Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2133(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0041/2009

Texte depuse :

A7-0041/2009

Dezbateri :

PV 21/10/2009 - 8
CRE 21/10/2009 - 8

Voturi :

PV 22/10/2009 - 8.8
CRE 22/10/2009 - 8.8
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2009)0057

Stenograma dezbaterilor
Miercuri, 21 octombrie 2009 - Strasbourg Ediţie JO

8. Aspectele instituţionale ale înfiinţării Serviciului european pentru acţiune externă - Înfiinţarea unui Serviciu european pentru acţiunea externă : stadiul negocierilor cu statele membre (dezbatere)
PV
MPphoto
 

  Preşedinte. - Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de Elmar Brok referitor la aspectele instituţionale ale înfiinţării Serviciului european pentru acţiune externă (2009/2133(INI) – (A7-0041/2009)) şi declaraţia Consiliului şi Comisiei privind crearea Serviciului european pentru acţiune externă.

 
  
MPphoto
 

  Elmar Brok, raportor. - (DE) Dle preşedinte, dnă Malmström, dle comisar, doamnelor şi domnilor, ne apropiem de momentul în care Tratatul de la Lisabona va fi în sfârşit ratificat şi începem acum să reflectăm asupra modului în care tratatul va fi pus în aplicare. Cu toţii ştim că trebuie să transformăm constituţia în realitate, lucru la fel de important ca şi cuvintele scrise într-o constituţie sau legislaţie primară, cum este tratatul.

Prin urmare, aş dori să reamintesc tuturor, încă o dată, intenţia iniţială, deoarece discuţiile noastre prezente cu privire la Serviciul pentru acţiune externă, Înaltul Reprezentant şi vicepreşedintele Comisiei reprezintă un rezultat al Convenţiei Constituţionale, care a fost preluat de conferinţa interguvernamentală pentru Tratatul de la Lisabona.

Intenţia a fost realizarea unei Uniuni Europene mai eficiente prin crearea unei situaţii în care Europa vorbeşte lumii într-un singur glas. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de acest nou tip de Înalt Reprezentant şi vicepreşedinte, care trebuie să execute un serviciu de încredere, astfel încât să poată să fie demni de această sarcină.

Al doilea principiu al Convenţiei Constituţionale a fost transparenţa, iar al treilea a fost democraţia. Acestea au fost trei puncte de plecare şi era clar pentru majoritatea parlamentară a Convenţiei Constituţionale, care a fost alcătuită în special din deputaţii naţionali ai parlamentului, că Uniunea Europeană este mai performantă în domeniile în care acţionează conform metodei comunitare şi mereu mai slabă în domeniile în care acţionează conform metodei interguvernamentale.

În concordanţă cu spiritul acestor pregătiri, punerea în aplicare a tratatului nu trebuie să ducă la o consolidare a abordării interguvernamentale din care să rezulte că metoda comunitară, care este controlată în mod democratic, mai reuşită şi mai transparentă, este suprimată.

Prin urmare, uneori nu înţeleg de ce statele membre sunt interesate în primul rând de organigrame, şi nu de modul de punere în practică a acestor principii. Suntem de părere că nu avem nevoie de o nouă birocraţie în centrul Consiliului şi Comisiei care, pe termen lung, ar consta într-un număr cuprins între 6 000 până la 8 000 de persoane, ar duce o viaţă proprie şi ar deveni un regat independent în afara controlului nostru.

Să presupunem că acest serviciu va fi atribuit Comisiei ca un organism administrativ şi să recunoaştem că acesta trebuie să aibă un caracter sui generis. Nu poate fi un serviciu normal al Comisiei, pentru că în domeniul politicii externe şi al securităţii, competenţa este împărţită între Comunitate şi Consiliu. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că există o siguranţă pentru Consiliu pentru ca drepturile sale să poată fi exprimate într-un mod rezonabil şi în vederea asigurării unei abordări loiale.

Este important să se pună preţ pe experţii naţionali din Comisie care trebuie să fie trataţi într-un mod diferit decât au fost trataţi anterior; cu alte cuvinte, acestora trebuie să li se acorde drepturi egale. Trebuie să se clarifice faptul că un control parlamentar şi drepturile bugetare nu trebuie să fie restricţionate în niciun fel, ci trebuie să fie consolidate.

Prin urmare, aş dori să reamintesc Comisiei în acest moment al dezbaterii, că nu avem numai dreptul de fi consultaţi, ci şi că noi, parlamentarii, am forţat Comisia să îşi dea acordul. Nu vom omite de la audieri Comisia şi Înaltul Reprezentant. Trebuie să ne asigurăm că, în cazul schimbărilor referitoare la Statutul funcţionarilor şi regulamentele financiare, Parlamentul European are dreptul de codecizie în acelaşi fel ca în cazul procedurii bugetare. Prin urmare, aş dori să invit cele două instituţii să descrie în declaraţiile lor modul în care principiile eficienţei, transparenţei şi democraţiei pot fi îmbinate reciproc. Nu îmi este clar la care din documentele anterioare COREPER am avut acces.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Cecilia Malmström, preşedintă în exerciţiu a Consiliului. - (SV) Dle preşedinte, dle comisar, dle Brok, onorabili deputaţi, dezvoltarea Serviciului european pentru acţiune externă este o chestiune care ştiu că este de mare interes pentru dvs. cei din Parlament. Am citit cu mare interes şi un sentiment puternic de implicare raportul depus de dl Brok şi aprobat luni în Comisia pentru afaceri constituţionale. Normal, Preşedinţia este în acord total cu ceea ce spune dl Brok în raportul său referitor la Serviciul pentru acţiune externă, ca fiind de fapt cheia activităţii noastre comune pentru a face din politica externă europeană un instrument activ şi mai coerent care să permită politicii europene să fie privită într-o lumină mai bună în lume.

Intenţia este să reconciliem opiniile care există între activitatea Comisiei şi a Consiliului, astfel încât politicile Uniunii să meargă în aceeaşi direcţie. Este necesar pentru ca noi să putem fi cât mai eficienţi posibil. Este important să asigurăm un început cât mai bun posibil Serviciului pentru acţiune externă. Aceasta este una dintre cele mai mari şi importante provocări ale Tratatului de la Lisabona. Sunt multe piese din puzzle care trebuie să îşi găsească locul şi pregătirile extinse sunt în curs de desfăşurare în Consiliu.

Pentru Consiliul European, obiectivul este să convină asupra unui raport pe care Înaltul Reprezentant, imediat ce acesta va fi numit, să poată să îl folosească ca un punct de plecare atunci când depune o propunere referitoare la Serviciul pentru acţiune externă. În timpul acestei activităţi, Parlamentul European, desigur, va fi consultat în legătură cu depunerea propunerii de către Înaltul Reprezentant. Până în acest moment, Preşedinţia va garanta că există un dialog regulat cu Parlamentul European. Am avut acest dialog până în prezent şi vom continua în acelaşi mod. Este important ca Parlamentul European, Consiliul şi Comisia să menţină un contact regulat referitor la aceste probleme, nu numai între funcţionari, ci şi la nivel politic.

Imediat după referendumul irlandez – şi suntem foarte încântaţi că rezultatul a fost pozitiv – statele membre şi Comisia au început lucrul foarte intens la pregătirea Serviciului european pentru acţiune externă. Această activitate progresează şi sunt absolut sigur că vom putea prezenta un număr de idei utile cu privire la viitorul Înalt Reprezentant Consiliului European, săptămâna viitoare. Din moment ce misiunea Înaltului Reprezentant este să depună propunerea finală, acesta se va implica, desigur, în această activitate de îndată ce va fi numit. Acest lucru este foarte important pentru a-i permite acestuia să-şi aducă contribuţia la propunere.

Preşedinţia va prezenta un acord legat de principiile care acoperă cele cinci elemente majore, şi anume, domeniul de activitate al activităţilor Serviciului pentru acţiune externă, poziţia sa juridică, personalul acestuia, precum şi finanţarea şi delegaţiile UE. Nu aţi finalizat încă acest lucru şi discuţiile sunt acum în curs de desfăşurare, dar vă dau o idee cu privire la cât de departe am progresat până acum, şi în această privinţă, se pare că există un nivel ridicat de înţelegere între Consiliu şi Comisie, şi sper eventual că şi cu Parlamentul European.

În ceea ce priveşte domeniul de aplicare a activităţilor Serviciului european pentru acţiune externă, este clar că trebuie să înfiinţăm „funcţiile de birou” cu responsabilitate colectivă pentru sarcinile care sunt în prezent deţinute de Comisie şi Secretariatul Consiliului. Comisia va continua să deţină principala responsabilitate pentru problemele referitoare la comerţ, ajutor şi extindere, chiar dacă rămâne să fie stabilit exact unde trebuie să se situeze linia de divizare dintre Comisie şi Serviciul pentru acţiune externă în ceea ce priveşte ajutorul.

Statele membre şi Comisia convin, de asemenea, că statutul juridic al Serviciului pentru acţiune externă trebuie să reflecte şi să sprijine rolul unic, sui generis, pe care acesta îl are în cadrul sistemului UE. Indiferent de soluţia juridică aleasă în final, acesta trebuie să respecte principiile bunei administrări şi a perspectivei responsabilităţii.

Personalul va fi recrutat din cadrul Comisiei, al Secretariatului Consiliului şi din rândul statelor membre. Acest lucru este clar prevăzut în Tratatul de la Lisabona. Toate aceste categorii de personal trebuie să fie îndreptăţite să îşi preia funcţiile în condiţii egale. Delegaţiile UE vor fi plasate sub autoritatea Înaltului Reprezentant de îndată ce Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare.

O chestiune importantă legată de înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă este contactul cu Parlamentul European. De indată ce Înaltul Reprezentant va fi numit, acesta va consulta în mod periodic Parlamentul European asupra căilor principale şi alegerilor importante de direcţie din cadrul politicii externe şi de securitate comune, cât şi a politicii de securitate şi apărare comune. Sunt sigur că un contact strâns cu Parlamentul European va fi, de asemenea, încurajat la nivel de personal. Prin urmare, Serviciul european pentru acţiune externă trebuie să dispună de un instrument care să fie responsabil pentru contactul cu Parlamentul.

Acest lucru este neclar până în momentul începerii dezbaterilor. Nu pot să intru în detalii, pentru că nu am terminat încă discuţiile noastre, dar vom face tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a informa Parlamentul în continuare cu privire la progresul realizat. Desigur, Înaltul Reprezentant nu a fost încă numit, astfel încât aceste idei sunt încă numai idei, asta este tot. În cele din urmă, Înaltul Reprezentant va fi cel care prezintă propunerea în conformitate cu prevederile tratatului.

Cu aceasta, aş dori să vă mulţumesc pentru oportunitatea de a vorbi şi aştept cu nerăbdare o dezbatere constructivă, în timpul căreia, desigur, voi asculta foarte atent opiniile Parlamentului şi voi răspunde la orice întrebare adresată cât pot de bine.

 
  
MPphoto
 

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei – Dle preşedinte, sper că suntem în chiar ultima etapă a procesului de intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona, prin finalizarea unui proces care a durat opt ani de dezbateri şi negocieri. După rezultatul final al referendumului irlandez, cu toţii sperăm că ratificarea cehă va urma foarte curând. Dacă realizăm acest lucru la cea de-a 20-a aniversare a reunificării Europei, va fi o zi mare pentru Europa şi cetăţenii săi – nu în cele din urmă pentru că vom putea să ne concentrăm atenţia asupra provocărilor urgente şi preocupărilor politice care se află în faţa noastră.

Întrucât am ajuns la etapele finale, permiteţi-mi să felicit Parlamentul, şi în special Comisia pentru afaceri constituţionale, cu Elmar Brok în calitate de raportor, în legătură cu emiterea avizului său asupra elementului cheie al Tratatului de la Lisabona, care este Serviciul european pentru acţiune externă. Crearea SEAE oferă Uniunii Europene şi tuturor instituţiilor sale componente şansa de a realiza ceea ce speram de mult pentru: a avea o voce comună în lume şi a consolida influenţa UE la nivel mondial.

Raportul dlui Brok recunoaşte acest mare potenţial. Împreună cu această importantă dezbatere şi multe alte consultări cu reprezentanţii Parlamentului, se aduce o contribuţie vitală colaborării noastre cu Preşedinţia suedeză, dar şi cu statele membre şi Secretariatul Consiliului, în lunile următoare. Sunt fericit să confirm sprijinul puternic al Comisiei pentru abordarea globală a Parlamentului. Sunt de acord cu principiile transparenţei, democraţiei şi coerenţei pe care tocmai le-aţi menţionat. Este foarte important faptul că toate instituţiile cooperează pentru a ajuta noul numit vicepreşedinte/Înalt Reprezentant în îndeplinirea sarcinii sale de pregătire a deciziei privind crearea unui SEAS – o decizie care, după cum ştiţi, necesită acordul Comisiei şi consultarea Parlamentului.

În primul rând, permiteţi-mi să menţionez statutul SEAS. Într-adevăr va fi sui generis pentru că nu există niciun model de urmat. Construim ceva nou. Nu se va baza pe metoda interguvernamentală, nici numai pe metoda comunitară, dar trebuie să ne asigurăm că noul sistem dispune de o abordare reală europeană inspirată şi se fundamentează pe punctele forte ale politicilor comunitare, după cum s-a menţionat, de asemenea. Întrebarea cheie pentru noi toţi este ce trebuie să ofere SEAS. Acesta trebuie să fie obiectivul nostru. Prin aducerea împreună a diverşilor actori din domeniul relaţiilor externe, ne putem asigura că relaţiile noastre cu lumea externă sunt clare, coerente şi conduse conform unui singur set de obiective politice. Trebuie să dispunem de autoritate ca parte centrală a politicii externe a UE, locul în care politica este elaborată şi coordonată. Trebuie, de asemenea, ca serviciul să fie considerat astfel, atât din interiorul, cât şi din exteriorul Uniunii Europene, şi SEAS va fi eficient numai dacă va colabora bine cu toate instituţiile şi va respecta pe deplin echilibrul interinstituţional.

