Explicaţii orale privind votul

- Raport: Maria Martens (A6-0079/2009)

  David Sumberg (PPE-DE) - Dle preşedinte, îmi exprim respectul pentru raportul Martens, deoarece titlul acestuia, „La un an după Lisabona”, îmi oferă ocazia de a reflecta asupra situaţiei în care ne aflăm, la un an după Lisabona, în Uniunea Europeană. Ne aflăm într-un haos absolut: nu putem răspunde crizei economice; se observă o întoarcere la protecţionism, mai ales a guvernului Franţei, iar acum trebuie să se recunoască faptul că Tratatul de la Lisabona nu este numai eronat, ci este ineficient.

Am ascultat - sau ar fi trebuit să ascultăm - poporul irlandez, care a afirmat în mod clar prin referendumul organizat că nu doreşte acest tratat. Dar, dacă nu am ascultat înainte, ar trebui să ascultăm acum. Acesta este un tratat care nu este agreat, nu este dorit şi, cel mai important, este ineficient, iar acest Parlament ar trebui să recunoască acest fapt.

  Nirj Deva (PPE-DE) - Dle preşedinte, sunt foarte conştient că Tratatul de la Lisabona este, precum tocmai a spus colegul meu, David Sumberg, un dezastru în ceea ce priveşte Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, doresc să mă concentrez asupra excelentului raport întocmit de Maria Martens. Vorbeşte despre ceva fundamental în modul în care acordăm fonduri pentru ajutoare. Maria Martens a identificat că, dacă parlamentele naţionale din ţările ACP nu sunt împuternicite să examineze documentele de strategie de ţară şi să le discute într-un mod transparent, atunci fondurile pe care UE le acordă ţărilor ACP ar putea fi folosite în mod eronat. Conferă putere parlamentelor naţionale din ţările ACP să examineze asistenţa pentru dezvoltare care se acordă, în acelaşi mod în care Tratatul de la Lisabona ar fi trebuit să confere mai multă putere parlamentelor naţionale din cadrul UE să examineze ceea ce înfăptuim noi aici. Raportul dnei Martens ia în considerare răspunderea şi transparenţa, aşadar îl susţin.

  Syed Kamall (PPE-DE) - Dle preşedinte, sunt de acord cu colegul meu antevorbitor, dl Sumberg, în demersul său de a reflecta asupra Tratatului de la Lisabona şi la situaţia în care ne aflăm la un an după Lisabona. Cu toate acestea, doresc să mă axez pe parteneriatul UE-Africa.

În orice parteneriat, cred că este important să recunoaştem cu cine întreţinem dialogul; adesea este un dialog între guverne. Dar, dacă vorbim cu antreprenorii - creatorii de bogăţie - din multe ţări africane, ei sunt cei care ne spun următoarele: „ajutaţi-ne ca noi să ne ajutăm guvernele să deschidă pieţele, astfel încât să avem acces la produsele şi serviciile pe care voi, în Occident, le consideraţi ca ceva de la sine înţeles.” Doar ajutându-i pe antreprenori putem cu adevărat să contribuim la crearea de bogăţie şi să scoatem continentul din sărăcie. Să nu uităm: creatorii de bogăţie sunt cheia spre dezvoltare şi nu în mod necesar doar organizaţiile de ajutorare.

  Philip Claeys (NI) – (NL) Dle preşedinte, am votat împotriva raportului dnei Martens, dar nu pentru că aş crede că acest raport este complet dezechilibrat; dimpotrivă, există câteva puncte în raport care sunt absolut şi categoric corecte. Problema apare când un raport de asemenea natură nu aduce deloc în discuţie problema imigraţiei ilegale, în ciuda faptului că este o problemă foarte importantă, atunci când dezbatem probleme legate de cooperarea cu Africa în domeniul dezvoltării.

De asemenea, mi se pare ciudat că raportul solicită ca sistemul european al „cărţii albastre” să descurajeze atragerea africanilor în cazul sectoarelor în care este nevoie de aceştia în Africa. Aceasta este o parte fundamentală a întregului sistem al „cărţii albastre”. Problema legată de cartea albastră este că organizează exodul de creier, adică tocmai exodul persoanelor de care este absolută nevoie pentru dezvoltarea ţărilor în curs de dezvoltare. Îi atragem pe aceşti oameni la noi, ceea ce înseamnă că problemele din Africa se agravează, iar imigraţia spre Europa se va intensifica. Acest aspect este fundamental şi ar trebui să avem o dezbatere în acest sens, nu să îi fie dedicat doar un fragment în cadrul unui raport.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE) (PL) – (microfon iniţial deconectat) … este un set de instrumente cuprinzător pentru a ajuta ţările din Africa în dezvoltarea lor. Este un pachet cuprinzător, întrucât doar soluţii cuprinzătoare pot avea vreun rezultat în multitudinea de probleme care s-au acumulat în Africa.

Ce am realizat până în prezent? În ultimii câţiva ani, am observat că China manifestă un mare interes pentru Africa şi desfăşoară acolo o politică expansivă de investiţie. Asemenea iniţiative vor contribui la dezvoltarea continentului, dar doar dacă africanii, adică populaţiile locale, vor fi implicaţi în mare măsură în producerea prosperităţii, mai degrabă decât angajaţii unor întreprinderi străine care investesc acolo.

Uniunea Europeană îşi datorează succesul ridicării treptate a barierelor economice. Trebuie să sprijine dezvoltarea economică a statelor individuale, să dezvolte o reţea de legături reciproce şi să crească disponibilitatea produselor africane pe piaţa mondială.

- Raport: Alexander Graf Lambsdorff (A6-0132/2009)

  Charles Tannock (PPE-DE) - Dle preşedinte, m-am abţinut – alături de delegaţia Conservatorilor britanici – cu privire la raportul Lambsdorff privind priorităţile pentru cea de a 64-a sesiune a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Partidul meu sprijină în mod ferm activitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite, deşi acceptă că este o organizaţie imperfectă care necesită reformă. Cu toate acestea, există unele aspecte menţionate în acest raport pe care Conservatorii britanici le dezaprobă cu fermitate, precum rolul Curţii Penale Internaţionale şi abolirea locurilor permanente din Consiliul de Securitate pentru Regatul Unit şi Franţa, pentru a fi înlocuite de un singur loc permanent pentru Uniunea Europeană. De asemenea, credem că aplicarea pedepsei cu moartea la adulţi este o problemă care ţine de conştiinţa fiecărui deputat şi nu avem o linie politică de partid în acest sens. Aşadar ne-am abţinut în totalitate.

- Raport: Maria Martens (A6-0079/2009)

  Gay Mitchell (PPE-DE) - Dle preşedinte, aş dori să am o intervenţie asupra raportului dnei Martens.

În primul rând, permiteţi-mi să spun că Tratatul de la Lisabona nu este un dezastru şi este un nonsens să se afirme aşa ceva. Douăzeci şi şase din cele douăzeci şi şapte de state membre ale Uniunii Europene îl vor ratifica sau l-au ratificat, inclusiv Parlamentul britanic. Este păcat că deputaţii britanici nu îşi respectă propriul parlament în unele dintre comentariile pe care le fac aici.

Poporul irlandez şi-a exprimat unele îngrijorări cu privire la anumite probleme, iar guvernul şi Parlamentul irlandez vizează clarificarea acestora. Dacă vom clarifica respectivele aspecte şi poporul va vota afirmativ în al doilea referendum, la sfârşitul anului acestuia, vor apărea aici cu pălăriile de spiriduşi şi se vor manifesta în acelaşi mod scandalos ca în ocazia anterioară? Lăsaţi problemele irlandezilor în seama Irlandei. Nu avem nevoie de ajutor în această privinţă de la nişte oameni pe care ne-au trebuit 700 de ani să-i alungăm din ţara noastră!

În ceea ce priveşte Tratatul de la Lisabona, permiteţi-mi să vă spun că populaţia Uniunii Europene va fi 6% din populaţia lumii în următoarea generaţie. China şi toate acele ţări vor fi foarte puternice.

- Raport: Alain Hutchinson (A6-0085/2009)

  Zuzana Roithová (PPE-DE) – (CS) Dle preşedinte, aş dori să explic de ce m-am abţinut de la votul pentru raportul Hutchinson. Ca membră în Adunarea ACP-UE, sunt de acord că ajutorul pentru dezvoltare nu este mereu eficient. Nu este bine coordonat şi are costuri administrative ridicate. Raportorul afirmă că ţările partenere nu se identifică întotdeauna cu strategia de dezvoltare, dar că ajutorul de stat este singurul instrument eficient - şi sunt de acord cu acest punct - deşi ar trebui să fie, desigur, mai previzibil. Cred cu fermitate că trebuie în primul rând să ne armonizăm priorităţile cu ceilalţi furnizori de asistenţă financiară, precum Statele Unite şi ţările care îşi sprijină fostele colonii. De asemenea, raportorul a subestimat impactul politicii de investiţie a Chinei asupra ţărilor în curs de dezvoltare. Această politică nu respectă nici obiectivele de dezvoltare ale mileniului, nici alte obiective, ci respectă exclusiv interesele comerciale ale Chinei.

  Nirj Deva (PPE-DE) - Dle preşedinte, doresc să-l felicit pe colegul meu, dl Hutchinson, pentru excelentul raport pe care l-a elaborat cu privire la un subiect foarte important. Comisia şi Uniunea Europeană acordă un volum imens de fonduri ţărilor în curs de dezvoltare, mai ales celor din Africa. Aproximativ 50% din africani încă trăiesc cu un venit mai mic decât 1 USD pe zi şi 75% din victimele SIDA din întreaga lume provin din Africa.

Având în vedere aceste statistici cutremurătoare, se cuvine să acordăm ajutoare Africii, să îi furnizăm apă potabilă curată şi să permitem populaţiei africane să se dezvolte în mod durabil. Cu toate acestea, când acordăm fonduri guvernelor africane, precum acordă acum Comisia în cadrul aşa-numitului „ajutor bugetar”, ar trebui să insistăm ca ajutorul bugetar acordat statelor africane să fie examinat de propriile lor parlamente cu o mare rigurozitate, iar acordurile financiare semnate între Comisie şi naţiunile africane să fie deschise spre examinarea publicului şi prezentate în mod transparent în cadrul parlamentelor naţionale ale ţărilor africane şi ale ţărilor ACP. Este un punct foarte important în sensul protejării banilor contribuabilului european.

- Raport: Maria Badia i Cutchet (A6-0093/2009)

  David Sumberg (PPE-DE) - Dle preşedinte, toţi din această Cameră suntem în favoarea artelor şi a promovării artelor şi educaţiei în ţările noastre respective. Sper că nimeni nu are obiecţii în această privinţă.

Cu toate acestea, problema acestui raport este că, din nou, se solicită o perspectivă comunitară, ceea ce nu este adecvat. Diversitatea Uniunii Europene constă în faptul că statele naţionale diferite au culturi diferite, istorii diferite şi contexte diferite, prin urmare, mi se pare important ca artele şi educaţia să fie domenii pentru care să se decidă la nivel naţional. Nu este un domeniu care să necesite intervenţia Uniunii Europene sau a Parlamentului European.

„Să lăsăm să înflorească o mie de flori” a fost, cred, măreaţa frază. Atunci, să permitem celor 27 de flori - cel puţin - să înflorească în Uniunea Europeană, dar să le lăsăm să înflorească separat. Cred că, dacă vom face acest lucru, vor înflori mult mai frumos şi vor trăi mult mai mult.

  Hannu Takkula (ALDE). - (FI) Dle preşedinte, doresc să-i mulţumesc dnei Badia i Cutchet pentru raportul pe care l-a întocmit.

Pornind de la discursul poetic al dlui Sumberg, aş dori să spun că este foarte important ca floarea culturii să poată înflori pe deplin, ceea ce include şi Europa. Este vital ca educaţia să nu se axeze doar pe cunoaştere şi evaluări, ci să luăm în considerare şi importanţa dezvoltării umane. Cultura, arta şi sportul sunt de o importanţă majoră, dacă dorim să formăm întreaga personalitate.

În acest sens, este indicat să reamintim sistemelor de învăţământ de stat, printr-un proces de coordonare deschisă, necesitatea de a menţine învăţământul avansat în domeniul artelor în programa de învăţământ, ceea ce ar trebui să includă Europa, fiindcă Europa este renumită pentru diversitatea, pluralismul, deosebita tradiţie a artelor şi cultura sa. De asemenea, se cuvine să cunoaştem cultura altor ţări şi marile figuri culturale europene din diferite domenii ale culturii.

  Ewa Tomaszewska (UEN) - (PL) Dle preşedinte, natura universală a artei europene implică necesitatea de a reda şcolilor rolul de principale centre de răspândire a culturii. Aceasta este o ocazie de a democratiza accesul la cultură. Educaţia în domeniul artei dezvoltă sensibilitatea şi deschide potenţialul creativ. Ar trebui să fie o materie obligatorie în programele şcolare la toate nivelurile de dezvoltare.

Anul european al artei şi inovaţiei este o excelentă ocazie de a reda artei locul cuvenit - şi în educaţie - astfel încât rolul său integrativ să poată fi apreciat. Protejarea identităţii culturale tradiţionale a regiunilor şi posibilitatea de a învăţa despre acestea datorită mobilităţii, inclusiv în domeniul educaţiei culturale, reprezintă o şansă suplimentară în sensul dezvoltării creative.

De aceea este atât de important să se instituie un cadru comunitar de mobilitate pentru europenii angajaţi în activităţi artistice şi creative. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea raportului, deşi aş obiecta cu privire la procedura accelerată a dezbaterii acestui document şi adoptarea sa fără practic nicio dezbatere.

  Avril Doyle (PPE-DE) - Dle preşedinte, mereu am considerat că sportul de calitate este artă. Ca un exemplu de artă în Uniunea Europeană, m-aş putea referi la victoria echipei de rugby all-Ireland pe Stadionul Millennium din Cardiff, sâmbăta trecută, unde i-am bătut pe galezi într-un exerciţiu de excelenţă sportivă şi artistică fără pereche? I-am învins şi pe englezi, pe francezi, pe italieni şi pe scoţieni. Această echipă all-Ireland a câştigat Turneul celor şase naţiuni - Marele Şlem. Sportul este artă şi arta este sport. Trebuie să recunoaştem această minunată realizare.

  Preşedintele − Dnă Doyle, dacă aş fi ştiut că veţi aminti de dezastruoasa performanţă a italienilor, nu v-aş fi dat cuvântul pentru acest punct.

- Raport: Gyula Hegyi (A6-0107/2009)

  Dimitar Stoyanov (NI) – (BG) Iau cuvântul în scopul de a explica de ce delegaţia partidului Atac votează împotriva acestui raport.

Acest lucru nu se datorează multitudinii de puncte pozitive tratate în acest raport din perspectiva transparenţei activităţii instituţiilor. Evident suntem în favoarea transparenţei activităţii instituţiilor Uniunii Europene, dar suntem împotriva faptului că transparenţa se poate realiza doar prin adoptarea Tratatului de la Lisabona şi prin repunerea acestui tratat, care este deja „mort” pentru noi, pe ordinea de zi, cu multe asemenea noi rapoarte care adoptă, altfel, o poziţie diferită sau tratează o problemă diferită.

În afară de aceasta, din perspectiva Tratatului de la Lisabona, suntem împotriva tratatului menţionat deoarece acesta va deschide porţile pentru aderarea Turciei. Aderarea Turciei la Uniunea Europeană înseamnă sucombarea economică şi demografică a Bulgariei. Acestea sunt motivele pentru care am votat împotrivă.

  David Sumberg (PPE-DE) - Dle preşedinte, când am văzut titlul acestui raport – „Dialog activ cu cetăţenii cu privire la Europa” – am crezut că este o mică glumă, deoarece problema se pune în ce măsură am avut cu adevărat un dialog activ cu cetăţenii Europei. Ideea e că dialogul nu înseamnă monolog: trebuie să ascultăm ceea ce spun cetăţenii Europei. Cetăţenii europeni din Ţările de Jos, din Franţa şi din Republica Irlanda au spus foarte răspicat, în legătură cu Tratatul de la Lisabona, că nu doresc acest tratat.

Prin urmare, dacă acest Parlament şi toate instituţiile europene doresc să întreţină un dialog cu cetăţenii lor, ceea ce este o idee bună, să proclame atunci, fără niciun echivoc, că este un dialog la care vor răspunde şi că vor asculta ceea ce transmit cetăţenii. Este o uriaşă pierdere de vreme ca acest Parlament să dezbată, să întocmească rapoarte sau să voteze în ceea ce priveşte ideea dialogului dacă, în mod colectiv - şi acesta este adevărul despre acest Parlament - refuză să admită ce i se transmite şi refuză să răspundă. Acesta este eşecul său.

  Marian Harkin (ALDE) - Dle preşedinte, acesta este un raport foarte important – sunt de acord cu raportorul că probabil am fi putut fi mai curajoşi şi ne-am fi putut strădui mai mult.

Ca deputată dintr-o ţară care votează cu privire la fiecare tratat, sunt extrem de conştientă de necesitatea unui dialog activ şi continuu cu cetăţenii. Din experienţă, constat că tot mai mulţi oameni îşi pierd încrederea în instituţii. UE reprezintă o uriaşă instituţie şi avem o responsabilitate imensă de a ne asigura că dialogul activ este un element esenţial pentru ceea ce întreprindem.

Susţin cu deosebire punctul 32 şi îi mulţumesc raportorului pentru sprijinirea amendamentului meu cu privire la faptul că Anul european al voluntariatului, 2011, va fi o oportunitate ideală pentru crearea unei legături între instituţiile UE şi cetăţeni.

Am invitat Comisia să prezinte o propunere legislativă corespunzătoare pentru pregătirea anului 2011, demersul în acest sens fiind deja iniţiat de Comisie. Acum, trebuie să asigurăm că întreţinem un dialog semnificativ cu cei 100 de milioane de voluntari din întreaga UE şi că viziunile şi opiniile acestora vor forma nucleul noilor planuri, politici şi programe, iar dialogul activ cu cetăţenii va garanta o Uniune Europeană puternică şi solidă.

  Hannu Takkula (ALDE) - (FI) Dle preşedinte, raportul dlui Hegyi este excelent şi necesar. Avem nevoie de un dialog activ între naţiunile şi cetăţenii Europei. Avem nevoie să existe înţelegere de ambele părţi. Mai avem nevoie şi de toleranţă, astfel încât să fim pregătiţi să ascultăm ce au de spus diferite persoane. Mai avem nevoie de toleranţă şi în această Cameră, în Parlamentul European.

Mi s-a părut foarte trist că unii deputaţi au părăsit sala când vorbea domnul preşedinte Klaus şi că acest lucru se întâmplă în timpul actualei preşedinţii cehe. Nu sunt pregătiţi să asculte punctele de vedere ale diferiţilor cetăţeni, preşedinţi, instituţii şi indivizi cu privire la probleme europene, în general?

Ar trebui să fim pregătiţi să ascultăm diferite puncte de vedere. Avem nevoie de interacţiune şi dialog, care ne trebuie şi la nivelul de bază al societăţii, astfel încât publicul să poată simţi că are un cuvânt de spus în ceea ce priveşte problemele dezbătute şi să nu îşi formeze o imagine despre Uniunea Europeană ca fiind doar un club de dezbatere pentru o mică elită. Susţin propunerea conform căreia ar trebui să se intensifice dialogul activ şi tolerant, care să cuprindă întreaga Europă şi să se întreţină la toate nivelurile. De aceasta avem nevoie cu adevărat.

  Nirj Deva (PPE-DE) - Dle preşedinte, în timpul prezentei crize economice, „s-a întâmplat ceva foarte ciudat în drum spre for”, după cum este o vorbă. Cetăţenii Europei nu au privit spre Uniunea Europeană în speranţa că îi va salva de criza economică. S-au întors spre statele lor membre şi spre guvernele naţionale pentru a-i salva de criza economică. Omul care pretinde că a salvat lumea va veni aici în câteva ore, dar, lăsând la o parte acest fapt, cetăţenii acelor ţări (cărora li se spune că sunt cetăţeni europeni) se îndreaptă pentru a găsi salvare spre guvernele naţionale - din Paris sau Londra, din Washington sau Roma - şi nu spre această entitate mai mare numită Uniunea Europeană.

Pot întreba de ce s-a întâmplat astfel? Îi pot ruga pe cei care elucubrează pe ideea că UE este această minunată maşină să îşi pună această întrebare? Vă pot da eu răspunsul. Răspunsul este că nu există demos, nu există nicio legătură între instituţiile UE şi oameni. Oamenii încă se îndreaptă spre guvernele naţionale pentru a fi salvaţi.

  Ewa Tomaszewska (UEN) - (PL) Dle preşedinte, protestez împotriva felului în care este tratat acest raport. Formarea încrederii cetăţenilor statelor membre ale UE în instituţiile europene înseamnă nu doar cunoaşterea strategiilor şi acţiunilor acestor instituţii, ceea ce adesea nu se întâmplă. Înainte de toate, înseamnă sentimentul că există codecizie, că există oportunitatea de a avea un cuvânt de spus în cadrul UE, că drepturile conferite prin tratate nu au fost încălcate.

O dezbatere a cetăţenilor europeni organizată în toate statele membre ale UE este modul cel mai bun de a le garanta oamenilor că ce se întâmplă în Uniunea Europeană depinde de cetăţenii ţărilor care intră în alcătuirea acesteia. Este modul cel mai bun de a evita sentimentul de înşelăciune pe care l-ar avea cele peste 100 de persoane implicate în elaborarea celor mai importante sarcini pe care instituţiile UE trebuie să le pună în aplicare în numele tuturor polonezilor. Ar trebui să se ia serios în seamă lista de solicitări. Acest lucru se aplică şi documentelor elaborate de participanţii la dezbatere din alte ţări. Prin aceasta, este cu atât mai surprinzătoare blocarea unei discuţii reale cu privire la problema dialogului cu cetăţenii în forul Parlamentului European.

  Martin Callanan (PPE-DE) - Dle preşedinte, acest raport se referă la dialogul activ cu cetăţenii, iar cel mai bun dialog activ cu cetăţenii europeni se bazează pe ascultarea opiniilor lor, exprimate prin intermediul voturilor democratice. Adoptarea acestui raport de către Parlament este învăluită de multă ironie, în vreme ce, în acelaşi timp, se ignoră unele dintre deciziile democratice care s-au luat în statele membre. Nu este de mirare că Uniunea Europeană este atât de neapreciată în circumscripţia mea din Anglia de Nord-Est şi în alte părţi ale Europei. Ideea dialogului democratic funcţionează doar într-un singur sens: UE nu ascultă opiniile oamenilor şi doar le spune ceea ce pot gândi şi cum pot vota.

Privind înapoi spre ultimii zece ani, Franţa, Ţările de Jos şi, acum, Irlanda - de două ori - toate au votat pentru stoparea extinderii europene şi totuşi UE le-a ignorat complet opiniile.

Acordând atenţie doar ONG-urilor finanţate de către UE, cum poate aceasta să reflecte opinia votanţilor? Cel mai bun dialog cu cetăţenii este să ascultăm ceea ce au de spus prin voturi şi referendumuri libere şi democratice.

  Syed Kamall (PPE-DE) - Dle preşedinte, cred că este o înţelegere greşită a dialogului activ cu cetăţenii cu privire la Europa, deoarece deseori confundăm dialogul cu cetăţenii cu dialogul cu societatea civilă. Deseori confundăm dialogul cu cetăţenii cu dialogul cu organizaţii, fie că sunt integral sau parţial finanţate de către Comisie. De fapt, avem instituţii ale UE care comunică cu organizaţii finanţate de către Comisie, ceea ce, la urma urmelor, înseamnă că sunt finanţate din banii contribuabilului.

Prin urmare, când le dăm cu adevărat cetăţenilor dreptul să îşi exprime opinia - ca în cazul Constituţiei, în Franţa şi Ţările de Jos, şi în cazul Tratatului de la Lisabona, în Irlanda - şi aceştia spun „nu”, ce facem noi? Ignorăm complet rezultatul votului! Când oamenii spun „nu”, dialogul nu înseamnă să îi faci să voteze în repetate rânduri până când obţii rezultatul pe care îl doreşti. Acesta nu este un dialog. Aceasta este o abdicare de la democraţie. Este timpul să ne lansăm cu adevărat într-un dialog activ cu cetăţenii.

