Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/0014(CNS)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A7-0013/2009

Dezbateri :

PV 19/10/2009 - 18
CRE 19/10/2009 - 17

Voturi :

PV 20/10/2009 - 7.15
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2009)0044

Dezbateri
Luni, 19 octombrie 2009 - Strasbourg Ediţie JO

17. Instituirea unui ecanism de evaluare în vederea monitorizării aplicării acquis-ului Schengen - Instituirea unui mecanism de evaluare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Preşedintele. –Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind următoarele rapoarte:

- A7-0035/2009, de către Carlos Coelho, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, privind înfiinţarea unui mecanism de evaluare în vederea monitorizării aplicării acquis-ului Schengen (COM(2009)0105 - C6-0111/2009 - 2009/0032(CNS));

- A7-0034/2009, de către Carlos Coelho, în numele Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, privind înfiinţarea unui mecanism de evaluare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen (COM(2009)0102 - C6-0110/2009 - 2009/0033(CNS)).

 
  
MPphoto
 

  Carlos Coelho, raportor.(PT) Domnule preşedinte, domnule Barrot, doamnelor şi domnilor, sunt de acord cu un mecanism de evaluare a Schengen care va îmbunătăţi sistemul actual şi-l va face mai eficient, asigurându-se astfel că acquis-ul Schengen se poate aplica într-un mod mai transparent şi mai coerent.

Cu toate acestea, sunt dezamăgit de propunerile prezentate de Comisia Europeană. În esenţă, aceste propuneri menţin normele din prima parte a mandatului, fără să aducă vreo modificare, şi, în ceea ce priveşte cea de-a doua parte a mandatului sau evaluarea modului în care acquis-ul Schengen este pus în aplicare de statele membre care fac deja parte din spaţiul Schengen, ele doar includ îmbunătăţirile recente aduse actualului mecanism de evaluare.

Într-adevăr, singurul aspect nou, pe care îl salut, este posibilitatea efectuării unor vizite neanunţate. În ceea ce priveşte procesul de evaluare, aceste propuneri transferă rolul jucat în prezent de Consiliu în totalitate Comisiei, permiţând forme de cooperare cu statele membre foarte limitate şi eliminând Parlamentul European din întregul proces, fără a demonstra ce se câştigă prin aceste măsuri.

De asemenea, sunt îngrijorat de faptul că ne îndreptăm spre separarea totală a mecanismelor de evaluare pentru fiecare parte a mandatului, ceea ce ar putea afecta eficienţa şi consecvenţa sistemului. Ţările care doresc să se alăture Schengen nu ar trebui să fie supuse unor norme şi sisteme de evaluare diferite de cele actuale.

Există şi probleme privind protecţia datelor. Voi da numai trei exemple: în primul rând, problema referitoare la securitatea sediilor consulare este incompletă, deoarece sediile companiilor externe, atunci când sunt implicate servicii de externalizare, nu sunt acoperite. În al doilea rând, cerinţele legate de securitate propuse pentru Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) ar trebuie şi ele incluse în chestiunea privitoare la vize. În al treilea rând, articolul 7 din regulament nu ar trebui să cuprindă doar analiza riscurilor, ci şi auditurile şi rapoartele privind inspecţiile de securitate efectuate de statele membre în conformitate cu normele introduse de instrumentele legale ale SIS şi ale Sistemului de Informaţii privind Vizele (VIS).

Pe lângă problemele menţionate aici şi îmbunătăţirile care se pot aduce, există o problemă fundamentală, şi anume că rolul acordat Parlamentului European este unul irelevant. Conform serviciului nostru juridic, opţiunea Comisiei în privinţa temeiului juridic este legitimă. Totuşi, ar fi posibil, de asemenea, să se aplice procedura de codecizie pentru proiectul de regulament. Voinţa politică este singurul factor de decizie între cele două posibilităţi. De fapt, dacă Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare, fapt aşteptat în scurt timp, aceste propuneri vor trebui să fie transformate într-una singură şi retransmise, deoarece structura pe piloni va fi eliminată.

Nu trebuie să uităm că discutăm despre securitatea spaţiului de libertate, securitate şi justiţie, care ar trebui să implice toate statele membre şi toate instituţiile europene. Aşadar, codecizia reprezintă procedura corectă care trebuie aleasă. Rolul Parlamentului European nu trebuie să fie doar unul auxiliar, ci ar trebui să reflecte mai curând influenţa pe care o exercită în privinţa adoptării instrumentelor legislative de bază.

Aş dori să închei prin a mulţumi raportorilor alternativi pentru sprijinirea acestei poziţii a Parlamentului European şi îl invit pe vicepreşedintele Barrot, care a făcut întotdeauna dovadă de respect faţă de acest Parlament, să retrimită aceste propuneri, introducând nu doar îmbunătăţiri în ceea ce priveşte conţinutul, dar şi stabilind un rol adecvat pentru Parlamentul European cu privire la procedura în sine.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei. (FR) Domnule preşedinte, voi încerca să răspund preocupărilor exprimate de dl Coelho în raportul său.

Mecanismul de evaluare este o măsură-cheie când vine vorba de menţinerea integrităţii zonei Schengen şi de menţinerea încrederii reciproce între statele membre. Iată de ce Comisia propune ca experţii din statele membre să fie implicaţi în totalitate în planificarea vizitelor, a vizitelor la faţa locului şi în elaborarea evaluării şi a rapoartelor ulterioare.

Comisia este, desigur, convinsă că Parlamentul ar trebui implicat în evaluarea Schengen, ceea ce nu este cazul în prezent. Cetăţenii trebuie să aibă acces la rezultatele acestor evaluări. Iată de ce Comisia s-a oferit să prezinte Parlamentului rapoarte anuale, menţionând concluziile la care s-a ajuns în urma fiecărei evaluări şi situaţia măsurilor corective.

Aşadar, acesta este primul răspuns. Este adevărat că dl Coelho a ridicat problema codeciziei pentru Parlament. Tratatele în vigoare în prezent nu permit acest lucru. Totuşi, deşi nu a existat codecizie până acum, propunerile chiar transferă mecanismul actual în domeniul de competenţă comunitar. Prin aceste propuneri, mecanismul poate deveni mai eficient cu privire la planificare, vizitele la faţa locului şi măsurile luate în urma evaluărilor.

În plus, rolul Comisiei de gardian al tratatelor va spori. Totuşi, domnule Coelho, în prezent, Consiliul contestă cu putere acest rol crescut. Prin urmare, în conformitate cu tratatele în vigoare, au fost solicitate două propuneri paralele, întrucât acquis-ul Schengen vizează atât primul, cât şi cel de-al treilea pilon.

Comisia a considerat că articolul 66 din Tratatul CE, care prevede consultarea Parlamentului European, a fost temeiul juridic corect pentru propunerea în cadrul primului pilon. Acest temei juridic a fost ales ca cel corect pentru mecanismul de evaluare a Schengen atunci când acquis-ul Schengen a fost integrat în cadrul Uniunii Europene prin decizia de „separare” luată în 1999.

Articolele 30 şi 31 din tratat au fost alese ca temei juridic pentru propunerea în cadrul celui de-al treilea pilon. Iată de ce a trebuit să ne referim la două articole diferite pentru evaluarea în cadrul primului pilon şi pentru cea în cadrul celui de-al treilea pilon.

Pe baza tratatelor în vigoare şi a dezbaterilor legale care decurg din acestea, Comisia trebuie să-şi menţină propunerile. Trebuie spus, domnule Coelho, că, având în vedere dificultăţile negocierilor din cadrul Consiliului privind creşterea rolului Comisiei, ne putem imagina că acestea nu se vor finaliza în scurt timp. Putem spera, astăzi mai mult ca oricând, că Tratatul de la Lisabona va fi ratificat şi că problema se va redeschide, iar Comisia va decide, la momentul oportun, cu privire la ceea ce consideră a fi temeiul juridic cel mai adecvat pentru mecanismul propus prin implicarea Parlamentului European într-o măsură cât mai mare posibil.

Evident, atunci când va veni timpul, Comisia va putea trimite propuneri modificate sau noi, în funcţie de situaţie. După cum ştiţi, eu însumi susţin foarte mult, în general, această dispoziţie, care va permite Parlamentului dumneavoastră să acţioneze în calitate de colegiuitor în majoritatea aspectelor legate de justiţie, libertate şi securitate. Este clar că nu pot decât să susţin un rol mult mai activ al Parlamentului. Totuşi, după cum stau lucrurile, nu cred că am fi putut face altceva decât să propunem această modificare privind temeiurile juridice actuale. Cu toate acestea, după cum v-am spus, discuţiile din cadrul Consiliului nu sunt simple; acest lucru nu este cauzat de faptul că noi nu am dorit implicarea statelor membre, ci de faptul că Comisia, în calitatea sa de gardian al tratatelor, simte că şi ea este responsabilă pentru gestionarea acestui întreg mecanism de evaluare, cu implicarea statelor membre şi, desigur, a Parlamentului.

