Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2700(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

B7-0131/2009

Dezbateri :

PV 11/11/2009 - 16
CRE 11/11/2009 - 16

Voturi :

PV 12/11/2009 - 8.3
CRE 12/11/2009 - 8.3

Texte adoptate :

P7_TA(2009)0064

Dezbateri
Miercuri, 11 noiembrie 2009 - Bruxelles Ediţie JO

16. Întâlnirea la nivel înalt UE - Rusia din 18 noiembrie 2009 de la Stockholm (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Preşedinta. - Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă declaraţiile Consiliului şi Comisiei privind reuniunea la nivel înalt de la Stockholm, din 18 noiembrie 2009.

 
  
MPphoto
 

  Cecilia Malmström, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului. - (SV) Dnă preşedintă, aşa cum aţi spus, reuniunea la nivel înalt dintre UE şi Rusia va avea loc la Stockholm, la 18 noiembrie. Aceasta este o ocazie bună pentru ca UE să evalueze relaţiile dintre noi şi Rusia. Ştiu că mulţi deputaţi din Parlament urmăresc îndeaproape evenimentele din Rusia. Prin urmare, aş dori să prezint chestiunile principale pe care intenţionăm să le discutăm în timpul reuniunii la nivel înalt şi sunt sigur că şi dna comisar ar dori să adauge mai multe detalii despre domeniile referitoare la sfera de responsabilitate a Comisiei.

În general, dorim în mod categoric să profităm de ocazia de a participa la reuniune pentru a dezvolta parteneriatul strategic dintre UE şi Rusia. Avem multe de câştigat din cooperarea cu Rusia în toate domeniile. Avem nevoie de Rusia dacă dorim să putem aborda provocările globale în mod eficient. Cu toate acestea, trebuie să îi lăsăm clar Rusiei faptul că parteneriatul nostru trebuie să se bazeze pe respectarea unui angajament comun şi a unor valori comune. Aceasta înseamnă respectarea drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept. Reuniunea la nivel înalt ne va acorda oportunitatea de a exercita presiunii asupra Rusiei pentru a-şi îndeplini obligaţiile sale contractuale în aceste domenii, precum şi în alte domenii.

Una din cele mai importante chestiuni va fi schimbarea climatică. Consiliul va pune accent pe importanţa cooperării strânse dintre UE şi Rusia în crearea condiţiilor pentru obţinerea unui rezultat la Copenhaga. Rusia ar trebui să promită reduceri tangibile şi comparabile ale emisiile sale de gaze cu efect de seră, corespunzătoare obiectivului de două grade asupra căruia a convenit G8 la L’Aquila.

Chestiunea energetică este legată de aceasta - ţine de eficienţa energetică şi securitatea energetică. În ceea ce priveşte poziţia Rusiei ca cel mai important partener energetic al UE, reuniunea la nivel înalt ne va da şansa de a accentua nevoia de a recâştiga încrederea şi transparenţa în relaţiile dintre UE şi Rusia în domeniul energetic. De asemenea, ne vom exprima dezamăgirea legată de retragerea recentă a Rusiei din Tratatul privind Carta energiei.

Sperăm că va fi înfiinţat şi aprobat un mecanism mai puternic de alertă timpurie în cadrul reuniunii la nivel înalt. Acest lucru trebuie însoţit de garanţii clare din partea Rusiei şi separat din partea altor ţări terţe relevante că tranzitul sau exportul de gaze către UE nu va fi redus sau oprit în cazul disputelor viitoare cu privire la aprovizionarea cu energie.

Desigur, vom discuta despre criza economică şi financiară. Consiliul ar dori un acord în cadrul reuniunii la nivel înalt cu privire la nevoia de eforturi continue, coordonate, ca un răspuns la criză şi confirmă că vom insista ca economiilor noastre să fie deschise şi că este necesar să se evite măsurile protecţioniste. Această reuniune ne va da şi şansa de a evalua progresul realizat în activitatea noastră cu privire la cele patru spaţii comune. Vom folosi oportunitatea să accentuăm importanţa progreselor în domenii în care este necesar sau unde au apărut probleme.

Schimbarea de poziţie a Rusiei cu privire la Organizaţia Mondială a Comerţului a creat o nouă situaţie pe care o analizăm în acest moment. Întârzierile de aderare a Rusiei la OMC vor afecta relaţiile noastre bilaterale, inclusiv cu privire la negocierile pentru un nou acord între UE şi Rusia. Vom sublinia faptul că susţinem aderarea Rusiei la OMC, iar acest lucru este important pentru integrarea Rusiei în economia mondială.

Între timp, trebuie să lucrăm asupra problemelor economice şi comerciale rămase, precum taxele de survolare din Siberia, măsurile vamale care împiedică importul de vehicule comerciale în Rusia, taxele de drum discriminatorii, planurile de limitare a importului de containere pe calea rutieră, drepturile de export pentru lemn şi măsurile protecţioniste pe care le-a luat recent Rusia.

Sunt foarte conştientă de faptul că Parlamentul European este foarte preocupat de situaţia drepturilor omului din Rusia. Dovada acestui fapt se poate vedea în special în decizia dumneavoastră de a acorda Premiul Saharov de anul acesta apărătorilor drepturilor omului din Rusia. Preşedinţia suedeză împărtăşeşte îngrijorarea dumneavoastră şi ne vom asigura că probleme privind drepturile omului vor avea un loc important în discuţiile din cadrul reuniunii la nivel înalt. Desigur, întâmpinăm declaraţia preşedintelui Medvedev privind drepturile omului, democraţia şi statul de drept, dar aceasta trebuie să fie urmată de acţiuni concrete. Situaţia drepturilor omului în Rusia este îngrijorătoare. Vom pune accent în special pe cele mai recente evenimente din Caucazul de Nord, care este scena unor acte de violenţă împotriva apărătorilor drepturilor omului, a personalului pentru prevenirea criminalităţii, a reprezentanţilor autorităţilor şi a populaţiei în ansamblu. Este destul de îngrijorător faptul că apărătorii drepturilor omului şi jurnaliştii au fost ucişi, nu numai în Caucazul de Nord, dar şi în întreaga Rusie. Prin urmare, vom reitera apelul nostru către Rusia de a face tot posibilul pentru a se asigura că apărătorii drepturilor omului pot să îşi desfăşoare activitatea fără a trăi cu teama de a fi victima unor violenţe, de a fi hărţuiţi sau ameninţaţi.

În ceea ce priveşte politica externă şi probleme legate de securitate, vom pune accent pe importanţa menţinerii şi îmbunătăţirii dialogului cu privire la ţările vecine pe care le avem în comun. Trebuie să cooperăm cu Rusia în această privinţă dacă dorim să progresăm în găsirea unei soluţii paşnice pentru conflictele de lungă durată. Este evident că nu ne vom abate de la principiile noastre fundamentale.

Vom ridica problema Georgiei şi vom reitera faptul că Rusia trebuie să-şi onoreze pe deplin angajamentele sale conform planului de şase puncte stabilit la 12 august şi, ulterior, acordul din 8 septembrie. De asemenea, trebuie să recâştigăm încrederea necesară cu privire la regiunea Akhalgori, partea superioară a defileului Kodori şi punctul de control din Perevi. Vom mai solicita Rusiei să îşi folosească influenţa pentru a permite misiunii de monitorizare a UE accesul la regiunile georgiene din sudul Osetiei şi Abkhazia, în conformitate cu mandatul său de la nivel naţional. Reuniunea la nivel înalt ne va oferi şi oportunitatea de a evalua progresul realizat în cadrul dezbaterilor de la Geneva şi, în această privinţă, ne aşteptăm ca Rusia să continue abordarea sa angajată.