Din acest motiv, cred că este foarte important ca SEAS să fie creat într-un mod care să îi permită să lucreze foarte strâns cu Comisia şi Consiliul şi să respecte nevoia de a fi răspunzător în totalitate faţă de Parlamentul European. Pentru Parlament, reunirea responsabilităţilor acţiunilor externe într-un singur serviciu va însemna, cred, o schimbare radicală în ceea ce priveşte capacitatea sa de a-şi îndeplini rolul de control al politicii Uniunii. Ca şi serviciu în sine, modul în care Parlamentul prezintă o legătură cu serviciul şi Înaltul Reprezentant, respectiv vicepreşedintele, va trebui să fie, de asemenea, într-o oarecare măsură, sui generis.

Crearea SEAS va necesita o varietate de decizii, probabil inclusiv modificări ale Regulamentului financiar şi Statutului funcţionarilor, ambele necesitând o propunere a Comisiei şi adoptarea prin procedura de codecizie.

Vicepreşedintele/Înaltul Reprezentant are nevoie de autoritate pentru a conduce serviciul, însă serviciul trebuie, de asemenea, să servească sistemului UE în ansamblu – cel mai evident, preşedintele Comisiei Europene şi preşedintele Consiliului European, cât şi pe alţi comisari cu rol în relaţiile externe. Acesta trebuie să fie în măsură să ofere asistenţă, atât la Bruxelles, cât şi în ţările terţe, Parlamentului European şi delegaţiilor oficiale ale acestuia care se deplasează în străinătate.

Implicarea strânsă a statelor membre în activitatea noului serviciu reprezintă una dintre inovaţiile sale cheie. Ambasadorii COREPER analizează cât de bine pot garanta faptul că diplomaţi ai statelor membre de înaltă calitate pot fi numiţi în funcţii rapid. Noi cei în Comisie examinăm modul în care acest lucru poate fi realizat în aşteptarea modificării Statutului funcţionarilor, numirea în funcţie trebuind să se realizeze prin proceduri de selecţie bazate pe merit, ţinând cont de necesitatea echilibrului geografic şi de gen. Acest lucru îndeplineşte în mare măsură dorinţele exprimate în raport.

De asemenea, credem că toţi membrii SEAS, fie funcţionari ai instituţiilor UE, fie funcţionari ai statelor membre cu contracte temporare, trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi. Aceştia vor fi egali din toate punctele de vedere.

În ceea ce priveşte mandatul serviciului, acesta trebuie să aibă o imagine globală asupra relaţiilor Uniunii cu restul lumii, astfel încât acesta are nevoie de servicii geografice, precum şi de servicii orizontale pentru a acoperi chestiuni, cum ar fi PESC şi PSAC, drepturile omului şi relaţiile cu organismele ONU. Scopul este să prevină duplicarea şi să se asigure că toţi cei responsabili de executarea politicii externe UE cooperează în mod eficient, şi Comisia va continua să aibă servicii responsabile pentru comerţ, politica de dezvoltare, punerea în aplicare a ajutorului, ajutorul umanitar şi extinderea. Desigur, aceasta va continua să conducă aspectele externe ale politicilor cheie externe ale Uniunii, şi o chestiune centrală în dezbaterea actuală este modul de gestionare a programării asistenţei externe.

Pot să asigur Parlamentul că politica de dezvoltare a UE, inclusiv eradicarea sărăciei, va constitui o parte centrală a activităţilor externe ale Comisiei. Vicepreşedintele Comisiei/Înaltul Reprezentant şi comisarul pentru dezvoltare vor colabora foarte strâns cu privire la acest aspect. Faptul că noul Înalt Reprezentant va fi şi vicepreşedinte al Comisiei, responsabil cu coordonarea întregii acţiuni externe a UE, va constitui, de asemenea, un lucru util. Serviciul va fi responsabil, de asemenea, pentru administrarea delegaţiilor, deşi persoanele care fac parte din delegaţii vor proveni, ca şi în prezent, din diferite servicii – nu numai din SEAS, ci şi din serviciile Comisiei şi probabil alte instituţii şi organisme ale Uniunii Europene.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului, delegaţiile Comisiei vor deveni delegaţiile UE. Acest lucru le va oferi noi responsabilităţi, însă nu va diminua rolul acestora în reprezentarea întregii game de activităţi ale Comisiei. Delegaţiile UE trebuie să fie responsabile pentru reprezentarea, coordonarea şi negocierea începând cu ziua intrării în vigoare a tratatului. În cele mai multe cazuri, această procedură va fi destul de simplă. Totuşi, uneori, când volumul de lucru este mai mare, va fi necesară organizarea unei forme de partajare a sarcinilor, nu numai ale Preşedinţiei prin rotaţie, ci şi ale altor state membre.

Crearea unui serviciu extern total nou reprezintă o responsabilitate majoră. După cum menţionează raportul dvs., acesta va evolua în timp. Vom învăţa împreună. Primul nostru scop trebuie să fie ca în perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a tratatului şi înfiinţarea SEAS, să fie menţinută furnizarea eficientă a politicilor externe ale UE. Noi şi Secretariatul Consiliului vom coopera cu vicepreşedintele/Înaltul Reprezentant pentru a ne asigura că nu există nicio discrepanţă de opinii. Trebuie să privim însă în viitor. Vom reuni oficialii şi diplomaţii din diferite instituţii şi din toate statele membre. După cum ştim, o politică externă comună nu este numai suma celor 27 de politici naţionale. Avem nevoie de persoane în cadrul SEAS care să gândească la nivel european, fără să îşi piardă legăturile naţionale distincte. Prin urmare, trebuie să creăm o cultură diplomatică UE şi un esprit de corps al UE. Pentru aceasta, formarea profesională este esenţială.

Raportul prezintă ideea promiţătoare a creării unei academii diplomatice europene. În acelaşi timp, putem să ne folosim de academiile diplomatice ale statelor membre. Am participat recent la cea de-a 10 aniversare a programului diplomatic european, care a anticipat şi arătat calea ce trebuie urmată. Merită remarcat faptul că începând cu anii '70, Comisia a organizat deja seminarii de formare profesională pentru un număr de peste 5 700 de diplomaţi. Una dintre sarcinile SEAS va fi să stabilească o strategie de formare profesională pentru a se asigura că toţi membrii, indiferent de pregătirea acestora, vor fi înzestraţi cu calităţile necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile care le revin. Şefii delegaţiilor, în special, vor trebui nu numai să îşi îndeplinească rolul lor politic, ci şi să conducă toate activităţile Comisiei, acestea reprezentând o parte importantă a mandatului delegaţiei.

Raportul dlui Brok va ridica, de asemenea, problema dacă serviciile consulare pot fi acoperite de SEAS. Comisia este receptivă la această idee, chiar dacă durează ceva timp pentru a o dezvolta. Acestea sunt problemele viitorului. În prezent, este o provocare pentru noi să garantăm că SEAS funcţionează bine şi în interesul tuturor: al cetăţenilor europeni, al statelor membre şi al Uniunii Europene. Comisia sprijină crearea SEAS, doreşte ca acesta să aibă succes şi va contribui în orice fel posibil să se asigure că se va întâmpla astfel. Acest raport demonstrează că Parlamentul va face acelaşi lucru.

Îmi pare rău că am vorbit cam mult, dar cred că aceasta este o chestiune importantă. Vă rog să mă scuzaţi, dle preşedinte.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. Dle comisar, desigur, vă iert, pentru că sunt complet de acord cu dvs. Este un subiect foarte important.

 
  
MPphoto
 

  Alojz Peterle, în numele Grupului PPE. - (SL) Dnă preşedintă în exerciţiu a Consiliului, dle comisar, foşti colegi din cadrul Convenţiei Europene, doamnelor şi domnilor, aş dori să felicit raportorul, dl Elmar Brok, în legătură cu definirea clară a poziţiei Parlamentului European asupra problemelor aferente creării Serviciului european pentru acţiune externă.

Înfiinţarea unui astfel de serviciu este o consecinţă logică şi necesară a deciziei de îmbinare a celor două roluri de politică externă într-unul singur şi este crucială pentru dezvoltarea identităţii politicii externe a Uniunii Europene. Diplomaţia integrată va însemna simplificarea, o acţiune mai unită şi mai eficientă, precum şi o mai mare vizibilitate şi recunoaştere.

Problema modului de instalare a acestui serviciu comun nu este numai una tehnică. Aceasta va avea impact asupra punerii în aplicare a intenţiei politice pe care Uniunea Europeană doreşte să o realizeze prin investirea rolurilor de Înalt Reprezentant şi vicepreşedinte al Comisiei Europene într-o singură persoană. Dezvoltarea unui nou serviciu trebuie să rezulte din acelaşi spirit care a reunit cele două roluri ale politicii externe şi care va genera unirea eforturilor legate de politica externă ale Consiliului şi Comisiei.

Este important faptul că acest serviciu este instituit cu respectarea rolurilor şi cooperării dintre Comisie, Consiliu şi Parlament, şi acest lucru se bazează pe încrederea reciprocă şi dorinţa de cooperare.

Deşi cred că, în interesele Uniunii Europene, serviciul unic trebuie să-şi înceapă operaţiunile cât mai curând posibil, susţin cu tărie recomandarea ca acestea să fie introduse treptat, pentru a permite acestuia să adopte cea mai adecvată şi mai eficientă formă. Mi se pare rezonabil ca serviciul să poată face parte din structura administrativă a Comisiei, atât din punct de vedere al organizării, cât şi al bugetului.

Pentru mine, este absolut vital ca serviciile viitoare să includă, de asemenea, personal din serviciile diplomatice naţionale, ceea ce ar genera, fără îndoială, un serviciu mai bun şi mai accesibil pentru cetăţenii Uniunii Europene şi, în special, pentru acele ţări care au un număr mic de reprezentanţe diplomatice.

 
  
MPphoto
 

  Roberto Gualtieri, în numele Grupului S&D. - (IT) Dle preşedinte, dle ministru, dle comisar, doamnelor şi domnilor, cu această dezbatere şi cu raportul pe care îl vom aproba mâine, acest Parlament intenţionează să demonstreze dorinţa sa de a sprijini înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă, chiar în această etapă preliminară, printr-un dialog constructiv cu Consiliul şi Comisia. Credem că solicitarea acestui dialog interinstituţional imediat este mai presus de orice folositor şi raţional, dat fiind faptul că procedura prevăzută de tratat oferă Parlamentului prilejul de a emite un aviz cu privire la propunerea care va fi prezentată de Înaltul Reprezentant, şi având în vedere că prerogativele Parlamentului în privinţa bugetului îi conferă acestuia un rol crucial în exprimarea acordului şi al cooperării. Acest lucru fără a menţiona acordul Comisiei, cum a fost dezbătut de către dl Brok, care conferă Parlamentului European un mandat suplimentar.

Totuşi, credem că este datoria noastră să invităm la acest dialog imediat, deoarece Serviciul european pentru acţiune externă este una dintre cele mai importante inovaţii introduse de Tratatul de la Lisabona. Caracteristicile acestuia sunt menite să aibă o importanţă considerabilă în privinţa modului în care guvernarea europeană este reorganizată şi astfel, asupra modului în care bilanţul global al instituţiilor se decide în practică.

Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European este de acord cu poziţia adoptată în raportul Brok, care a jucat un rol activ în activitatea de elaborare. Este o poziţie care are ca scop dezvoltarea rolului pe care serviciul îl poate desfăşura, ca o puncte de legătură între dimensiunea comunitară şi acţiunea externă a Uniunii şi între dimensiunea interguvernamentală a politicii externe şi de securitate comună, astfel cum se prevede în Titlul V al Tratatului de la Lisabona.

Desigur, suntem conştienţi de natura unică a serviciului, care reflectă şi rolul Înaltului Reprezentant şi al vicepreşedintelui Comisiei, în aceeaşi măsură în care suntem conştienţi de faptul că serviciul nu trebuie să cuprindă toate serviciile folosite de Comisie în momentul punerii în aplicare a numeroaselor aspecte ale acţiunii sale externe – care nu se reduc numai la PESC – începând cu cooperarea pentru dezvoltare.

Totuşi, cred că este crucial ca serviciul să fie capabil să sporească eficienţa politicii externe şi de securitate a Uniunii, precum şi consecvenţa acţiunii sale externe în ansamblu. De asemenea, credem că este crucial ca serviciul să fie supus controlului democratic al Parlamentului şi, în acest scop, credem că includerea sa în structura administrativă a Comisiei reprezintă opţiunea care se conformează cel mai bine acestor obiective, pe care le avem cu adevărat în centrul atenţiei. Din acest motiv, am votat în favoarea raportului Brok.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Duff, în numele Grupului ALDE. - Dle preşedinte, Comisia este destul de corectă când afirmă că serviciul ar trebui să îmbine toate instrumentele şi activele care sunt necesare pentru a conduce o politică externă activă la nivel mondial. Este crucial ca toţi partenerii din acest mare proiect să înceapă să aibă încredere în mod reciproc şi în serviciu, inclusiv în statele cele mai populate şi mai autoritare.