 
  
MPphoto
 

  Simon Busuttil, în numele grupului PPE. (MT) Crearea spaţiului Schengen a fost, fără îndoială, un imens pas înainte pentru câteva ţări din Uniunea Europeană. Aceasta a adus cu ea conceptul de libertate deplină de mişcare pentru cetăţenii noştri, într-un mod mai realist, şi chiar putem spune că, atunci când un cetăţean călătoreşte în spaţiul Schengen, aproape că simte că ar călători în propria sa ţară. Cu toate acestea, suntem toţi conştienţi că, pentru ca un proiect ambiţios, aşa cum este acesta, să aibă succesul pe care l-a avut, s-a investit multă muncă şi s-au făcut multe sacrificii pentru el. Mai presus de toate, când am ales să ne deschidem porţile reciproc, a trebuit să avem încredere unul în celălalt în ceea ce priveşte un aspect atât de delicat precum acesta, adică protecţia frontierelor noastre externe. Când discutăm despre frontierele externe, se investeşte încredere într-o ţară şi, în schimb, se primeşte încredere.

Aşadar, în ceea ce priveşte aceste rapoarte, sunt de acord cu colegul meu, Carlos Coelho, că acestea trebuie să dezvolte mecanismul de evaluare în cadrul proiectului spaţiului Schengen, un proiect de mare importanţă, care este construit pe principiul încrederii reciproce. Totuşi, dorim să mai spunem că această evaluare trebuie efectuată într-un mod eficient şi transparent. În plus, ea trebuie să implice Parlamentul, căruia trebuie să i se permită să-şi exercite toate puterile, în special acum, când suntem sau probabil că suntem la o distanţă de doar câteva săptămâni de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Prin urmare, având în vedere că Tratatul de la Lisabona este aproape ratificat, sunt sigur că Comisia va înţelege aşteptările noastre ca propuneri precum aceasta să respecte în totalitate toate puterile care îi vor reveni Parlamentului European în temeiul acestui tratat.

 
  
MPphoto
 

  Ioan Enciu, în numele grupului S&D. – Crearea unui mecanism de evaluare şi monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen este o măsură importantă care vine să transpună în practică hotărârile privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, în particular, prevederile programului de la Haga. Proiectele propuse pentru dezbaterile de astăzi reprezintă o variantă a unui mecanism de evaluare. Ele conţin prevederi specifice domeniului vizat şi o metodologie adecvată de control.

O analiză mai detaliată scoate însă în evidenţă neglijarea unor principii de cooperare interinstituţională, atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi între statele membre ale Uniunii. Din acest punct de vedere, propunerea prezentată conţine prevederi care limitează cooperarea dintre statele membre privind evaluarea rezultatelor aplicării acordului Schengen şi, în acelaşi timp, măreşte nepermis rolul Comisiei în cadrul acestui proces, în timp ce Uniunea European este ţinută în afara întregului mecanism de evaluare.

Mai mult de cât atât, formularea unor articole din regulament lasă loc pentru interpretări diferite privind raportul între Comisie, Parlament şi Consiliu cu privire la accesul lor la informaţiile privind aplicarea acquis-ului Schengen.

Astfel, articolul 14 din regulament, care vizează informaţiile sensibile, subliniază că „rapoartele întocmite ulterior efectuării vizitelor la faţa locului se clasifică drept documente cu acces limitat. Comisia, după consultarea statului membru în cauză, hotărăşte asupra părţii de raport care poate fi făcută publică”.

În legătură cu aceste prevederi, vreau să menţionez că din articolul 16, care se referă la raportul prezentat Parlamentului European şi Consiliului, nu rezultă că raportul anual privind evaluările efectuate va conţine şi informaţiile cu acces limitat. Am putea deduce, prin urmare, că este la aprecierea Comisiei care informaţie va fi introdusă în raportul anual şi care nu. Acest fapt îi acordă Comisiei atribuţiuni care, în opinia mea, nu sunt justificate.

Tratatul de la Lisabona va intra în curând în vigoare şi din acest moment codecizia va deveni procedura legislativă ordinară, inclusiv pentru spaţiul libertăţii, securităţii şi justiţiei. Propunerile legislative pe care le dezbatem acum conţin prevederi care sunt în discordanţă cu principiile cuprinse în Tratat. În consecinţă, aceste proiecte, dacă vor fi aprobate acum, vor trebui revizuite în momentul intrării în vigoarea a Tratatului de la Lisabona.

Doamnelor şi domnilor, libertatea, securitatea şi justiţia reprezintă domenii de maximă importanţă pentru cetăţenii europeni ale căror interese sunt direct reprezentate de către legislativul european. Limitarea rolului unei instituţii cum este Parlamentul European este incorectă. În concluzie, eu susţin propunerea domnului Coelho, că acest proiect, în varianta lui actuală, trebuie respins şi returnat la Comisie. Vă propun să susţinem proiectul de rezoluţie.

 
  
MPphoto
 

  Sarah Ludford, în numele Grupului ALDE. – Domnule preşedinte, colegul nostru, dl Coelho, şi-a justificat încă o dată supranumele: Carlos „Schengen” Coelho. El este expertul nostru rezident din Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi suntem profund recunoscători pentru activitatea şi profesionalismul său. El a realizat rapoarte juridice foarte bune referitoare la aceste propuneri, evidenţiind ce confuzie este în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte monitorizarea şi evaluarea.

Pentru mine nu are sens ca eligibilitatea aderării la spaţiul Schengen să se afle exclusiv în mâinile statelor membre în orice situaţie, neţinând cont de nicio sciziune misterioasă între pre- şi postaderarea la Schengen. În propunerea de regulament a Comisiei, ni se spune că „întrucât evaluarea înainte de aplicare este fundamentală pentru statele membre în vederea creării unui climat de încredere reciprocă, pare justificat ca aceasta să rămână în responsabilitatea statelor membre”. Dar nu lăsăm pe mâinile statelor membre evaluarea ţărilor din Balcani, pentru care, în seara aceasta, Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne va vota în privinţa eligibilităţii lor pentru renunţarea la vize, pentru a călători fără vize; Comisia este cea care face testarea şi evaluarea, aşadar ar fi lipsit de consecvenţă dacă am spune că statele membre trebuie să răspundă de evaluarea altor state.

Ca să fiu sincer, nu înţeleg această deosebire ciudată care se face între evaluarea „punerii în aplicare” a măsurilor necesare pentru aderarea la spaţiul Schengen, care, conform Comisiei, trebuie să rămână interguvernamentală, şi verificarea „implementării” acquis-ului Schengen. Cu siguranţă, se pare că statele membre nu-şi fac treaba foarte bine, deoarece aflăm din propunerea de decizie că „în ultimii ani, statele membre nu au avut nevoie să efectueze evaluări la faţa locului în ceea ce priveşte cooperarea judiciară în materie penală şi în domeniul drogurilor. De asemenea, protecţia datelor nu a fost întotdeauna supusă evaluărilor la faţa locului.” Cred că sunt multe persoane, nu numai în acest Parlament, dar şi în afara lui, care ar considera că aspecte precum cele legate de cooperarea judiciară, droguri, abordarea traficului de droguri şi protecţia împotriva pirateriei sunt probleme importante care necesită inspecţii la faţa locului. Aşadar, susţin în totalitate concluziile lui Carlos Coelho, şi anume că trebuie să reunim toate aceste lucruri şi să consolidăm procedurile prin care se efectuează această evaluare, să consolidăm sarcina dintre primul şi cel de-al treilea pilon - şi sper că, în curând, expresia „al treilea pilon” va fi consemnată în istorie şi nu va mai trebui s-o repet - pentru a avea o singură evaluare, simplă, eficientă şi transparentă şi pentru a ne asigura că transparenţa include responsabilitatea faţă de Parlamentul European.

Este cât se poate de ciudat că în acest moment, în pragul a ceea ce sunt acum convins că va fi ratificarea Tratatului de la Lisabona - şi, apropo, am contribuit şi eu la aceasta în Camera Lorzilor a Regatului Unit anul trecut - Comisia a trebuit să prezinte aceste propuneri extrem de confuze şi fără sens. Susţin respingerea şi solicit Comisiei să revină cu o propunere mai bună, care să ţină cont de Tratatul de la Lisabona, de codecizie, de simplitate şi de eficienţă în monitorizare şi care să fie în conformitate cu responsabilităţile Comisiei şi Parlamentului din alte domenii.

Evită întreaga problemă a modului în care se realizează evaluarea reciprocă în această Uniune Europeană a celor 27 de state membre. După cum am spus, această problemă trebuie analizată, inclusiv în ceea priveşte drepturile omului, deoarece se pare că nu avem deloc principii şi structuri clare şi pur şi simplu adoptăm lucruri diferite în domenii diferite. Oricât aş iubi statele membre, mi-e teamă că adesea ele adoptă o practică de tipul „o mână spală pe alta”, adică nu se critică, deci nu sunt persoanele adecvate pentru a se evalua reciproc. Comisia, atunci când depune toate eforturile, este cea care trebuie să facă acest lucru.