Ne dăm seama că trebuie să cooperăm cu Rusia în privinţa aşa-ziselor conflictelor îngheţate din Transnistria şi Nagorno-Karabakh. Vom pune accent pe importanţa angajamentului continuu în privinţa mecanismelor de soluţionare a conflictelor, acestea fiind Grupul Minsk şi formatul ‘5+2’ pentru Transnistria.

Angajamentul activ al Rusiei pentru promovarea dialogului dintre preşedinţii Armeniei şi Azerbaijanului în chestiunea Nagorno-Karabakh este, desigur, binevenit. Cu toate acestea, vom atenţiona Rusia cu privire la importanţa implicării Grupului de la Minsk în toate etapele procesului. UE este pregătită să se implice şi să sprijine procesul de la Minsk, printre alte lucruri, prin măsuri de promovare a încrederii. Participanţii la reuniunea la nivel înalt trebuie să-şi exprime sprijinul în privinţa ratificării şi punerii în aplicare a noilor protocoale dintre Armenia şi Turcia. Alte probleme din această zonă se referă la Parteneriatul euro-atlantic pentru securitate şi la Parteneriatul estic.

În privinţa securităţii euro-atlantice, vom îndemna Rusia să participe în mod activ în cadrul Procesului Corfu înainte de a se lua o decizie pentru viitor la Atena. Reuniunea la nivel înalt trebuie să solicite confirmarea Rusiei în ceea ce priveşte susţinerea principiilor fundamentale ale procesului, cu alte cuvinte, respectarea în totalitate şi punerea în aplicare a regulamentelor Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), că OSCE este principalul forum pentru dezbatere în Procesul Corfu şi faptul că toate aspectele strategiei cuprinzătoare de securitate trebuie să fie abordate în mod echilibrat.

În privinţa UE, dorim să informăm Rusia de toate incidentele referitoare la Parteneriatul estic şi să reiterăm că ţările terţe pot, pe o bază individuală, să fie îndreptăţite să ia parte, în conformitate cu declaraţia comună de la Praga din mai 2009. Reuniunea la nivel înalt ne va permite să dezbatem şi câteva chestiuni internaţionale şi regionale. Cred că este extrem de probabil ca probleme cum ar fi Iranul, Afghanistanul/Pakistanul, Sudul Caucazului şi, desigur, Estul Mijlociu să fie dezbătute.

Dnă preşedintă, onorabili deputaţi, am vorbit destul de mult timp, dar ştiu că sunteţi angajaţi pe deplin în legătură cu acest aspect. Reuniunea este importantă, cuprinzând multe puncte în agendă, şi abia aştept să auzim opiniile şi sugestiile dumneavoastră în momentul în care facem pregătirile finale înainte de această reuniune.

 
  
MPphoto
 

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei. - Dnă preşedintă, în urmă cu un an, am revizuit relaţiile dintre UE şi Rusia şi am hotărât că Uniunea Europeană trebuie - în ciuda divergenţelor noastre uriaşe faţă de Rusia legate de conflictul din Georgia - să urmărească stabilirea unei cooperări cu vecinul acesta important, incluzând negocierea noului acord. De asemenea, am hotărât că trebuie să ne bazăm relaţiile pe evaluarea interesului nostru propriu. Reuniunea la nivel înalt de la Stockholm de săptămâna viitoare se va concentra pe domenii - cum s-a spus deja - în care există interes comun, de exemplu, schimbările climatice şi energia şi criza economică globală.

Criza financiară a lovit Rusia din plin şi acesta este exact tipul de domeniu politic în care Uniunea Europeană are un interes clar în căutarea unei abordări politice comune. Angajamentele G20 au reprezentat un pas important în direcţia corectă. Cred că este important că acum sunt susţinute de toţi partenerii. Este crucial, de asemenea, faptul că Rusia nu cedează tentaţiilor protecţionismului. O tendinţa spre practici protecţioniste afectează deja afacerile din UE.

Categoric, credem că cea mai bună cale de progres constă în cooperarea într-un format multilateral bazat pe reguli. Reuniunea la nivel înalt va fi o oportunitate de a pune accent din nou pe importanţa aderării Rusiei la OMC. Intenţia Rusiei de a finaliza negocierile în paralel cu Belarus şi Kazakhstan, cu care se prevede o uniune vamală, încă lasă multe întrebări fără răspuns. În acelaşi timp, sperăm să reuşim să înţelegem mai bine noua abordare a Rusiei în cadrul reuniunii. Acesta lucru este important mai ales în contextul negocierilor în curs pentru noul acord organizate de Comisie şi care trebuie să cuprindă prevederi clare, obligatorii din punct de vedere legal privind comerţul şi investiţiile şi energia.

Reuniunea trebuie să ofere o claritate finală condiţiilor referitoare la comerţul bilateral începând cu 1 ianuarie 2010, în conformitate cu noul sistem de tarife externe ale uniunii vamale.

Întorcându-ne la schimbările climate, colega mea a spus deja că reuniunea trebuie să sublinieze rolurile de conducere pe care le pot juca împreună Rusia şi Uniunea Europeană pentru a obţine rezultatele scontate în cadrul reuniunii de la Copenhaga. Rusia şi-a propus să aducă o contribuţie foarte substanţială, date fiind posibilităţile sale enorme de reduceri ale emisiilor prin îmbunătăţirea situaţiei în ceea ce priveşte eficienţa energetică. Prin urmare, vom solicita Rusiei să se angajeze să obţină reduceri mai ambiţioase ale emisiilor de gaze cu efect de seră, comparabile cu obiectivele pe care ni le-am fixat în UE.

În privinţa securităţii energetice, se continuă să se lucreze la un mecanism de alertă timpurie îmbunătăţit. Regretăm retragerea Rusiei din Tratatul privind Carta Energiei (TCE), dar reamintim că principiile TCE au fost afirmate în timpul preşedinţiei ruse a G8, de exemplu, în Declaraţia de la St. Petersburg. Acestea trebuie, prin urmare, să formeze baza acţiunilor noastre privind securitatea energetică în conformitate cu noul acord dintre UE şi Rusia. În timp ce trebuie să fim pregătiţi să discutăm despre dorinţa Rusiei de a participa la o dezbatere mai amplă asupra arhitecturii securităţii energetice internaţionale, cred că vom mai dori, mai presus de toate, să stabilim aspectele esenţiale ale relaţiei noastre energetice bilaterale.

În timp ce am avut o cooperare fructuoasă cu Rusia referitor la multe aspecte ale relaţiilor internaţionale, trebuie să progresăm mai mult în cooperarea noastră legată de vecinătatea comună. Prin urmare, vom continua să explicăm faptul că suntem de părere că stabilitatea politică şi economică încurajată de Parteneriatul Estic este, în cele din urmă, în interesul tuturor părţilor. Vom continua să încurajăm Rusia să lucreze constructiv pentru rezolvarea problemelor şi conflictelor nesoluţionate, fie din Transnistria sau NagornoKarabakh, fie prin procesul de la Geneva.

Propunerea preşedintelui Medvedev de a organiza o dezbatere mai amplă asupra securităţii euro-atlantice a dus un nou proces nou dezbateri sub egida OSCE. Cred că acum este important ca această dezbatere să nu ne distragă de la sarcina imediată a rezolvării prezentelor conflictele îngheţate. Parteneriatul strategic dintre UE şi Rusia trebuie - aşa cum a fost spus anterior - să se bazeze pe angajamente comune în domeniul drepturilor omului şi democraţiei. Rusia şi-a luat angajamente în calitate de membră a Naţiunilor Unite, OSCE şi Consiliului Europei, iar acestea trebuie susţinute.

