi subdezvoltării, în special în noile state membre.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Őry (PPE-DE)(HU) Dle Preşedinte, suntem cu toţii conştienţi de faptul că, în situaţia actualei crize economice, importanţa politicii privind ocuparea forţei de muncă şi a Strategiei de la Lisabona a crescut şi de aceea noi, legislatorii europeni şi factorii de decizie, trebuie să ne străduim să eficientizăm cât se poate de mult aplicarea orientărilor politicii de ocupare a forţei de muncă şi să obţinem rezultate cât mai bune. După cum a demonstrat şi rezultatul votului din Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, există un acord deplin în rândul grupurilor politice privind faptul că orientările referitoare la politica de ocupare a forţei de muncă pentru perioada cuprinsă între 2008 şi 2010 constituie un cadru adecvat – şi totuşi suficient de flexibil – pentru obiectivele care trebuie atinse. În acest context, sarcina statelor membre este de a determina aspectele cheie care se potrivesc situaţiilor lor distincte şi să dezvolte diversele orientări, dându-le un conţinut real. Astfel, acest cadru reprezintă un bun instrument, a cărui creare reprezintă un succes european comun. Pe de altă parte, sarcina statelor membre este de a pune cu adevărat în practică acest instrument remarcabil.

Aşadar, succesul depinde de îndeplinirea a două condiţii: stabilirea unor obiective adecvate şi aplicarea practică a unei politici care să fie în concordanţă cu aceste obiective. Prima condiţie – să spunem – a fost deja îndeplinită şi, de aceea, după părerea mea, în perioada următoare trebuie să ne axăm pe urmărirea dezvoltării şi aplicării de către statele membre a conţinutului orientărilor privind politica de ocupare a forţei de muncă. Nu putem ignora faptul că situaţiile economice şi nivelul datoriilor diferă în rândul diverselor state membre, ceea ce înseamnă că acestea nu au aceeaşi libertate de mişcare când vine vorba de cuantumul investiţiilor pe care le pot face în domeniul ocupării forţei de muncă şi al resurselor umane. Însă trebuie să fim uniţi dintr-un alt punct de vedere: fiecare stat membru trebuie să sporească nivelul investiţiilor legate direct de ocuparea forţei de muncă proporţional cu capacitatea sa. Trebuie să recunoaştem faptul că succesul programelor de stimulare economică lansate de statele membre este strâns legat de îndeplinirea obiectivelor UE. De aceea, trebuie să armonizăm abordările din domeniul politicii economice mai atent decât în trecut şi, ţinând seama de acest lucru, sperând că va exista un consens între grupurile politice, vă solicit să sprijinim raportul Andersson şi să votăm pentru adoptarea lui.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: RODI KRATSA-TSAGAROPOULOU
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Pervenche Berès (PSE).(FR) Doamnă preşedintă, domnule Vondra, domnule comisar, Europa poate face multe, însă, pentru aceasta, trebuie să pună diagnosticul corect: cu toate acestea, în momentul de faţă, criza este subestimată. Europa trebuie să asigure resursele adecvate: cu toate acestea, în momentul de faţă, planul de redresare nu este de ajuns. Europa trebuie să elibereze resursele financiare necesare. Cu toate acestea, în momentul de faţă, dezbaterea privind euro-obligaţiunile a ajuns într-un impas. Ea trebuie relansată. Dacă Europa vrea să acţioneze inteligent pe scena internaţională, atunci trebuie, de asemenea, să dea un exemplu în ceea ce priveşte reglementarea şi supravegherea pieţelor financiare.

Dle Barroso, iniţiativa dumneavoastră referitoare la activitatea desfăşurată de grupul dlui Jacques de Larosière a fost utilă, inteligentă şi excepţională. Această activitate se află acum în faţa noastră. Realizaţi un pachet Delors şi folosiţi această activitate ca bază pentru punerea în aplicare!

Acest raport a fost adoptat în unanimitate, deşi grupul a fost format din culturi şi persoane de origini foarte diferite. Prin urmare, s-a găsit consensul european pe care îl căutăm de ani de zile.

Dacă permiteţi naţiunilor să se divizeze în urma acestui rezultat, nu va exista o supraveghere europeană a pieţelor financiare.

 
  
MPphoto
 

  Filiz Hakaeva Hyusmenova (ALDE)(BG) Contribuţia politicii de coeziune devine şi mai importantă în contextul unei crizei economice. Sectorul bancar, închiderea capacităţii de producţie, lipsa lichidităţilor şi contracţia pieţei muncii reprezintă probleme fundamentale pentru statele membre. Până acum, politica de coeziune a dispus de propriile instrumente financiare, însă criza ne obligă la adoptarea unor soluţii adecvate şi inovatoare.

Sprijinul bazat pe fondurile UE ar trebui direcţionat acum spre domeniile vizate. Fondurile structurale ar trebui folosite mai activ şi mai adecvat situaţiei. Statele membre ar trebui să îşi concentreze atenţia asupra împuternicirii beneficiarilor de a controla fondurile. Sper, mai degrabă, într-o simplificare a procedurilor pentru fondurile structurale din partea Comisiei, ceea ce nu trebuie să se realizeze în detrimentul controlului distribuţiei şi al cheltuirii fondurilor. Consider că raportul privind politica de coeziune şi investiţiile în economia reală vor furniza idei pentru lupta împotriva crizei şi vor fi utile măsurilor ulterioare de stimulare a activităţii economice pe care le aşteptăm de la reuniunea la nivel înalt a Uniunii Europene. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Rolf Berend (PPE-DE) – Doamnă preşedintă, domnule Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, domnilor comisari, doamnelor şi domnilor, raportul domnului Kirilov se referă în primul rând la modificările aduse celor trei regulamente privind fondurile structurale 2007-2013 în scopul de a îmbunătăţi fluxul de numerar şi lichidităţile în statele membre. Aceasta este o măsură de luptă împotriva crizei economice pe care o putem sprijini necondiţionat.

În prezent, statelor membre li se solicită, spre exemplu, să folosească în totalitate posibilităţile de sprijinire a investiţiilor în eficienţa energetică şi în energiile regenerabile pentru locuinţe şi noile oportunităţi de investiţii în locuinţe în general. Aceste măsuri planificate vor contribui la accelerarea, simplificarea şi creşterea flexibilităţii întrebuinţării fondurilor structurale şi a fondurilor de coeziune. Trebuie să subliniez că aceste măsuri nu contravin liberei concurenţe, standardelor sociale şi punerii în aplicare a regulamentelor privind protecţia mediului şi a climei în interiorul Comunităţii.

Acum, statele membre au responsabilitatea de a garanta cofinanţarea banilor furnizaţi de fondurile structurale europene cu scopul de a le putea folosi în totalitate. Trebuie salutată şi susţinută cererea din raport referitoare la simplificarea demersurilor administrative şi a punerii în aplicare a fondurilor.

Domnilor comisari, aşteptăm cu nerăbdare alte propuneri privind acest subiect din partea Comisiei în 2009. Este important să subliniem importanţa măsurilor de susţinere a ocupării forţei de muncă şi a mediului de afaceri pentru o redresare economică reuşită. Cu toate acestea, statelor membre ar trebui să li se ceară insistent să folosească la scară largă fondurile structurale pentru promovarea sau crearea de locuri de muncă în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii.

Comisia a luat pe deplin în considerare amendamentele noastre. Trebuie să sprijinim fără niciun fel de rezerve acest raport. Felicitări, dle Kirilov.

 
  
MPphoto
 

  Enrique Barón Crespo (PSE)(ES) Doamnă preşedintă, domnule Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, domnule vicepreşedinte al Comisiei, doamnelor şi domnilor, cel mai bun omagiu pe care îl putem aduce lui Jean Monnet este să acţionăm în unitate, cu hotărâre şi perseverenţă, aşa cum a făcut acesta atunci când a organizat efortul logistic în timpul celor două războaie mondiale – efortul Aliaţilor, care le-a permis să câştige războiul. Aceasta înseamnă că noi, cele 27 de state membre, trebuie să acţionăm împreună.

În calitate de socialişti, solicităm insistent ca aceasta să cuprindă trei acţiuni prioritare: în primul rând, consolidarea planului de stimulare şi redresare din sfera bugetară şi, de asemenea, controlul şi organizarea Europei.

În al doilea rând, trebuie să dezvoltăm o solidaritate adevărată între cele 27 de state membre. Nu ştiu dacă guvernul şi parlamentul ceh, care ţin în mână Tratatul de la Lisabona, ştiu că în al doilea articol al acestuia apare pentru prima dată cuvântul „solidaritate”.

În al treilea rând, trebuie să combatem găurile negre ale globalizării, şi anume paradisurile fiscale.

 
  
MPphoto
 

  Chris Davies (ALDE)(EN) Doamnă preşedintă, doresc să fac referire la strategia noastră şi la pregătirile pentru Conferinţa de la Copenhaga privind schimbările climatice, care va avea loc anul acesta, în cadrul căreia am preluat rolul de lideri, care este însă ameninţată de recesiunea economică şi care ne impune să practicăm standarde mai joase. Permiteţi-mi să vă dau un exemplu.

Cu mai bine de trei ani în urmă, am stabilit noi cerinţe pentru producătorii de maşini cu scopul de a schimba agenţii frigorifici pe care aceştia îi folosesc la producerea aerului condiţionat, care, în momentul de faţă, au un potenţial de încălzire globală de 1400 de ori mai mare decât dioxidul de carbon. Am stabilit că aceasta se va realiza pentru toate modelele noi de maşini începând cu 2011.

Însă acum auzim că unii producători – din câte am înţeles, în frunte cu Ford şi General Motors – încearcă să speculeze lacunele pentru a se sustrage acestei obligaţii. Luna aceasta va avea loc o reuniune a autorităţilor naţionale competente în domeniul omologării de tip. Este foarte important ca domnul comisar Verheugen să intervină şi să clarifice faptul că nu intenţionăm să practicăm standarde mai joase şi că aceşti agenţi frigorifici trebuie înlocuiţi până în 2011.

Dacă cedăm acum, deschidem porţile acţiunilor de lobby din partea industriilor din afara graniţelor, iar rolul nostru de lider în ceea ce priveşte schimbările climatice va fi grav afectat.

 
  
MPphoto
 

  Costas Botopoulos (PSE)(EN) Doamnă preşedintă, aceste trei rapoarte extrem de importante au fost realizate de raportori socialişti, bineînţeles că nu din întâmplare. Obiectivul acestor rapoarte, amendamentele care vor fi propuse de deputaţii socialişti pentru a le îmbunătăţi şi, de asemenea, dezbaterea de azi, consider că arată clar că există politici distincte: politici distincte de dreapta şi de stânga în ceea ce priveşte criza. Politica de dreapta este destul de simplă: criza este un lucru rău, însă trebuie să avem răbdare, va trece; trebuie să luăm nişte măsuri tehnice, iar lucrurile se vor linişti de la sine şi trebuie să ne arătăm simpatia faţă de populaţia care va avea de suferit.

Poziţia socialiştilor este mult mai complexă. Noi considerăm că trebuie să rezolvăm problema de la rădăcină, să tăiem rădăcinile crizei, trebuie să schimbăm radical paradigma economică, trebuie să schimbăm şi să stopăm toate speculaţiile care ne-au adus la această criză financiară. Aceasta nu a fost o criză neutră, ci o criză cauzată de politici specifice, duse mai ales de guvernele de dreapta.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Paul Gauzès (PPE-DE) – (FR) Doamnă preşedintă, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, în aceste vremuri de criză, concetăţenii noştri aşteaptă multe de la Europa. Europa nu trebuie să îi dezamăgească.

Bineînţeles, dacă suntem realişti, trebuie să recunoaştem că resursele financiare europene sunt limitate şi trebuie să vedem cum le-am putea îmbunătăţi. Cu toate acestea, Europa va ieşi mai mult în faţă şi va avea mai mult succes dacă va da dovadă de o voinţă politică mai puternică.

Desigur, aceasta presupune, în primul rând, să acţioneze ca un catalizator pentru acţiunile şi eforturile statelor membre, dar şi să adopte o abordare coordonată la nivel european. Planul de redresare este, în esenţă, o trusă de instrumente pentru promovarea restructurării. Rolul BEI trebuie consolidat.