Întrucât mai am doar câteva secunde, aş dori să-l provoc pe dl Bradbourn din partea Grupului ECR cu privire la o chestiune legată de libera circulaţie. El a solicitat interzicerea totală a aşa-ziselor „scanere corporale care te dezbracă”. Ar fi fost util dacă ar fi fost la vot anul trecut, când colegii lui s-au opus interzicerii folosirii acestor scanere corporale fără o revizuire fundamentală a drepturilor omului. Colegii săi au votat împotriva acestei interziceri. Dl Bradbourn nici măcar nu a fost prezent la vot, drept care este puţin cam mult ca dumnealui să continue pe acest subiect acum.

 
  
MPphoto
 

  Tatjana Ždanoka, în numele Grupului Verts/ALE. – Domnule preşedinte, şi eu aş dori să mulţumesc colegului nostru Carlos Coelho pentru raportul său. Într-adevăr, avem nevoie de un mecanism simplu, eficient şi transparent pentru evaluarea Schengen.

Comisia, sunt de acord, ar trebui să joace un rol mai activ în cadrul mecanismului de evaluare despre care dl Barrot tocmai a vorbit. Cu toate acestea, noi, deputaţii, avem câteva probleme care ne îngrijorează. Ştiţi că grupul verzilor are o poziţie foarte puternică în ceea ce priveşte protecţia datelor personale. Comisia a uitat să menţioneze externalizarea atunci când a vorbit despre securitatea sediilor consulare. A uitat şi despre dispoziţiile în materie de securitate IT pentru acestea.

Pe lângă programul anual de evaluare, articolul 7 din regulament trebuie să ia în considerare nu numai analiza de risc furnizată de FRONTEX, ci şi auditurile şi inspecţiile efectuate de statele membre însele. Aşadar, solicităm ca îngrijorările privind protecţia datelor să fie luate în considerare.

Cât despre procedura de codecizie şi propunerea dlui Coelho, grupul nostru, Grupul Verts/EFA sprijină în totalitate poziţia sa. Nu vă voi reaminti rolul Parlamentului European în calitate de instituţie aleasă. Am înţeles deja că, în cadrul Tratatului de la Lisabona, procedura de codecizie va fi singura opţiune. Îl susţinem în întregime pe raportor şi susţinem şi propunerea sa.

 
  
MPphoto
 

  Rui Tavares, în numele Grupului GUE/NGL. (PT) Spaţiul Schengen are o vechime de 20 de ani - sau aproape 20 de ani - şi este evaluat de 10 ani, la început de către o comisie permanentă şi apoi de către grupul de evaluare. Este, de aceea, timpul să îmbunătăţim procedurile de evaluare şi să răspundem preocupărilor legate de spaţiul Schengen.

La apropierea acestei aniversări, Comisia, din păcate, nu a lucrat suficient şi nici nu a progresat foarte mult în privinţa creării unui mecanism de evaluare mai eficient şi mai cuprinzător, care să fie capabil să răspundă nu numai preocupărilor apărute în primii ani ai spaţiului Schengen, cum ar fi eficienţa şi coeziunea între statele membre şi o anumită echivalenţă a procedurilor, ci şi preocupărilor privind transparenţa, controlul de către cetăţeni (controlul democratic) şi, în final, preocupărilor privind respectarea drepturilor omului, care sunt deosebit de apreciate în cadrul acestui Parlament. Există preocupări întemeiate conform cărora a fost obţinută o eficienţă mai mare în detrimentul drepturilor cetăţenilor şi a sosit vremea să conciliem aceste discrepanţe.

Aş dori, de asemenea, să spun câteva cuvinte despre codecizie. Comisia Europeană şi toţi ceilalţi care au apărat Tratatul de la Lisabona, lăudându-i virtuţile democratice, sunt supuşi acum testului dacă îşi pot duce la îndeplinire promisiunile, făcând posibil un control parlamentar şi democratic mai mare asupra proceselor de evaluare a Schengen. Totuşi, nu pot sprijini concluziile raportorului, colegul nostru deputat Carlos Coelho. Consider că face un mare serviciu democraţiei europene îndemnând Comisia să-şi refacă propunerea şi să ne furnizeze ceva mai simplu, mai eficient şi mai transparent, mai respectuos faţă de drepturile omului, ceva care să permită un control parlamentar şi democratic mai mare.

 
  
MPphoto
 

  Gerard Batten, în numele Grupului EFD. - Domnule preşedinte, nu mi se întâmplă des să fiu de acord cu ceea ce spune Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne. Membrii acesteia spun că aceste propuneri privind mecanismele de evaluare şi acquis-ul Schengen sunt inutile, deoarece, după ratificarea deplină a Tratatului de la Lisabona, acestea vor fi oricum schimbate.

După intrarea în vigoare a Tratatului de Lisabona, primul şi cel de-al treilea dintre aşa-numiţii piloni ai diferitelor domenii politice vor fi consolidaţi într-unul singur. După ce Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare, vom fi cu siguranţă martori la încercări de a-l folosi drept instrument de aplicare a acquis-ului Schengen în toate statele membre, inclusiv în acelea momentan exceptate, printre care se numără şi Regatul Unit.

Vă rog să observaţi că am spus „după ce Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare” şi nu „dacă”. Se pare că singurul şef de stat care i se opune, bravul preşedinte Václav Klaus al Republici Cehe, va fi supus unor mari presiuni pentru a-şi da consimţământul cât mai repede. Însuşi trădătorul guvern laburist al Marii Britanii şi-a încălcat promisiunea de a oferi poporului britanic un referendum cu privire la Tratatul de la Lisabona şi singura persoană care ar putea menţine vie speranţa unui referendum, David Cameron, nu are curajul, principiile sau pornirea de a face acest lucru.

Regatul Unit are un sistem al imigraţiei şi azilului total necontrolat, nelimitat şi haotic. Ca stat membru al Uniunii Europene, noi nu mai deţinem controlul propriilor noastre frontiere şi, potrivit Tratatului de la Lisabona, valul mareic de imigranţi cu care am avut de-a face se va transforma într-un tsunami. De aceea, acest raport nu are niciun fel de relevanţă pentru nimic, iar comentariile comisiei şi ale Parlamentului vor fi ignorate de către Comisia Europeană.

În decursul acestei dezbateri, s-a tot vorbit despre „independenţă, libertate şi justiţie”. Ce independenţă este aceea când cetăţenii nu sunt consultaţi cu privire la noua lor constituţie potrivit Tratatului de la Lisabona pentru că ar respinge-o? Ce libertate este aceea în care legi făcute de instituţii nedemocratice nu pot fi eliminate de către votanţi? Ce justiţie este aceea când, în temeiul unor mandate de arestare europene, instanţele naţionale au fost private de capacitatea de a-şi proteja propriii cetăţeni de arestările şi întemniţările abuzive? Uniunea este o creaţie orwelliană, în care cuvintele semnifică exact opusul a ceea ce se spune.

 
  
MPphoto
 

  Hans-Peter Martin (NI).(DE) Domnule preşedinte, avem nevoie de o revoluţie democratică. Tocmai aţi auzit ceea ce a spus antevorbitorul meu; vedem adesea că atunci când mergi prea departe, prea repede, primeşti chiar contrariul a ceea ce, de fapt, încerci să obţii.

Motto-ul acestui grup este că, dacă Uniunea Europeană se dezvoltă prea repede, se va obţine exact ceea ce nu se doreşte, şi anume un nou naţionalism. Este ceea ce vedem în acest moment în ţara mea. Provin dintr-o ţară care s-a divizat; în vest, în Voralberg, şi puţin mai încolo, ne bucură frontierele deschise, în timp ce în est, se poate vedea că am mers prea departe şi prea repede cu Schengen. Ceea ce primim în schimb este revanşismul şi naţionalismul în ţara mea şi în celelalte.

Nu trebuie să ne ascundem în spatele dezbaterilor tehnice. Trebuie să înfruntăm aceste provocări. Evident, aceasta trebuie să însemne în mod necesar ca Parlamentului European să i se acorde drepturi de codecizie şi ca dumneavoastră, domnule comisar, să aşteptaţi până în momentul în care vom avea această codecizie sau cel puţin până ce ne va fi acordată în mod implicit.

 
  
MPphoto
 

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra (PPE). (ES) Domnule preşedinte, îl felicit şi îl sprijin pe Carlos Coelho şi aş vrea să atrag atenţia asupra faptului că acest raport a fost adoptat în unanimitate în Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne.

Propunerea Consiliului are relevanţă pentru cea de-a doua parte a mandatului acordat grupului de lucru pentru evaluarea Schengen, care este de a confirma faptul că acquis-ul comunitar este corect aplicat după eliminarea controalelor la frontierele interne.

Scopul acestui mandat este acela de a face mecanismul de evaluare a Schengen mai eficient.

Evaluarea aplicării corecte a acquis-ului Schengen are un temei juridic în elemente ale celui de-al treilea pilon, în timp ce alte aspecte ale acquis-ului îşi au temeiul juridic în instrumente ale primului pilon.

În opinia mea, temeiul juridic propus este corect, dar nu pare să fie foarte consecvent cu mai mult decât semnificativa intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona, când funcţiunile şi puterile împărţite între cei doi piloni vor fi consolidate.