Cred că este crucial, de asemenea, să mergem mai departe şi să lucrăm împreună asupra tuturor chestiunilor diferite. Ştim că relaţia dintre Rusia şi UE este complexă, dar plină de oportunităţi şi are un potenţial vast. Prin urmare, vom urmări cursul principial al angajamentului nostru critic, dar şi constructiv cu vecinul nostru, încrezători că Rusia, de asemenea, îşi cunoaşte interesele sale de menţinere a unui parteneriat strategic real cu noi.

 
  
MPphoto
 

  Michael Gahler, în numele Grupului PPE. - (DE)Dnă preşedintă, este bine că există între UE şi Rusia se organizează în mod regulat o reuniune la nivel înalt, deoarece există, desigur, multe chestiuni de dezbătut. Subiectele-cheie de pe agenda cuprinzătoare includ acordul de cooperare planificat, asigurarea aprovizionării cu energie, aderarea Rusiei la OMC, schimbările climatice, situaţia din Caucaz şi, mai presus de toate, situaţia cu privire la democraţie şi statul de drept în Rusia.

Dezarmarea, controlul armelor şi un posibil scut antirachetă sunt, de asemenea, pe agendă. De asemenea, ne confruntăm cu ameninţări sub forma terorismului internaţional şi fundamentalismului. O ţară ca Iranul este o provocare atât pentru UE, cât şi pentru Rusia. Ambele aparţinem Cvartetului pentru Orientul Mijlociu şi, alături de SUA, suntem obligaţi să căutăm o soluţie în această regiune.

Sperăm că, în curând, vor fi puse în aplicare condiţii pentru a călători fără viză între UE şi Rusia. Sunt sigur că un contact interpersonal fără obstacole este cea mai bună cale pentru a da tinerilor ruşi în special o imagine reală asupra vieţii şi ideilor europenilor şi asupra intenţiilor noastre legate de Rusia.

Condiţia prealabilă care ne va permite să asigurăm succesul acestei agende este, în opinia mea, acordul cu UE şi claritatea mesajului nostru pentru restul lumii. Deşi este un clişeu, am fost împărţiţi prea des sau am permis să fim divizaţi din cauza unor nuanţe. În această privinţă, niciun guvern din UE nu trebuie să creadă că, pe termen lung, poate să negocieze independent pe picior de egalitate cu Rusia mai bine decât putem realiza noi, având puterea combinată a UE.

Ca o comunitate de valori, avem o viziune comună asupra situaţiei cu privire la statul de drept şi drepturile omului din Rusia şi trebuie să declarăm acest lucru. Din păcate, a trebuit să acordăm premiul Saharov unei organizaţii din Rusia. Mulţumirile mele preşedinţiei pentru claritatea sa în această privinţă.

Cum depindem în mod egal de rezervele de energie, trebuie să ne asigurăm că acordurile în relaţia trilaterală dintre Rusia, Ucraina şi UE sunt formulate de aşa manieră încât să prevină o reducere a presiunii gazelor în anumite părţi din UE în fiecare iarnă. În Caucaz, trebuie să solicităm împreună accesul nerestricţionat al observatorilor UE.

În ceea ce priveşte dezarmarea şi scutul antirachetă, UE trebuie să îşi clarifice poziţia faţă de Rusia şi SUA. Dacă reuşim să obţinem toate acestea, atunci Rusia ne va lua în serios şi vom coexista în condiţii bune.

 
  
MPphoto
 

  Adrian Severin, în numele Grupului S&D. - Dnă preşedintă, dezbaterile legate de Rusia ne împart deseori în ideologi şi pragmatici, geostrategi şi conciliatori ai conflictelor, veterani ai Războiului Rece şi noi oportunişti utilitarişti. Cred că a venit momentul să ne îndepărtăm de aceste maniheisme dilematice şi să exprimăm clar dorinţa noastră de a ne angaja într-un dialog constructiv şi eficient cu Rusia.

După părerea mea, ar trebui să arătăm mereu fermitate din punct de vedere strategic, dar flexibilitate din punct de vedere tactic, în relaţiile noastre cu Rusia. Ar trebui să ne apărăm mereu propriile valori şi interese, dar ar trebui să demonstrăm şi empatie şi respect pentru aspiraţiile şi interesele Rusiei.

Aceasta este singura bază pe care putem dezvolta siguranţa şi încrederea reciprocă şi găsi soluţii comune eficiente şi acceptabile pentru ambele părţi.

Mai concret, trebuie să transformăm vecinătatea noastră de la est dintr-o zonă de rivalităţi într-o zonă de strategii şi proiecte comune. O strategie comună pentru zona Mării Negre ar trebui probabil să completeze treptat sinergia noastră şi să dea mai multă substanţă abordării noastre prezente.

În acest context, trebuie să abordăm chestiunea conflictelor îngheţate într-un mod foarte corect şi deschis şi să lăsăm la o parte orice tabuuri în încercarea de a găsi soluţii pe o bază pragmatică.

Trebuie să ajutăm şi Rusia să îşi îndeplinească obiectivul de a evita să fie prinsă ca o putere dependentă de gaze şi petrol, în timp ce noi trebuie să devenim independenţi din punct de vedere energetic.

Trebuie să căutăm o soluţie mai inventivă pentru a ajunge la o adevărată cooperare, cooperare tehnologică şi cooperare în privinţa exploatării, deschizând pieţele din domeniul energiei.

Trebuie să urmărim împreună cu Rusia încheierea unui nou acord sau aranjament privind securitatea globală. Cred că iniţiativa Medvedev nu ar trebui să fie respinsă imediat. Unii cred că în spatele acestei iniţiative există un interes ascuns pe care nu îl putem accepta. Alţii cred că nu există niciun interes ascuns, ci urmăreşte să testeze reacţiile noastre. Orice s-ar ascunde în spatele iniţiativei, aranjamentele noastre prezente privind securitatea îşi au rădăcina în timpuri diferite şi trebuie să le actualizăm. Trebuie să vedem ce este încă valabil şi să adăugăm ceva nou la acestea.

Ultima mea idee este că trebuie să profităm de noile relaţii transatlantice pentru a obţine probabil un dialog trilateral Rusia-Statele Unite-Europa. De asemenea, trebuie să ne gândim la o astfel de abordare trilaterală pentru a fi siguri cel puţin că Rusia şi Statele Unite nu vor încheia acorduri fără participarea noastră.

 
  
MPphoto
 

  Kristiina Ojuland, în numele Grupului ALDE. -(ET) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, dnă Ferrero-Waldner, vorbind în numele Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, aş dori să subliniez clar importanţa unor relaţii din care au de profitat ambele părţi şi a unor relaţii de bună vecinătate dintre Uniunea Europeană şi Rusia. Cu toate acestea, astfel de relaţii implică bunăvoinţa ambelor părţi, la care s-a referit astăzi preşedintele Havel în discursul său de după-amiază.

Doamnelor şi domnilor, ştim cu toţii că Rusia a apreciat mereu foarte mult partenerii puternici. Şi pregătirile de astăzi pentru reuniunea la nivel înalt care va avea loc peste o săptămână demonstrează de fapt, în ceea ce priveşte Uniunea Europeană, că dacă dorim, putem vorbi pe o singură voce. Şi acest lucru este foarte important - astfel cum o demonstrează rezoluţia pe care am pregătit-o - şi, prin urmare, după ce am ascultat Consiliului şi reprezentanţii Comisiei, am un sentiment foarte bun în această privinţă. De asemenea, ratificarea Tratatului de la Lisabona, în mod evident, creează o bază mai mare şi mai largă în acest sens.