Europa trebuie să acţioneze pentru a defini o strategie economică inovativă şi clară. Operatorii economici au nevoie de perspective şi de stabilitate juridică. În primul rând, este important să se reglementeze serviciile financiare astfel încât instituţiile bancare să îşi poată juca rolul principal, şi anume acela de a finanţa dezvoltarea economică.

Textele care sunt pregătite la momentul actual pentru directivele privind cerinţele de capital ale băncilor şi companiilor de asigurări şi regulamentele privind agenţiile de rating trebuie să contribuie în acest sens. Prin textele privind agenţiile de rating trebuie să se pună în aplicare lecţiile învăţate în urma neajunsurilor constatate.

Există o nevoie la fel de urgentă de a asigura o supraveghere europeană a activităţilor financiare reglementate. Raportul grupului de Larosière formulează o serie de propuneri utile şi oportune care ar trebui puse în aplicare în cel mai scurt timp.

Trebuie, de asemenea, să oferim Europei o politică industrială adecvată, efectivă şi modernă. În această privinţă, trebuie să împăcăm nevoile pentru o dezvoltare durabilă cu cerinţa unei baze industriale de înaltă calitate pentru a produce bogăţie şi pentru a crea locuri de muncă.

În aceste vremuri de criză, este de preferat să nu fie perturbate sectoarele care funcţionează normal prin adoptarea unor norme sau regulamente a căror eficienţă nu a fost suficient dovedită. De exemplu, în sectorul automobilelor, care se confruntă în momentul de faţă cu grave dificultăţi, este importantă extinderea regulamentului privind exceptarea distribuţiei de automobile, care expiră în 2010.

De asemenea, trebuie să fim vigilenţi atunci când negociem acordul bilateral cu Coreea, deoarece acesta ar putea fi foarte favorabil industriei noastre.

 
  
MPphoto
 

  Brian Simpson (PSE)(EN) Doamnă preşedintă, prin contribuţia mea de azi voi sublinia nevoia de investiţii: investiţii în locuri de muncă, investiţii în mediu şi investiţii în toate ramurile economiei noastre. În această privinţă, investiţiile în infrastructura de transport şi, în special, în infrastructura de căi ferate sunt decisive, nu doar pentru a ne asigura o reţea feroviară de talie mondială, dar şi pentru protecţia şi crearea de noi locuri de muncă şi pentru coeziunea socială.

Haideţi să trecem pe prim plan electrificarea reţelei de căi ferate, pentru că în urma acesteia vom avea atât beneficii de transport, cât şi de mediu. Haideţi să investim în reţelele noastre de transport RTE. Haideţi să creăm un plan de redresare care să se fie caracterizat prin conţinut şi acţiune, şi nu prin cuvinte.

Am eşuat deja prin faptul că nu am făcut nimic şi am lăsat pieţele să decidă. A sosit momentul pentru o acţiune europeană comună, în care să punem oamenii pe primul loc, iar interesele personale pe ultimul. Noi, cei care ne aflăm de această parte a adunării, nu suntem pregătiţi să-l jucăm pe Ponţiu Pilat şi să ne spălăm pe mâini în această problemă. Dorim să acţionăm, dar într-un mod decisiv.

 
  
MPphoto
 

  Péter Olajos (PPE-DE) (HU) Sunt de părere că actuala criză economică îşi are rădăcinile în supraconsum şi în criza de mediu şi că trebuie să căutăm soluţii tot în aceste domenii. Ajungem într-o perioadă importantă în ceea ce priveşte politica din domeniul climei, dat fiind că, la sfârşitul acestui an, la Copenhaga, trebuie să ajungem la un acord privind noile obiective comune pentru lupta împotriva încălzirii globale. Sarcina este, prin urmare, una măreaţă şi nu trebuie să greşim sau să o amânăm. Textele juridice de care dispunem nu doar definesc cadrul şi stabilesc principalele orientări, ci indică şi paşii reali şi concreţi care trebuie făcuţi în continuare. Pentru a obţine o scădere a gazelor cu efect de seră de 25-40%, după cum recomandă oamenii de ştiinţă, şi pentru a opri declinul biodiversităţii, avem nevoie de resurse financiare importante.

În ultimii ani, am avut plăcerea să vizitez împreună cu delegaţiile parlamentare Bangladesh, China, India şi, cel mai recent, Guyana, iar, ca rezultat, convingerea mea în această privinţă a devenit şi mai puternică. Pe de-o parte, trebuie să susţinem ţările în curs de dezvoltare, însă nu putem face acest lucru decât prin investiţii transparente şi atent monitorizate şi, pe de altă parte, veniturile provenite din licitarea cotelor de emisie de gaze cu efect de seră din UE ar trebui, de asemenea, folosite pentru susţinerea măsurilor de promovare la adaptare ale ţărilor în curs de dezvoltare. Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară recomandă un total de 30 de miliarde de euro în acest sens până în 2020. Este vorba de o sumă enormă, iar utilizarea ei adecvată este o mare provocare.

Mai mult, lupta împotriva schimbărilor climatice oferă Europei o şansă extraordinară de a dezvolta noi tehnologii şi de a crea noi locuri de muncă în vederea promovării securităţii energetice. ONU şi noua administraţie SUA, precum şi o serie de guverne europene au recunoscut, de asemenea, că, pentru a ieşi din criza globală, avem nevoie nu doar de o sursă de energie nouă şi eficientă, ci şi de un motor care să funcţioneze conform noilor principii de organizare, şi că actuala recesiune economică ascunde adevărata problemă cu care se confruntă omenirea şi Europa, şi anume criza de mediu. „Noua ordine” ecologică este o şansă istorică de rezolvare a ambelor crize în acelaşi timp.

 
  
MPphoto
 

  Gianni Pittella (PSE).(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, consider că a fost o greşeală, mai ales din partea Comisiei, să subestimeze de la început dimensiunea crizei şi că este o greşeală ca şi la momentul actual să organizăm reuniuni repetate la nivel înalt care au ca rezultat declaraţii de principiu, dar care nu sunt urmate de decizii coerente şi practice. Răspunsurile date de rapoartele noastre problemelor foarte grave ale publicului european sunt convingătoare şi la înălţimea aşteptărilor.

Totuşi, acestei adunări i se solicită să construiască o punte prin introducerea instrumentului euro-obligaţiunilor, susţinut în mod repetat de dl Mauro, de mine şi de aproape 200 de membri, un instrument – poate singurul – capabil să genereze resursele financiare de care bugetul nostru stors nu dispune, să finanţeze măsuri de criză, reţele transeuropene, energii curate, cercetarea şi banda largă, lupta împotriva sărăciei şi programul Erasmus pentru tineri. Marele Jacques Delors – şi voi încheia prin acesta – ne-a arătat calea. Să o urmăm cu curaj.

 
  
MPphoto
 

  Avril Doyle (PPE-DE)(EN) Doamnă preşedintă, pe fundalul crizei economice şi financiare globale şi al pachetelor de stimulente de mai multe miliarde, există o imensă oportunitate de a creşte eficienţa energetică, securitatea energetică prin energii regenerabile viabile şi de a conduce tehnologiile verzi spre o „nouă ordine” ecologică. Cu alte cuvinte, să transformăm această criză într-o oportunitate pe termen lung, în folosul nostru, al tuturor.

Salut cele două alternative de finanţare inovatoare pentru lupta împotriva schimbărilor climatice la nivel global din comunicarea recentă a Comisiei. La fel ca autoarea rezoluţiei de pe ordinea de zi, solicit insistent statelor membre să acţioneze în conformitate cu aceste propuneri şi, de asemenea, solicit ca la reuniunea la nivel înalt a şefilor de stat şi de guvern, care va avea loc săptămâna viitoare, să se onoreze declaraţia făcută în cadrul reuniunii la nivel înalt din 12 decembrie anul trecut, care ar trebui făcută publică, de preferat împreună cu textul final al rapoartelor UE-ETS, deoarece, altfel, nu va apărea în Jurnalul Oficial.

În acest sens – şi solicit insistent preşedintelui în exerciţiu, domnului comisar şi doamnei preşedinte să ţină minte – avem nevoie de o declaraţie tripartită din partea celor trei instituţii. În declaraţia din decembrie se preciza: „Consiliul European reaminteşte că statele membre vor stabili, în conformitate cu cerinţele lor constituţionale şi bugetare corespunzătoare, modul de întrebuinţare a veniturilor generate de licitarea cotelor în cadrul sistemul comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră. Acesta ia la cunoştinţă de bunăvoinţa acestora de a folosi cel puţin jumătate din această sumă pentru acţiuni ce vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, diminuarea şi adaptarea la schimbările climatice, pentru măsuri de evitare a despăduririlor, de dezvoltare a energiilor regenerabile, a eficienţei energetice, precum şi a altor tehnologii care să contribuie la trecerea la o economie sigură şi durabilă, bazată pe un consum redus de carbon, printre acestea incluzând şi consolidarea capacităţilor, a transferurilor de tehnologie, a cercetării şi a dezvoltării”.

Şi urmează: „În contextul încheierii unui acord internaţional privind schimbările climatice la Copenhaga în 2009 şi pentru cei ce îşi doresc acest lucru, o parte din această sumă va fi folosită la autorizarea şi finanţarea acţiunilor de diminuare şi adaptare la schimbările climatice în ţările în curs de dezvoltare care vor ratifica acest acord, în special în ţările cel mai puţin dezvoltate. În cadrul Consiliului European de primăvară din 2009, se vor lua şi alte măsuri în această privinţă”.

Aştept cu nerăbdare un rezultat onorabil al declaraţiei din cadrul reuniunii şefilor de stat şi de guvern care va avea loc săptămâna viitoare.

 
  
MPphoto
 

  Harlem Désir (PSE)(FR) Doamnă preşedintă, prea puţine, prea târziu, inadecvat coordonate, lipsite de solidaritate, subdimensionate: acestea sunt adevăratele reacţii provocate de planul de redresare al Uniunii Europene şi de propunerile Comisiei la acest nivel.

Motivul este foarte simplu: aruncând o privire asupra estimărilor iniţiale, suntem cu toţii obligaţi să recunoaştem că profunzimea crizei a fost subestimată, fie că este vorba despre căderea cu adevărat spectaculoasă a producţiei industriale din Regatul Unit şi Franţa, de exemplu, despre scăderea comerţului internaţional şi a exporturilor Germaniei sau despre estimările cu privire la creşterea ratei şomajului. Prin urmare, am ferma convingere că, în momentul de faţă, ne aflăm foarte departe de răspunsul care să se potrivească, spre exemplu, cu ceea ce a pus în aplicare administraţia Obama în Statele Unite.

Încă o dată, ne confruntăm cu o vizibilă lipsă de solidaritate şi cu un grad înalt de timiditate. În martie, am văzut cum Ecofin refuză o creştere a planurilor de redresare şi vedem cum ţările din Europa de Est sunt nevoite să solicite ajutor de la FMI. Acesta este un eşec lamentabil care pune în discuţie solidaritatea europeană; permitem tot mai multe planuri naţionale de salvare pentru sectorul industrial şi ne limităm doar la invocarea unei respingeri a protecţionismului. Adevărul este că singurul răspuns real ar fi un plan european de salvare şi de redresare pentru sectorul automobilelor.

Consider că, în acest moment, cererea Grupului Socialist din Parlamentul European este extrem de clară: dorim investiţii masive. Pentru că ne referim adesea la criza din 1929, să luăm exemplul, ca o comparaţie, al planului New Deal al lui Roosevelt, care a cheltuit 3,5% din PIB timp de şapte ani. Pentru Europa, azi, aceasta ar fi echivalentul a 400 de miliarde de euro pe an timp de mai mulţi ani. Prin urmare, considerăm că împrumuturile de facilităţi şi euro-obligaţiunile ar trebui să devină disponibil, că ar trebui să se investească masiv în tehnologia verde, în izolaţia clădirilor, în transportul modern şi în sectorul energetic şi că ar trebui să existe un plan de susţinere pentru victimele restructurărilor şi ale şomajului şi o indicaţie privind felul în care pot fi ajutate persoanele care nu au un loc de muncă, spre exemplu, prin extinderea domeniului de aplicare a Fondului european pentru adaptare la globalizare.

 
  
MPphoto
 

  Cornelis Visser (PPE-DE)(NL) Doamnă preşedintă, în aceste vremuri de criză economică, Parlamentul European ar trebui să joace rolul câinelui de pază, în special în ceea ce priveşte prevenirea protecţionismului.