Propunerea abia dacă conţine câteva elemente noi care o diferenţiază de mecanismul de evaluare în vigoare în prezent, iar Carlos le-a menţionat ex novo. Totuşi, ea prezintă o schimbare care este în mod evident semnificativă, deoarece documentul pe care îl avem în faţă ar presupune transferul către Comisie a funcţiilor deţinute în prezent de Consiliu.

Acest transfer de puteri înseamnă de facto că Parlamentul şi statele membre însele sunt înlăturate din procesul de evaluare, deşi ele sunt cele care deţin puteri privind securitatea frontierelor lor externe.

Parlamentul, care reprezintă cetăţenii europeni, joacă un rol esenţial şi hotărâtor în problemele de securitate. Misiunea noastră este importantă, iar acest lucru este recunoscut în Tratatul de la Lisabona.

De aceea, Domnule preşedinte, ceea ce dorim este să aşteptăm trei luni, deoarece, dacă aşteptăm trei luni, nu va mai fi nevoie să redeschidem subiectul.

Domnule preşedinte, o altă întrebare: tocmai am văzut că domnul vicepreşedinte s-a îmbrăcat cu un pulover, iar aici este extrem de frig. Vă rog să mă scuzaţi pentru că trebuie să plec, dar nu plec deoarece nu doresc să asist la dezbatere, ci deoarece am început să fac bronşită, ceea ce nu este deloc bine. De aceea, Domnule preşedinte, v-aş fi recunoscător dacă aţi putea face ceva în această privinţă.

 
  
MPphoto
 

  Monika Flašíková Beňová (S&D).(SK) Poate că este frig aici şi deoarece Comisia ţine foarte puţin seama de Parlamentul nostru şi de opiniile exprimate aici. Poate că relaţiile noastre vor deveni mai calde pe viitor. Cred că această situaţie şi această discuţie nu sunt foarte plăcute pentru comisar, deoarece se pare că toţi împărtăşim aceeaşi opinie, sau cel puţin o majoritate a noastră o împărtăşeşte. Cu toate acestea, aş dori să-i mulţumesc raportorului pentru acest raport.

Crearea zonei Schengen chiar a condus la libera circulaţie a cetăţenilor noştri în spaţiul Schengen şi, în opinia mea, a fost cel mai mare succes din istoria europeană. Totuşi, rămân încă multe de făcut. Sfârşitul controalelor la frontierele interne necesită o securitate completă, precum şi încredere între diversele părţi în ceea ce priveşte abilitatea lor de a lua măsurile necesare. Crearea unui mecanism de monitorizare şi evaluare este, de aceea, foarte important, dacă dorim să câştigăm sprijinul cetăţenilor statelor membre. Acest subiect este adesea exploatat de extremiştii de dreapta, care încearcă să acrediteze ideea că spaţiul Schengen permite, de fapt, diverşilor infractori să pătrundă în ţările aflate în această zonă, iar cetăţenii statelor noastre ne întreabă, în mod justificat, cum intenţionăm să împiedicăm ca acest lucru să se întâmple pe viitor.

Reintroducerea principiului coordonării interinstituţionale este, de asemenea, un punct foarte important, pe care Comisia mai degrabă l-a eliminat din propunerea sa, fapt care nu poate decât să creeze neajunsuri, pentru că, după cum au spus deja mulţi dintre antevorbitorii mei, toţi credem că Tratatul de la Lisabona va intra în curând în vigoare şi, prin urmare, ar fi bine dacă acest context ar putea fi încorporat.

De asemenea, nu vedem nici un motiv pentru care Parlamentul European să nu primească în raportul anual toate informaţiile relevante – din păcate, Comisia nu a inclus acest principiu al democraţiei în opinia sa. De aceea, la fel ca raportorul, aş prefera ca proiectul să fie returnat Comisiei, iar noi să insistăm ca în acesta să fie introdus un proces comun de luare a deciziilor, iar întregul principiu să fie simplificat şi întregul proces să devină mai transparent.

 
  
MPphoto
 

  Cecilia Wikström (ALDE).(SV) Domnule preşedinte, la fel ca dl Coelho şi mulţi alţi colegi, aş vrea să accentuez faptul că înfiinţarea spaţiului Schengen în anii '80 - '90 a constituit una din cele mai importante reforme ale prezentului. Se spune că Jean Monnet, una din cele mai reprezentative figuri ale UE, a afirmat că scopul Uniunii Europene nu este acela de a apropia naţiunile, ci de a apropia oamenii.

De-a lungul secolelor, libertatea de mişcare a oamenilor a fost sever îngrădită în Europa. Suspiciunile cu privire la semenii noştri au dominat relaţiile dintre ţările Europei. Uneori, încrederea dintre ţări a lipsit în mod categoric. Lipsa de încredere, mai degrabă decât încrederea, a caracterizat relaţiile. Din fericire, aceste lucruri sunt de domeniul trecutului, iar noi vedem acum noi posibilităţi pentru Europa. Cei mai mulţi dintre noi, cei din Parlamentul European, avem de multă vreme ocazia să ne bucurăm de libertăţile pe care spaţiul Schengen le oferă. Este uşor să uităm nivelul unic de încredere dintre state care a constituit baza creării sale. Este uşor să uităm drumul anevoios parcurs pentru a ajunge în acel punct. Totuşi, libera circulaţie este o premisă obligatorie pentru ca oamenii să se poată întâlni dincolo de graniţele naţionale.

Domnule preşedinte, după cum bine a spus şi dl Coelho, este, bineînţeles, important să existe un mecanism eficient şi transparent de evaluare a acquis-ului Schengen, astfel încât spaţiul respectiv să rămână şi să se transforme într-un spaţiu definit de libera circulaţie. Cu toate acestea, baza acordului Schengen o reprezintă încrederea dintre statele implicate în cadrul cooperării, şi nu mecanismul însuşi. Este important ca acest mecanism să fie deopotrivă eficient şi transparent şi, din această cauză, eu personal văd o problemă în propunerea Comisiei. Această problemă constă în faptul că rolul actual al Consiliului este transferat Comisiei, iar aria de aplicabilitate a cooperării este drastic redusă. Totuşi, cea mai serioasă obiecţie pe care o fac este aceea că noi, reprezentanţii aleşi ai cetăţenilor în Parlamentul European, suntem excluşi din acest proces.

Discutăm acum despre ceva la fel de tehnic precum un mecanism de evaluare, dar nu trebuie să uităm că acesta priveşte fundamentele de bază ale cooperării europene: libertatea, securitatea şi justiţia. De aceea, este important pentru noi să fim toţi implicaţi în luarea noilor decizii din acest domeniu. Aşadar, aş dori să solicit Comisiei să ia notă de mesajele critice exprimate aici, în acest Parlament. Îndemn Comisia să vină cu o propunere nouă şi îmbunătăţită cât mai curând posibil. Esenţa unei noi propuneri trebuie să fie aceea că orice amendamente aduse mecanismului de evaluare trebuie să fie supuse codeciziei între Comisie, statele membre şi, în particular, reprezentanţii aleşi ai cetăţenilor în cadrul Parlamentului European.

 
  
MPphoto
 

  Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL).(EL) Domnule preşedinte, propunerea Comisiei are scopul de a consolida rolul grupului de lucru pentru evaluarea Schengen prin sporirea eficienţei şi transparenţei acestui mecanism, pentru a proteja aplicarea eficientă şi consecventă a acquis-ului Schengen. Este curios totuşi cum libera circulaţie în cadrul Uniunii Europene, cu toate acestea, se străduieşte în acelaşi timp să stabilească un sistem care nu respectă nici pe departe toate procedurile privind respectarea drepturilor omului. Dificultatea pe care o avem în evaluarea aplicării acquis-ului Schengen constă tocmai în dificultatea pe care o avem în acceptarea ideii că prevede schimbul unor informaţii sensibile, a „dosarelor personale” şi a mecanismelor represive care au fost create sub pretextul protejării zonei europene şi a liberei circulaţii în acest spaţiu.

Comisia are dreptate să fie îngrijorată. Desfiinţarea controalelor la frontierele interne depinde de luarea unei serii de măsuri compensatorii adecvate în materie de consolidare a controalele la graniţele externe şi a cooperării între poliţie, vămi şi instanţele judecătoreşti. Ea a mai implicat, şi încă mai implică, un schimb constant de informaţii, precum şi folosirea vizelor biometrice la intrarea în Uniunea Europeană. Considerăm că orice evaluare trebuie să ia în considerare oportunitatea tuturor măsurilor relevante luate şi nu trebuie doar să verifice aplicarea acestora. În niciun caz nu vom fi de acord cu o propunere care, dacă va fi aprobată, va acorda o şi mai mare legitimitate unor măsuri preponderent represive prin intermediul mecanismelor lor de evaluare.

