Preşedintele. - Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea comună privind Acordurile de parteneriat:

- recomandarea (A6-0117/2009) adresată de dl Martin, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui Acord de parteneriat economic între statele Cariforum, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte [05211/2009 –C6-0054/2009 – 2008/0061(AVC)], şi

- recomandarea (A6-0144/2009) adresată de dna Mann, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de încheiere a Acordului de parteneriat economic preliminar între Côte d’Ivoire, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte [05535/2009 – C6-0064/2009 – 2008/0136 (AVC)];

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov şi dl Martin, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul de parteneriat economic între statele Cariforum, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte (O-0033/2009 – B6-0203/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov şi dl Martin, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul de parteneriat economic între statele Cariforum, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte (O-0034/2009 – B6-0204/2009);

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov şi dl Mann, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul de parteneriat economic preliminar între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Côte d’Ivoire, pe de altă parte (O-0047/2009 – B6-0217/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov şi dl Mann, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul de parteneriat economic preliminar între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Côte d’Ivoire, pe de altă parte (O-0048/2009 – B6-0218/2009);

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov şi dl Fjellner, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul de parteneriat economic preliminar între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Ghana, pe de altă parte (O-0035/2009 – B6-0205/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov şi dl Fjellner, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul de parteneriat economic preliminar între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Ghana, pe de altă parte (O-0036/2009 – B6-0206/2009);

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov şi dl Ford, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul interimar de parteneriat economic (APE) între Comunitatea Europeană, pe de o parte, şi statele din Pacific, pe de altă parte (O-0037/2009 – B6-0207/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov şi dl Ford, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul interimar de parteneriat economic (APE) între Comunitatea Europeană, pe de o parte, şi statele din Pacific, pe de altă parte (O-0038/2009 – B6-0208/2009);

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov şi dl Sturdy, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul interimar de parteneriat economic între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi statele părţi la APE din SADC, pe de altă parte (O-0039/2009 – B6-0209/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov şi dl Sturdy, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul interimar de parteneriat economic între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi statele părţi la APE din SADC, pe de altă parte (O-0040/2009 – B6-0210/2009);

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov şi dl Caspary, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind acordul interimar de stabilire a unui cadru pentru un Acord de parteneriat economic între statele din Africa de Est şi de Sud, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte (O-0041/2009 – B6-0211/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov şi dl Caspary, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind acordul interimar de stabilire a unui cadru pentru un Acord de parteneriat economic între statele din Africa de Est şi de Sud, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte (O-0042/2009 – B6-0212/2009);

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind acordul de stabilire a unui cadru pentru un Acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de-o parte, şi statele partenere din Comunitatea Africii de Orientale, pe de altă parte (O-0043/2009 – B6-0213/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind acordul de stabilire a unui cadru pentru un Acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de-o parte, şi statele partenere din Comunitatea Africii Orientale, pe de altă parte (O-0044/2009 – B6-0214/2009);

- întrebarea orală adresată Consiliului de către dl Markov şi dl Arif, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul preliminar de parteneriat economic între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Africa Centrală, pe de altă parte (O-0045/2009 – B6-0215/2009);

- întrebarea orală adresată Comisiei de către dl Markov şi dl Arif, în numele Comisiei pentru comerţ internaţional, privind Acordul preliminar de parteneriat economic între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Africa Centrală, pe de altă parte (O-0046/2009 – B6-0216/2009).

  David Martin, raportor − Dle preşedinte, atunci când suntem direct implicaţi într-o anumită chestiune, avem întotdeauna tendinţa de a exagera importanţa acesteia, însă, în acest caz, nu consider că putem exagera importanţa problemei cu care avem de-a face. Ne confruntăm în această seară cu o serie de acorduri care au capacitatea de a afecta vieţile, calitatea acestora şi sănătatea a literalmente milioane de oameni din ţările în curs de dezvoltare.

Înainte de a aborda aspectele esenţiale ale raportului meu, aş dori să-i aduc un omagiu colegei mele, Glenys Kinnock, care, în calitate de copreşedintă a Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, s-a aflat printre cei care au contribuit cel mai mult la conştientizarea preocupărilor privind ACP, Acordurile de parteneriat economic (APE) şi impactul acestora asupra dezvoltării, nu doar în cadrul acestui Parlament, ci în toată lumea. După cum mulţi dintre dumneavoastră ştiu, la sfârşitul acestui mandat parlamentar Glenys se va retrage şi cred că ne va lipsi foarte mult munca depusă de ea în legătură cu ACP, în special în ceea ce priveşte APE.

APE au un trecut dificil în acest Parlament. Au existat adevărate tensiuni între comerţ şi obiectivele privind dezvoltarea. Unele dintre acestea ar fi putut fi evitate, dar într-o anumită măsură acestea sunt, de fapt, inerente naturii acordurilor.

În primul rând, aceste acorduri ne-au fost impuse printr-o hotărâre a OMC, iar liberalizarea unilaterală, principala cerinţă a EPA, nu este uşor de negociat.

În al doilea rând, termenul limită artificial stabilit pentru încheierea acordurilor APE complete şi interimare a însemnat că negocierile, care ar fi trebuit să aibă loc între parteneri egali, nu s-au desfăşurat în condiţii de egalitate, deoarece partea ACP ar fi suferit pierderi în cazul nerespectării termenului limită.

În final – şi aceasta nu este o critică adusă ACP, ci realităţii negocierilor - negocierile din partea noastră au fost purtate de experţi în materie de comerţ. Prin natura lor, experţii în materie de comerţ au ca scop obţinerea celui mai bun acord în favoarea Uniunii Europene. Aceştia nu au vizat neapărat obţinerea celor mai bune rezultate în materie de dezvoltare. Repet: aceasta nu este o critică; sunt pregătiţi special pentru acest lucru. Dar aceasta este realitatea negocierilor.

De la încheierea negocierilor am încercat, în calitate de Parlament, să echilibrăm situaţia dintre comerţ şi dezvoltare.

Aş dori să vorbesc în calitate de raportor pentru APE Cariforum, care, în acest moment, este, bineînţeles, unicul Acord de parteneriat economic complet. De vreme ce acest APE a fost semnat, nu putem modifica textul, avem doar ocazia de a-l aproba sau refuza. Consider că, în cazul în care vom primi anumite asigurări şi interpretări ale textului din partea Comisiei şi a Comisarului, vom putea să ne dăm acordul asupra APE Cariforum chiar în această săptămână.

Unul dintre personajele lui Lewis Carroll, şi anume Humpty Dumpty, spunea pe un ton dispreţuitor: „Când eu folosesc un cuvânt, cuvântul acela înseamnă ceea ce vreau eu să însemne, nici mai mult nici mai puţin”. Sincer vorbind, până de curând, situaţia a fost asemănătoare în ceea ce priveşte eforturile de a înţelege unele cuvinte din APE Cariforum: nu a fost întotdeauna uşor să înţelegem în mod clar semnificaţia textului.

Aş dori să ascult astăzi clarificările comisarului în legătură cu anumite puncte.

Mai întâi, să ne garanteze autenticitatea clauzei de revizuire din cadrul acestui acord şi faptul că aceasta va fi luată în serios de Comisie, în sensul că vor fi examinate priorităţile de dezvoltare, precum reducerea sărăciei, dezvoltarea durabilă, diversificarea economică şi contribuţia la îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în termenul de cinci ani stabilit, pentru a garanta funcţionarea APE în interesul acestora, şi nu în defavoarea lor.

În al doilea rând, aş dori să ascult clarificările comisarului în legătură cu banii alocaţi APE. Calculele sugerează că, din actualul FED şi alte perioade ale cadrului financiar până în anul 2013, sunt disponibile aproximativ 580 de milioane de euro pentru statele Cariforum. După părerea mea - dar, cu siguranţă, nu sunt un expert în materie - această sumă ar trebui să fie suficientă pentru îndeplinirea cerinţelor APE, cu condiţia ca fondurile să fie corect programate şi integral consumate şi priorităţile ţărilor din Caraibe să fie îndeplinite în ceea ce priveşte condiţiile de utilizare a fondurilor. În plus, trebuie să ne asigurăm că statele membre îşi vor aduce contribuţia de 2 miliarde de euro promisă pentru „ajutorul pentru comerţ” acordat ţărilor în curs de dezvoltare. Trebuie, de asemenea, să examinăm situaţia post-2013; nu putem primi nicio asigurare din partea Comisiei în acest sens, deoarece este datoria Parlamentului şi a Consiliului să facă acest lucru, dar trebuie să fim conştienţi că fondurile se epuizează şi angajamentele expiră în 2013.

În al treilea rând, aş dori să primesc asigurări în ceea ce priveşte statutul de naţiunea cea mai favorizată (MFN). I-am menţionat deja dnei comisar că înţeleg în totalitate faptul că Uniunea Europeană trebuie să insiste asupra obţinerii aceloraşi termeni şi condiţii acordate de către ţările din Caraibe Statelor Unite sau oricărui alt stat puternic dezvoltat. Nu trebuie însă să invocăm clauza MFN dacă ţările din Caraibe ajung la o înţelegere favorabilă cu un grup de ţări africane, de exemplu.

În al patrulea rând - aceasta este şi concluzia prezentării mele, în ceea ce priveşte accesul la medicamente, trebuie să ne asigurăm că nimic din Acordul Cariforum nu ameninţă utilizarea mecanismului creat de Acordul TRIPS - nu trebuie să existe nicio îndoială în privinţa acestuia.

Doresc să primesc aceste asigurări din partea dnei comisar dar, chiar şi înainte de aceasta, vreau să închei prin a spune că sunt ferm convins de faptul că tonalitatea şi natura discuţiilor privind APE au fost schimbate de către dumneaei, şi o felicit pentru munca depusă până acum în acest domeniu.

  Erika Mann, raportor – (DE) Dle preşedinte, dnă comisar, stimaţi colegi, acordul cu Côte d’Ivoire este unul dintre acordurile pentru care trebuie să votăm acum în mod favorabil. Avem doar două opţiuni de vot: da sau nu. Sper ca într-o bună zi acest lucru să se schimbe şi Parlamentul să poată participa şi la negocierea mandatului.

Acest lucru îngreunează într-o anumită măsură situaţia. Există două diferenţe în ceea ce priveşte Acordul Cariforum. În primul rând, avem de-a face cu un guvern care nu a fost ales în mod democratic. În al doilea rând, avem de-a face cu un acord preliminar, care trebuie să asigure iniţial doar menţinerea vechilor preferinţe. Acordul final nu va fi negociat pentru încă o perioadă de timp.

Aş dori să primesc asigurări din partea dnei comisar Cathy Ashton în ceea ce priveşte anumite chestiuni care vor fi cu siguranţă extrem de importante pentru Côte d’Ivoire. La sfârşitul săptămânii trecute am luat din nou parte la negocieri în cadrul cărora necesitatea obţinerii unor asigurări din partea Comisiei a devenit foarte clară, lucru care este conform cu asigurările acordate de comisar în cazul SADC. În consecinţă, permiteţi-mi să menţionez unele dintre cele mai importante puncte.

Primul punct se referă la o flexibilitate semnificativă. Această flexibilitate trebuie să cuprindă următoarele puncte. Mai întâi, includerea unei clauze de revizuire, flexibilă la rândul ei, care să poată fi reexaminată în mod constant la intervale relativ scurte de timp, nu care să prevadă o perioadă de cinci ani. În al doilea rând, chestiunile sensibile ar trebui discutate numai atunci când statul respectiv îşi manifestă dorinţa de a face acest lucru în mod explicit. Acest lucru se referă, în special, la temele de la Singapore, dar bineînţeles, şi la problema modalităţii de integrare a TRIPS, precum şi alte probleme similare.

În al treilea rând, există problema acceptării diferenţelor regionale în cadrul altor negocieri de încheiere a unui acord regional. Côte d’Ivoire se confruntă cu o problemă specială din cauza faptului că acordul este negociat în prezent şi va fi semnat separat, în timp ce, pe viitor, se are în vedere negocierea unui acord regional.

În al patrulea rând, ar fi foarte important ca, în orice etapă a unor noi negocieri, să poată fi ridicate probleme care nu au fost încă abordate în respectiva etapă şi ca aceste teme să fie aprobate de Comisie.

În acest context, dnă comisar, nu trebuie decât să extindeţi aplicarea la situaţia Côte d'Ivoire a concesiilor deja făcute în privinţa SADC. Aceasta ar creşte probabilitatea unui răspuns pozitiv similar din partea Parlamentului. Suntem pur şi simplu foarte preocupaţi, iar această preocupare a fost exprimată de numeroase organizaţii non-guvernamentale, de faptul că, în special în privinţa Côte d’Ivoire, Comisia părea iniţial să fie foarte inflexibilă şi, din acest motiv, problemele menţionate mai sus nu au fost luate în considerare în timpul perioadei de tranziţie de la acordul provizoriu la cel complet. O concesie s-ar dovedi, în consecinţă, extrem de utilă şi ne-ar permite să aprobăm acordul.

În plus, în timpul discuţiilor mele cu reprezentanţii Côte d'Ivoire, am realizat că aceştia sunt foarte îngrijoraţi de faptul că nu vor primi îndeajuns de rapid asistenţa tehnică şi că, şi în acest caz, nu toate preocupările lor au fost luate în considerare. Din câte înţeleg, sunt foarte interesaţi de Comisie şi de organizaţiile internaţionale cu ajutorul cărora au acces pe piaţa IMM-urilor, pentru a putea beneficia cu adevărat de accesul la piaţa europeană. Sunt extrem de precauţi atunci când negocierile abordează temele de la Singapore menţionate anterior, chiar şi atunci când discută doar despre acestea, şi aşteaptă cu nerăbdare sprijinul nostru pentru a putea înţelege modul de utilizare a bunurilor publice în favoarea societăţii. În plus, sunt foarte interesaţi ca noi să le acordăm sprijin în cea ce priveşte aspectele legate de standardele tehnice deoarece, deseori, acestea reprezintă pentru ei adevărate obstacole în calea comerţului.

Comentariul meu final se referă la punctul privind Parlamentul. Precum am menţionat anterior, avem doar două opţiuni - de a aproba sau a respinge acordul - şi acest lucru limitează într-un mod destul de semnificativ capacitatea Parlamentului de a colabora la modelarea votului. Doresc să vă amintesc în mod explicit, lucru care veţi vedea că este evidenţiat şi în textele noastre, că o posibilă aprobare a acordului provizoriu nu înseamnă neapărat că vom vota automat în favoarea acordului complet. În realitate, în cadrul procedurii de monitorizare, dorim în mod special să fim implicaţi în negocierile următoare pentru a putea urmări într-o anumită măsură, atât cât ne stă în putere, evoluţia punctelor pe care tocmai le-am discutat.

În final, aş dori să vă invit să ne explicaţi în câteva cuvinte efectul negativ al eşuării Acordului de la Doha asupra Côte d'Ivoire, în special în ceea ce priveşte bananele.

  Helmuth Markov, autor – (DE) Dle preşedinte, dnă comisar, dle Solana, în cadrul acestei dezbateri nu discutăm doar despre un pachet de şaisprezece întrebări orale adresate Consiliului şi Comisiei, opt rezoluţii şi două rapoarte din cadrul procedurii de codecizie, ci, de asemenea, despre 79 de ţări în curs de dezvoltare cu care UE îşi reînnoieşte relaţiile comerciale şi cooperarea reciprocă. Comerţul şi cooperarea sunt instrumente importante în lupta împotriva sărăciei, precum şi pentru consolidarea unor economii naţionale mai stabile din punct de vedere economic şi social. Mai presus de toate, acest proces implică acordarea de asistenţă pentru crearea de infrastructuri, pentru asistenţă medicală, suveranitate alimentară, un sistem social care să funcţioneze, educaţie şi schimburi culturale.