Acum, totuşi, să analizăm acest subiect din punctul de vedere al Rusiei. În realitate, săptămâna viitoare Rusia va avea o ocazie foarte bună să-şi exprime dorinţa sinceră de a coopera cu noi, fie în domenii precum securitatea energetică sau pregătirea unui nou acord-cadru între Uniunea Europeană şi Rusia, fie, de exemplu, liniile directoare în legătură cu intenţia şi comportamentul Rusiei în orientarea sa spre OMC. Este adevărat că în acest moment, există câteva atitudini ambivalente: preşedintele Medvedev şi prim-ministrul Putin şi-au exprimat păreri diferite. Sper foarte mult că săptămâna viitoare, Uniunea Europeană va avea o imagine mai clară a căii pe care o va urma, aşadar, Rusia către OMC. Şi, desigur, cred că Uniunea Europeană trebuie să sprijine Rusia în orientarea sa către OMC.

Cu siguranţă, totuşi un aspect foarte important prin care Rusia poate demonstra cooperarea sa cu noi constă în cooperarea şi încheierea unui acord cu privire la domeniul schimbărilor climatice. Este vorba de ceva foarte concret şi va avea loc foarte curând - în decembrie la reuniunea la nivel înalt de la Copenhaga - şi este vorba cu adevărat despre o chestiune în care trebuie să putem evalua tot şi să vedem dacă această cooperare dintre Uniunea Europeană şi Rusia este posibilă sau nu.

Doamnelor şi domnilor, în decursul ultimului an s-a declarat deseori că relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Rusia ar trebui să devină mai pragmatice, şi deja am auzit chiar eu persoane care se îndoiesc în legătură cu aceasta: dacă, prin urmare, Uniunea Europeană nu lasă deoparte drepturile omului, valorile de bază şi subiectul democraţiei. Cred că nu trebuie să facem acest lucru în niciun fel, pentru că, în caz contrar, ne devalorizăm complet pe noi înşine, cât şi pe întreaga Uniune Europeană. Iar drepturile omului nu sunt aduse în discuţie în niciun fel pentru a persecuta Rusia, pentru a o obliga sau pentru a-i face morală. aducerea în discuţie a drepturilor omului înseamnă, mai întâi de toate, să avem grijă de oamenii care trăiesc în Rusia; şi anume, să protejăm simplii cetăţeni.

Şi în prezent norii negri pentru drepturilor omului se îndreaptă spre Moscova încă o dată, deoarece - aşa cum aţi auzit ieri - curtea constituţională a dezbătut posibila reinstalare a pedepsei cu moartea de anul viitor şi pentru liberali acesta este categoric un subiect foarte dur. Doamnelor şi domnilor, nu pot spune mai multe în legătură cu acest subiect aici, dar în privinţa conflictelor, intenţionăm să le aducem în discuţie şi trebuie să le discutăm în mod categoric.

 
  
MPphoto
 

  Werner Schulz, în numele Grupului Verts/ALE. - (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, anul acesta nu sărbătorim numai a 20-a aniversare a căderii Zidului şi a revoluţiei paşnice, dar 1989 a fost şi anul morţii lui Andrei Saharov, care a jucat un rol important în căderea sistemului totalitar din blocul est-european. Andrei Saharov ne-a avertizat că ţara sa are nevoie de înţelegere şi presiune - presiune empatică. Cu toate acestea, nu aş traduce cuvântul davlenie ca presiune în aceste zile, ci mai degrabă ca sprijin empatic şi, fireşte, sprijin empatic în toate domeniile în care Rusia se îndreaptă spre modernizare şi în care încep să apară semnele economiei sociale de piaţă, democraţiei şi statului de drept.

Preşedintele Rusiei, Medvedev, şi-a exprimat recent preocuparea legată de stagnarea şi problemele din ţara sa şi a solicitat sprijinirea eforturilor sale de a introduce reforma. Aceste eforturi ar trebui sprijinite în cazul în care solicitarea sa este adevărată. Aceasta include implicarea Rusiei în cadrele internaţionale de reglementare, cum ar fi OMC şi Carta energiei. Din acest motiv, nu trebuie să creăm niciun obstacol inutil. De asemenea, Rusia trebuie să admită faptul că nu poate aborda criza actuală de una singură.

Cu toate acestea, după cum a declarat astăzi Václav Havel, parteneriatul implică să spunem şi noi întregul adevăr. Prin urmare, aş dori să afirm următoarele: atunci când alegerile sunt falsificate, chiar conceptul de democraţie dirijată începe să creeze cinism şi, prin urmare, monitorizarea alegerilor este extrem de importantă. Atunci când sunt ucişi jurnaliştii critici, moare şi adevărul. Nu progresăm deloc cu abordarea noastră a „schimbării prin comerţ”. Mai degrabă, trebuie să stabilim relaţia noastră cu Rusia pe o bază solidă de valori.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DNA WALLIS
Vicepreşedintă

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Dnă preşedintă, Grupul ECR recunoaşte faptul că Rusia este un partener economic vital şi o putere diplomatică globală, însă această poziţie aduce cu sine şi responsabilităţi. Prima responsabilitate de acest fel este respectarea integrităţii teritoriale a statelor vecine ca Ucraina şi Georgia şi abandonarea conceptului insultător de „vecinătate apropiată”.

Rusia trebuie, de asemenea, să întreprindă acţiuni concrete pentru apărarea drepturilor omului şi a statului de drept, ţinând cont de numărul crimelor nerezolvate comise asupra jurnaliştilor şi activiştilor pentru drepturile omului. Premiul Saharov acordat grupului Memorial, dedicat apărării drepturilor omului, arată seriozitatea cu care noi, în acest Parlament, tratăm acest subiect.

Totodată, Rusia trebuie să coopereze în vederea prevenirii proliferării nucleare, în special în privinţa Iranului, şi să nu vândă Iranului sistemul de rachete S300 pentru a-şi arăta astfel solidaritatea cu Occidentul împotriva acestui regim periculos.

Nostalgia în creştere faţă de Uniunea Sovietică şi Stalin este, de asemenea, foarte îngrijorătoare.

În cele din urmă, întrucât iarna se apropie, Rusiei nu i se mai poate permite încă odată să îşi folosească monopolul virtual al furnizării gazelor către Europa drept o armă diplomatică. Angajamentul UE privind diversificarea surselor şi a aprovizionării conform unei politici externe comune privind securitatea energetică constituie, cu siguranţă, un avantaj în cadrul negocierilor cu Rusia.

 
  
MPphoto
 

  Vladimír Remek, în numele Grupului GUE/NGL. (CS) Doamnelor şi domnilor, nu îmi pot imagina că reprezentanţii UE îndrumaţi de o rezoluţie elaborată de Parlamentul European vor reuşi să obţină un rezultat la Stockholm. Dacă delegaţia rusă are o recomandare similară, reuniunea la nivel înalt este sortită eşecului. Dorim ca negocierile să sprijine cooperarea dintre UE şi Rusia? Desigur. Rusia este descrisă adesea în document drept un partener-cheie al UE. Cu toate acestea, aproape totul este exprimat mai degrabă în termeni de cereri şi condiţii, decât de propuneri. De exemplu, responsabilitatea pentru succesul conferinţei privind schimbările climatice de la Copenhaga este pusă pe seama Rusiei. Totuşi, Rusia a fost cea care a salvat protocolul de la Kyoto, în timp ce SUA au refuzat ratificarea. Totodată, propunerile nerealiste adoptate în legătură cu Rusia includ şi misiunea clarificării libertăţii presei. În mod evident, situaţia nu este ideală. În acelaşi timp, doamnelor şi domnilor, în cazul Italiei, am hotărât în sesiunea plenară anterioară că aceasta constituie o problemă internă. Întâmplător, Italia este un stat membru al Uniunii Europene. Prin urmare, ce sperăm să obţinem în Rusia? Dacă se presupune că Rusia este un partener important, să negociem cu ea pornind de la această premisă.