 
  
MPphoto
 

  Nicole Sinclaire (EFD). – Domnule preşedinte, întotdeauna am crezut că a fi deputat în Parlamentul European este o pierdere de vreme, dar în această seară s-a atins apogeul. Discutăm aici despre ceva care nici nu contează cu adevărat, deoarece Tratatul de la Lisabona – cu care, după cum ştiţi, ne-am atins ţelul – urmează să intre în vigoare în cursul lunii viitoare sau cam aşa ceva, iar noi va trebui să dezbatem acest lucru încă o dată. Deci iată ce facem, ne pierdem vremea. Vă mulţumesc foarte, foarte mult.

Haideţi să aruncăm o privire critică asupra Acordului Schengen şi asupra a ceea ce a însemnat el cu adevărat pentru Europa: a permis infractorilor, traficanţilor de persoane şi de droguri să călătorească nestingheriţi mii de kilometri; a permis taberelor precum Sangatte şi Jungla să se dezvolte de cealaltă parte a Canalului Mânecii, oamenii locuind în ele în condiţii deplorabile. Sper că sunteţi mândri de dumneavoastră.

Ar trebui să ţineţi seama de Convenţia privind statutul refugiaţilor din 1951, care spune că un refugiat trebuie să solicite azil în prima ţară sigură, dar dumneavoastră nu luaţi în seamă acest lucru. Nu ţineţi seama de legislaţia internaţională şi pretindeţi că sunteţi o personalitate juridică responsabilă, aşa cum v-ar face Tratatul de la Lisabona. Să fim serioşi: acest loc este o glumă! Poporul Marii Britanii doreşte să-şi controleze propriile frontiere; a suportat deja prea multe sub conducerea dumneavoastră. În încheiere, vă las acest avertisment: poporul britanic este unul corect, tolerant şi de încredere, dar atunci când exageraţi, noi ripostăm. Şi când ripostăm, câştigăm.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA DURANT
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Philip Claeys (NI).(NL) Doamnă preşedintă, este cu siguranţă necesar un mecanism de evaluare mai eficient pentru aplicarea „acquis-ului Schengen”, însă am impresia că aici pierdem timpul discutând genul îngerilor, în timp ce graniţele UE sunt pline de breşe. Acest lucru ţine mai mult de lipsa voinţei politice de a monitoriza graniţele externe în mod eficient din partea guvernelor majorităţii statelor membre şi chiar din partea UE, decât de lipsa unor mecanisme de evaluare eficiente.

Ştim cu toţii că există state membre care nu sunt capabile sau nu sunt dispuse să îşi protejeze graniţele externe cu statele non-UE împotriva imigraţiei ilegale. Ştim cu toţii că există guverne care subminează întregul sistem Schengen prin regularizarea în masă a străinilor cu situaţie ilegală. Aş aminti exemplele guvernului Zapatero din Spania, precum şi guvernele Italiei, Olandei şi, în cele din urmă, dar nu în ultimul rând, cel al Belgiei. Guvernul belgian se pregăteşte în prezent să regularizeze în mod masiv situaţia noilor imigranţi ilegali şi astfel pune în pericol întregul sistem, deoarece imigranţii ilegali cu situaţia regularizată în acest mod pot să se stabilească oriunde doresc în Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE).(CS) Doamnelor şi domnilor, modernizarea Sistemul de Informaţii Schengen devine un coşmar. Odată cu continuarea extinderii UE, terorismul şi crima organizată reprezintă un risc din ce în ce mai mare şi, prin urmare, asigurarea unor niveluri mai înalte de siguranţă trebuie să reprezinte o prioritate. Este reprobabil faptul că trecerea la noua bază de date este amânată din nou. Sistemul conţine date privind persoane dispărute, bunuri furate şi proceduri juridice. Sistemul actual este în funcţiune din 1995 şi a fost dezvoltat pentru maximum 18 ţări. Apreciez flexibilitatea Comisiei, care a făcut posibilă extinderea Schengen, în ciuda întârzierilor cu sistemul SIS II. Integrarea celor nouă noi state membre a fost posibilă doar în condiţii excepţionale, desigur.

A doua versiune a sistemului va fi disponibilă cel mai devreme în 2011. Se presupune că aceasta va îmbunătăţi administrarea, flexibilitatea, siguranţa şi capacităţile de stocare a datelor, oferind, de asemenea, noi funcţii. Sistemul va permite includerea de noi state, inclusiv realizarea unei legături cu Marea Britanie şi cu Irlanda. De asemenea, agenţia FRONTEX trebuie să aibă întreaga autoritate necesară pentru a combate imigraţia ilegală în mod eficient. Cu toate acestea, am rezerve în privinţa trecerii în sfera Comunităţii a grupului de lucru Schengen, deoarece mă preocupă faptul că aceasta va face ca statele membre să uite de responsabilitatea de a efectua controale. Pe de altă parte, aş vrea să vă atrag atenţia asupra experienţei cetăţenilor cehi, deoarece am aflat de cazuri în care ofiţeri de poliţie germani şi austrieci au hărţuit conducători auto cehi fără motiv.

Regret faptul că preşedintele Klaus amână în mod absurd ratificarea Tratatului de la Lisabona, însă este evident că imediat după ce se va întâmpla acest lucru, Comisia va fi nevoită să prezinte din nou propunerea legislativă, de data aceasta în cadrul procedurii de codecizie cu Parlamentul European. Prin urmare, acum sunt în favoarea respingerii textelor prezentate, aşa cum a propus dl Coelho, pe care îl felicit pentru un raport excelent.

 
  
MPphoto
 

  Marek Siwiec (S&D).(PL) Doamnă preşedintă, cuvântul „Schengen” a răsunat de nenumărate ori în acest Parlament. Majoritatea suntem de acord că Schengen a fost un mare succes şi că pentru populaţia noilor ţări, a noilor state membre ale Uniunii Europene, acest lucru înseamnă marele succes al integrării. Însă, în acelaşi timp, Schengen reprezintă o obligaţie enormă şi noile state sunt cele care şi-au asumat-o – statele baltice, Polonia, Slovacia, România şi Bulgaria. Responsabilitatea graniţei de est a Uniunii Europene cade pe umerii noilor state membre, iar acestea îşi îndeplinesc această obligaţie foarte bine.

Cu toate acestea, aş dori să vorbesc despre un lucru care nu a fost menţionat aici. Ceea ce reprezintă pentru noi un motiv de admiraţie şi de mândrie – mă refer la sistemul Schengen şi la libertatea de mişcare – reprezintă un coşmar şi o sursă de probleme imense pentru toţi cei care sunt vizaţi de politica vizelor şi care trebuie să obţină ceea ce se numeşte „viza Schengen”. Mă refer la rezidenţii Ucrainei, ai Moldovei şi ai altor ţări din răsărit, care doresc să vină în Uniunea Europeană. Au fost introduse vizele Schengen, însă acestea au un cost ridicat. Persoanele din aceste ţări trebuie să plătească pentru aceste vize cam cât câştigă pe lună. Sunt supuşi unei proceduri umilitoare pentru a le obţine şi trebuie să stea la cozi uriaşe. Şi aceasta este o faţetă a sistemului Schengen. Pentru aceştia, Schengen înseamnă umilinţă, un obstacol şi o problemă.

Pentru a stabili un sistem pentru evaluarea funcţionării politicii Schengen, aş dori măcar să menţionez problemele legate de politica vizelor. Aş vrea să evaluez acest aspect. Poate că a existat o motivaţie pentru aceasta, însă nu ştim cât timp va fi în vigoare această politică şi aş dori să evaluăm modul în care am introdus astfel de instrumente, care ne separă de multe persoane care vor în mod firesc să vină în zona noastră, în zona Schengen. Deşi nu acesta este subiectul raportului, am vrut să spun aceste cuvinte în cursul dezbaterii de azi.

 
  
MPphoto
 

  Andreas Mölzer (NI).(DE) Doamnă preşedintă, după cum ştiţi, în prezent sunt 28 de ţări, inclusiv 25 de state membre ale UE, care au renunţat la controlul traficului de pasageri de la graniţele comune. Acest grad de libertate a mişcării depinde în mod evident de o încredere amplă între statele în cauză.

Este absolut necesar ca libera circulaţie a traficului de pasageri să fie reglementată în mod durabil de măsuri complementare eficiente. O importanţă deosebită în acest context o are supravegherea eficientă şi controlul graniţelor externe, care – după cum ştim – trebuie efectuate respectând standarde uniforme în tot Sistemul de Informaţii Schengen şi prin introducerea de condiţii de intrare armonizate pentru cetăţenii ţărilor terţe. Din nefericire, ne aflăm încă departe de acest lucru. Respectarea mecanismelor adiacente este, prin urmare, un factor esenţial pentru securitatea cetăţenilor UE.

Ţara mea, Austria, este afectată în mod deosebit din cauza apropierii din punct de vedere geografic de statele est-europene. Este de ajuns să luaţi în considerare contextul ultimelor incidente care au avut loc în timpul confiscării unui camion frigorific în care s-au găsit 64 de imigranţi ilegali curzi care călătoreau ilegal, venind din Turcia, prin Ungaria şi Austria, pentru a ajunge în Germania. Acest caz arată cât de important este să ne putem baza pe un control corespunzător şi eficient al graniţelor externe şi cât de rar se întâmplă acest lucru.