În trecut, relaţiile noastre comerciale cu ţările ACP se bazau pe un sistem de preferinţe comerciale nereciproce, care permitea accesul fără taxe vamale pe piaţa comună pentru majoritatea produselor fabricate în aceste statele. În 2000 s-a convenit elaborarea unui nou acord de parteneriat până la sfârşitul anului 2007. În temeiul acestui nou acord, trebuia ca preferinţele comerciale unilaterale să fie înlocuite cu acorduri compatibile cu normele OMC, care aveau ca scop reducerea şi, în cele din urmă, eliminarea sărăciei, precum şi promovarea dezvoltării durabile, a integrării regionale, cooperării economice şi bunei guvernări, sprijinind ţările ACP în dezvoltarea potenţialului lor economic şi integrându-le treptat în economia mondială. În plus, se urmărea extinderea capacităţii de producţie a acestor ţări şi luarea unor măsuri privind facilitarea întreprinderilor private şi a investiţiilor.

Acordurile economice pe care le discutăm, în special aşa numitul APE interimar sau acord „doar pentru mărfuri”, sunt în principal acorduri comerciale, deoarece 90% sau mai mult dintre problemele abordate de acestea sunt legate de accesul la piaţă şi alte domenii ale comerţului. Scopul este liberalizarea progresivă a comerţului dintre UE şi regiunile partenere sau statele individuale.

Ce fel de probleme ne-au atras atenţia în cadrul acestor negocieri?

Mai întâi, timpul acordat nu pare să fi fost suficient. Bineînţeles, Comisia se află într-o poziţie bună. Aceasta a fost în măsură să poarte negocierile, să organizeze votul şi să implice statele membre. Imaginaţi-vă, totuşi, că aţi fi fost unul dintre partenerii de negociere aflaţi de cealaltă parte. Negocierile au fost oare într-adevăr purtate întotdeauna în paralel, astfel încât să poată fi organizate consultările similare dintre societatea civilă şi parlament în ţările respective?

S-au adus multe critici în privinţa conţinutului. Mai întâi, în ciuda existenţei altor opinii competente, Comisia a considerat că reducerea cu 80% a taxelor vamale în următorii 15 ani este conformă cu normele OMC. Deşi angajamentele de liberalizare sunt iniţial asimetrice, în ceea ce priveşte etapele către liberalizare, rezultatul va fi o piaţă deschisă pentru ambele părţi, lucru pe care UE şi-l poate permite cu uşurinţă. Exportul din ţările ACP va constitui numai un procent redus din importurile sale.

Pentru statele ACP, desfiinţarea taxelor vamale are ca rezultate pierderi de venituri din aceste taxe şi pierderea unor finanţări necesare pentru investiţii publice urgente în infrastructură, sfera socială, sprijin pentru dezvoltarea economică şi îmbunătăţirea capacităţii administrative. În plus, aceasta semnifică încetinirea creşterii economiei naţionale şi, în consecinţă, dependenţa permanentă de exporturile din ţările industrializate. Acest lucru afectează în aceeaşi măsură produsele alimentare şi bunurile industriale creând, în cele din urmă, un cerc vicios. Creşterea preţurilor alimentelor în ţările ACP reprezintă dovada incontestabilă a acestui efect. Am pus adeseori următoarea întrebare: dacă 50 de ani de relaţii comerciale nereciproce nu au stimulat nicio urmă de dezvoltare adecvată, cum s-ar putea obţine acest lucru prin deschiderea reciprocă a pieţelor?

O altă problemă serioasă, care va fi accentuată de acordul propus, este relaţia dintre regiunile şi ţările partenere. În cadrul Comunităţii Africii Orientale, şi sunt personal însărcinat cu propunerea de rezoluţie pertinentă, problema tarifelor interne este poate mai puţin semnificativă, datorită existenţei unei uniuni vamale, dar relaţiile comerciale dintre statele învecinate s-ar putea înrăutăţi din cauza nivelurilor diferite de liberalizare. În acest caz, există, desigur, numeroase probleme legate de regulamentele privind ţara de origine. Există temeri serioase în legătură cu negocierile privind acordurile APE globale. Acestea reflectă anumite conflicte în cadrul rundei de negocieri pentru dezvoltare eşuate de la Doha. Numeroase state nu consideră că se află în poziţia de a-şi dereglementa piaţa serviciilor, a investiţiilor şi a achiziţiilor publice şi de a le deschide concurenţei globale. Acest lucru nu poate fi nici măcar gestionat în totalitate, şi nici nu este de dorit în cadrul Comunităţii Europene. În ceea ce priveşte absenţa mecanismelor de control ale pieţelor financiare, nu este nevoie să intrăm acum în detalii amănunţite.

Au fost şi sunt în continuare exprimate numeroase critici cu privire chiar la transparenţa negocierilor, şi anume, măsura în care parlamentele şi societatea civilă au fost implicate în acest proces. În cele din urmă, există şi întrebări în ceea ce priveşte Modul 4. Dacă bunurile pot circula liber, nu ar trebui să li se acorde şi persoanelor aceleaşi facilităţi? În acest context, comisia noastră a formulat întrebări care, indiferent de fondul acestora, abordează întotdeauna aceleaşi probleme.

Care sunt măsurile de asistenţă financiară, tehnică şi administrativă prevăzute în cadrul parteneriatelor de restabilire a comerţului şi de dezvoltare? În cadrul negocierilor următoare, îşi va demonstra Comisia flexibilitatea şi va lua în considerare nevoile regiunilor partenere, în special în ceea ce priveşte facilitarea taxelor la export în scopuri de dezvoltare, protejarea industriilor emergente, asigurarea libertăţii de circulaţie a angajaţilor şi a unei protecţii speciale pentru sistemul de achiziţii publice? În plus, este Comisia pregătită să îşi revizuiască poziţia privind protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, în ceea ce priveşte conservarea diversităţii biologice şi a transferului de cunoştinţe şi garantarea asistenţei medicale la un preţ rezonabil în ţările mai sărace? Sunt Consiliul şi Comisia pregătite să furnizeze Parlamentului şi societăţii civile informaţiile corespunzătoare privind oportunităţile de participare? În cele din urmă, există disponibilitatea de a revizui acordul negociat în cazul în care s-ar dovedi că anumite puncte au influenţe negative asupra dezvoltării în statele ACP?

Permiteţi-mi să fac un ultim şi scurt comentariu personal. Deţin funcţia de preşedinte al Comisiei pentru comerţ internaţional de doi ani şi jumătate. De vreme ce nu voi mai candida pentru această poziţie, aş dori, cu această ocazie, să le mulţumesc foarte mult membrilor secretariatului meu, dlui Rodas şi în special dnei Pribaz pentru sprijinul extraordinar acordat, şi de asemenea colegilor mei. Colaborarea a fost reuşită şi consider că am avut multe realizări. Ar fi minunat dacă am avea succes şi în ceea ce priveşte APE. Aş dori să le urez toate cele bune tuturor celor care rămân pentru următorul mandat parlamentar. Sunt foarte încrezător că în cadrul acestui Parlament comerţul va juca un rol mai important. Vă mulţumesc foarte mult.

  Christofer Fjellner, autor – (SV) Dle preşedinte, sunt foarte bucuros că avem ocazia să ducem această dezbatere astăzi. În această perioadă de protecţionism sporit şi de răspândire şi nu de reducere a sărăciei, este foarte important pentru noi să păstrăm comerţul deschis între Europa şi unele dintre cele mai sărace ţări ale lumii. Aceasta este în principiu esenţa acordurilor interimare. Acordurile de parteneriat economic vizează garantarea comerţului şi a dezvoltării continue în unele dintre cele mai sărace ţări din lume.

Aceste ţări riscă să fie cele mai afectate pe măsură ce recesiunea mondială se amplifică şi cursa pentru înarmare protecţionistă pare să se intensifice. De aceea nu pot să înţeleg unele dintre criticile care au fost exprimate. Unele persoane pretind că aceste acorduri merg prea departe şi sunt prea cuprinzătoare. Unii critici preferă să discute despre pierderea veniturilor vamale decât despre potenţialul pentru noi forme de comerţ. Din contră, eu consider că ar trebui să fim mulţumiţi de toate aceste realizări importante. Nu cred că există un conflict inerent între comerţ şi dezvoltare, precum pretind unii dintre vorbitori. Dimpotrivă: comerţul duce la dezvoltare, taxele duc la sărăcie.

Am fost responsabil cu acordul interimar cu Ghana. Mai întâi de toate, recunosc faptul că acordul are câteva puncte slabe, precum impunerea continuă, pentru o perioadă de tranziţie, a taxelor UE la orez şi zahăr dar, în esenţă, este un acord foarte bun. De aceea, este important să ne asigurăm că va fi semnat cât mai repede posibil. Alegerile prezidenţiale din Ghana au constituit în trecut un obstacol, dar acum aş dori să solicit noului preşedinte al ţării, John Atta Mills, să semneze acordul interimar. De asemenea, sper că noi, cei din Uniunea Europeană, vom semna acordul pe care l-am negociat. Este inacceptabil ca acest proces să dureze atât de mult, în special din cauza incapacităţii serviciului de traducere al Consiliului de a funcţiona în mod adecvat.

Aş dori să profit de această ocazie pentru a vă solicita tuturor sprijinul în privinţa acestui acord. În aceste vremuri de nesiguranţă, lumea are nevoie de mai mult comerţ, nu de mai puţin.

  Daniel Caspary, autor – (DE) Dle preşedinte, stimaţi colegi, în opinia mea, acordurile semnate între partenerii economici sunt esenţiale din punct de vedere al garantării relaţiilor comerciale cu statele din Africa, Caraibe şi Pacific. Cooperarea este în interesul atât al Uniunii Europene, cât şi al acestor ţări. Trebuie să stopăm imediat furnizarea asistenţei pentru dezvoltare acordată ţărilor africane în ultimii cincizeci sau şaizeci de ani. Trebuie să le permitem acestor ţări să fie libere şi din punct de vedere mental, pentru ca acestea să-şi poată hotărî singure viitorul şi să se poată dezvolta, aşa cum au făcut şi alte regiuni ale lumii de-a lungul ultimelor decenii.

Comerţul poate aduce o contribuţie extraordinară în acest sens. Pe de o parte, mă refer la comerţul dintre Uniunea Europeană şi aceste ţări, dar mai ales la comerţul chiar dintre aceste ţări, şi anume cu alte ţări în curs de dezvoltare. Sunt convins că s-ar putea să fim nevoiţi să facem oarecare presiuni asupra guvernelor şi statelor pentru ca acestea să înlăture tarifele vamale extrem de ridicate pe care le aplică în multe domenii, pentru a crea condiţiile necesare creşterii economice în această regiune.

De ce trebuie făcut acest lucru? Aceste state au o nevoie urgentă de condiţii-cadru care să le permită oamenilor să-şi câştige singuri existenţa. În cadrul discuţiilor mele cu reprezentanţi ai acestor ţări, am avut deseori impresia că oamenii erau recunoscători pentru faptul că noi, în calitate de Uniune Europeană, exercităm presiuni în anumite domenii, şi pentru faptul că, în numeroase domenii avem anumite cerinţe şi forţăm guvernele naţionale să facă cât de cât progrese în ceea ce priveşte politica economică.

Aş fi bucuros dacă nu am omite acest punct de vedere în următoarele săptămâni şi luni şi în special în timpul negocierilor, atât pentru a aborda dorinţele legitime ale guvernelor, cât şi pentru a susţine, la un anumit moment, cerinţele noastre legitime şi pentru a reprezenta cerinţele legitime ale oamenilor din aceste ţări.

În această privinţă, sper ca negocierile noastre să fie productive.

  Kader Arif, autor − (FR) Dle preşedinte, stimaţi colegi, în cadrul lungii dezbateri de astăzi, aş dori, dacă îmi permiteţi, să rezerv câteva momente pentru a reflecta asupra realizărilor de până acum.

Să ne amintim de poziţia iniţială a unora dintre membrii acestui Parlament faţă de preocupările crescânde din ţările din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), faţă de demonstraţiile împotriva Acordurilor de parteneriat economic (APE), faţă de semnalele de alarmă primite atât de la ONG-urile din nord cât şi de la cele din sud, atunci când solicitam ca prioritatea acestor acorduri să fie dezvoltarea, lucru care astăzi pare evident, după cum repetă Comisia în mod constant. Totuşi, la acel moment, dl Mandelson de abia a îndrăznit să ne răspundă deoarece, în opinia lui, principalul obiectiv era stimularea comerţului, de parcă simpla înlăturare a barierelor vamale ar avea ca rezultat, în mod miraculos, dezvoltarea.

Oamenii ne considerau idealişti, manipulaţi de ONG-uri şi au fost jigniţi de solicitările noastre privind instrumentele de protecţie, reglementare şi intervenţie din partea autorităţilor publice, dar care a fost rezultatul? Se pare nu eram iresponsabili. Nu, guvernele ţărilor ACP nu au acceptat să continue negocierile sub presiuni sau ameninţări. Nu, riscurile implicate în deschiderea comerţului nu sunt fictive, ci reale şi vor avea consecinţe reale şi imediate: bugetele de stat se vor reduce din cauza pierderilor de venituri vamale, noile industrii din sectorul agricol vor fi afectate şi securitatea alimentară a populaţiei va fi ameninţată.

Ne-am exprimat aceste temeri cu mult timp în urmă, înainte de revoltele provocate de foamete sau de criza financiară. Ce rămâne aşadar de spus în ceea ce priveşte situaţia actuală? Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Organizaţia Naţiunilor Unite admit faptul că ţările în curs de dezvoltare, contrar afirmaţiilor iniţiale, vor fi grav afectate de recesiunea mondială.

Jacques Diouf, directorul general al Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură, a subliniat recent acest lucru, întrebând dacă am îndrăzni să afirmăm în faţa celor pe care îi numim parteneri că suntem dispuşi să cheltuim miliarde pentru a salva sistemul bancar mondial, dar nu pentru a le salva populaţia care moare de foame.

Dnă comisar, doresc să fiu în totalitate sincer şi vreau ca acest lucru să fie foarte clar. Voi vota în favoarea APE numai dacă vă luaţi un angajament puternic şi precis în numele Comisiei de a ne garanta că aceste APE vor fi într-adevăr în sprijinul dezvoltării. Vorbele sau declaraţiile de intenţie nu vor fi de ajuns, le-am auzit de prea multe ori. Vrem angajamente precise şi aş dori să le enumăr pe rând. Acordurile EPA vor fi satisfăcătoare numai dacă vor promova integrarea regională şi vor contribui la dezvoltarea ţărilor ACP şi la îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

Atunci când solicităm promovarea integrării regionale, acest lucru trebuie transpus în termeni practici. De exemplu, în Africa centrală, Republica Camerun a fost criticată, chiar puternic condamnată, de către vecinii săi pentru semnarea acestui acord interimar cu Uniunea Europeană. Din cele opt state din această regiune, subliniez că cinci sunt ţări cel mai puţin dezvoltate, şi anume ţări care, în mod automat şi în deplină conformitate cu normele Organizaţiei Mondiale a Comerţului, au acces liber la piaţa europeană de export fără a li se cere să acorde în schimb avantaje comerciale. Înţeleg foarte bine preocupările acestora atunci când Comisia le cere să fie deschişi la 80% din exporturile europene.