Am realizat împreună piaţa internă, care ne-a adus multă prosperitate. Nu doar ţările din vestul Europei, ci şi cele din Europa Centrală au beneficiat pe deplin de aceasta. Nu ar trebui să permitem ca aceste realizări să ne scape printre degete, atunci când ne confruntăm cu o problemă mai veche. Noi, deputaţii în Parlamentul European, ar trebui să ne opunem unor propuneri precum cele de sprijinire a industriei franceze a automobilelor, care ar putea afecta nefavorabil şi alte ţări europene.

Parlamentul ar trebui să fie un câine de pază şi în ceea ce priveşte puterea de cumpărare a monedei euro. Nu putem accepta ca unele ţări să recurgă la datorii naţionale fără nicio limită. În Europa, am fost de acord asupra aşa-numitului Pact de stabilitate şi de creştere. Ştim că ar trebui să extindem temporar posibilităţile de susţinere a băncile, ca urmare a crizei financiare. Totuşi, aceasta ar trebui să fie o excepţie.

Nu este nevoie să se asigure sprijin structural altor sectoare economice. Statele membre nu dispun de fonduri în acest sens, iar dacă ar fi să apeleze la euro-obligaţiuni, generaţiile următoare ar putea fi împovărate de datorii, iar euro ar deveni o monedă slabă. Mă opun acestui lucru.

Pe scurt, ar trebui să acţionăm ca un câine de pază în ceea ce priveşte lupta împotriva protecţionismului şi protejarea valorii euro.

 
  
MPphoto
 

  Libor Rouček (PSE)(CS) Doamnelor şi domnilor, în scurta mea intervenţie de azi aş dori să mă concentrez asupra unui domeniu important, care sper că va fi dezbătut şi soluţionat cu succes în cadrul reuniunii Consiliului European, şi, anume, domeniul politicii energetice. Ştim cu toţii că Uniunea Europeană trebuie să îşi consolideze securitatea şi independenţa energetică şi infrastructura energetică, ceea ce presupune conectarea la conductele de petrol şi extinderea acestora, a conductelor de gaz şi a liniilor electrice dintre state şi regiuni. De asemenea, trebuie să ne mărim rezervele de petrol şi gaze naturale. Dorim să creştem ponderea energiilor regenerabile, eficienţa energetică a clădirilor şi a produselor şi să mărim numărul investiţiilor în cercetare şi în măsuri pentru diminuarea efectelor schimbărilor climatice. Sunt pe deplin convins că măsurile şi investiţiile care trebuie realizate în domeniul politicii energetice, pe lângă faptul că vor soluţiona problemele energetice şi de climă, vor avea un efect foarte pozitiv şi puternic într-un moment de criză economică, prin impulsionarea creşterii economice şi creşterea locurilor de muncă.

 
  
MPphoto
 

  Rumiana Jeleva (PPE-DE)(BG) Doamnelor şi domnilor, salut eforturile depuse de instituţiile europene pentru evidenţierea măsurilor luate în scopul unor acţiuni coordonate ale statelor membre şi ale Comisiei pentru rezolvarea crizei economice. Este deja binecunoscut faptul că planul de coeziune al Uniunii Europene reprezintă o contribuţie importantă la Planul european de redresare economică şi este cea mai mare sursă de investiţie a Comunităţii în economia reală. Ca gest de recunoaştere a acestor eforturi, Parlamentul European susţine amendamentele la regulamentul privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune, în vederea simplificării şi accelerării gestionării financiare a fondurilor UE. Sper ca beneficiarii să aibă de câştigat în urma acestei simplificări, pentru că, de fapt, lor li se adresează aceste fonduri. Acest aspect este deosebit de important pentru statele membre mai sărace ale Uniunii Europene.

O sarcină importantă cu care se mai confruntă statele membre este aceea de a garanta finanţarea necesară pentru ca resursele UE să fie cheltuite după cum s-a stabilit. Fără a încălca regulile liberei concurenţe şi standardele unei bune gestionări, statele membre ar trebui să folosească procedurile simplificate pentru finanţarea proiectelor. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

 
  
MPphoto
 

  Atanas Paparizov (PSE)(EN) Doamnă preşedintă, este clar că aspectul european al planului de redresare economică şi susţinerea sa financiară sunt foarte neînsemnate în comparaţie cu eforturile statelor membre. Cu toate acestea, sper că Consiliul va adopta un plan de susţinere a interconexiunilor energetice dintre ţări, astfel încât efectele unei viitoare crize a gazelor să fie cât mai mici.

Totuşi, solidaritatea s-ar putea exprima prin flexibilizarea criteriului pentru MCS 2, zona euro şi adoptarea monedei euro de către ţările care doresc acest lucru. Este evident faptul că statele membre care acum trebuie să depună eforturi mari pentru a menţine o rată stabilă a cursului de schimb au nevoie de mai mult sprijin pentru a putea parcurge toate etapele necesare pentru a deveni membre ale zonei euro şi, prin aceasta, pentru a preveni efectele crizei economice. Sper ca aceasta să fie una dintre deciziile luate în viitorul apropiat, având în vedere că există flexibilitate pentru membrii care sunt deja în zona euro.

 
  
MPphoto
 

  Danutė Budreikaitė (ALDE)(LT) Deşi în principiu sunt de acord cu Planul european de redresare economică, aş dori să atrag atenţia asupra a două aspecte: emiterea euro-obligaţiunilor şi extinderea zonei euro. Emiterea euro-obligaţiunilor nu reprezintă un instrument adecvat de consolidare a zonei euro şi nici nu este momentul adecvat, într-o Europă afectată de criza financiară, economică şi socială. Există 16 membri în zona euro, ale căror economii vor beneficia de susţinere, însă ce se va întâmpla cu celelalte 11 ţări? S-a propus că ar trebui să permitem ca euro-obligaţiunile să fie achiziţionate doar de coroana suedeză şi de cea daneză. Ce ar însemna aceasta pentru noile state membre, care, din diferite motive obiective, nu se află în zona euro? Care este preţul împrumuturilor pe care ar trebui să-l plătească? Lituaniei nu i s-a permis introducerea monedei euro deoarece inflaţia depăşea cu 0,07% limita maximă a indicatorului, deşi, timp de 10 ani, nici măcar un singur membru al zonei euro nu a respectat toţi indicatorii. Litasul lituanian a fost deja corelat cu euro timp de 4 ani. Oare nu a sosit timpul să privim dintr-o perspectivă mai creativă schimbările ce au loc în lume şi să extindem zona euro, ajutând astfel UE să iasă mai uşor din criză?

 
  
MPphoto
 

  Mieczysław Edmund Janowski (UEN)(PL) Doamnă preşedintă, titlul raportului domnului Kirilov, pentru care îl felicit, sugerează că e posibil să vorbim despre o economie care nu există. Au apărut o economie virtuală şi bani virtuali, însă semnăturile bancherilor şi auditorilor sunt reale şi arată că totul este în regulă. Cu toate acestea, se pare că nu este adevărat şi că totul e o cacealma.

În prezent, trebuie să facem faţă provocărilor unei crize economice şi morale. În acest context, investiţiile în dezvoltarea regională şi în coeziune sunt logice şi necesare. Aceasta s-ar traduce prin kilometri de şosele, căi ferate şi aeroporturi modernizate. Ar trebui să investim în cunoaştere şi educaţie şi în soluţii inovatoare, în special în legătură cu întreprinderile mici şi mijlocii. Ar trebui să limităm cu adevărat birocraţia. Astfel se vor crea locuri de muncă pentru mii de persoane şi se vor asigura surse de venit. Aceasta va duce la o adevărată punere în aplicare a politicii de solidaritate şi nu a protecţionismului. Tratatul de la Lisabona va deveni o realitate.

 
  
MPphoto
 

  Emmanouil Angelakas (PPE-DE)(EL) Doamnă preşedintă, trebuie luate măsuri specifice de mobilizare a sectoarelor economice, pentru ca acestea să poată fi ajutate în lupta împotriva crizei.

Mai important, atunci când au legătură cu politica regională şi cu politica de coeziune, este cert faptul că acestea afectează majoritatea cetăţenilor şi a întreprinderilor, în special întreprinderile mici şi mijlocii.

Iniţiativele de simplificare a regulamentelor privind Fondul european de dezvoltare regională şi alte fonduri şi măsuri structurale, precum consolidarea investiţiilor în folosirea surselor de energie regenerabile în locuinţe, simplificarea regulamentelor şi plăţile în avans şi cheltuielile eligibile şi sumele forfetare, vor ajuta cu siguranţă la menţinerea locurilor de muncă şi la supravieţuirea întreprinderilor mici şi mijlocii în acest climat economic nesigur.

Eforturile trebuie să crească o dată cu alte iniţiative, pe care Parlamentul European le aşteaptă şi la formularea cărora va juca un rol activ. Se menţine nevoia de a lua măsuri care să aibă impact direct asupra sprijinului financiar acordat cetăţenilor.

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sándor Tabajdi (PSE) (HU) Uniunea Europeană nu s-a mai aflat niciodată într-o situaţie atât de critică. Două principii fundamentale sunt puse sub semnul întrebării: solidaritatea şi unitatea pieţei interne, datorită protecţionismului. Martin Schulz are perfectă dreptate. Comisia Europeană nu a luat nicio măsură concretă pentru a pune ordine pe pieţe sau pentru a reglementa aspectele financiare. Dacă nu ne protejăm solidaritatea, unitatea Uniunii Europene ar putea fi distrusă de egoism şi protecţionism, pentru că există probleme nu doar în afara zonei euro, ci şi în interiorul acesteia. Grecia, Ungaria şi alte state au probleme similare. Aş dori să îi reamintesc domnului Farage că băncile din vestul Europei, companiile din vestul Europei au cumpărat toate acţiunile băncilor şi întreprinderilor din noile state membre, iar acum se sustrag solidarităţii şi nu fac nimic pentru a asigura o bază financiară sigură.

 
  
MPphoto
 

  Martin Schulz (PSE)(DE) Doamnă preşedintă, vă mulţumesc pentru permisiunea de a face o observaţie personală la finalul acestei dezbateri. Aş dori să răspund comentariilor făcute de dl Lehne.

Domnule Lehne, din ceea ce aţi afirmat, am înţeles că socialiştii din Europa au stat la baza crizei. Bineînţeles, ştiam deja acest lucru. În Germania este un principiu binecunoscut că atunci când soarele străluceşte dimineaţa, creştin-democraţii sunt responsabili, dar dacă e gheaţă şi zăpadă, social-democraţii sunt de vină. Suntem cu toţii conştienţi de aceasta. Cu toate acestea, dumneavoastră, membrii Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, puteţi demonstra acum dacă veţi pune în practică, dle Lehne, ceea ce aţi spus atunci când m-aţi atacat pentru că am spus ceva greşit – s-ar putea să mă fi înşelat.

Prin urmare, v-aş ruga să ne vorbiţi despre raportul Ferreira, amendamentul 113, cu privire la solidaritatea dintre statele membre şi închiderea paradisurilor fiscale. Este vorba despre decizia noastră de a ne asigura că UE solicită insistent reuniunii la nivel înalt G20 să închidă paradisurile fiscale. Veţi vota pentru sau împotriva raportului Ferreira? Solidaritatea comunitară dintre zona euro şi statele care se află în afara acesteia şi solidaritatea în interiorul zonei euro. Veţi vota pentru? Şi, în final, stimulentele financiare de 1% sau 1,5% din PIB, prin care Comunitatea doreşte să pună capăt crizei. Veţi vota pentru? Acestea sunt amendamentele 92, 102 şi 113 ale Grupului Socialist din Parlamentul European. Dacă votaţi pentru, atunci, dle Lehne, vă voi cere scuze. Dacă nu veţi vota pentru, atunci va trebui să spun că sunteţi o persoană care ţine discursuri mari, dar care apoi nu votează ca atare.

 
  
MPphoto
 

  Klaus-Heiner Lehne (PPE-DE)(DE) Doamnă preşedintă, vă mulţumesc foarte mult. Voi fi foarte scurt. În primul rând, bineînţeles că socialiştii nu sunt responsabili pentru criză. Niciun membru al adunării nu a afirmat acest lucru. Ştim cu toţii a cui a fost vina, iar aceasta a fost investigată în cel mai mic detaliu. Cu toate acestea, am atras atenţia pe bună dreptate că, timp de mulţi ani, socialiştii au fost responsabili pentru blocarea punerii în aplicare a unor norme clare şi transparente referitoare la fondurile speculative şi la capitalul privat şi am dat exemple în acest sens. Este pur şi simplu o constatare.

