Preşedintele- Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de domnul Stavros Lambrinidis, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, privind o propunere de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului privind consolidarea securităţii şi a libertăţilor fundamentale în reţeaua internet [2008-2160(INI)] (A6-0103/2009).

  Stavros Lambrinidis, raportor - (EL)Domnule preşedinte, trăim într-o epocă în care toată lumea - guverne, companii private şi chiar răufăcătorii - caută să aibă un maximum de acces la datele noastre electronice, la viaţa noastră privată.

Internetul în special oferă detalii despre viaţa noastră privată, lucru inimaginabil în urmă cu câţiva ani. În acelaşi timp, este clar că acesta ne înlesneşte exercitarea drepturilor fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea de acţiune politică, libertatea de cunoaştere şi educaţie şi libertatea de asociere.

Dar este mai puţin clar că riscăm ca înseşi aceste libertăţi să ne fie încălcate drept urmare a folosirii internetului, prin supravegherea secretă din partea guvernelor, a companiilor private şi chiar a răufăcătorilor a ceea ce facem sau căutăm pe internet. Este deci şi mai puţin clar cum putem atinge un echilibru în acest domeniu, cum putem reglementa internetul astfel încât să profităm de avantajele pe care acesta le oferă, limitând în acelaşi timp pericolele sale evidente.

Raportul meu va încerca să răspundă la aceste întrebări. Între altele:

- în primul rând, acesta solicită o iniţiativă europeană pentru elaborarea unei carte universale a drepturilor pe internet;

- în al doilea rând, acesta semnalează nevoia unei lupte eficace, dar proporţionale, împotriva formelor noi sau vechi de criminalitate informatică, cum ar fi furtul de identitate şi protecţia drepturilor de proprietate intelectuală, scoţând în evidenţă în acelaşi timp faptul că legislaţia nu trebuie să aibă drept rezultat supravegherea sistematică a tuturor cetăţenilor, suspecţi sau nu, pe bună dreptate sau nu, deoarece aceasta ar constitui o violare gravă a vieţii private a acestora;

- în al treilea rând, în ceea ce priveşte dreptul de acces la internet al cetăţenilor, raportul invită guvernele să asigure accesul la internet pentru cetăţenii cei mai săraci din regiunile cele mai izolate;

- în al patrulea rând, raportul subliniază faptul că analfabetismul informatic va fi noul analfabetism al secolului XXI, echivalent cu incapacitatea de a citi sau a scrie în secolul XX şi că, în consecinţă, accesul la internet este un drept fundamental, echivalent cu dreptul la şcolarizare;

- în al cincilea rând, raportul solicită măsuri de limitare a consimţământului din partea utilizatorilor, o problemă majoră pe care o voi dezbate în continuare.

Problema consimţământului este extrem de complicată şi dacă nu o rezolvăm acum, o să ne lovim mereu de ea. Permiteţi-mi să vă dau un exemplu: în urmă cu câteva decenii, nimeni nu ştia ce ziar citesc; numai familia mea ştia acest lucru şi poate câţiva dintre prietenii mei. De aceea - şi acest lucru este adevărat în special în timpul unei dictaturi - serviciile secrete au încercat să îmi afle preferinţele, ca să îmi poată întocmi un dosar. Ca să poată spună că dl Lambrinidis citeşte un ziar sau altul, deci este comunist sau pro-american. Astăzi, de fiecare dată când citesc un ziar, las o urmă. Asta înseamnă că firme private pot să realizeze „dosare” similare, pot să-mi creeze un profil care să conţină lucrurile în care cred, obiceiurile mele alimentare şi chiar starea mea de sănătate. Faptul că vizitez aceste website-uri înseamnă că îmi dau consimţământul ca societatea în care trăiesc să regreseze cu 40 de ani?

Trebuie să adoptăm urgent legi raţionale, care să realizeze un echilibru între combaterea delictelor şi protejarea drepturilor în această epocă electronică. Acest echilibru pare dificil de atins, dar nu este de fapt aşa. Este realizabil. Trebuie să încetăm să ne comportăm ca şi cum ciberspaţiul nu ar face parte din viaţa noastră cotidiană, ca şi cum ar fi ceva separat. Aceasta este viaţa noastră. Asta înseamnă că toate drepturile şi limitele care se aplică poliţiei şi companiilor private pe internet trebuie să se aplice şi în afara acestuia, altfel riscăm să abolim libertăţile de dragul securităţii şi, în cele din urmă, să nu avem nici libertăţi şi nici o siguranţă reală.

În încheiere, aş dori să mulţumesc călduros raportorilor alternativi din toate grupurile politice prezenţi astăzi în sală pentru sprijinul lor considerabil. Mulţumirile mele tuturor deputaţilor europeni din Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne pentru sprijinul unanim pe care acest raport l-a primit din partea tuturor partidelor. Aştept cu nerăbdare ca acesta să fie aprobat în plen.

  Ján Figel, membru al Comisiei - Domnule preşedinte, aş dori să mulţumesc Parlamentului, în general, şi în special domnului Stavros Lambrinidis, pentru acest raport deosebit de important, care oferă o contribuţie foarte oportună la promovarea libertăţilor fundamentale şi a securităţii pe internet.

În timp ce internetul capătă din ce în ce mai multă greutate în societăţile şi economiile moderne, având un impact asupra multor domenii din viaţa noastră, ritmul uimitor de dezvoltare tehnologică aduce în acelaşi timp provocări semnificative, cărora trebuie să le răspundem corespunzător dacă vrem să beneficiem pe deplin de oportunităţile oferite de internet şi de societatea informaţională.

Împărtăşim în special preocupările domnului Lambrinidis cu privire la protecţia datelor personale, o problemă de cea mai mare relevanţă pentru utilizatorii de internet. Aş dori să vă asigur de angajamentul continuu al Comisiei pentru consolidarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi, în special, pentru asigurarea unui nivel crescut de protecţie a confidenţialităţii şi a datelor personale, atât pe internet, cât şi în alte contexte.

Cred cu tărie că urmărirea unei protecţii adecvate a confidenţialităţii nu contravine nevoii de a garanta o mai mare siguranţă. Într-adevăr, aceste două obiective pot şi trebuie să fie urmărite în sinergie.

Stabilitatea şi securitatea internetului au fost priorităţile noastre la Reuniunea mondială la nivel înalt asupra societăţii informaţionale din 2005 şi continuăm în urmărirea acestor obiective. Aceste chestiuni vor fi prezentate în curând printr-o nouă strategie pentru protecţia infrastructurilor critice de informaţie şi pentru sporirea gradului de pregătire al Europei împotriva atacurilor informatice şi a întreruperilor în funcţionarea sistemelor informatice la scară largă. Această strategie include un plan de acţiune care trasează principiile şi orientările pentru stabilitatea şi rezistenţa internetului. -

Cooperarea strategică cu statele terţe va fi dezvoltată în cadrul strategiei, în special prin dialoguri în cadrul societăţii informaţionale, ca metodă de atingere a unui consens global în acest domeniu. În acelaşi timp, Comisia este convinsă că este necesar să asigurăm respectarea libertăţilor fundamentale pe internet, de exemplu libertatea de exprimare.