Aşadar, în condiţiile în care dna comisar se angajează să promoveze integrarea regională, să dea dovadă de mai multă flexibilitate pentru a lua în considerare diferitele niveluri de dezvoltare ale partenerilor noştri, ne poate explica oare motivul pentru care nu acceptă oferta propusă de Africa Centrală, de liberalizare în proporţie de 71%?

Al doilea subiect esenţial care necesită un răspuns sunt problemele de la Singapore. Acestea nu pot fi impuse în cadrul negocierilor împotriva voinţei ţărilor partenere. În această privinţă, doresc să atrag atenţia în mod special asupra achiziţiilor publice. Trebuie, bineînţeles, să existe transparenţă - întotdeauna voi susţine acest lucru - dar îi putem oare priva pe partenerii noştri ACP de un instrument esenţial al suveranităţii lor în sprijinul industriei şi serviciilor lor locale impunând liberalizarea achiziţiilor publice?

Al treilea punct sunt serviciile. În discuţiile noastre cu Republica Camerun privind APE, Comisia a subliniat de nenumărate ori faptul că partenerii noştri doreau să ducă negocieri în ceea ce priveşte serviciile. Acest lucru poate fi adevărat dar, cu toate acestea, trebuie să ne ferim de cei care ar folosi acest argument pentru a impune liberalizarea serviciilor în toate regiunile şi ţările şi, în special, pentru a justifica liberalizarea serviciilor publice. Dnă comisar, mă aştept la un angajament ferm din partea dumneavoastră conform căruia serviciile publice vor rămâne, în toate regiunile, în afara razei de acţiune a negocierilor. Suntem conştienţi de faptul că pierderea de venituri vamale va cauza reduceri ale bugetelor partenerilor noştri. În cazul reducerii veniturilor, primele sectoare care vor avea de suferit vor fi cele ale educaţiei, sănătăţii sau cercetării. Ar fi, aşadar, inacceptabil ca, într-o astfel de situaţie, guvernele ACP să piardă controlul asupra serviciilor lor publice şi îi solicit dnei comisar să ne dea asigurări ferme în acest sens.

Al patrulea punct, care a fost deja menţionat, este protejarea securităţii alimentare. Aceasta implică atât stabilirea unor măsuri de siguranţă adecvate, cât şi acordarea partenerilor noştri a drepturilor de a-şi susţine exporturile în scopul menţinerii competitivităţii pe pieţele mondiale. Sunt conştient de existenţa unor evoluţii pozitive în acest sens în regiunea Comunităţii de Dezvoltare a Africii de Sud. Este pregătită Comisia să propună măsuri similare în alte regiuni?

Ultimul punct este acela că suntem conştienţi de faptul că modernizarea economiilor statelor ACP va necesita un angajament financiar enorm din partea Uniunii Europene, atât pentru protejarea industriilor emergente de efectele negative ale liberalizării, cât şi pentru dezvoltarea competitivităţii economiilor partenerilor noştri. Din păcate, contrar recomandărilor repetate făcute de grupul nostru politic, sursa principală de finanţare pentru APE va fi chiar Fondul european de dezvoltare. Ştim că în trecut utilizarea acestor fonduri nu a fost punctul forte al Comisiei şi de aceea trebuie să subliniez importanţa utilizării lor rapide şi în conformitate cu priorităţile partenerilor noştri.

În sfârşit, dnă comisar, aceste acorduri sunt imaginea Uniunii Europene în întreaga lume, imaginea pe care aceasta o va prezenta celor mai sărace ţări din lume.

PREZIDEAZĂ: DOAMNA ROURE
Vicepreşedintă

  Glyn Ford, autor − Doamnă preşedintă, în primul rând îmi cer scuze faţă de doamna comisar şi de colegii mei raportori pentru că am lipsit de la dezbatere până în urmă cu cinci minute. Am avut unele piedici ca să ajung aici, dar am reuşit în ultimul minut. Sper că nu voi repeta ce-au spus alţii sau cel puţin nu prea mult şi-i rog să mă scuze pentru acest lucru.

Vorbesc de fapt despre două probleme: Vorbesc în calitate de raportor pentru Acordul interimar de parteneriat economic cu statele din Pacific şi în calitate de raportor alternativ în numele Grupului Socialist pentru Acordul interimar de parteneriat economic cu Africa de Est şi de Sud.

Întreaga dezbatere din această seară nu a fost declanşată de o decizie a Comisiei Europene sau a Uniunii Europene prin care am dorit o nouă relaţie comercială cu ţările din Africa, Caraibe şi Pacific, ci de o decizie – de mai bine de un deceniu – a Organizaţiei Mondiale a Comerţului conform căreia discriminăm fără justificare unele ţări în curs de dezvoltare în favoarea altora. Unele persoane au spus că aceasta ar trebui să privească doar dezvoltarea – sunt întru totul de acord – dar trebuie să reţinem că una dintre cerinţele de bază este să armonizăm acordurile noastre cu aceste ţări membre ale OMC. Deci trebuie să facem acest lucru; acesta este primul lucru.

Pe lângă compatibilitatea cu OMC, trebuie să facem tot ce ne stă în puteri pentru a încerca să îmbunătăţim situaţia acestor blocuri regionale diferite şi a încerca să tratăm situaţiile specifice cu care ne confruntăm în realitate. Cu privire la Pacific, pentru care sunt raportor, avem un grup de 14 – plus unul dacă includem Timorul de Est – state naţionale foarte mici. Una, de fapt, este cea mai mică ţară din lume, cu o populaţie de exact un milion de ori mai mică decât cea a Chinei – Nauru. Dar chiar şi cele mai mari sunt în realitate comparativ mai mici şi trebuie să luăm în calcul acest lucru în privinţa cerinţelor şi presiunilor pe care le exercităm asupra acestor state. Trebuie să ne asigurăm că există perioade de tranziţie adecvate pentru întreprinderile mici şi mijlocii deoarece, sincer, în afară de unele întreprinderi miniere din Papua-Noua Guinee, acestea sunt toate întreprinderi mici şi mijlocii. Trebuie să facem ce putem în legătură cu comerţul regional şi în special să luăm în calcul relaţia specială pe care ţările din Pacific o au cu Australia şi cu Noua Zeelandă.

Doar două dintre cele 14 state au semnat Acordul interimar. Totuşi, ştiu din vizita mea la Port Moresby de la ultima întâlnire ACP că există alte ţări din Pacific care ar dori să semneze un acord final cu condiţia ca acesta să le satisfacă cerinţele. Iată de ce, în ceea ce mă priveşte, sunt în favoarea acordului interimar. Acesta este mesajul pe care l-am primit atât de la guvernul din Papua-Noua Guinee, cât şi de la cel din Fiji. Acestea nu sunt pe deplin satisfăcute – există puncte pe care ar dori să le renegocieze – dar văd răspunsul în semnarea şi acceptarea unui acord interimar care ar putea duce la un acord final care va încuraja mai mult dezvoltarea şi va da posibilitatea mai multor ţări din Pacific să se implice cu adevărat.

De asemenea, trebuie să avem în vedere o serie de aspecte specifice care se aplică în special în Papua-Noua Guinee şi Fiji şi în alte părţi din Pacific, dar s-ar putea aplica şi altor acorduri. Trebuie să luăm în considerare negocierile privind drepturile de proprietate intelectuală care acoperă nu doar artefactele tehnologice occidentale, ci şi cunoştinţele tradiţionale; trebuie să ne asigurăm că există transparenţă în achiziţiile publice, accesul contractorilor europeni la acestea trebuind să aibă loc la un nivel adecvat nevoilor statelor din Pacific; trebuie să analizăm în cazul Pacificului în special acordarea vizelor de muncă în Uniunea Europeană pentru cetăţenii insulelor din Pacific pe perioade de cel puţin 24 de luni pentru ca aceştia să poată lucra – nu în profesiile cu înaltă calificare, ci probabil pentru a lucra ca îngrijitori şi în activităţi similare.

Pot spune, cu privire la Africa de Est şi de Sud, că multe dintre aceste puncte s-ar aplica aici? Aş dori să mulţumesc în special dlui Caspary pentru activitatea desfăşurată alături de mine în acest sens şi, în ceea ce priveşte Pacificul, aş dori să menţionez activitatea dlui Audy.

Dar în ceea ce priveşte ESA trebuie să analizăm în special problemele legate de buna guvernare. Aceasta include Zimbabwe. Nu sunt împotriva unui acord interimar, dar cred că un acord final ar fi greu de acceptat de către Parlament dacă nu există un plan clar în cazul Zimbabwe de a vedea instaurarea unui regim democratic adecvat, unul care poate găsi o ieşire din dificultăţile cu care se confruntă în prezent.

Ultimul punct pe care vreau să-l scot în evidenţă în legătură cu ESA, în afară de a susţine raportul dlui Caspary – cu unele amendamente care au fost propuse – este să menţionez situaţia Arhipelagului Chagos. Acesta este inclus deoarece am propus un amendament, care a fost acceptat. În mod normal, în cazul unor astfel de acorduri ne consultăm cu ţările vecine şi teritoriile vecine. Arhipelagul Chagos se află în mijlocul unei părţi a acestei regiuni: Seychelles-Mauritius-Madagascar. Aceşti oameni sunt în prezent refugiaţi în Seychelles şi sper că-i vom consulta înainte de încheierea oricărui acord final în ce priveşte impactul pe care l-ar putea avea asupra lor şi asupra teritoriului acestora dacă vor avea dreptul să se întoarcă.

  Jan Kohout, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului – (CS) Doamnă preşedintă, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, doresc să încep prin a mulţumi Parlamentului pentru că-mi permite în acest moment important să mă adresez acestei adunări cu o problemă la fel de sensibilă ca şi Acordurile de parteneriat economic.

Doresc, de asemenea, să-mi exprim aprecierea pentru rolul pozitiv pe care l-a jucat Parlamentul în cursul acestor negocieri prin dezbaterile politice. Aş dori să felicit în special Comisia pentru comerţ internaţional şi Comisia pentru dezvoltare pentru activitatea neobosită pe care au depus-o şi să le mulţumesc pentru interesul neîntrerupt în cadrul discuţiilor.

APE-urile au fost întotdeauna o prioritate pentru miniştrii dezvoltării la reuniunile lor din cadrul Consiliului pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe. În ultimii ani aproape toate aceste reuniuni au inclus discuţii cu Comisia privind punerea în aplicare a mandatului Consiliului privind APE-urile, care au avut de multe ori ca rezultat adoptarea concluziilor. Când preşedinţia cehă şi-a prezentat programul în faţa Parlamentului în ianuarie, am spus că aceasta este o perioadă esenţială şi am promis să depunem toate eforturile pentru asigurarea continuării progresului. Am profitat de ocazie pentru a răspunde multor întrebări şi am depus eforturi considerabile pentru o gamă largă de subiecte. Privim în continuare cooperarea şi discuţia constructivă între instituţii ca cel mai bun mod de a crea şi a dezvolta politicile corecte.

Ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare se confruntă cu o criză financiară şi economică fără precedent care a cuprins toată lumea. La întrebarea cum le afectează criza economiile, ţările în curs de dezvoltare răspund că aceasta a adus o scădere a schimburilor comerciale care a cauzat o creştere economică redusă, restricţii asupra producţiei şi niveluri mai ridicate de şomaj. Scăderea schimburilor comerciale şi pierderea pieţelor de export create după mulţi ani de efort sunt foarte dureroase pentru economiile în curs de dezvoltare şi pentru condiţiile de trai şi bunăstarea locuitorilor acestora.

În aceste circumstanţe trebuie să folosim fiecare oportunitate din contextul răspunsului nostru la criza economică globală pentru a face din comerţ o forţă motrice pentru dezvoltarea durabilă. APE-urile servesc acestui scop. Prin integrare regională treptată, acestea oferă o oportunitate pentru comerţul regional şi extinderea accesului fără taxe vamale şi restricţii cantitative la piaţa noastră extinsă, care dă posibilitatea unui volum mai mare al comerţului cu UE. APE-urile funcţionează astfel în conformitate cu normele OMC. Acest factor constituie un aspect juridic important care diferenţiază APE-urile de preferinţele comerciale anterioare care au fost puse în aplicare în cadrul Acordului de la Cotonou şi care au fost dăunătoare pentru comerţul dintre statele ACP şi UE şi au cauzat o nesiguranţă considerabilă.

Nesiguranţa este opusul încrederii. Nesiguranţa alungă investiţiile, în timp ce încrederea le atrage. Este binecunoscut faptul că ţările în curs de dezvoltare au suferit o scădere dramatică a investiţiilor de la începutul crizei actuale. În lumea nesigură de astăzi, APE-urile pot oferi un anumit grad de certitudine juridică şi încredere care vor contribui la redresarea economică. Aceste acorduri nu sunt un panaceu, dar reprezintă un instrument pozitiv care poate fi combinat cu alte instrumente.

În ultimele luni au fost publicate o serie de rapoarte care descriu modul în care criza economică poate bloca progresul către îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în multe regiuni. Ar trebui să fim foarte neliniştiţi în această privinţă. APE-urile profită de toată flexibilitatea permisă de normele OMC pentru a promova dezvoltarea. Acestea asigură pentru partenerii noştri din statele ACP deschiderea imediată şi asimetrică a pieţelor cu perioade de tranziţie lungi, derogări şi monitorizare regulată şi, de asemenea, definesc angajamentele pentru reforme politice. Uniunea Europeană s-a angajat în acelaşi timp să nu-şi lase partenerii singuri în faţa acestei provocări. Pentru punerea în aplicare a acestor acorduri oferim, de asemenea, suport financiar special adaptat.

Mă bucur că de curând a renăscut interesul pentru un dialog mai substanţial privind APE atât din partea UE, cât şi a statelor ACP. Doresc să folosesc această oportunitate pentru a mulţumi comisarului Ashton pentru eforturile sale şi pentru atenţia cu care a ascultat punctele de vedere ale partenerilor noştri din statele ACP. Ca urmare a prezentării planului său de abordare privind APE în faţa Parlamentului în luna octombrie a anului trecut şi în faţa Consiliului în noiembrie, a existat o intensificare a contactelor cu partenerii noştri politici din diferitele regiuni ale ACP. În prezent se înregistrează un progres semnificativ în negocierile cu diferite regiuni. Fiecare regiune are propriile caracteristici şi avansează în ritmul propriu. În următoarele luni, ar trebui să avem o imagine mai clară a tuturor acestor negocieri.

Cred că Parlamentul European va sprijini APE-urile cu statele Cariforum şi APE-ul interimar cu Coasta de Fildeş. Acest lucru va trimite un semnal încurajator tuturor statelor ACP. Aceasta va fi o dovadă pentru ele că răbdarea în negocieri aduce rezultate care sunt acceptabile şi benefice pentru ambele părţi. De asemenea, va arăta că parteneriatul ACP-UE este capabil să reacţioneze la provocări noi, de natură juridică, economică sau politică. În această perioadă de nelinişte fiecare acord internaţional nou reprezintă un parteneriat mai puternic şi o nouă speranţă pentru viitor. Semnarea acordurilor ar trimite un mesaj politic valoros care probabil va avea o contribuţie la următoarea reuniune a celor două organisme paritare ale ACP-UE: Adunarea Parlamentară Paritară care are loc la începutul lunii aprilie la Praga şi Consiliul de Miniştri Paritar de la sfârşitul lunii mai la Bruxelles.