În ceea ce priveşte amendamentele la care s-a făcut referire, aş dori să subliniez un singur lucru, şi anume paradisurile fiscale. Suntem în totalitate de acord asupra acestui lucru. Întrebarea este în ce măsură votăm pentru. Azi vom dezbate amendamentul 25 privind rezoluţia referitoare la Strategia de la Lisabona, care vizează exact acest subiect. Grupul va vota pentru. Prin urmare, nu am nicio problemă cu întrebările menţionate.

 
  
MPphoto
 

  Alexandr Vondra , Preşedintele în exerciţiu al Consiliului −Domnule preşedinte, am asistat la o dezbatere foarte lungă şi productivă, iar Preşedinţia le adresează mulţumiri tuturor membrilor acestei adunări pentru comentarii.

Acestea subliniază cu exactitate dificultăţile cu care ne confruntăm în momentul de faţă şi, în special, consecinţele crizei financiare şi economice. Aşa cum am subliniat la început, acesta va fi principalul subiect de dezbatere al următoarei reuniuni a Consiliului European, care va avea loc săptămâna viitoare. În ciuda dimensiunii crizei, Preşedinţia consideră că Uniunea Europeană poate să ajungă la un acord asupra anumitor măsuri care să ne ajute să mergem mai departe.

în faţa acestei crize, nu avem altă opţiune decât să lucrăm împreună. Prin urmare, susţin nenumăratele solicitări din cursul acestei dimineţi în vederea unei mai mari responsabilităţi şi a unei cooperări mai strânse. De asemenea, consider că, pe lângă faptul că putem şi trebuie să acţionăm împreună pentru a rezolva problemele Europei, şi Uniunea Europeană trebuie să aibă un cuvânt de spus în găsirea unei soluţii globale. Chiar dacă vorbim despre o criză adâncă, dacă vom colabora, Europa are toate resursele intelectuale, financiare, umane şi de reglementare necesare pentru a defini şi a pune în aplicare soluţii adecvate.

Joseph Daul a menţionat că următorul Consiliu European nu este doar o simplă reuniune la nivel înalt şi, cu siguranţă, are dreptate. A oferi o soluţie globală începe prin a avea un rol de lider în cadrul conferinţei G20 de la Londra la începutul lunii viitoare. La reuniunea de ieri a Consiliului, miniştrii Ecofin au aprobat termenii de referinţă pentru participarea UE la acea reuniune importantă. S-a ajuns, în special, la un acord cu privire la necesitatea unei colaborări internaţionale mai strânse în ceea ce priveşte politicile macroeconomice şi reglementările financiare globale, care să se bazeze pe transparenţă şi responsabilitate – şi acest aspect ne duce înapoi la dezbaterea cu privire la fondurile speculative şi alte subiecte sensibile. Am fost de acord cu toţii cu privire la o colaborare mai strânsă între autorităţile financiare la nivel internaţional, cu privire la consolidarea FMI şi cu privire la nevoia de a sublinia rolul dezvoltării multilaterale a băncilor în contracararea efectelor crizei asupra populaţiilor celor mai sărace din lume.

Deoarece vorbim despre nevoia de solidaritate, trebuie să fim conştienţi că această solidaritate europeană trebuie să fie însoţită de politici naţionale responsabile privind dezvoltarea financiară durabilă din Europa. Este adevărat că americanii cheltuiesc, însă, de exemplu, ei nu se împrumută de la FMI şi nu au un Pact de stabilitate care să le asigure integritatea zonei lor monetare. Trebuie să investim în viitorul nostru, însă trebuie să procedăm în aşa fel încât să nu subminăm durabilitatea pe termen lung a finanţelor publice sau regulile jocului pe piaţa internă.

Mulţi dintre dumneavoastră au făcut referire în această dimineaţă la preocupări cu adevărat reale ale cetăţenilor faţă de şomajul în creştere. Martin Schulz a afirmat că problema o reprezintă „locurile de muncă, locurile de muncă, locurile de muncă” – şi are dreptate. Într-adevăr, trebuie să menţinem locurile de muncă şi, în vreme ce multe resurse sunt în continuare de competenţa statelor membre, există anumite lucruri pe care le putem face. Permiteţi-mi să vă dau un exemplu. Ieri, Ecofin a ajuns la un acord privind reducerea TVA în sectoarele ce presupun servicii intensive, precum restaurantele etc. Dacă vă mai aduceţi aminte, acest subiect s-a aflat pe ordinea de zi timp de mulţi ani fără să se găsească o soluţie şi abia ieri, sub Preşedinţia ţării mele, am reuşit să ajungem la un acord privind această problemă sensibilă.

Ocuparea forţei de muncă ar trebui să fie, şi este, subiectul-cheie al celor trei rapoarte prezentate înaintea noastră, în cursul acestei dimineţi. Vom încerca să abordăm această chestiune la întâlnirea de săptămâna viitoare. Este o parte-cheie a Strategiei de la Lisabona. Sunt de acord cu cei care spun că actuala criză nu este motiv pentru a respinge Strategia de la Lisabona. Este, de fapt, un motiv în plus pentru a garanta că vom îndeplini principalele scopuri ale Strategiei.

Preşedinţia acordă o atenţie specială acestei chestiuni, motiv pentru care am convocat o întâlnire suplimentară la începutul lunii mai privind problema creşterii şomajului. Săptămâna viitoare, intenţionăm să cădem de acord asupra unor direcţii concrete, care vor crea o bază pentru discuţiile noastre şi probabil pentru deciziile care urmează a fi luate în luna mai.

O parte dintre dumneavoastră aţi menţionat, de asemenea, şi nevoia ajungerii la un acord în vederea reducerii şi adaptării la schimbările climatice, pentru pregătirea reuniunii de la Copenhaga. Graham Watson a întrebat cât de mult va trebui să plătim. Cred că acest lucru este prematur. Există anumite estimări – precum cele din comunicarea Comisiei privind acest subiect, care conţine estimări de la diferite ONG-uri şi instituţii – iar aceasta sunt destul de ridicate. Totuşi, ar fi prematur să oferim o estimare acum. Trebuie să aşteptăm ca Statele Unite şi alţi participanţi la proces să ne informeze cu privire la planurile lor şi intenţionăm să aflăm despre aceste aspecte la întâlnirea cu administraţia Obama de la Praga de la începutul lunii aprilie. Deschiderea contului acum nu ar fi mişcarea tactică corectă.

Bineînţeles, vă vom ţine la curent cu toate aspectele legate de viitoarea întâlnire a Consiliului European şi mă voi asigura că prim-ministrul Topolánek va fi perfect informat cu privire la punctele de vedere exprimate în această dimineaţă. Domnia sa va prezenta în faţa Parlamentului, în decursul următoarei sesiuni plenare, un raport privind rezultatele Consiliul European şi aştept cu nerăbdare să avem un schimb de opinii constructiv cu această ocazie.

 
  
MPphoto
 

  Günter Verheugen, Vicepreşedinte al Comisiei (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, sunt de acord cu cei care spun că, o perioadă lungă de timp, criza a fost subestimată şi nu a fost înţeleasă în mod adecvat. Aşadar, este probabil un lucru pozitiv că cel puţin suntem de acord în principiu asupra faptului că nu ştim cât de mult se poate agrava criza. În plus, nu ştim cât de mult va dura criza, motiv pentru care nu putem să ne dăm seama nici dacă am făcut deja destul. Îmi pare rău că, de data aceasta, trebuie să îl contrazic pe dl Juncker.

Nu ştim nici măcar dacă ceea ce am făcut până acum va avea sau nu efect. În acest moment, nu ştim nici măcar acest lucru. Singurul lucru cert pe care îl cunoaştem este faptul că nu vom depăşi această criză dacă nu vom fi capabili, în cel mai scurt timp posibil, să facem ca sectorul financiar să fie din nou funcţional.

Acesta a fost începutul problemei şi, între timp, a devenit destul de clar felul în care s-a ajuns la situaţia actuală. De asemenea, ştim de ce măsurile care au fost deja luate pentru a stabiliza sectorul financiar nu au avut nici un efect sau cel puţin nu unul satisfăcător. Acest lucru se datorează faptului că băncile sunt conştiente de faptul că se confruntă în continuare cu o serie de probleme. În prezent, băncile îşi fac rezerve de risc pentru că sunt conştiente că o parte din riscurile din contabilitatea lor nu au fost divulgate. În acest sens, trebuie să luăm măsurile politice potrivite.

În orice caz, un lucru este cert. Sectorul financiar nu are posibilitatea de a da timpul înapoi pentru a se întoarce înainte de criză. Cine îşi închipuie că statul şi Uniunea Europeană sunt acum responsabili pentru reglementarea acestei situaţii şi că apoi situaţia va fi din nou ca înainte se înşeală amarnic. Este clar că avem nevoie de un sistem de supraveghere pe termen lung solid pentru sectorul financiar şi pentru instituţiile financiare, care să nu vizeze numai Europa. Este foarte important ca, împreună cu partenerii noştri, să creăm un sistem de guvernare globală. Vom avea capacitatea necesară pentru a face acest lucru colaborând cu partenerii noştri doar dacă noi, europenii, vom avea o abordare comună clară. Cu cât ajungem mai repede la un acord privind această chestiune, cu atât sunt mai mari şansele de a obţine rezultatele pe care le dorim. Dacă capitalele europene trimit semnale de conflict către Washington, Beijing sau Tokyo, perspectivele creării unui sistem util de guvernare globală vor fi reduse.

Totuşi, suntem de acord cu faptul că situaţia actuală este o adevărată bombă cu ceas din punct de vedere social, pur şi simplu din cauza faptului că, orice am face pentru a stabiliza sectorul financiar, nu va fi suficient pentru a susţine în economia reală companiile care întâmpină dificultăţi în urma crizei financiare. Suntem cu toţii conştienţi de acest aspect.

Răspunsul european pentru criza din economia reală, criza din afaceri şi industrie este unul centrat pe locurile de muncă. Nu este vorba în nici un caz de dividende pentru acţionari sau de bonusuri pentru manageri. Este vorba despre garantarea faptului că oamenii care sunt foarte puţin sau chiar cu nimic răspunzători pentru criză, cu alte cuvinte lucrătorii, îşi pot păstra locurile de muncă. Este esenţial pentru ei să îşi păstreze locul de muncă pentru că, în caz contrar, nu vor putea duce o existenţă caracterizată prin independenţă, libertate şi demnitate.

Dorim să protejăm locurile de muncă în sânul economiei europene, acesta este motivul pentru care au fost necesare programele de cheltuieli. Putem să dezbatem în contradictoriu dacă ar fi putut sau ar fi trebuit să fie mai ample. Totuşi, problema ţine de faptul că nu există deloc flexibilitate în acest sens în bugetul comunitar. Este uşor să spunem în Parlamentul European sau în cadrul Comisiei Europene că avem nevoie de un pachet amplu de măsuri pentru relansarea economică, trebuie să pompăm sume mari de bani în economie, pentru că nu este vorba de banii noştri, noi nu avem deloc bani. Va fi întotdeauna vorba de bani veniţi din partea statelor membre şi nu uitaţi că parlamentele naţionale, bineînţeles, joacă şi ele un rol în această chestiune.