Este crucial ca Ministerul de Externe din Regatul Unit să îi trimită mai degrabă pe oamenii lor de frunte pe posturile din cadrul serviciului, decât pe cei fără valoare. Sunt cu totul de acord cu faptul că, în vederea asigurării controlului parlamentar şi financiar, serviciul trebuie să fie ataşat Comisiei, în scopuri administrative şi bugetare. Trebuie să spun Consiliului că nu este acceptabil ca serviciul să fie plasat pe aceeaşi poziţie cu Comitetul Economic şi Social sau Ombudsmanul, ca parte a Regulamentului financiar. Cred că acest raport Brok a fost o etapă pregătitoare practică a procesului de înfiinţare a Serviciului pentru acţiune externă, dar cred şi că trebuie să facem o pauză acum înainte de a merge mai departe şi de a stabili chestiunile importante, înainte ca vicepreşedintele/Înaltul Reprezentant să intre în funcţie.

Pentru Parlament, este crucial să avem un interlocutor politic pentru a negocia crearea şi programul viitor al Serviciului pentru acţiune externă, astfel încât solicit statelor – să ne pună la dispoziţie oamenii lor pentru toate aceste posturi.

 
  
MPphoto
 

  Indrek Tarand, în numele Grupului Verts/ALE. - (ET) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, a fost o experienţă bogată şi plăcută să lucrez cu nişte oameni admirabili. Doresc să îl felicit pe dl Brok şi pe mulţi alţii care şi-au adus contribuţia. Acum, totuşi, aş dori să îl citez pe dl Barroso, care în această dimineaţă a declarat cu înţelepciune: „Instituţiile echitabile nu durează; avem nevoie de o mare voinţă politică.” În prezent, crearea instituţiilor nu este posibilă fără voinţă politică. Pentru a preveni o situaţie în care creăm doar încă o altă instituţie, voinţa noastră politică trebuie să joace un rol primordial în crearea unei instituţii. Scopul este de a crea o organizaţie cu adevărat europeană, o organizaţie sui generis care să servească intereselor comune ale tuturor cetăţenilor Europei. Dacă dorim să evităm duplicare sau posibila risipă de resurse care este aşa de tipică, trebuie să garantăm că alocarea resurselor bugetare şi folosirea acestor resurse are loc sub controlul Parlamentului European.

Raportul defineşte pe larg principiile raportate Curţii Europene de Justiţie, care ne-ar ajuta să numim Înaltul Reprezentant şi să punem în aplicare un plan. După aplicarea acestui plan, ne vom afla cu toţii într-o poziţie mai bună, şi vom avea ocazia să ne exercităm voinţa politică. Cum toţi suntem conştienţi de aspiraţiile Partidului Verde – cum ar fi conceptul de creare a păcii, aplicarea totală a Cartei drepturilor fundamentale şi, desigur, subiectul egalităţii de gen – nu voi începe să analizez aceste subiecte astăzi, deşi am promis că voi aborda aceste aspecte din nou la timpul cuvenit. Cu toate acestea, după părerea mea, Consiliul ar fi foarte înţelept să ia în considerare numirea unei femei în funcţia de Înalt Reprezentant, întrucât, după cum ştim cu toţii, preşedintele Comisiei nu este femeie. De fapt, o femeie nu a fost niciodată numită la conducerea Europei, şi, prin urmare, în cazul în care creăm o nouă instituţie europeană, ar fi probabil o idee bună să luăm în considerare acest aspect.

În ceea ce priveşte raportul, am atras atenţia asupra unor atitudini negative care provin din unele domenii. S-a sugerat că Parlamentul European nu are niciun rol de jucat aici şi că încearcă doar să îşi acorde mai multă importanţă în legătură cu acest raport. Răspunsul meu la această atitudine este că Parlamentul este important şi trebuie să ţinem cont de acest lucru. Raportul nostru referitor la Serviciul european pentru acţiune externă oferă o foarte mare ocazie pentru a aduce la lumină astfel de fapte. Prin urmare, vă invit pe toţi să sprijiniţi adoptarea raportului, ţinând cont de faptul că acesta nu cuprinde toate îmbunătăţirile şi dorinţele. Principalul lucru este adoptarea raportului acum.

 
  
MPphoto
 

  Ashley Fox, în numele Grupului ECR. - Dle preşedinte, doresc să îmi exprim dezamăgirea că, încă o dată, acest Parlament ia în considerare un raport care are prioritate în faţa ratificării Tratatului de la Lisabona. Mă întreb, dacă am fi avut această dezbatere astăzi, ar mai fi examinat oare Curtea Constituţională germană tratatul? Bănuiesc că nu, şi întreb de ce Republica Cehă este tratată diferit. După cum ar fi remarcat autorul englez, George Orwell, toate statele membre sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele.

Doresc să vorbesc împotriva înfiinţării unui colegiu diplomatic european. Într-un moment în care statele membre întâmpină presiuni bugetare uriaşe, UE trebuie să manifeste reţinere. Trebuie să acţionăm ca apărători ai banilor publici. Scopul nostru trebuie să fie cheltuirea banilor publici în mod prudent şi depunerea de eforturi pentru a rambursa banii statelor membre şi ai contribuabililor pe care îi reprezentăm, atunci când putem.

Această propunere este gratuită. Este un alt exemplu al modului în care unii dintre deputaţii acestui Parlament sunt dornici să facă gesturi mari cu banii altor persoane. Un colegiu diplomatic european reprezintă o pierdere de bani şi ar deveni o altă povară pentru contribuabil.

Doresc să reamintesc colegilor că orice poziţie comună asupra politicii externe ar fi determinată de statele membre reprezentate în Consiliu, nu de către Comisie, şi cu siguranţă nu de către Parlament. Orice personal suplimentar de care are nevoie SEAS trebuie să fie furnizat de statele membre, şi acesta nu are nevoie de cursuri de perfecţionare separate. Politica pe care serviciul o va reprezenta în lume va fi cea a Consiliului de Miniştri, nu o politică independentă europeană.

Un colegiu diplomatic ar deveni necesar dacă UE ar trebui să preia controlul asupra afacerilor externe de la statele membre. Sper că nu va veni acea zi şi voi face tot posibilul pentru a împiedica acest lucru.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare adresată în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 

  Andrew Duff (ALDE). – Dle preşedinte, aş putea să îl întreb pe vorbitor dacă, în cazul în care ar fi dezamăgit şi Tratatul intră în vigoare, ar sprijini numirea dlui Chris Patten în funcţia de Înalt Reprezentant?

 
  
MPphoto
 

  Ashley Fox (ECR). - Dle preşedinte, sunt foarte mulţumit că mi s-a cerut părerea, dar mă îndoiesc că va fi decizia mea.

 
  
MPphoto
 

  Helmut Scholz, în numele Grupului GUE/NGL. - (DE)Dle preşedinte, dle comisar, vă mulţumesc pentru că mi-aţi oferit şansa să vorbesc astăzi. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică a clarificat în mod repetat în plen critica sa fundamentală legată de direcţia şi natura politicii externe şi de securitate a Uniunii Europene şi s-a opus acestui curs urmat, inclusiv Tratatului de la Lisabona. Această dezbatere comună la începutul acestui mandat parlamentar acoperă unul dintre cele mai importante rapoarte ale mandatului. Din păcate, deşi înţeleg motivele dlui Brok din perspectiva activităţii parlamentare, trebuie să încep ceva într-un termen limită care face dificilă cântărirea corectă şi responsabilă a dimensiunilor şi problemelor complexe care rezultă din conţinutul acestei noi structuri.

În timpul dezbaterii a devenit clar câtă nesiguranţă există încă în jur şi, prin urmare, în jocul de poker politic dintre interesele puterii naţionale şi ale guvernului şi ale structurilor UE. Grupul GUE/NGL se opune acestui lucru. Prin urmare, sper că Parlamentul European va avea ocazia după negocieri să examineze din nou Serviciul european pentru acţiune externă (SEAS) conform aşteptărilor exprimate în această dimineaţă în plen de Preşedinţia suedeză cu privire la reţinerea legată de alcătuirea mandatului de negociere. Noi cei din Parlament trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că cetăţenii Europei sunt cât se poate de bine informaţi în legătură cu diferite aspecte ale SEAS, în special în ciuda îndoielilor şi criticilor referitoare la Tratatul de la Lisabona şi a solicitării unei proceduri de codecizie mai transparente şi mai democratice în această privinţă.

Dezbaterile cu privire la înfiinţarea SEAS au avut loc timp de luni de zile în spatele uşilor închise. Grupul meu ar dori să repete faptul că eşecul de a include Parlamentul European, organizaţiile societăţii civile care au fost până acum afectate, sau chiar parlamentele naţionale, generează probleme grave. Este vorba despre un caz special, deoarece o dezbatere aprinsă şi discuţii deschise şi transparente cu privire la structurile instituţionale sunt de o importanţă deosebită pentru legitimitatea lor în viitor şi pentru răspunderea publică a acestora. Prin urmare, apreciez abordarea dlui Brok prin care acesta încearcă, prin intermediul raportului său, să obţină cel puţin codecizia parlamentară pentru Parlamentul European. Unele dintre cererile noastre au drept scop obţinerea aceloraşi rezultate.

Ne vom opune total – şi spun acest lucru fără echivoc şi în mod categoric – includerii structurilor politico-militare în SEAS, indiferent dacă acest lucru se întâmplă acum sau în viitor, astfel cum a fost propus recent de către Franţa, printre altele, în Consiliu. Îmbinarea posibilă a planificării militare cu structurile serviciilor secrete şi cu sarcinile politice şi diplomatice generale nu este acceptabilă din punctul nostru de vedere.

 
  
MPphoto
 

  Morten Messerschmidt, în numele Grupului EFD. - (DA) Dle preşedinte, ieri, mi s-a solicitat să precizez trei motive pentru care populaţia ar vota împotriva acestui raport. Acest lucru este destul de simplu: democraţia, democraţia şi democraţia.

În primul rând, este ridicol că un parlament ar dori să adopte un raport bazat pe un tratat, a cărui soartă este încă total nesigură. Nimeni nu ştie care este viitorul Tratatului de la Lisabona şi oricine cu cel mai mic respect pentru structurile democratice – cel mai mic respect pentru statele membre, cum ar fi Republica Cehă – ar avea rezerve în privinţa acestui proiect, până când se va clarifica viitorul tratatului.

În al doilea rând, acest raport (şi întreg serviciul pentru afaceri externe care este acum construit) reprezintă o subminare totală şi dezaprobarea şi eşecul recunoaşterii dreptului de suveranitate al statelor membre în desfăşurarea politicilor lor externe. De asemenea, acesta este motivul pentru care acest raport pare să facă responsabilă Comisia pentru orice lucru. Comisia, desigur, în special în rolul său de „funcţionar civil”, este clar că nu este aleasă în mod popular. Cu alte cuvinte, dacă oamenii doresc o politică externă diferită, nu este nicio şansă de schimbare a politicii desfăşurate, întrucât numai Consiliul, înţelegând aici guvernele, poate fi schimbat de către populaţie – iar nu Comisia.

Acest lucru înseamnă, în al treilea rând, că este o farsă democratică faptul că acest Parlament doreşte să confere mai multă putere Comisiei, care nu are un mandat popular, pentru domenii absolut cruciale în cadrul statului suveran. Acest Parlament se bazează numai pe kratos – numai pe putere. Nu s-a bazat niciodată demos. Ar trebui să ne concentrăm pe demos – ar trebui să ne concentrăm pe oameni, şi nu pe putere. Trebuie, deci, să avem mai multă democraţie. Din acest motiv, acest raport trebuie respins.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Henry William Brons (NI). - Dle preşedinte, acest raport încearcă să ne liniştească în privinţa serviciului, dar, după părerea mea, face exact contrariul. Pretinde, pe de o parte, că serviciul vine în completarea diplomaţiei statelor membre şi nu o pune sub semnul întrebării. Cu toate acestea, restul raportului, după părerea mea, contrazice categoric acea asigurare.

Alineatul 4 precizează că serviciul – ceea ce înseamnă competenţele sale – nu poate fi restrâns sau prestabilit în avans. Alineatul 8 litera (d) sugerează că delegaţiile, care fac parte din serviciu, pot prelua serviciile consulare de la statele membre. Este clar că acest serviciu are ca scop – nu pe termen scurt, ci pe termen lung – să preia şi să înlocuiască reprezentanţele diplomatice ale statelor membre, probabil în final, chiar drepturile de veto ale Regatului Unit şi ale Franţei în cadrul Consiliului de Securitate ONU.

Când ascultaţi un organism UE care dă o asigurare că nu va face un lucru sau altul, aveţi o indiciu destul de bun în legătură intenţiile sale. Cu scuzele de rigoare adresate dlui Shakespeare, mi se pare că raportul protestează prea mult. Cine sau ce va exercita vreun control asupra acestei instituţii? Cred că nu Consiliul. Trebuie să se acţioneze unanim. Dacă nu se poate lua o decizie, serviciul îşi va duce, pur şi simplu, la îndeplinire propria agendă. Dar Parlamentul? Nu, acest lucru se limitează la consultare. Această instituţie va conduce politica externă peste şefii de stat ai statelor membre cu niciun control efectiv al statelor membre sau al Parlamentului European. Guvernele naţionale vor fi reduse la statutul de consiliu comunal.

 
  
MPphoto
 

  Carlo Casini (PPE). - (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în primul rând simt că este datoria mea să mulţumesc raportorului, care a făcut o treabă extraordinară, şi, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru afaceri externe, trebuie să mulţumesc şi tuturor membrilor comisiei şi ai ambelor comisii – Comisia pentru afaceri externe şi Comisia pentru dezvoltare – care şi-au prezentat avizul, pentru activitatea lor foarte promptă.