Uniunea Europeană trebuie să-şi sprijine în continuare partenerii şi aceasta înseamnă nu doar regiunea Cariforum, care este un exemplu pentru ceilalţi prin semnarea primului APE global, ci şi ţările şi regiunile care au făcut primii paşi şi trebuie încurajate să meargă mai departe. Printre acestea se află Coasta de Fildeş, al cărui APE interimar aşteaptă, de asemenea, aprobarea Parlamentului. Mai multe APE-uri sunt în curs de pregătire. Comisia lucrează intens pentru a crea condiţii care le vor permite statelor partenere să se întâlnească şi să stabilească o direcţie spre acordurile regionale integrale. Consiliul accentuează întotdeauna faţă de Comisie şi de parteneri că aceste acorduri sunt un instrument de dezvoltare şi că avantajele pentru dezvoltare pot fi exploatate la maximum doar prin acorduri regionale integrale.

Contextul politic şi economic general în care Parlamentul a fost invitat să aprobe APE-urile Cariforum şi EPA-ul interimar cu Coasta de Fildeş este important; cu toate acestea, Parlamentul a solicitat Consiliului şi Comisiei o serie de explicaţii concrete. Acest pas este o parte esenţială şi justificată a procesului şi încerc să ofer cel mai complet răspuns posibil la întrebările care se încadrează în domeniul meu de responsabilitate. Ştiu că au fost adresate şi alte întrebări, la care dna comisar Ashton este pregătită să răspundă. Aş dori să încep referindu-mă la unele dintre subiectele care au fost menţionate.

Una dintre problemele pe care le-aţi ridicat privea întrebarea dacă, în ce măsură şi când se vor efectua revizuiri ale APE-urilor cu statele Cariforum. Atât Consiliul, cât şi grupul ACP, împărtăşesc pe deplin îngrijorările legate de această întrebare. Pot confirma că revizuirile globale ale APE-urilor nu vor fi efectuate mai târziu de cinci ani de la data la care au fost semnate, adică din octombrie anul trecut. Revizuirile vor fi, bineînţeles, suplimentare faţă de monitorizarea de rutină a îndeplinirii acestor acorduri, după cum se precizează în articolul 5. Aceste revizuiri sunt obligatorii conform termenilor acordurilor şi acestea sunt una dintre sarcinile organismelor paritare, inclusiv ale comisiilor parlamentare şi consultative. Evaluările de impact vor fi efectuate în cadrul revizuirilor şi acestea vor include costurile şi consecinţele aplicării acordurilor. Dacă un APE este modificat sub orice formă sau dacă există modificări în modul de aplicare a acestuia, implicarea parlamentelor este garantată, fie conform legilor semnatarilor APE-ului, fie în cadrul comisiilor parlamentare înfiinţate pe baza APE-ului.

A doua întrebare de care este interesat Parlamentul priveşte măsurile financiare concomitente solicitate de regiunile ACP şi în special promisiunile noastre de a sprijini comerţul. După cum aţi aflat, în octombrie 2007, atât Comunitatea Europeană cât şi statele membre s-au angajat să crească asistenţa în domeniul comerţului la 1 mld EUR până în 2010 în cadrul Strategiei UE privind ajutorul pentru comerţ. Aproape 50% din această sumă majorată va fi disponibilă pentru nevoile organizate în ordinea priorităţilor chiar de către statele ACP, inclusiv nevoile care reies din aplicarea APE-urilor. Toate angajamentele statelor membre de a sprijini comerţul sunt suplimentare faţă de ajutorul de la Fondul European de Dezvoltare şi toate angajamentele noastre sunt ferme.

În al treilea rând, aş dori să asigur Parlamentul cu privire la problema importantă a accesului la medicamente. În acest caz pot anunţa foarte clar că niciunul dintre articolele acordurilor nu poate submina capacitatea statelor Cariforum de a sprijini accesul la medicamente. Nu putem face o analiză juridică detaliată aici, dar din punct de vedere politic vă pot asigura din nou că aceste acorduri nu includ nicio astfel de intenţie.

Cu privire la procesul de integrare avansat din statele Cariforum, aţi atras în mod normal atenţia asupra compatibilităţii acestor acorduri cu alte programe regionale, precum piaţa unică şi spaţiul economic al CARICOM. Pe lângă sprijinirea dezvoltării şi facilitării integrării treptate a ţărilor ACP în economia mondială, obiectivul principal al APE-urilor este în mod precis să sprijine integrarea regională.

Articolul 4 al APE-ului specifică în mod clar că în aplicarea acestuia se vor lua în calcul procesele de integrare din statele Cariforum, inclusiv piaţa unică şi spaţiul economic CARICOM. Va fi acordată o atenţie specială consolidării programelor de integrare regională şi asigurării unui viitor durabil pentru aceştia. În timpul negocierilor statele Cariforum s-au asigurat deja că toate obligaţiile care reies din APE-uri sunt complet compatibile cu obligaţiile regionale adoptate de statele din Caraibe în cadrul programelor de integrare regională corespunzătoare.

Totuşi, compatibilitatea APE-urilor cu procesele de integrare regională este, de asemenea, importantă pentru toate celelalte regiuni care negociază în prezent APE-uri globale. Ca un exemplu putem menţiona aici APE-ul global destinat economiilor din Africa de Vest. Un APE regional global ar consolida integrarea regională, ar accelera competitivitatea şi ar contribui la dezvoltarea regiunii. Procesul de negociere a contribuit deja la eforturile crescute privind integrarea regională, deoarece crearea unei baze tarifare externe comune pentru Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest este considerată o premisă esenţială pentru încheierea negocierilor APE. De asemenea, este posibil să spunem acelaşi lucru despre alte regiuni, cu referirea cuvenită la nevoile specifice şi procesele de integrare ale acestora.

Integrarea regională va fi consolidată, cu siguranţă, imediat ce toate regiunile semnează acorduri globale adaptate la cerinţele lor specifice. Parlamentul a solicitat în mod repetat o abordare flexibilă în tranziţia de la acordurile interimare la cele globale. În acest context nu pot decât să confirm că Consiliul împărtăşeşte acelaşi punct de vedere şi accentuează necesitatea unei abordări flexibile. Deoarece mai multe întrebări dificile au rămas nerezolvate în cadrul negocierilor, în luna mai a anului trecut am solicitat Comisiei să exploateze toată flexibilitatea şi asimetria compatibile cu normele OMC pentru a lua în calcul diferitele nevoi şi diferitele niveluri de dezvoltare ale ţărilor şi regiunilor ACP. Pe lângă acestea am luat şi alte măsuri. Consiliul a declarat că ţările şi regiunile ACP pot să devieze, dacă doresc, dacă este necesar, de la prevederile acceptate de alte state sau regiuni în timpul negocierilor APE.

Există o nevoie clară de a menţine coeziunea între APE-urile individuale, în special în ţările africane. Totuşi, fiecare regiune are propriile caracteristici specifice care trebuie luate în calcul. APE-ul semnat cu statele Cariforum oferă un exemplu dar cu siguranţă nu un model.

Sper că observaţiile mele asupra acestor puncte specifice au ajutat la clarificarea lor şi au oferit o asigurare privind unele dintre întrebările adresate aici în Parlament. Sunt convins că doamna comisar, care a negociat aceste subiecte în mod direct cu reprezentaţii politici ai statelor Cariforum şi ai altor regiuni ACP împreună cu colegii săi, va dori să vorbească despre alte subiecte mai detaliat.

În acest moment, în martie 2009, când trecem prin cea mai gravă criză economică de o generaţie, aş dori să evidenţiez cât de important este pentru noi toţi să apreciem rezultatele pozitive în domeniul politicii. Într-o perioadă de declin al schimburilor comerciale şi de adoptare a tot mai multor măsuri protecţioniste în acest domeniu, într-o perioadă în care există riscul ca progresul realizat în îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului să fie pierdut în unele regiuni, aprobarea Parlamentului European pentru APE-ul cu statele Cariforum şi APE-ul interimar cu Coasta de Fildeş vor oferi un semnal pozitiv în sprijinul integrării regionale şi sprijinul comerţului care va promova dezvoltarea. Trebuie să răspundem la criza curentă prin stabilirea unor parteneriate suplimentare şi nu prin restricţionarea lor. Confirmarea de către Parlamentul European a APE-ului cu statele Cariforum va aduce, de asemenea, speranţă şi încurajare altor regiuni ale căror negocieri sunt într-un stadiu avansat şi care au nevoie, de asemenea, de sentimentul de încredere şi parteneriat puternic pe care aceste acorduri le pot oferi.

  Catherine Ashton, membră a Comisiei − Dle preşedinte, este o mare plăcere să mă adresez plenului Parlamentului privind o problemă, după cum a descris-o David Martin, de importanţă fundamentală pentru relaţia Uniunii Europene cu statele din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP).

În introducere, aş dori să lămuresc un aspect: Nu am absolut niciun interes în negocierea unor acorduri cu statele ACP prin care aceste state să devină şi mai sărace. Ştiu că acest lucru trebuie să fie evident, dar din experienţă am învăţat că trebuie să spun în mod clar şi oficial şi nu pot să presupun că acest lucru s-a înţeles în mare măsură. Atunci când stimaţii deputaţi vor vota mai târziu, sper o vor face pe baza discuţiilor pe care le-am avut astăzi şi a argumentelor care au fost precizate aici, în locul oricăror idei preconcepute pe care le pot avea.

Cred că şedinţa plenară de astăzi este un pas important înainte privind acordurile de parteneriat economic (APE-uri). Vi se va solicita aprobarea APE-ului global cu Caraibe şi APE-ului interimar cu Coasta de Fildeş. Aţi depus nu mai puţin de opt seturi de proiecte de rezoluţie şi întrebări orale care reflectă, după părerea mea, puterea implicării parlamentare şi a avizului acestuia privind APE-urile. Doresc să mulţumesc în mod oficial, pentru efortul considerabil pe care Comisia pentru comerţ internaţional şi Comisia pentru dezvoltare l-au depus în dezbaterea acestei probleme.

În aceste luni, am ascultat cu atenţie punctele de vedere exprimate şi scopul meu este să stabilesc argumentele în favoarea APE-urilor şi să spulber îndoielile din jurul lor astfel încât fiecare deputat să poată vota în cunoştinţă de cauză la momentul potrivit. Cred că avem acorduri bune care sprijină dezvoltarea economică şi integrarea în ACP şi oferă stabilitate în aceste momente tulburi din punct de vedere economic. Acestea sunt acorduri de parteneriat întemeiate pe scopul comun de dezvoltare care subordonează comerţul acestui obiectiv şi nu invers. În primul rând, acestea sunt acorduri care oferă oportunitatea pentru statele ACP să-şi scoată cetăţenii din sărăcie prin demnitatea propriei lor munci şi a propriului talent.

Există o percepţie că în APE-uri Uniunea Europeană se distanţează de trecut şi încearcă unilateral să redefinească parteneriatul UE-ACP. Este adevărat, bineînţeles, că APE-urile sunt diferite de Convenţiile de la Lomé şi Acordul de la Cotonou, care au întruchipat relaţiile Uniunii cu ACP timp de 30 de ani, dar preferinţele unilaterale care caracterizează respectivele convenţii au devenit deschise pentru discuţii în Organizaţia Mondială a Comerţului de către alte ţări în curs de dezvoltare. Dilema cu care ne-am confruntat era modul de a proteja cerinţele de dezvoltare ale statelor ACP odată cu respectarea normelor internaţionale şi, aş adăuga, obligaţiilor morale.

Răspunsul a fost în două sensuri: „Totul în afară de arme” pentru cele mai slab dezvoltate ţări şi acorduri de parteneriat economic pentru ţările în curs de dezvoltare din ACP. Laitmotivul începând cu prima Convenţie de la Lomé a fost comerţul. Comerţul a fost întotdeauna factorul definitoriu al relaţiilor UE-ACP, iar ceea ce s-a limitat iniţial la preferinţele comerciale unilaterale pentru mărfuri şi materii prime la începutul Convenţiei de la Lomé a fost acum înlocuit de un comerţ mai diversificat cu bunuri fabricate, servicii şi idei în secolul 21.

APE-urile oferă ACP cel mai bun acces existent vreodată la pieţele UE şi continuă angajamentul nostru de a oferi oportunităţi pentru dezvoltare economică. Integrarea regională din şi între pieţele ACP a fost, de asemenea, un obiectiv-cheie al acestui proces şi un subiect care a atras – nu este surprinzător – multă atenţie în cadrul întrebărilor orale. Economia globală înseamnă că dimensiunea a devenit mai importantă, o lecţie pe care am învăţat-o în Uniunea Europeană. Prin simplificarea regulilor comerciale şi înlocuirea labirintului complex de acorduri bilaterale cu un număr mic de relaţii comerciale între regiuni, ACP poate crea pieţe regionale mai mari care sunt mai atractive pentru investiţiile de care pieţele în curs de dezvoltare au nevoie pentru a crea locuri de muncă şi creştere economică.

Acordurile reprezintă, bineînţeles, un proces în două etape: acorduri interimare prin care ne asigurăm că nu intrăm în conflict cu OMC şi că vom crea spaţiu pentru a doua etapă, negocierea APE-urilor globale. Apropierea rapidă de termenul limită din decembrie 2007 pentru APE-urile interimare a dat naştere unei nelinişti în cadrul ACP, dar doresc să reasigur Parlamentul că aceste acorduri interimare sunt doar o soluţie temporară pentru a proteja şi a îmbunătăţi accesul ACP la pieţele Uniunii Europene.

Am moştenit acest dosar într-o stare avansată de negociere. De atunci, am întâlnit un număr mare de miniştri şi reprezentanţi ACP şi alţi participanţi la procesul APE. I-am ascultat pe toţi. Un lucru este clar: toţi pun dezvoltarea ACP în centrul APE-urilor. APE-urile sunt, dacă doriţi, locul de întâlnire al comerţului cu dezvoltarea. Şi acest lucru înseamnă că dezvoltarea trebuie să fie temelia relaţiei noastre comerciale bazate pe un dialog sincer şi deschis.

Cred cu fermitate că aceste parteneriate vor reuşi doar dacă sunt ancorate într-un parteneriat de durată pe baza încrederii şi respectului reciproc. Principalul test al acestui parteneriat este dacă noi şi partenerii noştri din ACP avem o viziune comună asupra viitorului. În Africa de Sud, văd o regiune care a transformat conflictul legat de APE-uri în dialog şi unde am soluţionat probleme majore precum taxele la export, protecţia industriei incipiente şi securitatea alimentară. În Caraibe, văd o regiune care şi-a stabilit clar propriile ambiţii pentru o economie bazată pe inovare. În Africa de Vest, văd o poziţie de acces pe o piaţă regională emergentă pe care mulţi o credeau imposibilă şi în Africa de Est văd o uniune vamală emergentă care nu a existat la începerea negocierilor, iar acum construieşte un APE în jurul propriilor planuri de integrare. Acesta mi se pare începutul unui parteneriat de succes.

În continuare, viziunea mea pentru negocierile APE-urilor este una în care fiecare negociere reflectă şi respectă specificitatea regională a părţilor în acordul respectiv – un proces flexibil. Aceasta înseamnă atât urmărirea conţinutului – deoarece APE-ul trebuie să funcţioneze pentru semnatarii acestuia – cât şi a ritmului negocierilor. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că APE-urile ar trebui să fie dinamice şi nu statice, ca să poată reacţiona la evenimente viitoare şi să răspundă diferitelor interese şi nevoi regionale. În acest proces, Comisia va continua, într-adevăr, să informeze şi să implice Parlamentul European într-un mod transparent.

