Preşedintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea referitoare la şase propuneri de rezoluţii privind Madagascarul.(1)

  Mikel Irujo Amezaga, autor. − (ES) Dnă preşedintă, după cum se poate observa din rezoluţia însăşi, după două luni de ciocniri violente, Andry Rajoelina, fostul primar al capitalei malgaşe, a organizat o lovitură de stat la 17 martie 2009; acesta a fost sprijinit de armată şi de o auto-intitulată „Înaltă Autoritate pentru Tranziţie”, pe care o conduce, şi a suspendat Adunarea Naţională şi Senatul. Mai mult, sub presiunea rebelilor, preşedintele ales în mod democratic a fost forţat să părăsească Madagascarul.

Cu toate acestea, în februarie 2009, dl Rajoelina, care fusese ales în decembrie 2007 în funcţia de primar al capitalei Antananarivo, a fost, la rândul său, înlăturat cu forţa de la putere de către fostul guvern. Ar trebui să adaug că nemulţumirea populaţiei a fost exacerbată de un plan al fostului guvern, potrivit căruia o suprafaţă de un milion de hectare din sudul ţării urma să fie concesionată unei firme coreene.

Bineînţeles, condamnăm şi lovitura de stat şi toate încercările de acaparare a puterii prin mijloace nedemocratice. De asemenea, credem că nici Consiliul de Securitate al ONU, nici organizaţiile internaţionale din care Madagascarul face parte nu recunosc acest regim de facto şi solicităm restaurarea ordinii constituţionale. De asemenea, solicităm restaurarea imediată a sistemelor judiciar şi constituţional în ţară şi îndemnăm toate partidele malgaşe să respecte pe deplin prevederile constituţiei Madagascarului pentru a depăşi această criză.

Cu toate acestea, considerăm, de asemenea, că democraţia nu constă pur şi simplu în organizarea de alegeri şi ar trebui să raportăm eventualele neregularităţi majore ale unui guvern – a priori – legitim din Madagascar.

Totuşi, suntem convinşi că, atunci când va fi restaurată, ordinea constituţională ar trebui să se bazeze pe obiectivele şi principiile care apar deja în considerentul K al acestei rezoluţii, şi anume: un calendar clar pentru organizarea de alegeri libere, corecte şi transparente; participarea tuturor grupurilor politice şi a actorilor sociali din ţară, inclusiv a preşedintelui legitim Marc Ravalomanana şi a altor figuri cheie; în al treilea rând, promovarea unui consens între partidele malgaşe; în al patrulea rând, respectarea constituţiei Madagascarului; şi, în cele din urmă, respectarea instrumentelor relevante ale Uniunii Africane şi a angajamentelor internaţionale ale Madagascarului.

Este evident faptul că ne confruntăm încă o dată cu o situaţie de încălcare sistematică a drepturilor omului. În timp ce clasele conducătoare ale Madagascarului se angajează într-o luptă pentru putere prin organizarea de lovituri de stat şi se ceartă pentru contracte de afaceri importante, avantajoase, 70% din populaţie trăieşte cu mai puţin de un dolar pe zi. Acesta este singurul lucru pentru care trebuie să găsim soluţii. Să sperăm, atunci, că Uniunea Europeană îşi asumă rolul care îi revine în această privinţă.

Dnă preşedintă, schimbând complet subiectul şi profitând de prezenţa comisarului Orban la ultima sesiune a acestei legislaturi, aş dori să-i mulţumesc personal pentru modul în care administrează Direcţia Generală din portofoliul său.

  Bernd Posselt, autor. − (DE) Dnă preşedintă, Bavaria şi municipalităţile sale deţin multe contacte în întreaga lume, asemeni Universităţii Catolice din Eichstätt. Prin urmare, aş dori să-i urez bun venit unei delegaţii de primari din această regiune.

Madagascarul este o ţară cu care lucrăm îndeaproape şi în mod intens. Există multe contacte culturale, economice şi ştiinţifice şi o prezenţă ecleziastică puternică şi susţinătoare. De aceea este cu atât mai regretabil faptul că, în această ţară cu peisaje frumoase şi bogată din punct de vedere cultural, se comit astfel de abuzuri îngrozitoare. Există un pericol real ca Madagascarul, în amplasarea sa importantă din perspectivă strategică, să devină un stat eşuat, ca alte state pe care le cunoaştem în Africa, dintre care cel dintâi este Somalia.

Prin urmare, este importantă restabilirea cât mai rapidă a relaţiilor civilizate şi democratice în Madagascar. De aceea sunt încântat că ne-am întâlnit cu grupul de contact acum câteva zile pentru a discuta cu privire la primii paşi concreţi. Trebuie să creăm o structură adecvată pentru a pregăti noi alegeri sub conducerea preşedintelui ales în mod democratic şi alungat, pe care noi continuăm să-l recunoaştem drept singurul şef de stat legitim.

Trebuie deschis un dialog la care trebuie să participe şi prim-ministrul, aflat în prezent în închisoare şi care trebuie eliberat imediat. Trebuie continuată furnizarea la cote maxime de ajutoare, nu doar umanitare, ci şi pentru dezvoltare vitală, în special în domeniul îngrijirilor medicale.

Din toate aceste motive, noi cei din Uniunea Europeană suntem solicitaţi să ne implicăm în negocierile de acolo, nu doar ca factor umanitar sau economic, ci, în special, ca factor politic care să determine instaurarea păcii în regiune. Pentru a obţine acest lucru, contăm pe cooperarea cu Uniunea Africană, care are încă o dată şansa să se afirme, încetul cu încetul, drept un factor de stabilizare democratică – stabilizarea poate fi, de fapt, şi antidemocratică – pe care o vom susţine puternic, cu mijloacele care ne stau la dispoziţie.

(Aplauze)

  Erik Meijer, autor. − (NL) Dnă preşedintă, în Madagascar, preşedintele în exerciţiu a fost forţat să se retragă în urma unei revolte populare. Acesta a încheiat acorduri cu companii străine care au adus venituri pe termen scurt guvernului său, dar care au fost în detrimentul poporului. Poziţia sa a devenit, astfel, foarte fragilă.

Ulterior, cu ajutorul armatei, conducătorul opoziţiei, fost primar al capitalei, a fost numit preşedinte interimar, în ciuda faptului că, din punct de vedere legal, era prea tânăr pentru a fi numit în acea funcţie. Acest proces, în special intervenţia armatei, a provocat critici. Uniunea Africană consideră acest lucru drept o lovitură de stat ilegală şi respinge noul guvern.

Cu toate acestea, cred că am putea face şi o comparaţie între aceste evenimentele şi recentele evenimente petrecute într-o anumită ţară europeană, Islanda. Şi în acea ţară, guvernul a trebuit să se retragă în faţa protestelor populare. Un guvern minoritar de o orientare politică total diferită a preluat apoi puterea, dar nimeni nu a considerat acest lucru o lovitură de stat. Între timp au fost organizate noi alegeri şi noul guvern şi-a asigurat o largă majoritate. Un astfel de rezultat este posibil şi în Madagascar, cu condiţia organizării unor alegeri în viitorul apropiat.

  Glyn Ford, autor. − Dnă preşedintă, iau cuvântul în numele Grupului Socialist şi ca raportor alternativ al Partidului Socialist European cu privire la Acordul de parteneriat economic (APE) încheiat cu grupul ţărilor din sudul Africii, din care făcea parte şi Madagascar. În aprilie am aprobat cu o majoritate covârşitoare respectivul Acord de parteneriat economic, cu ezitări privind situaţia din Zimbabwe. Dacă am dezbate astăzi respectivul APE, ar trebui să adăugăm ezitările pe care le avem în ceea ce priveşte Madagascarul.

Totuşi, cu doar 15 ani în urmă, părea că există posibilitatea ca Madagascarul să fie atât de diferit. Îmi aduc aminte de vizita din 1993 a preşedintelui, proaspăt ales la vremea respectivă, Albert Zafy. Dar, bineînţeles, până în 1996 acesta a fost acuzat de corupţie şi de abuz de putere. De atunci, Madagascarul a fost frământat de guverne instabile, cu ameninţări de secesiune şi cu puneri sub acuzare caracteristice unei politici dure.

Acum asistăm la o situaţie – o lovitură de stat militară – declanşată parţial de un plan al fostului guvern de a concesiona un milion de acri de teren din sudul ţării unei firme coreene, pentru practicarea agriculturii intensive, în condiţiile în care o parte semnificativă a populaţiei trăieşte cu mai puţin de un euro pe zi. Această schimbare neconstituţională a guvernului reprezintă un pas înapoi considerabil pentru democratizare.

Salutăm faptul că ONU a lansat un apel pentru colectarea unui ajutor umanitar în valoare de aproximativ 36 de milioane de dolari, anticipând penuria de alimente din cursul acestui an ca urmare a evenimentelor politice actuale din Madagascar, dar condamnăm ferm lovitura de stat şi toate încercările de acaparare a puterii prin mijloace nedemocratice. Îndemnăm restaurarea imediată o ordinii de drept şi constituţionale în ţară şi solicităm partidelor malgaşe să respecte pe deplin prevederile constituţiei. Dorim să vedem reinstaurarea Adunării Generale şi a Senatului şi solicităm respectarea mandatelor şi a imunităţilor parlamentarilor.

Dar acest lucru se va întâmpla numai în cazul în care comunitatea internaţională poate colabora pentru a-şi spori eforturile şi a exercita presiuni pentru a pune capăt violenţei politice şi a impasului politic din acea ţară.

  Thierry Cornillet, autor. − (FR) Dnă preşedintă, nu putem păstra tăcerea în ceea ce priveşte situaţia din Madagascar şi nu vom fi singurii care o vor condamna. Uniunea Africană, Comunitatea de Dezvoltare a Africii de Sud, Organizaţia internaţională a ţărilor francofone, Uniunea Interparlamentară, Uniunea Europeană, vorbind prin intermediul Comisiei, Statele Unite ale Americii, precum şi un număr mare de ţări, inclusiv ţara mea natală şi Norvegia – pentru a vorbi de ţările de pe continentul european – au condamnat lovitura de stat – pentru că este o lovitură de stat – care a avut loc în Madagascar.

Nu putem păstra tăcerea şi solicităm o reinstaurare a ordinii constituţionale. Pur şi simplu solicităm o abordare „fundamentală” cu, acolo unde este necesar, arbitrajul poporului malgaş prin intermediul consultării sub forma unor alegeri prezidenţiale sau a unui referendum. Este responsabilitatea adunărilor şi a politicienilor din Madagascar să decidă cu privire la cea mai eficientă formă de consultare.

Aşadar, ceea ce solicităm prin această propunere comună de rezoluţie este de a ne alătura comunităţii internaţionale în mesajul clar transmis celor care au acaparat puterea într-o manieră complet nedemocratică, sub forma unei lovituri de stat – oricât ar fi aceasta de deghizată, că ordinea constituţională trebuie reinstaurată, ca o garanţie a dezvoltării viitoare a acestei insule mari din Oceanul Indian.

  Ewa Tomaszewska, autoare. – (PL) Dnă preşedintă, criza politică din Madagascar a dus la o schimbare neconstituţională a guvernului. Aceasta a fost însoţită de tulburări, în cadrul cărora şi-au pierdut viaţa peste 130 de oameni.

Madagascarul a fost sub guvernare franceză până în 1960. Este vorba de o ţară aflată într-o situaţie dificilă. O ţară care are nevoie de ajutor umanitar şi, în special, de ajutor alimentar, iar acest ajutor i-a fost acordat Madagscarului. Autorităţile şi alegerile succesive pe care le-au organizat au fost sprijinite de armată. Preşedintele Ravalomanana a pierdut acest sprijin şi s-a retras la 17 martie 2009. Puterea a fost acaparată de Rajoelina, care a fost desemnat de armată.

Uniunea Europeană nu recunoaşte noul guvern din cauza modului nedemocratic în care s-a efectuat această schimbare. Uniunea Africană a suspendat calitatea de membru a Madagascarului şi critică înlăturarea forţată a lui Ravalomanana. Aceasta a ameninţat cu impunerea de sancţiuni în cazul în care ordinea constituţională nu va fi restaurată în decurs de şase luni.

Solicităm restaurarea ordinii constituţionale în Madagascar. Facem apel la comunitatea internaţională pentru a sprijini eforturile de restaurare a temeiului juridic de funcţionare a acestui stat. Cred că procesul electoral ar trebui monitorizat şi observat îndeaproape de reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, inclusiv, în special, de deputaţi europeni.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, în numele Grupului PSE. – (PL) Dnă preşedintă, în primele săptămâni din martie am fost martorii unei lovituri de stat dramatice în Madagascar. Rivalitatea, care exista de câţiva ani, între preşedintele ales şi liderul opoziţiei a adus insula în pragul războiului civil. La 17 martie 2009, a doua zi după capturarea palatului prezidenţial de către armată, Andry Rajoelina s-a autodeclarat şef al statului. Curtea Supremă malgaşă a declarat că fostul primar al capitalei Antananarivo deţine această funcţie în conformitate cu prevederile constituţiei. Acest lucru a cauzat suspiciuni, în primul rând din cauza faptului că există o clauză în statutul organic care prevede că, pentru a fi preşedinte, o persoană trebuie să aibă cel puţin 40 de ani, iar noul preşedinte are doar 34 de ani.

Preluarea puterii şi decizia Curţii Supreme au iscat o controversă pe toate planurile. Ceremonia de depunere a jurământului a fost boicotată de majoritatea diplomaţilor străini, iar Uniunea Africană a suspendat Madagascarul din calitatea sa de membru. Criza politică a dus la haos general şi la destabilizare în ţară, unde majoritatea oamenilor trăiesc de ani de zile într-o sărăcie teribilă, cu un dolar pe zi, şi au acces limitat la mâncare şi la apă, la servicii medicale şi de educaţie elementare. Am trăit în Madagascar timp de şase ani şi am devenit profund familiarizat cu aceste probleme, de aceea sprijin ferm apelul ONU pentru acordarea de ajutor umanitar urgent pentru cetăţenii Madagascarului.

Parlamentul European ar trebui să condamne în mod ferm lovitura de stat şi toate încercările de preluare a puterii care încalcă principiile democratice. Uniunea Europeană ar trebui să solicite o reînnoire a ambelor camere ale parlamentului, care au fost suspendate de noul regim. De asemenea, ar trebui să sprijinim eforturile trimisului special al Uniunii Africane şi pe cele ale reprezentanţilor ONU în discuţiile acestora cu reprezentanţii partidelor politice locale şi cu cei ai tuturor părţilor interesate. pentru a determina o reinstaurare imediată a ordinii constituţionale în ţară, în timp ce comunitatea internaţională ar trebui să-şi sporească în mod considerabil eforturile pentru a se asigura că ajutoarele umanitare ajung la locuitorii insulei, care trăiesc în pragul sărăciei.

  Marios Matsakis, în numele Grupului ALDE. – Dnă preşedintă, Madagascarul, o fostă colonie franceză, pare să experimenteze tristul – dar nu neobişnuitul – tumult postcolonial în viaţa sa politică, cu suferinţele aferente trăite de cetăţenii săi.

Multe alte colonii ale ţărilor europene au suferit – sau suferă în continuare – din acelaşi motiv. Există multe exemple. Propria mea ţară, Cipru, este unul dintre acestea. În 1960, ţara şi-a câştigat parţial independenţa de sub stăpânirea colonială a Marii Britanii, însă vulturii diplomaţiei externe britanice au reuşit, în 1963, să manipuleze o confruntare intercomunitară care, în final, a avut drept rezultat divizarea insulei în 1974.-

Aceasta este o divizare care persistă şi în zilele noastre şi o situaţie care îi convine Marii Britanii. Un Cipru divizat nu poate încerca cu succes să scape de cele două zone coloniale britanice rămase, Akrotiri şi Dhekelia, pe care Marea Britanie le utilizează în scopuri militare şi pe care, în mod ruşinos, guvernul britanic a reuşit, de fapt, să le menţină în afara UE, astfel încât aquisul să nu poată fi aplicat miilor de civili ciprioţi – acum cetăţeni ai UE – care trăiesc acolo.

  Leonard Orban, membru al Comisiei. − Dnă preşedintă, în primul rând aş dori să subliniez preocuparea majoră a Comisiei faţă de actuala situaţie instabilă din Madagascar. De asemenea, aş dori să subliniez angajamentul continuu al Comisiei faţă de poporul malgaş.

Situaţia care există în respectiva ţară după înlăturarea forţată a preşedintelui Ravalomanana la 17 martie merită şi necesită atenţia noastră deplină şi, asemenea Parlamentului European, Comisia urmăreşte foarte îndeaproape evenimentele.

Comisia a aprobat în totalitate declaraţia dată publicităţii de către Preşedinţia cehă în numele Uniunii Europene la 20 martie, care condamnă transferul de putere şi care solicită partidelor malgaşe să respecte pe deplin prevederilor constituţiei Madagascarului.

Comisia consideră că a existat o încălcare flagrantă a elementelor esenţiale ale Acordului de la Cotonou şi că acesta reprezintă un „caz de urgenţă specială” în sensul articolului 96 al respectivului acord. Prin urmare, Comisia a lansat procedura de a propune Consiliului deschiderea consultărilor cu autorităţile aflate la putere, pentru a examina posibilele soluţii la criză, menite să restabilească ordinea constituţională.

Comisia va continua să facă uz de toate instrumentele de dialog pe care le are la dispoziţie pentru a găsi o soluţie generală la criza actuală. În acest scop, pe baza articolului 8 al Acordului de la Cotonou, aceasta intensifică dialogul politic cu toate părţile interesate relevante din Madagascar.

De asemenea, participă la desfăşurare principalelor eforturi internaţionale, în special în cadrul grupului internaţional de contact instituit recent de Uniunea Africană. În acest moment, opinia predominantă este ca părţile interesate la nivel politic din Madagascar să convină asupra unei foi de parcurs privind restaurarea ordinii constituţionale şi organizarea de alegeri.

  Preşedintele. – Dezbaterea este închisă.

Votarea va avea loc la sfârşitul dezbaterii.