De fapt, am încercat să pregătim un document – care sper că va fi aprobat – care poate fi prezentat Consiliului la 29 şi 30 octombrie. Suntem conştienţi că acest raport nu este un raport final. Acesta este doar menit să sublinieze câteva căi de acţiune, o cale de orice fel de urmat, pentru Consiliu şi, astfel, pentru Înaltul Reprezentant care va fi numit.

Va fi misiunea Înaltului Reprezentant să îşi elaboreze planul său organizaţional, care apoi va fi examinat de către noi. Prin urmare, numai liniile directoare sunt supuse atenţiei Parlamentului. De asemenea, ştim că succesul acestei operaţiuni cu privire la Serviciul pentru acţiune externă este legat de rolul Înaltului Reprezentant, care va fi capabil să organizeze şi să conducă pe oricine. Prin acesta, dorim o politică externă consecventă şi uniformă. Suntem conştienţi că există probleme, că multe au fost deja spuse, dar problemele există pentru a fi rezolvate. Lucrul important este că registrul, informaţiile, domeniul de aplicare sunt clare.

Raportul Brok oferă câteva propuneri interesante în această privinţă – trebuie să fiu concis, pentru că îmi expiră timpul – dar, în orice caz, acestea cuprind integrarea Serviciului în structura administrativă a Comisiei, decizia de dezvoltare viitoare a modelului comunitar şi a propunerii, care, în plus, este prevăzută în Tratatul de la Lisabona, că personalul trebuie să fie recrutat din cadrul secretariatelor Comisiei şi Consiliului şi din delegaţiile Comisiei.

Există două inovaţii pe care cred că merită să le menţionez: Ambasadele Uniunii Europene, conduse de funcţionari din cadrul Serviciului european pentru acţiune externă, care ar include şi delegaţiile Comisiei prezente în ţările terţe şi birourile de legătură ale Consiliului, cu posibila detaşare a experţilor din cadrul Direcţiilor Generale; şi bazele care au fost puse pentru înfiinţarea unui colegiu diplomatic european, care este o idee interesantă.

Timpul alocat discursului meu a expirat. Sper doar că acest raport este realmente adoptat, şi adoptat cu o mare majoritate.

 
  
MPphoto
 

  Zita Gurmai (S&D). – Dle preşedinte, după cum ştim cu toţii, Serviciul european pentru acţiune externă este una dintre inovaţiile majore propuse de Tratatul de la Lisabona. Prin urmare, trebuie să fim atenţi şi responsabili în timpul instituirii sale.

Suntem cu toţii de acord că acesta trebuie să înceapă să funcţioneze de îndată ce Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare. Comisia şi Consiliul lucrează deja la liniile directoare pe care speră să le prezinte la reuniunea Consiliului European de la sfârşitul acestei luni. Prin urmare, este esenţial ca Parlamentul European să influenţeze acest proces.

Dezbaterea de astăzi şi rezoluţia care rezultă prezintă o importanţă deosebită, deoarece acum trebuie să trimitem un mesaj foarte clar Consiliului şi Comisiei Europene, drept dovadă a consensului politic legat de înfiinţarea serviciului.

Sunt foarte mândru de activitatea colegului meu, care este rezultatul deliberărilor în rândul partidelor din acest Parlament. Insistăm să fie menţinut modelul comunitar în relaţiile externe ale Uniunii. Deputaţii sunt dornici să ataşeze serviciul Comisiei Europene şi o parte din bugetul comunitar global. SEAS trebuie să facă parte, în mod raţional, din Comisie din punct de vedere administrativ şi al resurselor bugetare, şi trebuie să constituie o parte formală a Comisiei, ca un organism sui generis ataşat structurii acesteia.

Comisia bugetară este extrem de importantă. Este o pârghie cu care PE îşi poate exercita puterea. În acest fel, Parlamentul trebuie şi va exercita control bugetar şi democratic asupra acestuia. Sunt multe chestiuni de abordat, de exemplu, partajarea clară a sarcinilor SEAS şi a unităţilor responsabile ale Comisiei Europene – luând în considerare că nu cunoaştem încă structura viitoarei Comisii – şi relaţia dintre Înalţii Reprezentanţi şi diverşi reprezentanţi ai Uniunii din străinătate, dar această rezoluţie va reprezenta prima poziţie a Parlamentului European care va deschide calea etapelor viitoare.

Nu trebuie să uităm nici factorul uman. Înaltul Reprezentant trebuie să fie o persoană cu o bună reputaţie, cu expertiză şi excelenţă, sprijinită de către Comisie, Consiliu şi serviciile diplomatice naţionale. Sunt convins că înfiinţarea instituţională a SEAS trebuie să cuprindă arhitectura de gen care reflectă în mod adecvat angajamentele asumate de către Uniune în privinţa integrării egalităţii de gen.

Nu în ultimul rând, ca persoană care a lucrat la reprezentarea politică egală a femeilor de-a lungul ultimilor 15 ani, aş fi încântat dacă această persoană ar fi o femeie.

 
  
MPphoto
 

  Annemie Neyts-Uyttebroeck (ALDE). - (NL) Dle preşedinte, unii colegi deputaţi au considerat potrivit să îşi folosească discursurile pentru a încerca să ne dea lecţii de democraţie. Permiteţi-mi să subliniez, prin urmare, că atât în Comisia pentru afaceri constituţionale, cât şi în Comisia pentru afaceri externe, al cărui aviz l-am redactat, ne-am asigurat că dezbaterea şi votul legat de textele noastre respective nu au avut loc până la aflarea rezultatului referendumului irlandez. Am procedat astfel din respect pentru verdictul pe care urma să îl dea poporul irlandez. Aceştia au spus „da”, din fericire, dar ar fi putut spune „nu”. Am dorit să iau acest lucru în considerare, precum şi reuniunea de săptămâna viitoare a Consiliului European. Prin urmare, am trebuit să finalizăm discursul şi textele noastre într-o perioadă de timp extrem de scurtă. Aceiaşi deputaţi care au crezut că dau lecţii de democraţie, desigur, s-au plâns de acelaşi lucru. Mă abat de la subiect.

Astăzi, experimentăm un lucru foarte important în acest moment. Textele noastre exprimă opinia noastră despre cum trebuie să arate viitorul Serviciu european pentru acţiune externă, ca un precursor al unei noi ere pentru Uniunea Europeană. Aceia dintre noi care au urmat evoluţia Uniunii de-a lungul anilor şi îşi amintesc primii paşi modeşti în politica externă, ca să nu mai vorbim de politica de securitate şi apărare, a tratatelor – primul Maastricht, apoi Amsterdam – poate se gândesc, aşa cum am făcut şi eu la vremea aceea, că nu ar trăi niciodată această zi, că nu am reuşi niciodată să punem bazele unei diplomaţii europene comune.

Aceia dintre noi care au privit atent faptul că ideile au evoluat îşi vor aminti şi că, în urmă cu câteva luni, unele servicii diplomatice naţionale nu au dorit deloc să accepte un tip de „big bang” instant, cu toate delegaţiile prezente plasate sub controlul autorităţii viitorului Înalt Reprezentant chiar din prima zi. Sunt absolut încântat în legătură cu aceasta.

Responsabilităţile mele politice şi guvernamentale în hainele mele politice anterioare m-au învăţat că nimic nu va fi simplu. Totuşi, acum, experimentăm un lucru important în timp, şi sper că acest raport va fi adoptat cu o foarte mare majoritate.

 
  
MPphoto
 

  Franziska Katharina Brantner (Verts/ALE). - (DE) Dle preşedinte, grupul nostru sprijină structura de bază propusă de dl Brok în raportul său şi, în special, menţinerea drepturilor de control ale Parlamentului European şi păstrarea sarcinilor comunitare ca sarcini comunitare. Totuşi, pentru a ne asigura că Serviciul nostru comun pentru acţiune externă este un mare succes şi nu doar o anexă a Comisiei sau a Consiliului, trebuie să dezbatem acum conţinutul şi funcţiile acestuia.

UE are nevoie de o politică externă nouă, integrată care va îi va permite să facă faţă în mod eficient problemelor mondiale. Serviciul pentru acţiune externă trebuie să permită UE să pună în aplicare strategii şi campanii globale, integrate politic. Avem nevoie acum de acest serviciu, de exemplu, în timpul dezbaterilor privind schimbările climatice de la Copenhaga. Trebuie să desfiinţăm diplomaţia tradiţională, întrucât în caz contrar acest serviciu va aduce foarte puţină valoarea adăugată.

Aş dori, prin urmare, să promovez patru domenii care, după părerea mea, vor ajuta serviciul să creeze o nouă politică externă. În primul rând, doresc ca noul serviciu să aibă un departament pentru reconciliere şi gestionarea situaţiilor de criză. Dispunem de instrumentele financiare şi misiunile corespunzătoare, dar până acum, am avut numai unităţi organizaţionale mici şi fragmentate. În al doilea rând, doresc ca personalul să beneficieze de educaţie şi formare profesională completă. Simpla frecventare a unui colegiu diplomatic nu este suficientă. În plus, doresc să mă asigur că acei membri ai personalului care poartă uniforme nu au fost educaţi doar la colegiul pentru apărare. Toţi trebuie să îşi completeze cel puţin o parte din educaţia lor împreună şi, din acest motiv, solicităm crearea unei Academii europene pentru acţiune externă. În al treilea rând, nu dorim o structură duală pentru preşedintele Consiliului în cadrul Secretariatului Consiliului. Prin urmare, Serviciul pentru acţiune externă trebuie să fie sprijinit şi de această organizaţie. În ceea ce priveşte numirile în funcţii înalte, colegul meu, dl Tarand, a menţionat deja că noi credem cu tărie că este momentul să fie numită o femeie.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (ECR). - Dle preşedinte, având în vedere faptul că Uniunea îşi doreşte un rol extins în afacerile internaţionale, aceasta ar trebui să dispună în mod incontestabil de instrumentele necesare pentru configurarea valorilor comune la nivel mondial, în măsura în care, desigur, există unanimitate în toate cele 27 de state membre.

Dar cum se va dezvolta acel rol? Unde vor fi limitele lui? Noi cei din Grupul ECR credem, în calitate de organism anti-federalist, că politica externă trebuie să rămână, în cele din urmă, teritoriu rezervat statelor noastre membre individuale. Prin urmare, este preocuparea noastră ca Tratatul de la Lisabona, dacă devine lege, să iniţieze o serie de proiecte care ar putea pune capăt subminării acestei prerogative.

Serviciul european pentru acţiune externă propus trebuie să completeze şi nu să concureze cu sau să submineze activitatea diplomatică bilaterală a statelor membre şi trebuie să îşi primească acreditarea sa, în principal, de la Consiliu, şi nu de la Comisie. Parlamentul trebuie să îşi exercite drepturile sale pentru a controla SEAS şi pentru a-i stabili bugetul. Dat fiind faptul că sunt multe de discutat despre ambasadele UE în raportul Brok, aş dori să invit Comisia să repete asigurarea pe care mi-a oferit-o acum un an, că misiunile sau delegaţiile SEAS nu vor fi numite ambasade. Numirea acestor misiuni drept ambasade ar spori temerea că UE îşi doreşte toate însemnele unui stat suveran.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL LAMBRINIDIS
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Willy Meyer (GUE/NGL).(ES) Dle preşedinte, grupul meu – Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică – va vota împotriva raportului, în primul rând deoarece nu susţinem Tratatul de la Lisabona.

Considerăm că Tratatul de la Lisabona nu reflectă spiritul proiectelor europene avute în vedere de, şi pentru cetăţeni. De fapt, situaţia contrară este adevărată. Acesta oferă un model de criză, un model ce împiedică intervenţia publică în economie.

Există dorinţa de a avansa, cu două viteze diferite: ne grăbim să garantăm că pe plan extern Europa se va exprima cu o singură voce, însă Uniunea Europeană nu are puterea de a reînvia economia folosindu-se de propriile sale instrumente, deoarece nu are nici trezorerie, nici politici industriale active. Şi nici nu are capacitatea de a interveni în preţul banilor sau în controlul exercitat de Banca Centrală Europeană. Prin urmare, nu împărtăşim această filozofie.

În cazul în care Tratatul de la Lisabona va fi adoptat, cu aprobarea Comisiei şi ulterior consultărilor parlamentare, cinci mii de oficiali vor fi angajaţi de către Serviciul european pentru acţiune externă, ca urmare a unei decizii a Consiliului ce se bazează pe o propunere a viitorului vicepreşedinte.

Nu suntem de acord cu această structură, deoarece va primi şi puterea de a soluţiona orice tip de criză militară. Considerăm că aici există o lipsă de control. În opinia noastră, acest control ar trebui să respecte cele mai înalte cerinţe democratice, aşa cum se întâmplă în fiecare stat membru.

De aceea, considerăm că această filozofie nu este în spiritul Europei pe care grupul nostru îşi doreşte să o creeze, o Europă capabilă să intervină în mod real în problemele care ne afectează în mod semnificativ, aşa cum este actuala recesiune şi rata şomajului, care sunt în prezent cele mai ridicate din anii 1930.

De aceea, doamnelor şi domnilor, vom vota împotriva acestui raport.

 
  
MPphoto
 

  David Campbell Bannerman (EFD). – Dle preşedinte, prezentul raport Brok este dovada pozitivă a apariţiei unui singur superstat, reprezentat de Uniunea Europeană. Imorala Constituţie de la Lisabona ne impune deja un preşedinte care nu a fost încă ales şi un ministru de externe. Acum, acest raport adaugă un nou serviciu diplomatic european, aşa numitul Serviciu european pentru acţiune externă, însă ambasadele reprezintă interesele naţionale.

Aşadar, ce interese naţionale vor reprezenta aceste ambasade şi aceşti noi diplomaţi ai UE? Ei nu vor reprezenta statele noastre naţionale, sectorul nostru de activitate sau companiile noastre. Ci pe cele ale Comisiei Europene. Toate celelalte ambasade naţionale vor deveni inutile. Deja, ambasadele britanice din lumea întreagă îşi vând proprietăţile.