Am încercat să garantăm faptul că programele de cheltuieli sunt organizate astfel încât nevoile pe termen scurt să nu pericliteze obiectivele pe termen lung. Este tocmai ceea ce au spus mai mulţi vorbitori, din partea tuturor grupurilor parlamentare, şi anume faptul că trecem printr-o perioadă de transformare economică, o transformare spre o economie cu emisii scăzute de carbon, o economie bazată pe eficienţa resurselor şi pe cunoaştere. Această transformare trebuie să continue în timpul crizei. Acesta este motivul pentru care le spunem companiilor să nu reducă bugetul pentru cercetare şi dezvoltare sau pentru inovaţie şi să îşi păstreze forţa de lucru cea mai importantă. Măsurile financiare pe care le luăm trebuie să susţină aceste obiective. Sunt de acord cu toţi cei care spun că poate s-ar fi putut face mai bine lucrurile. Totuşi, nu trebuie să uităm că banii care sunt cheltuiţi aici nu sunt banii Uniunii Europene. Sunt bani care vin de la statele membre, iar în statele membre mai trebuie luaţi în calcul şi alţi factori, precum şi ceea ce considerăm că este bine în acest caz. Modelul economic al Strategiei de la Lisabona, care a fost, de asemenea, dezbătut azi, nu presupune o piaţă independentă. Strategia de la Lisabona se bazează pe presupunerea că economia de piaţă optimă este una care este lăsată să se dezvolte de la sine, în condiţiile unei pieţe libere. În schimb, strategia susţine faptul că piaţa are nevoie de reguli pentru a-şi îndeplini responsabilităţile sociale şi ecologice. Politicienii sunt responsabili pentru stabilirea acestor reguli şi nu trebuie să ni se distragă atenţia de la această sarcină. De aceea, cred că obiectivele Strategiei de la Lisabona rămân neschimbate şi că întrebarea „Cum am ajuns în această criză, în ciuda Strategiei de la Lisabona?" este de fapt una greşită. O strategie economică diferită în Europa nu ar fi fost capabilă să prevină dezechilibrele macroeconomice şi greşelile făcute pe pieţele financiare internaţionale care au dus la această criză.

Daţi-mi voie să închei prin a spune că dorim să ne asigurăm de faptul că tot mai multe companii europene vor reuşi să depăşească criza intacte. Acest lucru înseamnă că trebuie să le ajutăm să obţină finanţare. În acest moment, după părerea mea, aceasta este principala problemă, din cauza penuriei de credite care afectează atât organizaţiile mari, cât şi pe cele mici.

Banca Europeană pentru Investiţii face tot ce îi stă în putinţă. Ar trebui să mulţumim Băncii Europene de Investiţii pentru abordarea extrem de flexibilă pe care a avut-o. Totuşi, a atins acum limitele a ceea ce poate să facă. Este deja clar că nu va fi posibil să se îndeplinească cerinţele de creditare a companiilor europene mari şi mici în cea de-a doua parte a acestui an, pentru că Banca Europeană de Investiţii şi-a atins deja limita. Toţi ar trebui să fim conştienţi de faptul că situaţia va deveni extrem de gravă şi de aceea merită să ne gândim dacă noi, în acest Parlament, putem să îmbunătăţim situaţia companiilor europene, de exemplu, prin examinarea şi adoptarea rapidă a unor propuneri din partea Comisiei care au drept scop evitarea achitării unor costuri inutile de către companiile europene.

Am prezentat propuneri care ar putea duce la reducerea costurilor companiilor europene cu până la 30 de miliarde de euro pe an. Adoptarea rapidă a acestor propuneri ar reprezenta o un aport important pentru depăşirea crizei.

Comisia este convinsă că în perioada care precede acest summit, posibilităţile şi riscurile integrării europene vor deveni mai clare decât au fost poate vreodată. Posibilităţile presupun în mod evident conjugarea forţelor, acţionarea într-un mod coordonat şi urmărirea unor obiective precise, folosindu-ne de întreaga creativitate pentru a ieşi din această criză mai puternici. Această voinţă ne dă posibilitatea de a compensa faptul că, spre deosebire de Statele Unite ale Americii, nu putem lua decizii care să fie implementate peste tot, dar, în schimb, trebuie să ne asigurăm de faptul că cele 27 de state membre sunt de acord.

Totuşi, în acelaşi timp, riscurile sunt mai evidente decât au fost vreodată – riscurile la care vom fi toţi expuşi dacă unul sau mai multe state membre optează, în această situaţie, pentru protecţionism sau naţionalism economic, în locul solidarităţii şi al abordării comune. Fără o busolă comună care să ne ghideze în situaţia de criză, ne vom rătăci, din păcate, toţi împreună în ceaţa care a provocat această criză.

 
  
MPphoto
 

  Elisa Ferreira, raportoare(PT) Doamnă preşedintă, domnule Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, criza este mai gravă decât ne aşteptam, iar rata şomajului va creşte mai mult decât ne aşteptam. Există motive întemeiate să credem că stimulentele europene prevăzute nu vor fi suficiente, însă este deja clar că va fi nevoie de mult timp pentru ca acestea să ajungă la populaţie.

Poziţia Parlamentului este, şi a fost, fermă şi clară şi sper că va fi la fel în continuare. Obiectivul nostru este să menţinem locurile de muncă şi să creăm altele noi, prin solidaritate şi coeziune, atât teritorială, cât şi socială. În aceste vremuri de criză, populaţia nu se poate resemna în faţa unei Europe care nu are niciun răspuns, care este incapabilă să rezolve problemele cu care se confruntă. Prin urmare, ce va cere Parlamentul Comisiei? Prin intermediul acestor rapoarte, se solicită, bineînţeles, ca acţiunile naţionale să fie coordonate, iar Comisia să folosească orice mijloc disponibil la momentul actual pentru a putea acţiona. De asemenea, Comisiei i se oferă toate mijloacele, în calitate de autoritate bugetară, pentru a face posibil acest lucru. Comisiei i se solicită să lanseze o iniţiativă europeană clară pentru a crea locuri de muncă şi, acestea fiind spuse, este esenţial să existe un program pentru punerea în aplicare a măsurilor de reglementare a pieţei financiare, precum şi pentru acordarea de credite economiei reale. Cu toate acestea, ce solicită Parlamentul Consiliului? Solicită, în special, să redescopere voinţa politică aflată în centrul construirii proiectului european. Uniunea Europeană înseamnă competitivitate, dar şi coeziune şi solidaritate. Nu putem avea o piaţă unică fără garanţia solidarităţii şi a coeziunii. Acesta este motivul pentru care am delegat Europei independenţa naţională de care dispuneam înainte de a ne alătura acestui proiect.

 
  
MPphoto
 

  Jan Andersson, raportor(SV) Doamnă preşedintă, criza începe să devină o realitate pentru cetăţeni, şomajul începe să crească, şi creşte repede, iar noi începem să vedem consecinţele sociale ale crizei. Declinul devine mai mare decât ne aşteptam la început. Va exista un şomaj mai mare şi consecinţe sociale mai grave.

Aş dori să adresez câteva cuvinte Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni din Parlament. Dl Hökmark nu este prezent, însă a atribuit cauza acestei crize propunerii Grupului Socialist din Parlamentul European. Este ca şi cum ai împuşca pianistul pentru că nu îţi place melodia. Bineînţeles că avem guverne de centru şi de dreapta în Europa. Tocmai aceste guverne nu reuşesc să acţioneze, aceste guverne demonstrează o lipsă de coordonare şi de solidaritate.

Acum este o problemă a locurilor de muncă, a sistemului de asigurări sociale şi a sectorului public. Mă adresez Comisiei şi Consiliului înainte de reuniunea la nivel înalt: trebuie să acţionăm acum, trebuie să acţionăm în mod coordonat, trebuie să depunem eforturi suficiente şi trebuie să facem asta cu solidaritate. Acum trebuie să facem acest lucru. Nu putem aştepta până la reuniunea la nivel înalt din mai. Problemele legate de locurile de muncă trebuie să se afle chiar acum pe primul loc în ordinea de zi.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Evgeni Kirilov, raportor(BG) Vă mulţumesc, doamnă preşedintă. Politica de coeziune şi-a demonstrat contribuţia la depăşirea problemelor sociale şi economice şi la punerea în aplicare a reformelor structurale în statele membre şi în regiunile acestora. Experienţa acumulată până acum şi importantele resurse alocate, este vorba de mai mult de 340 de miliarde euro de într-o perioadă de 7 ani, reprezintă o necesitate vitală pentru actuala criză economică şi este de o importanţă primordială ca aceşti bani să fie într-adevăr folosiţi, în cel mai bun mod posibil, în favoarea cetăţenilor şi a întreprinderilor europene. Într-un moment în care fiecare euro contează pentru redresarea economiei europene, nu putem permite ca aceste fonduri să fie cheltuite greşit. De aceea salutăm, de asemenea, simplificarea normelor şi solicităm ca acestea să fie puse adecvat în aplicare.

Dle Verheugen, când aţi luat cuvântul azi, aţi spus ceva ce este adevărat: nu ştim cât timp va dura criza. Cu toate acestea, ar trebui să afirmăm ceva azi: deciziile pe care le luăm şi, evident, deciziile pe care le va adopta Consiliul European săptămâna viitoare trebuie să dea rezultate în acest an. Aş spune că aceste rezultate trebuie realizate până la sfârşitul verii. Iată ce aşteaptă cetăţenii europeni din partea noastră, pentru a putea vedea lumina de la capătul tunelului şi pentru a putea spera la o cale de ieşire din această criză în cel mai scurt timp posibil.

Aş dori să fac un comentariu adresat câtorva colegi deputaţi care au încercat azi să impună o linie de delimitare între vechile şi noile state membre. Consider că această politică de coeziune pe care o vom decide azi este împotriva ideilor pe care aceştia le propun. Consider că toate acestea sunt extrem de dăunătoare şi trebuie să ne unim eforturile pentru a depăşi momentul. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Am primit cinci propuneri de rezoluţie(1) depuse în conformitate cu articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Declar dezbaterea închisă.

Votul va avea loc azi, miercuri, 11 martie.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  John Attard-Montalto (PSE), în scris – Au fost adoptate orientări ca parte a Strategiei de la Lisabona reînnoite în 2008 şi vor rămâne în vigoare până în 2010. Toate statele membre, inclusiv Malta, a trebuit să îşi stabilească strategiile de creştere a numărului de locuri de muncă. S-au stabilit orientări privind ocuparea forţei de muncă. De asemenea, finanţarea este esenţială, iar Fondul Social European poate finanţa acţiunile imediate care sunt luate de statele membre, atât în ceea ce priveşte flexisecuritatea, cât şi abilităţile.

Flexisecuritatea este o abordare politică integrată prin care se doreşte facilitarea adaptabilităţii lucrătorilor şi întreprinderilor. În al doilea rând, trebuie să depunem un efort masiv pentru a îmbunătăţi nivelul aptitudinilor. Această îmbunătăţire trebuie să aibă loc la toate nivelurile de calificare.

În primul rând, îmbunătăţirea nivelurilor de aptitudini va fi inutilă în cazul în care acestea nu vor corespunde nevoilor pieţei muncii.

În al doilea rând, trebuie să se acorde prioritate pentru trei strategii:

- îmbunătăţirea adaptabilităţii lucrătorilor şi întreprinderilor;

- atragerea mai multor persoane pentru locurile de muncă şi angajarea mai multor persoane în vederea măririi resurselor de forţă de lucru şi pentru a face ca sistemul de protecţie socială să fie funcţional;

- mărirea numărului de investiţii în capitalul uman prin dezvoltarea aptitudinilor şi o mai bună educaţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Adam Bielan (UEN), în scris (PL) Domnule Preşedinte, în timp ce ascultam dezbaterea, nu am putut să nu simt că există o atmosferă de competiţie în cadrul adunării, un fel de luptă cu odgonul – vechile state membre împotriva celor noi. Mi se pare că dacă vom continua să acuzăm şi să arătăm cu degetul unii spre alţii discutând despre cine merită să fie în UE, aceasta nu ne va oferi remediul pentru problemele noastre.

Mai presus de toate, să ne amintim că suntem ascultaţi de cetăţeni, iar aceştia aşteaptă să îi protejăm. Tocmai acum ei doresc să vadă la ce serveşte Europa unită. Ar trebui să folosim această dezbatere ca o oportunitate de a găsi o soluţie pentru limitarea efectelor sociale ale actualei crize.

Spunem „da” Strategiei de la Lisabona deoarece am avea rezultate – datorită Strategiei de la Lisabona au fost create aproape 7 milioane de locuri de muncă în UE. Totuşi, ce fel de locuri de muncă sunt acestea? Adesea, acestea presupun contracte temporare sau cu timp parţial şi, de fapt, rata ocupării forţei de muncă rămâne neschimbată în ceea ce priveşte locurile de muncă cu normă întreagă.

Aceasta dovedeşte că Europa trebuie să înveţe să îşi folosească potenţialul. Ar trebui să investim în produse de înaltă tehnologie care necesită lucrători cu înaltă calificare – aceasta este valoarea noastră adăugată, un sector în care nu avem concurenţă. În această privinţă, extinderea perioadelor de beneficiere de pe urma resurselor financiare şi simplificarea procedurilor de punere în aplicare, în special pentru noile state membre, sunt extrem de importante.