 
  
MPphoto
 

  Fiorello Provera, în numele Grupului EFD.(IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, mă voi abţine de la votarea acestei moţiuni de rezoluţie pentru că o găsesc oarecum contradictorie. În fapt, se recunoaşte în textul rezoluţiei o îmbunătăţire substanţială a cooperării economice dintre Rusia şi Europa în ultimii 10 ani. Este recunoscut faptul că Rusia a consolidat relaţiile în domeniile privind energia, comerţul, liberalizarea vizelor, controlul imigraţiei ilegale, lupta împotriva terorismului, schimbările climatice şi politica externă, precum şi în probleme precum armamentul nuclear iranian şi procesul de conciliere din Caucaz şi Orientul Mijlociu.

În timp ce solicităm toate aceste lucruri, în aceeaşi rezoluţie criticăm foarte puternic situaţia internă a Rusiei. Există un sentiment general de aversiune şi neîncredere faţă de Rusia, care nu constituie o bază sănătoasă pentru cooperarea pe care o solicităm. Aceasta nu înseamnă că ar trebui să trecem cu vederea situaţia privind democraţia şi drepturile omului în această ţară, dar cred că sprijinul şi încrederea sunt mai necesare decât critica în acest moment, chiar pentru a îmbunătăţi situaţia drepturilor omului în Rusia.

 
  
MPphoto
 

  Zoltán Balczó (NI).(HU) Referitor la tema relaţiilor UE-Rusia, trebuie să menţionez şi şedinţa solemnă de astăzi.

S-au împlinit, într-adevăr, 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului care a pus capăt dictaturii comuniste sovietice. Poporul maghiar a fost printre cele mai mari victime ale acestei dictaturi. Trebuie să menţionez însă două aspecte suplimentare. În primul rând, continuarea status quo-ului a fost posibilă decenii la rând pentru că şi puterile occidentale au dorit să menţină această situaţie după cel de al doilea război mondial. În al doilea rând, Uniunea Sovietică nu s-a identificat nici măcar atunci cu poporul rus, care a suferit şi el din cauza dictaturii comuniste. Rusia este, în mod cert, partenerul nostru economic şi strategic deosebit de important.

Uniunea Europeană se pronunţă împotriva încălcării drepturilor omului. Este o abordare foarte corectă. Cu toate acestea, deţine oare dreptul moral de a o face după ce a obţinut semnătura lui Václav Klaus pe Tratatul de la Lisabona prin permiterea aplicării în continuare a decretelor Beneš, prin urmare, acceptând drept consecinţă a acestora că anumite popoare au o vină colectivă?

La ultima şedinţă am discutat despre reuniunea la nivel înalt SUA-UE. Tendinţa generală a dezbaterii a fost următoarea: ce trebuie să facem pentru a fi acceptaţi ca partener deplin al Statelor Unite? Totuşi, atitudinea pe care o simt acum aici este: ce condiţii vom impune Rusiei pentru a o putea accepta ca partener de încredere? Cred trebuie să încercăm să stabilim o cooperare mult mai echilibrată cu aceşti doi parteneri, dacă îi considerăm astfel.

 
  
MPphoto
 

  Paweł Zalewski (PPE).(PL) Dnă preşedintă, viitoarea reuniune la nivel înalt UE-Rusia va confirma importanţa pe care o acordă Uniunea Europeană relaţiilor cu Rusia. În acest context, aş dori să atrag atenţia asupra a două probleme care sunt fundamentale din punctul de vedere al intereselor Rusiei şi ale Uniunii Europene. Aceste probleme influenţează şi definesc, de fapt, aceste relaţii.

Mă refer la problemele cooperării în domeniile energiei şi securităţii. Pentru ca Uniunea Europeană şi Rusia să aibă o relaţie de succes, iar acesta este desigur şi scopul nostru, trebuie să ne prezentăm punctul de vedere foarte clar. Partenerii noştri ruşi fac acest lucru cu succes, fără ambiguitate, pentru că ambiguitatea creează neînţelegeri. Este important ca Uniunea Europeană să îşi construiască punctul său de vedere exact în acest mod.

Acordul la care au ajuns cele mai mari grupuri politice din Parlamentul European cu privire la o moţiune de rezoluţie comună şi într-adevăr foarte bună este un pas pe care îl apreciez foarte mult. Cu toate acestea, cred că ar putea fi şi mai bună dacă am introduce un al treilea amendament care să sublinieze importanţa cooperării dintre UE şi Rusia în domeniul energiei, dar care să arate şi bazele pe care ar trebui să se desfăşoare această cooperare. Aceasta înseamnă că, mai ales într-o perioadă de criză economică şi financiară, această cooperare ar trebui fundamentată pe menţinerea la minimum a costurilor financiare, dar şi că ar trebui specificate toate condiţiile referitoare la furnizarea de energie.

Ultimul aspect priveşte securitatea. Aş dori să spun câteva cuvinte despre propunerea grupului meu politic, Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) de a organiza o dezbatere pe tema exerciţiilor militare ruse-bieloruse care au afirmat nevoia de a respinge un atac potenţial din partea Europei de Vest, de pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene şi ale NATO. Am primit cu mare regret vestea că nu s-a găsit un loc pe ordinea de zi pentru această dezbatere şi că nu va face subiectul unei discuţii.

 
  
MPphoto
 

  Knut Fleckenstein (S&D).(DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, antevorbitorii mei au subliniat deja în mod clar multe puncte şi probleme, cum ar fi situaţia drepturilor omului. Este important să clarificăm aceste puncte, pentru că numai atunci vom putea avea o dezbatere deschisă şi sinceră. Dacă Rusia discută din nou în mod serios despre introducerea pedepsei capitale după modelul SUA, nu putem evita să ne exprimăm opinia noastră cu privire la acest subiect.

Doresc să fac două observaţii scurte. Prima se referă la aderarea Rusiei la OMC, iar rugămintea mea sinceră, adresată atât Consiliului cât şi Comisiei, este de a oferi cât mai mult sprijin posibil în acest sens. Desigur, Rusia trebuie să îşi joace rolul său, însă ambele părţi contăm pe realizarea acestui deziderat şi ar fi bine pentru noi toţi dacă evoluţiile în această privinţă vor avea o direcţie pozitivă. Faptul că Rusia doreşte să adere la OMC şi nu doar să realizeze o uniune vamală cu Belarus şi Kazahstan este un pas în direcţia bună.

Cea de-al doua observaţie este reprezentată de rugămintea sinceră de a nu pierde din vedere dezvoltarea cooperării noastre în domeniile ştiinţei şi cercetării, precum şi în aria societăţii civile. Avem nevoie de un nou impuls pentru schimburi culturale şi între tineri nu doar într-o singură direcţie, după cum a afirmat dl Gahler, ci în ambele direcţii. Fiecare tânăr care va lua parte la acest demers va ajunge la o înţelegere mai bună a celuilalt şi va deveni mesagerul unui dezvoltări mai favorabile a relaţiilor noastre. Sper că vom discuta mai mult despre aceste interese comune şi că aceste aspecte vor dobândi, de asemenea, o importanţă mai mare.

 
  
MPphoto
 

  Heidi Hautala (Verts/ALE).(FI) Dnă preşedintă, aş dori să menţionez pe scurt trei probleme. Rusia ar face bine să înţeleagă că trebuie să se supună principiilor statului de drept. Este foarte dificil să ne imaginăm cum ar putea Rusia să se dezvolte ca economie sau ca societate înainte de a avea o justiţie independentă. Este imposibil să ne imaginăm că firmele străine ar putea avea siguranţa de a investi în această ţară dacă nu există o justiţie independentă.