Acest master plan pentru un superstat, UE, este clădit pe o fundaţie reprezentată de înşelăciune, necinste şi negare, însă federaliştii nu creează o nouă SUA. Ei creează o nouă Iugoslavie. Forţând naţiuni, culturi şi economii foarte diferite să se unească sub o birocraţie rigidă, nedemocratică, asemănătoare celei sovietice, intrăm pe un teren periculos.

Am participat din partea guvernului britanic la procesul de pace din Irlanda de Nord. Am văzut ce se întâmplă atunci când democraţia eşuează. Nu e deloc o imagine plăcută. Acum, văd cum democraţia eşuează aici, în Europa. Susţineţi că sunteţi adepţii păcii, însă trecând repede peste Lisabona şi punând cu forţa mâna pe ambasadele noastre, reîncadraţi Europa, încă o dată, pe drumul care duce către război.

 
  
MPphoto
 

  Martin Ehrenhauser (NI).(DE) Dle preşedinte, acţiunile Consiliului nu sunt transparente. Deciziile sunt luate de facto în cadrul nenumăratelor grupuri de lucru netransparente şi al COREPER. În 2008, doar 1 % din subiectele de pe agenda Consiliului miniştrilor de externe au fost dezbătute public.

Şi tocmai pe acest fundal, Politica europeană de securitate şi apărare(PESA) a fost dezvoltată, începând cu sfârşitul anilor '90, fără nicio consultare sau control democratic. Şi exact în acelaşi context va fi instituit şi Serviciul european pentru acţiune externă. Răspunsul meu este un „nu” clar. Acest lucru nu trebuie să se întâmple! Avem nevoie de un control parlamentar democratic, real, şi, în acelaşi timp, de o reală transparenţă.

În acelaşi timp, sunt oarecum surprins că tocmai dvs., dle Brok, sunteţi acum, brusc, în favoarea controlului parlamentar. Nu este adevărat că, mai ales în domeniul PESA, Tratatul de la Lisabona va elimina acest control parlamentar? Şi totuşi sunteţi în favoarea acestui tratat. În ceea ce priveşte controlul bugetar, direcţia grupului dvs. este foarte clară din descărcarea de gestiune a Consiliului. Nu este adevărat că peste câteva săptămâni, în cadrul Comisiei pentru control bugetar, grupul dvs. va vota în favoarea descărcării bugetare a Consiliului, cu toate că acesta din urmă nu a oferit încă un răspuns adecvat?

Este regretabil faptul că deşi proiectul dvs. începe bine, este de fapt unul ipocrit, nu este credibil şi, în ultimă instanţă, reprezintă o recunoaştere a nereuşitelor Tratatului de la Lisabona.

 
  
MPphoto
 

  Rafał Kazimierz Trzaskowski (PPE). – Vă mulţumesc foarte mult dle preşedinte, dnă comisar, dnă ministru. O să încep cu notele de subsol. Pe cât de mult admir flerul retoric al prietenilor noştri din UKIP, mi se pare foarte interesant, ca o persoană provenind din Europa centrală, că sunteţi gata să vă împărtăşiţi experienţa traiului sub regimul lui Tito, în Iugoslavia, sau sub regimul sovietic. Foarte interesant.

În primul rând, doresc să îl felicit pe dl Elmar Brok pentru redactarea unui raport care reprezintă excelent principala direcţie, şi repet acest lucru, principala direcţie a acestui Parlament.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi a noului serviciu, va creşte capacitatea noastră de a vorbi în unanimitate. Sunt de acord că acest nou serviciu va trebui să fie cât mai aproape de Comisie posibil, deoarece doar metoda comunitară asigură coerenţa acţiunilor noastre şi, cel mai important, că, în acelaşi timp, părerile noastre vor fi avute în vedere.

Pentru ca noul serviciu să fie credibil, el trebuie dotat cu cât mai multă legitimitate democratică posibil. Prin urmare, toate eforturile de a gestiona puterile de control ale acestui Parlament trebuiesc salutate.

Cel mai important este să facem tot ce putem pentru a ne asigura că noul serviciu este de cea mai bună calitate, şi că toată lumea are încredere în el. Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru ca cele 27 de state membre, Consiliul şi Comisia să îşi trimită cei mai buni oameni pentru a lucra în cadrul SEAE. Iată de ce ei trebuie să beneficieze de acelaşi statut. Munca în cadrul serviciului ar trebui văzută ca parte integrantă a carierei pe care aceştia o au acasă. Personalul serviciului trebuie ales pe merit, dar având în vedere şi echilibrul geografic, pentru a înlătura temerile nefondate legate de posibilitatea de a pirata serviciul.

Tratatul de la Lisabona este important şi diferit de toate celelalte tratate, deoarece sunt foarte multe lucruri care depind de punerea sa în aplicare. Sper ca sfaturile venite din partea acestui Parlament să ajute Consiliul şi Comisia în a pune în aplicare acest tratat în mod real, astfel încât să ne întărim capacitatea de a vorbi cu o singură voce.

 
  
MPphoto
 

  Proinsias De Rossa (S&D). – Dle preşedinte, salut raportul Brok şi îndemn spre un progres rapid pentru crearea SEAE ca un serviciu răspunzător din punct de vedere democratic. Am speranţe mari că acest serviciu va genera o mai mare coerenţă între deciziile noastre şi politicile obiectivelor, mai ales că acestea au un impact global asupra dezvoltării durabile, drepturilor omului şi eliminării sărăciei.

Până acum nu am reuşit să garantăm coerenţa politicilor noastre. Adesea, politicile noastre comerciale intră în conflict direct cu politica de cooperare pentru dezvoltare. De asemenea, doresc să vă avertizez în legătură cu orice gând de a considera politica de dezvoltare ca făcând parte din politica externă. Avem nevoie de un serviciu pentru dezvoltare autonom, subordonat unui comisar pentru dezvoltare şi ajutor umanitar autonom. Pentru a asigura coerenţa, avem nevoie de analize comparative, examinări şi evaluări ale impactului, pentru deciziile propuse, deoarece acestea au un impact asupra obiectivelor politicii de dezvoltare.

 
  
MPphoto
 

  Louis Michel (ALDE).(FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, doresc să îl felicit pe dl Brok şi să îi mulţumesc pentru raportul excelent – aş spune chiar raportul excepţional – pe care ni l-a prezentat.

Crearea acestui nou serviciu extern este o oportunitate care nu ar trebui ratată. Parlamentul trebuie să aibă un cuvânt de spus nu doar în privinţa bugetului, ci şi cu privire la structura generală a serviciului. Aşa cum s-a afirmat deja, acest serviciu va trebui să aibă norme interne de funcţionare, nemaiîntâlnite până acum. Nu ne putem descurca fără aceste norme de funcţionare, care respectă spiritul tratatului. Dacă am acţiona altfel, am stârni neîncredere în rândul unor state membre. Şi mă gândesc în special la cele mai mici şi cele mai noi state membre.

De asemenea, trebuie să ne concentrăm pe aspectele esenţiale ale mandatului serviciului extern, să stabilim strategia şi priorităţile politice, şi să instituim o coerenţă cu acţiunea externă. Este vital să nu cădem în capcana dublării serviciului extern şi a delegaţiilor Comisiei, ci să creăm un serviciu specific, care să aducă un plus de valoare acţiunii externe comune. Serviciul extern trebuie să fie pe deplin în tandem cu Comisia. Nu poate să se abată de la cursul stabilit, pentru a deveni, sau a inspira, o acţiune interguvernamentală. De asemenea, doresc să menţionez faptul că profilul Înaltului Reprezentant/vicepreşedinte este în mod evident crucial pentru valoarea adăugată a serviciului.

În final, dle preşedinte, deşi ambii acceptăm că sfera dezvoltării are propriul său obiectiv, în acelaşi timp, este şi un instrument de politică externă. Ar fi naiv să negăm acest lucru. O posibilă soluţie ar fi aceea în care programarea ar fi în continuare o responsabilitate a comisarului pentru dezvoltare, în acord cu Înaltul Reprezentant.

Un ultim aspect este acela că nu putem separa această dezbatere de cea pe tema bugetului Fondului European de Dezvoltare.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder (EFD).(NL) Dle preşedinte, acum că a trecut şi referendumul irlandez, Parlamentul European se aventurează din nou să demonstreze ceea ce reprezintă, şi face acest lucru cu mult avânt şi entuziasm. Acest raport prezintă imaginea utopică a unui serviciu extern care ar trebui să pună în aplicare politica externă şi de securitate comună (PESC), care nu este încă funcţională.

O trăsătură pregnantă a raportului este încercarea eroică de a îndemna Comisia să reanalizeze întreaga sa povară instituţională. Care este motivaţia acestei poziţii? Cred că mulţi dintre colegii mei deputaţi doresc să se folosească de serviciul extern ca de un cal troian, pentru a prelua controlul asupra PESC, prin intermediul Comisiei.

Este ruşinos că Parlamentul European şi celelalte instituţii nu au încă nicio idee legată de modul în care ar trebui să funcţioneze acest serviciu. Acest proces gradual, discutat în alineatul (4), este, pur şi simplu, un risc instituţional destul de mare, care mai mult ca sigur se va încheia cu o instituţie în lacrimi, dacă îmi permiteţi jocul de cuvinte.

 
  
MPphoto
 

  György Schöpflin (PPE). – Dle preşedinte, şi eu doresc să îmi exprim susţinerea pentru cei care sunt pentru raportul Brok, dar şi fascinaţia pentru paranoia ce a cuprins cealaltă tabără a Parlamentului.

Fără nicio îndoială, Serviciul de acţiune externă poate fi un element major pentru promovarea coerenţei în relaţia dintre UE şi restul lumii. Adesea, aceste relaţii sunt vaste, complexe şi au un impact semnificativ, care depăşeşte graniţele Europei. Este, prin urmare, vital ca aceste activităţi să fie coordonate atent, pentru a garanta că politicile UE au impactul menit. Într-adevăr, odată ce Serviciul pentru acţiune externă va deveni funcţional, acesta va influenţa poziţia UE din diverse domenii, cum ar fi politica externă şi de securitate comună, după cum s-a observat deja, promovarea unui program pentru democraţie, drepturile omului, canalizarea ajutoarelor, şi gestionarea tuturor aspectelor ce ţin de dezvoltare.

În acest context, ideea de coerenţă este una centrală. Dacă diferite entităţi ale Uniunii Europene pun accent diferit pe aspecte legate de politici, impactul va fi egal cu zero, şi mai mult ca sigur vor exista consecinţe neintenţionate. Consecvenţa este esenţială aici. Având în vedere aceste considerente, Serviciul pentru acţiune externă va avea o responsabilitate semnificativă în cooperarea cu celelalte instituţii ale Uniunii Europene, care au o dimensiune externă. Este clar că eficienţa serviciului va structura activităţile Înaltului Reprezentant însă, pe termen scurt, activitatea sa se va răsfrânge asupra tuturor instituţiilor Uniunii Europene. Este un proces în două direcţii.

Dacă vedem lucrurile din această perspectivă, este esenţial ca serviciul să fie răspunzător în faţa Înaltului Reprezentant, desigur, dar şi la un nivel mai larg, chiar în faţa Parlamentului. Până la urmă, serviciul va reprezenta Uniunea Europeană sub toate aspectele, de unde şi accentul pus pe răspundere, transparenţă şi coerenţă.

 
  
MPphoto
 

  Wolfgang Kreissl-Dörfler (S&D).(DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, o singură Europă, o singură voce! Am făcut un alt pas în vederea unei politici externe comune pentru statele membre. Factorul decisiv necesită ca poziţia Înaltului Reprezentant să fie deţinută de o persoană puternică, independentă şi competentă, care să aibă scopul necesar şi libertatea de a dezvolta şi structura serviciul în funcţie de cerinţele şi, desigur, de principiile Uniunii Europene, care includ respectarea drepturilor omului. Aceasta estesui generis.

Este esenţial ca acest lucru să se facă într-un mod transparent, ca Parlamentul să joace rolul corespunzător şi ca drepturile şi controlul asupra bugetului să revină, în continuare, autorităţii bugetare. În acelaşi timp, însă, este esenţial ca odată pentru totdeauna, guvernele naţionale să acorde o mai mică prioritate propriilor lor interese, să ofere sprijin deplin acestui mandat şi sarcinilor serviciului şi să nu se mai amestece de fiecare dată când au chef, aşa cum, din păcate, ne-am obişnuit să se întâmple.

De asemenea, trebuie să se înţeleagă clar, lucru care este foarte important pentru noi, că politica de dezvoltare va rămâne una independentă, pentru că aceste lucruri nu trebuiesc combinate în mod arbitrar. Haideţi să ne gândim la noul mandat şi la portofoliul pentru care ne-am luptat timp de mai mulţi ani, ca la o şansă pentru viitor, şi haideţi să nu le vorbim de rău şi să le distrugem încă de la început. O singură Europă, o singură voce! Acesta este obiectivul nostru şi asupra sa trebuie să ne concentrăm: nici mai mult, nici mai puţin.

 
  
MPphoto
 

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE).(DE) Dle preşedinte, ce dorim să obţinem prin acest serviciu diplomatic european? Ne dorim să stabilim priorităţile politice ale Uniunii Europene pentru secolul XXI. Multe state şi mulţi oameni din afara Europei se aşteaptă ca aceasta să joace un rol important în păstrarea păcii şi prevenirea conflictelor şi, în zonele în care acestea au eşuat, pentru restaurarea păcii şi acordarea de ajutor în vederea reconstrucţiei ţării respective. Din acest motiv, crearea unui departament responsabil cu instaurarea păcii îşi are justificare.