  Jim Allister (NI) - Dle preşedinte, după cinci ani în acest Parlament, puţine elemente din rapoarte ne pot surprinde. Dar trebuie să spun că am fost descumpănit de aroganţa pură a unor aspecte ale acestui raport şi de insulta calculată faţă de cei care îndrăznesc să nu se întoarcă într-o susţinere adulatoare a proiectului european. Să se afirme în acest raport - aşa cum se afirmă - că cei mai puţin educaţi sunt mai susceptibili să se opună unei integrări europene extinse este o insultă sfidătoare şi o aroganţă de proporţii incredibile.

Adevărul este că cei care au depus efortul de a citi Constituţia Uniunii Europene sau Tratatul de la Lisabona şi s-au instruit în acest sens sunt exact oamenii mai susceptibili să voteze împotrivă. Cei mai susceptibili să voteze pentru sunt cei care - precum comisarii - nu s-au deranjat niciodată să citească documentele şi au acceptat pur şi simplu propaganda. Aşadar resping insulta acestui raport.

Aş mai putea spune, drept răspuns la prima izbucnire a dlui Mitchell - răbufnirea republicană despre alungarea tuturor britanicilor de pe insula Irlandei în cursul a 700 de ani - că ar trebui să fie bucuros că nu au reuşit în totalitate, deoarece au avut nevoie de ajutorul unor supuşi britanici din Irlanda de Nord pentru a repurta victoria la rugby în Turneul celor şase naţiuni.

  Neena Gill (PSE) - Dle preşedinte, am votat pentru acest raport cu reticenţă, nu din cauza absurdităţilor care tocmai au fost rostite din cealaltă parte a sălii, ci fiindcă împărtăşesc îngrijorarea domnului raportor Hegyi.

Acest raport a fost într-adevăr diluat de acei membri ai acestui Parlament care nu doresc să întreţină un dialog activ cu cetăţenii Europei. Pentru mine, dialog activ nu înseamnă broşuri lucioase şi cred cu fermitate că Comisia a eşuat în acest domeniu. Nu a reuşit să se angajeze activ şi să creeze o legătură cu cetăţenii. Nu a reuşit să transmită o mai bună înţelegere a modului în care munca depusă la nivelul UE tratează multe dintre problemele reale care afectează vieţile de zi cu zi ale cetăţenilor. Sper că, în urma acestui raport, îşi va revizui demersul şi va concepe moduri mai imaginative de abordare a acestui aspect.

- Raport: Wojciech Roszkowski (A6-0042/2009)

  Jim Allister (NI) - Dle preşedinte, salut acest raport fiindcă ridică probleme care necesită dezbatere.

Sunt în asentimentul raportorului în special în ceea ce priveşte faptul că măsurile de dezvoltare rurală nu trebuie să epuizeze resursele destinate plăţilor directe către fermieri. Pornind de la aceasta, şi eu mă alătur în a pune în discuţie în ce măsură fondurile pentru dezvoltare rurală ar trebui legate de politica agricolă comună, întrucât acest lucru duce inevitabil la privarea fermierilor de metode anterioare de finanţare. Pe când dacă ar fi, în schimb, o parte inerentă a fondurilor de coeziune, nu ar exista această oportunitate de a acapara fonduri agricole.

Astfel salut declaraţia din raport conform căreia populaţia care lucrează în sectorul agricol ar trebui să fie principalul obiectiv al măsurilor de sprijin din cadrul politicii de dezvoltare rurală. Acest echilibru a fost denaturat în multe programe de dezvoltare rurală, inclusiv cele care afectează regiunea mea din Irlanda de Nord.

- Raport: Dagmar Roth-Behrendt (A6-0484/2008)

  Kathy Sinnott (IND/DEM) - Dle preşedinte, am votat în favoarea acestui raport şi salut elaborarea acestuia. Multă vreme am crezut că singurul lucru care ne afectează este ceea ce ingerăm. Consider că raportul acesta evidenţiază efectiv faptul că orice punem pe piele intră în organismul nostru la fel de eficient ca şi cum am mânca produsul respectiv.

Multe boli care afectează mai ales femeile, precum cancerul mamar, fibromialgia, encefalomielita mialgică etc. sunt în creştere. Cred că ar trebui acum să îmbunătăţim această situaţie, nu doar asigurându-ne de o siguranţă mai mare a cosmeticelor, ci şi ar trebui să începem să desfăşurăm o cercetare reală cu privire la relaţia dintre unele ingrediente cosmetice şi aceste tipuri de boli care afectează femeile şi să încercăm, de asemenea, să obţinem cosmetice mai sigure, întrucât, desigur, cu toţii dorim să folosim în continuare produsele cosmetice.

  Neena Gill (PSE) - Dle preşedinte, salut acest raport special deoarece testarea produselor cosmetice este o problemă care îi preocupă pe mulţi alegători din regiunea mea, West Midlands, şi am primit multă corespondenţă cu privire la acest subiect. Salut acest raport şi l-am susţinut, întrucât stabileşte standarde paneuropene privind utilizarea substanţelor potenţial periculoase şi instituie standarde pentru testarea declaraţiilor făcute de producătorii de cosmetice, dar avem nevoie de stabilirea unor standarde similare pentru declaraţiile referitoare la testarea pe animale. Ultima dată când am analizat acest raport, ne-am ocupat de testarea pe animale în scopuri ştiinţifice. Avem acum la dispoziţie un instrument important pentru o sensibilizare mai pronunţată a clienţilor cu privire la ceea ce se introduce în cosmetice, care nu ar fi decât consolidat dacă ne concentrăm pe testarea pe animale.

- Raport: Daciana Octavia Sârbu (A6-0076/2009)

  Kathy Sinnott (IND/DEM). - Dle preşedinte, am votat în favoarea acestui raport şi pentru un control mai eficient al produselor biodestructive, dar am vrut să profit de această ocazie pentru a sublinia că, în Irlanda, adăugăm în mod legal un poluant toxic în apă – un produs biodestructiv denumit fluorură. Doresc să felicit Comisia pentru deschiderea unui proces de consultare, în care primeşte lucrări ştiinţifice, opinii din partea publicului etc. cu privire la subiectul poluării apei potabile cu un ingredient toxic denumit fluorură.

- Raport: Zsolt László Becsey (A6-0121/2009)

  Avril Doyle (PPE-DE) - Dle preşedinte, am votat împotriva acestui raport deoarece simt că a atenuat propunerea Comisiei de a aplica rate ale accizelor mai ridicate produselor din tutun prelucrat. Studiile au demonstrat în mod consecvent că modalitatea cea mai eficientă şi constantă de a influenţa comportamentul oamenilor în sensul renunţării la consumul de tutun este taxarea.

Studiile întreprinse în Irlanda de către University College Cork au arătat că, în urma interzicerii totale a fumatului la locul de muncă, în anul 2004, spitalizările din cauză de atac de cord au scăzut cu 11% în zonă, în anul următor. De asemenea, Irlanda are cea mai ridicată acciză pe tutun din Uniune, de până la 4,99 EUR pe pachetul de 20 de ţigări, aducând preţul la peste 8 EUR pe pachet.

O abordare combinată a unei politici de stabilire a preţurilor şi de taxare disuasive, a interdicţiilor pentru fumat, a campaniilor publice de educare şi a accesului sporit la terapii de înlocuire a nicotinei, pentru persoanele care doresc să renunţe la fumat, aduce nenumărate beneficii pentru sănătate şi îmbunătăţirea ulterioară a sănătăţii populaţiei generale.

Republica Cehă este singurul stat membru al Uniunii Europene care mai trebuie să ratifice Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind controlul tutunului, şi totuşi tutunul este responsabil pentru peste un milion de decese în Uniunea Europeană. Aţi putea, ca preşedinte al Parlamentului nostru, să cereţi preşedinţiei cehe a Consiliului, în numele nostru, al tuturor, să compenseze această gravă omisiune înainte de a i se încheia mandatul?

- Raport: Maria Martens (A6-0079/2009)

  Richard Corbett (PSE) - Dle preşedinte, se pare că mulţi din opoziţie folosesc procedura explicării votului pentru diverse rapoarte în scopul de a vorbi în schimb despre ratificarea Tratatului de la Lisabona. În această privinţă fac afirmaţii nefondate conform cărora oamenii s-au pronunţat împotriva Tratatului de la Lisabona, iar noi nu dorim să îi ascultăm.

În afară de faptul că statele membre - nu noi - trebuie să ratifice Tratatul de la Lisabona, aceştia se află, desigur, într-o eroare totală. Un stat membru a spus „nu”, luăm în considerare acest lucru şi, într-adevăr, trebuie să-l luăm în considerare. Celelalte state membre au precizat că doresc să asculte motivele acelui vot negativ, să ţină seama de el şi să avanseze pe această bază. Dar, când dl Dover nici măcar nu recunoaşte diferenţa dintre Tratatul constituţional şi Tratatul de la Lisabona şi spune că Franţa şi Ţările de Jos au respins acest tratat, uită în mod convenabil să indice acele ţări care au organizat referendumuri pentru susţinerea tratatului.

Nu vrem doar să ascultăm un aspect al argumentului. Vrem să ascultăm ambele părţi şi să reconciliem opiniile, să găsim o soluţie acceptabilă pentru fiecare stat membru. Ei doresc să asculte numai acele persoane care au acordat un vot negativ. Ei se fac vinovaţi de a nu asculta popoarele Europei. Ei sunt cei care nu acceptă rezultatele democratice, acceptă doar rezultatul care le convine, nu situaţia generală a tuturor statelor membre.

- Raport: Cristiana Muscardini (A6-0054/2009)

  Marian Harkin (ALDE) - Dle preşedinte, sprijin pe deplin considerentul 5 din acest raport. În prezent, sunt implicată într-un asemenea caz în Irlanda, în care o mamă a fugit din ţara natală, Nigeria, împreună cu două fiice, după ce fiica sa cea mai mare a murit în urma unor practici de mutilare genitală a femeii (MGF). În prezent, cazul a fost înaintat Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar Curtea a scris guvernului irlandez fie să asigure apărare pentru această cauză, fie să ajungă la ceea ce se numeşte o soluţionare amiabilă.

Considerentul 5 prevede că mutilarea genitală a femeii constituie o încălcare a drepturilor omului şi că numărul crescând de cereri de azil adresate de către părinţi este justificat de ameninţarea la care pot fi supuşi în propria lor ţară din cauză că au refuzat să consimtă la a-şi supune copilul la MGF. Sper că declaraţia noastră va fi luată în considerare de Curtea Drepturilor Omului în momentul în care îşi va da verdictul în această cauză.

În final, sunt de acord cu dl Corbett că s-a vorbit mult despre democraţie azi, dar - pentru cei care doresc să facă efortul - dacă se însumează numărul de persoane care au votat cu privire la Constituţie şi Tratatul de la Lisabona în toate referendumurile din Europa, sunt peste 27 de milioane de europeni care au spus „da” şi 24 de milioane care au spus „nu”. Aceasta este democraţia în practică.

  Eleonora Lo Curto (PPE-DE) – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, mulţumesc pentru că mi-aţi dat cuvântul. Doresc să îmi exprim întregul sprijin pentru atenţia pe care a acordat-o azi Parlamentul unor aspecte atât de importante ca dreptul la sănătate, dreptul la identitate sexuală, dreptul la protejarea sănătăţii mintale şi integritatea fizică şi mintală a femeilor, care sunt deseori încălcate de aceste practici ginefobe.

Europa se luptă pentru respectarea drepturilor omului, ceea ce a afirmat şi deputatul care a vorbit înaintea mea. Mor copii şi femei tocmai din cauza acestor practici, care sunt complet inacceptabile. Europa se orientează corect angajându-se în acest sens şi demonstrând majora răspundere pe care şi-o asumă în tentativa de a asigura că legile sunt armonizate în această direcţie.

  Kathy Sinnott (IND/DEM) - Dle preşedinte, mi-ar fi plăcut să fi votat pentru raportul Muscardini privind lupta contra practicilor de mutilare genitală a femeilor, deoarece am sprijinit interzicerea acestei practici barbare ani de zile şi susţin, de asemenea, cauza unei familii care este ameninţată cu această practică dacă se întoarce în ţara natală.

Cu toate acestea, după cum se întâmplă de obicei, colegii folosesc suferinţa fetelor şi femeilor mutilate pentru a promova, încă o dată, agenda avortului, alunecând în mantra „drepturilor sexuale şi reproductive” în acest raport.

(În urma corectării aduse votului dlui Mitchell asupra acestui raport, reflectând formularea finală a textului, explicaţia sa orală a votului nu se mai aplică.)

- Raport: Vasco Graça Moura (A6-0092/2009)

  Milan Gaľa (PPE-DE) – (SK) Dle preşedinte, aş dori să-i mulţumesc colegului meu din Comisia pentru cultură şi educaţie, dl Graça Moura, pentru munca pe care a depus-o la întocmirea raportului, pentru care am acordat un vot pozitiv. Se referă la documente pe care le-am analizat deja în Parlamentul European. Extinderea a contribuit la diversitatea lingvistică a UE. Azi vorbim 23 de limbi şi peste 60 de dialecte în regiuni sau în grupuri.

Globalizarea şi emigraţia contribuie la vasta paletă de limbi utilizate de europeni în fiecare zi. Prin urmare, diversitatea lingvistică este fără îndoială una dintre caracteristicile cele mai definitorii ale Uniunii Europene, afectând vieţile sociale, culturale şi profesionale ale cetăţenilor săi, precum şi activităţile economice şi politice ale statelor membre. Consider notificarea Comisiei în acest domeniu ca fiind extrem de importantă. Sunt de acord cu raportorul asupra faptului că eterogenitatea lingvistică şi culturală a UE reprezintă un avantaj competitiv enorm şi că trebuie să sprijinim programe pentru învăţarea limbilor şi pentru schimburi culturale între şcoli.

  Michl Ebner (PPE-DE) – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în ceea ce priveşte raportul dlui Graça Moura, trebuie să spun că eforturile colegului nostru au dat roade. Aş vrea doar să ridic o moţiune de ordine cu privire la acest sistem - dna Muscardini a prezentat deja acest aspect - sper să veţi transmite solicitările noastre în sensul că nu ar trebui să fie posibil să se supună la vot ceea ce reprezintă de fapt două rapoarte practic identice şi, astfel, să se penalizeze raportorul. Acest lucru mi s-a întâmplat mie în acest caz, ceea ce nu mi-am dorit.

Exact din acest motiv, aş dori să pun încă o dată accentul pe munca excelentă pe care a depus-o colegul nostru, dl Graça Moura, cu toate că cealaltă rezoluţie, pentru care am votat, de asemenea, a fost acceptată ulterior. Votul meu nu a însemnat o negare a raportului dlui Graça Moura; dimpotrivă.

  Hannu Takkula (ALDE) - (FI) Dle preşedinte, în primul rând, doresc să îi mulţumesc dlui Graça Moura pentru munca remarcabilă pe care a depus-o. S-a dedicat din tot sufletul acestor probleme legate de limbă şi este absolut adevărat că limba este un drept fundamental. Limba este parte centrală a identităţii unei persoane şi de aceea noi, Uniunea Europeană, ar trebui să cultivăm multilingvismul.

Am votat pentru o rezoluţie alternativă, totuşi, pe care am preferat-o raportului original. Şi eu am luat parte la elaborarea rezoluţiei alternative şi probabil este pertinent să se menţioneze de ce am început să elaborăm o alternativă la munca extrem de lăudabilă a dlui Graça Moura. Motivul a fost că am vrea în special să garantăm statutul limbilor minoritare.

După cum se spune, noi, în Europa, suntem la fel de puternici ca veriga noastră cea mai slabă - care sunt persoanele cele mai defavorizate din societatea noastră. De aceea trebuie să asigurăm că grupurile minoritare, de exemplu sami din ţara mea, Finlanda, îşi menţin dreptul de a-şi folosi limba maternă şi de a beneficia de servicii de bază în limba lor. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru ei, la fel cum o facem pentru toate celelalte popoare indigene. Din acest motiv, este foarte important ca Uniunea Europeană să îşi îndeplinească datoria culturală şi să asigure viabilitatea tuturor limbilor, inclusiv a celor minoritare.

  Frank Vanhecke (NI) – (NL) Dle preşedinte, deşi rezoluţia alternativă privind multilingvismul în Europa, adoptată în final, a fost mult mai bună decât textul original care ne-a fost prezentat, tot am votat împotriva acesteia după deliberare; la urma urmelor, ambele rezoluţii, cea adoptată şi cea iniţială, invită la promovarea unei Agenţii europene pentru diversitate lingvistică. În vreme ce poate într-adevăr părea o idee bună, pe care aş susţine-o în principiu, citesc mai departe şi observ că, de exemplu, imigranţii neeuropeni vor fi încurajaţi să continue să îşi folosească limba maternă aici, că Parlamentul European solicită chiar ca limbile materne ale minorităţilor străine sau ale minorităţilor care îşi au originea în altă ţară să fie incluse în programele şcolare şi ca statele membre nu doar să încurajeze folosirea limbilor originare, ci, în special, să încurajeze folosirea limbii principale a imigranţilor. Regret, dar acest lucru este o nebunie. Va duce la contrariul adaptării şi asimilării. Şi anume, este contrariul la ceea ce se cere de fapt în toate ţările europene.

  Philip Claeys (NI) – (NL) Dle preşedinte, şi eu am votat împotriva raportului privind multilingvismul. Deşi rămân un susţinător convins al promovării multilingvismului, atât raportul iniţial, cât şi amendamentul care a fost în final adoptat avansează o serie de idei care sunt problematice dacă urmează să fie puse în practică. De exemplu, raportul vizează să încurajeze imigranţii să continue să îşi utilizeze limbile materne, ceea ce reprezintă în sine o problemă în multe state membre, deoarece aceştia nu reuşesc să înveţe limba ţării gazdă în mod satisfăcător, cu toate consecinţele aferente.

O altă potenţială problemă este modul în care raportul tratează statele membre în care există mai mult de o limbă oficială. Desigur, este necesar să se ţină seama de situaţii specifice, precum cea a Belgiei, unde fiecare regiune, cu excepţia Bruxelles-ului, este monolingvă în mod oficial. În Flandra, ne confruntăm cu problema unui număr mare de imigranţi de limbă franceză care refuză să se adapteze la specificul Flandrei, şi anume că este o regiune în care se vorbeşte limba flamandă, şi nu este datoria Europei să intervină în această privinţă şi să promită tot felul de drepturi inexistente.

  Mario Borghezio (UEN) – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, împărtăşesc multe dintre rezervele exprimate în acest raport în ceea ce priveşte încurajarea oferită de Uniunea Europeană pentru continuarea şi dezvoltarea limbilor de origine – chiar dacă filozofia generală a rapoartelor merită atenţie şi susţinere – şi aceasta deoarece, astăzi, în faţa acestor probleme ridicate în mod legitim, ne expunem unui risc şi mai mare, şi anume acela de a vedea cum limbile europene se sting ca urmare a faptului că suntem obligaţi, în această sală şi în alte situaţii, să folosim engleza scrisă şi vorbită standardizată. Acesta este un risc foarte grav care trebuie luat în seamă.

Nu trebuie să uităm drepturile limbilor locale. Limbile naţionale se sting: acestea întâmpină dificultăţi în a se exprima, dar limbile locale dispar într-un fel cu adevărat ruşinos, când ar trebui protejate, cum este cazul în Italia cu reforma federalistă pe care încercăm să o propunem şi să o punem în aplicare.

Uniunea Europeană face tot ce este nevoie pentru a proteja limbile locale? Am auzit-o vorbind adineauri pe dna Lo Curto. Cu siguranţă, ar fi foarte frumos să o auzim vorbind uneori în minunata limbă sardă, fiindcă sunt sigur că o cunoaşte. Aş dori să vorbesc uneori în limba piemonteză, dar în biblioteca Parlamentului nostru nu există documente, reviste şi ale publicaţii culturale legate de limbi de identitate culturală sau limbi locale.

Prin urmare, înainte ca Europa să se protejeze de standardizarea limbilor ţărilor terţe, ar trebui să se îngrijoreze pentru minorităţile noastre şi pentru limbile noastre locale.

  Eleonora Lo Curto (PPE-DE) – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dle Borghezio, eu sunt siciliană, iar Sicilia este leagănul şi pământul unei mari civilizaţii şi al unei măreţe istorii şi sperăm că va fi capabilă să îşi făurească un viitor care începe cu independenţa, prin urmare nu pot decât să fiu de acord cu necesitatea de a acorda o atenţie sporită limbilor materne pe care ar trebui să le învăţăm tot mai mult şi, mai ales, ar trebui să învăţăm să le transmitem copiilor noştri.

Înainte de toate, reamintesc istoria emigraţiei care a avut loc în Italia, dar şi în alte ţări, cred, şi care astăzi determină şi riscă să determine ca noile generaţii de sicilieni - la fel ca veneţienii, sardinienii şi nenumărate alte comunităţi din Europa care au suferit acest proces în trecut - să nu îşi amintească şi să nu mai fie capabili să vorbească siciliană, veneţiană şi, respectiv, sardă.

În efortul de a vedea acest măreţ teatru instituţional al Europei devenind şi leagănul unor asemenea diversităţi şi identităţi autonome ca cele pe care le sper în Europa regiunilor pe care vom învăţa să o celebrăm în viitor, dle preşedinte, invit tot mai mulţi oameni să se afirme şi prin utilizarea limbilor noastre.

  Avril Doyle (PPE-DE) - Dle preşedinte, m-am abţinut de la votarea pentru acest raport din două motive, deşi sunt absolut de acord cu titlul „Multilingvismul: un avantaj pentru Europa şi un angajament comun”.

Ni s-a comunicat azi că raportul se referă la „anumite conflicte naţionale din Spania”. Sunt foarte sceptică în privinţa utilizării unei dezbateri privind multilingvismul şi promovarea limbii ca un fel de acoperire sau procură sau instrument de negociere politică pentru diferitele probleme naţionale din toate statele membre, iar aceasta pare să se fi întâmplat în legătură cu dezbaterea acestui aspect în cadrul comisiei şi aici.

Nu atac niciunul dintre drepturile vorbitorilor de limbi minoritare. De fapt, îi apăr întru totul şi consider că trebuie să respectăm dreptul cetăţenilor UE a căror primă limbă este o limbă minoritară. Trebuie să existe un loc pentru aceste limbi în Parlamentul European, dar nu neapărat ca limbi oficiale de lucru, mai ales dacă aceşti cetăţeni vorbesc fluent şi engleza - ca în cazul nostru. Contribuţia la dezbateri importante în şedinţă plenară şi în cadrul comisiilor, de exemplu, într-o limbă minoritară, care apoi trebuie să fie tradusă pasiv, în peste 20 de alte limbi, compromite întregul scop al dezbaterii democratice prin pierderea nuanţelor în traducere şi poate chiar printr-o înţelegere greşită. Mandatul nostru democratic aici este acela de a convinge cât mai mulţi oameni să ne înţeleagă punctul de vedere, iar dificultatea de a dispune de un număr suficient de interpreţi cu calificări adecvate este o cu totul altă chestiune. Prin urmare, m-am abţinut din aceste două motive.

- Raport: Lambert van Nistelrooij (A6-0083/2009)

  Michl Ebner (PPE-DE) – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să spun că am votat în favoarea raportului van Nistelrooij, dar mai profit de ocazia aceasta să spun, pentru cei câţiva spectatori care au rămas în sală, că s-ar crea fără îndoială o atmosferă complet diferită, dacă, în loc să continue să străbată Uniunea Europeană şi circumscripţiile lor defăimând Uniunea Europeană, acei deputaţi care azi au criticat atât de direct Uniunea Europeană şi metoda sa procedurală ar oferi informaţii mult mai obiective.

În ceea ce priveşte raportul van Nistelrooij, politica de coeziune a fost concepută în acest mod în scopul de a crea solidaritate şi de a institui cooperare şi, înainte de toate, în această vreme de criză, cred că regiunile europene – nu doar naţiunile, ci şi regiunile – ar trebui să coopereze, să îşi consolideze poziţiile şi să îmbunătăţească calitatea vieţii locuitorilor lor. Exact din acest motiv, raportul van Nistelrooij a meritat din plin votul meu favorabil.

  Rumiana Jeleva (PPE-DE) – (BG) Am votat în favoarea raportului privind coeziunea teritorială deoarece cred cu fermitate că acest concept ar trebui dezvoltat şi aplicat ca un principiu orizontal care să stea la baza tuturor politicilor şi acţiunilor comunitare.