Pe plan intern, trebuie să combatem şi infracţionalitatea în creştere în numeroase regiuni ale Europei, care este generată din ce în ce mai mult de grupurile organizate transfrontaliere. Aceasta fiind situaţia, consider că ar trebui să ne gândim la reintroducerea temporară a controalelor la graniţele interne. După cum ştiţi, această măsură s-a dovedit foarte eficientă în timpul Cupei UEFA din 2008.

Deoarece introducerea unui mecanism de evaluare pentru monitorizarea aplicării acquis-ului Schengen este o preocupare majoră a statelor membre şi mai ales a cetăţenilor lor, consider că este foarte important pentru Parlamentul European, în calitate de reprezentant al cetăţenilor, să fie implicat în aceste decizii.

 
  
MPphoto
 

  Raffaele Baldassarre (PPE).(IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, ambele propuneri transferă integral Comisiei puteri care au fost deţinute până acum de Consiliu.

Odată cu iminenta intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi cu abolirea în consecinţă a structurii pe piloni a Comunităţii, situaţia juridică va fi profund schimbată. Aşadar, mecanismul de evaluare va trebui să se bazeze pe o distribuţie consecventă a atribuţiilor împărţite în prezent de primul şi de al treilea pilon.

Din acest motiv, consider că este esenţial ca propunerea să prevadă o mai mare implicare a statelor membre – nu cred, domnule Barrot, că este suficientă implicarea experţilor – şi, mai presus de orice, implicarea reală, participarea reală a Parlamentului European în cadrul grupului de coordonare a mecanismului pentru monitorizarea şi verificarea aplicării corecte a acquis-ului Schengen. Mai mult, în opinia mea, ar trebui să determinăm şi să definim mai bine, prin intermediul unor criterii mai cuprinzătoare, mai precise, modul de utilizare a parametrului presiunii migraţiei, care evidenţiază zonele de risc maxim unde ar putea surveni vizite neanunţate.

În ultimul rând, propunerile ar trebui tratate sub forma unui singur pachet şi nu separat, deoarece ambele reprezintă aspecte comune ale aceleiaşi probleme şi prezintă aceleaşi deficienţe. Un alt motiv ar fi faptul că, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, procedura aplicabilă va fi codecizia.

Deci susţin din toată inima poziţia dlui Coelho şi apelurile adresate Comisiei de a retrage aceste propuneri pentru a prezenta altele mai bune, care să ia în considerare rezultatul acestei dezbateri.

 
  
MPphoto
 

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Calitatea de membru Schengen aduce cu sine asigurarea libertăţii depline de circulaţie a cetăţenilor unui stat membru în interiorul acestui spaţiu, prin eliminarea totală a frontierelor dintre statele membre. Siguranţa spaţiului Schengen depinde de rigoarea şi eficacitatea cu care fiecare stat membru efectuează controalele la frontierele sale externe. Instituirea - pentru că noi aici vorbim de un mecanism de dublă evaluare -, este necesară, deoarece vorbim de evaluarea şi verificarea aplicării acquis-ului comunitar Schengen pentru a asigura punerea în aplicare transparentă, eficace şi coerentă a acestuia.

Deşi trebuie să salutăm propunerea Comisiei, atât pentru decizie, cât şi pentru regulament, deoarece considerăm că aduce un nivel ridicat de încredere reciprocă între statele membre care fac parte dintr-un spaţiu fără frontiere interne şi asigură standarde ridicate unitare în aplicarea concretă a acquis-ului Schengen, considerăm, totuşi, că ea ar trebui să fie revizuită în vederea, şi după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Apreciez faptul că, în propunerea Comisiei, statele membre cooperează cu aceasta în cadrul grupului de coordonare, pentru a permite Comisiei să pună în aplicare acest mecanism de evaluare; de asemenea, apreciez faptul că se dezvoltă nişte programe multianuale şi are loc implicarea unor experţi naţionali, pentru a participa la vizitele la faţa locului, ceea ce facilitează un mai bun schimb de informaţii între statele membre în domeniul acquis-ului comunitar. Cu toate acestea, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare intră în cadrul primului pilon, pilonul legislaţiei comunitare.

De asemenea, vreau să atrag atenţia asupra faptului că articolul 14 din propunerea de decizie Consiliului privind instituirea unui mecanism de evaluare în vederea monitorizării aplicării acquis-ului Schengen prevede un raport anual pe care Comisia trebuie să-l prezinte Parlamentului şi Consiliului. Dar, repet, trebuie reevaluată propunerea în vederea dispoziţiilor Tratatului de la Lisabona.

Un ultim lucru pe care aş dori să-l adaug este faptul că propunerea pe care Comisia a făcut-o cu privire la propunerea de decizie a Consiliului pentru introducerea acestui mecanism de evaluare are implicaţii importante şi pentru noile state membre, deoarece aici discutăm de o procedură de punere în aplicare în două etape pentru dispoziţiile acquis-ului Schengen, unele fiind în anexa I a tratatelor de aderare, celelalte urmând a intra în vigoare după adoptarea unei decizii a Consiliului pentru anumite dispoziţii ale acquis-ului Schengen.

 
  
MPphoto
 

  Tadeusz Zwiefka (PPE).(PL) Doamnă preşedintă, este bine că discuţia pe care o purtăm azi pentru a evalua acquis-ul Schengen are loc odată cu iniţierea unei dezbateri de mai mare amploare în Uniunea Europeană şi, de asemenea, în Parlamentul European, privind programul de la Stockholm. Acesta este un proiect de mari dimensiuni care priveşte domenii de importanţă majoră pentru vieţile cetăţenilor UE, precum justiţia, libertatea şi securitatea. De exemplu, două elemente ale programului, libertatea şi securitatea cetăţenilor UE, ar trebui incluse fără dubii în evaluarea proiectului Schengen.

Prin urmare, trebuie să ne întrebăm care a fost scopul constituirii Uniunii Europene şi de ce este atât de importantă pentru noi reuşita acestui mare proiect. La urma urmelor, nu a fost creat pentru politicieni sau pentru organizaţiile internaţionale, ci pentru anumite state. A fost, de fapt, constituită pentru binele cetăţenilor. De aceea, binele cetăţenilor, libertatea şi drepturile acestora, dar şi securitatea la cele mai înalte standarde care ar trebui să le fie asigurată reprezintă principalele motivaţii ale activităţii pe care ar trebui să o desfăşoare instituţiile UE.

Drept urmare, nu este bine că discutăm despre zona Schengen fără a aduce în discuţie şi evaluarea programului UE privind migraţia, programul de acordare a vizelor şi programul de cooperare cu ţările învecinate. Doar atunci dezbaterile în comun şi evaluarea în comun a situaţiei ne vor conduce către concluzii corespunzătoare – acesta este scopul implicării Parlamentului în luarea acestor decizii şi sper că aşa se va şi întâmpla.

Sunt, prin urmare, convins că Schengen a funcţionat bine. În ciuda faptului că s-a spus iniţial că includerea de noi ţări în zona Schengen ar fi imposibilă fără adoptarea SIS II, aderarea a 10 ţări în 2004 a demonstrat că nu este imposibil şi că nu s-a întâmplat niciun dezastru. În acest moment, trebuie să ne asigurăm că mecanismele destinate îmbunătăţirii şi funcţionării cu mai mare precizie a sistemului sunt dezvoltate cât mai rapid posibil, desigur, cu implicarea Parlamentului European. Aşa se explică stima mea pentru Carlos Coelho şi faptul că susţin în totalitate acest raport.

 
  
MPphoto
 

  Daciana Octavia Sârbu (S&D). – Doamnă preşedintă, aş dori să adaug un nou apel de retragere a acestei propuneri, spre a fi înlocuită cu o propunere nouă a Comisiei, cu un temei juridic diferit.

Există o încercare clară de a nu implica Parlamentul în această problemă importantă, iar Serviciul juridic a confirmat că ar fi putut fi ales un temei juridic diferit, care ar fi permis implicarea deplină a Parlamentului în proces.

Sistemul de Informaţii Schengen, viza Schengen, Codul frontierelor Schengen şi Codul vizelor sunt toate supuse procedurii de codecizie şi, pe măsură ce ne îndreptăm către ratificarea Tratatului de la Lisabona şi către o structură juridică mai simplă şi mai unitară în toată Uniunea Europeană, ar trebui să observăm o mai mare implicare a Parlamentului în aceste probleme, nu o implicare mai mică. Prezenta propunere nu reflectă deloc implicarea.

Am observat un acord semnificativ între partide în privinţa acestor aspecte la nivelul comisiei şi sper că o poziţie fermă, clară, a întregului Parlament, însoţită de o evaluare corectă a circumstanţelor juridice, va duce la o reformulare a propunerii şi la prezentarea în locul ei a unei propuneri mai adecvate.

 
  
MPphoto
 

  Véronique Mathieu (PPE).(FR) Doamnă preşedintă, la fel ca mulţi dintre colegii mei deputaţi, susţin din plin raportul dlui Coelho, căruia îi mulţumesc sincer pentru lucrarea excelentă pe care a realizat-o.

De la bun început, la raison d’être, condiţia sine qua non a desfiinţării controalelor la graniţele interne a fost existenţa unor măsuri compensatorii, destinate prevenirii mult temutului deficit de securitate. Aceste măsuri reprezintă baza încrederii reciproce, care este esenţială pentru buna cooperare în spaţiul Schengen. Astfel, doar cu ajutorul unui mecanism eficient şi transparent pentru evaluarea aplicării acestui acquis Schengen vom putea asigura menţinerea încrederii şi, deci, cooperarea la un nivel foarte înalt între statele membre.

Prin urmare, provocarea este imensă, iar rolul Parlamentului în crearea acestui nou mecanism trebuie să se ridice la înălţimea provocării. Prin urmare, dacă acest text este adoptat înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, mecanismul sau cel puţin elementele sale care fac parte din primul pilon vor trebui adoptate prin codecizie.

Mai mult decât atât, deşi concluziile trebuie trase desigur din integrarea acquis-ului Schengen în dreptul comunitar şi în legislaţia UE, acest lucru nu înseamnă că gestionarea acestei evaluări ar trebui încredinţată exclusiv Comisiei.

Statele membre trebuie să se implice mai mult în acest mecanism de evaluare, pentru că, în caz contrar, această încredere reciprocă este în pericolul de a scădea. Acelaşi lucru este valabil pentru securitatea internă a statelor noastre membre. Atunci când un stat membru nu aplică acest acquis corect, toate celelalte state membre suferă consecinţele.

În ultimul rând, în ceea ce priveşte eficienţa, nu mi se pare corect să creăm două mecanisme separate pentru cele două stadii de evaluare, care sunt verificarea dinaintea aplicării acquis-ului şi aplicarea acquis-ului de către statele Schengen.

Mă alătur, aşadar, dlui Coelho în apelul către Comisie de a retrage această propunere şi de a ne prezenta o nouă propunere care să ţină mai bine seama de filosofia acquis-ului şi de rolul statelor membre în evaluarea aplicării sale.

 
  
MPphoto
 

  Alan Kelly (S&D). – Doamnă preşedintă, cu mare regret mă adresez acestui Parlament în calitate de deputat dintr-o ţară care încă nu a semnat Acordul Schengen. Eu susţin semnarea acestuia. Sper că grupul de lucru pentru evaluarea sistemului Schengen va demonstra în sfârşit statului irlandez, şi chiar vecinilor noştri din Marea Britanie, beneficiile indubitabile ale sistemului Schengen.

Libertatea de mişcare este un drept fundamental şi un pilon al cetăţeniei UE pentru care luptăm toţi. Faptul că am reuşit să reducem graniţele şi că am permis cetăţenilor UE să se bucure de beneficiile libertăţii de circulaţie este cât se poate de remarcabil, mai ales având în vedere istoria europeană. Faptul că acest lucru a fost realizat odată cu sporirea capacităţii autorităţilor noastre de a aborda infracţionalitatea asociată trecerii graniţelor este o realizare istorică foarte importantă şi una dintre marile reuşite ale UE de până azi. Acordul Schengen a fost cel care a stimulat Irlanda să constituie un sistem complet de date privind infractorii, care sperăm că va fi conectat la un sistem european în anii următori. Sistemul Schengen a funcţionat extrem de bine şi acest lucru este evident pentru toţi.

Tocmai din cauza acestei realizări remarcabile este regretabil faptul că ţara mea participă la Schengen doar parţial. Deşi a existat o cooperare deplină între autorităţile irlandeze din domeniul securităţii şi omologii noştri europeni în întreaga sferă a afacerilor poliţieneşti, cetăţenii irlandezi nu se bucură de toate beneficiile UE. Abolirea controalelor la graniţe necesită încredere reciprocă între toate statele membre implicate. Din nefericire, poziţia de până acum a guvernului irlandez arată că nu poate să aibă încredere totală în vecinii săi europeni şi că operează la o scară redusă în ceea ce priveşte libera circulaţie a persoanelor în Europa. Regret foarte mult acest lucru. Ceea ce ne trebuie într-adevăr este un sistem de vize valabil în toată UE la care sperăm să contribuie Schengen şi dezbaterea de astăzi.

În ceea ce priveşte propunerea pe care o avem în faţa noastră, aş solicita Comisiei să o retragă. Consider că ea conferă o autoritate prea mare Comisiei. Practic, încearcă să ignore Parlamentul European. Ar trebui să revină cu propuneri care să respecte procedura de codecizie şi, dincolo de această dezbatere, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, va fi oricum necesar să prezinte propuneri noi.

 
  
MPphoto
 

  Petru Constantin Luhan (PPE). – Doamnă preşedintă, în primul rând, aş vrea să îl felicit pe dl Coelho pentru lucrarea foarte bună pe care a realizat-o. Stabilirea unui mecanism de evaluare simplu, eficient şi transparent, care să completeze actuala evaluare a sistemului Schengen, este o iniţiativă binevenită.

Însă există, de asemenea, mai multe probleme referitoare la protecţia datelor, probleme subliniate mai devreme de raportor. Din nefericire, în ciuda îmbunătăţirilor necesare, în cadrul procedurii actuale suntem consultaţi doar. După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul va dobândi automat competenţe de codecizie în problemele ce ţin de cel de-al treilea pilon. Deoarece este la mijloc securitatea spaţiului Schengen şi a cetăţenilor acesteia, toţi actorii ar trebui să fie profund implicaţi în stabilirea acestor sisteme de evaluare, făcând astfel posibilă garantarea şi consolidarea principiului încrederii reciproce, esenţial menţinerii spaţiului Schengen.

Din aceste motive, susţin raportorul în iniţiativa sa de a solicita Comisiei retragerea propunerilor şi prezentarea unor propuneri noi, complete.

 
  
MPphoto
 

  Elena Oana Antonescu (PPE). - Aş dori să-l felicit pe domnul Coelho pentru munca depusă şi pentru determinarea cu care doreşte un mecanism de evaluare pentru verificarea aplicării acquis-ului Schengen simplu, eficient şi transparent.

Consider introducerea libertăţii de circulaţie în cadrul teritoriului Uniunii şi înlăturarea controalelor la frontierele interne, drept una dintre cele mai importante realizări ale Uniunii Europene. Având în vedere permeabilitatea graniţelor, avem nevoie de standarde ridicate în aplicarea concretă a acquis-ului Schengen pentru a putea menţine un nivel crescut de încredere reciprocă între statele membre şi în capacitatea lor de a pune în aplicare măsuri ce însoţesc eliminarea controalelor la frontierele interne.

Îmbunătăţirea mecanismului de evaluare pentru monitorizarea aplicării acquis-ului Schengen este necesară. Nevoia de a menţine un nivel înalt de securitate, de încredere, presupune o bună cooperare între guvernele statelor membre şi Comisie. Având în vedere relevanţa din punct de vedere al drepturilor şi libertăţilor fundamentale a reglementărilor din acest domeniu, Parlamentul European trebuie să insiste ca intrarea în vigoare a Tratatului de Lisabona să fie o condiţie prealabilă oricăror dezvoltări legislative în materie de securizare a graniţelor.

Ţinând cont de importanţa acestei iniţiative legislative, este regretabil faptul că Parlamentul European se află în poziţia de consultat şi nu aceea de colegislator, aşa cum s-ar fi impus.

Edificarea unui spaţiu al justiţiei, libertăţii şi securităţii, reprezintă o prioritate de vârf a Uniunii Europene, de aceea, este esenţial ca pentru menţinerea şi dezvoltarea lui să fie implicate în egală măsură statele membre, Comisia şi Parlamentul European.

De aceea, susţin pe deplin propunerea raportorului de a invita Comisia să prezinte o nouă propunere îmbunătăţită către Parlamentul European, astfel încât, acesta să aibă posibilitatea să-şi asume rolul de colegislator.

 
  
MPphoto
 

  Jacques Barrot, vicepreşedinte al Comisiei.(FR) Doamnă preşedintă, am supravieţuit unui val de răceală aici, în această Cameră.

Probabil există o neînţelegere în această dezbatere, în sensul că scopul propunerii este acela de a transfera acest proces de evaluare în sfera de influenţă comunitară. Este adevărat că avem sistemul Schengen – am observat, de asemenea, că marea majoritate a deputaţilor au sărbătorit acest succes al Schengen, care face posibilă libera circulaţie şi, în acelaşi timp, securitatea.

Este adevărat că evaluarea Schengen s-a desfăşurat la început la nivel interguvernamental şi că Comisia a avut doar calitatea de observator. Cu toate acestea, este adevărat că Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, trebuie să fie responsabilă pentru evaluare. Totuşi, fără îndoială va avea monopolul asupra evaluării – trebuie să fie foarte clar acest lucru. Desigur, vom implica statele membre, iar experţii din statele membre vor fi implicaţi în planificarea calendarului vizitelor, în realizarea vizitelor in situ şi în elaborarea raportului de evaluare.