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE-DE), în scris Criza economică mondială ne-a luat pe toţi prin surprindere, fie că este vorba de bănci, companii multinaţionale sau chiar construcţii instituţionale transnaţionale. Este afectată economia mondială, iar miza este tocmai supravieţuirea sistemului financiar mondial. Nu cred că voi fi contrazis când afirm că amplitudinea actualelor probleme presupune un efort concentrat la nivel european, iar pentru traversarea prezentei crize se impune solidaritate.

Reprezint în Parlamentul European o ţară din sud-estul Europei, România, şi pot să afirm că efectele creşterii economice de peste 7% din 2008 pare ca se vor topi în faţa turbulenţelor economice care încep să muşte în forţă. Planul de revenire economică întocmit de Comisia Europeană trebuie să-şi producă efectele în toate colţurile vechiului continent. Anumite părţi ale Europei nu trebuie să se simtă abandonate, fără putere în faţa unui adversar pe care nu ele l-au provocat.

Cred că pentru Uniunea Europeană, proiectul politic cel mai îndrăzneţ din ultimele sute de ani, acesta este testul cel mai important: statele de pe tot continentul trebuie să arate că sunt o singură forţă. În cuvintele preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Durão Barroso: „Europa va fi în primul rând judecată după rezultatele sale”. Sunt perfect de acord cu această afirmaţie.

 
  
MPphoto
 
 

  Cristian Silviu Buşoi (ALDE), în scris Consider că iniţiativa unui Plan de relansare economică în contextul crizei actuale este binevenită. Uniunea are nevoie de o abordare comună, clară şi eficace, astfel încât efectele crizei să fie cât mai reduse atât ca intensitate, cât şi ca durată.

Avem nevoie de reguli mai clare pentru sectorul financiar, în special privind plasamentele cu grad ridicat de risc, cum sunt hedge fund-urile.

În prezent, solidaritatea între statele membre este de primă importanţă. Este de înţeles ca S.M. să ia măsuri specifice contextului economic naţional, însă acestea nu trebuie să fie în contradicţie cu piaţa internă şi cu UEM. Prioritatea trebuie să fie facilitarea creditelor, în special către IMM-uri, care sunt un motor de creştere economică şi care au capacitatea de a crea locuri de muncă. Măsurile de intervenţie a statului trebuie, însă, să fie temporare, după care regulile privitoare la concurenţă să fie respectate cu stricteţe.

De asemenea, măsurile de combatere a crizei trebuie să se încadreze într-o politică bugetară responsabilă. Deşi suntem în perioada de criză, consider deosebit de importantă respectarea, pe cât posibil, a Pactului de Stabilitate şi Creştere, întrucât adâncirea deficitului bugetar poate fi o soluţie dezastruoasă pe termen lung, mai ales în ce priveşte generaţiile viitoare.

 
  
MPphoto
 
 

  Daniel Dăianu (ALDE), în scris – Domnul comisar Joaquín Almunia a afirmat recent că ţările membre ale zonei euro care se confruntă cu dificultăţi substanţiale ar putea beneficia de ajutor din partea altor state membre UE. De ce nu s-a semnalat ferm această manifestare de răspuns colectiv şi noilor state membre care nu fac parte din zona euro? Fără îndoială, ceva nu este în regulă cu pachetele de ajutor oferite Letoniei şi Ungariei. Reducerea unor dezechilibre foarte mari este un principiu fundamental solid. Însă cum se face asta contează cel mai mult. Trebuie comprimate drastic deficitele bugetare, în timp ce sectorul privat îşi reduce activitatea în mod dramatic? Prociclicitatea trebuie evitată atât pe durata ascensiunii, cât şi a declinului. Dacă bugetele publice nu sunt principala explicaţie pentru marile deficite externe, de ce trebuie să fie ele cele care poartă responsabilitatea reducerii lor? Amintiţi-vă lecţiile învăţate în urma crizei asiatice de acum zece ani. Politica trebuie, de asemenea, să găsească o soluţie pentru a descuraja atacurile speculative împotriva monedelor noilor state membre. Simpla reducere drastică a deficitelor bugetare nu reprezintă nici ea o soluţie în această privinţă. Să sperăm că viitoarele reuniuni Ecofin vor consolida abordări mai bune cu privire la ajutorul financiar. Şi ori de câte ori FMI este cooptat în pachete de finanţare, ar trebui să se aibă în vedere dacă abordarea sa tradiţională este adecvată în rezolvarea dezechilibrelor macroeconomice, luând în considerare circumstanţe actualele extraordinare.

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (PSE), în scris Noile oportunităţi oferite de Fondurile structurale trebuie exploatate de România.

Autorităţile publice centrale şi locale din România trebuie să exploateze cât mai repede şi mai bine oportunitatea oferită de Comisia Europeană privind facilitarea accesului la Fondurile structurale comunitare şi să acceseze aceste fonduri pentru a crea noi locuri de muncă, pentru formarea profesională prin programele de perfecţionare pe tot parcul vieţii în vederea reconversiei profesionale, dar şi sprijinirea IMM-urilor.

Accelerarea şi simplificarea finanţărilor comunitare pot să contribuie la relansarea economică, graţie unui flux de lichidităţi în domeniile vizate. Aceste plăţi vor fi mai rapide şi mai suple şi va exista o singură plată, lucru care va permite punerea în aplicare în scurt timp a proiectelor dorite, în domenii precum infrastructură, energie sau mediu.

Pe de altă parte, autorităţile române trebuie să asigure, potrivit procedurilor europene, partea de co-finanţare aferentă realizării proiectelor, pentru realizarea lor în cel mai scurt timp de la primirea banilor europeni.

Propunerile executivului european vizează o serie de măsuri de accelerare a investiţiilor prioritare la nivelul naţional şi regional al statelor membre, cu simplificarea accesului la subvenţii şi majorarea disponibilităţilor financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

 
  
MPphoto
 
 

  Dragoş Florin David (PPE-DE), în scris Principalele trăsături comune ale ţărilor membre ale Uniunii Europene sunt democraţia, stabilitatea, responsabilitatea şi coeziunea. Raportul colegului Evgeni Kirilov referitor la politica de coeziune: investiţii în economia reală subliniază importanţa acestor trăsături comune ale ţărilor membre ca primă necesitate în strategia comună pentru continuarea politicilor sociale şi economice. Economia europeană suferă astăzi de pe urma consecinţelor crizei financiare mondiale şi ale celei mai extinse şi grave recesiuni din ultimii 60 de ani. Trebuie să încurajăm statele membre să examineze sinergiile dintre finanţarea din cadrul politicii de coeziune şi alte surse de finanţare comunitare TEN-T, TEN-E, cel de-al şaptelea Program-cadru de cercetare şi dezvoltare tehnologică, Programul-cadru pentru competitivitate şi inovare, precum şi finanţarea acordată de Banca Europeană de Investiţii şi de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Totodată, statele membre trebuie să simplifice şi să faciliteze accesul la finanţările oferite prin instrumentele financiare JESSICA, JASMINE şi JEREMIE pentru a stimula utilizarea mai frecventă a acestora de către IMM-uri şi beneficiarii interesaţi. În încheiere, doresc să îl felicit pe raportor, domnul Evgeni Kirilov, pentru contribuţia la realizarea acestui raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Bairbre de Brún (GUE/NGL), în scris (GA) Trăim într-o perioadă de incertitudine economică. Uniunea Europeană are responsabilitatea de a vedea dacă este posibilă acordarea unei anumite flexibilităţi autorităţilor naţionale şi regionale, astfel încât fondurile UE să fie administrate la nivelul cel mai adecvat pentru a face faţă situaţiei fără precedent.

Măsurile din planul doamnei comisar Huebner, Coeziunea politică: Investiţiile în economia reală,sunt practice şi reprezintă măsuri care ar trebui adoptate de autorităţile naţionale fără întârziere.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) poate fi folosit acum pentru a asigura finanţare parţială pentru investiţii ecologice în locuinţele cu venituri mici, ceva ce ar trebui folosit pentru a crea şi menţine locurile de muncă din industria construcţiilor – care e foarte grav afectată – şi care ne-ar ajuta, în acelaşi timp, să ne apropiem de îndeplinirea angajamentelor privind clima.

Confirmarea plăţilor de la Fondul Social European ar putea într-adevăr stimula sectoarele publice cu probleme, iar întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) ar trebui să beneficieze de pe urma schimbărilor recomandate de a face mai accesibil fluxul de numerar.

Acesta e un pas în direcţia cea bună. Consider că anumite aspecte din raportul Kirilov referitoare la Strategia de la Lisabona sunt regretabile.

 
  
MPphoto
 
 

  Adam Gierek (PSE), în scris(PL) Cum putem lupta împotriva crizei financiare? (Planul european de redresare economică) Criza financiară poate fi abordată pe termen scurt sau pe termen lung. Metoda pe termen scurt se bazează pe eliminarea bolilor care s-au dezvoltat în ultimele decenii şi care duc la pierderea de lichidităţi de către bănci, la circulaţia obligaţiunilor „infectate” şi la lipsa unei coerenţe a politicii financiare cu politica globală actuală.

Ţările care ajută băncile din punct de vedere financiar nu elimină cauzele crizei. Cauza fundamentală a crizei este, după părerea mea, şi pentru a numi un singur motiv, mecanismul neoliberal utilizat în economie, cu alte cuvinte orientarea sa spre profitul pe termen scurt, în vreme ce interesele pe termen lung sunt ignorate.

Metoda pe termen lung ar trebui, prin urmare, să corecteze mecanismul care guvernează modul de funcţionare a economiei prin încălcarea dogmelor aşa-numitei pieţe libere. Statele membre şi Comisia Europeană nu ar trebui să ia locul mecanismelor pieţei solide din punct de vedere concurenţial, însă au obligaţia de a preveni bolile. Aceasta înseamnă că, în primul rând, profitul pe termen scurt nu ar trebui să prejudicieze interesele pe termen lung care rezultă în urma dezvoltării infrastructurii, construcţiei de clădiri publice, protecţiei mediului natural sau al căutării, spre exemplu, de noi surse de energie, care uneori sunt mai puţin profitabile.

În al doilea rând, toate formele de proprietate ar trebui tratate în mod egal, iar alegerea uneia sau alteia ar trebui să aibă la bază eficienţa gestionării fiecăreia.

În al treilea rând, statele membre şi Comisia Europeană ar trebui să îşi asume funcţia de coordonatori, atât în domeniul politicii financiare, cât şi al politicii generale.

În al patrulea rând, statele membre şi Comisia Europeană ar trebui să dezvolte metode de coordonare a pieţei monetare şi financiare internaţionale, care este vulnerabilă în faţa speculaţiilor, deoarece are un comportament spontan.

 
  
MPphoto
 
 

  Genowefa Grabowska (PSE), în scris (PL) Criza economică a ajuns şi în Europa. Prima dată, a afectat economiile dezvoltate, apoi s-a răspândit la economiile ţărilor în curs de dezvoltare şi la economiile emergente. Cele mai recente estimări pentru 2009 prezic o creştere economică de –1% sau chiar mai puţin. Prin urmare, ne regăsim într-una dintre cele mai grave recesiuni din istorie care au afectat Comunitatea Europeană.

Sunt de acord cu raportoarea că măsurile individuale luate de ţări nu mai sunt de ajuns, chiar dacă acestea sunt susţinute de transferuri de capital spre sectoarele cele mai afectate de criză. Economiile noastre se întrepătrund, iar criza este la nivel global, acesta fiind motivul pentru care măsurile de redresare propuse trebuie, de asemenea, să reprezinte un răspuns care să aibă caracter şi acoperire globală. În plus, acestea trebuie să adopte principiul fundamental al UE, şi anume principiul solidarităţii. Numai aceasta ne va permite să menţinem coeziunea teritorială şi socială în interiorul UE. Consider că, într-un astfel de moment de criză, principiul solidarităţii câştigă, de asemenea, o nouă dimensiune politică.