În timpul dezbaterii de azi privind politica de coeziune, am solicitat o consolidare semnificativă în următoarea perioadă de programare a implicării directe a autorităţilor naţionale şi locale în planificarea şi punerea în aplicare a programelor relevante. Politicile Uniunii Europene, mai ales politica de coeziune, au transformat guvernanţa, aceasta evoluând de la un sistem adesea centralizat la un sistem tot mai integrat, pe mai multe niveluri.

De aceea cred că statele membre trebuie să încurajeze stabilirea unui sistem de guvernanţă teritorială, bazat pe o abordare integrată de la bază la vârf, care permite, de asemenea, o participare civilă mai activă. Îndemn statele membre să înceapă să se gândească la cum pot consolida şi susţine mai bine conceptul de coeziune teritorială în programele şi politicile lor naţionale.

În acest context, cred că principiile fundamentale de dezvoltare coordonată şi de parteneriat urban-rural sunt deosebit de importante şi trebuie respectate cu stricteţe.

  Marusya Ivanova Lyubcheva (PSE) – (BG) Am sprijinit raportul privind coeziunea teritorială, înţelegând că este o politică extrem de importantă pentru fiecare regiune din Uniunea Europeană.

Resursele din Fondul de coeziune, alături de resursele naţionale, pot transforma şi regiunile cele mai rămase în urmă în regiuni bine dezvoltate şi le pot aduce la nivelul regiunilor dezvoltate. Acest lucru are o importanţă deosebită pentru ţara mea, Bulgaria. În faza de planificare, mai este important ca toate resursele să se distribuie echitabil şi ca principiul de coeziune să se aplice în toate politicile prioritare ale Uniunii Europene.

Ţinând seama de toţi factorii care influenţează o dezvoltare regională şi socială echilibrată, trebuie să găsim cele mai adecvate mecanisme care să ne permită să le oferim unora dintre noile state membre aflate la un nivel de dezvoltare mai scăzut ocazia de a recupera decalajul faţă de restul.

Trebuie să avem criterii clare în timpul fazei de planificare pentru a preveni penalizarea oricărei ţări, deoarece exact în faza de planificare se operează alocări neadecvate şi ineficiente, care au ulterior un impact asupra calităţii vieţii cetăţenilor.

  Marian Harkin (ALDE) - Dle preşedinte, aş dori să îl felicit pe dl van Nistelrooij pentru raportul său. În special, doresc să susţin punctul 42, care invită la realizarea unor parteneriate reale între toate părţile implicate în dezvoltarea regională şi locală, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, regional şi local.

Pentru realizarea coeziunii teritoriale, aceasta este o condiţie prealabilă. S-a demonstrat în repetate rânduri că implicarea unor grupuri de dezvoltare locală şi a ONG-urilor în scopul realizării dezvoltării regionale şi a coeziunii teritoriale a contribuit cu o reală valoare economică şi socială. Având în vedere că nu realizăm coeziune teritorială între regiunile noastre, este esenţial să instituim şi să promovăm asemenea parteneriate.

- Raport: Miroslav Mikolášik (A6-0108/2009)

  Marian Harkin (ALDE) - Dle preşedinte, doresc să susţin punctul 22, care – ca şi în raportul van Nistelrooij – invită statele membre să consolideze principiul de parteneriat în cadrul programelor lor pentru perioada în curs şi în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul general privind FEDR, FSE şi Fondul de coeziune.

Noi, în Parlament, redactăm aceste regulamente, dar statele membre au responsabilitatea punerii lor în aplicare, iar Comisia are sarcina monitorizării aplicării acestora. Un raport recent cu privire la implicarea ONG-urilor şi a altor organizaţii în dezvoltarea, punerea în aplicare şi monitorizarea fondurilor structurale în noile state membre a fost intitulat „Iluzia includerii” şi cred că titlul vorbeşte de la sine. Statele membre şi Comisia nu îşi asumă responsabilitatea. Noi, de aici, din Parlament, trebuie să insistăm în continuare pentru ca acestea să şi-o asume.

- Raport: Zsolt László Becsey (A6-0041/2009)

  Zuzana Roithová (PPE-DE) – (CS) Am votat pentru setul de rapoarte al colegilor deputaţi care critică obstacolele din calea realizării politicii de coeziune. Aş dori să vorbesc în special despre raportul Krehl. Aş dori să contribui la discuţia de azi, evidenţiind faptul că colegii deputaţi au uitat să menţioneze că am aprobat un plan de redresare cu două săptămâni în urmă. Acesta a fost planul convenit de preşedinţia cehă şi de Comisie. Sub presiunea Parlamentului European, Comisia a mai elaborat propuneri clare pentru simplificarea administrării, în special a introdus un grad evident de flexibilitate care va permite acum celor care primesc finanţări de la fondurile structurale să transfere resurse între programe şi chiar să utilizeze aceste resurse pentru a acoperi credite, ceea ce este deosebit de important pentru noile state membre. Următorul raport din acest pachet, referitor la microcredite, vine în sprijinul acestui demers. Singurul meu regret este că nu dispunem încă de orientări generale clare pentru armonizarea regulamentelor privind utilizarea microcreditelor, care ar veni mai ales în sprijinul întreprinzătorilor mici şi al autorităţilor locale.

  Marian Harkin (ALDE) - Dle preşedinte, susţin în mod special acest raport, faptul că a menţionat cooperativele de credit şi a recunoscut contribuţia acestora la oferirea de condiţii favorabile pentru microcredite. La fel ca organizaţiile nonprofit, cooperativele de credit joacă un rol unic în acordarea de microcredite multora care nu ar primi credite de la multe alte instituţii financiare. Ştiu că aceste cooperative de credit nu sunt puternice în toate statele europene, dar sunt puternice în multe dintre acestea, cu rezerve de peste 40 de miliarde EUR. Pe plan mondial, cooperativele de credit au rezerve de peste 1,1 trilioane USD, cu aproape 180 de milioane de membri în toată lumea.

Într-o vreme în care mulţi oameni îşi pierd încrederea în instituţiile bancare, instituţiile financiare nonprofit sunt o alternativă viabilă şi au nevoie de sprijinul nostru. În special, trebuie incluse în programul JASMINE, astfel încât, ca furnizori de microfinanţare, să aibă acces la servicii de asistenţă pentru afaceri, precum consilierea, formarea, recomandările, finanţarea şi educaţia etc.

În final, o lămurire cu privire la raportul Muscardini: Cred că am votat în favoarea amendamentului 1 şi l-am aprobat, în acesta termenul „drepturi sexuale şi reproductive” fiind modificat cu „sănătate sexuală şi reproductivă”. În acest context, nu sunt sigură că sunt de acord cu colegii mei irlandezi care au vorbit anterior cu privire la acest subiect.

  Preşedintele − Dle Kamall, după cum observaţi, doar dumneavoastră sunteţi în sală!

  Syed Kamall (PPE-DE) - Dle preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a vă mulţumi dumneavoastră şi tuturor interpreţilor pentru răbdarea de care aţi dat dovadă în cursul acestei foarte lungi serii de explicaţii ale votului.

Cred că există un consens în cadrul Parlamentului cu privire la avantajele microcreditului: este unul dintre acele aspecte asupra căruia dreapta şi stânga din Parlament se pot pune de acord.

La acest stadiu, daţi-mi voie să îmi exprim respectul faţă de două organizaţii, în special. Una este Opportunity International, care este condusă de un fost guvernator al băncii centrale dintr-o ţară africană şi aduce o abordare profesionistă în ceea ce priveşte microcreditele acolo unde uneori aceasta a lipsit în mod regretabil. Cealaltă este o organizaţie cu un site web excelent – www.kiva.org – care le permite oamenilor să ofere împrumuturi chiar şi de 25 USD individual şi până la microcredite mai importante pentru întreprinzători din întreaga lume, mai ales din ţările în curs de dezvoltare, permiţându-le acestora să creeze bogăţie şi locuri de muncă în comunităţile lor locale.

Aş dori să atrag atenţia că trebuie să ne asigurăm că administraţia locală, naţională sau europeană nu elimină micii furnizori de microcredite privaţi şi aflaţi sub conducerea comunităţii. Am întâlnit asemenea situaţii în circumscripţia mea din Londra, unde organizaţii conduse de comunitate au fost eliminate de către administraţia locală.

În ansamblu, cred totuşi că putem cădea de acord că microcreditul este un instrument excelent pentru sprijinirea întreprinzătorilor din ţările mai sărace.

Explicaţii scrise ale votului

- Raport: Paolo Costa (A6-0071/2009)

  Bogusław Liberadzki (PSE), în scris – (PL) Am votat pentru adoptarea raportului referitor la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea acordului dintre Comunitatea Europeană şi Guvernul Nepalului privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene.

Sunt de acord cu propunerea raportorului de a încheia acest acord.

Cred că modificările privind clauza de desemnare, impozitarea combustibilului de aviaţie şi tarifele sunt justificate prin comparaţie cu acordurile bilaterale existente.

Sper că încrederea reciprocă în sistemele celeilalte părţi va favoriza desăvârşirea acestui acord.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Costa referitor la acordul dintre Comunitatea Europeană şi Nepal privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene.

Sunt de acord cu raportorul în ceea ce priveşte faptul că tarifele care urmează să fie percepute de către transportatorii aerieni desemnaţi de Nepal pentru transportul de pasageri şi de produse efectuat integral în Uniunea Europeană sunt reglementate de legislaţia comunitară. De asemenea, sunt în favoarea impozitării combustibilului destinat aeronavelor pentru operaţiuni care se desfăşoară pe teritoriul Comunităţii.

- Raport: Geringer de Oedenberg (A6-0130/2009)

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Geringer de Oedenberg privind tractoarele agricole sau forestiere pe roţi.

De fapt, sunt de acord cu propunerea Comisiei pentru o codificare textelor legislative în vigoare, inclusiv adaptările tehnice.

- Raport: Geringer de Oedenberg (A6-0129/2009)

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Geringer de Oedenberg privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale.

Sunt de acord cu propunerea de codificare a legislaţiei în vigoare pentru a asigura că legislaţia comunitară este simplificată în mod corespunzător şi este elaborată în mod clar.

- Raport: Sirpa Pietikäinen (A6-0119/2009)

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris – (LT) Ţinând seama de complexitatea în creştere a pieţelor financiare şi, mai ales, de criza financiară, această colectare optimizată de informaţii statistice este necesară. Fiabilitatea şi transmiterea în timp a informaţiilor ar trebui să fie principiile de bază ale regulamentului modificat. Raportorul consideră că este extrem de important ca informaţiile statistice să fie colectate în timp util. Prin urmare, dacă este necesar, Sistemul European al Băncilor Centrale şi Sistemul Statistic European ar trebui să colecteze informaţii în fiecare lună. Această metodă ar putea spori calitatea şi utilitatea statisticilor, în special în ceea ce priveşte monitorizarea sectorului serviciilor financiare. Sunt de acord cu propunerea Băncii Centrale Europene de a modifica parţial regulamentul Consiliului privind colectarea de informaţii statistice de către Sistemul European al Băncilor Centrale, care vizează să sporească eficienţa colectării acestor date. În plus, regulamentul în vigoare ar fi astfel adaptat la tendinţele pieţei financiare.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Doresc să mă abţin de la votul pentru raportul dnei Pietikäinen privind colectarea informaţiilor statistice de către Banca Centrală Europeană. De fapt, sunt doar parţial de acord cu raportul în cauză, întrucât constat că există unele puncte critice care nu îmi permit să exprim o opinie pe deplin pozitivă asupra acestuia.

- Raport: Alexander Graf Lambsdorff (A6-0132/2009)

  Philip Claeys (NI) , în scris – (NL) Am votat împotriva raportului dlui Lambsdorff, fiindcă nu specifică în mod clar că statele membre ale Uniunii Europene ar fi mai bine slujite evitând Consiliul ONU pentru drepturile omului, dacă sunt menţinute anumite pasaje inacceptabile din documentul final al Conferinţei de evaluare de la Durban. Trebuie să se spună răspicat o dată pentru totdeauna că Europa nu are nevoie să ia nicio lecţie privind drepturile omului de la teocraţii islamice şi alte (semi)dictaturi.

  Glyn Ford (PSE), în scris − Cu toate că salut în mare parte raportul dlui Lambsdorff privind priorităţile Uniunii Europene pentru cea de a 64-a sesiune a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, am o problemă cu solicitarea sa în condiţiile de faţă de a avea un singur loc pentru Uniunea Europeană în cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Sunt în favoarea unei reforme a Consiliului de Securitate în sensul recunoaşterii noilor realităţi politice globale - Japonia, Germania, India şi Brazilia pot reprezenta cazuri favorabile pentru aderare şi ar fi jignitor să se excludă reprezentarea Africii. Dar susţinerea sau nu a unui singur loc pentru UE ar trebui să survină la sfârşitul unui proces de negociere - chiar dacă are o logică - nu la început. Pe această bază, am simţit că este adecvat să mă abţin de la votarea acestui raport.

  Neena Gill (PSE), în scris − Dle preşedinte, m-am abţinut de la votarea acestui raport întrucât cred că ONU are o nevoie urgentă de revizuire şi reformă. Nu prea are rost să luăm în considerare un singur loc în Consiliul de Securitate pentru UE dacă întregul sistem al reprezentării este pus în discuţie.

În special, unde este reprezentarea Asiei în Consiliul de Securitate? În prezent, acest continent este reprezentat doar de China, o ţară nedemocratică, cu un istoric şocant în ceea ce priveşte drepturile omului. De ce nu se solicită un loc pentru India, a cărei populaţie se apropie cu rapiditate de cea a Chinei şi a cărei putere politică, economică şi strategică este semnificativă la nivel regional şi global?

Înainte să ne gândim la vocea UE în cadrul ONU, trebuie să luăm în considerare cum se poate schimba în bine actuala ONU. O reprezentare corespunzătoare în Consiliul de Securitate pentru cea mai mare democraţie a lumii ar constitui un mare pas spre direcţia corectă.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Principiul „un stat, un vot” este una dintre pietrele de temelie ale cooperării din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi această stare de fapt ar trebui să se perpetueze. Credem aşadar că este regretabil că Parlamentul European caută să obţină un singur loc pentru UE în Consiliul de Securitate al ONU în viitor. Este de la sine înţeles că politica externă a Suediei este diferită de politica externă a Poloniei, care este diferită de politica externă a Greciei. Pe de altă parte, ţările care au aceleaşi concepţii se pot uni dacă doresc.

Cu toate acestea, raportul conţine câteva elemente pozitive, mai ales în ceea ce priveşte solicitările de respectare a drepturilor omului şi a dreptului umanitar internaţional. Suntem de părere că aceste formulări sunt atât de importante, încât am ales să susţinem raportul în ciuda deficienţelor acestuia în alte privinţe.

  Richard Howitt (PSE), în scris − Deputaţii europeni laburişti susţin pe deplin activitatea Adunării Generale a ONU şi rolul pozitiv pe care trebuie să îl joace în cadrul unei cooperări internaţionale paşnice şi pozitive. În special, susţinem în această rezoluţie accentul pus pe cooperarea pozitivă sporită privind drepturile omului, pe reforma ONU, pe neproliferarea armelor nucleare şi îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului.

Am votat să ne abţinem cu privire la această rezoluţie, întrucât, deşi susţinem multe dintre punctele exprimate, nu putem susţine o solicitare din cadrul acesteia referitoare la un singur loc în Consiliul de Securitate al ONU pentru Uniunea Europeană. Nu există nicio dispoziţie în Carta ONU care prevede un loc regional în Consiliul de Securitate. Europa nu este un stat membru al ONU şi, în conformitate cu Carta ONU, doar statele pot fi membre ale ONU.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris − Raportul domnului Alexander Graf Lambsdorff aduce o contribuţie importantă la implicarea Uniunii Europene în activitatea şi transformarea ONU şi mă bucur să îi acord sprijinul meu.

Recomandările acestui raport reafirmă preocupările constante ale celor mai multe state membre ale Uniunii pentru temele principale ale politicii globale şi reiterează convingător subiecte de interes pentru România şi PPE.

Printre altele, valorile fundamentale ale Uniunii ne cer să acordăm o importanţă particulară principiului responsabilităţii de a proteja. În plus, partidul meu şi ceilalţi membri PPE consideră drepturile omului una dintre pietrele unghiulare ale acţiunii noastre externe şi ale vocii noastre la nivel global şi mă bucur că aceste recomandări abordează în mod extensiv aceste preocupări. Pentru a solidifica progresele în aceste domenii trebuie să promovăm şi o securitate umană, atât în dimensiunea economică şi socială, dar şi în dimensiunea ei „hard”.

Nu în ultimul rând, funcţionalitatea reală a organizaţiei este importantă pentru noi, toţi cei care vrem să vedem un mecanism multilateral asertiv şi eficace a cărui acţiune să promoveze aceste valori.

În iterarea acestor teme şi a altora de interes pentru cetăţenii europeni, raportul şi recomandările domnului Lambsdorff fac un pas înainte şi, de aceea, îi acord votul meu.

  Toomas Savi (ALDE), în scris − Am votat în favoarea raportului dlui Alexander Graf Lambsdorff conţinând o propunere de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului privind priorităţile Uniunii Europene pentru cea de a 64-a sesiune a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Uniunea Europeană trebuie să acţioneze la unison pentru a influenţa deciziile şi angajamentele care se vor lua în septembrie 2009 în timpul Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Ca membru al Comisiei pentru dezvoltare, aş dori să subliniez importanţa evoluţiei către îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. Uniunea Europeană trebuie să îşi asume un rol de conducere în ONU, în vederea garantării respectării promisiunilor faţă de ţările în curs de dezvoltare, care suferă de fapt cel mai mult din cauza actualei crize economice, fiindcă, din păcate, în prezent acţiunile noastre nu se ridică la nivelul promisiunilor.

Fără îndoială, criza a afectat aproape toate ţările, mai ales în vremurile dificile în care ne aflăm; toate ţările dezvoltate trebuie să acţioneze împreună şi să privească dincolo de interesele naţionale mărunte, întrucât vieţile a milioane de oameni depind efectiv de acţiunile noastre şi de comportamentul nostru viitor.

Consecinţele ignorării problemelor ar putea fi acum catastrofice; mai mult, s-ar putea să nu mai fim capabili să le mai rezolvăm în viitor.

  Kathy Sinnott (IND/DEM), în scris − Am dorit să votez pentru acest raport privind priorităţile Uniunii Europene pentru cea de a 64-a sesiune a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, deoarece multe dintre aceste priorităţi sunt importante şi ar trebui sprijinite şi chiar promovate. Din păcate, colegii au introdus „drepturile sexuale şi reproductive” în lista priorităţilor, iar eu nu pot şi nu voi trece cu vederea niciodată uciderea fiinţelor umane, în acest caz a bebeluşilor înainte de naştere.

  Geoffrey Van Orden (PPE-DE), în scris − Cu toate că susţin eforturile în direcţia asumării unei poziţii coordonate în ONU în rândul democraţiilor occidentale şi am argumentat de mult timp cauza unei reforme instituţionale a structurilor ONU, nu accept ca UE să acţioneze în numele nostru. În nicio împrejurare nu ar trebui ca membrii individuali ai ONU, cu atât mai puţin membrii Consiliului de Securitate, să permită uzurparea de către UE a dreptului lor de a-şi prezenta propriul punct de vedere. Resping obiectivul unui „loc al UE în Consiliul de Securitate”. Prin urmare, din principiu - şi fără a respinge în vreun fel iniţiativele ONU, precum obiectivele de dezvoltare ale mileniului sau conceptul „dreptul de a proteja” - m-am abţinut de la votarea acestui raport.

- Raport: Maria Martens (A6-0079/2009)

  John Attard-Montalto (PSE), în scris − Una dintre provocările cele mai dificile cu care se confruntă Uniunea Europeană este cea a imigraţiei ilegale sau fără forme legale. Mereu am crezut că se pot propune soluţii doar dacă ambele părţi se percep ca parteneri. Concentrându-şi atenţia asupra condiţiei deplorabile a migranţilor care străbat Marea Mediterană, Europa şi statele Africii de Nord (Maghreb) trebuie să îşi unească eforturile. Încă din anii 1970, Malta a susţinut încontinuu această abordare, dar la vremea respectivă majoritatea liderilor europeni nu au avut viziunea necesară. Acum că ne confruntăm cu un exod de proporţii biblice, Europa s-a trezit brusc la realitate.

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris − (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Martens.

Având în vedere strategia comună adoptată în 2007, care a propus introducerea unei abordări mai bilaterale, plasând UE şi Africa la un nivel de egalitate, sunt de acord cu importanţa unei asemenea strategii. Obiectivul acesteia este de a duce dialogul şi cooperarea „dincolo de dezvoltare”, „dincolo de Africa” şi „dincolo de instituţii” printr-o cooperare mai strânsă UE-Africa în cadrul organismelor internaţionale şi în negocierile multilaterale, pe teme precum drepturile omului şi schimbările climatice.

Sunt de acord că Uniunea Europeană şi Africa ar trebui să coopereze pentru a face instituţiile internaţionale, ca Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi Organizaţia Mondială a Comerţului, mai democratice şi mai reprezentative, asigurând astfel Africii o influenţă proporţională cu dimensiunea sa.

Raportul evidenţiază patru domenii în care rezultatele eficiente sunt deosebit de importante pentru succesul strategiei comune: pacea şi securitatea, guvernanţa în sensul cel mai larg, aspectele legate de schimburile comerciale, comunităţile economice regionale şi scurgerile de capital şi aspectele esenţiale pentru dezvoltare, precum sănătatea şi educaţia.

De asemenea, susţin solicitarea unui instrument financiar specific pentru punerea în aplicare a strategiei comune, prin centralizarea tuturor surselor existente de finanţare, în mod clar, previzibil şi programabil.

  Koenraad Dillen (NI) , în scris – (NL) Am votat împotriva raportului dnei Martens, chiar dacă conţine multe elemente solide şi acceptabile şi este un raport relativ echilibrat. Cu toate acestea, este lamentabil ca un raport privind parteneriatul UE-Africa să nu conţină nicio menţiune cu privire la problema imigraţiei ilegale, o problemă atât de spinoasă pentru Europa şi Africa deopotrivă, care duce la un exod de creiere din Africa şi cauzează atât de multe probleme sociale în Europa. În plus, acest raport dovedeşte un anumit grad de naivitate când invită sistemul european al cărţii albastre să descurajeze atragerea africanilor din cadrul sectoarelor în care este nevoie de ei în Africa. Raportul nu precizează nimic despre cum se poate realiza acest lucru în realitate.

  Edite Estrela (PSE), în scris – (PT) Am votat în favoarea raportului Martens privind „La un an după Lisabona: parteneriatul Africa-UE în practică”, întrucât reiterează necesitatea de a consolida relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Africa, mai ales în contextul curent al instabilităţii economice globale.

Aş dori să subliniez faptul că organizarea Reuniunii la nivel înalt UE-Africa la Lisabona în 2007 s-a datorat în principal muncii desfăşurate de preşedinţia portugheză a Consiliului Uniunii Europene. Cu toate acestea, mai avem mult de muncit pentru a dezvolta strategia comună conturată cu acea ocazie, în special în domeniile păcii, securităţii, guvernanţei, drepturilor omului, integrării regionale, sănătăţii şi educaţiei.

Uniunea Europeană trebuie să creeze un instrument financiar specific în vederea punerii în aplicare a strategiei comune şi să implice în mod semnificativ societatea civilă.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Raportoarea prezintă un tablou exact, în esenţă, al multitudinii de provocări cu care se confruntă Africa. Fără îndoială, descrie în mod exact şi importanţa care se poate considera că o pot avea eforturile internaţionale şi cooperarea internaţională în abordarea sărăciei, a absenţei asistenţei medicale şi a consecinţelor recesiunii economice globale.

Însă raportoarea se angajează într-o propagandă minuţioasă în favoarea asumării unui rol mai important de către Parlamentul European în relaţiile dintre Africa şi UE. Fără niciun argument obiectiv, se propune, de exemplu, ca preşedintelui Parlamentului European să i se permită să participe la reuniunile dintre reprezentanţii guvernelor africane şi Comisia Europeană şi / sau Consiliu. Raportoarea ar mai dori ca Parlamentul European să aibă o răspundere mai însemnată în ceea ce priveşte structura şi funcţia Fondului european de dezvoltare. Credem că o asemenea evoluţie ar fi extrem de defavorabilă. De aceea am votat împotriva acestui raport în ansamblul lui.