Deşi ar trebui să fim ambiţioşi, nu trebuie să impunem dialogul, de aceea probleme precum achiziţiile publice au fost deja eliminate din unele negocieri, iar aspectele de la Singapore vor fi incluse doar dacă sunt acceptate şi dorite de ţările vizate. De asemenea, vom acorda timp şi vom oferi sprijinul necesar constituirii regulamentelor regionale şi naţionale ca o premisă pentru negociere ulterioară, iar „ajutorul pentru comerţ” şi asistenţa tehnică vor fi absolut esenţiale în această privinţă. Vă garantez că nu va exista o liberalizare a serviciilor publice, nici presiune pentru privatizare. Dreptul explicit al statelor ACP de a-şi reglementa propriile pieţe va fi recunoscut şi nu va exista nicio limitare a accesului la medicamente esenţiale sau la colectarea de seminţe. De fapt, dorim mai mult să consolidăm decât să limităm drepturile şi capacitatea ACP în aceste domenii.

Toate acestea sunt acoperite de angajamentul nostru ca regiunile ACP să se poată inspira din dispoziţiile acceptate în alte APE-uri, astfel încât fiecare regiune să poată progresa asigurându-se că nu va fi dezavantajată. Astfel, Coasta de Fildeş poate solicita în mod direct şi poate avea orice este pertinent pentru acord, care face parte din negocierile şi discuţiile SADC sau din orice altă parte. Acesta este un aspect esenţial al flexibilităţii pe care mi-aţi solicitat s-o asigur şi al acceptului ca APE-urile să înlocuiască un regim comercial ACP global cu unul care oferă soluţii regionale la nevoi regionale fără a submina solidaritatea statelor ACP.

Necesitatea unor APE-uri dinamice în locul celor statice a fost evidenţiată de criza curentă. Am început negocierile APE în timpul unei perioade de expansiune fără precedent a investiţiilor, comerţului de bunuri şi servicii şi de avânt al preţurilor mărfurilor. Puţini au prezis că în câţiva ani economia globală va cădea în recesiune, cu scăderi dramatice ale preţurilor, ale cursului de schimb şi volatilităţii pieţei şi a unei blocări a creditului care să restrângă finanţarea comercială de care au nevoie exportatorii şi importatorii.

Nu avem nevoie de un acord fix care să devină redundant până când se usucă cerneala pe hârtie. Avem nevoie de un acord care stabileşte o relaţie în care instituţiile şi monitorizarea pot ajuta la identificarea şi rezolvarea problemelor pe măsura apariţiei acestora.

Problema specifică de care m-a întrebat dna Erika Mann, cu privire la banane, este inclusă în EPA-ul interimar – o garanţie a accesului fără taxe vamale şi restricţii cantitative în acest caz.

Pe măsura apariţiei acestor probleme, trebuie să includem măsuri de precauţie şi clauze care permit ţărilor ACP să soluţioneze orice afluxuri de importuri, presiuni asupra preţurilor alimentelor şi crize fiscale: clauze de rendez-vous pentru probleme specifice, clauze de revizuire regulată şi, la fel ca şi în cazul APE-ului cu Caraibe, un rol pentru supravegherea şi monitorizarea parlamentară.

Pentru a reveni la început, Parlamentul are o oportunitate istorică astăzi de a-şi da avizul pentru primele exemple ale unei generaţii noi de acorduri care protejează relaţia noastră specială cu ACP; acorduri bazate pe parteneriat autentic, nu paternalism; care valorifică comerţul ca motor al dezvoltării; care promovează şi încurajează integrarea regională care va ajuta ţările ACP să prospere într-o lume globalizată; care sunt flexibile în ce priveşte conţinutul, respectul faţă de tradiţie şi sunt cea mai nouă manifestare a acestei relaţii comerciale de lungă durată construită pe respectul pentru statele suverane. pe scurt, acestea sunt viitorul şi sper că deputaţii îşi vor da avizul în lumina faptelor prezentate.

PREZIDEAZĂ: DL SIWIEC
Vicepreşedinte

  Robert Sturdy, autor - Domnule preşedinte, îmi cer scuze că am întârziat şi le mulţumesc organizatorilor că m-au mutat ca rezervă pe ordinea de zi programată. Doamnă comisar Ashton, în general aţi menţionat cam toate lucrurile pe care voiam eu să le punctez, aşa că nu voi face decât să mai subliniez unul sau două pentru acest plen.

Acordurile interimare reprezintă acorduri care se referă la bunuri şi care sunt menite să prevină dezmembrarea comerţului ACP şi să promoveze integrarea treptată. Acesta oferă ACP posibilitatea de a rezolva problema sărăciei prin comerţ şi cred că recunoaşterea acestor acorduri presupune mai multe aspecte litigioase: serviciile, regulile privind originea naţiunilor celor mai favorizate (NCF), care mi-au fost aduse în atenţie în mai multe rânduri. Acestea sunt problemele care trebuie abordate, îmi cer scuze dacă nu v-am auzit când aţi amintit acest lucru.

Procedura de aviz conform pentru statele Cariforum şi Coasta de Fildeş este esenţială pentru realizarea acestor reforme la potenţial maxim. Aprobarea acestor acorduri semnate va permite progresul unei proceduri formale de negociere. Acest fapt va furniza un nivel de legalitate ce este esenţial pentru protejarea pieţelor ACP şi pentru asigurarea unui mediu mai sigur. În ceea ce priveşte rezoluţia privind Cariforum - singurul Acord de parteneriat economic(APE) -, invit membrii să susţină textul original al Comisiei pentru comerţ internaţional. Acesta oferă cadrul pentru o abordare mai echilibrată a comerţului şi a dezvoltării şi este menit să susţină un anumit număr de compromisuri propuse de raportor. Cred că aceste rezoluţii subliniază atât oportunităţile, cât şi provocările cu care se confruntă părţile care negociază în cadrul unei etape esenţiale pentru a asigura supravegherea din partea Parlamentului şi pentru a aproba relaţiile cu ACP.

Doamnă comisar, aţi menţionat încă de la început importanţa comerţului; Sunt perfect de acord cu dumneavoastră. Am mai precizat de asemenea faptul că ne aflăm într-o situaţie financiară extrem de dificilă. Cred că vă preocupaţi de acest aspect şi că lucraţi intens în acest sens. Vă felicit pentru felul în care aţi gestionat aceste situaţii - „more power to your elbow”, după proverbul din Regatul Unit.

Ne aflăm într-o perioadă foarte dificilă, iar comerţul va reprezenta singura opţiune nu doar pentru aceste ţări, ci şi pentru restul lumii. Este extrem de important. Vă mulţumesc pentru felul în care v-aţi schimbat; aţi reuşit să treceţi de jumătatea drumului într-o perioadă dificilă. Vă felicit din nou!

  Jürgen Schröder, raportor pentru avizul Comisiei pentru dezvoltare - (DE) Domnule preşedinte, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, aş dori să vă mulţumesc şi eu, doamnă comisar Ashton pentru cuvintele dumneavoastră, pe care cu siguranţă ar trebui să ni le reamintim mult timp de acum înainte.

În urmă cu câteva săptămâni, am participat la cea mai recentă reuniune regională la nivel înalt ACP organizată în Guyana. Părerea predominantă printre colegii mei din statele din Caraibe a fost că este momentul să privim către viitor, să încetăm să ne mai facem probleme pentru ceea ce s-a întâmplat şi să punem în aplicare cu hotărâre Acordurile de parteneriat economic.

Pentru a asigura aplicarea cu succes a acestor acorduri, este crucial ca parlamentele să controleze procesul prin intermediul unor mijloace de control parlamentar. Acordurile de parteneriat economic pot funcţiona ca o forţă motrice pentru dezvoltare numai în cazul în care parlamentele sunt capabile să verifice dacă noul sistem de reglementare poate îndeplini obiectivele pentru care a fost creat. Vom putea garanta faptul că ajutorul financiar a ajuns în zonele unde este nevoie de el doar atunci când parlamentele îşi vor asuma această funcţie de monitorizare. Acest lucru este valabil pentru parlamentele naţionale din Caraibe în aceeaşi măsură în care este valabil pentru Parlamentul European.

În toate rezoluţiile pe care le avem în faţă şi care se referă la Acordurile de parteneriat economic, există paragrafe care abordează problema controlului parlamentar. Totuşi, aceste referiri făcute nu sunt consecvente. Textul conţinut în Rezoluţia SADC APE prezintă un compromis foarte bun. Se asigură că în acest proces se implică nu doar Comisia pentru comerţ internaţional şi Comisia pentru dezvoltare ale Parlamentului European, ci şi Comisia parlamentară mixtă ACP-UE. Întrucât consider că acest compromis este un succes, împreună cu colegul meu, domnul Sturdy, am depus mai multe amendamente, care au drept obiectiv standardizarea acestor paragrafe în toate Rezoluţiile privind APE. Aş aprecia foarte mult dacă aţi susţine această iniţiativă.

  Johan Van Hecke raportorul pentru avizul Comisiei pentru dezvoltare - Domnule preşedinte, în calitate de raportor pentru avizul Comisiei pentru dezvoltare privind APE Interimar cu Coasta de Fildeş, aş dori să îi mulţumesc colegei noastre Erika Mann pentru că a luat în considerare unele dintre problemele ridicate de această comisie, ca de exemplu nevoia urgentă de a avea în Coasta de Fildeş un guvern ales în mod democratic şi necesitatea ca această ţară să beneficieze de partea cuvenită din asistenţa comercială oferită de UE.

În termeni mai generali, sunt încântat că atât Comisia pentru comerţ internaţional, cât şi Comisia pentru dezvoltare au ajuns la un compromis privind organismul de control care va permite Adunării parlamentare mixte (APM) să joace rolul pe care îl merită de la bun început.

Este important să ţinem cont de faptul că APE reprezintă un acord de tranziţie, ceea ce înseamnă că este doar o soluţie temporară.

Pentru ca liberalizarea comerţului să aibă un efect pozitiv substanţial asupra întregii regiuni, este esenţial ca ECOWAS (Comunitatea Economică a Statelor Africii de Vest) să semneze un APE complet.

În acest context, Comisia pentru dezvoltare propune ca Parlamentul să îşi dea acordul, cu condiţia ca statul Coasta de Fildeş să ratifice APE de tranziţie.

  Alain Hutchinson, în numele Grupului PSE - (FR) Domnule preşedinte, domnule preşedinte în exerciţiu al Consiliului, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, pregătisem câteva notiţe, dar le voi lăsa deoparte şi voi vorbi liber, dacă îmi permiteţi, pentru că deja s-au spus foarte multe lucruri şi nu vreau să repet cuvintele colegilor mei.

Suntem în apropierea unui vot important, un vot extrem de important, aproape istoric, pentru că săptămâna aceasta vom vota în privinţa primului Acord de parteneriat economic din acest Parlament. Am vorbit despre acesta timp de mai mulţi ani, iar aceste discuţii au constituit subiectul unor dezbateri care adeseori au fost foarte aprinse, în cadrul cărora acordul sau consensul nu s-au regăsit mereu pe ordinea de zi.

Bineînţeles, în prezent putem fi mulţumiţi de felul în care a evoluat situaţia. Rapoartele pe care le-aţi furnizat, precum şi rapoartele puse la dispoziţie de preşedinţie, arată că s-a înregistrat o dezvoltare pozitivă sub acest aspect, mai ales de la sosirea dumneavoastră, doamnă comisar, un lucru ce trebuie precizat.

Din păcate, şi din acest motiv am anumite îndoieli, unii dintre noi mai au unele probleme, întrebări şi temeri legate de aceste Acorduri de parteneriat economic.

În primul rând, trebuie să recunoaştem faptul că astăzi există un singur Acord de parteneriat economic complet. Celelalte nu au ajuns încă la acest stadiu, încă ne aflăm în etapa acordurilor interimare, în timp ce abordarea fundamentală a fost aceea legată de integrarea regională. Există un singur acord care îndeplineşte acest criteriu şi chiar şi aşa, una dintre principalele ţări din această zonă a Caraibelor, Haiti, nu a semnat acordul, lucru care cu siguranţă spune multe.

În al doilea rând, aşa cum aţi subliniat şi dumneavoastră, avem legături istorice pe frontul comercial. De multă vreme există comerţ între nord şi sud, dar priviţi cum se desfăşoară aceste relaţii comerciale. Acolo se devastează totul şi se iau toate bogăţiile. Desigur, vindem colțanul pe care companiile noastre îl extrag din Kivu ca să îl vândă în nord, dar priviţi ce consecinţe dezastruoase produce acest lucru pentru populaţia din sud, şi priviţi împărţirea inegală care se observă acolo, asta ca să amintim cel puţin un aspect.

În afară de acest lucru, adăugaţi o politică de dezvoltare pe care o implementăm de 40 de ani, spunând că noi, europenii, suntem cel mai important sponsor al lumii, însă aceasta este o politică ce înregistrează eşecuri în prezent şi care trebuie revizuită. Cea mai mare parte dintre ţările sărace ale lumii o duc foarte rău, la fel de rău ca în urmă cu 40 de ani, dacă nu chiar mai rău. Prin urmare, acesta este motivul pentru îndoielile şi întrebările noastre. Ce garanţii avem în această privinţă? Nu voi repeta cele spuse de domnul Arif, însă susţin cele afirmate de dumnealui, spunând că am dori să obţinem o declaraţie de la dumneavoastră, în numele Comisiei, în legătură cu o listă de elemente ce trebuie stabilită foarte clar şi aş dori să închei vorbind despre parlamentele naţionale.

Nouă, în calitate de deputaţi europeni, ni s-a cerut să luăm o decizie în privinţa Acordurilor de parteneriat economic, care, dacă sunt prost negociate, pot avea consecinţe cu efect tragic pentru populaţia din sud, dar nu şi pentru noi. Niciun cetăţean european nu o va duce mai rău dacă Acordurile de parteneriat economic se vor dovedi a fi un eşec. Pe de altă parte, este posibil ca în sud să fie cetăţeni care să aibă un trai mai rău din cauza acestor acorduri. Doamnă comisar, voi încheia spunându-vă foarte simplu că am dori ca parlamentele naţionale ale ţărilor partenere să aibă un cuvânt de spus, întrucât reprezintă populaţia din sud în această problemă, nu doar pe noi.

  Ignasi Guardans Cambó în numele Grupului ALDE - (ES) Domnule preşedinte, aşa cum au precizat şi ceilalţi, această dezbatere este fără îndoială una importantă; pe bună dreptate a fost numită un eveniment istoric, printre altele, datorită numărului de ore alocate acestei activităţi şi din cauza dezbaterii politice pe care a generat-o.

Consider că este un lucru bun, în mijlocul agitaţiei care a precedat această dezbatere şi care, într-o oarecare măsură, încă este prezentă. Spun agitaţie cu tot respectul faţă de reprezentanţii societăţii civile care şi-au adus contribuţia, faţă de ONG-uri şi parlamentele naţionale care sunt de asemenea implicate în această acţiune. În acest context, este important să înţelegem de ce şi cum am ajuns la punctul în care ne aflăm în prezent.

Trebuie să înţelegem faptul că negocierea acestor acorduri de asociere cu statele ACP nu reprezintă o decizie politică luată voluntar de către Uniunea Europeană, ca şi cum aceasta ar fi avut mai multe variante şi ar fi ales-o pe aceasta în detrimentul altora. Este în mod esenţial o cerinţă legală, bazată pe regulile de legalitate stabilite de Organizaţia Mondială a Comerţului.