Cu toate acestea, în timpul negocierilor, unii reprezentanţi din Consiliu ai statelor membre au apăsat puternic pe frână, inclusiv reprezentanţi ai unor state care, în general, sunt considerate a fi proeuropene. În cel mai bun caz, ei stau cu un picior pe acceleraţie şi cu celălalt pe frână. Acest lucru generează multă vâlvă, dar puţină mişcare. Prin urmare, noi sperăm ca negocierile pentru un Serviciu european pentru acţiune externă (SEAE) puternic, controlat de Parlamentul European, să aibă succes. Cetăţenii europeni îşi doresc ca Europa să adopte o poziţie comună. Populaţia din afara Europei se aşteaptă la acest lucru. SEAE nu va putea realiza acest lucru de unul singur. Cu toate acestea, acesta reprezintă un prim pas în direcţia bună. Haideţi să ne asigurăm că funcţionează.

 
  
MPphoto
 

  Lorenzo Fontana (EFD).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dată fiind importanţa subiectului în discuţie, consider că Parlamentul ar fi avut nevoie de mai mult timp pentru a-şi prezenta poziţia în faţa Consiliului. În schimb, activităţile comisiei au durat doar câteva zile, iar acum se ţine o dezbatere în Parlament, la doar două zile de la adoptarea prevederii în Comisia pentru afaceri constituţionale.

Propunerea privind crearea unui serviciu diplomatic european este un salt înainte, în comparaţie cu menţiunile stricte din tratate. În plus, aşa cum este descris în raport, Serviciul european pentru acţiune externă pare a fi greu de integrat cu ministerele afacerilor externe ale statelor membre. Ce se va întâmpla cu aceste ministere? Vor fi dizolvate? Puţin probabil.

Mai mult decât atât, cum se vor integra atribuţiile acestor ambasade în activitatea desfăşurată deja de ambasadele naţionale, pentru problema vizelor, de exemplu? Cine va numi aşa-zişii ambasadori ai Uniunii Europene? Comisia, după cum se întrevede, sau statele membre vor avea dreptul de a-şi numii proprii ambasadori? În plus, ideea de a-i numi pe viitorii reprezentanţi „ambasadori” este provocatoare, având în vedere faptul că nu a fost adoptată Constituţia Europeană, care prevedea un ministru european de afaceri externe. Nu ne putem preface că francezii şi olandezii nu au respins Constituţia Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Andrzej Grzyb (PPE).(PL) Dle preşedinte, proiectul nostru pentru Uniunea Europeană este, desigur, unul unic, şi am insistat de multe ori asupra acestui lucru. Prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care sper că se va face în mod eficient, se vor crea şi noi instituţii. Unul din rezultatele acestor mişcări o va reprezenta crearea Serviciului european pentru acţiune externă, menit în primul rând să asigure coerenţa şi eficienţa relaţiilor externe.

Aşa cum a spus deja dna comisar Ferrero-Waldner, este vorba de o entitate sui generis însă, în acelaşi timp, merită să reamintim declaraţia dlui Brok, conform căruia, principiile fundamentale care trebuiesc avute în vedere pentru crearea acestui serviciu sunt, pe lângă eficienţă, transparenţa şi un mandat democratic. Eficienţa trebuie asigurată printr-un consens privind crearea Serviciului european pentru acţiune externă, atât între instituţii, şi aici sunt încântat de declaraţiile Comisiei şi Consiliului, dar şi prin includerea unor subiecte ce ţin de ajutorul pentru dezvoltare, ajutorul umanitar, extindere şi comerţul internaţional. De asemenea, UE are nevoie de o voce puternică pentru probleme legate de politica energetică şi solidaritate, de exemplu.

În ceea ce priveşte transparenţa, mă aştept ca prin crearea Serviciului european pentru acţiune externă să se ajungă la un echilibru. Mă gândesc nu doar la un echilibru între instituţii, ci şi la unul geografic, atunci când se vor face numirile pentru Serviciul european pentru acţiune externă. Nu pot accentua suficient cât este de important acest aspect. Actuala reprezentare nu satisface această cerinţă, dacă ar fi să ne gândim la Direcţia Generală RELEX, sau la delegaţiile Comisiei din afara UE. Serviciul ar trebui creat în temeiul standardelor democratice, şi mă aştept ca Parlamentul să joace aici un rol semnificativ, atât în cadrul procesului de creare, precum şi ulterior, atunci când vor fi audiaţi candidaţii la şefia delegaţiilor, împreună cu Comisia pentru afaceri externe.

Cât despre instruirea personalului, se propune crearea unui colegiu diplomatic european. Este un risc important, dar, în acelaşi timp, doresc să profit de această ocazie pentru a sublinia că există, de fapt, centre naţionale, precum şi numeroase colegii europene, care au experienţă în instruirea personalului. Ar trebui să profităm de această experienţă. Şi aici mă gândesc la Bruges, Natolin, Florenţa şi Maastricht.

 
  
MPphoto
 

  Cristian Dan Preda (PPE).(FR) Dle preşedinte, doresc şi eu să salut crearea Serviciului european pentru acţiune externă, ca fiind un pas spre direcţia bună, reprezentând un progres către o Europă mai consecventă şi mai eficientă pe scena internaţională.

Consider, de asemenea, că acest serviciu va adăuga o importantă dimensiune politică proiectului european, conferind Europei un profil politic mai pregnant.

De asemenea, doresc să subliniez nevoia de consecvenţă a acţiunilor întreprinse de serviciu în domeniul responsabilităţilor administrative şi bugetare şi, legat de acestea, relaţiile cu Comisia, pe de o parte, şi cu Parlamentul, de cealaltă, sunt cruciale.

În ceea ce priveşte Parlamentul, consider că acest serviciu ar trebui să coopereze direct şi foarte strâns cu acesta, pentru ca deputaţii să fie mereu informaţi de activităţile sale, dar şi de numirile făcute pentru cele mai importante posturi. În plus, Înaltul Reprezentant va fi o figură binecunoscută, desigur, însă consider şi că ceilalţi membrii ai serviciului ar trebui să fie personalităţi ce inspiră un nivel ridicat de încredere.

De asemenea, trebuie să subliniez problema recrutării. Aşa cum au spus deja unii dintre colegii mei, cred că reprezentarea geografică este importantă, şi că trebuie să se găsească un echilibru şi pentru statele mici, sau pentru cele nou aderate.

În final, aş dori să menţionez, pe scurt, importanţa pe care o are această cultură europeană comună care, desigur, este creată în diferite şcoli şi instituţii, dar eu consider că o iniţiativă consecventă în acest domeniu, crearea unei structuri la nivel european, ar fi o idee bună.

 
  
MPphoto
 

  Mário David (PPE).(PT) Dle preşedinte, este esenţial ca primul obiectiv în crearea Serviciului european pentru acţiune externă să fie consolidarea eforturilor instituţiilor europene, garantând astfel că se creează un serviciu eficient, capabil să articuleze, formuleze şi să implementeze un răspuns european la actualele provocări de pe scena internaţională.

Ar trebui, în acelaşi timp, să fie mai mult decât suma componentelor sale; ar trebui să adauge valoare actualelor eforturi făcute de statele membre şi de Comisia Europeană. În acest context, cred că este esenţial ca ceea face UE specială – şi anume metoda comunitară – să ocupe o poziţie centrală în această nouă realitate. De aceea, sprijin pe deplin raportul Brok, care militează pentru şi garantează o strânsă colaborare între Comisie şi viitorul serviciu.

Şi tot aici/în această notă doresc să subliniez două lucruri. În primul rând, va trebui să existe o strânsă coordonare între preşedintele Comisiei şi Înaltul Reprezentant, care va fi, în acelaşi timp, şi vicepreşedintele Comisiei, pentru a asigura eficienţa şi buna funcţionare a acestuia. În al doilea rând, este nevoie de o alianţă între Parlament şi Comisie, pentru a combate separarea interinstituţională aşteptată, care ar putea compromite funcţionarea eficientă a serviciului.

Prin urmare, Parlamentul trebuie să fie atent şi să se asigure că Serviciul european pentru acţiune externă va fi un centru de excelenţă, reprezentând cea mai bună expertiză din domeniul politicii externe.

 
  
 

(Preşedintele i-a dat cuvântul dlui Dartmouth, pentru ca acesta să îi adreseze dlui Preda o întrebare de tipul „cartonaşul albastru”)

 
  
MPphoto
 

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Dle Preda, în discursul dumneavoastră aţi folosit formularea „o cultură europeană comună”. Consideraţi aderarea Turciei la Uniunea Europeană ca fiind pe deplin compatibilă cu această cultură europeană comună pe care o menţionaţi?

 
  
MPphoto
 

  Cristian Dan Preda (PPE). - Am vorbit în intervenţia mea despre o cultură comună din punctul de vedere al diplomaţiei, ca parte a unei culturi politice. În ceea ce mă priveşte, cred că, în acest sens, şi Turcia face parte din această cultură politică europeană, care include o tradiţie diplomatică absolut respectabilă. Vă mulţumesc pentru întrebare, trebuia să încep cu asta.

 
  
MPphoto
 

  Ingeborg Gräßle (PPE).(DE) Dle preşedinte, ca membru al Comisiei pentru control bugetar, mă îngrijorează modul în care Comisia şi Consiliul exclud Parlamentul European atunci când vine vorba de Serviciul pentru acţiune externă. Nu avem niciun document, şi suntem singurii care nu au niciun document, care nu au fost implicaţi şi care sunt forţaţi să accepte ce s-a negociat deja. Acest lucru este revoltător!

Pe parcursul acestei dezbateri, şi din declaraţiile celor doi reprezentanţi, am văzut că instrumentele comunitare sunt în curs de dezmembrare. Vom asista şi la excluderea voluntară a instrumentelor ce implică drepturi parlamentare, cum ar fi reglementarea bugetară. Noi, cei din Parlamentul European, trebuie să fim atenţi. Din această dezbatere încă nu am înţeles foarte clar „cine ce decide?”. Consider că aceasta este o întrebare deschisă. De asemenea, cred că dacă nu ne vor fi respectate atribuţiile bugetare şi de control, precum şi puterea de codecizie asupra acestui subiect, ne va fi foarte greu să lucrăm împreună cu Comisia şi Consiliul în următorii ani.

 
  
MPphoto
 

  Richard Howitt (S&D). – Dle preşedinte, doresc să sprijin un Serviciu pentru acţiune externă puternic, reprezentat geografic pe întregul mapamond, responsabil pentru Politica europeană pentru securitate şi apărare, şi care să combine funcţiile Comisiei şi ale Consiliului de planificare, prevenire a conflictelor şi gestionare a crizelor.

Însă vreau să fiu de acord cu dna Malmström că acest lucru nu va avea de suferit de pe urma faptului că în cadrul Comisiei s-au păstrat atribuţiile privind dezvoltarea comerţului şi extindere; tocmai de aceea am lucrat împreună cu colegul meu, dl Gualtieri, la elaborarea unui amendament la alineatul (6) litera (c), care susţine alăturarea programării şi a punerii în aplicare a politicii de dezvoltare a UE.

Criticii ar trebui să înţeleagă că actualul sistem are probleme. Un Înalt Reprezentant care nu răspunde direct în faţa Parlamentului, o suprapunere de funcţii între Consiliu şi Comisie, o separare între Reprezentantul special al UE şi şefii delegaţiilor Comisiei, drepturi ale omului ignorate uneori, în favoarea intereselor comerciale şi geopolitice etc.

Această reformă majoră din Tratatul de la Lisabona trebuie făcută să funcţioneze, şi vom face acest lucru.

În final, dnei Ferrero-Waldner aş dori să îi spun că sunt sigur că îşi va înăbuşi satisfacţia după intervenţia Partidului pentru Independenţă din Marea Britanie, şi înţelege că ambasadele Marii Britanii nu sunt de vânzare.

 
  
MPphoto
 

  Ivo Vajgl (ALDE).(SL) Dle preşedinte, astăzi nu facem decât să îi dăm Uniunii Europene undă verde pentru a merge mai departe cu o realizare majoră, pentru a-şi crea un rol mai mare şi mai important în politica externă globală. Doresc să îl felicit pe dl Brok pentru raportul său detaliat, şi de fond. Consider că este vital ca noul serviciu să completeze actualele servicii ale Uniunii Europene, care vor fi în continuare oferite. De asemenea, este important să evităm dublarea, sau triplarea reprezentanţelor internaţionale ale Uniunii Europene. Şi mi se pare că acest pericol există.

În final, doresc să adaug că ar trebui subliniat rolul pe care îl vor avea serviciile consulare ale acestor noi reprezentanţe. Statele mici nu dispun de mulţi bani şi nu au reprezentanţe peste tot în lume; tocmai de aceea aşteaptă foarte mult de la acest serviciu. În Slovenia, am avut experienţe bune în ceea ce priveşte colaborarea cu diplomaţii austrieci. Dnă comisar, ne dorim ca şi pe viitor colaborarea să reprezinte un model.

 
  
MPphoto
 

  Heidi Hautala (Verts/ALE).(FI) Dle preşedinte, dnă comisar Ferrero-Waldner, doresc să menţionez faptul că tot ceea ce întreprinde Uniunea Europeană trebuie să fie în conformitate cu drepturile omului, ceea ce, desigur, include şi drepturile femeilor, după cum s-a menţionat deja aici. Personal consider că Serviciul european pentru acţiune externă va îmbunătăţi cu siguranţă posibilitatea de a ţine cont de drepturile omului în toate activităţile, deşi acest lucru nu va veni de la sine.

