Preşedintele. – Următorul punct de pe ordinea de zi este o prezentare succintă a raportului (A6-0224/2009) elaborat de doamna Lichtenberger, în numele Comisiei pentru transport şi turism, referitor la Cartea verde privind viitoarea politică privind TEN-T [2008/2218(INI)].

  Eva Lichtenberger, raportoare – (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc foarte mult pentru că asistaţi la discuţia acestui subiect, care este de fapt mult mai important decât pare, dacă ne luăm după numărul de deputaţi prezenţi în Parlament. Acesta se referă la modificarea politicii de transport cu privire la reţelele transeuropene. În primul rând, permiteţi-mi să mulţumesc colegilor mei care au contribuit la acest raport, în special Comisiei şi secretariatului, care mi-au acordat un sprijin excelent.

Reţelele transeuropene au un trecut lung. Timp de 15 ani au fost prezentate proiecte, s-au discutat liste şi au fost întârziate decizii. Acesta a fost şi este un motiv de a privi mai îndeaproape întreaga desfăşurare a evenimentelor, pentru a o analiza şi a vedea în ce măsură au fost sau pot fi îndeplinite obiectivele. Reţelele transeuropene nu au avut întotdeauna succes. Acest lucru – ca de atâtea ori în Uniunea Europeană – din cauza finanţării şi în special a lipsei de finanţare în statele membre care au încă obiceiul regretabil de a solicita sprijin într-o mare măsură de la Uniunea Europeană. Totuşi, atunci când este vorba de plăţile la bugetul Uniunii Europene, punga se închide ferm şi se distribuie foarte puţini bani.

Ei bine, deoarece din nimic, nimic răsare, multe proiecte au eşuat şi trebuie să privim din nou acest lucru mai îndeaproape, în special în lumina provocărilor mai recente cu care ne confruntăm cu privire la politica de transport europeană în general. Pe de altă parte, ne confruntăm cu provocări noi, cauzate de schimbările climatice şi trebuie să răspundem la aceste provocări. Chestiunea durabilităţii cu privire la transport şi chestiunea poluării mediului cauzate de anumite mijloace de transport trebuie puse în discuţie iar şi iar şi trebuie să se reflecte, de asemenea, în acţiunile statelor membre şi Uniunii Europene.

Al doilea punct pe care, bineînţeles, trebuie să-l tratăm foarte decisiv este criza financiară actuală, care în anumite circumstanţe va restricţiona şi mai mult capacitatea unor anumite state membre de a acţiona cu privire la infrastructuri şi la investiţiile asociate care sunt necesare. Totuşi, extinderea ne-a adus sarcini complet noi de realizat în Europa, care nu existat în momentul luării deciziilor privind lista de reţele transeuropene. Prin urmare, după lungi discuţii în comisie, s-a adoptat decizia în favoarea unei abordări care urmăreşte să soluţioneze în special aceste chestiuni.

În primul rând, diferitele moduri de transport trebuie integrate în reţele într-un mod mult mai eficient decât s-a făcut până acum. Acest lucru a fost ignorat în trecut. Acest lucru afectează în special porturi şi zonele interne, care au fost neglijate în ultimii ani, iar acum formează punctul central al acestui raport. Totuşi, acest lucru necesită dezvoltarea unei reţele centrale şi conexiunile la reţea pe care se bazează întregul sistem şi cu care este conectat întregul sistem, favorizând dezvoltarea robustă în sectorul transportului şi îmbunătăţirea continuă a gestionării acestuia. Avem nevoie nu doar de o reţea geografică ci şi de o reţea conceptuală între moduri de transport, legături intermodale mai bune şi desfăşurarea unei activităţi tehnice mai bune în reţele. Acest lucru este legat mai mult de aplicaţiile software decât de echipamente. Aceasta este esenţa raportului nostru şi sper că putem să ajungem la un acord asupra acestei rezoluţii, care are un sprijin larg şi că nu vom face un pas înapoi, aşa cum este indicat în prezent într-o rezoluţie alternativă.

  Joe Borg, membru al Comisiei − Domnule preşedinte, deoarece politica privind reţeaua de transport transeuropeană a luat naştere acum 15 ani, acesta a contribuit semnificativ la funcţionarea pieţei interne şi la coeziunea economică, socială şi teritorială. Acum trebuie să fie adaptată la noi provocări.

Cartea verde referitoare la modificarea politicii privind TEN-T abordează aceste provocări şi propune măsuri pentru a le soluţiona atât în etapa de planificare a reţelei, cât şi în etapa de punere în aplicare a proiectului.

Comisia apreciază foarte mult că Parlamentul European urmăreşte acest proces de modificare de la iniţierea lui, după cum reiese din această rezoluţie. Acest lucru subliniază hotărârea ambelor instituţii de a dezvolta o politică privind TEN-T orientată spre viitor.

Există un grad mare de conformitate între propunerile noastre şi obiectivele şi îndemnurile prezentate în raportul doamnei Lichtenberger, aşa cum a fost adoptat de Comisia pentru transport: adică, este necesară o abordare mai integrată şi coerentă a reţelei, în care conexiunile intermodale precum conexiunile dintre calea ferată şi porturi şi aeroporturi şi terminalele intermodale, legătura dintre sistemele de transport pe distanţă lungă şi transport urban, precum şi interoperabilitatea trebuie ameliorate pentru a îmbunătăţi baza pentru servicii eficiente, sigure şi de calitate înaltă pentru pasageri şi pentru transportul de mărfuri.

Comisia împărtăşeşte, de asemenea, punctul de vedere exprimat în raport că – în special în domeniul transportului de mărfuri – este esenţial să se faciliteze lanţurile de transport al mărfurilor, în care transportul intern şi feroviar joacă un rol important şi că sistemele de transport inteligente ajută la optimizarea utilizării infrastructurii.

În proiectul de raport, Comisia pentru transport a ales opţiunea trei, un strat dublu care constă dintr-un nucleu şi o reţea cuprinzătoare. Prin sprijinirea acestei opţiuni, Parlamentul confirmă necesitatea de a combina politica infrastructurii de transport tradiţionale cu o analiză adecvată a condiţiilor şi circumstanţelor noi; necesitatea unei mai mari flexibilităţi şi sensibilităţi la situaţiile în schimbare şi o deschidere mai largă pentru identificarea şi sprijinul măsurilor care vizează infrastructura rezultând din cerinţele serviciilor de transport; şi provocarea economică şi de mediu pentru a promova o îmbunătăţire coordonată a coridoarelor de transport printr-o serie de infrastructuri mici şi proiecte ITS.

Observăm că, după votul proiectului de raport al Comisiei pentru transport, a fost propusă o rezoluţie alternativă care sprijină opţiunea doi, o reţea cu un singur strat, cu proiecte prioritare sau o singură reţea prioritară şi, prin urmare, fără o reţea exhaustivă. Acest lucru este, în opinia noastră, în contradicţie cu alte puncte ale proiectului de rezoluţie.

De asemenea, aş dori să reamintesc, cu această ocazie, avantajele şi dezavantajele reţelei exhaustive. Deşi este prea mare pentru a permite fixarea clară a priorităţilor şi concentrarea instrumentelor comunitare pentru a stimula punerea ei în aplicare, aceasta contribuie la asigurarea funcţiei de acces la TEN-T şi la facilitarea coeziunii. Aceasta s-a dovedit, de asemenea, a fi vitală ca reţea de referinţă pentru diferite acţiuni politice şi legislaţie privind transportul: în special, interoperabilitatea în sectorul feroviar şi siguranţa drumurilor. Eliminarea reţelei exhaustive ar avea, prin urmare, câteva efecte negative.

Din punct de vedere al punerii în aplicare a reţelei, sunt pe deplin de acord cu punctul de vedere prezentat în raport, conform căruia statele membre au un rol esenţial în hotărârea, planificarea şi finanţarea infrastructurii de transport. Sunt necesare resurse financiare suficiente pentru bugetul TEN-T şi trebuie aplicate coordonarea obiectivelor de dezvoltare teritorială şi politica TEN-T, în timp ce parteneriatele publice/private trebuie să fie promovate în continuare.

Comisia subliniază, de asemenea, că investiţia TEN-T este esenţială pentru dezvoltarea economică durabilă şi, prin urmare, este un mod esenţial de a ajuta în vederea depăşirii crizei actuale.

Pentru a încheia, suntem foarte recunoscători pentru propunerea de rezoluţie referitoare la viitorul politicii reţelelor de transport transeuropean. Dorim să mulţumim Comisiei pentru transport pentru dezbaterea constructivă asupra acesteia şi în special doamnei Lichtenberger pentru activitatea ei vastă. Aceasta va constitui o contribuţie valoroasă la următorii paşi ai procesului în dezbaterile cu alte instituţii.

  Preşedintele – Declar închis acest punct de pe ordinea de zi.

Votarea va avea loc miercuri, 22 aprilie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

  Krzysztof Hołowczyc (PPE-DE), în scris – (PL) În timp ce mandatul actual al Parlamentului European se apropie de sfârşit, avem şansa de a comenta asupra modificărilor în abordarea faţă de cel mai mare proiect de infrastructură al Comunităţii, reţeaua de transport transeuropeană, care sunt planificate de Comisie pentru viitorul apropiat.

În prezent, secţiuni ale reţelei sunt construite în statele membre. Continuarea logică a acesteia, care va fi, de asemenea, etapa finală, este integrarea componentelor individuale din diferite ţări într-un tot unitar pentru a crea un sistem transeuropean.

Geografia Uniunii Europene se schimbă. Prin urmare, necesitatea de a introduce modificări în hărţile de aliniere ale reţelei pare a fi justificată. În legătură cu aceasta, nevoile financiare ale investiţiei se modifică. Etapa finală a integrării reţelei trebuie să pună un accent mai mare asupra finanţării elementelor transfrontaliere.

Îmbunătăţirea calităţii conexiunilor de transport existente în Europa şi construirea altora noi va ajuta la reducerea accidentelor rutiere, care este prioritatea noastră constantă în lupta pentru îmbunătăţirea mobilităţii cetăţenilor UE. În plus, introducerea tuturor formelor de inovaţie tehnologică şi popularizarea recentă a sistemelor de transport inteligente, este justificată de priorităţile infrastructurii europene pentru secolul 21.