În al doilea rând, aş dori să subliniez importanţa de a convinge Rusia să adere la normele internaţionale. În Consiliul European avem o problemă privind faptul că Rusia nu a ratificat încă Protocolul 14, care ar creşte rapid eficienţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Noi, cei din regiunea Mării Baltice, mai dorim ca Rusia să adere la Convenţia de la Espoo privind evaluarea impactului pe care îl au proiectele internaţionale asupra mediului.

În al treilea rând, drepturile omului sunt importante în sine. Am fost foarte încurajată de declaraţia dnei Malmström referitoare la intenţia actuală este de a pune în discuţie în cadrul reuniunii la nivel înalt probleme privind drepturile omului. Vă rog să duceţi mai departe rezultatele dialogului privind drepturile omului şi, mai mult, să o faceţi în mod public.

 
  
MPphoto
 

  Jacek Olgierd Kurski (ECR).(PL) Dnă preşedintă, reuniunea la nivel înalt UE-Rusia va avea loc peste o săptămână. Aş dori să vorbesc despre acest subiect într-o zi care are o importanţă deosebită pentru ţara mea, ziua în care Polonia şi-a redobândit independenţa. Independenţa, nu doar a Poloniei, ci şi a altor ţări din regiune, a fost întotdeauna ameninţată de imperialismul sovietic şi apoi de cel rusesc.

Astăzi dorim să ne simţim în sfârşit în siguranţă în structurile unei Europe a naţiunilor libere şi astfel, cu atât mai mult nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că Rusia încearcă să îşi reconstruiască imperiul şi că nu s-a împăcat niciodată cu pierderea acelui imperiu. Acesta este motivul pentru care Rusia a atacat Georgia. De aceea poartă ceea ce se numeşte, după toate evidenţele, politica de Anschluss faţă de Osetia de Sud şi Abhazia, de aceea ameninţă Ucraina, de aceea se opune amplasării scutului antirachetă în Polonia şi Republica Cehă şi de aceea îşi foloseşte resursele energetice sub forma unui şantaj. Iată de ce este un fapt atât simbolic cât şi sinistru acela că, exact înaintea reuniunii la nivel înalt UE-Rusia, ţara care deţine în prezent preşedinţia Uniunii Europene şi care va găzdui reuniunea – Suedia – şi-a retras interdicţia ecologică în ceea ce priveşte proiectul Nord Stream. Nord Stream nu are nicio semnificaţie economică, singurul său obiectiv fiind acela de a anula în practică principiul solidarităţii energetice care se dorea a fi unul dintre cele mai importante principii şi idealuri ale Tratatului de la Lisabona.

Conform unei expresii populare în ţara mea, aş dori să mă adresez vechilor ţări ale UE: nu mergeţi într-acolo! Nu faceţi înţelegeri cu Rusia care sunt motivate politic împotriva noilor state membre, pentru că aceasta ameninţă să distrugă ideea unei Europe comune.

 
  
MPphoto
 

  Anna Rosbach (EFD).(DA) Dnă preşedintă, în Rusia libertatea presei există doar cu numele, nu şi în practică. Jurnaliştii critici sunt intimidaţi, persecutaţi şi ucişi. Rusia se află pe poziţia 153 în clasamentul libertăţii presei în lume – cu alte cuvinte, libertatea presei în Rusia este acum mai redusă decât în Belarus, Sudan şi Zimbabwe. Ar trebui răsplătit acest lucru? Însă nu se opreşte aici. Avem problema furnizării gazelor către cetăţenii europeni. Şi în acest an ne confruntăm cu faptul că Rusia ameninţă cu întreruperea furnizării gazelor şi sunt indicii că, în viitor, va trebui să ne pregătim pentru această posibilitate în fiecare iarnă. Şi totuşi, este corect să răsplătim Rusia pentru acest lucru?

Aş dori să le sugerez Consiliului şi Comisiei că, în loc doar să le vorbească frumos ruşilor, ar putea fi mai adecvat să vorbească deschis şi să spună că acest fapt este pur şi simplu inacceptabil. Ce intenţionaţi de fapt să faceţi în privinţa evoluţiilor negative ale relaţiei dintre Rusia şi UE? Sau doriţi să lăsaţi pur şi simplu lucrurile să continue în acest fel? Vreţi, de fapt, să recompensaţi această evoluţie negativă?

 
  
MPphoto
 

  Nick Griffin (NI). – Dnă preşedintă, asistăm aici la o retorică infinită despre prietenie şi cooperare între toate statele de sub soare, cu excepţia Rusiei. China comite genocid în Tibet. Turcia neagă holocaustul său comis asupra armenilor. SUA distruge Irakul, iar acesta îi arată supunere. Cât despre Rusia, nu avem decât discursuri pompoase şi ipocrite. Această fobie faţă de Rusia ostilă alimentează în mod ruşinos tendinţa către un nou Război Rece a lobby-ului neoconservator american războinic.

Există, desigur, câteva diferenţe locale între Rusia şi vecinii săi, însă putem să nu fim de acord că reuniunea la nivel înalt de săptămâna viitoare ar trebui folosită pentru a încerca să construim punţi şi cooperare între jumătăţile de est şi de vest ale civilizaţiei noastre? Din motive istorice şi culturale, este o abordare mult mai practică şi sigură decât să încercăm să creăm unitate cu Turcia, vechiul şi eternul inamic al Europei.

 
  
MPphoto
 

  Francisco José Millán Mon (PPE).(ES) Dnă preşedintă, relaţiile cu Rusia sunt foarte importante: aceasta este un membru permanent al Consiliului de Securitate şi o putere militară; cooperarea sa este necesară pentru a putea aborda provocarea nucleară a Iranului, problema Orientului Mijlociu, dezarmarea, schimbările climatice etc.

Mai mult, Rusia este un stat vecin al Europei şi multe state membre ale UE au relaţii economice semnificative cu aceasta, precum şi o dependenţă energetică care atinge niveluri ridicate. Este o ţară cu care avem în fiecare an două reuniuni la nivel înalt ordinare (care oferă, desigur, o bună ocazie de evaluare a stadiului relaţiei).

Acum suntem în curs de negociere a unui nou acord de parteneriat care ar putea spori cooperarea în cele patru aşa-numite „spaţii comune”. În opinia mea, cel mai important dintre aceste spaţii este spaţiul economic şi energetic: avem nevoie de deschidere, de reguli clare, garanţii pentru investiţii, iar înainte de toate, Rusia are nevoie să adere la OMC.

Reuniunea la nivel înalt de săptămâna viitoare ar trebui să fie, aşadar, o ocazie pentru a clarifica intenţiile Rusiei cu privire la OMC şi pentru a garanta că nu ia iniţiative care sunt incompatibile cu aceasta. În plus, nu ar mai trebui permisă repetarea crizei furnizării gazelor din anii trecuţi, iar noul acord trebuie să includă principiile Cartei Europene a Energiei care, aşa cum s-a spus deja, este tratatul din care s-a retras, din păcate, Moscova.

Trebuie să continuăm să lucrăm şi în ceea ce priveşte celelalte trei spaţii. Am menţionat deja importanţa Rusiei ca actor global.

Doamnelor şi domnilor, putem face multe lucruri împreună cu Rusia dar, după cum s-a spus deja, există un aspect al relaţiei pe care nu ar trebui să îl uităm, întrucât Rusia este o ţară europeană şi un stat vecin. Este vorba despre necesitatea respectării de către Rusia a drepturilor omului şi obligaţiilor pe care i le impune în acest sens statutul său de membru al Consiliului Europei.