  David Martin (PSE), în scris − Sprijin acest raport care analizează eficienţa parteneriatului UE-Africa. Raportul remarcă faptul că s-au pus la dispoziţie foarte puţine fonduri noi pentru punerea în aplicare a strategiei comune şi solicită crearea unui instrument financiar specific, prin centralizarea tuturor surselor de finanţare, în mod clar, previzibil şi programabil.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat împotriva raportului prezentat de către dna Martens privind parteneriatul Africa-UE.

De fapt, dezaprob abordarea adoptată, care adesea se dovedeşte inadecvată pentru îndeplinirea nevoilor părţii africane, atât în ceea ce priveşte instituţiile, cât şi sectorul privat. În acest sens, părţile africane trebuie, de asemenea, să depună eforturi mai susţinute pentru a asigura că un spectru mai larg al societăţii civile este cu adevărat implicat în punerea în aplicare a acordurilor de parteneriat.

Strategia de parteneriat pusă în aplicare până în prezent a furnizat doar rezultate modeste, care au rămas mult sub aşteptările şi obiectivele stabilite. Întrucât primul plan de acţiune se termină în 2010, nu cred că va fi posibil să se îndeplinească acele obiective. Repet că mă opun raportului din motivele menţionate anterior.

  Geoffrey Van Orden (PPE-DE), în scris − Buna guvernanţă este un element central pentru progresul economic şi bunăstarea Africii şi ar trebui să fie prima prioritate. Este regretabil că acest raport tratează atât de puţin acest aspect şi îl abordează într-un mod care demonstrează o sensibilitate excesivă faţă de regimurile africane. Nu se menţionează deloc faptul că guvernele africane au susţinut tacit sau deschis regimul Mugabe din Zimbabwe, cu tot dezastrul pe care l-a provocat acest regim poporului zimbabwean. Şi noi nu ar trebui să încercăm să impunem tiparul structurii instituţionale a UE altui continent, fără a reflecta dacă o asemenea structură este adecvată pentru Europa, ca să nu mai vorbim de Africa.

  Frank Vanhecke (NI), în scris – (NL) Continuă să fie un fapt remarcabil că noi, cei din această instituţie, ne agăţăm de iluzia Lisabonei, cu orice preţ. Dacă reflectăm, în realitate nu este atât de remarcabil pe cât este o ilustraţie perfectă a modului în care birocraţia europeană abordează legalitatea, drepturile la opoziţie şi respectarea opţiunilor liber exprimate ale electoratelor noastre.

La urma urmelor, Tratatul de la Lisabona nu mai reprezintă nimic din punct de vedere legal de la referendumul din Irlanda. De ce nu putem respecta acest fapt?

În fond, mă întreb dacă este chiar necesar acum să investim încă 55 de milioane EUR în vederea susţinerii instituţiilor Uniunii Africane. Aceste instituţii sunt foarte reţinute în critici faţă de dictatorii cumpliţi care fac parte din acestea. Mă mai întreb în ce fel comentariul perfect valabil conform căruia cartea albastră este un instrument de temut al unui exod suplimentar de creiere spre Europa se conformează cu poziţiile adoptate în alte părţi. Mai mult, prezentul raport nu menţionează deloc problema imigraţiei ilegale. Poate acesta este domeniul în care am putea mai bine să investim cele 55 de milioane EUR.

- Raport: Alain Hutchinson (A6-0085/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris − (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Hutchinson şi sprijin pe deplin solicitarea adresată Comisiei de a continua să coreleze ajutorul bugetar din sectoarele sănătăţii şi educaţiei, mai ales în ceea ce priveşte asistenţa medicală de bază şi educaţia primară, cu rezultatele înregistrate în aceste sectoare şi de a îmbunătăţi previzibilitatea ajutorului bugetar prin intermediul aplicării contractelor ODM.

De asemenea, sunt de acord că este important să se poată extindă aplicarea principiilor ce derivă din aceste contracte la un număr mai mare de ţări, având în vedere că obiectivul principal al contractului ODM este contribuţia la îmbunătăţirea eficacităţii ajutorului şi la accelerarea îndeplinirii ODM pentru ţările care au cea mai mare nevoie de aceasta.

În opinia mea, este de o importanţă vitală să fie condiţionată acordarea ajutorului bugetar de către Comisie de rezultatele obţinute în ceea ce priveşte buna guvernare şi transparenţa, dar şi în ceea ce priveşte protecţia şi respectarea drepturilor omului, mai ales în cazul celor mai sărace şi mai marginalizate persoane, cum ar fi persoanele cu handicap, minorităţile, femeile şi copiii, şi să se asigure ca ajutorul bugetar să nu fie cheltuit în alte sectoare decât cele definite în contractul ODM.

  David Martin (PSE), în scris − Am votat în favoarea prezentului raport care vizează crearea unor contracte privind obiectivele de dezvoltare ale mileniului între UE şi anumite ţări. Susţin transparenţa financiară pe care o recomandă raportul şi stabilitatea pe care o va oferi ajutorul contractual pentru ţările partenere, în vederea planificării mai bune a bugetelor din timp.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Doresc să mă abţin de la votarea raportului elaborat de dl Hutchinson privind contractele ODM. De fapt, sunt de acord doar cu unele puncte luate în considerare, astfel că nu pot aproba în totalitate textul în cauză.

  Kathy Sinnott (IND/DEM), în scris. − UE trebuie să susţină ODM fără rezerve, dar am votat împotriva raportului privind ODM, deoarece încă o dată colegii au pledat pentru „drepturile sexuale şi reproductive” în cadrul raportului. A acorda copiilor o şansă în viaţă este un important ODM.

- Raport: Maria Badia i Cutchet (A6-0093/2009)

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris − (SV) Noi, social-democraţii, credem că este important să se promoveze arta şi cultura în cadrul UE. Prim urmare, am dori să observăm că statele membre îşi sporesc schimbul de experienţă şi cooperarea în acest domeniu. Acest lucru este deosebit de important pentru a facilita studenţilor la arte accesul la studii în alt stat membru.

Cu toate acestea, nu credem că programa cursurilor de arte ale statelor membre ar trebui stabilită la nivelul Uniunii Europene. Asemenea decizii trebuie adoptate de către statele membre. Prin urmare, am decis să votăm împotriva acestui raport.

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris − (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat favorabil.

„Toţi copiii se nasc artişti. Problema este să rămânem artişti pe măsură ce creştem.” Cu aceste cuvinte a descris Pablo Picasso problemele legate de formarea artistică. Deşi educaţia artistică este în prezent o disciplină obligatorie în multe sisteme de învăţământ, modelele de predare încă variază în mod considerabil de la un stat membru la altul.

Dezvoltarea unor noi tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiei a favorizat promovarea unei economii bazate pe cunoaştere, în care capacităţile intelectuale şi creativitatea ocupă un loc de frunte. În acest context, educaţia artistică a devenit un element important pentru păstrarea identităţii şi pentru promovarea înţelegerii interculturale şi interconfesionale.

Educaţia artistică oferă naţiunilor mijloacele pentru dezvoltarea resurselor umane necesare, menite să valorifice bogăţia patrimoniului lor cultural. La aceasta trebuie să se adauge nevoia sporită de competitivitate demonstrabilă în numeroase domenii, fapt care explică prioritatea acordată în prezent de multe sisteme educaţionale promovării dezvoltării creativităţii prin intermediul programelor educative elaborate prin metode pedagogice adecvate, cu un mare impact asupra integrării ulterioare a studentului la locul de muncă.

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris – (LT) Este important să se elaboreze o propunere de rezoluţie comună privind coordonarea studiilor în domeniul artei la nivel european.

Activitatea artistică presupune însuşirea anumitor competenţe, cunoştinţe şi materiale care au de multă vreme o relaţie strânsă cu progresul în domeniul ştiinţei şi tehnologiei. De-a lungul istoriei, artele au utilizat cele mai avansate tehnologii ale timpului şi un număr mare de teorii estetice au fost influenţate de dezbaterile ştiinţifice. La rândul lor, experienţa practică şi anumite discipline artistice au influenţat, de asemenea, progresul tehnic, contribuind la procesul de cunoaştere şi de transformare a lumii. Deşi creaţia artistică nu se poate reduce la aplicarea strictă a cunoştinţelor din ştiinţă şi tehnologie, tehnologia poate fi utilă artei fără să fi fost concepută în acest scop, astfel cum arta poate stimula cercetarea şi dezvoltarea tehnologică, având aplicabilitate şi în afara activităţilor artistice. Cu alte cuvinte, în secolul al XXI-lea, educaţia artistică favorizează relaţii mai strânse şi mai fructuoase între educaţie, cultură, TIC şi arte.

  Nicodim Bulzesc (PPE-DE), în scris − Am votat favorabil acest raport deoarece sunt de acord că e nevoie de un echilibru între studiul teoretic şi iniţierea practică în toate domeniile, inclusiv în cazul educaţiei artistice.

Raportul dnei Badia i Cutchet insistă ca predarea istoriei artei, de exemplu, să includă şi întâlniri cu artiştii, precum şi vizitarea locurilor importante din punct de vedere cultural, astfel încât să trezească curiozitatea şi să inducă reflecţia din partea studenţilor. Sper că guvernele europene şi Comisia Europeană vor prelua recomandările făcute de acest raport şi vom vedea îmbunătăţiri cât mai curând.

  Marie-Hélène Descamps (PPE-DE), în scris – (FR) Raportul din proprie iniţiativă care ne este prezentat azi, căruia îi ofer întreaga mea susţinere, consacră ideea conform căreia educaţia artistică şi culturală, inclusiv educaţia în arta vizuală, este un factor fundamental al sistemului de învăţământ. Aceste lecţii contribuie de fapt la emanciparea indivizilor şi la democratizarea accesului la cultură. Prin urmare, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, rezoluţia solicită promovarea mobilităţii cadrelor didactice şi a studenţilor, recunoaşterea calificărilor la nivel european şi cooperarea statelor membre în domeniul educaţiei artistice şi culturale.

De asemenea, pune accentul pe necesitatea de a dezvolta formarea cadrelor didactice şi a altor părţi implicate (artişti şi profesionişti), pentru a introduce o dimensiune artistică şi culturală la toate nivelurile de educaţie şi a asigura un învăţământ de standard ridicat. În plus, raportul subliniază foarte just necesitatea de a recurge la noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiei pentru a asigura un învăţământ modern şi de calitate, care să corespundă aspiraţiilor tinerilor. În acest sens, menţionează Europeana, biblioteca digitală europeană, care reprezintă o veritabilă valoare adăugată în acest context.

  Koenraad Dillen (NI) , în scris – (NL) În ce se mai amestecă acum acest Parlament? La punctul 1 din acest raport, de exemplu, am citit că educaţia artistică trebuie să fie o componentă obligatorie a programelor de învăţământ în toate etapele de şcolarizare, pentru a promova democratizarea accesului la cultură. Ce absurditate şi ce intervenţie inoportună! Să lăsăm statele membre să stabilească singure cum doresc să îşi alcătuiască programele. Au făcut-o în mod absolut competent în ultimii o sută de ani şi vor fi capabile să continue astfel în următorul secol fără a fi nevoie să fie coordonate de Uniunea Europeană sau de Parlamentul European.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Partidul June List consideră că problemele culturale ar trebui să intre în competenţa politică a statelor membre. Acest raport nu face parte din procedura legislativă şi nu reprezintă decât opinia majorităţii federaliste a Parlamentului European conform căreia UE ar trebui să îşi sporească şi mai mult intervenţia în sfera culturală.

De aceea am votat împotriva acestui raport în ansamblul lui.

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN), în scris – (PL) Este adevărat că disciplinele artistice se predau în şcoli în toată Europa. Este de asemenea adevărat că Europa, referindu-mă aici la societate, se schimbă rapid, la fel ca tehnologiile informaţiei şi comunicaţiei. Europa de asemenea se unifică, iar educaţia culturală poate contribui la acest proces nu mai puţin decât piaţa comună, de exemplu.

Acest obiectiv se poate realiza prin formare artistică la toate nivelurile de educaţie, prin aprofundarea cunoştinţelor teoretice şi practice privind diversitatea Europei şi numeroasele sale culturi. Acest ansamblu de cunoştinţe este foarte vast şi se dezvoltă în mod constant. Cu toate acestea, faptul că disciplinele artistice sunt predate diferit în diferitele ţări nu permite, de exemplu, formarea unui artist ale cărui cunoştinţe şi potenţial să fie ulterior recunoscute şi utilizate în alt stat membru.

Chestiunea coordonării politicilor apare aici, iar raportul dnei Badia i Cutchet propune o soluţie interesantă, metoda deschisă de coordonare sau, în termeni practici, învăţarea reciprocă a ţărilor una de la alta, pe baza exemplelor acelora care au reuşit să rezolve anumite probleme în cel mai bun mod. Prin urmare, metoda este aproape în totalitate în mâinile statelor membre.

Această abordare este flexibilă şi permite coordonarea unor probleme complexe şi o reacţie rapidă la provocările actuale. Chestiunea formării artistice este complicată: creativitatea trebuie stimulată printr-o abordare profesor-student specială şi individualizată, trebuie să se disemineze cunoaşterea culturii europene care evoluează permanent şi a instrumentelor aflate în slujba creativităţii şi trebuie să se deschidă calea spre o dezvoltare nerestricţionată a carierei. O reflecţie raţională şi constructivă asupra educaţiei artistice este o investiţie în viitorul şi identitatea unei Europe unite în diversitate.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Salut raportul întocmit de dna Badia i Cutchet privind studiile în domeniul artei în Uniunea Europeană.

În prezent, când societăţile noastre sunt tot mai eterogene, cred că cultura este fundamental importantă, ca mijloc de păstrare a identităţii şi, în acelaşi timp, de îmbunătăţire a modului în care coexistă diferite popoare şi culturi.

Sunt de acord că arta este o manifestare a culturii şi ajută la dezvoltarea bogăţiei culturale a unei ţări, precum şi a societăţii în general. În plus, activitatea artistică poate fi utilă pentru cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi, la rândul ei, poate fi influenţată de aceasta.

Prin urmare, dată fiind importanţa disciplinelor artistice, sunt în favoarea coordonării la nivel european a predării acestora în instituţiile de învăţământ.

  Carl Schlyter (Verts/ALE), în scris − (SV) Printre altele, este important ca artiştii să aibă oportunitatea de a circula liber, să se promoveze facilităţi pentru arta necomercială şi să se dezvolte mai departe bibliotecile digitale europene în vederea conservării patrimoniului nostru artistic. Interpretez punctul 9 privind natura şi durata studiilor în domeniul artei ca o dorinţă de a integra, de asemenea, studiile artistice în procesul de la Bologna şi, cu această condiţie, sunt în măsură să votez în favoarea raportului.

- Raport: Gyula Hegyi (A6-0107/2009)

  Philip Claeys (NI) , în scris – (NL) Am votat împotriva acestui raport din cauza ipocriziei teribile care caracterizează acest text. UE refuză să acorde atenţie referendumurilor din Franţa şi Ţările de Jos privind Constituţia europeană şi referendumului din Irlanda privind Tratatul de la Lisabona, iar acest raport nu deplânge acest fapt. Dimpotrivă, punctul 5 din raport remarcă, într-un mod arogant şi insultător, că votul negativ al femeilor decurge din absenţa implicării Europei.

De asemenea, referirile la aşa-numitul „Plan D” al Comisiei sunt total aberante, întrucât, în majoritatea statelor membre, „Planul B” s-a redus la un dialog al celor compatibili în concepţii, care nu au avut în mod explicit niciun interes în a lua în seamă vocile critice. Acest raport trebuia să critice abuzurile de această natură, nu să le aprobe în mod tacit.

  Koenraad Dillen (NI) , în scris – (NL) Am votat împotriva acestui raport federalist şi arogant cu o mare convingere. Ce aroganţă să se afirme, ca în considerentul B, că populaţia care a votat împotriva Constituţiei europene nu înţelege în mod adecvat Europa. Evident că nu este adevărat. Exact acei cetăţeni care înţeleg foarte bine faptul că UE urmăreşte să submineze ultimele rămăşiţe de suveranitate a statelor membre au fost aceia care au votat împotriva Constituţiei europene. Ce aroganţă să se afirme că ideea integrării are ecou doar în segmentele educate ale societăţii. Domnul raportor se exprimă clar, totuşi. Cei care gândesc „în mod greşit” trebuie incriminaţi sau priviţi ca idioţi. Atunci putem vorbi despre un dialog activ cu cetăţenii.

  Brigitte Douay (PSE), în scris – (FR) Am susţinut raportul dlui Hegyi referitor la un dialog activ cu cetăţenii cu privire la Europa. Un asemenea dialog este esenţial, iar acest raport insistă foarte mult asupra importanţei acţiunilor la nivel local. Într-adevăr, printr-o acţiune concretă şi mai aproape de cetăţeni, vorbindu-le simplu despre Europa, aceştia pot avea o imagine mai clară despre ceea ce face Uniunea Europeană pentru ei, în viaţa lor cotidiană.

Încurajarea acestui dialog va fi un element cheie în apropierea alegerilor din iunie, mai ales în zonele rurale şi în rândul celor mai eurosceptice grupuri, precum tinerii şi femeile. Recenta declaraţie politică interinstituţională semnată de Parlament, Consiliu şi Comisia Europeană, „Parteneriatul pentru comunicarea privind Europa”, descrie exact aceleaşi coordonate. Putem celebra importanţa pe care instituţiile o acordă acestui dialog şi eforturile pe care intenţionează să le depună pentru ca cetăţenii să se simtă implicaţi în Uniunea Europeană.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris – (PT) Am votat împotriva acestui raport, fiindcă simţim că presiunea care se exercită încă pentru încheierea procesului de ratificare a Tratatului de la Lisabona, în ciuda rezultatului referendumului din Irlanda, este inacceptabilă. În primul rând, dacă ar fi respectate normele tratatului actual şi decizia suverană a poporului irlandez, proiectul de Tratat de la Lisabona ar fi trebuit abandonat. Încă o dată, acest raport susţine o poziţie antidemocratică. De altfel, este inacceptabil ca Parlamentul European să vorbească despre creşterea „transparenţei UE şi implicării cetăţenilor în procesul decizional”, când o majoritate a respins organizarea de referendumuri în propriile ţări pentru proiectul de Tratat de la Lisabona, exact pentru că le era teamă de opinia majoritară a poporului lor.

De asemenea, este regretabil că ignoră opiniile contrare ale tuturor celor care se simt înşelaţi de un proces de integrare capitalistă care agravează inegalităţile şi creşte sărăcia şi şomajul, în contradicţie cu ceea ce s-a promis.

Chiar şi puţinele puncte pozitive ale raportului par să fie încadrate într-un context care urmăreşte să înşele opinia publică şi cetăţenii, prin campanii de propagandă, mai degrabă decât să asigure în mod efectiv o participare democratică şi să determine o schimbare a politicii pentru a răspunde aspiraţiilor rezonabile ale indivizilor şi lucrătorilor.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris – (FR) Sunteţi categoric incorigibil. Credeţi că, dacă cetăţenii europeni sunt tot mai sceptici cu privire la Uniunea Europeană, acest fapt se datorează lipsei de educaţie, ignoranţei sau chiar stupidităţii.

Consider că este exact contrariul. Pe de o parte, sunt cei care profită de deschiderea frontierelor pentru circulaţia persoanelor, bunurilor, capitalurilor şi aşa mai departe, pe de altă parte, este vasta majoritate a celor care suportă consecinţele: şomaj, precaritatea locurilor de muncă, scăderea puterii de cumpărare, nesiguranţă, pierderea identităţii, şi cine ştie unde este vina.

Europa dumneavoastră este o tehnocraţie guvernată de o mână de oligarhii necontrolate şi incontrolabile: cei 27 de comisari şi cei câţiva membri din Comitetul executiv al Băncii Centrale Europene. Este o tehnocraţie atentă la miile de lobby-uri care o influenţează, dar complet surdă la refuzul exprimat de cetăţeni când decidem să îi consultăm prin referendum. Un sistem ale cărui politici au pavat drumul şi au exacerbat actuala criză financiară, economică şi socială şi care subminează măsurile de salvgardare sau de salvare naţionale.

Aşadar, ca dumneavoastră, sper că în iunie cetăţenii europeni vor veni în masă la vot şi că vor considera acest vot ca un referendum: pentru a vă spune „nu” dumneavoastră.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Acest raport nu face parte din procedura legislativă şi nu reprezintă decât opinia majorităţii federaliste a Parlamentului European. Propunerea pledează pentru încheierea procesului de ratificare a Tratatului de la Lisabona.

Cu toate acestea, credem că Tratatul de la Lisabona a eşuat de două ori, mai recent când irlandezii au votat împotriva acestuia în 2008, dar şi mai înainte, când votanţii din Franţa şi Ţările de Jos au votat împotriva a ceea ce era în fond aceeaşi propunere în 2005. Când îşi va da seama majoritatea federalistă a Parlamentului European că dorinţa de a crea Statele Unite ale Europei nu are susţinerea votanţilor?

Considerentul B din raport chiar afirmă următoarele: „este mai probabil ca cei care nu înţeleg adecvat politicile Uniunii Europene şi tratatele să li se opună”. Aceasta demonstrează nonşalanţa, aroganţa şi ignoranţa federaliştilor faţă de votanţii cu valori politice care diferă de cele care predomină în acest Parlament European adept al centralizării.

Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

  Adrian Manole (PPE-DE), în scris − (RO) Comunicarea cu cetăţenii, informarea lor, nu trebuie să rămână doar o propunere formală şi ineficientă. Societatea civilă va trebui să abordeze domenii ca: buna guvernare şi democratizarea, drepturile omului, dezvoltarea şi lupta împotriva excluderii sociale, protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă.

Având în vedere criza financiară globală şi nivelul de îndatorare a consumatorilor aflat în creştere, dialogul activ cu cetăţenii Europei înseamnă că instituţiile europene şi societatea civilă trebuie să depună eforturi de ameliorare a nivelului de cultură financiară a consumatorilor, în special cu privire la drepturile și obligaţiile lor, precum și cele mai bune practici în materie de economii şi împrumuturi.

De asemenea, statele membre ar trebui să sporească resursele umane şi financiare alocate reţelei de centre europene pentru consumatori, pentru a creşte nivelul de sensibilizare şi a garanta aplicarea drepturilor consumatorilor în Uniunea Europeană.

  Andreas Mölzer (NI), în scris − (DE) Recenta campanie de a face obligatorii becurile economice, de care vor profita în special fabricanţii, evidenţiază decalajul dintre Uniunea Europeană şi cetăţenii săi. Cum pot simţi europenii vreo afinitate faţă de o Uniune Europeană care repetă referendumurile, aceasta în cazul în care sunt organizate, până când se obţine rezultatul potrivit? De exemplu, cum pot cetăţenii austrieci să se identifice cu o Uniune Europeană care i-a copleşit cu o avalanşă de trafic de tranzit, i-a sancţionat pentru organizarea unor alegeri democratice şi i-a obligat să renunţe la neutralitate şi la secretul bancar?

UE a fost creată din motive economice şi acest lucru rămâne evident. Nu este creaţia cetăţenilor; este creaţia unui sistem UE care s-a desprins de realitate şi care aderă la mantra liberalizării şi a liberei circulaţii a capitalurilor. Dacă nu ne revizuim modul de gândire şi dacă se perpetuează lipsa de transparenţă şi democraţie, putem adopta declaraţii de intenţie la nesfârşit, dar cetăţenii vor rămâne alienaţi de UE, iar sentimentul lor frustrare faţă de UE va continua să sporească. Din acest motiv, m-am abţinut de la votarea acestui raport.

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN) , în scris – (PL) Dialogul cu cetăţenii este o chestiune importantă şi complexă, dar guvernele trebuie să îl gestioneze în mod adecvat. Aceasta este esenţa muncii lor: dialogul care dă naştere unui compromis. În acest context, se pare că fondul acestui raport este într-o anumită măsură contradictoriu. Ne solicită să încheiem procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona cât mai repede posibil, deoarece este o importantă condiţie a dialogului cu privire la Europa. Raportul susţine că tratatul va spori transparenţa şi va implica cetăţenii în procesul decizional. Poate da impresia că cei cărora nu le place tratatul vor fi ignoraţi, prin urmare vocea lor nu va fi auzită. În consecinţă, este greu să vorbim despre dialog şi compromis.