Este o necesitate care reiese din circumstanţele ce înconjurau precedentul cadru legislativ privind comerţul cu ţările din zona ACP. Aici şi acum trebuie să ne amintim faptul că cei care au condamnat relaţiile Uniunii Europene cu statele ACP au fost exact celelalte ţări în curs de dezvoltare care aveau dreptul legitim de a avea acces la pieţele noastre, dar care au fost lăsate pe dinafară, pentru simplul motiv că nu erau foste colonii ale actualelor state membre ale UE.

Astfel, Uniunea Europeană a avut şi încă are într-o anumită măsură, două etaloane: unul pentru fostele colonii şi unul pentru alte ţări cu un nivel de dezvoltare similar, dar care nu se încadrează în acest sistem. Acest aspect este cel care a devenit nepotrivit şi aceleaşi ţări şi-au propus să îl scoată în evidenţă în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

În afară de acest lucru, trebuie să înţelegem că sistemul pe care îl vom înlocui, în primul rând Convenţia de la Lomé şi apoi înţelegerile bazate pe Acordurile de la Cotonou, nu a avut rezultatele dorite. Nimeni nu poate susţine că sistemul Cotonou a fost în întregime satisfăcător. Dacă ar fi fost, atunci cifrele - volumul comerţului făcut de UE cu acele ţări - ar fi fost cu mult mai mari decât sunt în prezent. Prin urmare nu ar trebui să susţinem nici faptul că vom înlocui ceva care a dat rezultate, pentru că nu este cazul.

Pentru toate aceste motive, aceste Acorduri de parteneriat economic ar trebui să fie considerate drept o bună oportunitate, în special pentru aceia dintre noi care cred că dezvoltarea şi progresul acestor ţări nu pot depinde numai de ajutorul extern. În mod clar, mă refer în special la statele care sunt parte semnatară la aceste acorduri, dar care nu se numără printre ţările cele mai puţin dezvoltate. În această privinţă, conceptul de proprietate, ideea de a deţine controlul asupra propriului destin şi de a nu depinde exclusiv de ajutorul extern, se află, din punctul de vedere politic - şi filosofic, aş putea spune - în spatele acestor acorduri de parteneriat.

În principiu, grupul meu susţine prin urmare negocierea acestor acorduri făcute de Comisia Europeană şi faptul că acestea ar trebui să fie cuprinzătoare şi complete, acoperind nu doar bunurile, ci şi serviciile şi reglementările concurenţiale; faptul că ar trebui aprobate ca un întreg.

Un alt lucru demn de luat în considerare este, bineînţeles, felul în care au fost tratate aceste negocieri şi anumite subiecte specifice aflate în dezbatere. În legătură cu acest subiect, aş dori să mă refer la ceea ce fiecare dintre raportori a spus în legătură cu diverse zone, pentru că vorbim despre abordarea generală când, de fapt, fiecare negociere este efectuată separat.

Există anumite puncte nerezolvate şi există motive de îngrijorare - de exemplu, menţionez doar situaţia din regiunile extreme, care merită atenţie deosebită în cazul Cariforum - dar, per total - din punctul de vedere politic - susţinem în totalitate atât această negociere, cât şi nevoia ca aceasta să continue şi ca Parlamentul să o monitorizeze eficient.

Unul dintre multele amendamente pe care noi le-am prezentat afirmă că monitorizarea făcută de Parlament în legătură cu această problemă trebuie efectuată uniform, nu diferit, în funcţie de fiecare ţară în parte.

  Liam Aylward, în numele Grupului UEN - Domnule preşedinte, consider această dezbatere binevenită, întrucât oferă ocazia de a atrage din nou atenţia asupra necesităţii de a include şi de a trata cu respect în toate acordurile comerciale ale UE prevederi privind exploatarea prin muncă a copiilor.

Prin aceasta nu mă refer la a lăuda nejustificat combaterea exploatării prin muncă a copiilor, sau la punerea în aplicare a unor sisteme fugitive sau superficiale de monitorizare. Toate ţările UE şi un număr din ce în ce mai mare de state au semnat convenţiile OIM privind vârsta minimă necesară pentru angajare şi privind eliminarea celor mai rele forme de exploatare prin muncă a copiilor.

Permiteţi-ne să respectăm aceste angajamente în acordurile noastre comerciale, în acordurile noastre SGP sau în politicile noastre privind achiziţiile publice. Acest lucru presupune asigurarea că nicio companie care îşi desfăşoară activitatea în UE nu angajează copii.

Acest lucru înseamnă nu doar că munca minorilor nu este folosită de către compania-mamă sau de furnizorii imediaţi ai acesteia: o companie aflată la capătul superior al lanţului de aprovizionare trebuie să aibă responsabilitatea de a garanta că niciuna dintre acţiunile din cadrul lanţului de aprovizionare nu exploatează prin muncă minorii.

Astăzi, este posibil ca peste 200 de milioane de copii din întreaga lume să lucreze ilegal, fapt ce îi privează de dreptul la educaţie şi la copilărie şi le pune în pericole sănătatea fizică şi mintală.

Trebuie să acordăm prioritate ideii de a pune problema exploatării prin muncă a copiilor în centrul tuturor acordurilor noastre comerciale.

(Preşedintele a întrerupt vorbitorul).

  Margrete Auken, în numele Grupului Verts/ALE- (DA) Domnule preşedinte, această dezbatere este desigur importantă pentru că ne pregătim de o pauză lungă din cauza alegerilor. Prin urmare, avem nevoie să ne asigurăm că Direcţia Generală Comerţ ia în considerare criticile susţinute pe care le aducem Acordurilor de parteneriat economic, în special ţinând cont de faptul că Direcţia va semna în curând aceste acorduri. În acest sens, este nevoie să subliniem importanţa acordurilor ce se întorc la Parlament pentru a obţine aprobarea noastră.

În numele Grupului Verzilor / Alianţa Liberă Europeană, doresc să precizez foarte clar că cele mai mari îndoieli le avem în legătură cu felul în care au fost asumate aceste acorduri. Nu s-a ţinut seama de problema dezvoltării atunci când s-au făcut negocieri cu ţările ACP.

Prin urmare, am de făcut câteva comentarii specifice legate de cele două acorduri la care Parlamentul urmează să adere miercuri şi voi explica de ce Grupul Verzilor nu le susţine. În ceea ce priveşte acordul cu Cariforum, analizele detaliate efectuate de ODI (Overseas Development Institute) arată că Acordul de parteneriat economic cu ţările Caraibiene este probabil cel mai puţin avantajos pentru dezvoltare dintre toate acordurile care au fost negociate până în prezent. Va fi un exemplu nepotrivit pentru momentul când vor fi negociate alte acorduri regionale, în special când vine vorba despre aspectul dezvoltării. Bineînţeles, nu depinde de noi să decidem dacă temerile noastre sunt justificate, atât timp cât guvernele statelor Cariforum se declară ele însele în favoarea acestor acorduri, însă nu ar fi nicio problemă dacă parlamentele ţărilor afectate ar primi permisiunea de a vota în privinţa acordurilor înainte ca Parlamentul European să îşi dea acordul.

Totuşi, îngrijorarea noastră în ceea ce priveşte acordul cu Cariforum, problemă pe care o ridicăm aici, în UE, este oricum justificată. În momentul de faţă, când este nevoie de un control mai bun al circulaţiei banilor pe pieţele financiare, considerăm total inacceptabil faptul că acordurile Cariforum permit liberalizarea completă a serviciilor financiare prin crearea celor opt paradisuri fiscale care fac parte în prezent din Cariforum. Dacă nu mă credeţi, priviţi documentele pe care le aveţi în faţă înainte de a vota miercuri. Puteţi citi în aceste documente amănunte despre libera circulaţie a serviciilor financiare vândute la negru, cu alte cuvinte despre ceea ce se numesc „derivate speculative neînregistrate”. Mai puteţi citi şi despre dreptul de a crea fonduri pentru locuitorii individuali. Toate acestea sunt introduse în UE prin intermediul propriilor noastre paradisuri financiare, ca de exemplu cele din Malta şi din Cipru. Acest lucru se poate întâmpla atât timp cât nu există o monitorizare sau reglementare pe teritoriul UE şi prin urmare nu este momentul potrivit pentru a proteja aceste structuri, care poartă o mare parte din răspunderea pentru colapsul economiilor noastre.

În ceea ce priveşte acordul cu Coasta de Fildeş, există, bineînţeles, conflicte interne care au loc aici şi prin urmare s-ar putea să nu fie momentul potrivit pentru implicarea în acest acord.

  Madeleine Jouye de Grandmaison, în numele Grupului GUE/NGL - (FR) Domnule preşedinte, doamnă comisar, eu sunt din Martinica şi trăiesc dintotdeauna în Caraibe.

Credeţi-mă, domnule preşedinte, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, că Acordul de parteneriat economic dintre Forumul caraibian al Statelor din Africa, Caraibe şi Pacificşi Uniunea Europeană este un motiv de îngrijorare pentru mine.

Martinica, Guadelupa şi Guyana sunt cele mai îndepărtate regiuni europene şi prin urmare nu a fost luată în considerare întreaga zonă a Caraibelor. După părerea mea, acest acord a fost negociat în principal pentru scopuri comerciale, iar Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului au fost lăsate din nou pe locul doi. Prin urmare, provocarea pentru ţările din Caraibe va fi să compenseze pierderile din veniturile vamale, prin creşterea volumului de comerţ cu Uniunea Europeană.

În aceste vremuri de criză mondială, acest lucru s-ar putea să nu fie uşor. Faptele sunt aşa cum sunt, iar aceste acorduri au fost negociate în primul rând de Direcţia Generală Comerţ şi mi se pare că în cadrul acestui Parlament, Comisia pentru dezvoltare a fost oarecum dată la o parte.

În acest acord, obiectivele formulate în legătură cu dezvoltarea şi integrarea la nivel regional nu sunt în conformitate cu măsurile luate pentru atingerea lor. În cea mai mare parte, aceste măsuri au legătură numai cu comerţul şi cu concurenţa. În privinţa integrării regionale, şi aici există nepotriviri între obiectivele propuse şi resursele utilizate.

Voi vorbi acum mai în detaliu despre integrarea regională a regiunilor ultraperiferice (RUP) din Caraibe în mediul lor. RUP se află în centrul unui „bazin viu”. Guyana chiar are una dintre principalele frontiere cu Republica Suriname. În RUP trăiesc peste 35 de milioane de locuitori răspândiţi în peste 40 de ţări care acoperă mai mult de două milioane de kilometri pătraţi. Este o piaţă cu un potenţial uriaş.

Acest acord a reprezentat o ocazie de a reduce impactul anumitor aşa-zise handicapuri structurale, ca de exemplu distanţa, în favoarea apropierii dintre insulele noastre. De ce am renunţat la a negocia o anumită piaţă inter-regională între regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene şi Cariforum? Într-un moment când Comisia Europeană este preocupată de rezolvarea problemei subdezvoltării ţărilor din Caraibe şi de stabilirea de APE cu acest grup în scopul de a deschide pieţele şi integrarea regională, regiunea ultraperiferică a Caraibelor este luată în considerare doar pentru a deveni o parte din piaţa deschisă a Cariforum şi rămâne astfel blocată în aceleaşi principii de piaţă care au fost negociate pentru întreaga Uniune Europeană. Aceste principii ne pot pune într-un mare dezavantaj.

Aceasta a fost o şansă de a promova dialogul între culturi, de a crea relaţii de colaborare, de a face schimb de servicii şi de a aduce regiunile ultraperiferice...

(Preşedintele a întrerupt vorbitorul)

  Syed Kamall (PPE-DE) - Domnule preşedinte, ştim cu toţii că au existat multe critici aduse Acordurilor de parteneriat economic (APE). Sunt de acord cu unele dintre aceste critici. Sunt de acord că APE nu ar trebui să fie o metodă de a deschide în mod agresiv pieţele numai pentru companiile UE: ele ar trebui să le fie de folos şi antreprenorilor şi consumatorilor din ţările sărace. Împărtăşesc îngrijorarea doamnei Erika Mann în ceea ce priveşte abordarea APE potrivit ideii „o măsură este potrivită pentru toţi”, abordare care nu ia în considerare diferenţele existente între diversele regiuni şi între diversele ţări din cadrul regiunilor. Salut faptul că am semnat acorduri interimare numai cu acele ţări care s-au arătat interesate să semneze asemenea acorduri.

Am fost de asemenea îngrijorat din cauza punctului de vedere pe care l-a exprimat un oficial al Comisiei în cadrul unei şedinţe a Comisiei pentru comerţ internaţional (INTA) organizată în urmă cu câteva luni, şi anume faptul că APE nu se rezumă numai la comerţ şi dezvoltare, ci abordează de asemenea şi problema integrării politice regionale. Cred, la fel ca mulţi dintre colegii mei din acest Parlament, că această decizie ar trebui să fie luată chiar de statele în cauză, în special de cele care au regimuri democratice şi care nu doresc să fie implicate într-o adunare regională cu ţări din aceeaşi zonă, dar care au un regim dictatorial.

În ciuda acestor îngrijorări, ar trebui să salutăm consimţământul Comisiei INTA faţă de aceste APE. Într-o vreme eram îngrijorat în legătură cu unele discursuri anti-comerciale pe care le-am auzit rostite de socialişti, atunci când au votat împotrivă sau când s-au abţinut în cadrul comisiei. Se poate ca APE să nu fie perfect, însă mulţi dintre prietenii şi rudele mele care trăiesc în ţări mai sărace s-au săturat de lipsa de acces la bunuri şi servicii şi de faptul că sunt obligaţi să se bazeze pe monopoluri de stat sau pe companii care au legături cu politicieni corupţi. Şi faptul că socialiştii au vrut să menţină această situaţie este un motiv de îngrijorare. Să nu uităm că impozitele percepute pe bunurile importate însemnă deseori faptul că cetăţenii sunt obligaţi să plătească mai mult pentru alimentele şi medicamentele importate.

Doresc să îi mulţumesc doamnei comisar pentru hotărârea sa de a continua negocierile pentru Acordurile de parteneriat economic. Acestea nu sunt perfecte, dar suntem datori antreprenorilor şi consumatorilor din ţările mai sărace să le oferim şansa de a beneficia de acces la bunuri şi servicii de care noi, cei din UE, beneficiem în prezent.

  Glenys Kinnock (PSE) - Domnule preşedinte, pot confirma, la fel ca ceilalţi, că ceea ce am văzut de când doamna Cathy Ashton a devenit comisar a fost o schimbare nu doar de stil şi de abordare, dar şi de vocabular şi, mai nou, din ce în ce mai mult,de substanţă.

Sunt sigură că doamna comisar este de acord cu mine şi cu mulţi dintre cei ce ne aflăm în această sală că încă ne confruntăm cu o provocare majoră, întrucât acum încercăm să creăm şi să consolidăm încrederea după ani de negocieri care au generat foarte multe tensiuni şi duşmănii.

După aproape 10 ani de când a fost semnat Acordul de la Cotonou, trebuie să ne reamintim ce s-a prevăzut exact în acordurile privind proiectele comerciale dintre ACP şi UE. Formularea era „un nou cadru pentru comerţ, care să fie echivalent cu situaţia curentă şi în conformitate cu regulile OMC”. Trebuie să muncim mult mai mult pentru atingerea acestor obiective.

Politica de a încheia acorduri separate cu ţări distincte a generat inconsecvenţă gravă, şi pot confirma pentru cei care nu cunosc Adunarea parlamentară mixtă (APM) şi care nu intră în contact cu parlamentarii din statele ACP la fel de mult ca mine şi ca mulţi alţii din această încăpere, că această politică a creat situaţii foarte dificile şi a deteriorat grav coeziunea pe care în trecut o detectasem în zona ACP. Ştiu că în urmă cu doar câteva săptămâni, noul preşedinte al Ghanei a scris în numele întregului grup ACP o scrisoare adresată preşedinţiei UE, prin care pretindea că procesul privind APE continuă să ameninţe existenţa unora dintre grupările de integrare regională. Aceasta reprezintă un comentariu recent al unui preşedinte nou.

Parlamentarii din zona ACP ne spun la fiecare întrunire că au fost foarte puţin implicaţi şi că de abia dacă au fost făcute consultări care să îi includă. Aş dori ca doamna comisar să ne spună ce crede că s-ar putea face pe viitor în această privinţă.

Sunt încântată să văd că acest lucru s-a întâmplat în timpul negocierilor SADC, însă angajamente clare privind modificarea textelor, perioadele de tranziţie pentru reglementarea tarifelor, protejarea, reglementări privind originea, etc. sunt disponibile acum în cadrul SADC şi sper că veţi confirma că acestea reprezintă opţiuni pentru toate ţările ACP care vor continua negocierile.

Ne-aţi putea spune, vă rugăm, doamnă comisar, dacă veţi insista asupra angajamentelor stricte în APE pentru programele de dezvoltare şi dacă liberalizarea comerţului trebuie să fie asociată cu reperele dezvoltării? Dacă răspunsul este afirmativ, cum veţi realiza toate acestea?

Vă veţi asigura că în APE există angajamente obligatorii din punctul de vedere legal pentru furnizarea de finanţări previzibile şi eşalonate?

Doamnă comisar, cred că, aşa cum aţi spus şi dumneavoastră mai devreme, ţările ACP se confruntă cu o perioadă de dezvoltare mai lentă şi că, pentru prima dată în ultimii 25 de ani, eforturile făcute pentru reducerea sărăciei se apropie de final. În final, doresc să punctez repede două probleme, una privind APE CARIFORUM: nu are un rezultat perfect, dar tot trebuie protejat.

În ceea ce priveşte Coasta de Fildeş, este nevoie de asigurările pe care le-au solicitat doamna Erika Mann şi domnul Van Hecke. Este foarte important pentru noi.

(Preşedintele a întrerupt vorbitorul).

  Fiona Hall (ALDE) - Domnule preşedinte, dacă facem un pas înapoi, către începutul procesului de semnare a APE, vom vedea că Acordul de la Cotonou din 2000 stabilea că UE are obligaţia legală de a lua în considerare interesele ţărilor în curs de dezvoltare în toate domeniile legate de politică şi care ar putea afecta aceste ţări. În 2005, Comisia a identificat această coerenţă a politicii privind dezvoltarea drept cheia pentru îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

Regret conflictul apărut între Comisia pentru comerţ internaţional şi Comisia pentru dezvoltare în legătură cu stabilirea aceleia dintre ele care are rolul principal în ceea ce priveşte APE, pentru că Parlamentul ar fi putut reacţiona mai coerent în anumite momente, atunci când negocierile pentru APE erau în desfăşurare, pierzând din vedere promisiunea că aceste acorduri erau instrumente de dezvoltare.

În fine, am fost bucuroasă că doamna comisar a adus serviciile în discuţie, pentru că mă preocupă în special deschiderea domeniului bancar. Ţările occidentale nu au reuşit să reglementeze corespunzător activitatea marilor bănci internaţionale care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriile lor, aşa că trebuie să ne întrebăm dacă este într-adevăr o mişcare înţeleaptă să deschidem sectorul bancar în ţările unde sunt puse în aplicare sisteme de reglementare şi mai slabe, şi ţinând cont de faptul că regulile OMC nu solicită o astfel de mişcare. Deschiderea sectorului bancar poate fi de ajutor marilor companii, însă poate împinge băncile locale să se alăture vânătorii de clienţi valoroşi şi să ignore afacerile mai mici, lăsând aceşti antreprenori cu şi mai puţin acces la credite decât înainte.

  Jean-Pierre Audy (PPE-DE) - (FR) Domnule preşedinte, doamnă comisar, domnule Kohout, preşedinte în exerciţiu al Consiliului, doamnelor şi domnilor, în primul rând trebuie să îmi felicit colegul, pe domnul Ford, pentru calitatea raportului său şi pentru spiritul său de compromis. Am putut lucra în această privinţă în Papua Noua Guinee, în timpul Adunării parlamentare mixte a Statelor din Africa, Caraibe şi Pacific şi a Uniunii Europene. L-am urmărit lucrând cu membrii parlamentelor naţionale şi, prin urmare, sunt încântat de aceasta.

Doamnă comisar, doresc să completez şi eu felicitările ce v-au fost adresate în legătură cu aceste Acorduri de parteneriat economic, care au fost negociate cu scopul de a evita distrugerea relaţiilor comerciale dintre statele ACP şi Comunitatea Europeană. Aceste negocieri au avut drept rezultat Acordul de parteneriat interimar cu Republica Fiji şi cu Papua Noua Guinee, singurele state din grupul regional Pacific care au fost de acord cu prevederile acordului, şi recunoaştem munca de care este nevoie pentru semnarea unor acorduri regionale complete.

Acest acord include toate măsurile necesare pentru a stabili o zonă de comerţ liber. Rezoluţia subliniază faptul că Acordul de parteneriat economic trebuie să contribuie la consolidarea dezvoltării economice, la integrarea regională, la diversificarea economică şi la rezolvarea problemei sărăciei. Este important să ne amintim că o piaţă regională veritabilă reprezintă baza esenţială pentru punerea în aplicare a cu succes a Acordului de parteneriat economic interimar şi că integrarea regională şi cooperarea sunt esenţiale pentru dezvoltarea socială şi economică a statelor din Pacific.

Acest acord este o ocazie de a da un nou impuls relaţiilor comerciale şi garantează accesul către piaţa europeană cu scutiri de taxe vamale şi fără cotă-parte pentru majoritatea bunurilor. Aş dori să insist asupra ajutorului în valoare de 2 miliarde de euro care trebuie acordat până în anul 2010 şi, în concluzie, aş dori să adaug că este foarte important să nu existe nicio încălcare, nici măcar la nivel economic, a drepturilor de brevet sau de proprietate intelectuală ce afectează comerţul. În ceea ce priveşte drepturile omului, sunt uimit că avem parteneriate cu Papua Noua Guinee, din moment ce această ţară încă pedepseşte orientările sexuale. În final, pe plan politic, este foarte important pentru noi să avem o alianţă cu statele ACP în cadrul reglementărilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

  Georgios Papastamkos (PPE-DE) - (EL) Domnule preşedinte, finalizarea cu succes a negocierilor privind semnarea Acordurilor de parteneriat economic între Uniunea Europeană şi ţările APC reprezintă cea mai mare provocare pentru politica europeană privind comerţul şi dezvoltarea.

Avem nevoie de acorduri care să fie compatibile cu obligaţiile internaţionale ale Uniunii Europene, având în vedere faptul că tratamentul preferenţial unilateral pe care Uniunea Europeană l-a acordat ţărilor APC, în comparaţie cu alte ţări în curs de dezvoltare a fost considerat, aşa cum bine ştiţi, incompatibil cu reglementările OMC.

Totuşi, în afară de aspectul legal al problemei, provocarea constă în primul rând în încheierea de acorduri care să promoveze dezvoltarea ţărilor respective prin întărirea capacităţii comerciale a acestora, prin diversificarea bazei lor economice şi prin integrarea regională.

Noul regim comercial care va guverna relaţiile dintre Uniunea Europeană şi ţările APC ar trebui să asigure că toate aceste ţări sunt integrate în sistemul comercial internaţional, în economia globală, o economie care se confruntă cu o criză fără precedent, o criză care afectează atât ţările dezvoltate, cât şi pe cele în curs de dezvoltare, dar şi ţările cu economii emergente.

Cu toţii suntem de acord că deschiderea ţărilor APC către Uniunea Europeană trebuie să se facă în mod asimetric şi treptat, cu o flexibilitate adecvată din punctul de vedere al cotelor în sectoarele sensibile şi cu clauze de salvgardare eficiente. După cum ştiţi, obiectivul negocierilor a fost acela de a acoperi sectoare precum serviciile, investiţiile, drepturile de proprietate intelectuală şi munca consolidată în ceea ce priveşte chestiunile comerciale, precum şi accesul la piaţa bunurilor.

Prin urmare, susţinem extinderea razei de acţiune a acordurilor până la limita considerată drept benefică pentru ţările APC. Este absolut vital să includem prevederi privind dezvoltarea în Acordurile de parteneriat economic şi să oferim ajutor adecvat pentru comerţ.

  Glenys Kinnock (PSE) - Domnule preşedinte, aş dori să abordez două aspecte în ceea ce priveşte consimţământul. Am menţionat CARIFORUM. Toată lumea este foarte liniştită şi optimistă în ceea ce priveşte Acordul CARIFORUM, însă bineînţeles este încă nevoie de anumite elemente de siguranţă. Cu siguranţă, în timpul recentei reuniuni organizate în Guyana, acest aspect a fost foarte clar precizat de către preşedintele statului şi de alte persoane din această ţară, dar şi de membri ai Parlamentului.

A fost pusă în discuţie problema bananelor. Doamnă baroneasă Ashton, spuneaţi că va exista comerţ fără taxe vamale şi acces fără cote, ceea ce este un lucru bun, însă problema care se pune este că acordurile care au fost semnate cu America Centrală şi ulterior cu ţările Mercosur şi cu statele semnatare ale Pactului Andin, vor reduce impozitele pentru acestea şi nu vom putea face nimic pentru ca producătorii de banane din zona ACP să rămână competitivi. Acesta este un aspect critic, iar acordurile au fost încheiate înainte ca cerneala să se fi uscat pe Acordul CARIFORUM.

Există de asemenea motive mari de îngrijorare în Caraibe în legătură cu unităţile de implementare, care încă nu au fost instituite. Încă există probleme cauzate de tensiunile iscate între diverse ţări din Caraibe. Există şi problema statului Haiti. Conferinţa Donatorilor nu a avut un rezultat atât de satisfăcător cum ne-am fi dorit, şi există îngrijorări dacă se poate încheia sau negocia un APE complet, atât timp cât statul Haiti nu este implicat.

În privinţa Coastei de Fildeş, ne-am dori să ni se ofere asigurări foarte clare. Timp de mulţi ani, această ţară a trecut prin foarte multe momente de tulburări, nesiguranţă şi instabilitate şi este foarte important să ne dăm consimţământul, dar şi să avem asigurarea că veţi indica, sub forma unei scrisori trimise negociatorilor din Coasta de Fildeş şi guvernului Coastei de Fildeş, că vom rămâne implicaţi în a negocia cu bună credinţă, pentru un rezultat satisfăcător pentru populaţia acelei ţări.

  Marie Anne Isler Béguin (Verts/ALE) - (FR) Domnule preşedinte, domnule Kohout, doamnă Ashton, am ascultat cu atenţie ceea ce aţi spus.

Domnule Kohout, dumneavoastră aţi vorbit despre durabilitatea economică. Mă întreb astăzi ce anume înseamnă acest lucru, dincolo de cuvinte. Într-adevăr, ce înseamnă acest lucru, într-o perioadă de criză economică, financiară şi de mediu? Ce garanţii putem acorda? În ciuda cuvintelor încurajatoare ale doamnei comisar, întrucât acordurile au fost discutate într-o altă lume, eu întreb dacă proiectul pe care îl propunem partenerilor noştri din Africa, Caraibe şi Pacific corespunde încă situaţiei actuale?

Personal, nu cred acest lucru. Ne întâlnim cu ONG-uri, ne întâlnim cu IMM-uri. De curând am fost în Guyana, unde preşedintele ne-a adresat următoarele cuvinte: ne cereţi să diversificăm, însă spuneţi-ne ce bunuri ar putea produce ţara noastră mică pentru a concura cu Brazilia sau Venezuela?

Prin urmare, în prezent, cred că nu trebuie să închidem ochii. Vorbiţi pe de o parte despre flexibilitate şi pe de altă parte vorbiţi despre regulile OMC. Îmi pare rău, dar cei doi termeni sunt absolut contradictorii, pentru că ar implica restructurarea şi ştim foarte bine că restructurarea generează şi mai multă sărăcie în aceste ţări.

Prin urmare, nu cred că ceea ce propunem azi şi ceea ce am propus în trecut sunt chiar lucruri potrivite. Am analizat oare rezultatele modelului de dezvoltare pe care l-am stabilit în ultimii 40 de ani? Este un eşec şi cred că s-a spus deja acest lucru. Prin urmare, cred că acest eşec va continua acum; situaţia se va înrăutăţi odată cu aceste acorduri de parteneriat, pentru că nu sunt deloc potrivite pentru economia globală, sau pentru situaţia socială ori de mediu.

  Daniel Caspary (PPE-DE) - (DE) Doamnă comisar, în urma comentariilor făcute de cei doi antevorbitori ai mei, aş dori să adresez o întrebare. Sunteţi de acord cu faptul că în lume există ţări care, în ultimii douăzeci de ani, au reuşit să îşi îmbunătăţească semnificativ nivelul de prosperitate fără un APE şi că poate acest APE ar putea reprezenta de asemenea o oportunitate pentru aceste ţări?

  Jan Kohout, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului - (CS) Vă mulţumesc, domnule preşedinte şi mulţumesc în primul rând membrilor Parlamentului European pentru discuţia constructivă şi interesantă. Permiteţi-mi să răspund la două dintre problemele care au fost aduse în discuţie. Prima se referă la flexibilitate. În urma discursurilor rostite de unii deputaţi europeni, am constatat că există o dorinţă de a asigura flexibilitatea necesară atunci când se negociază Acordurile de parteneriat economic.

Aş dori să subliniez faptul că Consiliul este foarte conştient de flexibilitatea la două niveluri importante. Primul dintre acestea se referă la flexibilitate în sensul de a exploata la maximum opţiunile pentru acordurile asimetrice, programe şi măsuri de protecţie în cadrul reglementărilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Prin urmare, nu pot fi de acord nici cu opinia ori concluzia trasă că 40 de ani de asistenţă acordată ţărilor în curs de dezvoltare au fost o catastrofă. Cred că situaţia ar fi fost şi mai gravă fără existenţa unui ajutor acordat de UE şi de alte ţări. În acelaşi timp, cred că regulile pe care le-am impus permit un asemenea grad de flexibilitate încât fiecare dintre aceste ţări - şi pentru acest lucru am încredere în Comisie şi în doamna comisar - ar trebui să fie capabilă să găsească o soluţie care să fie potrivită pentru nevoile şi interesele sale.

Al doilea tip de flexibilitate este acela pe care îl oferim în cadrul tranziţiei de la prevederile intermediare ale APE către acordurile regionale integrale, în scopul de a susţine cooperarea regională. A doua problemă din dezbatere la care aş dori să răspund, se referă la aspectele legate de dimensiunea de dezvoltare a APE. Din punctul meu de vedere, nu am nicio îndoială că acordurile nu sunt acorduri comerciale convenţionale, întrucât au o foarte puternică dimensiune internă legată de dezvoltare. Acordurile stabilesc acorduri interimare pe termen de până la 25 de ani şi includ de asemenea şi scutiri - până la 20% din bunurile provenite din ţările ACP pot fi scutite de liberalizare. Acordurile prevăd monitorizarea şi efectuarea unor revizuiri în care va fi implicat Parlamentul. Aplicarea acestora va fi suportată de pachetul financiar Ajutor pentru comerţ. Consider că toate acestea sunt o dovadă pentru caracterul de dezvoltare al acestor acorduri.