Aş dori să descrieţi cum intenţionaţi să vă asiguraţi că drepturile omului şi aspiraţia către egalitate sunt încorporate în viitorul Serviciu pentru acţiune externă. Vă voi oferi un exemplu: în momentul de faţă, nu toate delegaţiile UE respectă cele şapte linii directoare în materie de drepturile omului, în privinţa cărora am căzut cu toţii de acord. Acum, prin intermediul instruirilor, de exemplu, avem şansa de a aduce în atenţie aceste probleme importante. Şi raportul dlui Brok se referă la instruire. De aceea, aş fi interesată să aflu care este şi punctul dvs. de vedere.

 
  
MPphoto
 

  Zoltán Balczó (NI).(HU) Dle preşedinte, întrebarea care se pune în momentul de faţă aici, şi ceea ce dezbatem în realitate aici, este dacă acest progres stabilit de Tratatul de la Lisabona va fi rezultatul unei iniţiative superstatale, sau al unei cooperări strânse între cele 27 de state. Şi curţile constituţionale dezbat în acest moment problema, şi îşi doresc să ia o decizie. La Strasbourg, înainte de prima şedinţă, a fost arborat steagul UE şi s-a cântat imnul UE, pe lângă parada militară organizată. Un stat are un imn şi un steag, în timp ce cooperarea, nu. Am auzit discuţii despre trimiterea unui ambasador care să ne reprezinte peste hotare. S-a menţionat şi ideea ca Europa să vorbească cu o singură voce. Nu suntem de acord cu acest lucru. Noi vedem un alt traseu pentru viitorul Europei. Şi această atitudine nu ne face paranoici, aşa cum ne numesc cei ce predică toleranţa. Ne dorim în continuare Europa, doar că este vorba de o altă Europă decât cea pe care şi-o doresc majoritatea oamenilor.

 
  
MPphoto
 

  Íñigo Méndez de Vigo (PPE). – Dle preşedinte, cum vorbitorul a avut îngăduinţa de a răspunde la o întrebare, îi voi adresa una. Real Madrid, un club de fotbal din Spania, are propriul său steag şi imn. Îl vedeţi ca pe un stat?

(Râsete şi aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Zoltán Balczó (NI).(HU) Un steag ce aparţine unui alt stat nu se arborează, de obicei, la o paradă militară, ca în cazul de faţă, în timp ce se intona imnul. Dacă consideraţi că Europa funcţionează asemenea unui club de fotbal, înseamnă că aveţi propriul dvs. punct de vedere. Europa nu ar trebui să fie un club de fanatici strânşi în jurul unui singur steag, chiar dacă este posibil să fii un susţinător înfocat, ci ar trebui să fie o echipă care reprezintă perspective diferite.

 
  
MPphoto
 

  Danuta Maria Hübner (PPE). – Dle preşedinte, discuţia cu privire la Serviciul european pentru acţiune externă are loc într-un moment în care nevoia de o strategie UE pe termen lung, pentru cooperarea cu celelalte zone de pe glob în contextul unei lumi ce se schimbă dramatic, a devenit una urgentă. Avem nevoie de strategii îndrăzneţe, de o viziune şi de acţiuni, deoarece puterile internaţionale emergente se modernizează mai repede decât a făcut-o Europa vreodată, şi devin din ce în ce mai hotărâte.

Raţionamentul care stă la baza strategiei geopolitice din domeniul politicii noastre externe nu se poate limita la schimbările climatice şi la securitatea energetică. Una dintre cele trei funcţii care, în practică, vor fi active la nivelul politicii externe – preşedintele Consiliului, preşedintele Comisiei şi Înaltul Reprezentant – trebuie să deţină competenţele geopolitice strategice, care i-au fost trasate, care nu se referă doar la identificarea pe termen scurt a problemelor apărute, ceea ce duce la o politică externă ce are la bază cel mai mic numitor comun. Din punctul meu de vedere, candidatul ideal pentru aceste competenţe este Înaltul Reprezentant, care se bazează pe competenţele şi expertiza Serviciul european pentru acţiune externă.

 
  
MPphoto
 

  Andrey Kovatchev (PPE).(BG) Crearea Serviciului european pentru acţiune externă şi începerea cu succes a funcţionării sale vor marca un succes politic semnificativ pentru Uniunea Europeană, care se îndreaptă către atingerea idealului de a avea o adevărată politică europeană externă şi de securitate comună. Astfel, Europa va putea să vorbească cu o singură voce. Va fi posibil să răspundem la faimoasa întrebare/anecdotă adresată de Henry Kissinger: „Pe cine sun dacă vreau să sun Europa?”, pentru că numărul de telefon al Europei va fi acela al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru politica externă şi de securitate. În momentul de faţă, pentru a afla poziţia Europei, trebuie să cunoaştem 27 de numere de telefon, câte unul pentru fiecare stat membru.

Este de la sine înţeles că pentru ca acest serviciu să poată deveni funcţional, viitorul Înalt Reprezentant va trebui să trimită Parlamentului propunerea sa pentru crearea serviciului. Sper, de asemenea, ca această persoană să ţină cont de raportul dlui Brok, şi că va exista o reprezentare egală şi corectă a tuturor statelor membre, mai ales a celor nou aderate.

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI). – Dle preşedinte, este foarte interesant să aud că unii deputaţi sunt foarte iritaţi de faptul că această faimoasă voce unică, şi întregul status quo sunt contestate. Le cer, şi îi invit pe cetăţenii europeni care ne-au ales aici să asculte aceste conversaţii, prin intermediul transparenţei internetului, şi să îşi exprime părerile în legătură cu toate aceste lucruri despre care vorbim.

Doream totuşi să menţionez un alt lucru pe care mi l-am amintit pe parcursul discuţiilor, şi anume momentul când dna Ferrero-Waldner a vizitat guvernul israelian, după îngrozitoarea vărsare de sânge din timpul războiului din Gaza. Nu voi uita niciodată, dnă comisar, cum, în acele momente groaznice, i-aţi îmbrăţişat şi sărutat pe membrii guvernului israelian.

Cum pot fi sigură că, odată ce această rezoluţie va fi adoptată, cineva nu va îmbrăţişa şi săruta criminalii de război în numele meu?

 
  
MPphoto
 

  Elena Băsescu (PPE). - În primul rând doresc să-l felicit pe domnul Elmar Brok pentru elaborarea acestui raport. Aşa cum spunea şi antevorbitorul meu, în urmă cu trei decenii secretarul de stat american Henry Kissinger adresa întrebarea: pe cine sun dacă vreau să vorbesc cu Europa. Prin crearea funcţiei de Înalt Reprezentant şi a serviciului extern, Uniunea Europeană va putea răspunde la această întrebare.

Având aceste mijloace, consider că diplomaţia europeană ar trebui să joace un rol mult mai activ şi hotărât în apărarea intereselor fundamentale ale Uniunii, inclusiv în ceea ce priveşte securitatea energetică.

Apreciez că Înaltul Reprezentant şi şefii misiunilor diplomatice ar trebui să aibă un dialog permanent cu Parlamentul European.

În ceea ce priveşte angajările de personal din cadrul serviciului extern, consider că în afară de faptul că angajaţii trebuie să aibă cunoştinţe şi competenţe performante, trebuie să se ţină cont, neapărat, şi de reprezentarea corectă şi proporţională a statelor membre.

 
  
MPphoto
 

  Piotr Borys (PPE).(PL) Dle preşedinte, şi eu doresc să aduc sincere mulţumiri pentru acest splendid raport faptic. Datorită creării Serviciului european pentru acţiune externă, Uniunea Europeană va putea să devină o prezenţă activă pe scena internaţională, în calitate de creator al politicii internaţionale. Acest lucru este extrem de important. Desigur, suntem cu toţii de acord că problema calităţii serviciilor este, în principal, responsabilitatea Comisiei şi a statelor membre, şi că în acest domeniu este nevoie de o cooperare între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie.

Cu toate acestea, doresc să o întreb pe dna comisar dacă, pornind de la relaţiile pe care le are cu Parlamentul European, întrevede posibilitatea practică de a folosi munca noastră sub forma unei cooperări active, de exemplu în cadrul delegaţiilor interparlamentare. Cred că există multe forumuri în cadrul cărora Înaltul Reprezentant şi Serviciul european pentru acţiune externă ar putea coopera activ cu Parlamentul, inclusiv prin intermediul delegaţiilor. Se fac pregătirile necesare pentru acest lucru?

 
  
MPphoto
 

  Riikka Manner (ALDE).(FI) Dle preşedinte, dnă comisar, doresc în primul rând să îi mulţumesc dlui raportor pentru acest raport excelent. Doresc totuşi să subliniez faptul că, pentru ca Serviciul european pentru acţiune externă să funcţioneze, va trebui să acordăm atenţie statelor mici, precum şi caracteristicilor fiecărei ţări din domeniul politicii externe şi de securitate. Doar făcând acest lucru, şi purtând această dezbatere, vom reuşi să transformăm SEAE într-o entitate viabilă.

Este important că raportul s-a referit şi la importanţa transparenţei şi democraţiei. În plus, personal consider că ar trebui să accentuăm mai ales importanţa pe care o au aspectele de securitate uşoară pentru SEAE. Uniunea Europeană a fost creată pe baza ideilor de pace şi stabilitate, pe care le putem promova la nivel mondial, mai ales prin intermediul ajutorului umanitar, al cooperării pentru dezvoltare, al gestionării crizelor şi al comerţului internaţional.

 
  
MPphoto
 

  Cecilia Malmström, preşedintă în exerciţiu a Consiliului. – Dle preşedinte, găsesc interesant că unii dintre onorabilii deputaţi care vorbesc cu atâta căldură despre democraţie nu pot accepta că Tratatul de la Lisabona a fost adoptat în mod democratic de 26 de parlamente şi printr-un referendum.

(Aplauze)

Sunt de acord, mai trebuie să semneze o singură persoană, însă am încrederea că tratatul va intra în vigoare foarte curând, şi că vom avea un Serviciu pentru acţiune externă funcţional. Acesta este un lucru bun. Este susţinut de statele membre, de parlamentele naţionale, şi, onorabili deputaţi – dacă ar fi să judecăm, de exemplu, după sondajele Eurostat – şi de cetăţenii din Uniunea Europeană. Şi asta deoarece ei cred – ca şi noi, de altfel, ca şi mine, ca şi cele mai multe persoane de aici – că este important ca Uniunea Europeană să poată acţiona mai puternic şi mai coerent, dacă vrem să ne promovăm valorile şi să ne îndreptăm către pace şi democraţie în întreaga lume.

Desigur, birocraţia şi duplicarea sunt de evitat, însă, aşa cum a spus dna Ferrero-Waldner, creăm un nou organism. Acesta este sui generis (unic în felul său), deci trebuie să identificăm modalităţi de a-l dezvolta. Ceea ce discută Coreper acum, împreună cu Consiliul, Comisia şi membrii Parlamentului European – dl Brok şi alţi membri, şi eu personal am avut câteva discuţii cu dl Buzek, pentru ca Parlamentul să fie informat – este cadrul general şi sarcinile care revin Serviciului pentru acţiune externă. Acestea trebuie acum discutate la nivel politic, şi ulterior Înaltul Reprezentant va fi cel care va elabora detaliile. Şi acest lucru se va realiza în strânsă cooperare cu Parlamentul European. Sunt foarte convinsă de acest lucru.

Desigur, rămân în continuare aspecte ce trebuiesc rezolvate. Este important însă ca Înaltul Reprezentant să dispună de instrumentele necesare realizării sarcinilor sale, în modul cel mai eficient. Ceea ce înseamnă că trebuie să fie responsabil pentru bugetul administrativ al SAE, dar şi de numirea autorităţilor. Desigur, indiferent de soluţia legală aleasă – şi pe acest subiect vor mai exista discuţii – aceasta trebuie să respecte toate normele bugetare în vigoare, asigurându-se astfel răspunderea cuvenită.

Consiliul poate să nu aprobe toate elementele din raportul Brok, însă consider că acesta este o contribuţie importantă la această discuţie. Sper că raportul va beneficia de un sprijin larg în Parlament. Doresc să îi mulţumesc dlui Brok pentru munca depusă şi pentru dezbaterea aceasta din Parlament.

 
  
MPphoto
 

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei. – Dle preşedinte, doresc din nou să menţionez că nu hotărâm dacă va exista sau nu Serviciul pentru acţiune externă: el există deja, prin Tratatul de la Lisabona. Aşa cum au afirmat deja colegii mei, şi eu am încrederea că acesta va intra în vigoare foarte curând.

Voi comenta acum asupra câtorva aspecte ce au apărut în timpul discuţiilor, şi asupra cărora consider că merită să mă opresc. În primul rând noi, adică Comisia, suntem dedicaţi să facem din SEAE un succes. Trebuie să fie o entitate comună, cu implicarea deplină a tuturor instituţiilor UE şi a statelor membre, încă de la început. Experienţa mea de comisar pentru relaţii externe mă face să cred că pe viitor multe lucruri vor fi făcute în mod diferit. Înţeleg nevoia Înaltului Reprezentant, vicepreşedinte, pentru un anumit grad de autonomie administrativă şi bugetară.

În acelaşi timp, însă, este clar că SEAE va necesita legături foarte strânse cu numeroase servicii ale Comisiei şi, prin urmare, este important să lucrăm împreună. Sprijin obiectivele Parlamentului de a asigura transparenţă şi răspundere pentru aspectele bugetare ale SEAE. Şi acest lucru este clar, deci cred că suntem nerăbdători să identificăm aici cea mai bună formulă.