Ideea „cunoaşterii comune europene” prin studiul istoriei Europei şi al integrării europene este, de asemenea, controversată. Acest lucru se va realiza printr-un program aprobat la nivel comunitar, adoptat în mod voluntar de către statele membre şi plătit din bugetul comunitar. Pe scurt, acesta este un compromis istoric, care va servi ca un instrument pentru crearea valorilor europene comune. În opinia mea, nu trebuie să mergem atât de departe - compromisul istoric este un concept cel puţin vag, dacă este într-adevăr nevoie de un asemenea compromis. Mai mult, folosirea istoriei ca un mijloc pentru realizarea unui scop suscită opoziţie, chiar dacă intenţia este sinceră. Cheia spre un dialog eficient o găsim în prezent, care ne-a adus suficiente probleme oricum. Trebuie să discutăm! Cu alte cuvinte: „da” pentru dialog şi „nu” pentru raport.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Doresc să mă abţin de la votarea raportului întocmit de dl Hegyi referitor la un dialog activ cu cetăţenii cu privire la Europa.

De fapt, deşi sunt de acord parţial cu textul prezentat, dezaprob câteva puncte pe care le consider importante. Prin urmare, nu pot susţine în totalitate raportul.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE), în scris – (PL) Dezbaterea pe tema dialogului dintre Uniunea Europeană şi cetăţenii săi este foarte necesară. Percepţia pe care o au cetăţenii europeni asupra Europei şi înţelegerea modului în care funcţionează Comunitatea reprezintă întrebări cheie. Oamenii acceptă ceea ce cunosc, dar orice este dincolo de orizontul lor le provoacă îngrijorare. Exemplele referendumului irlandez şi ale precedentelor referendumuri din Franţa şi Ţările de Jos ne arată faptul că nu putem desconsidera opiniile cetăţenilor noştri. Deciziile nu ar trebui luate în spatele uşilor închise, ignorându-se opiniile societăţii. Nihil novi: nimic nou fără adeziunea comună.

Trebuie să convingem cetăţenii mai săraci şi mai puţin educaţi. Trebuie să transmitem publicului, în mod clar şi concis, pe ce se bazează acţiunile noastre, ceea ce urmărim să realizăm şi, în special, beneficiile rezultante pentru cetăţeni. Integrarea adevărată nu este posibilă dacă votanţii nu acceptă pe deplin acţiunile Uniunii Europene.

Studiile au arătat că doar puţin peste 50% dintre cetăţenii UE sunt mulţumiţi de faptul că ţara lor este membră a Comunităţii. Acest lucru variază evident de la o ţară la alta. Ar fi un mare succes dacă această cifră s-ar ridica la 80%.

Obligaţia de a apropia UE de cetăţenii săi nu revine doar instituţiilor UE în ansamblu, ci şi nouă, deputaţilor europeni, în opinia mea. În fiecare an, eu organizez sute de reuniuni cu tineri, fermieri şi oameni de afaceri. Să îi învăţăm pe cetăţenii noştri să profite de beneficiile oferite de UE. Alegerile din iunie vor fi primul test prin care ni se va măsura gradul de eficienţă.

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris − Raportul Hegyi privind promovarea dialogului cu cetăţenii UE se bazează pe supoziţia că atitudinea sceptică a oamenilor faţă de UE se datorează faptului că aceştia nu dispun de cunoştinţele adecvate. În raport, se propun diferite măsuri precum educaţia, Euronews şi crearea unui muzeu de istorie a Uniunii Europene. Întrucât acţiunile seamănă mai mult cu propaganda decât cu dialogul, mă declar împotriva acestora. Într-un dialog real, opiniile cetăţenilor sunt considerate valoroase.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris − Raportul Hegyi privind promovarea unui dialog cu cetăţenii UE se bazează pe supoziţia că atitudinea sceptică a oamenilor faţă de UE se datorează faptului că aceştia nu dispun de cunoştinţele adecvate. În raport, se propun diferite măsuri precum educaţia, Euronews şi crearea unui muzeu de istorie a Uniunii Europene. Întrucât acţiunile seamănă mai mult cu propaganda decât cu dialogul, mă declar împotriva acestora. Într-un dialog real, opiniile cetăţenilor sunt considerate valoroase.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris – (PL) Raportorul afirmă că dialogul activ cu cetăţenii cu privire la Europa nu este bine dezvoltat. Din păcate, are dreptate. Informaţiile privind Uniunea Europeană ajung adesea doar la rezidenţii săi educaţi şi înstăriţi, ceea ce generează scepticism şi antipatie în rândul celorlalţi cetăţeni din ţările Europei. Din acest motiv, un element esenţial în dezvoltarea ulterioară a Comunităţii Europene este educaţia europeană a locuitorilor săi.

Raportorul încearcă să găsească modalităţi de a ajunge la un public mai larg, care vor permite să se extindă cunoaşterea locuitorilor cu privire la UE. Îşi bazează abordarea pe următoarele metode pragmatice şi, de asemenea, foarte populare pentru a ajunge la publicul cel mai larg cu putinţă: introducerea în programa şcolară a unui curs de un an cu privire la istoria UE începând cu anul 1945, crearea unui canal TV de informaţii similar canalului CNN american şi site-uri internet într-o formă care să le facă accesibile tinerilor.

Aprob şi susţin importanţa unei campanii de informare cu privire la UE ca o metodă de a spori nivelul de sensibilizare a societăţii şi, de asemenea, cred că ideile raportorului referitoare la punerea acestora în aplicare sunt foarte bune.

- Raport: Thierry Cornillet (A6-0081/2009)

  Marie-Arlette Carlotti (PSE), în scris – (FR) Adunarea Parlamentară Paritară sau APP a devenit un instrument important de dialog politic precum şi de prevenire şi de soluţionare a conflictelor.

În situaţii de criză politică, „dezbaterile noastre urgente” au permis un dialog aprofundat, constructiv şi deschis privind situaţia din Kenya, Zimbabwe şi Mauritania.

În ceea ce priveşte marile provocări „orizontale” nord-sud, precum siguranţa alimentară, eficacitatea ajutoarelor de stat şi munca copiilor, în 2008, APP a adoptat poziţii constructive, deseori îndrăzneţe.

În privinţa punerii în aplicare a Fondului european de dezvoltare, APP a obţinut documente strategice pe care comisia sa economică a început să le examineze.

Cu toate acestea, înainte de toate, agenda APP a fost marcată de o singură prioritate politică, cea a acordurilor de parteneriat economic sau APE. „Reuniunile sale regionale” reprezintă un avantaj major şi o valoare adăugată de netăgăduit pentru monitorizarea APE.

Această valoare adăugată trebuie acum recunoscută şi onorată. APP trebuie să ghideze realizarea controlului parlamentar al negocierilor şi punerea în aplicare a acordurilor.

În final, aş dori să-i aduc omagiu copreşedintei Glenys Kinnock pentru munca desfăşurată. A reuşit să facă din APP un instrument unic în slujba dialogului nord-sud şi o oportunitate pentru o dezvoltare echitabilă, durabilă şi reciproc avantajoasă.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Sunt împotriva raportului întocmit de dl Cornillet referitor la lucrările Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE în 2008.

De fapt, cred că activitatea desfăşurată în timpul sesiunilor de lucru organizate până în prezent nu a fost mereu satisfăcătoare, întrucât nu s-a adoptat nicio rezoluţie cu privire la anumite teme importante.

În plus, negocierile întreprinse de Adunare au dus, în unele cazuri, la încheierea unor acorduri de parteneriat care nu au generat rezultate bune nici pentru Uniunea Europeană, nici pentru celelalte părţi. Prin urmare, mă opun raportului prezentat.

  Frank Vanhecke (NI), în scris – (NL) M-am abţinut de la votarea raportului referitor la lucrările Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, deşi acum îmi doresc să fi acordat un vot negativ. În anii în care am activat în acest Parlament, am avut tot mai puternic impresia că posturile ACP servesc în primul rând ca pretexte pentru excursii interesante în jurul lumii şi în toate direcţiile. Să fim sinceri, ce schimbări au adus vreodată?

Poate avem nevoie doar de o evaluare a întregului ansamblu al posturilor parlamentare. Arată într-adevăr destul de bine. Sunt sigur că este foarte plăcut să ajungi să vezi o parte a lumii pe cheltuiala contribuabilului, dar mă îndoiesc că banii contribuabilului au adus efectiv beneficii în afară de cele produse în sectorul hotelier şi cel al aviaţiei.

- Raport: Constanze Angela Krehl (A6-0095/2009)

  John Attard-Montalto (PSE), în scris − Fondurile structurale sunt printre cele mai importante instrumente ale Uniunii Europene. Cel mai dificil de înţeles este cum se pot accesa aceste fonduri în domeniile politicii regionale. Într-adevăr, titlul cuprinde termenul „obstacole”, care pot fi sintetizate în cinci puncte: - obstacole birocratice importante;

- culegeri de norme prea voluminoase şi prea complexe;

- modificarea frecventă, de către unele state membre, a criteriilor de eligibilitate şi a documentelor solicitate;

- reglementări lipsite de transparenţă privind procesul decizional şi cofinanţarea;

- întârzieri în efectuarea plăţilor, administrarea centralizată greoaie din statele membre;

- capacitate de descentralizare administrativă inadecvată;

- diferite modele de administrare regională în statele membre, care nu permit existenţa unor date comparative şi schimbul de bune practici.

  Brigitte Douay (PSE), în scris – (FR) Am votat în favoarea raportului dnei Krehl privind cele mai bune practici din domeniul politicii regionale, deoarece conţine o definiţie inovatoare a acestor practici şi exemple ale unor poveşti de succes şi enumeră recomandări foarte specifice pentru toate domeniile intervenţiei UE în acest sector.

În special, am atras atenţia raportoarei asupra unei mai bune accesibilităţi pentru persoanele cu mobilitate redusă la serviciile urbane şi la mijloacele de transport şi asupra posibilităţii unei mai bune concilieri a vieţii private, de familie, cu viaţa profesională, mai ales pentru femei.

Sperăm că aceste recomandări cuprinzătoare vor ajuta şi vor inspira părţile interesate din cadrul politicii regionale.

  Emanuel Jardim Fernandes (PSE), în scris – (PT) Am votat în favoarea raportului întocmit de dna Krehl, întrucât evidenţiază cele mai bune practici în mai multe domenii, inclusiv în domeniul mediului şi al energiei durabile. Este cazul centralei hidroelectrice Socorridos, din regiunea autonomă Madeira, recunoscută în temeiul iniţiativei RegioStars.

Raportul dnei Krehl mai recunoaşte obstacolele majore în calea pregătirii unor asemenea proiecte, precum:

- culegeri de norme complexe;

- reglementări lipsite de transparenţă privind confinanţarea;

- puţine oportunităţi în favoarea schimbului de experienţă; şi

- puţine oportunităţi în favoarea unei cooperări interregionale şi structuri regionale inadecvate pentru această cooperare.

În consecinţă, este esenţial să se consolideze şi să se îmbunătăţească indicatorii, sporindu-se prin aceasta competenţele comunitare în acest domeniu, mai ales în ceea ce priveşte:

- respectarea principiului egalităţii de şanse şi respectarea principiilor parteneriatului şi acţiunii inovatoare;

- stricta organizare a proiectelor, utilizarea eficientă a resurselor şi claritate cu privire la durata proiectelor;

- o capacitate sporită de transfer a cunoştinţelor, în sensul în care acestea să poată fi utilizate şi în alte regiuni ale Uniunii Europene.

Toate aceste aspecte sunt recunoscute în raportul dnei Krehl.

  Iosif Matula (PPE-DE), în scris −(RO) Am votat în favoarea raportului privind cele mai bune practici din domeniul politicii regionale deoarece consider că doar o acţiune de informare adecvată, transparentă şi în timp util poate face posibilă răspândirea informaţiilor importante cu privire la fondurile structurale şi de coeziune.

Obiectivul politicii de coeziune nu poate fi pe deplin atins atâta timp cât există numeroase obstacole - birocratice, administrative - ce îi împiedică pe potenţialii beneficiari să utilizeze resursele structurale ale Uniunii Europene. Printre obstacolele care până acum puneau probleme se numără documentaţia stufoasă, schimbarea continuă a criteriilor de eligibilitate sau termenele scurte de depunere a dosarelor.

Cele mai bune rezultate se pot obţine prin schimbul activ de informaţii, dar şi prin realizarea unei baze de date la nivel comunitar cu „poveşti de succes” în implementarea de proiecte. Cooperarea intra şi inter-regională, colectarea şi schimbul de bune practici în domeniul politicii regionale vor îmbunătăţi capacitatea de absorbţie a fondurilor europene.

Un portal european, tradus în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, poate contribui semnificativ la diseminarea corectă şi transparentă a informaţiilor cu privire la fondurile europene şi schimbul celor mai bune practici din cadrul politicii de coeziune în regiunile din statele membre nou aderate.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat împotriva raportului întocmit de dna Krehl privind cele mai bune practici din domeniul politicii regionale şi obstacolele din calea utilizării fondurilor structurale.

De fapt, sunt convins că propunerile avansate în acest raport nu reprezintă o şansă de îmbunătăţire a funcţionării politicii regionale, care este o politică extrem de importantă pentru abordarea dezechilibrului de dezvoltare din cadrul Uniunii Europene şi care beneficiază de un ajutor financiar substanţial.

În special, nu cred că schimbul de bune practici poate rezolva problema modului în care se utilizează mai eficient fondurile structurale sau poate contribui cu adevărat la dezvoltarea unor proiecte inovatoare.

- Raport: Wojciech Roszkowski (A6-0042/2009)

  Jan Andersson, Göran Färm, Anna Hedh, Inger Segelström şi Åsa Westlund (PSE), în scris − (SV) Am votat în favoarea raportului dlui Roszkowski, întrucât suntem de acord cu obiectivele cuprinzătoare în ceea ce priveşte dezvoltarea rurală şi diversificarea activităţilor pentru a maximiza potenţialul de dezvoltare locală. Cu toate acestea, raportul conţine unele puncte cu care nu suntem de acord, atât dintr-un punct de vedere factual, cât şi cu privire la modul în care au fost formulate anumite puncte. De exemplu, nu suntem de acord că finanţarea în cadrul celui de-al doilea pilon a PAC a fost redusă în mod semnificativ. Chiar dacă sunt motive importante legate de politica regională şi de mediu, nu credem că unele forme de producţie agricolă ar trebui susţinute prin subvenţii „cu orice preţ”. Mai credem că unele formulări anticipează opţiunile populaţiei rurale. Însă am ales să interpretăm aceste puncte ca formulări nefericite impregnate cu bune intenţii, precum prevenirea deşertificării.

  Iosif Matula (PPE-DE), în scris − (RO) Am votat în favoarea raportului privind caracterul complementar şi coordonarea politicii de coeziune şi a măsurilor de dezvoltare rurală deoarece consider că aceste politici reprezintă piloni importanţi de dezvoltare la nivel naţional, dat fiind potenţialul agricol deosebit al României.

Consider important ca politica de dezvoltare rurală să urmărească reducerea diferenţelor de natură economică dintre mediul urban şi cel rural, prin identificarea potenţialului caracteristic din fiecare zonă şi încurajarea dezvoltării activităţilor specifice acestora.

Este necesar ca politicile de dezvoltare rurală să vizeze strategii care să nu ducă la încetinirea sau încetarea activităţilor agricole de către populaţia rurală ci, din contra, să contribuie la diversificarea acestor activităţi prin obţinerea de produse ecologice autohtone şi producerea de alimente şi băuturi tradiţionale.

Prin crearea Fondului European Agricol de Dezvoltare Rurală, ca fond separat de Fondurile Structurale, s-a urmărit o utilizare mai eficientă a finanţării europene în mediul rural. Avantajul nostru ca stat beneficiar este că avem parte de o gamă mai largă de finanţări în ceea ce priveşte dezvoltarea rurală. Astfel, ne vom putea atinge scopul de a moderniza structurile sociale şi, în acelaşi timp, de a creşte coeziunea teritorială între zonele rurale şi urbane.

  Andreas Mölzer (NI), în scris − (DE) În ultimii ani, zonele rurale nu au suferit doar de pe urma migraţiei continue către oraşe, ci şi din cauza distrugerii infrastructurii: secţii de poliţie, magazine alimentare, transport în comun şi aşa mai departe. În consecinţă, aceste zone au devenit din ce în ce mai neatractive, iar deteriorarea lor s-a accelerat. Dacă dereglementarea serviciilor poştale naţionale duce la un val de închideri de oficii poştale, regiuni întregi vor rămâne fără resurse.

Nu ar trebui să ne surprindă că tendinţa de a abandona terenurile şi rata ridicată a mortalităţii în rândul fermierilor au o probabilitate sporită de creştere în următorii câţiva ani. Consecinţele orientării greşite a politicii UE de subvenţionare, de care beneficiază în general doar actorii mari, şi neglijarea de ani de zile a zonelor rurale devin treptat tot mai evidente. Încă nu avem niciun concept general. Fără acesta, măsurile individuale sunt sortite eşecului. Iată de ce am votat împotriva raportului Roszkowski.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat împotriva raportului întocmit de dl Roszkowski referitor la caracterul complementar şi la coordonarea politicii de coeziune şi a măsurilor de dezvoltare rurală.

În special, mă îndoiesc că sprijinul acordat activităţilor neagricole în zonele rurale este cea mai eficientă metodă de consolidare a coeziunii teritoriale. În schimb, cred că această manevră ameninţă ajutoarele directe pentru agricultură şi va cauza serioase dezechilibre socioeconomice în zonele rurale.

- Raport: Dagmar Roth-Behrendt (A6-0484/2008)

  Adam Bielan (UEN), în scris – (PL) Introducerea unor dispoziţii atât de riguroase privind unele substanţe folosite în produsele cosmetice este împotriva intereselor multor întreprinderi poloneze. Industria cosmetică poloneză este constituită în principal din întreprinderi mici şi mijlocii care nu îşi pot permite să desfăşoare testele complicate necesare pentru introducerea unor substanţe de substituţie în multe produse cosmetice. În primul rând, ingredientele a căror utilizare este interzisă prin regulamentul propus se referă doar la 5% din produsele cosmetice şi, în plus, acestea pot fi utilizate în industrie în concentraţii sigure. Din nefericire, amendamentele propuse de partea poloneză nu au fost acceptate. Prin urmare, nu am susţinut raportul dnei Roth-Behrendt.

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris – (LT) Salut alegerea formei juridice a regulamentului pentru noua ediţie în loc de directiva aflată în vigoare. Acest lucru va elimina incertitudinile juridice şi discrepanţele şi va stabili o definiţie şi modalităţile de punere în aplicare. Celălalt obiectiv important este creşterea siguranţei produselor cosmetice. Întrucât Directiva privind produsele cosmetice aflată în vigoare nu prevedea cerinţe clare de evaluare a siguranţei, regulamentul stabileşte standardele esenţiale referitoare la acest aspect.

  Hanne Dahl (IND/DEM), în scris − (DA) Votăm cu reticenţă în favoarea noului regulament privind produsele cosmetice, în ciuda faptului că deschide calea spre derogări de la interzicerea utilizării substanţelor cancerigene CMR. Din fericire, Parlamentul a limitat această posibilitate, cerând să se ţină seama, în timpul procesului de aprobare, de expunerea globală la substanţele CMR din toate provenienţele şi sursele. Adoptarea regulamentului înseamnă că, în Danemarca, nu putem interzice substanţele despre care ştim deja că sunt cancerigene, că produc tulburări ale sistemului endocrin sau care sunt alergene, deoarece s-ar considera ca o barieră în calea liberei circulaţii a bunurilor, exact ceea ce se garantează prin legislaţie.

Acest lucru este contrabalansat de introducerea de către Parlament a reglementării nanoparticulelor şi astfel de aplicarea principiului de precauţie. De acum trebuie să se demonstreze, înainte de autorizarea utilizării nanoparticulelor, că acestea nu sunt dăunătoare, şi nu să fie necesar să se dovedească nocivitatea acestora înainte să se poată preveni utilizarea lor, care este, practic, principiul predominant al legislaţiei UE.

Acest regulament introduce, de asemenea, cerinţe mai stricte privind descrierile detaliate ale produsului.

  Edite Estrela (PSE), în scris – (PT) Am votat în favoarea raportului dnei Roth-Behrendt referitor la propunerea de regulament privind produsele cosmetice (reformare), deoarece consider că este esenţial să se sporească siguranţa produselor cosmetice, în vederea protejării sănătăţii consumatorilor, prin standarde minime care trebuie respectate înainte ca un produs să fie introdus pe piaţă.

Cu toate acestea, regret că nu s-a adoptat indicaţia obligatorie a durabilităţii minime pentru toate produsele, inclusiv pentru produsele cu o durabilitate minimă de peste 30 de luni (articolul 15). Ar trebui să se sublinieze faptul că, deşi utilizarea unui produs cosmetic expirat nu provoacă niciun risc pentru sănătatea consumatorului, acest fapt nici nu aduce beneficiile sugerate.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris – (PT) În acest raport, Parlamentul European este de acord, în general, cu poziţia Comisiei Europene, care a decis să reformeze Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice. Directiva privind produsele cosmetice, care a suferit 55 de modificări de la adoptarea sa în 1976, a devenit greoaie şi perimată şi nu mai furnizează certitudinea juridică necesară într-un domeniu aflat într-o rapidă dezvoltare. Prin reformare, Comisia vizează să înlăture incertitudinile juridice şi inconsecvenţele prin introducerea unui set de definiţii şi de măsuri de punere în aplicare. Pentru a evita divergenţele în transpunerea în legislaţia naţională, Comisia a schimbat forma juridică a actului din directivă în regulament.

Un alt obiectiv este creşterea siguranţei produselor cosmetice. Întrucât actuala Directivă privind produsele cosmetice nu conţine cerinţe clare pentru evaluarea siguranţei, Comisia introduce acum „standarde minime” în acest sens. Raportoarea a insistat asupra aspectului siguranţei pentru a asigura protecţia şi sănătatea consumatorilor, iar noi credem că această abordare este corectă.

  Duarte Freitas (PPE-DE), în scris – (PT) În general, susţin raportul Roth-Behrendt şi compromisul la care s-a ajuns cu Consiliul. Cu toate acestea, regret că s-a făcut o omisiune, care cred că ar putea aduce prejudicii protecţiei consumatorilor.

Directiva actuală privind produsele cosmetice şi propunerea de regulament prevăd că doar produsele cosmetice cu o durabilitate minimă mai mică decât 30 de luni ar trebui să aibă o dată de durabilitate minimă. Din raţiuni financiare, această dată este frecvent indicată ca fiind de peste 30 de luni. În acest fel, producătorii pot garanta că toate produsele lor sunt scutite de la indicarea datei de minimă durabilitate. Deşi utilizarea unui produs cosmetic expirat nu prezintă de obicei riscuri pentru sănătatea consumatorilor, nici nu aduce beneficiile scontate.

Din nefericire, serviciile juridice ale Parlamentului şi ale Comisiei au decis, făcând o eroare, în opinia mea, că această dispoziţie nu poate fi modificată într-o procedură de reformare.

  Eija-Riitta Korhola (PPE-DE), în scris − (FI) Doresc să mărturisesc cât sunt de mulţumită de ceea ce am realizat azi în ceea ce priveşte regulamentul privind produsele cosmetice. Piaţa produselor cosmetice este plină de promisiuni iluzorii şi formule cvasiştiinţifice, în care bogăţia verbală a redactorului publicitar este singurul etalon pentru testarea eficacităţii produsului. Acum regulile devin mai stricte, iar acest lucru este binevenit. În conformitate cu noul regulament, anunţurile publicitare pot conţine doar declaraţii care se bazează pe caracteristicile pe care produsele le au în realitate. Prin urmare, eficacitatea acestora trebuie să fie dovedită. Raportoarea a solicitat Comisiei să elaboreze un plan de acţiune privind declaraţiile şi să adopte o listă cu criterii pentru evaluarea acestora.