În acelaşi timp, aş dori să vorbesc în numele preşedinţiei cehe şi al preşedinţiei Consiliului, spunând că vom monitoriza îndeaproape progresul negocierilor privind APE şi aş dori să-mi exprim susţinerea pentru Comisie şi pentru doamna comisar Ashton, pentru eforturile pe care le-a depus până acum pentru a îndeplini mandatul pe care i l-a acordat Consiliul. În timpul cursei electorale pentru preşedinţie în Cehia, ne vom concentra asupra APE la întrunirea din mai a Consiliului pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe, în formatul miniştrilor pentru cooperare pentru dezvoltare. Dacă vom ajunge la un acord cu partenerii noştri, miniştri din ţările ACP, atunci această problemă se va afla pe agenda de lucru a reuniunii mixte a ACP şi Consiliul de Miniştri al UE din luna mai. În timpul preşedinţiei cehe, Consiliul salută şi Adunarea parlamentară mixtă ACP-UE de la Praga organizată la începutul lunii aprilie, adică peste doar câteva zile. Sunt convins că APE vor constitui unul dintre principalele subiecte de discuţie şi că discuţiile se vor dovedi extrem de importante, tocmai pentru că au loc în context parlamentar.

Personal, aştept cu mare interes votul dumneavoastră de mâine. După părerea mea, acesta este un moment cheie pentru dezvoltarea APE. Aşa cum am auzit, negocierile continuă încă în multe regiuni, însă în regiunea Caraibelor au fost deja înregistrate rezultate importante şi satisfăcătoare. În ceea ce priveşte situaţia din Coasta de Fildeş, am ajuns într-un punct cheie în ceea ce priveşte progresul viitor. Multe ţări aşteaptă aprobarea Parlamentului European şi odată cu această aprobare şi punctul culminant al multor ani de negocieri dificile şi cred cu tărie că Parlamentul va da lumii un semnal pozitiv, care este mai mult decât necesar în acest moment. Cred şi sunt convins, chiar şi în contextul crizei actuale, care a fost menţionată de mai multe ori, că acesta este un instrument care va ajuta cu adevărat, chiar şi în această perioadă de nesiguranţă pe care o resimţim cu toţii. Ştim toţi că va contribui la dezvoltarea acestor ţări.

  Catherine Ashton, membră a Comisiei - Domnule preşedinte, permiteţi-mi să mă refer la doar câteva dintre comentariile care au fost făcute.

Domnilor Guardans Cambó, Hutchinson şi doamnă Hall, cu toţii aţi vorbit în diferite moduri despre trecut şi despre nevoia de a avea rezultate mai bune. Sunt de acord cu acest lucru. Nu sunt total de acord cu analiza, însă recunosc faptul că aceasta este o ocazie pentru a aştepta cu nerăbdare şi o parte din acest lucru presupune aşteptarea cu nerăbdare a implicării nu doar a acestui Parlament, ci şi a parlamentelor din cadrul zonei ACP. Bineînţeles, felul în care parlamentele sunt implicate depinde de fiecare naţiune în parte. Trebuie să fim foarte atenţi - şi ştiu că onorabilii membri ar vrea ca eu să fiu atentă - să nu impunem niciunei ţări părerea mea. Daţi-mi voie să îi spun doamnei Kinnock că aştept cu interes reuniunea Adunării parlamentare mixte (APM).

Şi alţii, dar în special domnul Martin, a vorbit despre nevoia de a efectua propriile noastre revizuiri şi, din nou, sunt de acord, în special în acest climat economic, monitorizarea şi revizuirea sunt absolut esenţiale. Voi fi foarte interesată să continui dialogul cu onorabilii membri în legătură cu felul în care putem implica Parlamentul în acest proces, însă sunt interesată şi de ideile dumneavoastră în legătură cu felul în care putem eficientiza procesul de monitorizare şi revizuire şi cum putem convinge ţările care colaborează cu noi să aibă o atitudine pozitivă în acest sens.

Domnule Sturdy şi domnule Martin, statutul de „naţiunea cea mai favorizată” este menit, aşa cum s-a spus, să atragă într-un fel acele ţări mari care nu au susţinut procesul în care ne-am implicat. Nu doresc să deschid comerţul pentru a deteriora comerţului sud-sud sau pentru a deteriora în vreun fel oportunităţile şi suveranitatea acelor ţări. Din acest motiv am impus o limită pentru cantitatea de comerţ global în care o ţară trebuie să fie implicată înainte ca această prevedere să intre în vigoare. Trebuie să precizez că suntem mereu în căutarea oricărei flexibilităţi pe care o putem găsi.

În ceea ce priveşte impozitele vamale: Domnule Arif şi doamnă Jouye de Grandmaison, până în 2013, EDF se ocupă de acest aspect şi suntem interesaţi să ne asigurăm că dezvoltarea economică şi modificările fiscale pot susţine şi naţiunile, pentru ca acestea să nu se bazeze numai pe acest venit, ci să găsească şi modalităţi noi de a-şi susţine economiile.

Indiferent ce se întâmplă în sectorul bananelor, preferinţele vor continua să crească pentru acele ţări în defavoarea altora. Nu uităm în niciun caz că preferinţele dispar şi, pe măsură ce explorăm acordurile pe care încercăm de ani de zile să le negociem şi să le încheiem, trebuie să luăm şi acest aspect în considerare, şi intenţionez să fac acest lucru.

Domnule Van Hecke, doamnă Mann şi doamnă Kinnock: ce primeşte unul, primeşte şi celălalt. Daţi-mi voie să fiu foarte clară: Sunt fericită să pot scrie oricui şi oriunde, dar cu siguranţă sunt fericită să pot adresa o scrisoare Coastei de Fildeş pentru a spune că flexibilitatea despre care am discutat cu Comunitatea de dezvoltare a Africii de Sud (SADC)se va aplica şi acestui stat pentru că există unul sau două lucruri specifice numai acelei regiuni pe care nu le-ar dori, dar că poate obţine lucrurile pe care le doreşte. Sunt foarte fericită să scriu aceste lucruri oriunde, oricând şi oricui. Aşa că vă rog doar să-mi spuneţi cum doriţi să procedez.

Domnul Ford şi domnul Fjeliner au vorbit despre importanţa comerţului în general şi sunt complet de acord cu acea analiză. Cred că domnul Fjeliner a menţionat că în acest climat economic avem nevoie de mai mult comerţ, nu de mai puţin şi sunt perfect de acord cu acest lucru.

Domnule Caspary, sunt complet de acord cu ideea libertăţii fiecăruia de a-şi face viitorul şi de a şi-l asuma. În privinţa ţărilor care s-au dezvoltat din punctul de vedere economic fără APE, presupun că India şi China ar fi două exemple.

Şi domnul Kamall a abordat acest subiect şi cred că este foarte important să le permitem ţărilor să se dezvolte şi să crească şi să le permitem să facă acest lucru dezvoltându-şi economiile şi susţinându-le prin combinarea dezvoltării şi comerţului.

Doamnă Kinnock, elementul de dezvoltare este foarte important, însă angajamentul de a furniza un ajutor obligatoriu există deja în Acordul de la Cotonou. Pentru noi este important să folosim APE pentru a permite formarea de preferinţe şi de priorităţi legate de dezvoltare pe baza unor decizii comune, un lucru extrem de important.

În final, aş dori să fac un lucru pe care nu am foarte des ocazia să-l fac, şi anume să aduc un tribut echipei care lucrează cu mine. Principalul nostru negociator se află chiar în spatele meu. El este cel care a făcut toată munca împreună cu SADC. Colegii mei se află aici şi am vrut doar să mă asigur că recunoaşteţi că susţin foarte mult programul de lucru pe care l-am prezentat şi că sunt total dedicaţi acestei cauze.

În ceea ce mă priveşte, sper că veţi vota în spiritul în care v-am prezentat ceea ce încerc să fac. Vă promit solemn că voi continua, însă sper că voi avea sprijinul dumneavoastră pentru a duce mai departe activităţile de pe programul de lucru pe care vi l-am descris. Acest lucru este extrem de important pentru mine şi sper că veţi reuşi să faceţi acest lucru în această seară.

  David Martin, raportor - Domnule preşedinte, daţi-mi voie să spun în primul rând că aceasta a fost o dezbatere foarte bună. Am avut parte de contribuţii pozitive atât din partea Consiliului, cât şi din partea Comisiei.

Aş dori să completez ceea ce a spus Consiliul în legătură cu CARIFORUM, şi anume că acesta este un exemplu, nu un model pentru celelalte APE. Sunt perfect de acord cu acest lucru. Ar putea reprezenta baza pentru altele, însă fiecare APE trebuie să aibă propria sa individualitate, iar noi trebuie să învăţăm lecţiile şi din negocierile pentru CARIFORUM.

În al doilea rând, am fost încântat de faptul că Consiliul a putut să facă un angajament în ceea ce priveşte ajutoarele pentru comerţ, pentru ca statele membre să aibă intenţia de a livra aceste ajutoare.

Am fost încântat şi de faptul că atât Consiliul cât şi Comisia au dat asigurări în ceea ce priveşte accesul la medicamente şi că atât Consiliul cât şi Comisia ne-au asigurat că revizuirea după cinci ani va fi una adevărată, care va analiza obiectivele de dezvoltare pentru a se asigura că acestea sunt îndeplinite.

Am fost încântat şi de faptul că doamna comisar a spus că dumneaei crede că trebuie stabilite reglementări înainte de liberalizarea şi deschiderea serviciilor financiare. Pentru unii dintre noi, cei aflaţi în plen, şi acest lucru este extrem de important. Dumneaei a indicat – ceea ce ştiam deja, dar era important ca acest lucru să fie înregistrat oficial – că nimic din aceste acorduri nu forţează privatizarea serviciilor în niciuna dintre ţările din Caraibe şi că, prin acest acord, nu există aşteptări că privatizarea serviciilor publice va avea loc. Am fost încântat şi de faptul că doamna comisar a făcut angajamente în ceea ce priveşte statutul de „naţiunea cea mai favorizată”.-

Pe baza faptului că cele spuse de reprezentanţii Comisiei şi ai Consiliului sunt acum înregistrate în raporturile plenului, în calitatea mea de raportor sunt încântat să recomand plenului să acorde consimţământul pentru APE Caraibian.

Daţi-mi voie să abordez o altă problemă, şi anume rezoluţia. Câţiva dintre colegii mei conservatori din PPE au avut comentarii în această privinţă. Socialiştii consideră că încă sunt linii problematice în ceea ce priveşte statutul actual al rezoluţiei, care este diferit de votul de aprobare. De fapt, toate lucrurile la care s-au angajat Consiliul şi Comisia reprezintă punctele noastre de îndoială. Astfel că, dacă plenul susţine Consiliul şi Comisia, nu văd niciun motiv pentru care nu ar trebui să susţină compromisurile noastre şi textul de compromis şi pentru care nu ar introduce aceste texte în rezoluţia Parlamentului

Sper ca, în final, să putem vota atât pentru aprobare, cât şi pentru o rezoluţie de consens care să deschidă comerţul şi să facă angajamente ferme legate de dezvoltare.

  Erika Mann, raportoare - Domnule preşedinte, aş dori să mulţumesc doamnei comisar şi Consiliului. Astăzi s-a căzut de acord asupra ideii de a acorda Coastei de Fildeş ceea ce Parlamentul a cerut de ceva timp încoace şi cred că ţara va fi mai mult decât fericită. Doamnă comisar, aţi putea să vă asiguraţi că veţi trimite pe cineva – sau veţi merge chiar dumneavoastră – în Coasta de Fildeş cât mai curând posibil, pentru a transmite acest mesaj extrem de pozitiv şi pentru a confirma acest lucru printr-o scrisoare cât mai curând? Este un acord care realizează într-adevăr ceea ce solicităm noi.

Aş dori să fac câteva comentarii referitor la câteva lucruri care nu au fost discutate foarte în detaliu. Ne-ar plăcea să vedem monitorizarea. Ştiu că este un proces complicat şi că vom avea nevoie de ajutorul Consiliului. Am dori să vedem că monitorizarea dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie are loc în timpul etapei dintre acordul interimar şi cel complet. Numai aşa putem înţelege ce urmează ca dumneavoastră să negociaţi. În caz contrar, dumneavoastră ne veţi trimite numai un proiect la sfârşitul acestei perioade, proiect cu care noi vom trebui să fim sau nu de acord. N-am vrea sa se întâmple aşa ceva.

Nu dorim să luăm parte la procesul de negociere, însă am dori să putem monitoriza ceea ce întreprindeţi dumneavoastră. Nu trebuie să faceţi acest lucru astăzi – cu toate că ar fi de ajutor pentru noi dacă v-aţi putea da acordul azi – însă sunt fericită, împreună cu colegul meu, să negociem procesul cu dumneavoastră. Noi am mai făcut acest lucru înainte în cazul altor acorduri şi în alte circumstanţe, însă sunt sigură că – dacă şi Consiliul este dispus – vom găsi aspecte asupra cărora să cădem de acord.

Ultima problemă pe care aş dori să o adresez doamnei comisar – şi Consiliului de asemenea– este solicitarea unei asigurări că se vor depune toate eforturile necesare pentru a se garanta obţinerea rezultatelor convenite în timpul Rundei de dezvoltare de la Doha. Acestea sunt aspectele legate de banane şi bumbac în alte ţări. Sunt şi alte aspecte care sunt importante pentru ţările în curs de dezvoltare. Ştiu că nu puteţi spune „da” astăzi, dar vă rugăm să ne asiguraţi că veţi face tot ce vă stă în putinţă pentru a garanta acest tip de acorduri.

În fine, aş dori să le mulţumesc celor doi colegi ai mei, în primul rând doamnei Glenys Kinnock, pentru că activitatea sa a fost de un real folos şi pentru că sunt mai mult decât încântată să aud că recomandă aprobarea situaţiei din Coasta de Fildeş. Ştiu cât este de complicat şi îi sunt recunoscătoare pentru că mă ajută în această problemă. Aş dori de asemenea să îi mulţumesc colegului meu Syed Kamall, pentru că şi dumnealui m-a ajutat cât a putut de mult în ceea ce priveşte această rezoluţie. Ştiu că uneori activitatea sa este în conflict cu convingerile sale în ceea ce priveşte comerţul. Dumnealui este adeptul comerţului liber aşa că nu îi este prea uşor să ajungă la un acord. Tocmai de aceea sunt fericită să le mulţumesc celor doi colegi şi să aduc din nou mulţumiri Comisiei şi Consiliului.

  Preşedintele - Am primit nouă propuneri de rezoluţie⁽¹⁾, depuse în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea lor miercuri, 25 martie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Mary Lou McDonald (GUE/NGL), în scris - Criza economică internaţională ar trebui să ne facă să reexaminăm şi să modificăm politica europeană privind liberalizarea şi modificarea reglementărilor, nu doar în UE, dar şi în relaţiile cu ţările în curs de dezvoltare.

Însă Acordurile de parteneriat economic care sunt prezentate acum Parlamentului propun, în schimb, o intensificare a acestei abordări eşuate.

Aceste acorduri au fost negociate de către UE prin exercitarea unei puternice presiuni asupra guvernelor din ţările aflate în curs de dezvoltare şi fără să se ia în considerare opiniile persoanelor din aceste ţări, care ar avea cel mai mult de suferit de pe urma punerii în aplicare a acordurilor.

Promisiunile vagi de flexibilitate în aplicarea acordurilor nu pot înlocui angajamentele concrete.