Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2555(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B6-0121/2009

Dezbateri :

PV 12/03/2009 - 13.2
CRE 12/03/2009 - 13.2

Voturi :

PV 12/03/2009 - 14.2
CRE 12/03/2009 - 14.2

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0144

Stenograma dezbaterilor
Joi, 12 martie 2009 - Strasbourg Ediţie JO

13.2. Statul Filipine
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 
 

  Preşedinta - Următorul punct este dezbaterea a şase propuneri de rezoluţii referitoare la situaţia din Filipine.(1)

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt, autor - (DE) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, am urmărit situaţia din Filipine încă de pe vremea când ţara era condusă de regretabilul cuplu Marcos. De atunci, această mare republică insulară s-a confruntat cu multe probleme, suişuri şi coborâşuri ale unei dictaturi şi ale tentativelor de a evolua către libertate, ale crizelor economice şi ale evoluţiei către o economie de piaţă, care, pe atunci, erau îngropate în mod continuu într-o mlaştină a corupţiei, a proastei gestionări şi, din păcate, a incursiunilor constante din partea autorităţilor.

Dacă privim harta, observăm că această republică insulară prezintă o importanţă strategică supremă. La fel ca Indonezia, această ţară controlează anumite rute maritime care sunt centrale şi vitale atât pentru economia noastră, cât şi pentru economia Asiei. Prin urmare, stabilitatea în regiune este extrem de importantă şi de aceea trebuie să îi convingem pe cei aflaţi la putere că această ţară va ajunge în sfârşit la o stabilitate pe termen lung numai prin dialog şi prin respectarea legii, prin consolidarea democraţiei, a infrastructurii şi a întreprinderilor mici şi mijlocii. Altfel, ţara se va afla mereu sub ameninţarea colapsului, a mişcărilor separatiste, a mişcării grupurilor insulare individuale, a mişcărilor religioase şi culturale care se opun una celeilalte şi care vor ameninţa unitatea ţării. Prin urmare, acesta este un aspect care prezintă o importanţă centrală pentru Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Erik Meijer, autor - (NL) Doamnă preşedintă, multe state din alte părţi ale lumii au fost înfiinţate ca urmare a intervenţiei europene. Acestea sunt statele succesoare coloniilor ţărilor europene, zone care au fost cucerite în secolele trecute în vederea obţinerii de materii prime ieftine. Mineritul metalelor şi recoltarea de plante tropicale erau cele mai importante obiective, în timp ce, în unele cazuri, şi oamenii erau vânduţi ca sclavi. Astfel, persoane care vorbeau limbi şi aveau culturi complet diferite, s-au trezit trăind în una dintre aceste colonii, separaţi de cei care cu care aveau mult mai multe aspecte lingvistice şi culturale în comun.

Statul Filipine a fost confiscat de la Spania în 1898 de către Statele Unite, care au început atunci să guverneze insulele ca pe propria lor colonie, până în anul 1946. Ca stat independent, ţara şi-a făcut de atunci un renume pentru proasta sa guvernare. Întrebarea este dacă este vorba despre o coincidenţă. Asemenea state nu sunt produsul voinţei poporului. Nu au fost formate de jos în sus. Au fost construite de sus în jos, cu ajutorul unor influenţe exterioare.

Asemenea state nu sunt cele mai bune puncte de plecare pentru un stat democratic aflat sub guvernarea legii şi pentru rezolvarea paşnică a conflictelor sociale. De multe ori acestea sunt menţinute cu forţa, iar puterea armatei este uriaşă. De multe ori există multe obiective pentru implicarea companiilor străine, care maltratează şi exploatează mediul înconjurător şi angajaţii până la distrugere. Li se permite să aibă un comportament nepotrivit pentru că oferă privilegii şi bogăţii conducătorilor acestor state.

Abuzurile de acest fel se transformă în contralovituri. Dacă statul nu consideră că aceste mişcări reprezintă o opoziţie legală care se poate dezvolta în mod paşnic într-un element participant la guvernare, există şansa ca aceste mişcări să recurgă la folosirea forţei, din nevoia de autoconservare. Într-o astfel de situaţie, guvernul va răspunde cu şi mai multă violenţă susţinută de stat, poate chiar şi fără a recunoaşte că această violenţă este promovată chiar de stat.

Din 2001, sute de activişti, sindicalişti, jurnalişti şi lideri religioşi au fost ucişi sau răpiţi. Membrii opoziţiei care sunt eliberaţi prin ordine judecătoreşti sunt imediat închişi din nou de către stat. Persoanele care se fac vinovate de crime şi răpiri nu sunt nici găsite, nici pedepsite. Încercările externe de mediere au fost respinse şi, într-un final, au fost oprite.

Rezoluţia solicită depunerea unor eforturi mai mari în ceea ce priveşte medierea, compromisurile şi soluţiile paşnice. Fără integrarea mişcărilor de opoziţie în statul democratic sub guvernarea legii, statul Filipine va rămâne o ţară haotică, în care viaţa este foarte grea.