Este foarte clar că îndoielile pe care le simţim în statele membre se datorează şi unei neînţelegeri. Întrucât ne dorim să existe încredere reciprocă între statele membre, nu se pune problema să nu le implicăm îndeaproape în evaluarea măsurilor luate pentru aplicarea Acordului Schengen şi a acquis-ului Schengen.

Mă îndrept acum către Parlament. Şi aici există o neînţelegere. Scopul nostru nu este să excludem Parlamentul, aşa cum am auzit pe cineva spunând. Scopul nostru, în situaţia de faţă, este pur şi simplu să vedem cum poate fi sporită implicarea Parlamentului, prin rapoarte regulate. Însă acest lucru nu exclude în niciun fel posibilitatea acordării unui rol mai important Parlamentului în cadrul acestui mecanism comunitar după ratificarea Tratatului de la Lisabona. Sunt oarecum insistent, deoarece ştim că interesul general al Europei poate prevala când este folosită această metodă, chiar dacă uneori statele membre au reacţii întârziate atunci când vine vorba să apere acest interes.

Astfel, există nişte neînţelegeri pe care aş vrea să le clarific.

În plus, aş mai dori să spun că propunerile aduc o anumită valoare adăugată în comparaţie cu mecanismul actual. Evaluările vor fi mult mai frecvente şi vor fi mai clare. Vizitele vor fi planificate in situ, pe baza evaluării riscurilor; vor exista vizite neanunţate şi un nivel înalt de competenţă pe tot parcursul exerciţiului de evaluare, iar numărul experţilor care vor participa va face vizitele eficiente.

Rezultatul urmării recomandărilor făcute la sfârşitul evaluărilor in situ se va îmbunătăţi.

Acestea sunt opiniile mele, doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor. Vă înţeleg complet nerăbdarea în ceea ce priveşte sporirea implicării Parlamentului odată cu ratificarea Tratatului de la Lisabona. Nu există dubii că Parlamentul trebuie să joace un rol major în cadrul acestei metode comunitare, însă am făcut această propunere în scopul comunitarizării, înţelegându-se că aceasta lasă ulterior calea liberă pentru implicarea Parlamentului European.

Am ascultat cu atenţie toate discursurile şi am observat, desigur, poziţia practic unanimă a Parlamentului. Însă cred că toată această situaţie se bazează pe o neînţelegere, care poate fi clarificată.

 
  
MPphoto
 

  Carlos Coelho, raportor.(PT) Aş dori să aduc în discuţie trei aspecte finale. Mai întâi, aş dori să mulţumesc deputaţilor care au susţinut raportul meu şi au făcut declaraţii în acest scop în cursul acestei dezbateri, precum şi vicepreşedintelui Barrot pentru declaraţia domniei sale, care încurajează implicarea Parlamentului European în calitate de colegiuitor, profitând la maximum de posibilităţile care reies din Tratatul de la Lisabona. Acest lucru nu a fost o surpriză pentru mine. Ştiu că dl Barrot deţine funcţia de comisar de mult timp, însă este bine că dumnealui, în calitate de vicepreşedinte al Comisiei, a făcut această declaraţie oficială în faţa noastră.

În al doilea rând, aş vrea să vă amintesc ceva ce a afirmat comisarul Barrot când a menţionat că negocierile cu Consiliul sunt dificile. Şi noi ştim acest lucru şi ne dăm seama că ar fi dificil ca lucrurile să stea altfel în această privinţă. Din acest motiv, am sperat, de asemenea, ca Parlamentul să fie considerat de Comisie ca partener cu puteri de codecizie, deoarece, în ceea ce priveşte abordarea faţă de Europa, atât Comisia, cât şi Parlamentul sunt de acord cu ideea că luarea deciziilor nu poate rămâne exclusiv la nivel interguvernamental.

În al treilea rând, aş vrea să subliniez două lucruri care consider că au reieşit din această dezbatere. Mai întâi, nu se poate renunţa la consecvenţă. Nu pot exista două sisteme de evaluare; trebuie să existe numai unul, atât pentru noii membri Schengen, cât şi pentru membrii mai vechi. Mai mult decât atât, nu trebuie subminat principiul încrederii reciproce. Trebuie implicate toate părţile. Atât statele membre, cât şi instituţiile europene trebuie să fie implicate în procesul de evaluare. Instituţiile europene nu includ doar Comisia şi Consiliul; acestea includ, de asemenea, acest Parlament şi din acest motiv solicităm codecizia.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Dezbaterea comună a fost închisă.

Votul va avea loc mâine.

Declaraţii scrise (articolul 142 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris.(LT) Este crucial să existe un mecanism de evaluare simplu, eficace, eficient şi transparent care să permită menţinerea spaţiului Schengen ca spaţiu de liberă circulaţie şi, în acelaşi timp, este indispensabilă adaptarea cadrului interguvernamental pentru evaluarea Schengen la cadrul UE. Serviciul juridic al Parlamentului a realizat un studiu şi a ajuns la concluzia că ar fi trebuit aleasă procedura de codecizie în locul procedurii de consultare pentru dezbaterea acestei propuneri. În curând, Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare şi, conform acestuia, Parlamentul European va avea puteri sporite în domeniul libertăţii, justiţiei şi securităţii, în care se încadrează această propunere. Deoarece securitatea spaţiului Schengen şi a cetăţenilor acestuia are o importanţă vitală, trebuie să alegem procedura de codecizie.

 
  
MPphoto
 
 

  Kinga Gál (PPE), în scris.(HU) Cooperarea Schengen poate îmbrăca o mulţime de forme diferite. Pot fi alese şi studiate cu atenţie foarte multe aplicaţii. Cred că, în calitate de deputat, merită să menţionez, aici şi acum, că una dintre condiţiile fundamentale ale liberei circulaţii a persoanelor este funcţionarea eficientă, bazată pe încredere reciprocă, a unui sistem Schengen complet. Controalele la graniţe, politica noastră comună privind vizele, cooperarea poliţienească transfrontalieră şi problemele ce ţin de protecţia datelor sunt doar câteva componente ale acestui sistem complet. Acestea sunt probleme diferite, însă toate au în comun un factor important. Cetăţenilor Europei li s-a oferit şi li se oferă în fiecare zi foarte multă libertate, care simbolizează pentru ei una dintre cele mai evidente reuşite ale existenţei Uniunii Europene.

Ca reprezentant al electoratului dintr-un stat membru care a aderat acum câţiva ani doar, pot să confirm cu bucurie acest lucru. Dacă nu ar fi fost propunerea făcută de Preşedinţia portugheză a UE, noile state membre nu ar putea face parte din sistemul Schengen. În forma actuală, cel mai recent (al doilea) Sistem de Informaţii Schengen nu funcţionează nici în ziua de azi. Este responsabilitatea Comisiei şi a statelor membre să menţină această libertate, aceasta fiind o problemă la care s-a făcut referire şi în cadrul a două întrebări de pe ordinea de zi. Această responsabilitate este partajată şi de Parlamentul European, care, tocmai din acest motiv, nu poate să nu se implice în chestiunile legate de libertatea cetăţenilor. Prin urmare, susţin cu tărie eforturile raportorului şi sunt de acord cu propunerile sale.

 
  
MPphoto
 
 

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. (ET) Crearea spaţiului Schengen la sfârşitul anilor '80 - începutul anilor '90 a fost una dintre cele mai mari realizări din istoria Europei. Prevederile acquis-ului Schengen fac parte din cadrul Uniunii Europene de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam în 1999. O parte esenţială a respectării aplicării reglementărilor acquis-ului Schengen, care fac parte din legislaţia europeană, este mecanismul de evaluare, care ar trebui să garanteze aplicarea consecventă, eficientă şi transparentă a acestuia şi, de asemenea, să reflecte schimbările legislative care au survenit după integrarea acquis-ului Schengen în cadrul UE.

Sunt de acord cu opinia raportorului potrivit căreia astăzi propunerile prezentate se limitează la adoptarea unora dintre sugestiile generale făcute de curând privind îmbunătăţirea mecanismului valid de evaluare Schengen. Singura idee nouă de pe întreaga listă este reglementarea referitoare la posibilitatea de a efectua vizite neanunţate, idee mai mult decât binevenită. Cu toate acestea, nu pot accepta faptul că rolul jucat în prezent de Consiliu ar trebui cedat în întregime Comisiei. Această propunere lasă foarte puţin loc oportunităţilor de colaborare între statele membre şi ţine Parlamentul European la distanţă de acest proces. Nu ar trebui să uităm faptul că acesta este un spaţiu care se bazează pe libertate, securitate şi justiţie şi că responsabilitatea pentru protejarea şi îmbunătăţirea acestui spaţiu nu cade doar pe umerii Comisiei în calitate de garant al monitorizării implementării tratatului constituţional, ci şi pe umerii statelor membre, care sunt permanent responsabile de securitatea propriilor graniţe externe, precum şi pe umerii Parlamentului European, care reprezintă cetăţenii Uniunii Europene.

 
Ultima actualizare: 28 martie 2010Notă juridică