Propunerea a avut scopul de a simplifica legislaţia existentă. În prezent, există peste 3 500 de pagini de legislaţie naţională referitoare la acest subiect, iar acestea urmează să fie comprimate într-un singur text. Astfel este posibil să se asigure standarde ridicate de protecţie a oamenilor în toată Uniunea Europeană şi să se garanteze funcţionarea pieţei interne. O legislaţie desuetă, mai ales în industria cosmeticelor, prezintă riscuri pentru sănătate şi afectează măsura în care ne putem baza pe lege. Aceste principii rezultă în mod logic din munca iniţiată odată cu discutarea Regulamentului REACH privind substanţele chimice.

  Zita Pleštinská (PPE-DE), în scris – (SK) Ca raportoare a Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, m-am implicat în elaborarea pachetului de legi privind introducerea bunurilor pe piaţă care a fost aprobat de Parlament în februarie 2008. Am lucrat la raportul referitor la propunerea de decizie privind un cadru comun pentru introducerea bunurilor pe piaţă şi mi-am axat propunerile de amendamente pe creşterea responsabilităţii importatorilor, reducerea costurile administrative ale IMM-urilor, reţinerea noii abordări ca un cadrul de bază pentru introducerea produselor pe piaţă şi pentru crearea şi utilizarea standardelor europene într-un mod mai flexibil.

Acest pachet privind mărfurile a devenit condiţia prealabilă de bază pentru revizuirea altor directive sectoriale, în special directiva privind jucăriile care a fost aprobată de curând, regulamentul privind produsele cosmetice şi regulamentul privind produsele destinate construcţiilor.

Regulamentul privind produsele cosmetice se bazează pe principiul fundamental al pachetului legislativ privind introducerea bunurilor pe piaţă. Pe de o parte, producătorii au responsabilitatea de a asigura că produsele lor sunt conforme cu legislaţia europeană în vigoare şi, pe de altă parte, statele membre au responsabilitatea de a asigura supravegherea corespunzătoare a pieţei Uniunii Europene.

Am votat pentru raportul Roth-Behrendt referitor la propunerea de regulament privind produsele cosmetice, care înlocuieşte actuala directivă care a devenit greoaie şi desuetă. În ultimii ani, industria cosmetică a cunoscut o expansiune fără precedent, iar legislaţia în vigoare nu mai oferă certitudinea juridică necesară.

Salut noua legislaţie, care va contribui la creşterea protecţiei consumatorilor şi va asigura protejarea de produsele cosmetice care sunt nocive pentru sănătate.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat în favoarea raportului întocmit de dna Roth-Behrendt referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind produsele cosmetice.

Sunt pe deplin de acord că, pentru a spori siguranţa produselor cosmetice, în vederea asigurării protecţiei şi sănătăţii tuturor consumatorilor, trebuie să se definească în mod clar instrumente de control specifice. De asemenea, sunt de acord cu raportoarea că, pentru a consolida mecanismul de control, ar trebui să se atribuie responsabilitatea pentru declaraţiile referitoare la produsele cosmetice unei organizaţii independente, pentru a asigura o evaluare independentă.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris −(RO) Am votat proiectul de rezoluţie legislativă a Parlamentului European referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind produsele cosmetice (reformare), deoarece consider că orice produs comercializat trebuie să satisfacă standarde de calitate, dar şi un standard minim de siguranţă. Printr-un astfel de regulament, care vizează sporirea siguranţei produselor cosmetice, se asigură protecţia şi sănătatea consumatorilor.

  Lydia Schenardi (NI), în scris – (FR) De la introducerea nanoparticulelor în produsele cosmetice, pe de o parte, şi având în vedere că sectorul cosmeticelor figurează printre cele mai mari victime ale contrafacerii industriale, pe de altă parte, este important să se dispună de mijloace de control clare, în special pentru identificarea produselor cosmetice contrafăcute şi care deci nu respectă cerinţele legale.

De fapt, unele produse reclamă o atenţie specială, mai ales cosmeticele folosite în jurul ochilor, pe mucoase, pe piele lezată, cosmeticele pentru copii sau pentru persoanele cu un sistem imunitar slăbit. Este evident că accentul trebuie pus pe evaluarea toxicităţii locale, a iritaţiei pielii şi a ochilor, a sensibilizării pielii şi, în caz de absorbţie a UV, a toxicităţii fotoinduse. În plus, combaterea contrafacerii prin aceste controale este vitală în ceea ce priveşte sănătatea publică, impactul asupra mediului, precum şi competitivitatea. Prin urmare, susţinem acest raport, dar nu ar trebui să se efectueze noi teste asupra produselor finite dacă informaţiile cunoscute privind ingredientele pe care le conţin se dovedesc conforme cu legislaţia.

- Raport: Daciana Octavia Sârbu (A6-0076/2009)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris – (PT) În acest raport, Parlamentul European aprobă, cu câteva amendamente, cererea Comisiei de modificare a Directivei 98/8/CE privind comercializarea produselor biodestructive. Comisia consideră că această modificare a devenit necesară după ce o evaluare a punerii în aplicare a directivei a indicat că perioada de 10 ani, până la 14 mai 2010, prevăzută pentru evaluarea substanţelor active utilizate în produsele biodestructive în vederea includerii lor în lista comunitară pozitivă, nu va fi suficientă. În consecinţă, perioada de tranziţie, în cursul căreia piaţa produselor biodestructive va continua să fie reglementată de normele naţionale, ar expira înainte ca lista comunitară pozitivă să fi fost întocmită. În practică, aceasta ar însemna că produse importante, cum ar fi dezinfectanţii utilizaţi în spitale, ar trebui retrase de pe piaţă începând cu 15 mai 2010.

Pentru a evita acest efect nedorit, Comisia propune o prelungire a perioadei de tranziţie cu trei ani, până la 14 mai 2013. În cazul în care chiar şi aceşti trei ani vor fi insuficienţi, Comisia introduce posibilitatea unei prelungiri şi mai mari prin intermediul unei decizii luate în urma procedurii de comitologie. Cu toate acestea, raportoarea nu doreşte să se recurgă la această posibilitate pentru a întârzia la nesfârşit întregul proces şi, prin urmare, propune de asemenea limite.

  Duarte Freitas (PPE-DE), în scris – (PT) Sprijin raportul Sârbu şi propunerea Comisiei, care aduc o modificare tehnică la legislaţia existentă.

Prezenta directivă prevede o perioadă de tranziţie (2000-2010), în cursul căreia piaţa produselor biodestructive va continua să fie reglementată de normele naţionale. Cu toate acestea, mai prevede un program de 10 ani pentru evaluarea substanţelor active utilizate în produsele biodestructive, în vederea includerii acestora pe o listă pozitivă care urmează să fie stabilită de către Comisie.

Deoarece stadiul prezent de evoluţie a programului de evaluare prevăzut de această directivă nu va permite finalizarea acestuia până în 2010, conform planificării, a devenit necesar să se adopte modificările corespunzătoare, astfel încât să se poate extinde perioadele de tranziţie pentru cele mai întârziate cazuri. De aceea această propunere de modificare este adecvată.

  Rovana Plumb (PSE), în scris − (RO) Prezenta propunere a Comisiei de modificare a Directivei 98/8/CE privind comercializarea produselor biodestructive a devenit necesară după ce o evaluare a punerii sale în aplicare a arătat că perioada de zece ani până la data de 14 mai 2010, prevăzută pentru evaluarea substanțelor active folosite în produsele biodestructive cu scopul de a le include în lista comunitară pozitivă, nu va fi suficientă. În consecință, perioada de tranziție, în timpul căreia piața produselor biodestructive va continua să fie reglementată de norme naționale, ar expira fără ca lista pozitivă comunitară să fie stabilită. În practică aceasta ar însemna că produse importante, cum ar fi dezinfectanții utilizați în spitale, ar trebui retrași de pe piață începând cu 15 mai 2010.

Am votat acest raport deoarece extinderea perioadei actuale de tranziție permite finalizarea evaluării substanțelor active folosite în produsele biodestructive și oferă o perioadă de timp adecvată statelor membre pentru transpunerea dispozițiilor și pentru emiterea de autorizații și înregistrări pentru aceste produse, precum și industriei pentru pregătirea și depunerea dosarelor complete. De asemenea aceasta extindere permite aplicarea principiului prevenirii generării de deșeuri (substanțele neevaluate devin deșeuri) cât şi evitarea comercializării ilegale a produselor biodestructive.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat în favoarea raportului întocmit de dna Sârbu referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 98/8/CE privind comercializarea produselor biodestructive în vederea prelungirii anumitor termene.

Având în vedere procesul sensibil şi laborios de evaluare a substanţelor active utilizate în produsele biodestructive, sunt de acord cu raportoarea cu privire la extinderea perioadei de tranziţie la patru ani în loc de trei, cu scopul de a acorda industriei suficient timp pentru îndeplinirea angajamentelor asumate.

- Raport: Zsolt László Becsey (A6-0121/2009)

  Koenraad Dillen (NI) , în scris – (NL) Fiind conştient de necesitatea de a convinge oamenii şi, cu prioritate, tinerii din societatea noastră să renunţe la fumat, m-am abţinut de la votarea acestui raport. UE doreşte să scumpească ţigările, tutunul tăiat fin pentru rularea ţigaretelor şi ţigaretele de foi, dar problema este dacă abordarea ipocrită a creşterii taxelor este soluţia potrivită. La urma urmelor, industria tutunului angajează un număr ridicat de persoane din statele membre şi, în vreme de criză, impactul unor asemenea măsuri asupra situaţiei ocupării forţei de muncă ar trebui să fie evaluat minuţios înainte de punerea în aplicare a măsurilor în cauză.

Nu ar fi mai bine să reducem fumatul prin educarea oamenilor, nu prin impunerea unor taxe?

  Bruno Gollnisch (NI), în scris – (FR) Raportul dlui Becsey propune o armonizare sporită şi la un nivel mai ridicat a taxelor asupra tutunului şi se adăposteşte subtil în spatele unor obiective de sănătate publică pentru a justifica acest lucru. De fapt, obiectivul real este o piaţă a ţigărilor pură şi perfectă la scară europeană, o piaţă „nedivizată” cu fiscalitate unică, unde concurenţa va putea să se manifeste din plin.

Puţină coerenţă, vă rog. Ori sănătatea este prioritară, ori piaţa. Pentru anumite produse, nu poate fi piaţa. Comisia a dat în judecată unele state, precum Franţa şi Belgia, pentru că au introdus praguri sau preţuri de vânzare minime. Nu fără motiv comerţul cu tutun este reglementat într-o asemenea măsură, la nivel naţional (distribuţia supusă autorizării) sau la nivel internaţional (achiziţii transfrontaliere limitate) şi controalele la frontieră există în realitate, chiar dacă sunt împiedicate de reglementările europene.

În final, acest raport este neliniştitor pentru viitorul tutungiilor francezi, care joacă un rol atât de important în menţinerea magazinelor locale şi prestarea unor servicii publice în zonele rurale şi care au fost puternic ameninţaţi de o creştere anterioară a taxelor.

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris − (DE) Votez în favoarea raportului dlui Becsey care recomandă rate ale accizelor mai ridicate aplicate produselor din tutun.

Salut creşterea treptată a taxelor asupra ţigărilor şi a altor produse din tutun începând cu 2014. De asemenea, cred că actualizarea definiţiilor unor tipuri de produse din tutun este esenţială pentru garantarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii.

Am fost mulţi ani un susţinător ferm al protecţiei nefumătorilor şi cred că acest raport este un alt pas în direcţia corectă. Acest aspect este accentuat de anticiparea de către Comisie a scăderii consumului de tutun cu 10% în următorii cinci ani.

  Astrid Lulling (PPE-DE), în scris – (FR) Am votat pentru raportul Becsey, întrucât o creştere excesivă a accizelor aplicate tutunului prelucrat, conform propunerii Comisiei, mai ales în aceste vremuri de criză profundă, ar fi nefastă pentru ocuparea forţei de muncă în acest sector, în Europa. Experienţa a arătat că o politică a preţurilor ridicate nu este o metodă eficientă de combatere a tabagismului.

De aceea sunt de asemenea mulţumită că s-a evitat o aliniere a ratei minime de taxare aplicate tutunului pentru rulat la cea aplicată ţigărilor. Funcţia de tampon a tutunului pentru rulat este esenţială pentru a preveni o recrudescenţă a contrabandei pe teritoriul european. În Germania, un studiu a arătat că, în unele landuri, peste o ţigară din două provine din contrabandă. Pentru a limita acest fenomen, tutunul tăiat fin trebuie să poată fi un înlocuitor al ţigărilor.

Regret că anumite amendamente foarte judicioase au fost respinse printr-o diferenţă foarte mică.

Sper că mesajul nostru va ajunge totuşi la Consiliul de miniştri, care trebuie să decidă în unanimitate.

  David Martin (PSE), în scris − Deşi sunt de acord cu taxele aplicate tutunului şi cu aplicarea unei taxe minime în întreaga Europă, m-am abţinut din cauza prejudiciului pe care îl poate aduce taxei britanice asupra tutunului. Guvernul are libertatea de a creşte taxele aplicate tutunului, ceea ce poate fi un stimul pentru reducerea consumului de tutun sau renunţarea la fumat, rezultatul fiind o sănătate îmbunătăţită şi reducerea poverii asupra serviciilor naţionale de sănătate. Acest raport ar fi compromis şi limitat posibilitatea guvernului de a taxa tutunul şi acesta este motivul pentru care m-am abţinut de la votare.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat împotriva raportului întocmit de dl Becsey referitor la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivelor 92/79/CEE, 92/80/CEE şi 95/59/CE privind structura şi ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat.

Nu aprob propunerea menţionată anterior, deoarece, în opinia mea, ar putea atenua propunerea Comisiei. În consecinţă, ar împiedica realizarea scopului urmărit, şi anume acela de a contribui la reducerea consumului de tutun cu 10% până în 2014.

  Olle Schmidt (ALDE), în scris − (SV) Propunerea Comisiei vizează armonizarea taxelor aplicate tutunului în cadrul UE, pentru a stăvili importantul comerţ transfrontalier cu tutun, care riscă să submineze obiectivele de sănătate publică ale statelor membre. Propunerea prezentată de raportorul pentru aviz al Comisiei pentru afaceri economice şi monetare este semnificativ mai slabă decât cea inclusă în textul iniţial al Comisiei. Ca reprezentant al Grupului Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, am depus toate eforturile pentru a îmbunătăţi raportul. Problema accizelor aplicate tutunului este una foarte dificil de rezolvat din cauza diferenţelor semnificative din cadrul UE în ceea ce priveşte ratele taxelor şi părerile legate de efectele dăunătoare ale tutunului. Părerile din interiorul diferitelor grupuri au fost foarte împărţite, inclusiv în grupul din care fac parte. În ciuda eforturilor mele, la final, am ajuns la concluzia că propunerea Parlamentului nu mergea suficient de departe. Prin urmare, am decis să mă abţin de la votul final privind noile accize asupra tutunului.

  Peter Skinner (PSE), în scris − Partidul Laburist din Parlamentul European este de acord că accizele fixate la niveluri prea reduse încurajează arbitrajul transfrontalier şi duc la o revânzare necontrolată / neautorizată a tutunului prelucrat. Prin urmare, fixarea nivelurilor minime ale accizelor este un instrument foarte util pentru a determina schimbările necesare în acest sens. Unele ţări europene pot dori să treacă peste nivelurile minime din motive ştiinţifice şi sociale justificate, ceea ce este de asemenea adecvat.

  Marianne Thyssen (PPE-DE), în scris – (NL) Apreciez eforturile raportorului în scopul întocmirii unui raport, dar nu pot susţine textul pe care l-a prezentat. Sunt absolut convinsă de avantajul creşterii accizelor aplicate tutunului în vederea combaterii consumului de tutun. Aş dori să subliniez că, pentru mine, considerentele legate de sănătate sunt mai importante decât argumentele economice propriu-zise. De asemenea, mi se pare lamentabil că raportorul diluează propunerile Comisiei. Din aceste motive, am votat împotriva raportului dlui Becsey.

- Raport: Cristiana Muscardini (A6-0054/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris − (IT) Am oferit un vot favorabil.

Prin imigraţia către vechiul continent în decursul ultimilor 30 de ani, o practică barbară şi ilegală, desfăşurată în cea mai mare parte în Africa, a pătruns pe nesimţite în Europa.

Datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sunt foarte clare: mutilarea genitală a femeilor sau MGF este o practică larg răspândită în 28 de ţări africane, în Orientul Mijlociu şi în unele ţări din Asia. Aproape 100-140 de milioane de femei şi fete din întreaga lume au fost supuse acestei practici, iar 4 milioane se află sunt expuse unui risc potenţial. MGF reprezintă o devalorizare a procesului de integrare europeană, precum şi o denigrare a egalităţii de gen.

Parlamentul European, care de ani de zile s-a angajat să apere drepturile fundamentale ale tuturor cetăţenilor, a adoptat deja o rezoluţie pe această temă în 2001. Cu toate acestea, a venit timpul să se facă un pas înainte şi prin susţinerea Programului DAPHNE III, care a finanţat până în prezent 14 proiecte legate de MGF, şi prin conturarea priorităţilor pentru prevenirea şi eliminarea MGF în Europa. Vor trebui să se intensifice eforturile de combatere a MGF în ceea ce priveşte prevenirea în rândul fetelor. Un pas esenţial în această direcţie este identificarea copiilor expuşi riscului şi aplicarea unor măsuri de prevenire, în cooperare cu familiile acestora, prin sisteme de asistenţă psihologică.

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris − Este greu să te gândeşti la ceva mai înfiorător şi mai primitiv decât mutilarea genitală a femeilor. Din păcate, această practică barbară s-a manifestat în interiorul UE ca urmare a fluxului constant de imigraţie din ţări unde aceasta se desfăşoară în mod obişnuit.

Raportul Muscardini reflectă în mod just aversiunea noastră faţă de această brutalitate în chiar mijlocul nostru şi sugerează modalităţi de a asigura că valorile noastre de egalitate şi libertate se traduc în acţiuni concrete împotriva mutilării genitale a femeilor. Fără a aduce atingere angajamentului Uniunii Europene faţă de multiculturalism, trebuie să ne asigurăm că curentul necontenit al corectitudinii politice care emană din legislaţia UE nu ne ştirbeşte determinarea de a elimina această practică abjectă.

Desigur, există unele limite în ceea ce priveşte capacitatea noastră de acţiune în vederea prevenirii mutilării genitale a femeilor în ţările terţe. Cu toate acestea, trebuie să fim pregătiţi să asociem relaţiile comerciale şi de ajutorare cu îmbunătăţirea situaţiei drepturilor omului, în special cu scoaterea în afara legii a acestei crime abjecte împotriva femeilor.

  Charlotte Cederschiöld, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark şi Anna Ibrisagic (PPE-DE), în scris − (SV) Am votat azi în favoarea raportului din proprie iniţiativă al dnei Muscardini, A6-0054/2009, privind lupta contra practicilor de mutilare sexuală a femeilor în UE. Raportul scoate în evidenţă o problemă foarte gravă şi ilustrează în mod clar necesitatea adoptării unei acţiuni împotriva acestor practici. De asemenea, raportul prezintă diferite propuneri în direcţia realizării acestui obiectiv. Prin urmare, salutăm faptul că statele membre cooperează pentru soluţionarea acestei probleme.

Cu toate acestea, am dori să subliniem că problema controalelor medicale regulate şi preventive ale femeilor şi fetelor cărora li s-a acordat azil în UE din cauza riscului de mutilare genitală trebuie să fie abordată la nivelul fiecărui stat membru, ţinându-se seama de drepturile individului implicat.

  Proinsias De Rossa (PSE), în scris − Sprijin acest raport care se referă la problema gravă a mutilării genitale a femeilor. MGF s-a răspândit în Europa în ultimii 30 de ani prin migraţie. MGF nu cauzează doar prejudicii grave şi ireparabile sănătăţii fizice şi mintale a femeilor şi fetelor - în unele cazuri a fost chiar fatală - ci este şi o încălcare a drepturilor fundamentale consacrate prin convenţii internaţionale, fiind interzisă în temeiul dreptului penal al statelor membre şi nerespectând principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Se estimează că în Europa, aproximativ 500 000 de femei au suferit MGF şi că aproximativ 180 000 de femei imigrante din Europa sunt supuse sau sunt în pericol de a fi supuse MGF în fiecare an.

Raportul invită Comisia şi statele membre să colaboreze în direcţia armonizării legislaţiei existente. Se urmăreşte cu prioritate prevenirea, printr-o integrare mai bună a familiilor de imigranţi, şi conştientizarea, prin promovarea unor campanii de educare şi iniţierea unor forumuri de dialog privind practicile tradiţionale. Raportul susţine cu fermitate urmărirea în justiţie a celor care desfăşoară MGF, precum şi furnizarea de asistenţă medicală şi juridică victimelor şi protejarea persoanelor expuse riscului, inclusiv acordarea de azil în anumite cazuri.

  Avril Doyle (PPE-DE), în scris − Practica mutilării genitale a femeilor (MGF) afectează, în conformitate cu Amnesty International, vieţile a 130 de milioane de femei pentru care, din motive culturale, religioase sau alte motive neterapeutice, circumcizia este o practică socială „apreciată” la care sunt supuse. Cercetările sugerează că practica persistă datorită credinţei că circumcizia va modera sexualitatea femeilor şi va asigura astfel „eligibilitatea pentru căsătorie” pentru viitor şi că este aprobată din punct de vedere religios. Se ştie că MGF cauzează o gamă largă de complicaţii imediate şi pe termen lung şi chiar decesul în rândul femeilor supuse la această practică. A intrat în atenţia noastră în primul rând prin globalizare şi prin mobilitatea persoanelor şi a devenit în mod complex legată de politicile şi relaţiile politice privind imigraţia şi azilul.

Când oamenilor le este frică de persecutare, sunt îndreptăţiţi să treacă graniţa şi să caute refugiu şi protecţie. MGF este în prezent un subiect central într-o dezbatere privind cazurile de azil, în care Michael Aondoakaa, ministrul de justiţie nigerian, s-a oferit recent să depună mărturie împotriva familiilor care solicită azil pe motivul ameninţării cu MGF în Nigeria, unde aceasta este scoasă oficial în afara legii. Cu toate acestea, la nivel neoficial, accept că este încă practicată la scară largă, chiar şi în Nigeria.

În Irlanda, MGF este considerată ca o expresie a violenţei bazate pe gen. Susţin raportul dnei Muscardini.

  Lena Ek şi Olle Schmidt (ALDE), în scris − (SV) Azi am adoptat o poziţie cu privire la raportul din proprie iniţiativă privind lupta contra practicilor de mutilare sexuală a femeilor. Am ales să nu susţinem rezoluţia alternativă prezentată de grupul nostru, printre altele, aici în Parlament, care a primit de asemenea un vot majoritar în cele din urmă. Motivul deciziei noastre este că noi considerăm că raportul original a fost mai bun. Rezoluţia alternativă conţinea o cerinţă care instituia efectuarea de către medici a unor controale regulate asupra femeilor cărora li s-a acordat azil, din cauza ameninţării supunerii la practica mutilării genitale a femeii. Obiectivul acestei cerinţe este prevenirea mutilării genitale a femeii în interiorul UE. Cu toate acestea, considerăm că această măsură este o invadare a intimităţii şi este exagerată şi va împovăra tinerele deja vulnerabile într-un mod inacceptabil. Vizita la un medic ar trebui să fie o acţiune voluntară. Prin urmare, am ales să nu sprijinim rezoluţia alternativă.

  Edite Estrela (PSE), în scris – (PT) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie a Parlamentului European privind lupta contra practicilor de mutilare sexuală a femeilor în UE. Mutilarea genitală a femeii (MGF) provoacă nu doar daune grave şi ireparabile asupra sănătăţii fizice şi mintale a femeilor, ci şi este o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. Din cauza daunelor ireparabile pe care le cauzează, MGF trebuie considerată de către societate ca o infracţiune foarte gravă şi trebuie puternic combătută.

Se estimează că, în Europa, aproape 500 000 de femei au fost victimele acestei infracţiuni, de aceea este esenţial ca statele membre şi Comisia Europeană să colaboreze în direcţia armonizării legislaţiei existente în vederea prevenirii şi eliminării MGF în Uniunea Europeană.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Mutilarea genitală a femeilor este un obicei crud şi inuman şi nu îşi are locul în societatea modernă. Întrucât partidul June List nu consideră UE ca fiind doar o formă de cooperare în vederea intensificării creşterii şi a comerţului, ci şi ca un for pentru apărarea valorilor umane comune fundamentale, am ales să votăm în favoarea acestui raport.