Mai mult, sprijin preocuparea formulată în raport faţă de oamenii obişnuiţi prinşi în criză. Trebuie să asigurăm ca împrumuturile să fie din nou disponibile familiilor şi firmelor şi, mai ales, întreprinderilor mici şi mijlocii, care reprezintă piatra de temelie a economiei europene. Doar un astfel de obiectiv, împreună cu protecţia economiilor cetăţenilor, justifică folosirea fondurilor publice pentru un plan de salvare. În cazul în care, ca parte a planului european de salvare, am putea reuşi, de asemenea, să punem capăt paradisurilor fiscale, lupta împotriva crizei va fi cu siguranţă mai uşoară şi mai eficace.

 
  
MPphoto
 
 

  Louis Grech (PSE), în scris – Pe măsură ce criza financiară se adânceşte şi nu se întrevede un final, consider că vor fi necesare mai multe fonduri pentru a stabiliza economia europeană şi pentru a opri spirala descendentă. Alte forme includ accentuarea ratei şomajului şi o enormă insecuritate pe piaţa muncii. Lipsa creditelor, împreună cu creşterea deficitului public, încă reprezintă o problemă majoră şi este un factor cheie dacă dorim într-adevăr să abordăm cu succes şi în mod eficace recesiunea economică. Este foarte important să se restabilească resurse adecvate de credite şi să se folosească banii ca stimuli financiari, adică pentru a ajunge la familii şi companii. Este necesar să se creeze stimulente pentru atragerea investiţiilor de capital. Din păcate, pentru moment, nu există niciun mecanism european sau o instituţie care să poată coordona o redresare integrată la nivel continental şi, prin urmare, punem în aplicare soluţii peticite care pot eşua per ansamblu, dat fiind că economiile statelor membre sunt foarte interdependente. Eforturile europene de redresare trebuie să se realizeze în acelaşi timp cu modificările reglementare, pentru a evita repetarea greşelilor care au condus la criză. Lipsa de reglementare şi controlul slab s-au aflat la baza problemei şi trebuie să restabilim reglementări efective.

 
  
MPphoto
 
 

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris (PT) Nu vom putea înţelege situaţia socio-economică gravă care a afectat ţările din UE, inclusiv Portugalia, decât dacă vom avea în vedere obiectivele acestui „proces de integrare” şi felul în care politicile sale au cauzat actuala criză capitalistă, pentru care UE este unul dintre epicentre.

În ultimii 23 de ani, CEE/UE a promovat circulaţia capitalurilor şi financializarea economiei; a liberalizat pieţele şi a încurajat privatizarea; a fuzionat companii şi a încurajat supraproducţia; a relocat şi a distrus capacitatea de producţie; a promovat dominanţa unora, în detrimentul independenţei altora; a încurajat exploatarea lucrătorilor şi creşterea transferului de câştiguri din productivitatea muncii spre capitaluri; a centralizat bogăţia creată şi a adâncit inegalităţile sociale şi asimetriile regionale, toate acestea sub controlul celor mai mari puteri şi al marilor grupuri economice şi financiare. Acestea sunt principalele cauze ale crizei capitaliste iremediabile.

Nu „criza”, ci politicile inerente capitalismului se află la baza şomajului, instabilităţii, salariilor mici, înrăutăţirii condiţiilor de viaţă, sărăciei, bolilor, foametei şi dificultăţilor crescânde cu care se confruntă lucrătorii şi populaţia în general.

Prin urmare, salutăm demonstraţia uriaşă planificată de CGTP-IN, confederaţia generală a lucrătorilor portughezi, pentru 13 martie, cu scopul de a schimba direcţia spre mai multe locuri de muncă, salarii mai bune şi mai multe drepturi.

 
  
MPphoto
 
 

  Gábor Harangozó (PSE), în scris – Uniunea trebuie să îşi maximizeze eforturile pentru punerea în aplicare a unui cadru adevărat de abordare a crizei financiare globale. Dacă dorim să restabilim încrederea publică şi un sistem financiar solid, ar trebui să acţionăm rapid pentru a susţine ocuparea forţei de muncă şi activitatea economică. Pentru a atenua efectele negative ale recesiunii şi pentru a menţine standardele sociale şi nivelul ocupării forţei de muncă, ar trebui realizate unele ajustări pentru simplificarea accesului la resursele disponibile, asigurând în acelaşi timp o mai mare transparenţă şi o mai bună gestionare. Concluziile ultimului Consiliu EIT solicitau „acţiuni suplimentare urgente din partea FSE pentru susţinerea ocupării forţei de muncă, mai ales pentru grupurile cele mai vulnerabile din rândul populaţiei, acordând o atenţie specială celor mai mici întreprinderi, prin reducerea costurilor nesalariale ale muncii”. Prin urmare, aş dori să solicit următoarei reuniuni la nivel înalt a Consiliului să se gândească cu seriozitate la crearea şi păstrarea locurilor de muncă prin măsuri de cofinanţare legate de reducerea temporară a costurilor nesalariale ale muncii în ţările grav afectate de declinul financiar sau economic. Trebuie, într-adevăr, acordată cea mai mare atenţie grupurilor celor mai vulnerabile din rândul populaţiei, celor care suferă cel mai mult în urma consecinţelor declinului economic şi social, pentru evitarea unui impact asimetric ulterior al crizei care pune în pericol dezvoltarea echilibrată a tuturor teritoriilor din interiorul Uniunii.

 
  
MPphoto
 
 

  Tunne Kelam (PPE-DE), în scris – Solidaritatea este una dintre valorile cele mai de preţ ale Europei de azi. Totuşi, în cadrul actualei crize economice, există semne că solidaritatea europeană este subminată.

Mai mult decât oricând, trebuie să evităm diviziunile dintre statele membre – să evităm clasificarea în vechi şi noi, mari şi mici. Diviziunea care există între statele din zona euro şi cele din afara zonei euro nu trebuie să acorde statelor din zona euro o poziţie privilegiată din care să se dicteze viitorul comun. Toate statele membre trebuie să fie implicate în mod egal în procesul de luare a deciziilor. Toate statele membre trebuie să garanteze dreptul de a-şi comunica problemele şi preocupările cu scopul de a găsi posibile soluţii la nivel european.

Europa are nevoie de o forţă motrice pentru a depăşi criza financiară cu cât mai puţine leziuni. Protecţionismul nu poate fi răspunsul la criza economică. Din contră, deschiderea şi spiritul de competiţie trebuie să rămână la baza activităţilor noastre. Prin urmare, pentru a profita de actuala recesiune, ar trebui investiţi mai mulţi bani în inovare, cercetare şi dezvoltare.

Cu alte cuvinte, criza ar trebui văzută ca un stimulent pentru punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona. Doar dacă vom folosi pe deplin această strategie, care are la bază solidaritatea, putem să asigurăm locuri de muncă şi durabilitatea economiei europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Magda Kósáné Kovács (PSE), în scris (HU) Nu merită să încercăm să clasificăm păsurile. Cu toate acestea, durerea resimţită reciproc mobilizează resursele şi intenţiile. Mulţi au evocat criza din 1929, deşi cel de-al doilea război mondial care a urmat a lăsat în urmă o Europă divizată în două părţi distincte. Pe deasupra, ţările din fostul bloc estic au experimentat schimbarea regimului ca pe o traumă, însă, în acest caz, suntem în egală măsură ameninţaţi de criza financiară şi economică globală care, în ciuda anumitor semne timpurii, a fost totuşi neaşteptată.

Din momentul crizei, drumul Europei nu mai poate fi deviat, nici măcar în mai multe drumuri paralele – nu pot exista două viteze. În urma devalorizării capitalului speculativ, toată lumea are de pierdut; doar gradul pierderilor diferă. Paradigma pieţei comune poate supravieţui şi rămâne competitivă într-o astfel de situaţie doar dacă asigurăm soluţii comune, coordonate. Fantoma protecţionismului nu este un sfetnic bun!

Sarcina statelor membre este să îşi elaboreze planurile financiare în colaborare unele cu celelalte. Uniunea Europeană poate suplimenta această sarcină prin evaluarea măsurii în care fiecare ţară poate oferi sprijin în funcţie de mijloacele de care dispune, pentru a asigura faptul că statele membre şi cetăţenii care se află în spatele cozii vor avea, de asemenea, la final o balanţă pozitivă. Regiunea Europei Centrale şi de Est se află în spatele cozii, parţial din motive istorice, parţial deoarece absenţa monedei euro a dus la o lipsă de încredere şi a întors capitalul speculativ împotriva noastră. Şi, cu toate că este imposibil ca anumite state membre să fie tratate pe picior de egalitate, declar cu fermitate că trebuie să elaborăm un sistem de sprijin la nivel european care să facă posibilă, în numele solidarităţii, asigurarea asistenţei adecvate fiecărui stat membru.

 
  
MPphoto
 
 

  Marian-Jean Marinescu (PPE-DE), în scris Toate principiile Planului de redresare economică trebuie să se regăsească în planurile de redresare economică naţionale.

Fondurile europene puse la dispoziţie trebuie utilizate pentru proiecte de maximă prioritate şi distribuite echitabil între statele membre, ţinându-se însă cont de eventualele situaţii speciale.

Trebuie să folosim eficient toate oportunităţile pe care le avem la dispoziţie, de aceea devansarea posibilităţilor de utilizare a fondurilor europene este de maximă importanţă, pentru că accelerează şi asigură o fluctuaţie a implementării acestui plan.

Proiectele trebuie să se deruleze rapid şi eficient pentru a capta forţa de muncă aflată în dificultate; de aceea procedurile birocratice, şi mai ales termenele de aplicare a procedurilor trebuie diminuate drastic pentru a asigura eficienţa imediată a acestui proces.

De asemenea, printre măsurile care trebuie adoptate, este necesar să se insiste pe cele privind adoptarea unui cadru legislativ european care să lupte eficient împotriva aşa-numitelor paradisuri fiscale.

Este evident că ajutorul de stat trebuie utilizat cu precauţie pentru a evita crearea problemelor de concurenţă, dar, concomitent, este necesară o analiză atentă a efectelor benefice pe care un asemenea ajutor le poate avea în ceea ce priveşte utilizarea forţei de muncă, avându-se în vedere situaţiile în care acest ajutor este mai mult decât necesar.

 
  
MPphoto
 
 

  Iosif Matula (PPE-DE), în scris Comisia Europeană alocă sume importante pentru realizarea de investiţii în eficienţa energetică, în producerea de energie regenerabilă, precum şi în construcţia de reţele transeuropene de transport şi energie. Numai prin implementarea unei bune politici în domeniu ne putem asigura că situaţii de criză a gazelor şi energiei în unele zone ale Uniunii nu se vor mai produce în viitor.

Prin conectarea tuturor reţelelor europene de gaz şi energie se asigură realizarea principiului solidarităţii: un stat membru va putea importa - dar şi exporta - resurse naturale, în condiţii normale, dar şi de criză.

În acest context, statele membre trebuie sa utilizeze oportunităţile de finanţare oferite prin Fondurile structurale pentru a-şi dezvolta proiecte în domeniul infrastructurii, energiei şi mediului.

Pentru îmbunătăţirea calităţii acestor proiecte şi eficienţa punerii lor în aplicare, ţările Uniunii trebuie să valorifice la maximum asistenţa tehnică pe care o poate acorda Comisia Europeană

 
  
MPphoto
 
 

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris Salut rapiditatea de care au dat dovadă instituţiile UE în identificarea unor soluţii la actuala criza economică. Doresc însă să subliniez câteva aspecte care trebuie abordate cu o atenţie sporită.

În primul rând, finanţarea pentru proiectele de infrastructură energetică. Consider fundamental greşită abordarea de a împărţi aceiaşi bani la cât mai multe proiecte, cu riscul de a nu acoperi bugetul necesar pentru finalizarea lor. În ultima vreme, urmărind discuţiile despre Nabucco, am impresia ca ne jucăm cu focul. Nu se poate să anunţăm 250 milioane euro pentru Nabucco, apoi să spunem că reducem finanţarea cu 50 milioane, pentru ca, în final, să concluzionăm că, de fapt, ar trebui sa fie o investiţie eminamente privată. Utilitatea proiectului Nabucco este indiscutabilă şi nu ne putem permite tergiversarea lui din motive politice şi economice.

În al doilea rând, cred că nu trebuie să cădem pradă tendinţelor protecţioniste care ar afecta funcţionarea pieţei interne. Chiar dacă impactul crizei este asimetric pe teritoriul Uniunii, răspunsul trebuie să fie unul în concordanţă cu obiectivele politicii de coeziune şi principiile pieţei interne. Consider absolut necesară o evaluare a impactului acestor modificări pentru a spori eficienţa măsurilor în noul cadru financiar 2014-2020.