 
  
MPphoto
 

  Marios Matsakis, autor −Doamnă preşedintă, situaţia din Mindanao este gravă, căci sute de mii de persoane deportate trăiesc aici în condiţii de viaţă inumane. Insurgenţa de lungă durată reprezintă unul dintre factorii acestei stări deplorabile de fapt şi acelaşi lucru se poate spune şi despre statutul nu foarte democratic al guvernelor filipineze care s-au succedat până acum, ultimul dintre acestea fiind tras la răspundere de agenţii internaţionale, precum Consiliul Drepturile Omului al ONU, pentru că a dovedit toleranţă faţă de asasinatele extrajudiciare şi pentru dispariţia forţată a sute de cetăţeni filipinezi ale căror activităţi erau considerate drept contrare politicii oficiale a guvernului.

Trebuie să se pună capăt toleranţei de acest fel. În plus, guvernul din Filipine trebuie să reia imediat negocierile de pace cu Frontul Islamic de Eliberare Moro (FIEM) şi ambele părţi trebuie să renunţe la violenţă şi să-şi rezolve diferendele la masa negocierilor.

 
  
MPphoto
 

  Leopold Józef Rutowicz, autor - (PL) Doamnă preşedintă, statul Filipine este o ţară cu o istorie bogată, deşi nefericită. Ţara a fost cucerită de spanioli în 1521, după ce au reuşit să înfrângă puternica rezistenţă a populaţiei locale, utilizând forţa. În urma unei revolte împotriva dominaţiei spaniole, în 1916, Statele Unite au preluat controlul asupra statului Filipine. Ţara şi-a câştigat independenţa totală în 1946, după o perioadă de ocupaţie japoneză temporară, şi a fost condusă mulţi ani de preşedintele Marcos, în regim de dictatură. Benigno Aquino, liderul opoziţiei democratice a fost asasinat în 1983. Atât Frontul Islamic de Eliberare Moro, cât şi partizanii comunişti sunt activi în Filipine. Grupările Abu Sayyaf vor să separe partea sudică a insulei de restul Filipinelor. Ţara este grav afectată de corupţie. Oamenii mor pe capete, pedeapsa cu moartea este aplicată la scară largă, iar cei a căror existenţă este considerată de anumite grupuri drept dubioasă sunt ucişi în secret. Tentativele de a introduce şi promova drepturile omului şi principiile democratice se confruntă cu obstacole serioase în această ţară. Dezvoltarea economică a Filipinelor şi a membrilor săi din Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est reprezintă semne pozitive.

Rezoluţia, pe care o susţin, reprezintă contribuţia Uniunii Europene la adoptarea unor măsuri specifice în vederea încheierii conflictului intern din Filipine şi la reintroducerea principiului normei de drept.

 
  
MPphoto
 

  Raül Romeva i Rueda, autor - (ES) Doamnă preşedintă, cazul statului Filipine demonstrează într-adevăr faptul că procesul de instaurare a păcii ne cere uneori să nu privim într-o singură direcţie.

În prezent, lucrăm pe multe fronturi în Filipine şi toate aceste fronturi trebuie abordate într-un mod specific, în propriul lor context. Prin urmare, este important să înţelegem numărul mare de răspunsuri. În cazul Filipinelor există o dimensiune umanitară, însă există şi o dimensiune politică foarte clară şi amândouă sunt fundamentale dacă dorim să progresăm în cadrul acestor negocieri frustrante pentru pace. Spun despre negocieri că sunt frustrante pentru că ceea ce părea să fie un pas bun înainte a fost blocat în această vară de mai multe incidente, şi, în special, pentru că judecătorii de la Curtea Supremă au considerat că memorandumul de înţelegere era în mod evident neconstituţional.

Acest fapt a oprit întregul proces de negociere şi are nevoie de un răspuns din partea comunităţii internaţionale, insist, răspuns care trebuie dat pe două niveluri.

Primul este nivelul umanitar. Cred că este clar că nu doar situaţia celor 300.000 de persoane deportate, ci şi situaţia nenumăratelor victime ale dispariţiilor, torturii şi chiar ale crimelor în serie trebuie în primul rând investigate şi apoi trebuie să primească un răspuns politic de la guvern, în urma insistenţelor din partea comunităţii internaţionale.

Totuşi, în al doilea rând, există nevoie de un răspuns politic. De ceva timp, Norvegia a negociat şi a stabilit numeroase cadre pentru a se putea ajunge la acorduri care să rezolve situaţia. Este un fel de diplomaţie paralelă sau de o diplomaţie tăcută; nu este genul de diplomaţie cu care suntem obişnuiţi, care să includă activitatea unor înalţi oficiali, dar este necesar.

Câteodată este absolut esenţial să existe anumiţi actori care să joace rolul pe care îl joacă Norvegia şi cred că Uniunea Europeană nu ar trebui numai să dezvolte acest tip de activitate, ci şi să susţină, de fapt, orice iniţiativă care ar putea încuraja dialogul şi să ajute la soluţionarea diferendelor dintre diversele grupuri implicate în prezent în disputele din Filipine.