Din nou, aceste două scopuri nu se exclud reciproc. Raportul dumneavoastră dezvoltă posibilitatea de a lucra la standarde globale, la protecţia datelor şi la libertatea de exprimare. Comisia participă la conferinţele internaţionale anuale ale comisarilor însărcinaţi cu protecţia datelor şi urmăreşte activităţile continue desfăşurate în vederea elaborării unor eventualele standarde internaţionale viitoare în materie de protecţie a confidenţialităţii şi a datelor personale. Suntem devotaţi promovării standardelor înalte de protecţie de care cetăţenii UE se bucură în prezent.

În ceea ce priveşte libertatea de exprimare, Comisia va continua să promoveze acest drept fundamental în forumurile internaţionale. O nouă legislaţie în acest domeniu nu este considerată pentru moment cea mai bună opţiune. Avem deja câteva instrumente legislative internaţionale cu caracter obligatoriu în acest domeniu. În acest moment, consider că este util să începem să ne gândim serios la moduri adecvate de aplicare a legislaţiei existente. Este vorba deci despre punerea în aplicare. De asemenea, această reflecţie ar trebui să includă şi să ajute actorii comerciali mondiali să-şi definească mai bine rolurile şi responsabilităţile în promovarea şi consolidarea libertăţii fundamentale de exprimare în mediul universal online al internetului.

Aş dori să închei printr-un comentariu general. Consider că ar trebui să abordăm provocările serioase pe care acest raport le scoate la lumină şi să ne asigurăm că exercitarea concretă a drepturilor şi libertăţilor nu este îngrădită în mod nejustificat pe internet.

De exemplu, un element esenţial din strategia Comisiei pentru o societate informaţională sigură a fost, începând din 2006, preocuparea de a avea o abordare holistică, asigurând coordonarea între părţile implicate, dar recunoscând în acelaşi timp că fiecare dintre acestea are de îndeplinit roluri şi responsabilităţi specifice. Fiecare dintre noi are responsabilitatea de a se asigura că acţiunile noastre pe internet nu limitează în mod nejustificat - şi, dacă este posibil, că acestea chiar promovează - siguranţa celorlalţi în acest mediu.

De aceea, în spiritul cooperării, Comisia sprijină acest raport şi îl consideră binevenit.

  Manolis Mavrommatis, raportor pentru avizul Comisiei pentru cultură şi educaţie - (EL)Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, în primul rând aş dori să-i mulţumesc raportorului, domnul Stavros Lambrinidis, pentru raportul important pe care l-a elaborat şi pentru obiectivul său de protecţie a datelor personale, principiu pe care cei mai mulţi dintre noi, inclusiv eu, îl respectăm.

Ca raportor pentru aviz din partea Comisiei pentru cultură şi educaţie, consider că internetul este o platformă de excepţie pentru difuzarea culturii şi a cunoştinţelor; subliniez acest lucru pentru a felicita şi a mulţumi onorabililor mei prieteni din Comisia pentru cultură care au votat în favoarea avizului meu.

De exemplu, arhivele digitale ale muzeelor, cărţile electronice, muzica şi materialele audiovizuale pot fi accesate de către oameni din toate colţurile lumii. Cu toate acestea, din păcate, în vasta lume a ciberspaţiului, materialele culturale nu se bucură de o protecţie adecvată. Pirateria este mai degrabă o regulă decât o excepţie, iar autorii pierd de pe urma distribuirii ilegale a proprietăţii lor intelectuale. Cu alte cuvinte, poeţii, textierii, compozitorii, producătorii şi toţi cei ce lucrează într-un domeniu ce ţine de creaţie.

Există trei lucruri care facilitează răspândirea pirateriei: facilităţile tehnologice şi costul scăzut al copierii, condiţiile economice precare şi extinderea accesului la internet.

Amendamentul 4 restabileşte recomandarea Comisiei pentru cultură pentru un echilibru corect între drepturile şi libertăţile tuturor părţilor implicate şi pentru ca toate drepturile fundamentale ale persoanelor, bazate pe Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, să fie apărate şi protejate în cadrul folosirii pe scară largă a internetului.

De aceea sprijinim acest amendament, care reiterează faptul că drepturile fundamentale sunt de importanţă egală şi că toate drepturile trebuie protejate în acelaşi fel.

  Nicolae Vlad Popa, în numele Grupului PPE-DE – Acest raport este produsul colaborării dintre membrii acestui for. De aceea, vreau să mulţumesc colegilor mei, şi în special dlui Lambrinidis, dar şi dnei Gacek, şi dlui Alvaro, şi dnei Segelström, şi dlui Mavrommatis, cu care am avut plăcerea să conlucrez, mai mult ca raportor alternativ.

Consider că raportul acoperă principalele teme de interes privind consolidarea securităţii şi a drepturilor fundamentale ale omului pe internet, referindu-se la protejarea drepturilor stipulate prin reglementările specifice în vigoare, în dimensiunea lor digitală, precum şi la recunoaşterea şi dezvoltarea noilor principii ale guvernării internetului.

Textul păstrează un bun echilibru între protecţia libertăţii de exprimare şi a vieţii private şi necesitatea continuării luptei împotriva infracţionalităţii informaţionale – cybercrime – punctând şi problema importantă a supravegherii excesive a activităţilor pe internet, ce poate degenera într-o nouă formă de cenzură.

Sunt tratate chestiunile privind dimensiunea educativă a internetului, e-learning, definirea identităţii digitale, precum şi recunoaşterea dreptului utilizatorului asupra conţinutului postat de acesta pe internet şi protejarea datelor cu caracter personal, în sensul acordării posibilităţii de a şterge definitiv propriul conţinut postat.

Acestea sunt subiecte sensibile în contextul actual, în care reţelele sociale sunt din ce în ce mai populate de tineri, şi nu numai. De aceea, i-am îndemnat pe colegii mei să voteze acest raport cu toată convingerea.

  Inger Segelström, în numele Grupului PSE - (SV) Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a-i mulţumi domnului Lambrinidis şi tuturor membrilor Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne care au făcut din acest raport unul atât de constructiv şi bine gândit. Aş dori de asemenea să mulţumesc pentru sprijinul primit pentru amendamentele pe care le-am propus. Acesta este un sprijin acordat în special consolidării drepturilor utilizatorilor şi consumatorilor.

Capitolul despre aplicaţiile tehnologiei - de exemplu, monitorizarea traficului pe internet - este foarte important. Este bine că acum Parlamentul European declară vehement că drepturile omului şi viaţa privată a cetăţenilor sunt prioritare.

Raportul precizează clar că traficul pe internet poate fi monitorizat numai dacă există o suspiciune cu privire la un delict sau în cadrul unei proceduri legale ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti. Aceasta va constitui o bază importantă pentru monitorizarea drepturilor civile. Acest raport introduce măsurile necesare exact la timp.

Sunt surprinsă de amendamentele propuse de către Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi al Democraţilor Europeni, precum şi de către Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Propunerile lor slăbesc drepturile civile şi caracterul privat al vieţii cetăţenilor. Aceştia nu au avut o privire critică asupra a ceea ce progresul tehnic poate aduce dacă nu suntem atenţi.

Bineînţeles, delictele pe internet şi delictele care exploatează copiii şi tinerii trebuie combătute. Cu toate acestea, problema centrală în acest context este, de exemplu, faptul că guvernul suedez conservator a adoptat aşa-numita lege FRA, o lege care promovează verificarea cetăţenilor care nu sunt infractori şi care nu au comis nici un delict, pe câtă vreme cetăţenii sunt cei care ar trebui să ne verifice pe noi. Raportul reprezintă o critică severă a guvernului suedez conservator, care a sfidat toate criticile şi a introdus legea FRA în Suedia. Autorităţile suedeze au acum dreptul să monitorizeze traficul pe internet fără să existe vreo suspiciune cu privire la un delict sau la un risc pentru siguranţa indivizilor sau a societăţii.

În urma deciziei de mâine, presupun că guvernul suedez va reveni asupra abordării sale şi se va asigura că legea va fi schimbată. Altfel, se va găsi în opoziţie cu Parlamentul European şi cu reprezentanţii aleşi ai celor 27 de state ale UE.

  Alexander Alvaro, în numele Grupului ALDE-(DE) Domnule preşedinte, aş dori să încep prin a-i mulţumi domnului Lambrinidis pentru treaba bună pe care a făcut-o. Domnia sa i-a implicat pe deplin pe toţi raportorii alternativi în realizarea acestui raport şi a făcut tot ce a putut pentru a ajunge la un compromis.

Prezentul raport, care face referire la importantele chestiuni cu care se confruntă societatea informaţională, este un important pas înainte pentru crearea unui internet care să garanteze atât securitatea cetăţenilor, cât şi libertăţile lor fundamentale. Graniţa dintre libertate şi securitate nu se încheie la frontiera lumii virtuale. În raport, autorul a luat în considerare lupta împotriva criminalităţii informatice, a pornografiei infantile, a furtului de identitate şi a fraudei, precum şi împotriva încălcării drepturilor de autor. Raportorul a încercat să implice agenţia Europol şi demonstrează clar că legile în vigoare în lumea fizică trebuie să se aplice şi lumii virtuale.

În acelaşi timp, domnia sa a reuşit să atingă un echilibru între protecţia drepturilor civile, libertatea de exprimare, protecţia datelor şi dreptul de ştergere completă a datelor de pe internet. Până în prezent, internetul nu uită. Unii dintre noi ne bucurăm că internetul nu exista când aveam 13, 14, 15 sau 16 ani, când am comis nişte păcate ale tinereţii, pe care nu am vrea să le vedem acum pe YouTube sau Facebook.

Raportorul a subliniat necesitatea accesului la informaţie şi, mai ales, a accesului la internet şi a respectării proprietăţii intelectuale. Sunt conştient că, pentru mulţi deputaţi, raportul nu aprofundează îndeajuns problema respectării proprietăţii intelectuale şi a drepturilor de autor. Să ne aplecăm asupra acestei probleme pe baza Directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală şi să scoatem în evidenţă punctele în cauză în cadrul acestei directive.

Acest raport stabileşte clar că cenzura pe internet sau blocarea accesului la reţea, dispoziţii planificate sau aplicate deja în unele state membre în Europa, nu sunt măsuri demne de o societate deschisă ca a noastră şi că Uniunea Europeană nu va urma exemplul statelor totalitare, restricţionând accesul cetăţenilor la informaţie sau oferindu-le numai informaţia pe care ele cred că cetăţenii trebuie să o cunoască.

Sunt încântat că avem un raport echilibrat, care ţine cont de cerinţele societăţii informaţionale, şi aş fi foarte bucuros dacă atât grupul din care fac parte, cât şi alte grupuri ar oferi acestui raport un sprijin cât mai larg mâine, astfel încât să putem dezvolta un internet în interesul societăţii.

  Roberta Angelilli, în numele Grupului UEN-(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, alţi deputaţi au spus deja acest lucru, dar aş dori să repet că internetul nu trebuie criminalizat sau cenzurat, deoarece acesta oferă posibilităţi de comunicare, socializare, informare şi cunoaştere, dar că există totuşi necesitatea de a dezvolta o strategie globală pentru combaterea criminalităţii informatice.

În special, trebuie să protejăm copiii, să educăm şi să informăm părinţii şi profesorii cu privire la noile pericole potenţiale ale internetului. Europa trebuie să fie în stare să acţioneze eficace pentru realizarea acestor obiective şi aş dori să felicit raportorul pentru treaba bună pe care a făcut-o.

Totuşi, în ciuda sancţiunilor şi a nivelului destul de crescut de protecţie prevăzut de legislaţia statelor membre împotriva abuzului online, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile, nivelul de protecţie a copiilor trebuie ridicat şi mai mult, din perspectiva dezvoltării constante a noilor tehnologii, în special a internetului, precum şi a utilizării de noi forme de ademenire online a copiilor de către pedofili.

Din acest motiv, am hotărât să propun un amendament la acest raport, solicitând în mod explicit statelor membre să-şi actualizeze legislaţia cu privire la folosirea internetului de către minori, în special prin introducerea delictului de ademenire, aşa cum este definit acesta în Convenţia din octombrie 2007 a Consiliului Europei privind protecţia copiilor împotriva exploatării şi abuzului sexual.

  Eva-Britt Svensson, în numele Grupului GUE/NGL-(SV) Domnule preşedinte, aş dori să-i mulţumesc foarte mult domnului Lambrinidis pentru că a reuşit în acest raport să respecte siguranţa pe internet, protejând şi respectând în acelaşi timp drepturi fundamentale de nepreţuit. Presupun că protecţia drepturilor noastre fundamentale, aşa cum este abordată în acest raport, va primi de asemenea sprijin când vom lua o decizie cu privire la pachetul telecom. Există o legătură clară între acest raport şi pachetul telecom. Sper că până atunci vom fi cu toţii de acord că este important să protejăm libertăţile civile.

Aşa cum au spus deja mai mulţi deputaţi, internetul a adus posibilităţi sporite pentru libertatea de exprimare. Cetăţenii care în mod normal nu au acces la forumurile de discuţie ale mass-mediei difuzate la scară largă pot provoca discuţii şi pot urmări problemele care îi interesează. Internetul reprezintă o nouă platformă pentru schimbul de opinii de care avem mare nevoie pentru mobilizarea politică. Acesta oferă cetăţenilor posibilităţi sporite de a monitoriza factorii de decizie. Este important ca cetăţenii să aibă posibilitatea de a monitoriza ei înşişi legislatorii şi pe cei care deţin puterea. Internetul a adus mai multă cunoaştere. În special, avem posibilitatea de a comunica şi de a intra în contact cu oameni aparţinând unor culturi diferite, aflaţi în alte părţi ale lumii.

Când discutăm această problemă, este de asemenea important să ne asigurăm că avem o reală libertate de exprimare şi garanţii împotriva cenzurii şi a controlului asupra opiniilor, informaţiilor şi formării de opinie, de exemplu. Drepturile fundamentale ale omului, libertatea de exprimare şi confidenţialitatea sunt elemente importante ale democraţiei şi trebuie protejate şi respectate constant. Internetul este deci un factor important în societatea democratică de astăzi şi aşa trebuie să rămână.

Aş dori deci să votăm împotriva amendamentului 5, care caută să elimine textul „să garanteze faptul că exprimarea unor convingeri politice controversate pe internet nu face obiectul unei urmăriri penale”. Dacă acest amendament este aprobat, acest lucru va fi un pas înapoi pentru democraţie. Cine decide ce înseamnă opinii politice controversate? Este un drept democratic acela de a putea exprima opinii politice diferite.

Dreptul utilizatorilor de internet de a putea şterge definitiv date personale de pe site-uri este de asemenea important. Bineînţeles că trebuie să combatem criminalitatea pe internet, ca pe orice altă activitate criminală, dar acest lucru trebuie făcut într-un cadru legal sigur, în conformitate cu dreptul penal, aşa cum procedăm pentru alte tipuri de delicte.

Criminalitatea informatică împotriva copiilor este o problemă deosebit de serioasă. În acest sens, ne bazăm pe Convenţia Consiliului Europei privind protecţia copiilor împotriva exploatării şi abuzului sexual. Alte grupuri sociale sunt de asemenea afectate. Mă gândesc în special la femeile care au căzut victimă traficului de carne vie. Astăzi, industria sexului foloseşte internetul şi violenţa sexuală îndurată de multe femei şi copii. În acest context, aş dori să le reamintesc colegilor mei deputaţi că pot sprijini o declaraţie scrisă care caută să pună capăt acestei violenţe, şi anume Declaraţia scrisă nr. 94.

În încheiere, aş dori de asemenea să menţionez pericolul constatat cu privire la aşa-numitul război împotriva terorii. Uneori, acesta a dus la restricţii nejustificate impuse de guverne asupra libertăţii de exprimare şi vieţii private a indivizilor. Aceste restricţii au avut drept rezultat un risc crescut pentru siguranţa cetăţenilor. Serviciile de securitate ale mai multor state au făcut schimb de date personale obţinute din monitorizarea internetului. Acest lucru a pus în pericol vieţile oamenilor, de exemplu în cazul în care cineva este forţat să fugă din ţara de origine din cauza persecuţiilor politice. Vă rog să sprijiniţi acest raport mâine.

  Hélène Goudin, în numele Grupului IND/DEM-(SV) Domnule preşedinte, sunt fascinată în fiecare zi de ce instrument fantastic este internetul, dar, oricât ar contesta Uniunea Europeană acest lucru, o reţea mondială de calculatoare nu este o reţea europeană. A crede că un decret de la Bruxelles sau Strasbourg poate schimba această stare de fapt este neverosimil şi foarte departe de realitate. Putem argumenta, pe bună dreptate, că Uniunea Europeană nu este forumul potrivit pentru a rezolva genul de probleme subliniate în acest raport. Permiteţi-mi să vă dau câteva exemple. Raportul compară dreptul de acces la internet cu dreptul la şcolarizare. Este puţin exagerat când ştim că dreptul sau oportunitatea de a merge la şcoală nu este o concluzie de la sine înţeleasă în multe state ale UE.

Protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor pe internet şi echilibrul pe care ar trebui să-l găsim între confidenţialitate şi securitate sunt extrem de importante, dar nici acestea nu sunt probleme care ar trebui rezolvate la nivelul Uniunii Europene. Această problemă este internaţională şi ar trebui rezolvată la nivel internaţional.

O altă problemă importantă pentru mine este partajarea fişierelor. Suntem îndemnaţi aici să aplicăm măsuri penale comune pentru a proteja drepturile de proprietate intelectuală. Cred cu tărie că statele membre sunt cele care ar trebui să decidă ce constituie un delict şi ce consecinţe poate avea acesta, dacă ele există. Este inacceptabil ca Uniunea Europeană să meargă în totalitate pe linia industriei filmului şi a industriei muzicale, în special din perspectiva faptului că încercăm să criminalizăm o întreagă generaţie.

În final, aş dori să spun că orice încercare de legiferare în acest domeniu va fi dificilă, deoarece tehnologia evoluează mult mai rapid decât politica.

  Urszula Gacek (PPE-DE) - Domnule preşedinte, aş dori să-i mulţumesc raportorului pentru că a preluat sugestia mea de a încuraja producătorii de software să ia măsuri suplimentare pentru blocarea accesului la site-uri pornografice sau violente.

Aceasta este o problemă deosebit de importantă pentru părinţi. Este un fapt bine cunoscut că, adesea, copiii noştri au mai multe cunoştinţe de operare a computerului decât noi. Părinţii sunt poate vag conştienţi că pot activa filtre în browserele de internet, dar asta cere un minim de cunoştinţe cu privire la software-ul browserelor, precum şi decizia conştientă de a activa sistemul.

Dacă filtrul ar fi preinstalat automat în poziţia „pornit”, probabil că mult mai mulţi copii - inclusiv cei mai mici, care folosesc din ce în ce mai mult internetul nesupravegheaţi - ar fi protejaţi de pericolul de a da din greşeală peste site-uri care pot avea o influenţă negativă asupra lor. Solicit producătorilor să răspundă sugestiei noastre. Aceştia nu trebuie să vadă această propunere ca pe o obligaţie sau o restricţie, ci mai degrabă ca pe o oportunitate de marketing. Dacă aş avea posibilitatea să aleg între două computere similare şi aş vedea că unul dintre ele are marca „adaptat utilizării de către copii”, confirmând că filtrele au fost preinstalate, ca părinte aş alege acel produs. În timp, părinţii care fac o astfel de alegere vor face din acest lucru un standard pentru industrie. Sper cu adevărat să putem atinge acest obiectiv cu sprijinul industriei.

  Alin Lucian Antochi (PSE) - Astăzi internetul a atins o nouă fază, fiind considerat un instrument indispensabil în domeniul afacerilor, dar şi un forum global de exprimare a diverselor opinii.

Totuşi, această evoluţie a generat poziţii ambivalente. Pe de o parte, internetul continuă să ofere oportunităţi fabuloase, constituindu-se într-un catalizator al dezvoltării educaţionale, culturale, economice şi sociale, iar pe de altă parte, este perceput ca o platformă ce poate fi folosită în vederea promovării unor comportamente violente, ce atentează la libertatea şi securitatea oamenilor.

Mai mult, prin natura sa globală, internetul a devenit şi un pericol la adresa vieţii private, activităţile cetăţenilor pe internet fiind supuse deseori supravegherii de către guverne, autorităţi poliţieneşti, companii, şi chiar de către infractori şi terorişti, degenerând până la furtul de identitate.

În acest context, trebuie identificată acea linie legală care să demarcheze asigurarea securităţii şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor pe internet de o monitorizare nelimitată a acestora din partea diferitelor autorităţi, astfel încât legislaţia să devină eficace, şi nu excesivă, în demersurile de combatere a crimei. De aceea, este necesară definirea unor standarde globale cu privire la protecţia datelor, securităţii şi libertăţii de exprimare, prin intermediul unei cooperări susţinute între operatorii de internet şi utilizatorii acestuia.

De asemenea, este importantă – şi în acest sens îl susţin pe deplin pe raportor – examinarea şi stabilirea limitelor consimţământului solicitat utilizatorului, fie de guverne sau de întreprinderi private, de a renunţa la o parte a vieţii private a acestora pentru a beneficia de anumite servicii sau privilegii pe internet.

Nu în ultimul rând, consider, dle Preşedinte, că statele membre trebuie să facă eforturi în alinierea legislaţiilor naţionale referitoare la protejarea drepturilor fundamentale pe internet, acest lucru putând contribui şi la conturarea unei strategii comune de combatere a criminalităţii sau terorismului informatic.

Felicitările mele dlui Lambrinidis şi întregii echipe care a contribuit la realizarea acestui raport.

  Sophia in 't Veld (ALDE) -(NL) Domnule preşedinte, aş dori să mă alătur celor care au felicitat raportorul, care a pregătit un raport extraordinar. Doresc să discut pe scurt câteva puncte.

În primul rând, în ultimii ani am fost martorii intensificării rapide a stocării datelor personale de către companii şi guverne. Guvernele folosesc bazele de date ale companiilor, dar există încă diferite grade de protecţie care se aplică primului şi celui de-al treilea pilon - lucru pe care îl consider extrem de îngrijorător.

În al doilea rând - şi mă bucur că amendamentul pe care l-am propus în acest sens a fost adoptat - bineînţeles că şi răufăcătorii folosesc internetul în avantajul lor în diverse moduri. Numărul cazurilor de furt de identitate creşte în mod alarmant şi trebuie deci să solicităm Comisiei Europene să creeze un punct de contact pentru informaţii privind acest gen de furt - nu numai pentru schimbul de informaţii, ci şi în beneficiul victimelor.

În al treilea rând, sunt într-adevăr necesare nişte standarde mondiale. Se lucrează la aceste standarde, dar ele trebuie redactate printr-un proces democratic deschis şi nu prin negocieri între funcţionarii Comisiei Europene şi cei din Statele Unite.

În ultimul rând, în timp ce Comisia Europeană vorbeşte adesea foarte frumos despre libertate şi drepturi civile, am observat că, la iniţiativa domnului comisar Frattini şi cu sprijinul Consiliului, în ultimii ani au fost luate nenumărate măsuri care fac posibilă spionarea permanentă a cetăţenilor şi care le restricţionează libertăţile. A sosit timpul să evaluăm cele întâmplate şi consecinţele care decurg de aici. De aceea, aş dori să închei printr-o sugestie adresată Comisiei: aş dori să solicit numirea unui comisar special pentru drepturi şi libertăţi civile în următorul mandat.

  Preşedintele- I-am oferit puţin mai mult timp doamnei in't Veld deoarece domnia sa are 400 de fani pe Twitter. Eu nu am decât nouă. Mai nou, se pare că sunt patru sute cincizeci.

  Jean-Paul Gauzès (PPE-DE) -(FR) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, vorbesc în numele colegului nostru deputat, domnul Toubon.

Aş dori în primul rând să-i mulţumesc domnului Popa, care a făcut o treabă excelentă încercând să ajungă la un compromis acceptabil pentru noi toţi, în ciuda poziţiilor extreme adoptate în această problemă de unii membrii ai Grupului Socialist din Parlamentul European şi ai Grupului Verzilor/ Alianţa Liberă Europeană.

Raportul ridică problema importantă a găsirii unui echilibru între securitate şi libertăţi fundamentale pe internet. Într-adevăr, în timp ce pentru mulţi această nouă tehnologie este sinonimă cu progresul şi aduce numeroase oportunităţi, ea nu este lipsită de riscuri. De exemplu, este esenţial să garantăm libertatea de exprimare şi de informare în acest nou mediu, asigurând în acelaşi timp respectarea altor libertăţi fundamentale, cum ar fi protejarea vieţii private a oamenilor şi a datelor personale, precum şi a proprietăţii intelectuale.

Raportorul, domnul Lambrinidis, care a făcut o treabă excelentă, a luat astfel în considerare noile tipuri de criminalitate pe internet şi pericolele cărora acestea le dau naştere, în special pentru copii. Din păcate, raportul rămâne ambiguu şi chiar periculos în ceea ce priveşte alte probleme.

Scopul amendamentelor propuse de doamna Hieronymi, domnul Mavrommatis şi domnul Toubon este de a declara vehement că atacurile împotriva libertăţilor fundamentale nu trebuie sprijinite în numele libertăţii de exprimare şi de informare.

Statele membre şi operatorii de internet trebuie să păstreze libertatea de mişcare necesară pentru a putea să găsească cele mai bune soluţii pentru a se asigura că drepturile unora nu împiedică complet exercitarea drepturilor altora. Legile trebuie să se aplice internetului aşa cum se aplică peste tot. Internetul nu poate fi un spaţiu virtual unde un act considerat delict în lumea reală este considerat ca acceptabil şi chiar protejat prin simplul efect al tehnologiei şi al modului în care aceasta este utilizată. Este în joc statul de drept în societăţile noastre democratice.

  Manuel Medina Ortega (PSE) -(ES)Domnule preşedinte, aş dori să-i mulţumesc colegului meu deputat şi prietenului meu, domnul Lambrinidis, pentru raportul pe care l-a întocmit şi pentru explicaţia orală relativ echilibrată a scopurilor acestui raport.

Am adus cu mine o carte, Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa. Textul acestei cărţi a fost aprobat de 90% din electoratul spaniol şi de majoritatea parlamentelor naţionale din ţările de origine ale deputaţilor europeni.

Acesta nu a intrat în vigoare din cauza unor dificultăţi de natură politică, dar este un text cheie, deoarece conţine - şi personal văd acest lucru ca un mandat de la alegătorii mei - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Cred că această cartă reuneşte principiile menţionate de către domnul Lambrinidis în raportul său.

În primul rând, internetul este o zonă a libertăţii, a modernităţii şi a şanselor egale, unde oamenii comunică, interacţionează şi îşi transmit informaţii, schimbând idei şi împărtăşind cunoştinţe. Acest drept este recunoscut la articolul II-71 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa.

În al doilea rând, internetul ar trebui să protejeze libertatea şi dezvoltarea societăţii informaţionale într-un mod care să fie compatibil cu respectarea proprietăţii intelectuale şi cu protejarea confidenţialităţii utilizatorilor. În special, dreptul la proprietate intelectuală şi dreptul utilizatorilor la confidenţialitate sunt recunoscute la articolul II-77 din proiectul de constituţie europeană.

În al treilea rând, trebuie să căutăm un echilibru corespunzător între protecţia drepturilor, supravegherea conţinutului oferit şi piaţa legală a conţinutului digital pe internet, pe de o parte, şi dezvoltarea care se deschide noilor modele corporatiste care apar pe internet, pe de altă parte. De asemenea, trebuie să ne ocupăm de protecţia datelor personale, care este recunoscută la articolul II-68 din proiectul de constituţie.

Cred deci că raportul Lambrinidis acoperă aceste probleme. Desigur, acesta nu conţine detalii cu privire la condiţiile, cerinţele, consecinţele şi sancţiunile care derivă din utilizarea abuzivă a internetului, dar cred că acestea ar trebui abordate într-un document legislativ şi nu asta dezbatem în acest moment.

  Claire Gibault (ALDE) -(FR)Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, ca artist, mă întristează şi mă şochează lipsa de interes pentru sectorul cultural pe care o demonstrează raportul domnului Lambrinidis.

Aş dori să subliniez că ar trebui întotdeauna să apărăm şi să protejăm drepturile indivizilor în general, conform Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, şi ar trebui să garantăm drepturile şi libertăţile tuturor părţilor implicate. Societatea informaţională este un sector economic de o importanţă crescândă, dar şi o sursă majoră de inovaţie şi de creativitate, care sprijină economia modernă.

Asta înseamnă, printre altele, că accesul tuturor la o cultură diversă şi la educaţie trebuie garantat în contextul respectării dreptului comunitar şi că valoarea muncii creative a autorilor şi interpreţilor, inclusiv în economia digitală, trebuie recunoscută ca atare. Cu toate acestea, o astfel de recunoaştere înseamnă că aceştia trebuie remuneraţi pentru toate modurile în care este folosită contribuţia lor creativă, pentru a-şi putea câştiga existenţa din profesia lor şi pentru a fi liberi să se dedice acesteia.

În acest context, drepturile de proprietate intelectuală nu trebuie văzute ca un obstacol, ci ca un motor al activităţilor creative, în special în contextul dezvoltării de noi servicii online.

Pe de altă parte, cred că afirmaţiile rasiste, pline de ură sau revizioniste, chiar şi pe internet, trebuie să facă obiectul unei urmăriri penale. Libertatea de exprimare trebuie exercitată cu responsabilitate. Trebuie să găsim un echilibru corect între libertatea de acces la internet, respectarea confidenţialităţii şi protecţia proprietăţii intelectuale. De aceea vă solicit, doamnelor şi domnilor, să sprijiniţi amendamentele 2 şi 6 pe care le-am propus.

  Marie Panayotopoulos-Cassiotou (PPE-DE)-(EL) Domnule preşedinte, a devenit aproape un obicei să examinăm un raport cu privire la internet în fiecare şedinţă plenară. Este un lucru binevenit, deoarece acesta oferă în sfârşit statelor membre şi Uniunii Europene posibilitatea de a se ocupa într-adevăr de aceste probleme de actualitate legate de folosirea internetului. Îl felicit pe onorabilul meu prieten, domnul Lambrinidis, pentru că a fost de acord să includă amendamentele deputaţilor în vastul său raport, adăugând astfel câteva aspecte noi problemei în dezbatere.

Ultima dată, Parlamentul a examinat chestiunile legate de jocurile video pe internet, de pericolele pentru minori şi de mecanismele de finanţare ale Uniunii Europene pentru un internet sigur pentru minori. Dezbaterea de astăzi mă convinge din ce în ce mai mult că, în ultimă instanţă, totul se rezumă la o problemă de abordare juridică.

De aceea, cred că singurul lucru pe care ar trebui să-l solicităm este un studiu la nivel juridic al problemelor multiple care apar din utilizarea internetului. Raportul va fi deci util drept catalog care trebuie examinat în profunzime de către experţii în drept, care vor implementa apoi munca de cercetare ce va oferi diferitelor părţi implicate menţionate în raport instrumentele necesare pentru a elabora legislaţia care va proteja principiul statului de drept în ceea ce priveşte utilizarea internetului într-un mod democratic. Bineînţeles că nu putem vorbi de democraţie atâta timp cât nu toţi cetăţenii au dreptul să folosească internetul, indiferent de situaţia lor financiară. Lucrurile nu stau aşa astăzi, dar sperăm că va veni o zi în care vor sta aşa.

  Katrin Saks (PSE) - (ET) Doamnelor şi domnilor, vă puteţi imagina viaţa fără internet? Eu una nu mai pot. Vin din Estonia, care este lider mondial în ceea ce priveşte accesul la internet. Probabil de aceea avem o experienţă mai mare în ceea ce priveşte riscurile internetului, de la războiul informatic care a vizat ţara noastră în urmă cu doi ani până la faptul că, potrivit cercetărilor internaţionale, copiii noştri au căzut pradă persecuţiei informatice mai mult decât copiii din alte ţări.

Prin mai multe rapoarte pe care le-a aprobat în ultimii ani, Parlamentul European a căutat să răspundă la întrebarea „Ce este internetul?”. O întrebare mai pertinentă astăzi ar fi dacă internetul este un spaţiu separat, un fel de lume virtuală care nu face parte din viaţa reală, sau dacă acesta face parte din sfera publică. Acest lucru este discutat de asemenea de domnul Lambrinidis în raportul său, în care declară că principala noastră sarcină este de a găsi un echilibru potrivit între confidenţialitate şi securitate.