Cu toate acestea, ne opunem cu fermitate la câteva dintre formulările cuprinzătoare legate de dreptul penal al statelor membre. Legislaţia care vizează menţinerea funcţionării societăţii ar trebui să fie iniţiată şi decisă de parlamentele naţionale alese, nu de către Parlamentul European.

  Anna Ibrisagic (PPE-DE), în scris − (SV) Am votat azi împotriva raportului din proprie iniţiativă al dnei Muscardini, A6-0054/2009, privind lupta contra practicilor de mutilare sexuală a femeilor în UE. Acest raport se referă la o problemă foarte gravă şi clarifică necesitatea unor măsuri în vederea soluţionării acesteia. Salut cooperarea dintre statele membre în acest domeniu.

Cu toate acestea, am ales să acord un vot negativ, deoarece cred că toate formele de asistenţă medicală trebuie să fie voluntare. Mă opun controalelor medicale preventive regulate asupra femeilor şi fetelor cărora li s-a acordat azil din cauza ameninţării supunerii la practici de mutilare genitală, deoarece cred că acest demers este discriminatoriu şi reprezintă o invadare a intimităţii.

  Jörg Leichtfried (PSE), în scris − (DE) Votez în favoarea raportului dnei Muscardini privind interzicerea practicilor de mutilare sexuală a femeilor. Peste o jumătate de milion de femei sunt în prezent afectate de acest ritual înfiorător, care trebuie interzis o dată pentru totdeauna, iar făptaşii trebuie urmăriţi în justiţie. Măsurile şi deciziile adoptate în trecut trebuie combinate şi extinse. Avem nevoie de strategii şi planuri de acţiune extinse prin intermediul cărora să putem proteja femeile de tradiţia arhaică a clitoridectomiei.

În cursul negocierilor cu ţările terţe, Comisia trebuie să continue să încerce introducerea abolirii mutilării genitale a femeilor ca şi clauză şi trebuie să se facă posibilă urmărirea în justiţie a celor care comit infracţiunea de mutilare prin clitoridectomie în orice stat membru al Uniunii Europene.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Muscardini privind lupta contra practicilor de mutilare sexuală a femeilor în UE.

Consider că aceste practici sunt încălcări atroce ale dreptului omului la integritate personală. Prin urmare, sunt de acord cu doamna raportoare că este necesar să se adopte o strategie solidă în vederea prevenirii şi interzicerii MGF.

  Lydia Schenardi (NI), în scris – (FR) Bineînţeles că vom susţine acest raport curajos, care combate practici din alte timpuri – practici care se răspândesc în Europa ca rezultat al imigraţiei.

În urma Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi a Convenţiei privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, nu se mai acceptă perpetuarea acestor practici în Europa şi în lume.

În conformitate cu datele colectate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, între 100 şi 140 de milioane de femei şi fete din lume au fost supuse mutilării genitale şi, în fiecare an, 2 până la 3 milioane de femei se confruntă cu riscul de a suferi aceste practici grav incapacitante.

Nu trebuie să uităm că aceste practici îşi au originea în structuri sociale bazate pe inegalitatea între sexe şi pe relaţii de putere neechilibrate de dominare şi control sub presiune socială şi familială, iar acest lucru reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale şi cauzează daune grave şi ireversibile.

Trebuie să condamnăm pe deplin şi să pedepsim aceste practici. Populaţiile imigrante trebuie să se conformeze cu legislaţia noastră şi cu respectul pe care îl purtăm pentru persoană şi nu să aducă cu ei aceste practici inacceptabile şi barbare.

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris − Mutilarea genitală a femeilor este o practică care trebuie condamnată de către statele membre. Constituie încălcarea drepturilor fundamentale ale femeilor, mai ales dreptul la integritate personală şi drepturile sexuale şi reproductive. Cu toate acestea, există unele aspecte ale raportului Muscardini pe care nu le susţin pe deplin, precum formulările privind punerea la îndoială a credibilităţii părinţilor care solicită azil pe motivul că au refuzat să admită supunerea la mutilare genitală a copilului lor. Nu văd niciun motiv de a suspecta persoanele care cer azil pe aceste motive specifice. O altă formulare a raportului pe care nu o susţin este propunerea supunerii la examene medicale regulate a femeilor şi fetelor cărora li se acordă azil din cauza ameninţării cu mutilarea genitală în ţara lor natală. Consider că practica este discriminatorie contra acestor femei şi fete. Dacă unei persoane i se acordă azil într-un stat membru, aceasta ar trebui să aibă aceleaşi drepturi şi obligaţii ca alţi cetăţeni din ţara respectivă.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris − Mutilarea genitală a femeilor este o practică care trebuie condamnată de statele membre. Constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale femeilor, mai ales dreptul la integritate personală şi drepturile sexuale şi reproductive.

Cu toate acestea, există unele aspecte ale raportului Muscardini pe care nu le susţin pe deplin, precum formulările privind punerea la îndoială a credibilităţii părinţilor care solicită azil pe motivul că au refuzat să admită supunerea la mutilare genitală a copilului lor. Nu văd niciun motiv de a suspecta persoanele care cer azil pe aceste motive specifice.

O altă formulare a raportului pe care nu o susţin este propunerea supunerii la examene medicale regulate a femeilor şi fetelor cărora li se acordă azil din cauza ameninţării cu mutilarea genitală în ţara lor natală. Consider că practica este discriminatorie contra acestor femei şi fete. Dacă unei persoane i se acordă azil într-un stat membru, ar trebui să aibă aceleaşi drepturi şi obligaţii ca alţi cetăţeni din ţara respectivă.

  Frank Vanhecke (NI), în scris – (NL) Am susţinut raportul dnei Muscardini sau mai degrabă textului modificat în ansamblu, întrucât este evident că nicio persoană raţională nu poate fi altfel decât dezgustată la auzul practicii îngrozitoarea mutilării genitale a femeilor şi fetelor în – şi folosesc acest termen cu o lipsă totală de respect – culturi şi religii înapoiate.

Mi se pare regretabil că termenii de cod obişnuiţi despre „drepturile reproductive” sunt din nou introduşi aici, chiar dacă nu sunt de fapt adecvaţi şi probabil doar servesc pentru a implica stânga corectă politic. Ce are dreptul la avort a face cu lupta împotriva practicilor barbare de mutilare genitală va rămâne un mister pentru mine.

Ar fi mai bine să profităm de ocazie pentru a ne întreba dacă, de exemplu, islamul respectă în mod adecvat valoarea fundamentală a egalităţii între bărbaţi şi femei şi, în cazul în care răspunsul este negativ, dacă ar trebui aşadar să fie un loc pentru islam în Europa noastră.

  Anders Wijkman (PPE-DE), în scris − (SV) Textul iniţial al raportului din proprie iniţiativă privind lupta contra practicilor de mutilare sexuală a femeilor a fost foarte bun, dar versiunea revizuită, care a câştigat votul, a conţinut o formulare în care autorii manifestă dorinţa de a introduce examene medicale regulate pentru femeile cărora li s-a acordat azil din cauza ameninţării cu practici de mutilare genitală. Scopul intenţionat este prevenirea mutilării genitale a femeilor în statele gazde, membre ale UE. Cred că examenele medicale obligatorii constituie o invadare semnificativă a intimităţii. Vizita la medic trebuie să fie o acţiune voluntară. Este complet inacceptabil să se prevadă obligativitatea în această situaţie. Prin urmare, am votat împotriva versiunii revizuite.

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris – (SK) Am depus eforturi deosebite pentru a asigura că comisia pe care o prezidez va fi capabilă să îşi termine munca, rezultând în aprobarea rezoluţiei. Acest subiect este fără îndoială important.

Mutilarea genitală a femeilor cauzează daune grave şi ireversibile pentru sănătatea fizică şi mintală a femeilor şi fetelor afectate, acestea fiind maltratate ca fiinţe umane şi fiindu-le încălcată integritatea. În unele cazuri, consecinţele sunt fatale.

În raport, Parlamentul European solicită statelor membre să adopte o strategie de prevenire menită să protejeze fetele minore, care să nu stigmatizeze comunităţile de imigranţi şi care să se deruleze prin programe publice şi servicii de asistenţă socială cu scopul de a preveni aceste practici şi de a oferi ajutor victimelor care au fost supuse unor astfel de practici. În conformitate cu legislaţia privind protecţia copilului, Parlamentul European solicită statelor membre să ia în considerare dacă ameninţarea sau riscul mutilării organelor genitale ale unei persoane minore nu constituie un motiv de intervenţie din partea autorităţilor de stat.

Statele membre ar trebui să elaboreze orientări pentru personalul medical, cadrele didactice şi lucrătorii sociali, pentru a informa părinţii, de o manieră respectuoasă şi cu ajutorul interpreţilor, dacă este necesar, cu privire la riscurile mutilării genitale a femeilor.

Cu toate acestea, rezoluţia solicită şi asistenţă pentru sănătatea sexuală şi reproductivă. Acest concept nu a fost niciodată definit de OMS sau de instrumente ale acquis-ului comunitar. Din acest motiv, este exploatat de unele grupuri în sprijinul avortului.

Regret, dar m-am abţinut de la votare din acest motiv.

- Raport: Vasco Graça Moura (A6-0092/2009)

  Alessandro Battilocchio (PSE), în scris − (IT) Cu mai multe ocazii, m-am pronunţat în favoarea unor aspecte legate de multilingvism, deci cred că poziţia mea este foarte clară.

Diversitatea lingvistică şi culturală a Uniunii Europene este un avantaj concurenţial imens. În opinia mea, este vital să se promoveze în practică programe pentru predarea limbilor şi schimburi culturale şi studenţeşti, atât în cadrul, cât şi în afara UE, la fel cum am făcut eu cât am susţinut programul Erasmus Mundus. Multilingvismul este esenţial pentru o comunicare eficientă şi reprezintă un mijloc de facilitare a înţelegerii între indivizi şi, prin urmare, pentru acceptarea diversităţii şi minorităţilor.

Diversitatea lingvistică are, de asemenea, un impact semnificativ asupra vieţilor cotidiene ale cetăţenilor UE, ca urmare a influenţei mass-mediei, a mobilităţii din ce în ce mai mari, a migraţiei şi a evoluţiei procesului de globalizare culturală. Dobândirea unei game variate de competenţe lingvistice este de maximă importanţă pentru toţi cetăţenii UE, întrucât le permite acestora să beneficieze de toate avantajele economice, sociale şi culturale pe care le oferă libertatea de circulaţie în cadrul Uniunii şi relaţiile Uniunii cu ţările terţe. Limba este de fapt un factor fundamental pentru integrarea socială.

Prin urmare, diversitatea lingvistică a Europei constituie o valoroasă resursă culturală şi Uniunea Europeană ar comite o eroare dacă s-ar limita la o limbă principală unică.

  Adam Bielan (UEN), în scris – (PL) Multilingvismul în Uniunea Europeană este o importantă calitate în contactele cu ţările terţe. Ne poate oferi un avantaj competitiv semnificativ, astfel că ar trebui să se sprijine educaţia şi programele de schimb pentru învăţarea limbilor, dar nu doar în marile zone urbane unde accesul la acestea este deja mai uşor.

Când se introduce o asemenea politică, mai trebuie să ne amintim că europenii, deşi uniţi, sunt în primul rând cetăţeni ai ţărilor lor. Ar trebui să veghem ca aceştia să se poată identifica cu propria lor limbă. Acest aspect este, de asemenea, menţionat în raportul dlui Moura.

  Martin Callanan (PPE-DE), în scris − Uniunea Europeană cheltuieşte anual sume colosale din banii contribuabilului în numele multilingvismului. Pentru o organizaţie care vizează să erodeze diferenţele dintre naţiuni şi popoare, UE acordă o foarte mare importanţă naţionalismului lingvistic. Un exemplu în acest sens este concesia faţă de naţionaliştii irlandezi de a face ca irlandeza să devină una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene.

Costurile şi birocraţia asociate cu politica multilingvismului orientată greşit vor creşte pe măsură ce UE se va extinde mai mult. Alegătorii mei sunt îngrijoraţi în mod justificat de ceea ce observă a fi utilizarea orbească a banilor publici pentru a realiza o politică ce are puţină utilitate practică dincolo de faţada politică.

În ciuda faptului că engleza a devenit limba comună în Parlamentul European, aş ezita să o transform în limba de lucru unică. Dat fiind entuziasmul UE pentru armonizare, cred că o limbă comună este un pas natural în drumul către un superstat federal. Aşadar cred că ar trebui să avem câteva limbi de lucru. Dacă ONU îşi poate desfăşura activitatea cu şase limbi pentru circa 200 de state membre, sunt sigur că şi UE poate reduce numărul acestora.

  Koenraad Dillen (NI) , în scris – (NL) Am votat împotriva acestui raport din cauză că anumite minorităţi din Flandra ar putea folosi în mod inadecvat dispoziţiile acestuia. Cu siguranţă este foarte important să se promoveze diversitatea lingvistică, în special în rândul tinerilor din UE în orice mod posibil, dar o politică de această natură nu trebuie să fie în detrimentul respectării legale a dialectelor locale. De exemplu, mă gândesc la limba flamandă din provincia Brabantul Flamand din Flandra. O agenţie europeană pentru diversitate lingvistică ar deveni repede un mijloc pentru minoritatea de limbă franceză de a evita utilizarea obligatorie a flamandei în Flandra. Trecutul a arătat de mai multe ori ce puţin înţelege „Europa” situaţiile specifice din statele membre. Imigranţii şi minorităţile trebuie să înveţe şi să folosească limba zonei în care trăiesc. Acest fapt stă mărturie pentru diversitatea lingvistică, nu varianta opusă.

  Edite Estrela (PSE), în scris – (PT) Am votat împotriva propunerii alternative de rezoluţie pentru raportul Graça Moura referitor la „Multilingvism: un avantaj pentru Europa şi un angajament comun” deoarece, eliminând posibilitatea ca părinţii să aleagă limba oficială în care copiii lor vor fi educaţi, în ţări sau regiuni cu mai mult de o limbă oficială sau cu limbi regionale, contrazice anumite principii care sunt sprijinite de Parlamentul European.

În schimb, propunerea alternativă de rezoluţie se referă pur şi simplu la necesitatea de a acorda o atenţie specială elevilor care nu pot fi educaţi în limba lor maternă, prin aceasta devalorizând principiul de bază al necesităţii vitale de a beneficia de educaţie în limba maternă, nu doar pentru reuşita şcolară în general, ci şi pentru învăţarea altor limbi străine.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris – (PT) În ansamblu, prezentul raport este un document foarte valoros, care avansează ipoteze şi recomandări pe care le aprobăm. Principala întrebare care se ridică este dacă se poate pune în aplicare, întrucât sunt necesare multe eforturi pentru a realiza ceea ce reclamă documentul ca fiind esenţial, ţinându-se seama de direcţia politică în care se îndreaptă Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte unele probleme ridicate, precum predominanţa anumitor limbi europene în detrimentul altora, pornim de pe o poziţie clar negativă. În acest sens, am evidenţia izolarea lingvistică şi culturală în care anumite politici naţionale au plasat unele grupuri etnice din Europa, rezultând într-o discriminare semnificativă. Sunt în joc patrimoniul cultural specific al popoarelor Europei şi transferul acestuia cu succes către generaţiile viitoare.

De asemenea, am sublinia valoarea rolului pe care îl au profesorii, traducătorii şi interpreţii ca profesionişti a căror muncă este esenţială pentru învăţarea, diseminarea şi înţelegerea reciprocă a limbilor vorbite în Uniunea Europeană.

Prin urmare, regretăm că propunerea alternativă de rezoluţie a fost adoptată, deoarece aceasta diluează unele aspecte conţinute în raportul Graça Moura, în special apărarea limbii materne şi dreptul părinţilor de a alege limba oficială în care copiii lor vor fi educaţi, în ţări sau regiuni cu mai mult de o limbă oficială sau cu limbi regionale.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) Partidul June List consideră că problemele culturale ar trebui să intre în competenţa politică a statelor membre.

Acest raport nu face parte din procedurile legislative şi nu reprezintă decât opinia majorităţii federaliste a Parlamentului European că UE ar trebui să îşi sporească şi mai mult intervenţia în sfera culturală.

Ca de obicei, Comisia pentru cultură şi educaţie a Parlamentului European insistă să propună noi programe şi agenţii costisitoare la nivelul UE. Partidul June List nu consideră că un program multianual sau o agenţie europeană pentru diversitatea lingvistică şi învăţarea limbilor la nivelul UE va schimba viaţa celor aproape 500 de milioane de locuitori ai Europei, cu excepţia că va împovăra şi mai mult contribuabilii.

Nu credem nici că planurile Comisiei de a lansa campanii de informare şi de sensibilizare privind avantajele învăţării limbilor vor avea vreun efect în lumea reală. Statele membre, în politicile lor educaţionale, ar trebui să îşi motiveze cetăţenii să înveţe limbi. Acest lucru nu intră în responsabilitatea Uniunii Europene.

Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

  Adrian Manole (PPE-DE), în scris − Europa trăieşte astăzi într-o nouă realitate a globalizării, a mobilităţii sporite, a migraţiei, dar şi a revitalizării regiunilor şi a unui rol consolidat al regiunilor transfrontaliere. Acesta este motivul pentru care multilingvismul trebuie să ofere răspunsuri noi cetăţenilor şi societăţii noastre europene.

Îl felicit pe raportor pentru acest raport, iar amendamentele pe care le-am depus sper că vor reprezenta o garanţie a respectului reciproc pentru limbi, inclusiv acelea ale minorităţilor naţionale şi ale migranţilor noştri, pentru că moştenirea noastră lingvistică vie reprezintă o bogăţie, o resursă care trebuie preţuită.

Limba reprezintă pentru fiecare dintre noi cea mai directă expresie a propriei noastre culturi, iar prin învăţarea altor limbi, descoperim alte culturi, alte valori, principii şi atitudini. Putem descoperi în Europa valorile pe care le avem în comun. Această deschidere către dialog este o parte esenţială a cetăţeniei noastre europene, precum şi un motiv pentru care limbile reprezintă un element fundamental al acesteia.

  Andreas Mölzer (NI), în scris − (DE) Pe de o parte, programele UE de schimb şi de predare a limbilor, în valoare de mai multe milioane de euro, promovează multilingvismul şi evidenţiază pe site-ul lor web importanţa multilingvismului ca factor esenţial în creşterea transparenţei, legitimităţii şi eficienţei UE; pe de altă parte, UE însăşi nu urmează aceste principii. Chiar şi site-ul web al preşedinţiei actuale nu ia în seamă faptul că germana, cu o cotă de 18%, este limba cu vorbitorii nativi cei mai mulţi din UE, în vreme ce încă 14% din cetăţenii UE o vorbesc ca limbă străină.

Aceasta este o ocazie pierdută de UE de a se apropia de cetăţenii săi. În practică, utilizarea constantă a trei limbi de lucru, germana, engleza şi franceza, ar face posibilă comunicarea cu o majoritate a populaţiei. Întrucât se pare că raportorul a ajuns la o concluzie similară, am votat în favoarea raportului.

  Zita Pleštinská (PPE-DE), în scris – (SK) Acest raport a arătat din nou că articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul de procedură are deficienţe majore. Noul raport, bazat pe modificare şi pe propunerea suplimentară, va face posibilă schimbarea raportului iniţial întocmit de raportor, astfel cum a fost votat de către comisia responsabilă. Propunătorii preiau raportul şi inserează noi alineate asupra cărora raportorul nu are niciun cuvânt de spus. Şi astfel un raport aprobat în cadrul comisiei sub forma unei alternative aprobate va fi înlocuit de un nou text. Consider că această procedură nu este deloc corectă faţă de raportor. Sper că, în viitorul apropiat, Parlamentul va reevalua această procedură şi va adopta o soluţie mai justă.

Am considerat că raportul dlui Graça Moura este foarte echilibrat şi astfel nu am votat pentru propunerea alternativă a grupurilor PSE, ALDE şi Verts/ALE. Întrucât această propunere a fost aprobată, nu s-a votat raportul iniţial. Sunt de acord cu raportorul că diversitatea lingvistică şi culturală influenţează vieţile cotidiene ale cetăţenilor într-un mod semnificativ. Reprezintă un enorm beneficiu pentru UE şi, prin urmare, trebuie să sprijinim programele de învăţare a limbilor şi de schimburi şcolare şi culturale într-un cadru care se extinde, de asemenea, dincolo de UE.

Programele de schimb pentru profesori la toate nivelurile de învăţământ, care au ca scop predarea unor materii variate într-o limbă străină, contribuie la pregătirea profesorilor care apoi îşi pot transmite competenţele lingvistice elevilor şi studenţilor lor din ţările lor de origine. Aş dori să solicit statelor membre să se concentreze în mod consecvent asupra formării profesorilor de limbi străine şi, în acelaşi timp, să se asigure că aceştia primesc recompense financiare adecvate.

  Zdzisław Zbigniew Podkański (UEN) , în scris – (PL) Multilingvismul şi conservarea acestuia reprezintă una dintre cele mai însemnate provocări cu care se confruntă Comunitatea. Efectele politicii multilingvismului sunt extinse şi evidente, dar, dacă această politică se aplică în mod eronat, rezultatele pot fi jalnice.

Una dintre virtuţile Europei este natura sa multiculturală, care se exprimă şi prin multilingvism. În acelaşi timp, este o obligaţie comună care derivă din necesităţi şi din dificultatea de a reconcepe multiculturalismul ca un avantaj clar care uneşte Comunitatea, ceea ce va avea, de asemenea, un impact dincolo de frontierele sale şi îi va oferi Europei locul meritat în lume. Aşadar miza este mare. O politică eronată a multilingvismului se bazează pe favorizarea uneia sau mai multor limbi şi condamnarea celorlalte la marginalizare în toate sferele activităţii publice. Prin legislaţia şi instituţiile sale, Uniunea Europeană dispune de oportunităţi imense pentru a duce o bună politică privind limbile. Prin aceasta, responsabilitatea sa în acest domeniu este şi mai mare.

Raportul dlui Graça Moura nu rezolvă toate problemele asociate cu dreptul limbilor europene de a coexista şi cu privilegiile rezultante. În afară de limbile oficiale, mai există un număr imens de alte limbi vorbite în Europa şi care sunt, în grade diferite, pe cale de dispariţie. O caracteristică a unei bune politici a multilingvismului ar fi protejarea acestor limbi. Cu toate acestea, raportul se concentrează mai mult asupra învăţării limbilor oficiale decât asupra punerii în aplicare a ideii de multilingvism. Această problemă are nevoie de o politică raţională, cu caracter evolutiv, iar eu cred că ar trebui să se accepte un raport în această direcţie.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris – (PT) Problema multilingvismului este fundamentală în contextul european. Din acest motiv, am participat la diferite iniţiative care vizează să promoveze şi să asigure deplina respectare a multilingvismului. Europa în care cred este de asemenea Europa diversităţii lingvistice. Din aceste motive, mă identific cu raportul iniţial al dlui Graça Moura. Cu toate acestea, precum raportorul, nu pot accepta ca un concept corect al respectului pentru diversitatea lingvistică şi pentru libertatea individului şi a familiei să poată sau să trebuiască să fie folosit ca o armă într-o argumentaţie în favoarea naţionalismului extremist. Aceasta nu este şi nu trebuie să fie natura dezbaterii noastre.

Multilingvismul este şi trebuie să fie promovat în numele ideii de respectare a diversităţii lingvistice şi culturale a Europei, în acest caz. Cu toate acestea, acum nu este nici timpul, nici locul pentru un alt tip de dispută, mai ales una care respinge subsidiaritatea şi libertatea.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Graça Moura referitor la multilingvism: un avantaj pentru Europa şi un angajament comun.

În special, ca profesor universitar, susţin cu fermitate propunerea de a promova programele de învăţare a limbilor şi de schimb în sfera educaţională şi cea culturală, precum renumitele programe de mobilitate a tinerilor. Aceste programe, conduse de Direcţia Generală Educaţie şi Cultură a Comisiei, îmbogăţesc în mod substanţial experienţa educaţională a studenţilor şi astfel contribuie la progresul Uniunii Europene spre o societate bazată pe cunoaştere.