 
  
MPphoto
 
 

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE-DE), în scris Reprezentând 1/3 din bugetul UE, fără să fie un instrument de management al crizei, politica de coeziune reprezintă totuşi cea mai importantă sursă de investiţii în economia reală şi o imensă oportunitate, în special pentru regiunile cu dezavantaje permanente. Doresc, în consecinţă, să atrag atenţia asupra necesitaţii găsirii de soluţii pentru o mai bună implicare pe verticală a regiunilor la nivel european.

În condiţiile create de situaţia economică extraordinară, doresc să subliniez importanţa sporirii flexibilităţii accesării fondurilor structurale şi să salut totodată extinderea posibilităţii de sprijinire a investiţiilor în eficienţa energetică şi în energiile regenerabile din sectorul locuinţelor şi al tehnologiilor curate.

 
  
MPphoto
 
 

  Sirpa Pietikäinen (PPE-DE), în scris(FI) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, săptămâna trecută, Comisia a prezentat Consiliului comunicarea sa privind criza economică, pentru reuniunea acestuia de la sfârşitul acestei luni. De asemenea, Comisia a prezentat prima evaluare a rezultatelor pachetului european de stimulente economice. Comisia consideră că rezultatele iniţiale sunt bune şi estimează că acţiunea de redresare la nivel naţional şi european vor avea împreună o valoare totală de aproximativ 3,3% din PIB în perioada 2009-2010.

Felicit raportoarea pentru raportul lăudabil. După părerea mea, nevoia unei acţiuni coordonate din partea statelor membre, pe care acesta o subliniază, este deosebit de importantă. Apariţia unor tendinţe este foarte îngrijorătoare. Statele membre pot să dea asigurări prin discursuri că sunt pregătite să coopereze, însă din măsurile luate reiese cu totul altceva. Este extrem de important ca liderii UE să ia decizii referitoare la ceea ce afirmă şi să nu cedeze în faţa presiunilor protecţioniste care, într-o serie de ţări, sunt fără îndoială drastice.

UE trebuie să facă un pas nou şi ambiţios care constituie o continuare a Strategiei de la Lisabona. UE are nevoie de un pachet de stimulente care să susţină noile industrii, baza competitivităţii şi a creşterii. Prin investiţii în domenii precum modernizarea ecologică, sursele de energie regenerabile şi tehnologia informaţiei, este posibil să stabilim o schimbare sectorială viabilă.

O criză reprezintă şi o oportunitate. Este o oportunitate de a reorganiza întreaga arhitectură financiară paneuropeană şi globală. De asemenea, criza reprezintă o oportunitate de ghidare a creşterii economice pe un drum total nou, bazat pe sursele de energie regenerabile şi pe eficienţă energetică. „Noua ordine ecologică”, după cum i se spune, trebuie să constituie o bază pentru redresare şi pentru o nouă creştere. Prin urmare, pe măsură ce vom crea locuri de muncă şi vom introduce inovaţii, vom răspunde şi provocărilor lansate de schimbările climatice.

 
  
MPphoto
 
 

  Zita Pleštinská (PPE-DE), în scris(SK) Economia europeană suferă în urma efectelor crizei financiare globale, confruntându-se cu cel mai mare şi cel mai serios declin din ultimii 60 de ani. Criza reprezintă un test uriaş pentru Europa. Afectează companiile şi, în acelaşi timp, oamenii obişnuiţi şi familiile acestora. Mulţi trăiesc cu teamă, în special ca să nu-şi piardă locul de muncă, şi aşteaptă de la UE să îi salveze.

Europa nu poate fi doar suma a 27 de interese naţionale. Trebuie să se bazeze pe solidaritate şi pe bunăvoinţa statelor membre şi a regiunilor de a pune în aplicare obiectivele programelor lor în cel mai scurt timp posibil.

Într-un moment de criză economică, ar trebui să fim conştienţi că trebuie să ne concentrăm asupra obiectivelor de la Lisabona, în special în ceea ce priveşte locurile de muncă. Politica de coeziune este cea care dispune de instrumentele financiare care trebuie puse în aplicare în mod intensiv şi flexibil în timpul crizei. Resursele financiare ale politicii de coeziune a UE pentru perioada 2007-2013 pot contribui semnificativ la îndeplinirea obiectivelor Strategiei de la Lisabona reînnoite de creştere şi ocupare a forţei de muncă, care aduce la un loc oamenii de rând, companiile, infrastructura, sectorul energetic şi cercetarea şi inovarea. Trebuie să îmbunătăţim coordonarea şi să abandonăm protecţionismul şi toate formele de demagogie. Trebuie să reiniţiem fluxurile şi transferurile de capital.

Consider cu tărie că investiţiile în inovaţii, în noile tehnologii şi în inovaţiile ecologice vor crea noile oportunităţi care sunt esenţiale pentru a asigura o reacţie eficientă la actuala criză financiară. Trebuie să eliminăm toate barierele şi să creăm o veritabilă piaţă internă a energiilor regenerabile.

 
  
MPphoto
 
 

  Katrin Saks (PSE), în scris(ET) Aş dori să-i mulţumesc raportoarei, dna Ferreira, pentru raportul său relevant şi oportun. În condiţiile actuale ale crizei, este esenţial ca fondurile existente să fie complet întrebuinţate. Este regretabil că majoritatea statelor membre care sunt îndreptăţite să primească ajutor de la fondurile structurale şi de coeziune în noua perspectivă financiară nu au reuşit să utilizeze aceste fonduri. Este şi cazul ţării mele de origine, Estonia. Există trei motive pentru aceasta: prima problemă majoră este capacitatea administrativă a statelor membre; în acest domeniu, statele membre însele ar putea face mult şi ar putea îmbunătăţi funcţionarea administrativă. Al doilea motiv rezidă în Uniunea Europeană. Este important ca UE să flexibilizeze condiţiile. De exemplu, există o problemă în cazul acelor programe în care cheltuielile trebuie făcute în avans şi care primesc finanţarea ulterior. Este dificil să se obţină împrumuturi acum pentru a putea realiza acele cheltuieli. Chestiunea măsurilor pe care Comisia Europeană intenţionează să le ia cu privire la plăţile în avans este foarte importantă. Următoarea problemă importantă este rata de autofinanţare conform prezentelor condiţii; în acest domeniu, ar trebui să existe o mai mare flexibilitate. A treia problemă importantă este mecanismul de supraveghere – actuala birocraţie este în mod clar greoaie.

Vă mulţumesc pentru raport.

 
  
MPphoto
 
 

  Theodor Dumitru Stolojan (PPE-DE), în scris În cazul unor state membre, printre care şi ţările baltice, România sau Ungaria, criza financiară şi recesiunea globală au pus în evidenţă dezechilibre structurale acumulate în perioadele de creştere economică, bazate pe intrări de investiţii străine directe şi îndatorare externă în ritmuri rapide.

Orice plan al UE de redresare economică trebuie să ţină seama de faptul că aceste ţări au nevoie de o finanţare externă substanţială, pentru acoperirea deficitului din comerţul cu bunuri şi servicii. În lipsa acestei finanţări externe, ţările respective sunt condamnate la ajustări bruşte şi masive, care vor elimina câştigurile de bunăstare obţinute în anii precedenţi, vor slăbi coeziunea UE şi pot pune în pericol chiar stabilitatea în zonă.

Consiliul şi Comisia Europeană au o răspundere precisă în găsirea de soluţii pentru finanţarea externă necesară. Statele membre în cauză au responsabilitatea, câştigând timp prin finanţarea externă obţinută, de a efectua reformele structurale prin care să corecteze dezechilibrele acumulate.

 
  
MPphoto
 
 

  Margie Sudre (PPE-DE), în scris (FR) Politica regională este sursa primară a investiţiilor europene în economia reală. Accelerarea şi simplificarea finanţării acesteia poate ajuta la redresarea economiei prin eliberarea lichidităţilor în sectoarele ţintă.

Plăţile mai rapide şi mai flexibile, la rate fixe şi în sume forfetare, propuse de Comisie vor permite punerea imediată în aplicare a proiectelor din domeniul infrastructurii, energiei şi mediului.

Autorităţile naţionale şi regionale trebuie să profite de aceste oportunităţi şi să folosească într-o măsură cât mai mare fondurile structurale pentru a sprijini ocuparea forţei de muncă, IMM-urile, spiritul antreprenorial şi cursurile de formare profesională de la locul de muncă şi, în acelaşi timp, să contribuie conform regulilor de cofinanţare, astfel încât fondurile alocate să fie complet utilizate.

Solicit consiliilor regionale şi prefecturilor din departamentele franceze de peste mări, în calitate de autorităţi de gestionare a fondurilor structurale, să anticipeze aceste schimbări pentru ca programele lor regionale să se poată axa imediat asupra proiectelor care prezintă cel mai mare potenţial pentru creştere şi locuri de muncă.

Având în vedere actuala stare de nelinişte din departamentele franceze de peste mări şi mişcarea de protest care afectează Réunion, trebuie să explorăm noi iniţiative proprii de dezvoltare şi să acţionăm toate pârghiile de care dispunem, inclusiv cele furnizate de Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 
 

  Silvia-Adriana Ţicău (PSE), în scris Comunicarea CE privind Planul european de redresare economică din decembrie 2008 enumera domeniile în care UE va investi în următorii ani, pentru a asigura creştere economică şi păstrarea locurilor de muncă şi anume: sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii – estimare financiară de 30 miliarde euro, prin BEI; accelerarea investiţiilor în proiecte de infrastructură pentru interconexiuni energetice transeuropene şi de bandă largă - estimare financiară de 5 miliarde euro pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor; cercetare şi inovare.

Aceste măsuri trebuie sprijinite prin propuneri legislative care să asigure şi alocările financiare. Propunerea de regulament din ianuarie 2009 pentru finanţarea proiectelor de energie în cadrul Planului European de Redresare Economică nu are alocări financiare pentru eficienţa energetică a clădirilor. Consider ca UE greşeşte dacă, în această perioadă de criză economică, nu îşi susţine financiar priorităţile.Domeniul eficienţei energetice a clădirilor poate genera aproximativ 500 000 de locuri de muncă în UE, poate îmbunătăţi calitatea vieţii cetăţenilor şi poate contribui la dezvoltarea economică sustenabilă prin promovarea energiilor regenerabile. Personal, consider că ar fi un eşec al actualei Comisii Europene dacă nu va susţine eficientizarea energetică a clădirilor prin măsuri şi instrumente financiare, prin măsuri fiscale adecvate şi printr-un semnal politic ferm, la nivel european.

 
  
MPphoto
 
 

  Andrzej Tomasz Zapałowski (UEN), în scris (PL) Doamnă preşedintă, azi dezbatem un plan de revigorare a economiei în legătură cu priorităţile Strategiei de la Lisabona. Deşi au trecut mai mulţi ani de la anunţarea Strategiei, putem vedea că aceasta nu este pusă în aplicare. Cu alte cuvinte, elaborăm documente pe care, ulterior, nu le punem în aplicare. Acest lucru este confirmat de un vechi obicei, care a devenit norma acestui Parlament, şi anume ploaia de regulamente asupra cetăţenilor care, în multe cazuri, le complică viaţa şi care nu au niciun efect relevant asupra nivelului lor de trai.

Mai mult, criza financiară tot mai adâncă arată că Comisia Europeană şi Consiliul sunt complet detaşaţi de problemele zilnice ale societăţii. În fond, Comisia nu are niciun plan de acţiune viabil ca răspuns la criza tot mai profundă. Cu toţii observăm că ţările adoptă măsuri de salvare la nivel individual şi pe cont propriu şi că piaţa gestionată la nivel central în valoare de cinci sute de milioane nu reuşeşte să aibă un efect real asupra dimensiunii crizei.

În ultimii ani, ţărilor din Europa de Est li s-a spus că ar trebui să îşi privatizeze băncile, cu alte cuvinte că ar trebui să le subordoneze băncilor din Europa de Vest. Au făcut cu naivitate acest lucru, iar azi tocmai aceste bănci sunt cele care speculează şi ucid pe rând economiile noilor state membre ale UE.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: MARTINE ROURE
Vicepreşedintă

 
  

(1) A se consulta procesul-verbal.

Ultima actualizare: 12 iunie 2009Notă juridică