Libertatea de exprimare este adusă imediat în discuţie ori de câte ori este menţionată restricţionarea libertăţii pe internet - libertatea de exprimare este dreptul de a răspândi idei, opinii, convingeri şi alte informaţii, dar ea implică şi responsabilitate. Aş dori să-i mulţumesc raportorului şi sper că vom avea puterea să găsim un răspuns la aceste întrebări: ce este internetul; poate fi el reglementat şi, dacă da, cum ar trebui să facem acest lucru? Din moment ce internetul este unul dintre cele mai clare semne ale globalizării, abordarea acestei probleme trebuie de asemenea să fie internaţională.

  Filiz Hakaeva Hyusmenova (ALDE)-(BG) Doamnelor şi domnilor, conţinutul acestui raport se ridică pe de-a întregul la înălţimea titlului pe care îl poartă. Acesta acoperă drepturile menţionate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi în Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului şi are drept scop protejarea copiilor împotriva criminalităţii. Felicitări raportorului.

Internetul este o lume în care apar fapte care nu sunt definite explicit ca încălcări ale drepturilor şi libertăţilor sau ca delicte împotriva acestora. Posibilităţile de exprimare, de informare şi de contact social sunt adesea înlocuite de chiar opusul lor. Internetul oferă condiţii propice ocolirii reglementărilor şi lipsei de restricţii în exprimare.

În condiţii care garantează anonimatul şi lipsa oricărui control, consecinţa este negarea responsabilităţii când vine vorba de alegerea şi utilizarea termenilor lingvistici. Aceşti termeni sunt adesea impregnaţi de argou, cinism şi chiar vulgaritate. Ei evoluează într-un limbaj al neîncrederii şi urii, trec în uzul curent, devin un model de imitat şi formează o anume atitudine.

Un astfel de limbaj nu contribuie la bunăstarea socială, spirituală şi morală a unui copil şi nu creează cultură şi valori. De aceea îmi concentrez atenţia asupra necesităţii unei analize separate a limbajului folosit pe internet şi a influenţei acestuia asupra dezvoltării personale a copilului.

  Csaba Sógor (PPE-DE) - Domnule preşedinte, sunt unul dintre acei oameni care ar dori să asigure continuitatea libertăţii pe internet. Creatorii internetului au avut mare încredere în caracterul fundamental bun al omenirii şi am tendinţa să împărtăşesc această încredere. Din păcate, în ceea ce priveşte internetul, ca în orice societate umană, adesea trebuie să acceptăm tristul adevăr că sunt necesare reglementări pentru a ne asigura că aceia care nu se pot apăra singuri sunt şi ei protejaţi. Siguranţa unui individ este un drept fundamental, la fel ca dreptul la liberă exprimare şi la autoexprimare.

Monstruozităţile precum pornografia infantilă şi pedofilia, precum şi fraudele pe internet trebuie oprite. Nu putem tolera răufăcătorii de orice fel pe internet şi, din moment ce discutăm acest subiect extrem de important, aş dori să vă atrag atenţia asupra unui fapt mult mai puţin discutat: internetul este de asemenea plin de site-uri care incită la ură, violenţă şi intoleranţă faţă de minorităţi, printre care şi minorităţi etnice. Acesta este un aspect al internetului care necesită atenţie. Trebuie să ne asigurăm că şi minorităţile se simt protejate. Este inacceptabil că multe grupuri extremiste folosesc internetul pentru a instiga la ură şi xenofobie.

  Ewa Tomaszewska (UEN) -(PL) Domnule preşedinte, aş dori să atrag atenţia asupra mai multor probleme asociate internetului.

În primul rând, aş dori să mă refer la protecţia datelor personale şi la protecţia confidenţialităţii legată de votul electronic, care le permite persoanelor cu handicap să-şi exercite drepturile cetăţeneşti. În al doilea rând, aş dori să menţionez protecţia proprietăţii intelectuale în legătură cu materialele artistice care pot fi uşor transmise pe internet. O altă problemă este protejarea copiilor împotriva conţinuturilor dăunătoare, cum ar fi scenele violente sau pornografice, prin utilizarea unor filtre potrivite şi prin educarea părinţilor. A patra problemă este protejarea copiilor împotriva pedofililor şi răpitorilor şi, de asemenea, posibilitatea de a depista răufăcătorii utilizând urmele pe care le-au lăsat pe internet, cum ar fi adresa unui pedofil sau înregistrări ale delictelor făcute cu telefonul mobil şi postate apoi pe internet. Dacă declaraţiile făcute pe internet de către un tânăr din Germania nu ar fi fost trecute cu vederea, victimele sale, şi anume elevii şi profesorii pe care i-a împuşcat, ar fi încă în viaţă. Următoarea problemă, care este de fapt şi cea mai importantă, se referă la respectarea libertăţii de exprimare şi, în această privinţă, legea ar trebui respectată la fel ca în orice alt domeniu. Unele dintre aceste probleme necesită noi soluţii tehnice. Felicitările mele raportorului.

  Ján Figel, membru al Comisiei - Domnule preşedinte, aş dori să le mulţumesc tuturor vorbitorilor pentru contribuţiile interesante şi devotate subiectului. Aş dori să adaug două puncte legat de ce am spus la început. Împărtăşim, de exemplu, preocupările cu privire la proprietatea intelectuală şi la abordarea echilibrată necesară în acest domeniu. Acest lucru este important pentru evoluţia sau dezvoltarea generală a societăţii informaţionale. Asigurarea respectării acestor drepturi de proprietate trebuie să fie într-un echilibru corespunzător cu drepturile sau libertăţile fundamentale care sunt enumerate în raport, inclusiv cu dreptul la confidenţialitate, la protecţia datelor personale şi cu dreptul de a participa la societatea informaţională.

Mulţi dintre dumneavoastră aţi menţionat copiii - minorii - protecţia celor care se confruntă probabil cel mai mult cu aceste provocări şi care stau în fiecare zi în faţa calculatorului. În această privinţă, nu numai că recomand, ci şi invit explicit partenerii, statele membre şi instituţiile să coopereze cu programul Safer internet 2009-2013 (Programul pentru un internet mai sigur pentru perioada 2009-2013). Există un buget destul de important pentru acest program. S-au luat deja măsuri împotriva conţinuturilor nepotrivite sau ilegale, dar şi împotriva comportamentelor şi conduitelor dăunătoare cum ar fi acostarea sau intimidarea, care au fost deja menţionate.

Sunt multe probleme, dar aş sprijini punerea în aplicare a unor politici serioase, pe baza angajamentelor naţionale sau internaţionale. Avem o directivă cu privire la confidenţialitate şi la comunicaţiile electronice, multe acţiuni concrete sau planuri de acţiune şi un program european cu privire la protecţia infrastructurilor critice. De aceea am spus că nu avem nevoie de mai multă legislaţie, ci mai degrabă de o punere în aplicare corespunzătoare şi, apoi, bineînţeles, de evoluţie şi ameliorări. Cineva a menţionat pe bună dreptate pachetul telecom. Trialogul de ieri oferă speranţă pentru un acord final.

Aş dori să închei spunând că anul acesta a fost declarat Anul european al creativităţii şi inovaţiei, iar mottoul acestuia este: imaginează, creează, inovează. Aşa că poate nu ne putem imagina lumea fără internet, dar este important să ne imaginăm, să creăm şi să inovăm pentru a face internetul mai sigur, mai apropiat de oameni şi de responsabilitatea umană.

  Stavros Lambrinidis, raportor - Domnule preşedinte, aş dori să mulţumesc Comisiei. Pentru a uşura munca interpreţilor - deoarece vorbesc fără text - voi face o excepţie şi voi vorbi în engleză.

Respect susceptibilitatea celor care sunt preocupaţi de protecţia proprietăţii intelectuale. Dar am impresia că acesta nu este raportul potrivit pentru a purta această luptă. Raportul meu nu se concentrează asupra unei singure probleme; este un raport care vorbeşte în general despre protecţia drepturilor fundamentale şi despre siguranţa pe internet şi, de aceea, a şi primit un sprijin unanim.

Cu toate acestea, în măsura în care raportul vorbeşte despre drepturile de proprietate intelectuală, am putea crede, ascultând unele dintre discursuri, că acestea sunt complet ignorate. Permiteţi-mi să vă citesc un paragraf pentru a demonstra cât de echilibraţi am încercat să fim cu acest raport. La punctul 1 litera (k) solicităm Consiliului să „să acţioneze în vederea adoptării directivei referitoare la măsurile penale care vizează aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, în baza unei evaluări care să ţină seama de recentele cercetări în domeniul inovării, a măsurii în care acest demers este considerat necesar şi proporţional”. Asta spune raportul.

Amendamentele, pe de altă parte, nu sunt deloc echilibrate. Amendamente care elimină solicitările raportului - şi anume interdicţia supravegherii sistematice a tuturor utilizatorilor, suspecţi sau nu, vinovaţi sau nu, pentru protejarea dreptului la securitate - nu sunt deloc echilibrate. Acestea ne cer să abandonăm complet drepturile fundamentale pentru a proteja altceva.

În al doilea rând, amendamentele care elimină sau slăbesc o recomandare foarte precisă din raport - şi anume că afirmaţiile politice controversate nu trebuie criminalizate - sunt amendamente cărora mă opun şi mă bucur să aud că nu sunt singurul.

Afirmaţiile politice trebuie protejate în special atunci când sunt controversate. Dacă toţi cei prezenţi aici ar fi de acord, nu am mai avea nevoie de legislaţie pentru protejarea libertăţii de exprimare. Avem nevoie de aceste legi tocmai când nu suntem de acord - şi în special pentru a proteja afirmaţiile care îi pot înfuria pe unii sau pe alţii. Această recomandare din raport nu vorbeşte despre afirmaţiile „care încalcă legea”. Vorbeşte în mod specific despre afirmaţiile „politice controversate”. De aceea, solicit tuturor să sprijine acest punct în special şi raportul în general.

Le sunt profund recunoscător tuturor celor prezenţi aici în această seară - chiar şi celor care nu sunt de acord cu mine. Ştiu că nu este uşor. Vă mulţumesc pentru sprijinul acordat pe parcursul acestor luni în care am pregătit raportul. Sunt nerăbdător să lucrez cu dumneavoastră la rapoartele pe care le veţi pregăti în viitor şi să vă pot oferi o înţelegere şi un sprijin similar.

  Preşedintele - Vă mulţumesc, stimaţi colegi. Vă mulţumesc, domnule Mavrommatis, pentru intervenţia dumneavoastră şi îi mulţumesc în special raportorului, domnul Lambrinidis, pentru raportul important şi interesant şi pentru succesul de care s-a bucurat acesta.

Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc joi, 26 martie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Neena Gill (PSE), în scris - Îl felicit pe raportor pentru acest raport. Cred că internetul a ameliorat viaţa europenilor în nenumărate feluri. Acesta ne-a sporit posibilitatea de acces la cunoştinţe, ne-a ajutat să înţelegem lumea în care trăim şi ne-a consolidat relaţiile sociale.

Dar alegătorii îmi spun că sunt îngrijoraţi de pericolele internetului. Avem la dispoziţie o tehnologie remarcabilă, dar libertatea pe care aceasta ne-o oferă a lăsat cale liberă răufăcătorilor pentru a face abuz de tehnologia existentă. Deoarece se concentrează asupra drepturilor fundamentale, prezentul raport va contribui semnificativ la transformarea internetului într-un loc mai sigur. Am vorbit la ultima şedinţă despre necesitatea de a rezolva problema pornografiei infantile. Creând un echilibru între libertate şi securitate, propunerile pe care le-am votat astăzi vor constitui un nou instrument vital în lupta împotriva acestei ameninţări.

Raportul ridică şi problema competenţelor informatice. Ca societate, nu putem progresa împreună dacă, promovând noi libertăţi pentru unii, restricţionăm drepturile acelora care sunt mai puţin familiarizaţi cu internetul. Am adoptat bucuroşi schimbările profunde pe care le-a adus internetul. Pentru a merge şi mai departe, trebuie să ne concentrăm acum cu aceeaşi disponibilitate asupra punctelor negative ale acestei revoluţii.

  Daciana Octavia Sârbu (PSE), în scris – (RO) Este binecunoscut faptul că internetul este din ce în ce mai greu de controlat, dar protejarea dreptului fundamental la viaţă privată pe internet şi asigurarea unui internet mai sigur trebuie să facă parte din priorităţile guvernelor statelor membre.

Beneficiile utilizării internetului sunt numeroase, însă, nu trebuie să uitam pericolul abuzurilor la care unii utilizatori de internet se expun.

De aceea pentru a limita abuzurile, este de datoria noastră, atât la nivel european, cât şi la nivelul statelor membre, să stabilim standarde pentru protecţia datelor, securitate şi libertate de exprimare.

Pe de alta parte, trebuie luate măsuri urgente pentru combaterea criminalităţii informatice, în acest sens, subliniez importanţa creării unei strategii globale.

Afirm că în lupta împotriva infracţiunilor informatice trebuie să existe o cooperare activă între autorităţile poliţieneşti, furnizorii de servicii de internet, utilizatori şi alţi actori implicaţi.

In încheiere, ţin să precizez că dreptul la educaţie şi dreptul de acces la internet, precum şi securitatea şi protejarea drepturilor celor care beneficiază de servicii de internet, trebuiesc garantate.