  Flaviu Călin Rus (PPE-DE), în scris −(RO) Am votat Propunerea de rezoluţie a Parlamentului European referitoare la „Multilingvism: un avantaj pentru Europa și un angajament comun” [2008/2225(INI)], deoarece consider că diversitatea culturală şi lingvistică din cadrul Uniunii Europene este o bogăţie care contribuie efectiv la realizarea „unităţii în diversitate”. Consider, de asemenea, că sunt benefice şi trebuie sprijinite atât schimburile şcolare şi culturale, cât şi programele de predare a limbilor străine în cadrul ţărilor din interiorul UE şi din afara acesteia.

  Czesław Adam Siekierski (PPE-DE), în scris – (PL) Multilingvismul este fără îndoială una dintre marile virtuţi ale Europei unite. Dobândirea competenţei lingvistice ar trebui să contribuie în mod esenţial la îmbunătăţirea calificărilor unei persoane, la găsirea unui loc de muncă mai bun sau la stabilirea de noi relaţii interpersonale. În conformitate cu studiile anuale desfăşurate de lingvişti, persoanele multilingve sunt mai competente, demonstrează mai multă imaginaţie şi au o gândire mai liberă decât persoanele monolingve. De asemenea, sunt mai creative şi au orizonturi mai largi. Nu voi menţiona avantajele evidente de a putea comunica cu un număr mai mare de persoane, care adesea au mentalităţi cu totul diferite care provin din culturi şi popoare diferite.

Aceste beneficii ale multilingvismului demonstrează că trebuie să dăm cu toţii prioritate învăţării limbilor. De aceea este atât de important ca fiecare cetăţean al Comunităţii să aibă acces egal la învăţarea limbilor. Din acest motiv, sprijin toate acţiunile Comunităţii care vizează investigarea şi evaluarea studierii limbilor străine şi ale metodelor şi programelor de învăţare a limbilor. Cred că obiectivul este armonizarea învăţării limbilor străine în Uniunea Europeană în viitor, ceea ce va genera o competenţă lingvistică sporită, care se va reflecta în cele din urmă în numărul cetăţenilor înalt calificaţi ai Comunităţii.

  Catherine Stihler (PSE), în scris − Multilingvismul este un mare avantaj al Parlamentului European. Ca singurul parlament din lume care dispune de traducere simultană în 23 de limbi diferite, ar trebui să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a menţine acest aspect unic al activităţii noastre. Toţi cetăţenii UE ar trebui să poată citi despre activitatea instituţiilor Uniunii Europene în propria lor limbă, iar statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a oferi tuturor cetăţenilor UE posibilitatea de a vorbi alte limbi ale Uniunii Europene.

  Andrzej Jan Szejna (PSE), în scris – (PL) Sunt categoric în favoarea multilingvismului Uniunii Europene. Multilingvismul Europei evidenţiază pluralismul său cultural, care este o dovadă a unicităţii acesteia. Competenţele lingvistice ale cetăţenilor unei Europe unite ar trebui să se extindă în mod constant. Multilingvismul este un element esenţial al integrării europene, permiţându-le cetăţenilor UE să îşi aleagă în mod liber locul de reşedinţă şi locul în care să lucreze. În acelaşi timp, este necesar să se evidenţieze importanţa limbii materne, ca mijloc cu ajutorul căruia se dobândesc o educaţie şi calificări profesionale adecvate.

Ar trebui să acordăm o atenţie specială necesităţii permanente de a spori competenţa profesorilor de limbi străine şi de a introduce noi metode de predare. Raportorul pune accentul pe importanţa acordării de sprijin pentru învăţarea limbilor străine cetăţenilor care doresc să înveţe pe cont propriu, luând notă în acelaşi timp de importanţa achiziţiei limbilor străine de către persoanele în vârstă. Precum raportorul, cred că este esenţial să oferim ajutor permanent cetăţenilor pentru învăţarea limbilor străine, iar o atenţie specială trebuie acordată cetăţenilor aflaţi în situaţii dezavantajoase. Cred că învăţarea limbilor va combate discriminarea şi va sprijini integrarea regiunilor unei Europe unite.

Sprijin pe deplin cerinţele Parlamentului European în ceea ce priveşte multilingvismul Europei.

  Anna Záborská (PPE-DE), în scris – (SK) Rezoluţia privind multilingvismul este un avantaj pentru Europa şi un important pas spre o Europă educată, întrucât insistă ca limbile oficiale ale UE să fie recunoscute ca având valoare egală în toate sferele vieţii publice. Cred cu fermitate că diversitatea lingvistică a Europei reprezintă un avantaj cultural major. Ar fi greşit ca UE să se limiteze la doar o limbă.

Rezoluţia menţionează importanţa multilingvismului, care se aplică nu doar sferelor economice şi sociale, ci şi realizărilor culturale şi ştiinţifice şi promovării acestora, şi importanţa traducerilor literare şi tehnice pentru dezvoltarea pe termen lung a Uniunii Europene.

Nu în ultimul rând, limbile joacă un rol important în formarea şi consolidarea identităţii.

Multilingvismul este un domeniu cu ramificaţii vaste. Are un impact enorm asupra vieţilor cetăţenilor europeni. Statele membre sunt stimulate să integreze multilingvismul nu doar în educaţie, ci şi în toate politicile viitoare.

Apreciez faptul că rezoluţia sprijină studiul unei a doua limbi oficiale a UE de către oficialii care intră în contact cu cetăţenii din alte state membre prin natura activităţii lor.

Rolul instituţiilor UE este decisiv pentru asigurarea respectării principiilor egalităţii lingvistice, atât în relaţiile dintre statele membre şi în cadrul fiecărei instituţii UE, cât şi în relaţiile dintre cetăţenii UE şi instituţiile naţionale, organismele comunitare şi instituţiile internaţionale.

Am susţinut rezoluţia, îl felicit pe domnul raportor şi sunt mândră că am fost prima deputată slovacă ce a lansat o discuţie privind multilingvismul într-un cadru instituţional printr-o declaraţie scrisă.

- Raport: Lambert van Nistelrooij (A6-0083/2009)

  Edite Estrela (PSE), în scris – (PT) Am votat în favoarea raportului van Nistelrooij, ţinând seama de importanţa coeziunii teritoriale în a asigura că Uniunea Europeană continuă să urmeze o cale de dezvoltare durabilă şi armonioasă, transformându-şi tot mai mult coeziunea teritorială şi diversitatea într-un avantaj.

Cartea verde reprezintă un important pas înainte în dezvoltarea coeziunii teritoriale şi a responsabilităţilor comune ale Uniunii. De asemenea, încurajează o dezbatere extinsă pe acest subiect între instituţiile europene, autorităţile naţionale şi regionale, partenerii economici şi sociali şi alţi actori implicaţi în integrarea europeană şi dezvoltarea teritorială.

Cele mai bune aspecte sunt valoarea atribuită potenţialului teritoriului european şi diversităţii sale, precum şi celor trei concepte-cheie pentru o dezvoltare mai echilibrată şi mai armonioasă în fiecare regiune: reducerea efectelor negative asociate cu diferenţele de densitate; conectarea între teritorii pentru a învinge distanţa; şi cooperarea pentru a învinge diviziunile.

  Emanuel Jardim Fernandes (PSE), în scris – (PT) Îl felicit pe dl van Nistelrooij pentru raportul său şi, în special, pentru deschiderea de care a dat dovadă în a accepta diferitele amendamente prezentate cu privire la proiectul său de raport.

Susţin pe deplin acest raport.

Sunt total de acord cu asocierea dezbaterii privind coeziunea teritorială la dezbaterea privind viitorul politicii de coeziune a Uniunii Europene, având în vedere că reforma celei din urmă trebuie să integreze concluziile celei dintâi.

Sunt de acord cu evaluarea Cărţii verzi din cadrul raportului şi cu analiza conceptului de coeziune teritorială şi aprob recomandările pentru viitorul coeziunii teritoriale, în special în ceea ce priveşte:

- definiţia coeziunii teritoriale;

- publicarea unei Cărţi albe privind coeziunea teritorială;

- consolidarea obiectivului de cooperare teritorială europeană;

- integrarea coeziunii teritoriale în dezvoltarea viitoare a tuturor politicilor comunitare;

- elaborarea unor indicatori calitativi suplimentari;

- măsurarea impactului teritorial al politicilor comunitare sectoriale şi propunerea unor moduri de a crea sinergii între politicile teritoriale şi sectoriale;

- dezvoltarea unei strategii europene cuprinzătoare pentru regiuni cu caracteristici geografice specifice;

- instituirea unui sistem mai cuprinzător de asistenţă graduală de tranziţie acordată regiunilor aflate în tranziţie; şi

- dezvoltarea unei guvernări teritoriale la mai multe niveluri.

Prin urmare, am acordat un vot favorabil.

  Hélène Goudin şi Nils Lundgren (IND/DEM), în scris − (SV) În raportul său, raportorul scris că politica de coeziune este una dintre investiţiile cele mai de succes ale UE. Aceasta este o concluzie uluitoare, în special pentru că, anul trecut, în luna noiembrie, Curtea Europeană de Conturi a confirmat că un procent de 11% din cele 42 de miliarde EUR care au fost aprobate în 2007 în cadrul politicii de coeziune a UE nu ar fi trebuit plătit.

Raportorul pare să cunoască acest detaliu şi, la punctul 17, îi îndeamnă pe cei implicaţi în dezbaterea privind coeziunea teritorială să evite toate trimiterile la implicaţiile bugetare şi financiare ale politicii propuse: cu alte cuvinte, subiectul e închis.

Politica de coeziune a UE este concepută în mod eronat. Dintr-o perspectivă socioeconomică, în care trebuie să se ţină seama de banii contribuabililor, nu este decât un dezastru total. În mod firesc, partidul June List a votat împotriva acestui raport în ansamblul său.

  Pedro Guerreiro (GUE/NGL), în scris – (PT) Ce înseamnă respingerea de către Parlamentul European a propunerilor noastre de rezoluţie privind viitorul politicii de coeziune a UE? Aceste propuneri au subliniat că:

- politica structurală trebuie să aibă, ca obiectiv primar şi principal, promovarea unei convergenţe reale, acţionând ca un instrument de redistribuire către ţările şi regiunile cele mai puţin dezvoltate din Uniunea Europeană;

- obiectivul de reducere a decalajului regiunilor celor mai puţin favorizate nu trebuie să fie pe plan secund faţă de coeziunea teritorială;

- trebuie să se găsească noi resurse financiare comunitare pentru noi priorităţi, cu atât mai mult cu cât resursele financiare comunitare curente sunt insuficiente pentru a satisface nevoile convergenţei reale;

- este necesar să se crească bugetul Comunităţii pentru a promova coeziunea economică şi socială la nivelul UE;

- gestionarea terenurilor şi planificarea funciară intră în responsabilitatea fiecărui stat membru;

- trebuie să se adopte măsuri pentru a se anula aşa-numitul efect statistic;

- competitivitatea nu trebuie să fie un substitut pentru convergenţă în statele membre şi regiunile care înregistrează un decalaj în dezvoltarea socioeconomică, iar politica de coeziune şi resursele financiare asociate nu trebuie să se subordoneze concurenţei şi liberalizării recomandate prin Strategia de la Lisabona.

Un posibil răspuns ar putea fi că, cel puţin, politica de coeziune proclamată este de fapt în pericol …

  James Nicholson (PPE-DE), în scris − Conceptul de coeziune teritorială este acum recunoscut ca un obiectiv-cheie al Uniunii alături de coeziunea socială şi economică.

Coeziunea teritorială vizează în esenţă realizarea unei dezvoltări echilibrate în Uniunea Europeană şi, în acest context, ar trebui să constituie un obiectiv central al tuturor politicilor comunitare. Acest raport subliniază faptul că coeziunea teritorială va fi în special relevantă pentru zonele dezavantajate din punct de vedere geografic, cum ar fi regiunile muntoase şi insulele.

Comisia trebuie acum să conceapă un pachet legislativ care să schiţeze dispoziţii şi acţiuni politice concrete cu privire la coeziunea teritorială în scopul de a o realiza.

  Luís Queiró (PPE-DE), în scris – (PT) Dezbaterea cu privire la coeziunea teritorială este mai mult decât o dezbatere privind bugetul sau o dezbatere privind politicile comunitare; este o dezbatere privind principiile directoare ale unuia dintre conceptele fondatoare şi fundamentale ale ideii de Europa, aşa cum o concepem noi. Evaluarea politicii de coeziune şi căutarea celor mai adecvate soluţii într-o Europă extinsă la 27 de membri, care trece acum printr-o criză economică, merită astfel aprobarea şi aprecierea noastră. Cu toate acestea, nu înseamnă că suntem de acord sau apreciem întregul conţinut al cărţii verzi.

Ţinând seama de criteriile pe care le preţuim, cele trei concepte-cheie ale acestei evaluări sunt corecte, şi anume: reducerea efectelor negative asociate cu diferenţele la nivelul densităţii populaţiei; conectarea teritoriilor pentru a învinge distanţa; şi cooperarea pentru a învinge diviziunile. Cu toate acestea, având în vedere natura precisă a mizei, nivelul de ajutor structural nu poate fi în funcţie de numărul de locuitori acoperit; dimpotrivă. Ideea de coeziune teritorială trebuie să se bazeze ea însăşi pe ideea de a transforma o zonă pe care oamenii o abandonează într-una atractivă şi viabilă. Acesta este unul dintre obiectivele noastre, care trebuie urmat în mod categoric.

Ideea coeziunii este în fond o idee a solidarităţii care ne uneşte pe toţi şi de ale cărei avantaje putem beneficia cu toţii.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat împotriva raportului dlui van Nistelrooij referitor la Cartea verde privind coeziunea teritorială şi stadiul dezbaterilor referitoare la viitoarea reformă a politicii de coeziune.

Motivele pentru care dezaprob raportul derivă dintr-o viziune diferită asupra coeziunii teritoriale, de aceea simt că nu pot susţine consideraţiile raportorului.

  Catherine Stihler (PSE), în scris − Sunt de acord cu raportorul că trebuie să definim mai clar principiul coeziunii teritoriale.

- Raport: Oldřich Vlasák (A6-0031/2009)

  Filip Kaczmarek (PPE-DE), în scris – (PL) Am votat în favoarea raportului dlui Vlasák referitor la dimensiunea urbană a politicii de coeziune în noua perioadă de programare. Locuiesc în Poznań, capitala regională a Wielkopolska. Observ efectele pozitive ale dezvoltării oraşului asupra întregii regiuni aproape în fiecare zi. Mi-aş asuma riscul şi aş spune că sinergia mult aşteptată dintre dezvoltarea urbană şi cea regională s-a produs.

Dezvoltarea urbană nu are nimic de-a face cu centralismul local. Cei care sunt împotriva dezvoltării oraşelor mari sunt adesea inconştienţi de importanţa oraşelor respective pentru regiunile în care sunt situate. Datorită naturii lor, unele funcţii ale marilor centre urbane nu pot fi transferate zonelor rurale. Persoanele care administrează oraşele au o responsabilitate specială. Atribuţiile pe care le au în ceea ce priveşte planificarea, amenajarea teritoriului, dialogul social, cultura şi educaţia, şi crearea unor locuri de muncă durabile, bazate pe o cunoaştere sunt toate extrem de complexe. Unele dintre aceste atribuţii implică o colaborare strânsă cu administraţiile locale de la alte niveluri.

De asemenea, este important ca dimensiunea urbană a politicii de coeziune să nu intre în concurenţă cu dezvoltarea rurală, ci să o completeze. Atât zonele rurale, cât şi zonele urbane pot şi ar trebui să se dezvolte, ambele procese fiind susţinute de Uniunea Europeană.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat împotriva raportului întocmit de dl Vlasák referitor la dimensiunea urbană a politicii de coeziune în noua perioadă de programare.

Deşi înţeleg importanţa dezvoltării urbane durabile, consider că va fi dificil de realizat fără o definiţie comună a „zonelor urbane”.

  Brian Simpson (PSE), în scris − Sprijin acest raport şi aş profita de această ocazie pentru a întări opinia conform căreia trebuie să existe o abordare integrată a politicii de coeziune.

Cu toate acestea, această integrare ar trebui să fie un instrument care aduce beneficii, nu o măsură care ar putea fi restrictivă, iar acest element trebuie monitorizat cu atenţie.

Coeziunea urbană este esenţială pentru realizarea unui progres economic şi social durabil. În acest sens, aş sublinia că rolul transportului şi al asigurării unei infrastructuri moderne de transport este esenţial în realizarea politicii de coeziune în zonele urbane.

  Catherine Stihler (PSE), în scris − Trebuie să se acorde o mai mare prioritate dimensiunii urbane a politicii de coeziune.

- Raport: Miroslav Mikolášik (A6-0108/2009)

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Am votat împotriva raportului dlui Mikolášik referitor la punerea în aplicare a Regulamentului privind fondurile structurale 2007-2013: rezultatele negocierilor privind strategiile naţionale din domeniul politicii de coeziune şi programele operaţionale.

  Catherine Stihler (PSE), în scris − Este necesar să se monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a Regulamentului privind fondurile structurale 2007-2013 pentru a se asigura utilizarea corespunzătoare a banilor contribuabilului şi pentru ca noi să putem evalua în mod adecvat programele de după 2013.

- Raport: Zsolt László Becsey (A6-0041/2009)

  Adam Bielan (UEN), în scris – (PL) Întreprinderile mici joacă un rol important în crearea de locuri de muncă în Europa şi noi ar trebui să le facilităm desfăşurarea activităţii. Aş dori să subliniez că sprijin toate iniţiativele care vizează promovarea întreprinderilor mici în UE şi sprijinirea persoanelor care doresc să desfăşoare o activitate independentă.

Am aprobat raportul Becsey deoarece evaluează în mod favorabil iniţiativa de dezvoltare a microcreditelor în Europa.

  Šarūnas Birutis (ALDE), în scris – (LT) O iniţiativă europeană reuşită de dezvoltare a microcreditelor ar putea ajuta în mod fundamental la realizarea creşterii şi a obiectivelor de ocupare a forţei de muncă stabilite în Strategia de la Lisabona reînnoită şi la crearea unei economii europene moderne, creative şi dinamice. Întreprinderile mici sunt o sursă esenţială de creştere, de locuri de muncă, de aptitudini de afaceri, de inovaţie şi coeziune în UE. În primul rând, microcreditele pot susţine una dintre cele patru priorităţi ale Strategiei de la Lisabona: şi anume, oferirea de oportunităţi de afaceri prin acordarea de sprijin oamenilor în vederea (re)integrării sociale şi economice a acestora şi prin asigurarea de locuri de muncă. Se poate considera că Strategia de la Lisabona este cu adevărat o reuşită doar dacă nivelul de ocupare a forţei de muncă creşte în mod semnificativ. Elaborarea unei iniţiative europene în domeniul microcreditelor ar trebui să fie modernă, să acorde cea mai mare atenţie grupurilor care au obiective clare şi care până în prezent nu au primit suficientă atenţie.

  Małgorzata Handzlik (PPE-DE), în scris – (PL) Succesul microcreditelor în reducerea sărăciei în ţările în curs de dezvoltare, mai ales în Asia de Sud şi America Latină, nu a cuprins încă Uniunea Europeană. Cu toate acestea, nevoia de microcredite este imensă, mai ales în rândul persoanelor care nu pot contracta împrumuturi în sectorul bancar tradiţional. Microcreditele ca afacere diferă de activitatea bancară tradiţională. Acestea se acordă nu doar pe baze financiare şi nu doar pentru profit, ci şi favorizează coeziunea prin încercarea de a integra oameni care se află în circumstanţe nefavorabile şi doresc să înfiinţeze o microîntreprindere.

Un succes al iniţiativei europene privind microcreditele ar putea contribui la realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona reînnoite pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă şi la crearea unei economii europene inovative, creative şi dinamice. În special, microcreditele pot contribui la punerea în aplicare a priorităţii de eliberare a potenţialului economic prin sprijinirea integrării sau a reintegrării sociale şi economice a oamenilor prin activităţi independente.

De aceea sprijin propunerea raportorului, care ne solicită să adoptăm cadre instituţionale, juridice şi comerciale corespunzătoare, la nivel naţional, în scopul de a asigura un mediu mai favorabil pentru dezvoltarea microcreditelor şi a stabili un cadru european armonizat pentru instituţiile de microfinanţare nebancare.

  Bogusław Liberadzki (PSE) , în scris – (PL) Am votat pentru adoptarea raportului conţinând recomandări către Comisie privind o iniţiativă europeană de dezvoltare a microcreditelor în sprijinul creşterii şi ocupării forţei de muncă. Sunt de acord cu raportorul că întreprinderile mici constituie o sursă esenţială de creştere, ocupare a forţei de muncă, aptitudini antreprenoriale, inovare şi coeziune în UE.

Ar trebui să subliniem faptul că microcreditele sunt acordate adesea nu doar din motive economice şi nu doar pentru profit, ci şi din motive de coeziune prin încercarea de (re)integrare a persoanelor dezavantajate în societate.

Susţin adoptarea raportului. Având în vedere faptul că microcreditele pot contribui la deblocarea potenţialului de afaceri prin susţinerea persoanelor în desfăşurarea unor activităţi independente, cred că această metodă trebuie introdusă în Uniunea Europeană.

  Jamila Madeira (PSE), în scris – (PT) Acest raport este extrem de important în contextul eforturilor pe care le depune UE în ceea ce priveşte politica de coeziune şi politica de cooperare şi dezvoltare.

Această opinie a fost de asemenea larg susţinută prin Declaraţia scrisă P6_TA(2008)0199 a Parlamentului European, adoptată la 8 mai 2008, iar eu am avut onoarea de a mă număra printre primii semnatari ai acesteia.

Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport, întrucât orice tip de investiţie şi expansiune în acest domeniu este vital şi urgent, în special în contextul prezent al crizei economice şi financiare. În consecinţă, acţiunile specifice şi prompte în scopul creşterii credibilităţii şi coerenţei sistemului reprezintă acum obiectivul Comisiei Europene şi al Consiliului.

  David Martin (PSE), în scris − Până în prezent, succesul sistemelor de microcredit în reducerea sărăciei în ţările în curs de dezvoltare nu a fost tradus în contextul UE. Susţin acest raport deoarece succesul iniţiativei europene privind microcreditele ar putea contribui în mod semnificativ la realizarea obiectivelor Strategiei revizuite de la Lisabona, întrucât întreprinderile mici constituie o sursă esenţială de creştere, de ocupare a forţei de muncă, aptitudini antreprenoriale, inovare şi coeziune în UE.

  Alexandru Nazare (PPE-DE), în scris − (RO) În prezent, discuţiile privind măsurile de relansare a creditării sunt la ordinea zilei. În contextul crizei mondiale, şi mai ales în ţări precum România, care negociază în prezent împrumuturi din partea unor instituţii financiare internaţionale, este esenţial ca băncile să îşi recapete funcţia principală, aceea de a acorda din nou credite populaţiei.

Consider că raportul dlui Becsey este inovativ, pentru că readuce această problemă pe masa de discuţii, însă dintr-o perspectivă nouă, mergând dincolo de sistemul bancar pentru a identifica soluţii pentru actualul blocaj financiar.

Abordând tema microcreditelor, raportul se adresează acelor grupuri dezavantajate din societate - precum minorităţile, comunitate romă, locuitorii din zonele rurale - care au un potenţial nevalorificat şi vor să pună bazele unei mici afaceri, dar nu pot pentru că nu sunt eligibile pentru a obţine un împrumut de la o instituţie bancară. Alternativele pe care le au la dispoziţie aceşti oameni sunt puţine.

De aceea, consider oportună propunerea dlui Becsey de înfiinţare a unui fond comunitar care să promoveze microcreditele pentru persoanele şi întreprinderile fără acces direct la împrumuturile bancare şi să crească gradul de informare cu privire la aceste instrumente de finanţare.

  Luca Romagnoli (NI), în scris – (IT) Doresc să mă abţin de la votarea raportului dlui Becsey privind o iniţiativă europeană de dezvoltare a microcreditelor în sprijinul creşterii şi ocupării forţei de muncă.

Sunt de acord cu anumite puncte din raport, dar sunt categoric împotriva altor puncte şi, astfel, nu pot susţine pe deplin textul prezentat, de unde rezultă abţinerea mea.

  Catherine Stihler (PSE), în scris − Sistemele de microcredit pot ajuta multe dintre persoanele cele mai dezavantajate din lume să iasă din sărăcia absolută, mai ales femeile. Instituţiile Uniunii Europene şi statele membre ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a susţine aceste sisteme.