 
  
MPphoto
 

  Ewa Tomaszewska, în numele Grupului UEN - (PL) Doamnă preşedintă, conflictul dintre guvernul filipinez şi Frontul Islamic de Eliberare Moro din Mindanao există de zeci de ani. A fost însoţit de atacuri teroriste desfăşurate de organizaţia Abu Sayyaf, dar şi de răpiri şi asasinate. În 2004, nu mai puţin de 116 persoane au murit în urma unui atac al unui feribot în Manila Bay. Potrivit guvernului de la Manila, Abu Sayyaf ar colabora cu Al Qaeda. Răpirile continuă. Negocierile de pace au fost suspendate anul trecut, în august. Între timp, conflictele dintre separatişti au făcut deja peste 120.000 de victime. Drepturile omului sunt încălcate în mod frecvent. Invităm părţile implicate în conflict să înceapă negocierile în scopul de a obţine un acord privind chestiuni economice, sociale şi politice. Susţinem toate acţiunile care au drept obiectiv obţinerea unei păci corecte şi de durată.

 
  
MPphoto
 

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei −Doamnă preşedintă, aşa cum mulţi dintre onoraţii membri tocmai au spus, statul Filipine încă se confruntă cu probleme foarte mari: pe de-o parte, problema minorităţilor din Mindanao, iar pe de altă parte, multe crime extrajudiciare. Suntem conştienţi de aceste lucruri.

Totuşi, statul Filipine a înregistrat progrese considerabile în cadrul obligaţiilor sale internaţionale de a asigura şi proteja drepturile omului, ratificând 12 tratate internaţionale privind drepturile omului şi abolind pedeapsa capitală, în principal datorită rolului de mediere jucat de Parlamentul European, de Comisia Europeană şi de statele membre. Aşa că există într-adevăr o imagine combinată, însă trebuie să vedem atât părţile pozitive, cât şi pe cele negative.

Situaţia drepturilor omului rămâne foarte dificilă şi profităm de întrunirile noastre oficiale periodice pentru a discuta despre aceste probleme. Drepturile omului acordă o atenţie specială relaţiei noastre cu Filipine şi înainte de alegerile prezidenţiale din 2010, şi deja mergem în această direcţie.

Prin urmare, aş dori să mă concentrez asupra problemei crimelor extra-judiciare, o problemă care, aşa cum am mai spus, durează de foarte mult timp. Numărul de asasinate comise împotriva jurnaliştilor sau a activiştilor pentru drepturile umane şi pentru drepturi imobiliare a scăzut în mod semnificativ în ultimii doi ani. Însă, din când în când, aceste asasinate răbufnesc din nou şi foarte de curând s-au întâmplat din nou asemenea crime. Cel mai îngrijorător este faptul că cei mai mulţi dintre făptaşi rămân în libertate. Acest lucru a devenit o chestiune politică foarte sensibilă şi a erodat încrederea în guvern.

Suntem pe cale să lansăm o „misiune de asistenţă în justiţie UE-Filipine”, în cadrul Instrumentului pentru stabilitate. Ne propunem să consolidăm capacităţile autorităţilor judiciare filipineze, inclusiv ale personalului militar şi ale celui din poliţie, pentru a-i ajuta să investigheze cazurile de crime extra-judiciare şi să condamne persoanele care se fac vinovate de crimă.

De asemenea, desfăşurăm proiecte la nivel local pentru a promova respectarea drepturilor omului, proiectele fiind finanţate în cadrul Instrumentului UE pentru democraţie şi drepturile omului. Acestea includ monitorizarea implementării angajamentelor internaţionale în domeniul drepturilor omului, acţiuni pentru a susţine ratificarea Statutului de la Roma al Curţii Penale Internaţionale şi pentru educarea electoratului.

În prezent suntem în plin proces de revizuire a cooperării cu toate ţările partenere, în cadrul evaluării intermediare şi avem motive întemeiate să ne intensificăm eforturile în domeniul bunei guvernări, al justiţiei şi al normei de drept în Filipine.

În ceea ce priveşte Procesul de pace din Mindanao, guvernul pare să fie gata să relanseze negocierile şi încurajăm o reluare rapidă a negocierilor dintre părţi şi, bineînţeles, orice proces discret de mediere care ar putea avea loc. Între timp, populaţia civilă a dus din nou greul conflictului de durată, iar ECHO a furnizat asistenţă semnificativă.

În fine, printre actualele priorităţi ale relaţiei noastre cu Filipine se numără negocierile pentru Acordul de parteneriat şi cooperare (APC), care au început luna trecută la Manila. În acest cadru, căutăm puncte comune în ceea ce priveşte situaţia drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc la sfârşitul dezbaterilor.

 
  

(1) Vă rugăm să consultaţi procesul-verbal.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate