Preşedintele. – Următorul punct îl reprezintă intervenţiile cu durata de un minut privind chestiuni de importanţă politică.

  Arturs Krišjānis Kariņš (PPE). – (LV) Dle Preşedinte, întreaga Uniune Europeană resimte criza economică globală, dar în statele baltice recesiunea are cele mai grave efecte. Pentru aceste state, calea de ieşire din criza economică este strâns legată de trecerea deplină la euro. Deşi, din 2005, toate monedele ţărilor baltice au un curs fix faţă de euro, conform criteriilor oficiale de la Maastricht, ele nu pot încă să adere pe deplin la zona euro. Iată de ce statele baltice suferă de pe urma politicii Băncii Centrale Europene de menţinere a ratelor mici la dobânzi, care a condus baloanele creditelor şi imobiliarelor la un nivel maxim, ele fiind însă împiedicate să se bucure de beneficiile reale ale stabilităţii monetare. Vă solicit să luaţi o decizie politică, astfel încât moneda euro să poată fi introdusă în ţările baltice în condiţii excepţionale. Economiile mici ale acestor state nu constituie o ameninţare pentru zona euro. Ameninţarea o reprezintă instabilitatea din regiune, dacă aceste ţări rămân în afara zonei euro. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

  Alexander Mirsky (S&D). – (LV) Doamnelor şi domnilor, domnule Preşedinte, aş dori să vă atrag atenţia asupra situaţiei economice foarte periculoase din Republica Letonia. În momentul de faţă, în ţară există un plan de a închide 50 % dintre spitale. În unele regiuni, şomajul este de 25 %. În Latgale, au fost concediaţi temporar 50 % dintre muncitori. 30 % dintre ofiţerii de poliţie, 30 % dintre profesori şi 30 % dintre medici şi-au pierdut locurile de muncă. Reformele fiscale, menite să majoreze impozitele, vor conduce la colapsul total al economiei. În această situaţie, în locul asistenţei, Letoniei i se oferă împrumuturi, care necesită reduceri şi mai multe din bugetul foarte mic. Lucrurile au mers aşa de departe, încât unii miniştri suedezi şantajează pur şi simplu guvernul leton, solicitând o reducere a finanţării. Toate acestea au condus la o explozie socială...

  Luigi de Magistris (ALDE). – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, cred că Parlamentul ar trebui să fie foarte preocupat de ultimul raport al Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a ONU.

Într-adevăr, în timp ce unele guverne din Uniunea Europeană şi, mai recent, guvernul Italian continuă să facă din imigrare o faptă penală, încălcând dreptul la azil şi refuzând fără deosebire accesul, eu cred că avem nevoie de o cooperare puternică, deoarece este ruşinos faptul că în Africa, Orientul Mijlociu şi Asia mai există încă nivelul de sărăcie descris de FAO. Cooperarea nu înseamnă a întreprinde proiecte inoportune, care nu fac decât să genereze afaceri pentru aceleaşi vechi companii, ci a ajuta aceste ţări să se emancipeze.

O altă ruşine pe care Parlamentul trebuie să o abordeze este privatizarea apei, situaţie în care sunt implicate unele guverne din UE. Apa constituie o resursă care aparţine tuturor, o resursă esenţială, şi nu o marfă la dispoziţia multinaţionalelor.

  Karima Delli (Verts/ALE). – (FR) Dle Preşedinte, discursul meu priveşte deteriorarea condiţiilor de muncă din Europa.

Astăzi, aproape jumătate dintre oamenii care muncesc în lume câştigă mai puţin de 2 USD pe zi. 12,3 milioane de oameni sunt victimele sclaviei şi peste 200 de milioane de copii sunt forţaţi să muncească. Numărul lucrătorilor săraci creşte de la o zi la alta în Europa, iar în fiecare an Organizaţia Internaţională a Muncii înregistrează 160 000 de decese asociate cu lipsa măsurilor preventive.

În acest context, aş dori să subliniez răspunderea noastră faţă de toţi cei care sunt privaţi de un loc de muncă şi de drepturi sociale, care lucrează în condiţii neadecvate, faţă de milioanele de lucrători care suferă psihic şi fizic, care uneori sunt împinşi spre sinucidere sau care sunt victimele cancerului sau ale bolilor cronice cauzate de condiţiile în care lucrează. Este timpul să ne rupem de religia care dictează că trebuie să muncim mai mult şi să oprim cursa profitului şi a concurenţei în viitorul apropiat. În următorii 10 ani, prioritatea principală a Uniunii trebuie să fie garantarea dreptului la muncă decentă şi consolidarea legislaţiei muncii.

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Dle Preşedinte, Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a dat de curând publicităţii un raport în care arată că producţia de alimente a lumii trebuie să crească cu cel puţin 70 % până în 2050, în caz contrar umanitatea se va confrunta cu spectrul foametei. Aceasta reprezintă confirmarea unui adevăr evident. Este bine cunoscut faptul că numărul populaţiei lumii creşte, în timp ce suprafaţa terenurilor agricole scade. În acelaşi timp, politica agricolă a Uniunii Europene, sub masca grijii faţă de principiile de piaţă şi a îmbunătăţirii competitivităţii agriculturii, se bazează pe reducerea sistematică a producţiei agricole în aproape toate sectoarele sale. În contextul tendinţelor mondiale, această politică se poate dovedi a fi letală şi, în viitorul nu foarte îndepărtat, ea poate cauza foamete.

Cred că, în Uniunea Europeană, există necesitatea unei schimbări fundamentale în abordarea politică a agriculturii şi a problemelor acesteia. Va trebui să ne îngrijim cu adevărat de securitatea alimentară a continentului nostru. Destul cu politica de restricţionare a agriculturii, deoarece este o politică mărginită şi lipsită de imaginaţie.

  Bairbre de Brún (GUE/NGL). – (GA) Domnule Preşedinte, cu trei ani în urmă, cam pe vremea aceasta, guvernul britanic s-a angajat că va elabora o lege privind limba irlandeză în scopul de a proteja şi dezvolta limba irlandeză în Irlanda de Nord. Legislaţia menită să protejeze drepturile vorbitorilor de limbă irlandeză constituie o parte importantă a procesului de pace şi reconciliere.

Ca atare, limba irlandeză ar trebui să beneficieze de aceeaşi protecţie statutară ca şi limbile materne din sudul Irlandei, din Scoţia şi din Ţara Galilor.

Au trecut trei ani şi această lege nu este încă disponibilă.

V-aş fi recunoscător, domnule Preşedinte, dacă aţi putea vorbi cu coaliţia la putere din Belfast despre importanţa şi influenţa multilingvismului în general.

La unsprezece ani de la semnarea Acordului din Vinerea Mare şi la trei ani de la semnarea Acordului St. Andrews, adoptarea unei legi privind limba irlandeză reprezintă o problemă urgentă, pentru normalizarea drepturilor vorbitorilor de limbă irlandeză în Irlanda de Nord.

  Preşedintele. – Vă mulţumesc. Vă rog să prezentaţi o cerere scrisă privind această chestiune.

  John Bufton (EFD). – Domnule Preşedinte, Ţara Galilor este în prezent un beneficiar major al finanţării UE în cadrul fondurilor structurale în perioada 2007-2013. Banii sunt în mare parte direcţionaţi spre creşterea economică durabilă şi crearea de locuri de muncă. În cadrul fondurilor structurale actuale, regiunile West Wales şi Valleys primesc cel mai înalt nivel de ajutor şi aceasta pe bună dreptate.

Mulţi consideră că traiul în Regatul Unit este unul prosper. Foarte puţini oameni cunosc nivelul real al sărăciei şi şomajului în Ţara Galilor. Regiunea Valleys a fost complet distrusă de închiderea industriilor mari, care, la un moment dat, erau coloana vertebrală a unor comunităţi solide şi harnice. Astăzi minele sunt închise. Fabricile care au apărut în locul lor subcontractează lucrările în străinătate. Comunităţile care au înflorit în urma acestei îndeletniciri şi-au pierdut nu numai locurile de muncă, ci şi finalitatea şi apartenenţa.

Având în vedere că tot mai multe ţări stau la coadă pentru a adera la UE, sunt îngrijorat de faptul că Ţara Galilor va vedea ajutorul atât de necesar mergând către noile ţări membre. Solicit Comisiei şi Consiliului să asigure că Ţara Galilor va primi, printr-un acord intermediar puternic, o finanţare adecvată atunci când se va termina perioada actuală a fondurilor structurale, în 2013.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle Preşedinte, centrala nucleară extrem de periculoasă din Temelín, la care au avut loc deja 127 incidente din 2000 încoace, este foarte aproape de locul din care provin din Austria Superioară şi mai există o alta în apropiere de Viena, la Mochovce, în Republica Slovacă. Ele formează împreună un cocteil foarte neplăcut de proiect sovietic şi tehnologie americană învechite. Din punct de vedere juridic, întreaga chestiune este problematică, deoarece, în niciuna dintre ţări, studiile de evaluare a impactului nu se desfăşoară în conformitate cu legislaţia europeană. Părţile la proces nu au posibilitatea de a obţine revizuirea sentinţei finale. Aceasta contravine articolului 10 din directiva comunitară privind evaluarea impactului asupra mediului.

Aş dori să profit de această ocazie pentru a solicita Comunităţii să se opună ferm acestui proiect de construcţie.

  Georgios Papastamkos (PPE). – (EL) Dle Preşedinte, date fiind reluarea şi intensificarea negocierilor în cadrul rundei de la Doha, precum şi acţiunile premergătoare conferinţei ministeriale a OMC care va avea loc la sfârşitul lunii noiembrie în Geneva, solicităm o dezbatere profundă împreună cu Comisia, astfel încât să putem decide împreună asupra poziţiei Uniunii Europene la negocieri, ţinând seama de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. În ceea ce priveşte sectorul agricol, solicităm, de asemenea, Comisiei să îşi respecte pe deplin mandatul de negociere şi să se asigure că nicio ofertă din partea ei nu va atrage o nouă reformă şi, mai specific, să nu procedeze la o revizuire anticipată înainte de 2013. Cu alte cuvinte, nu dorim o reformă prematură a politicii agricole comune făcută pe la spate sau impusă de sus.

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) Dle Preşedinte, este lăudabil faptul că un politician doreşte să obţină beneficiul maxim pentru ţara lui. Toţi facem aceasta, având în vedere interesele votanţilor noştri. Cu toate acestea, acest beneficiu nu poate fi obţinut în detrimentul altei persoane şi, în niciun caz, nu poate fi rezultatul şantajului.

Václav Klaus, preşedintele ceh, ne-a surprins pe toţi cu tactica lui de blocare a Tratatului de la Lisabona. Acest om, care şi-a început viaţa politică ca reformator, a venit cu pretenţii ruşinoase atât pentru el, cât şi pentru ţara sa. Cred că este inacceptabilă asocierea semnării Tratatului de la Lisabona cu imunitatea Decretelor Beneš. Decretele Beneš promulgate în 1945 aplicau principiul pedepsei colective, care contravine legislaţiei Europene. Conform acestor legi, milioane de cetăţeni inocenţi şi-au pierdut cetăţenia şi au fost deportaţi forţat din ţara în care s-au născut, pur şi simplu pentru că limba lor maternă era germana sau maghiara.

În conformitate cu ordinea noastră juridică europeană, nu putem tolera încălcarea, sub nicio formă, a drepturilor omului şi a libertăţii personale. Cu toate acestea, Václav Klaus ne cere tocmai acest lucru.

  Chrysoula Paliadeli (S&D). – (EL) Dle Preşedinte, recenta răpire a lui Athanasios Lerounis, preşedintele organizaţiei neguvernamentale „Voluntarii greci”, constituie ultima dintr-o serie de răpiri de cetăţeni polonezi, britanici, spanioli, chinezi şi canadieni în zona haotică dintre Pakistan şi Afganistan, cei mai mulţi dintre aceştia nescăpând de la moarte. Locuitorii acestei zone, cunoscută, de asemenea, sub numele de Kafiristan, care înseamnă ţara infidelilor, luptă pentru a-şi susţine principiile, tradiţiile şi obiceiurile într-un mediu ostil tot mai cotropitor.

Dl Lerounis şi echipa lui lucrează efectiv cu tribul Kalash de vreo cincisprezece ani şi au reuşit, în acest timp, să îmbunătăţească condiţiile de trai ale acestei comunităţi izolate.

Solicităm deputaţilor în Parlamentul European să îşi utilizeze influenţa şi să ajute la salvarea unui voluntar care a dedicat o mare parte a vieţii sale de adult înţelegerii unei comunităţi din Asia Centrală ameninţate cu dispariţia.

  Harlem Désir (S&D). – (FR) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, două state membre, Franţa şi Regatul Unit, şi-au anunţat intenţia să trimită în Afganistan refugiaţi care au venit în Europa în încercarea de a-şi salva vieţile.

Nu cred că putem continua să stăm deoparte în faţa acestei ameninţări foarte grave la adresa vieţilor lor. Publicaţia britanică The Guardian a relatat în octombrie că unii refugiaţi afgani expulzaţi din Australia au fost ucişi la sosirea în ţara lor.

Cred că toate acestea contravin tuturor angajamentelor noastre internaţionale.

Însăşi Comisia Europeană a spus, într-un plan de acţiune din iunie 2008, că măsurile legitime de reducere a imigraţiei ilegale nu trebuie să aibă drept rezultat refuzul accesului refugiaţilor la protecţie în cadrul Uniunii Europene, iar Înaltul Comisar pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite a avertizat Uniunea Europeană să nu facă nicio încercare de a submina Convenţia de la Geneva şi celelalte forme de protecţie care sunt menite să garanteze faptul că refugiaţii afgani nu sunt deportaţi în Afganistan.

Un mare număr de deputaţi în Parlamentul European din patru grupuri politice diferite au semnat un apel în acest sens. Vă invit, domnule Preşedinte, să vorbiţi cu Comisia Europeană, Regatul Unit şi Franţa, iar noi, Parlamentul European, trebuie să abordăm această problemă pentru a preveni comiterea acestei crime împotriva dreptului la azil.

  Ramon Tremosa I Balcells (ALDE). – Domnule Preşedinte, aş dori să reclam restricţiile la care este supusă limba catalană în statul spaniol. Mă refer, mai exact, la guvernul autonom din Valencia, care, în 2007, a închis emiţătoarele TV din La Carrasqueta şi Mondúver. În lunile care urmează se vor închide şi alte emiţătoare TV.

Aceste emiţătoare TV permit recepţionarea televiziunii catalane în regiunea Valencia. Guvernul autonom din Valencia acţionează împotriva Directivei privind activităţile de difuzare a programelor de televiziune, care garantează libera circulaţie a conţinutului emisiunilor televizate între ţările europene. Libertatea culturală există în UE, dar în statul spaniol, pentru televiziunea catalană, aceasta nu există. Acesta este tristul paradox pe care am dorit să vi-l împărtăşesc în după-amiaza aceasta.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, „plată egală pentru muncă egală” constituie un principiu al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene din 1957. Acest principiu mai este şi astăzi de actualitate deoarece, deşi din ce în ce mai multe femei ocupă poziţii de conducere, există totuşi o diferenţă flagrantă între venituri. Este de neînţeles faptul că femeilor, doar pentru simplul fapt că sunt femei şi nu bărbaţi, li se plătesc salarii mai mici pentru aceeaşi muncă, în special la acelaşi standard de muncă. Beneficiul adus unei societăţi democratice moderne după implementarea în totalitate a acestui principiu, pe care noi ar trebui să-l numim mai degrabă o cerinţă, ar trebui să fie clar şi evident pentru oricine. Din acest motiv, cred că este important să se facă ceva pentru îmbunătăţirea legislaţiei actuale şi a transparenţei salariilor. Un mic exemplu îl constituie Austria, unde diferenţa dintre venituri este de aproximativ 28 %.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE). – (ES) Dle Preşedinte, aş dori să condamn un eveniment fără precedent în cei zece ani de domnie ai regelui Mohamed VI din Maroc: faptul că o instanţă militară marocană urmează să judece şapte activişti saharieni pentru independenţă pentru fapta de a fi colaborat cu inamicul, acuzaţie care ar putea atrage pedeapsa cu moartea.

Acest lucru nu s-a mai întâmplat de pe vremea regelui Hassan II. Un civil nu a fost adus niciodată în boxa acuzaţilor într-o instanţă militară. Aceasta înseamnă că represiunea se intensifică din nou în această fostă colonie spaniolă.

Tăcerea complice a Uniunii Europene este frapantă, dar ceea ce este mult mai grav este tăcerea guvernului spaniol, care trebuie condamnat în primul rând pentru situaţia actuală din Sahara de Vest cauzată de abandonarea acestei regiuni.

De aceea întrebarea mea este una foarte directă: acesta este regimul marocan cu care dorim să avem o relaţie specială? Acesta este regimul cu care dorim să stabilim o relaţie de prietenie şi de respect reciproc? De căte ori vom mai putea şi va mai trebui să ne abţinem de la a reacţiona faţă de ceea ce se întâmplă în Sahara de Vest?

Acesta este modul în care intenţionează ei să soluţioneze problemele cu care se confruntă întreaga populaţie? Cred că, în contextul acestor negocieri, acum este momentul în care ar trebui să dăm un răspuns clar şi ferm la această situaţie.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - 1636 de puncte de frontieră sunt desemnate drept puncte de intrare pe teritoriul Uniunii Europene şi anual se înregistrează aproximativ 900 de milioane de treceri de frontieră. Eu însumi vin dintr-o regiune de la graniţa externă a Uniunii Europene şi cunosc foarte bine problemele cu care se confruntă autorităţile vamale. De aceea, consider că trebuie să tratăm cu maximă seriozitate această problemă şi să revizuim mandatul Agenţiei Frontex.

În prezent, Frontex se confruntă cu unele probleme. De exemplu, este nevoie de o implicare mai activă a statelor membre în cooperarea la frontierele externe ale Uniunii Europene şi trebuie acordată mai multă atenţie cooperării cu ţările terţe care sunt, în multe cazuri, ţări de origine sau de tranzit pentru imigraţia ilegală. Programul de la Stockholm prevede tocmai consolidarea rolului acestei agenţii, astfel încât Frontex să joace un rol central în cadrul viitorului mecanism integral de supraveghere a frontierelor.

  Artur Zasada (PPE). – (PL) Dle Preşedinte, având în vedere volumul crescut de transporturi dinspre nordul spre sudul continentului şi numărul insuficient de coridoare de transport, aş dori să subliniez importanţa Coridorului de Transport Central European, drumul CTCE 65. Acesta cuprinde transporturi pe drumuri rutiere, ape interioare şi căi ferate printr-o zonă care leagă Marea Baltică de Marea Adriatică şi porneşte din Suedia, trecând prin Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria şi Croaţia.

Coridorul ar fi o axă a dezvoltării regionale pentru întreaga regiune prin care trece. Ar fi pe deplin în acord cu principiile intermodalităţii şi ar avea o influenţă echilibrată asupra mediului natural. Ar ajuta la creşterea ritmului dezvoltării sociale şi economice într-o mare parte a Uniunii Europene prin creşterea vitezei şi volumului comerţului între ţările din regiunea Mării Baltice şi ţările din regiunea mediteraneană şi adriatică.

Este datoria mea, în calitate de deputat în Parlamentul European, dar şi în calitate de specialist care ani la rând a fost legat de industria transporturilor, să solicit ajutorul pentru proiectul CTCE. Merită pe deplin să fie inclus în reţeaua TNT a Coridoarelor Paneuropene de Transport.

  Sylvie Guillaume (S&D). – (FR) Dle Preşedinte, în urma demolării taberei din Calais a celor fără adăpost la sfârşitul lunii septembrie, doresc să reclam aici organizarea de către Franţa şi Regatul Unit a întoarcerilor silite în Afganistan, o ţară aflată în stare de haos total.

La fel ca colegul meu, dl Désir, care tocmai a vorbit, invit Comisia Europeană să facă presiuni asupra statelor membre astfel încât să înceteze punerea într-un grav pericol a vieţilor acestor oameni prin întoarcerea lor silită în Afganistan.

Ştim că, în conformitate cu Regulamentul Dublin II, aceşti migranţi nu pot solicita azil în Franţa, deoarece pot fi deportaţi în Grecia sau Italia, unde condiţiile de detenţie sunt inacceptabile, iar şansele ca cererile de azil să le fie acceptate sunt mici.

Singurul efect pe care l-a avut demolarea taberei celor fără adăpost a fost să facă şi mai traumatizantă tragedia pe care o trăiesc aceşti migranţi care au nevoie de protecţie. În contrast cu obiectivele stabilite de către autorităţile franceze, aceşti migranţi au devenit şi mai vulnerabili în urma închiderii taberei şi este cu atât mai probabil să intre pe mâna traficanţilor de oameni, care, în ceea ce-i priveşte, nu sunt câtuşi de puţin îngrijoraţi.

Trebuie, acum mai mult ca oricând, să ne amintim că credibilitatea unui sistem de azil este compromisă dacă nu reuşeşte să protejeze persoanele care au nevoie de protecţie.

  Proinsias De Rossa (S&D). – Domnule Preşedinte, salut aprobarea de către Consiliul Drepturilor Omului (CDO) al ONU a recomandărilor raportului Goldstone şi apelul lor pentru încetarea asedierii ilegale a Gazei, care produce atâta suferinţă umană. Propun examinarea acum, fără întârziere, de către comisiile noastre parlamentare competente a paşilor pe care Uniunea Europeană ar trebui să-i întreprindă pentru a garanta urmarea într-o manieră eficientă a recomandărilor Goldstone.

Am fost şocat de faptul că patru state membre ale acestei Uniuni - Italia, Olanda, Ungaria şi Slovacia - au votat împotriva rezoluţiei CDO. Drepturile omului şi legislaţia internaţională nu sunt accesorii opţionale care să fie apărate sau ignorate în funcţie de avantajele politice relevante. Toate statele membre trebuie să apere legislaţia internaţională şi drepturile omului fără teamă sau avantaje, în caz contrar este subminată credibilitatea noastră ca forţă care luptă pentru dreptatea în lume şi chiar ca interlocutor onest pentru pacea în Orientul Mijlociu.

În încheiere, aş solicita ca, în spiritul Tratatului de la Lisabona, să insistaţi să nu se mai semneze de către Comisie sau de către Consiliu noi acorduri cu Israelul în săptămâna care urmează.

  Tomasz Piotr Poręba (ECR). – (PL) Dle Preşedinte, în a doua jumătate a lunii septembrie a acestui an, Rusia şi Belarus au desfăşurat exerciţii militare cu numele de cod „Vest” 2009 şi „Lacul Lagoda” 2009. De la sfârşitul Războiului Rece, aceasta a fost cea mai mare acţiune de acest fel la graniţele vestice ale Rusiei. Ultimele exerciţii de asalt la o scară similară au avut loc în 1981, în momentul culminant al Războiului Rece. Este interesant faptul că faza „Vest” 2009 a demarat pe 18 septembrie, dată apropiată de cea de-a 70-a aniversare a invadării Poloniei de către sovietici. O parte a exerciţiilor s-au desfăşurat la gura golfului Gdańsk, iar despre „Lacul Lagoda” 2009 toţi experţii cred că reprezintă pregătirile pentru un potenţial atac asupra ţărilor baltice şi Finlandei.

În pofida mişcărilor evident ostile ale Federaţiei Ruse, atât Uniunea Europeană, cât şi NATO au rămas pasive. Ele nu au dezvoltat încă o strategie de apărare în cazul unei invazii din est, deoarece unele dintre ţări şi membrii NATO consideră că problema este prea sensibilă din punct de vedere politic.

Având în vedere apropiatul summit UE-Rusia şi, de asemenea, faptele menţionate de către mine, am adresat Consiliului Uniunii Europene o întrebare privind această chestiune.

  Gabriel Mato Adrover (PPE). – (ES) Dle Preşedinte, acordurile trebuie onorate de către toţi, iar regulile trebuie să-i oblige pe toţi în mod egal. Această declaraţie, care ar putea părea evidentă, nu este atât de evidentă în realitate în momentul în care vorbim despre Acordul de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Maroc, care conţine nereguli generale, lucru recunoscut de către Oficiul European de Luptă Antifraudă.

Producătorii spanioli de tomate, în special cei din insulele Canare, trec prin vremuri grele şi reclamă respectarea acordului, dar doresc, de asemenea, să ştie ce plănuieşte să facă Comisia în legătură cu noul acord care se negociază în continuare: dacă s-a oferit o majorare a cotei preferenţiale de tomate şi în ce condiţii, dacă sistemul preţului de intrare va fi schimbat pentru a preveni alte încălcări în viitor şi dacă cerinţele fitosanitare impuse producătorilor europeni vor fi aplicate.

De asemenea, în timp ce vorbim despre acorduri, producătorii de banane urmăresc, de asemenea, negocierile, în unele cazuri negocierile bilaterale cu ţări terţe, cu foarte mult interes, deoarece aceste înţelegeri ar putea avea consecinţe ireparabile dacă nu sunt însoţite de măsuri compensatorii.

În ambele cazuri, Comisia nu-şi poate abandona procedurile şi nu putem permite să se întâmple aceasta.

  Françoise Castex (S&D). – (FR) Dle Preşedinte, aş dori să vă atrag atenţia asupra arestării lui Mohammad Othman, un activist palestinian pentru drepturile omului în vârstă de 33 de ani şi un susţinător al campaniei nonviolente a societăţii civile împotriva boicotului, privării de drepturi şi sancţiunilor.

Mohammad Othman a fost arestat de către autorităţile israeliene la 22 septembrie. De atunci, perioada lui de detenţie a fost în mod repetat prelungită de către armata israeliană. Un judecător militar urmează să decidă asupra acestei detenţii marţi, 20 octombrie, adică mâine.

Dle Preşedinte, vă solicit în numele Parlamentului European să acţionaţi pentru a asigura eliberarea acestui activist pentru drepturile omului al cărui singur delict este doar acela de a avea o opinie.

Săptămâna aceasta urmează să decernăm premiul Saharov. Din păcate, nu putem acorda premiul Saharov tuturor celor care luptă pentru drepturile omului, dar haideţi măcar să le oferim susţinerea noastră atunci când libertatea lor este în pericol.

  Róża, Gräfin von Thun Und Hohenstein (PPE). – (PL) Domnule Preşedinte, vorbesc astăzi în calitatea mea de membră a Comisiei pentru cultură şi educaţie şi, de asemenea, în calitate de membră a Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor. În această calitate, fac apel să se întreprindă consultări continue şi ample şi acţiuni eficiente în legătură cu digitalizarea cărţilor şi rolul Google. Nu putem permite ca o singură firmă să domine piaţa noastră, tot ceea ce am realizat în acest domeniu în Europa. Trebuie să dezvoltăm instrumente juridice juste, care să protejeze interesele autorilor şi editurilor noastre, iar Uniunea Europeană trebuie să facă acest lucru împreună cu alţii, în special cu Statele Unite, dar şi cu alte ţări din lumea globalizată de astăzi.

Este o problemă a literaturii noastre europene, a culturii şi a identităţii noastre. Trebuie să dezvoltăm toate acestea şi să acţionăm împreună pentru a le proteja. Ei sunt autorii şi editorii noştri europeni. Problema digitalizării este prea importantă pentru ca hotărârea asupra ei să se ia doar dincolo de Atlantic. Trebuie să stabilim această legislaţie împreună şi trebuie să acordăm o atenţie maximă acestei chestiuni.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D). - Aceste zile sunt decisive pentru evoluţia democratică a Republicii Moldova. Alegerea preşedintelui de către noul Parlament, programată pe data de 23 octombrie, a fost amânată din cauza lipsei de competitivitate. Încă o dată, prin tactici subversive, prin nereprezentarea unui candidat, Partidul Comunist încearcă să saboteze drumul spre democraţie.

Obligaţia noastră este să urmărim cu atenţie întregul proces pentru ca prevederile constituţionale să fie aplicate şi pentru ca Republica Moldova să treacă testul democratic al alegerilor.

Pentru Uniunea Europeană consolidarea democraţiei în această ţară trebuie să reprezinte una dintre priorităţile politicii de vecinătate. Aceasta putând fi un exemplu pentru întregul spaţiu estic. Datoria noastră este să oferim o nouă şansă acestui guvern democratic acordându-i susţinerea morală şi tehnică de care are nevoie. Probabil, cel mai apreciat semnal ar fi găsirea unei soluţii viabile pentru accesul cetăţenilor Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

  Jelko Kacin (ALDE). – (SL) După o deliberare serioasă şi foarte atentă, votanţii din Irlanda au ratificat, cu o majoritate de două treimi, Tratatul de la Lisabona. Am primit cu plăcere şi mândrie această veste, deoarece Tratatul va permite extinderea viitoare. Singurii care nu s-au hotărât încă sunt preşedintele Václav Klaus şi Curtea constituţională din Cehia.

Provin din fosta Iugoslavie şi îmi aduc aminte că susţineam Cehoslovacia, nu doar când jucau hochei pe gheaţă împotriva Uniunii Sovietice, ci cu orice ocazie şi în orice context. Noi am fost în permanenţă solidari cu ei, din timpurile în care forţele Pactului de la Varşovia au invadat Cehoslovacia în timpul Primăverii de la Praga. Totuşi, de această dată, nu pot şi nu trebuie să procedez astfel, deoarece ar fi în detrimentul Uniunii Europene, al ţării mele şi al oricăror viitoare ţări candidate.

Trebuie să exprim public preocuparea noastră şi să spun că nu vom permite să fim şantajaţi. Din acest motiv, solicit liderilor politici şi opiniei publice, atât din ţările candidate actuale, cât şi din cele viitoare, să-i aducă la cunoştinţă preşedintelui Republicii Cehe că se joacă cu destinele noastre şi cu destinele lor. Este timpul ca acest joc să înceteze.

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, în urmă cu trei ani, la 23 octombrie 2006, s-au adunat zeci de mii de oameni în Budapesta pentru a sărbători într-un mod plin de demnitate şi pentru a comemora Revoluţia maghiară din 1956 şi lupta pentru libertatea pe care poporul nostru a dus-o împotriva dictaturii comuniste. În urmă cu trei ani, terorişti deghizaţi în uniforme de poliţişti fără nicio insignă de identificare au utilizat arme interzise pentru a dispersa mulţimea care ţinea o comemorare paşnică. Probabil că aceasta s-a făcut la comanda politică a partidului care a succedat dictatura comunistă.

A durat 50 de ani după anul 1956 până când sângele maghiar a fost din nou vărsat pe străzile din Budapesta. Săptămâna aceasta, vineri, 23 octombrie, la ora 15.00, câteva mii de oameni vor comemora din nou în Piaţa Deák evenimentele din 1956. Noi, deputaţii Jobbik în Parlamentul European, împreună cu câţiva colegi deputaţi, cum ar fi Andreas Mölzer şi Bruno Gollnisch, vom monitoriza în acest loc siguranţa fizică a celor care participă la comemorare. Cu toate acestea, aş dori ca Parlamentul European să trimită observatori şi aş dori să-i solicit dlui Buzek în special să atragă atenţia şefilor poliţiei maghiare să respecte Convenţia europeană a drepturilor omului.

  Simon Busuttil (PPE). – (MT) În ultimele săptămâni am fost martorii unui număr de incidente violente în zona Al Aksa din oraşul sfânt Ierusalim. Cele două părţi se arată una pe alta cu degetul ca fiind vinovate, instigatoare şi, în ultimă instanţă, responsabile de aceste acte de violenţă. Aşa cum se întâmplă în mod frecvent în această regiune, un incident se poate transforma rapid într-o criză. Să nu uităm că, de fapt, ultima intifada palestiniană a avut loc imediat după incidentele din Al Aksa. Într-o astfel de situaţie, cred că trebuie să vedem care sunt îndatoririle noastre în calitate de Parlament European. Suntem datori să adoptăm o atitudine clară împotriva tuturor măsurilor unilaterale şi să garantăm că vom opri imediat orice încălcare a legislaţiei internaţionale. Experienţa ne-a învăţat că, în astfel de situaţii, nu trebuie să rămânem nepăsători.

  Vladimír Maňka (S&D) . – (SK) Timp de trei luni şi jumătate, Slovacia a făcut obiectul unei brutale campanii de discreditare în legătură cu modificarea legii limbii naţionale.

Viktor Orban, vicepreşedintele PPE, a spus în România în luna iulie că politica externă maghiară trebuie să abordeze această chestiune ca pe un serios exemplu de „casus belli”, care se traduce prin „motiv de război”. O săptămână mai târziu, fostul ombudsman maghiar pentru minorităţile etnice, Jenö Kaltenbach, a declarat că toate minorităţile din Ungaria au suferit o pierdere totală a identităţii, fiind incapabile să îşi vorbească limbile şi necunoscându-şi propria istorie. Cuvintele fostului ombudsman nu au provocat nici cea mai neînsemnată dezbatere politică sau în media.

Marii naţionalişti maghiari nu sunt interesaţi de drepturile minorităţilor din Ungaria, ci doar de drepturile minorităţilor maghiare din alte ţări. Populaţia inocentă care trăieşte în sudul Slovaciei a devenit astfel ostateca acestor naţionalişti şi a viselor lor la o naţiune maghiară reunită politic.

  Maria da Graça Carvalho (PPE). – (PT) Diferenţele regionale rămân o provocare în contextul extinderii Uniunii Europene. Din acest motiv, este important ca politica de coeziune să susţină acele regiuni şi state membre care sunt mai puţin dezvoltate. Iată de ce suntem foarte neliniştiţi în legătură cu recenta modificare a Regulamentului general privind Fondul european de dezvoltare regională şi Fondul de coeziune propusă Comisiei Europene de către guvernul portughez.

Această modificare instituie excepţii de la regula generală privind eligibilitatea geografică a cheltuielilor legate de operaţiile cu efect de extindere şi a celor legate de asistenţa tehnică, permiţând fondurilor destinate pentru regiunile de convergenţă Portugalia Nord-Centrală, Alentejo şi Azore să fie cheltuite de fapt în zona Lisabonei.

Această modificare poate constitui o încălcare a principiului coeziunii economice şi sociale, principiu care constituie o piatră de temelie a proiectului european.

  Mitro Repo (S&D). – (FI) Dle Preşedinte, sunt îngrijorat în ceea ce priveşte libertatea religioasă în Turcia. Posibila aderare a Turciei la UE depinde de îndeplinirea tuturor criteriilor de la Copenhaga. În ultima vreme, ţara a părut mai puţin dispusă să-şi îmbunătăţească situaţia în ceea ce priveşte drepturile omului şi libertatea religioasă, din cauza tensiunilor interne. A existat, de asemenea, o delăsare în cercetarea infracţiunilor împotriva bisericilor. Mai mult, biserica ortodoxă, de exemplu, nu îşi poate alege patriarhul în mod liber şi fără a ţine seama de naţionalitate şi au loc tot mai multe încercări de a le interzice clericilor să îşi poarte veşmintele preoţeşti în public.

În negocierile de aderare sunt aşteptate măsuri concrete din partea Turciei, măsuri care ar demonstra că aceasta înţelege şi recunoaşte valoarea patrimoniului cultural european, chiar şi pe pământ turcesc. Din acest motiv, Turcia ar trebui, de exemplu, să permită imediat funcţionarea seminarului Halki şi, în plus, să restabilească protecţia proprietăţilor bisericii.

  George Sabin Cutaş (S&D). - Potrivit studiilor publicate de Comisia Europeană, deficitele de cont curent ale marii majorităţi a statelor membre ale Uniunii Europene sunt aşteptate să treacă de limita de 3 % din produsul intern brut în cursul anilor 2009 şi 2010. De asemenea, se prevede un nivel mediu al datoriilor publice de 80 % pentru cele 27 de state membre şi de peste 80 % pentru statele din zona euro în 2010.

Pentru ţările din estul Europei, necesitatea temperării recesiunii intră, însă, în conflict cu obligaţia respectării criteriilor de la Maastricht. Se observă astfel o discrepanţă între cerinţele Pactului de stabilitate şi creştere pentru ţările din zona euro, în care deficitele şi datoriile publice sunt în creştere şi standardele extrem de stricte impuse celor care doresc să se alăture zonei euro.

Este, prin urmare, necesară ajustarea criteriilor de la Maastricht contextului actual şi realităţilor economiei, caracterizate prin mişcări ciclice mai mari. Ajustarea criteriilor de la Maastricht şi accesul mai rapid al ţărilor din est la zona euro ar întări Uniunea Europeană şi ar continua procesul de integrare.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dle Preşedinte, aş dori să vorbesc despre accidentele de muncă în Grecia şi Europa. În aplicarea reglementărilor în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă, lipsurile şi neglijenţa acţionarilor, mecanismele de control şi autorităţile naţionale şi comunitare sunt strigătoare la cer. Statisticile din ţara mea, Grecia, sunt tragice. În 2008, au avut loc 142 de accidente mortale, iar de la începutul lui 2009 au fost peste 56 de astfel de accidente.

În timp ce se pierd vieţi, societăţile, autorităţile naţionale şi Comisia abordează problema într-un mod foarte relaxat, iar crimele sunt, în principiu, nepedepsite, crime de dragul profitului, cum este crima pe care o comite France Telecom din februarie 2008 încoace. Săptămâna trecută un alt muncitor, în vârstă de numai 25 ani, s-a sinucis din cauza condiţiilor de lucru intolerabile. Ce are Comisia de spus în legătură cu aceasta? Dacă ar fi fost un alt subiect, ar fi intervenit. De aceea solicit Biroului şi colegilor mei deputaţi să ţină un minut de reculegere la un moment dat pe parcursul plenarei de trei zile pentru victimele făcute de France Telecom şi alte accidente de muncă.

  Ioannis Kasoulides (PPE). – Domnule Preşedinte, am informat plenul despre descoperirea rămăşiţelor pământeşti ale soldaţilor ciprioţi care, în timpul invaziei din 1974, au fost fotografiaţi predându-se, vii şi nevătămaţi, armatei turceşti. Într-o recentă desfăşurare a evenimentelor, Curtea europeană a drepturilor omului a stabilit că Turcia se face vinovată de comportament crud şi inuman faţă de rudele soldaţilor dispăruţi în acea perioadă prin neinvestigarea şi neinformarea rudelor despre destinul celor dispăruţi. S-a dispus plătirea de compensaţii de către Turcia în acest sens. Invit din nou acest Parlament să îndemne armata turcă să pună registrele sale la dispoziţia Comisiei pentru persoane dispărute a ONU pentru rezolvarea acestei probleme umanitare.

  Rosario Crocetta (S&D). – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, în primul rând aş dori să vă mulţumesc pentru că aţi cerut autorităţilor belgiene şi franceze să mă pună sub protecţia poliţei.

A simţi solidaritatea instituţiilor în timp ce lupţi în prima linie contra unui fenomen cum este mafia din Italia, care a produs un număr mare de victime de-a lungul mai multor ani, este, în opinia mea, cu adevărat important şi vă mulţumesc din inimă. Dle Preşedinte, cu toate acestea, de ceva vreme, organizaţiile mafiei sunt un fenomen global: nu doar prin spălarea de bani, ci şi prin prezenţa lor permanentă în diferite ţări europene şi, de asemenea, prin imigraţie.

Când, la 16 iulie anul acesta, am făcut apel la înfiinţarea unei comisii de anchetă privind organizaţiile mafiote din Europa, am făcut acest lucru cu scopul de a-mi sluji nu doar ţara, ci şi Comunitatea Europeană, cu credinţa că lipsa de vigilenţă în cazul asociaţiilor crimei organizate cum este mafia ar putea avea un impact negativ asupra calităţii vieţii şi securităţii cetăţenilor şi asupra mecanismelor de dezvoltare. Şi, ciudat, am terminat, domnule Preşedinte...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Preşedintele. – Vă mulţumesc. Aş dori să spun că şi eu am solicitat autorităţilor din Bruxelles să mărească paza din jurul Parlamentului European deoarece, de curând, am avut un incident nefericit. Autorităţile din Bruxelles au răspuns pozitiv la solicitarea Parlamentului European şi se poartă negocieri pe această temă.

  Corina Creţu (S&D). - Raportul dat publicităţii cu ocazia zilei mondiale a alimentaţiei arată că unul din şase oameni suferă de foame, cifra persoanelor subnutrite în lume a trecut de 1 miliard, iar populaţia afectată de foamete a crescut cu 100 de milioane de oameni în decurs de numai un an.

În tot acest timp, Programul Mondial pentru Alimentaţie se confruntă cu o scădere la 50 % a donaţiilor internaţionale faţă de 2008, ceea ce afectează grav volumul ajutoarelor alimentare către ţările sărace.

Uniunea Europeană este liderul campaniei împotriva foametei la nivel mondial, poziţie consolidată de angajamentul de 2 miliarde de euro, asumat la reuniunea G8 de la L'Aquila, care se adaugă fondului de 1 miliard alocat pentru facilitatea pentru alimente. Este mult, dar e departe de ceea ce ar trebui pentru atingerea obiectivului fixat de ONU, reducerea la jumătate a numărului persoanelor care suferă endemic de foame.

Este nevoie de un efort mult mai amplu în plan politic pentru mobilizarea resurselor tuturor marilor puteri industrializate ale lumii şi cred că este imperios necesar un plan Marshall cu un obiectiv mult mai precis şi mai sensibil, ajutorarea miliardului de semeni ai noştri ce suferă de foame să treacă de pragul subzistenţei.

PREZIDEAZĂ : DL LAMBRINIDIS
Vicepreşedinte

  Ioan Mircea Paşcu (S&D). - Domnule preşedinte, proiectul privind apărarea antirachetă al fostei administraţii a SUA, la care Europa a devenit parte, a fost contestat cu vehemenţă de către Rusia, care a ales să vadă în el o mişcare împotriva sa, şi de către unii europeni, supăraţi deoarece ruşii au fost supăraţi.

Administraţia Obama încearcă să abordeze această poziţie prin trecerea de la apărarea împotriva ameninţării cu rachete cu rază lungă de acţiune la apărarea împotriva ameninţării cu rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune, sporind astfel protecţia directă a Europei şi, se pare, prin acceptarea cooperării cu Rusia, furnizând o unitate radar în Caucaz.

Totuşi, unii europeni contestă proiectul, ignorând noua sa orientare. Rusia încă nu a vorbit. Nu-mi doresc decât ca poziţia europeană să nu se bazeze doar pe acest fapt, ci să reflecte un efort real de a găsi cel mai bun mod de protejare a teritoriului european împotriva acestei ameninţări reale, în cooperare cu SUA, dar şi cu Rusia, dacă aceasta din urmă doreşte acest lucru.

  Philip Bradbourn (ECR). - Domnule preşedinte, anul trecut, acest Parlament a dezbătut folosirea scanerelor corporale în aeroporturi şi, ulterior, Comisia Europeană şi-a retras propunerea în această privinţă.

Recent, pe aeroportul din Manchester, a început un nou experiment, iar acum au apărut opinii juridice conform cărora folosirea acestor aparate în cazul minorilor ar putea încălca legislaţia privind protecţia şi siguranţa copilului din cauza naturii imaginii produse. Cazuri similare au avut loc în 2005 şi 2006 la iniţiativa grupului de acţiune privind drepturile copiilor, care au condus la interzicerea folosirii scanerelor corporale în cazul persoanelor cu vârsta sub 18 ani.

Întrucât însuşi motivul existenţei acestor aparate este, acum, compromis de această opinie juridică - şi mă adresez direct dlui comisar Barrot - nu este acum momentul luării deciziei de către Comisie ca folosirea acestor tipuri de scanere în UE să nu fie permisă, pentru ca alegătorii mei care călătoresc în Uniune să nu fie supuşi acestui tratament indecent şi degradant? Solicit, de asemenea, interzicerea la nivel mondial a acestei tehnologii, în vederea protejării cetăţenilor UE.

  László Tőkés (PPE). – (HU) Domnule preşedinte, anul trecut am protestat împotriva fanatismului religios şi împotriva persecutării minorităţilor creştine. Acelaşi lucru îl fac şi anul acesta. Întrucât am aflat despre cele mai recente acte anti-creştine din India, Bangladesh, Afganistan, Pakistan şi Turcia, permiteţi-mi să mă pronunţ din nou împotriva atrocităţilor continue în numele exclusivismului religios, care sunt comise, în general, de către fanatici musulmani şi hinduşi împotriva fraţilor noştri creştini.

Totuşi, în India, în statele Orissa şi Gujarat, atât creştinii practicanţi, cât şi cei musulmani suferă persecuţii grave. În Transilvania, în România, de unde sunt originar, libertatea religioasă a fost proclamată prin Edictul de la Turda în 1568. Libertatea religioasă este un drept uman atât individual, cât şi colectiv. Isus Hristos spunea: „Merit milă, şi nu sacrificiu.” Conform învăţăturilor credinţei noastre, solicit dlui Jerzy Buzek, Subcomisiei pentru drepturile omului şi Comisiei Europene să...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor )

  Nessa Childers (S&D). – Domnule preşedinte, închiderea iminentă a agenţiei de ştiri Independent Network News, cu sediul la Dublin, care oferea un serviciu de furnizare de ştiri naţionale şi internaţionale de prim rang pentru majoritatea staţiilor radio locale din Irlanda, ridică întrebări serioase şi legitime cu privire la proprietatea, pluralitatea şi reglementarea mijloacelor media în Irlanda. Staţiilor radio locale din Irlanda li se solicită să se asigure că 20 % din conţinutul ştirilor difuzate este naţional şi internaţional. Acest serviciu a fost în mare parte furnizat de INN în ultimii ani.

Pe când se pregătea desfiinţarea INN, staţia Newstalk deţinută de Communicorp - care este, de asemenea, un acţionar major al INN - a câştigat contractul de furnizare a unui serviciu înlocuitor pentru următoarele şase luni. Şi UTV, a cărei retragere din INN a precipitat desfiinţarea serviciului, a jucat un rol central în eforturile de a găsi un serviciu înlocuitor. Uniunea Naţională a Jurnaliştilor a ridicat întrebări importante cu privire la gradul de adecvare al implicării acestor două organisme în proces, în contextul diversităţii proprietăţii asupra mass media în Irlanda. Aceste întrebări trebuie explorate în amănunt.

  Sergej Kozlík (ALDE). – (SK) Aş dori să vă avertizez că reprezentanţi ai Ungariei încearcă să provoace Slovacia. La 21 august, acum 20 de ani, o armată sovietică şi maghiară a invadat fosta Cehoslovacie.

În aceeaşi zi, anul acesta, preşedintele maghiar Sólyom, în ciuda rezervelor a trei înalţi reprezentanţi ai Republicii Slovace, se pregătea să facă pasul provocator de a dezveli o statuie a unui rege maghiar pe teritoriul mixt din punct de vedere etnic al Slovaciei. Astăzi, el protestează că nu i s-a permis să intre în Slovacia.

Într-o vizită în Slovacia săptămâna trecută, Viktor Orban, şeful principalului partid politic maghiar, Fidesz, a solicitat minorităţii maghiare să ia iniţiative legate de autonomie. El a făcut apel la planificarea comună a viitorului maghiarilor din bazinul Carpaţilor. Aceasta reprezintă o renaştere a ideii Ungariei Mari - o provocare ce nu îşi are locul în Europa modernă. Este un joc cu focul, iar instituţiile europene nu trebuie să-l ignore.

  George Becali (NI). - Aş vrea să vă spun că în Tratatul de la Lisabona nu se specifică nimic despre sport şi, în special, despre fotbal, fotbalul fiind o activitate care influenţează foarte mult social şi cultural. Aş vrea să vă spun că nu există un temei juridic pentru o politică europeană în domeniul sportului.

Într-adevăr, sunt reglementate prin regulamentele asociaţiilor sportive dar, eu cred, domnule preşedinte, că trebuie să se specifice clar în Tratat ca activităţile şi organizarea activităţilor sportive să funcţioneze după regulamentul asociaţiilor sportive, iar toate activităţile conexe acestor activităţi sportive să funcţioneze după regulile şi legile civile.

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.