În al doilea rând, în Tratatul de la Lisabona se menţionează că răspunderea în faţa Parlamentului se va face în principal prin intermediul preşedintelui Comisiei şi al Înaltului Reprezentant, vicepreşedinte, şi a altor membri ai Comisiei. Salutăm semnalul de alarmă clar din raportul dlui Brok, conform căruia Înaltul Reprezentant, vicepreşedinte, ar trebui să fie autoritatea cu atribuţii de numire a SEAE şi a personalului cu funcţii superioare al delegaţiei.

În cadrul noului sistem, şefii delegaţiilor şi alţi funcţionari de rang înalt ai SEAE vor fi oficiali UE, conform Statutului funcţionarilor, supunându-se unor proceduri de numire bine definite şi unor obligaţii de independenţă. Dar în felul acesta am avea întrebări legate de implicaţiile pe care le-ar avea numirea unui singur grup pentru audierile din PE. Şi chiar dacă ar fi vorba de audieri pentru unele funcţii cu un caracter politic mai accentuat, am aplica acelaşi raţionament. Cred că acest lucru nu corespunde practicilor din statele membre.

Din nou, înţelegem că Parlamentul este interesat să existe un schimb detaliat – fie el formal sau informal – cu funcţionarii de rang superior ai SEAE şi ai delegaţiilor. Cred că se poate face acest lucru odată ce o persoană a fost numită; după aceea, aceştia vor trebui să meargă la Parlament şi să discute diverse aspecte.

Am avut, de asemenea, plăcerea să observ că s-au menţionat drepturile omului şi drepturile femeilor. Pot doar să vă spun că toate instituţiile sunt decise să integreze egalitatea de gen. Acest lucru va fi valabil şi pentru SEAE, însă numirile se vor face şi pe merit, aşa că meritul şi integrarea egalităţii de gen trebuie să meargă mână în mână.

Doream să fac un scurt comentariu în legătură cu guvernul israelian şi vizita mea în Orientul Mijlociu. După conflictul din Gaza, era foarte important să obţinem un acord de încetare a focului. Am încercat să contribui la primul acord de încetare a focului, şi consider că intervenţia mea, în special, a deschis calea asistenţei umanitare, stabilind perioade limită pentru livrarea ajutoarelor umanitare, la acel moment decisiv şi extrem de dificil.

În final, în ceea ce priveşte delegaţiile, am spus deja: deja s-au deschis. Delegaţiile parlamentare europene pe care le-aţi menţionat sunt deja deschise comisarilor, sau membrilor Consiliului, care pot merge acolo, însă totul depinde de program. Situaţia va fi aceeaşi şi pe viitor.

 
  
MPphoto
 

  Elmar Brok, raportor.(DE) Dle preşedinte, dnă Malmström, dnă comisar, doamnelor şi domnilor, atacurile aduse aici politicii europene externe şi de securitate comună nu îşi au locul în prezent. Conform sondajelor de opinie, 70 % din cetăţenii europeni afirmă că îşi doresc o politică externă şi de securitate comună mai puternică, pentru că sunt conştienţi că doar aşa se poate menţine pacea în Europa şi se pot urmări interesele acesteia la nivel mondial. Afirmaţiile făcute nu îşi au locul în prezent. Acest gen de declaraţii au adus Europa în război, şi dorim să le punem punct.

De asemenea, dorim să menţionăm că vrem ca această politică externă să întărească capacitatea de acţiune a Europei. Doresc de asemenea să afirm, explicit, că politica externă nu este responsabilitatea parlamentelor. Politica externă operaţională trebuie să fie responsabilitatea executivului. Aceasta este situaţia în toate statele naţionale. Totuşi, acest lucru înseamnă că parlamentele – şi, în cazul de faţă, Parlamentul European – trebuie să deţină prerogative depline de control. Trebuie să fie clar cum se aplică acest lucru bugetului, care sunt domeniile în care există dreptul la informare şi unde există răspundere reală.

Aş dori să invit Consiliul şi Comisia să includă în documentele lor mai puţine informaţii despre organigramele şi membrii delegaţiilor naţionale care vor fi numiţi în anumite funcţii. În schimb, în aceste documente COREPER trebuie să descrie drepturile Parlamentului, şi nu să menţioneze doar că trebuiesc păstrate drepturile Parlamentului, punct. Consider că trebuie luată atitudine aici. Pe lângă aceasta, după părerea mea, Înaltul Reprezentant, sau vicepreşedintele, care nu a fost numit încă, trebuie să se implice în redactarea propunerilor, nu să fie pus în faţa faptului împlinit ( fait accompli). Şi acest lucru trebuie avut în vedere. Dnă Malmström, ar genera foarte multă încredere dacă, pe viitor, vă veţi referi la Înaltul Reprezentant cu numele de Înaltul Reprezentant sau vicepreşedintele Comisiei. Aşa am vorbi cu toţii despre acelaşi subiect, iar acest lucru ne ajută să stabilim că, într-adevăr, vorbim despre acelaşi lucru.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea este închisă.

Votul va avea loc joi, 22 octombrie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Gabriele Albertini (PPE), în scris.(IT) Textul pe care ne pregătim să-l votăm mâine este un fundament excelent pentru negocierile care ne aşteaptă pe viitor.

Le sunt recunoscătoare dlui Brok şi dnei Neyts-Uyttebroeck pentru munca excelentă pe care au depus-o, în ciuda timpului scurt pe care l-au avut la dispoziţie. Pe baza acesteia, comisia pe care am onoarea să o conduc va putea purta un dialog constructiv, dar ferm, cu viitorul Înalt Reprezentant, şi va putea apăra caracterul comunitar al noului Serviciu pentru acţiune externă. Comisiei şi Consiliului vrem, practic, să le transmitem următorul mesaj: ne dorim un serviciu cu puteri extinse şi care să ne realizeze ambiţiile de a transforma Uniunea Europeană într-un actor al politicii externe, şi ne dorim ca acest lucru să aibă loc într-un context consensual, adică cu implicarea şi sprijinul celor trei instituţii – Parlamentul, Comisia şi Consiliul.

Prin urmare, îndemn Comisia ca, pe perioada negocierilor, să dea dovadă de curaj şi să apere modelul comunitar şi, încă o dată, invit Consiliul să implice Parlamentul, în special comisia pe care o conduc, încă de la începerea negocierilor, pentru a încheia această etapă crucială pentru crearea unei veritabile politici externe europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Cristian Silviu Buşoi (ALDE), în scris. Crearea Serviciului European pentru Acţiunea Externă este absolut necesară pentru ameliorarea eficacităţii acţiunii externe a UE. Obiectivul este acela de a favoriza o politică externă cât mai coerentă şi creşterea vizibilităţii UE pe plan internaţional, însă atingerea acestor obiective depinde de cum vom organiza acest serviciu.

Raportul conţine o serie de propuneri deosebit de importante. E necesară o organizare care să fie cât mai raţională şi să evite suprapunerile, de aceea susţin fuziunea între delegaţiile Comisiei în ţările terţe, a birourilor de legătură ale Consiliului şi a birourilor reprezentanţilor speciali ai UE şi crearea de „ambasade ale UE”. Din motive de eficienţă, mi se pare, de asemenea, interesantă propunerea ca acestea să preia în viitor anumite atribuţii consulare cum ar fi vizele Schengen.

Doresc să insist asupra necesităţii unei formări uniforme a personalului pentru a avea într-adevăr un serviciu profesionist care să răspundă nevoilor UE. Crearea unui Colegiu Diplomatic European mi se pare soluţia ideală pentru a oferi personalului diplomatic o formare la standarde comune, astfel încât să garantăm coerenţa SEAE. Astfel, pe viitor, o carieră diplomatică europeană ar putea deveni la fel de atractivă ca o carieră diplomatică la nivelul statului membru.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris.(PT) Acesta este încă un document regretabil al Parlamentului European, care încearcă să influenţeze, în sensul negativ al cuvântului, întreaga manieră în care funcţionează Uniunea Europeană, exploatând personalitatea juridică ce îi este conferită prin Tratatul de la Lisabona, cu toate că acesta nu a intrat încă în vigoare, din moment ce aşteptăm ca Republica Cehă să îl ratifice.

Acest raport denotă natura militară a Uniunii Europene. Raportul îşi propune să se asigure că politica externă deserveşte interesele de extindere militară ale marilor puteri din Uniunea Europeană, profitând de contribuţia pe care au avut-o la Tratatul de la Lisabona, pentru a-şi întări atribuţiile în luarea deciziilor, cu toate că există state membre care au opinii diferite.

Un exemplu ar fi următoarea afirmaţie din raport:

„unităţile militare şi civile de gestionare a crizelor trebuie să fie plasate sub autoritatea Înaltului Reprezentant, în timp ce structura de comandă şi cea organizaţională s-ar putea să difere de cea pentru personalul civil; în cadrul SEAE, schimbul analizelor de informaţii făcute de actorii implicaţi este de o importanţă crucială în sprijinirea Înaltului Reprezentant, pentru ca acesta/aceasta să îşi îndeplinească mandatul ce prevede coordonarea unei politici externe a Uniunii care să fie coerentă, consecventă şi eficientă.”

 
  
MPphoto
 
 

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris.(FI) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, primăvara trecută Parlamentul European a adoptat raportul dlui Dehaene privind efectele pe care le va avea Tratatul de la Lisabona asupra echilibrului instituţional al UE. În acest raport, Parlamentul a cerut ca următoarele nominalizări pentru posturi de conducere din UE să ţină cont şi de perspectiva egalităţii de gen. Acum, la doar câteva luni distanţă, Parlamentul European adoptă o poziţie şi mai severă, în favoarea aplicării egalităţii de gen. Prin urmare, poziţia Parlamentului asupra acestui subiect este clară. Vicepreşedintele Comisiei Europene, dna Margot Wallström, a fost proactivă în privinţa aspectelor care aveau legătură cu egalitatea. Şi dl José Manuel Barroso, preşedintele reales al Comisiei, a promis că în formarea noii Comisii va fi atent şi la noţiunea de egalitate. Cu toate acestea, în privinţa acestei probleme, statele membre se află într-o poziţie crucială. Sunt convinsă că în statele membre ale Uniunii Europene se vor găsi candidaţi potriviţi pentru Comisie, atât bărbaţi, cât şi femei. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) Tratatul de la Lisabona promitea tot felul de schimbări. UE trebuia să devină mai receptivă şi mai democratică, puterile de codecizie ale Parlamentului European ar spori, iar cetăţenii vor avea propriul lor referendum UE. Cu toate acestea, statele membre sunt, de fapt, presate de ameninţarea conform căreia comisarii ar fi îndepărtaţi. Acum este momentul ca UE să dea dovadă de bunăvoinţă şi să îi întrebe pe oameni, în sfârşit, în legătură cu aderarea Turciei. Şi totuşi, se pare că referendumurile se organizează doar pentru a fi ignorate. De asemenea, este greu de înţeles cum UE va deveni mai receptivă, dacă responsabilităţile posturilor nou create sunt conturate doar în tratat. Conflictele pe această temă nu pot fi evitate, lucru valabil şi pentru noul Serviciu pentru acţiune externă, pentru care nu s-au clarificat încă drepturile de acces. Bugetul nostru extraordinar devine deja unul foarte apăsător, acoperind o reţea foarte densă de agenţii UE care, în mod inevitabil, implică şi duplicarea eforturilor şi suprapunerea autorităţii. Prin urmare, este important să păstrăm un echilibru, astfel încât noul sistem, pe de o parte, să nu genereze duplicare, ci să permită folosirea sinergiilor care trebuie exploatate, şi astfel încât, pe de altă parte, controlul parlamentar să nu poată fi eludat, statele membre să nu poată fi blocate, iar autoritatea naţională să rămână neschimbată. Pe lângă acestea, noul organism trebuie să aibă autoritatea necesară pentru a-şi îndeplini sarcinile şi a lucra eficient cu partenerii strategici ai Europei.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. (PL) Doamnelor şi domnilor, crearea Serviciului european pentru acţiune externă este un proiect excepţional, demn de sprijinul nostru. Este menit să îl sprijine pe Înaltul Reprezentant UE însă, în acelaşi timp, trebuie să nu uităm să îi asigurăm un nivel de calificare corespunzător, precum şi un caracter naţional şi instituţional reprezentativ. În momentul angajării personalului în cadrul serviciului ar trebui să se acorde o atenţie specială principiilor transparenţei şi egalităţii. Un alt lucru demn de menţionat este că Serviciului european pentru acţiune externă va extinde posibilitatea de a beneficia de asistenţă diplomatică, deoarece toţi cetăţenii UE vor avea posibilitatea să aplice pentru aceasta. Aceasta este o extindere de facto a posibilităţii existente în momentul de faţă, de a aplica pentru asistenţa acordată de serviciul extern al altui stat membru, în cazul în care statul membru de origine nu are în ţara respectivă o reprezentanţă diplomatică sau consulară. Serviciul european pentru acţiune externă ar trebui, de asemenea, să aducă o valoare adăugată, datorită sinergiei dintre principalele trei componente ale sale – servicii care îşi au originea în actuala Comisie Europeană, în Consiliu şi în statele membre. După părerea mea, SEAE ar trebui să recruteze personal din toate cele trei surse. Acest lucru îi va asigura profesionalismul, eficienţa şi caracterul unic. Eficienţa va fi realizată şi prin numărul mare de reprezentanţe ale Uniunii Europene, care provin din transformarea actualelor reprezentanţe ale Comisiei. Referitor la discursul dlui Grzyb, doresc să spun că sunt de acord cu acesta, că am putea elimina crearea unui colegiu diplomatic european, folosindu-ne de centrele naţionale şi regionale cunoscute deja în întreaga Europă pentru modul profesionist în care au instruit viitorii diplomaţi.

 
Aviz juridic - Politica de confidențialitate