Unul din eşecurile cele mai evidente ale politicii externe a UE este lipsa unei politici comune cu privire la Rusia. Cu instrumentele Tratatului de la Lisabona, va fi mai simplu să se creeze această politică comună, însă mai este nevoie ca noi, în calitate de state membre, să avem voinţa sinceră de a crea o astfel de politică unită şi de a nu continua să acordăm prioritate canalelor bilaterale cu Moscova, acestea fiind, uneori, extrem de divergente unele faţă de celelalte.

 
  
MPphoto
 

  Kristian Vigenin (S&D).(BG) Dnă preşedintă, dnă Ferrero-Waldner, dnă Malmström, nu îmi pot începe discursul fără a menţiona că astăzi am aniversat în acest Parlament 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului.

A părut cumva că s-a acordat o importanţă specială realizărilor acestor ani, faptului că Europa a devenit unită, datorită schimbărilor de acum 20 de ani, şi că oarecum o singură ţară nu a avut nicio contribuţie, ţară care, dacă e să fim sinceri, ar fi putut opri aceste schimbări dacă ar vrut; cu alte cuvinte, Uniunea Sovietică.

Spun acest lucru deoarece, în opinia mea, aceste schimbări au devenit posibile chiar din cauză că Occidentul a iniţiat o politică de cooperare cu Uniunea Sovietică. Fără a face o paralelă între Uniunea Sovietică şi Rusia de astăzi, aş dori să spun că ceea ce am auzit din partea dnei Ferrero-Waldner şi a dnei Malmström este binevenit, deoarece continuă această politică a parteneriatului pragmatic cu Rusia, subliniind faptul că există probleme în care Uniunea Europeană nu poate reuşi fără implicarea Rusiei.

Aş dori să subliniez, desigur, că suntem în mod evident îngrijoraţi de situaţia drepturilor omului şi de alte probleme, cum ar fi faptul că, în conformitate cu evaluarea Amnesty International, situaţia evoluează în rău: alegerile locale au fost fraudate şi sunt probleme cu modul în care funcţionează organizaţiile civile. În orice caz, trebuie să fim uniţi în privinţa abordării noastre faţă de Rusia.

Aceasta este concluzia pe care trebuie să o tragem în raport cu ultimii ani. Aş mai dori să adaug că ceea ce lipseşte din rezoluţia pe care o propune Parlamentul nostru este Parteneriatul estic. Mi-aş dori să se acorde o atenţie deosebită problemei Parteneriatului estic la viitoarea reuniune la nivel înalt pentru că acesta este singurul mod în care putem garanta succesul acestei noi politici a noastre.

 
  
MPphoto
 

  Paweł Robert Kowal (ECR).(PL) Dnă preşedintă, Rusia merită să fie tratată cu seriozitate. Cred că dacă partenerii noştri de la Kremlin ar fi ascultat discursul dnei comisar, ar fi fost foarte surprinşi de evaluarea dumneaei privind relaţiile UE-Rusia.

Abordarea noastră la viitoarea reuniune la nivel înalt UE-Rusia este lipsită de curajul şi sinceritatea necesare unei abordări serioase a problemelor fundamentale care se interpun astăzi între UE şi Rusia. Dacă nu există sinceritate în interiorul UE, dacă la doar câteva zile după ratificarea finală a Tratatului de la Lisabona în Republica Cehă cuvintele despre solidaritatea energetică nu au niciun sens şi se fac noi paşi pentru construcţia gazoductului nordic; dacă în relaţiile noastre nu există o abordare serioasă a Cartei Energiei sau a Planului Sarkozy sau a recentelor manevre militare ruseşti de la graniţa estică a Poloniei, nu vom realiza nimic.

Aş ruga-o pe dna comisar să îmi spună un lucru şi vă rog să fiţi sinceră: pe care din elementele relaţiei UE-Rusia le consideraţi a fi succesul dumneavoastră personal? Unde avem ocazia unui succes în această zonă? Fără sinceritate, nu vom construi nimic.

 
  
MPphoto
 

  Andreas Mölzer (NI).(DE) Dnă preşedintă, dnă comisar, războiul din Georgia, disputa gazelor şi incapacitatea Uniunii Europene de a avea un acord privind o atitudine rezonabilă comună faţă de Rusia şi-au lăsat amprenta.

Totodată, Rusia este fără îndoială un partener strategic important pentru Europa, dar nu doar în privinţa furnizării energiei. Vom vedea în curând dacă noul memorandum de prevenire a crizelor energetice şi sistemul european de alertă timpurie valorează măcar cât hârtia pe care sunt scrise – cel puţin vom şti când va izbucni următoarea criză a gazelor. Problema este că dependenţa noastră de gazele ruseşti nu poate fi eliminată uşor şi nici măcar proiectul Nabucco nu va face o diferenţă prea mare în situaţia de faţă. Ar fi naiv să credem că Teheranul nu va fi capabil să pună presiune asupra Europei.

Cred că Uniunea Europeană trebuie să urmeze o politică raţională şi realistă faţă de Rusia. Trebuie să găsească echilibrul dintre interesele europene şi cele ruseşti şi, de asemenea, să manifeste respect faţă de sensibilităţile istorice ale Rusiei cu privire la probleme de natură geopolitică. Altfel, în curând va trebui să ne facem griji nu doar în legătură cu o eră glaciară bilaterală, ci şi cu cetăţenii Europei care vor îngheţa din cauza disputei gazelor.

 
  
MPphoto
 

  Vytautas Landsbergis (PPE).(LT) Susţin poziţia dlui Zalewski, mai exact amendamentul 1, pentru că atrage serios atenţia asupra a două probleme cruciale pentru Uniunea Europeană. În primul rând, nu aprobăm modul în care statul terţ ignoră cu aroganţă şi respinge UE ca partenerul său egal şi respectat în probleme de securitate externă a energiei, importante pentru Uniunea Europeană. În al doilea rând, nu aprobăm linia antieuropeană de separare pe care, desigur, statul terţ o implementează prin proiectul gazoductului „Nord Stream”. Trebuie să ne opunem lobby-ului şi, în acelaşi timp, divizării corupte a Europei şi nu trebuie să tolerăm aroganţa Rusiei faţă de noi, referindu-mă aici la Parlamentul European. Nu putem permite companiei Gazprom – principalul acţionar al „Nord Stream” – să ignore complet rezoluţia Parlamentului nostru privind ameninţările pe care le constituie gazoductul la adresa mediului înconjurător.

Problema nu este doar starea ecologică tragică a Mării Baltice, ci şi condiţia morală a instituţiei noastre. Când am votat aici anul trecut, am solicitat să se efectueze o evaluare a impactului asupra mediului înconjurător, una care să fie independentă şi care să nu fie cumpărată în avans, iar ţărilor riverane la Marea Baltică să li se acorde garanţii în eventualitatea unui dezastru. Gazprom nici măcar nu s-a deranjat să răspundă Europei. Este ca şi cum ai scuipa în faţa Parlamentului, iar noi nu îi putem răspunde spunând „Da, domnule, ne face o deosebită plăcere”. Trebuie să ne comportăm cu demnitate şi onoare, fără a manipula sau bloca dezbaterile speciale iniţiate în prezent de deputaţi europeni privind problemele vieţii din Marea Baltică. Dacă, loviţi de frică, suntem de acord cu asasinarea Mării Baltice şi cu o nouă graniţă maritimă Moscova-Berlin, cu nave ruseşti care protejează gazoductul, ne vom îngropa propriul viitor liber. Într-adevăr, în timp ce vorbim despre energie, ne vindem viitorul.

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda (S&D).(DE) Dnă preşedintă, trebuie bineînţeles să tratăm Rusia cu seriozitate, după cum a spus dl Kowal, mai ales după semnarea Tratatului de la Lisabona în legătură cu care este interesant că preşedintele care a refuzat îndelung să semneze tratatul, Václav Klaus, a avut o atitudine deosebit de lipsită de critică faţă de Rusia. Luarea Rusiei în serios înseamnă dezvoltarea unei relaţii rezonabile şi a unei relaţii economice pragmatice cu Rusia, dar nu înseamnă că nu ar trebui să fim critici în legătură cu evenimentele politice din Rusia, mai ales cu privire la problemele legate de drepturile omului.

Am aflat cu mare regret ce s-a întâmplat la ultimele alegeri, că în mod evident lucrurile nu au fost chiar aşa cum ar fi trebuit să fie. Suntem, desigur, deosebit de îngrijoraţi în privinţa atacurilor comise asupra apărătorilor drepturilor omului. Nu doresc să acuz guvernul rus de aceste atacuri. Ceea ce doresc şi ceea ce solicităm în această rezoluţie, care este una foarte echilibrată, este ca Rusia să ia în serios protecţia acestor apărători ai drepturilor omului. Acest lucru nu se întâmplă, cel puţin nu într-o măsură suficientă. În acest sens, ar trebui să ne concentrăm mai mult asupra preşedintelui Medvedev decât asupra prim-ministrului Putin. Diferenţele ar putea să nu fie foarte mari, dar dacă este cineva care a adoptat o atitudine rezonabil de modernă şi pozitivă, acela este, desigur, preşedintele Medvedev şi ar trebui să îl sprijinim şi să îi întărim poziţia în această chestiune.

Cu privire la problema energiei: şi aici trebuie să cultivăm o relaţie foarte calmă şi rezonabilă. Nu am nimic împotriva proiectelor Nord Stream sau South Stream, însă nu doresc să depindem de nimeni, de nicio ţară pentru aprovizionarea cu gaze. Prin urmare, susţin foarte mult gazoductul Nabucco. Multiplicitatea, diversificarea – acesta este factorul crucial în conectarea aprovizionării cu gaze, indiferent dacă se realizează printr-un gazoduct diferit, cum este Nabucco, sau prin porturile de GNL. Şi aceasta nu din cauză că ţara în discuţie este Rusia, ci pentru că Europa nu ar trebui să depindă de nimeni.

Dacă aducem acum Ucraina în discuţie, aş dori să văd că politicienii ucraineni îşi asumă deplina responsabilitate şi fac investiţiile care au fost agreate cu Europa. Ştiu că Rusia profită adeseori de situaţie, dar dacă Ucraina îşi va îndeplini promisiunile, atunci Rusia nu va mai putea profita de situaţie pentru că investiţiile în cauză vor fi fost realizate în Ucraina.

 
  
MPphoto
 

  Elena Băsescu (PPE). - Doresc să îi felicit pe autorii rezoluţiei pentru armonizarea punctelor de vedere ale grupurilor politice. Summitul de la Stockholm este o ocazie bună pentru a demonstra statelor noastre că putem să fim uniţi. Deşi vorbim 23 de limbi, ne putem exprima printr-o singură voce atunci când vine vorba de apărarea intereselor economice, politice şi energetice.

Uniunea Europeană trebuie să acorde o atenţie deosebită securităţii energetice, atât prin asigurarea livrării constante din Rusia, cât şi prin dezvoltarea unor proiecte alternative cum este Nabucco şi conducta petrolieră paneuropeană Constanţa - Trieste.

Pentru noi, românii, securitatea energetică înseamnă securitatea în zona Mării Negre. Politica energetică europeană poate fi afectată de conflictele îngheţate din această zonă.

Este necesară, totodată, schimbarea mentalităţii sferelor de influenţă cu cea a sferelor de încredere. Rusia trebuie să coopereze cu Uniunea Europeană în această zonă de maxim interes. De securitatea energetică depinde totodată evoluţia unor proiecte de vital interes pentru dezvoltarea Uniunii Europene

 
  
MPphoto
 

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D).(HU) Dnă preşedintă, avem mare nevoie să stabilim un parteneriat nou şi cooperare între UE şi Rusia. Totuşi, acest lucru este împiedicat astăzi de o dezbatere istorică între mai multe state membre ale UE şi Rusia. Relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Rusia nu pot fi ţinute pe loc de aceste dezbateri istorice.

Ne aflăm într-o dependenţă reciprocă în sectorul energetic, după cum a menţionat şi Hannes Swoboda. În sectorul energetic, încheierea unui acord între Uniunea Europeană şi Rusia ar fi un progres important după retragerea din Carta energiei. De asemenea, ar fi important şi pentru instituirea unei linii de comunicare directe în materie de energie, astfel încât statele membre ale UE din Europa Centrală să nu sufere consecinţele indirecte ale disputelor dintre Rusia şi Ucraina.

În final, suntem pe deplin îndreptăţiţi să condamnăm încălcarea statului de drept şi a drepturilor omului în Rusia. Totuşi, trebuie să ne îndreptăm atenţia şi asupra încălcării unor drepturi precum refuzul cetăţeniei pentru 400 000 de ruşi care trăiesc în Letonia, fapt care semnalează că Uniunea Europeană mai are încă multe de făcut în propria curte.

 
  
MPphoto
 

  Ivo Vajgl (ALDE).(SL) Susţin abordarea dnei Malmström şi dnei Ferrero-Waldner. Cu o astfel de agendă, cred că dialogul dintre Rusia şi Uniunea Europeană se va dovedi avantajos pentru ambele părţi.

Astăzi, aici a fost o zi solemnă pentru noi: am comemorat căderea Zidului Berlinului. Totuşi, ceea ce am omis să ne amintim este că, în acelaşi timp, un alt zid important s-a prăbuşit în Rusia şi că procesul de tranziţie, aflat încă în desfăşurare, a început. Astăzi, Rusia este o ţară mai bună decât era înainte de căderea Zidului Berlinului şi trebuie să ne amintim uneori acest lucru. Uneori ar trebui să acordăm Rusiei, partenerul nostru important, credit pentru aceasta şi să nu ne lăsăm purtaţi doar de emoţiile provocate de propria istorie.

Avem nevoie de Rusia ca partener global în politica mondială şi ca partener în relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Rusia. Totuşi, aceasta nu înseamnă, aşa cum au sugerat alţi deputaţi, că ne abandonăm valorile fundamentale. Nu am timp pentru astfel de discuţii.

 
  
MPphoto
 

  Marek Henryk Migalski (ECR).(PL) Dnă preşedintă, aş dori, înainte de toate, să mă adresez dnei Ferrero-Waldner. Poate că nu aţi fost prezentă în această după-amiază la discursul preşedintelui Havel. Ca şi dna Ojuland şi dl Schulz, aş dori să fac referire la declaraţia preşedintelui Havel privind obligaţia Uniunii Europene de a răspândi democraţia şi respectul pentru drepturile omului.

Şi dna Malmström s-a referit la aceasta, motiv pentru care îi mulţumesc. Aţi vorbit de parcă Uniunea Europeană s-ar pregăti de o reuniune la nivel înalt cu Elveţia. Aţi vorbit despre comerţ, despre afaceri, despre pachetul climatic, dar aţi uitat complet de problemele importante, ceea ce este probabil cel mai important pentru Uniunea Europeană. Dorinţa mea pentru dumneavoastră, pentru noi şi, mai presus de toate, pentru cetăţenii Federaţiei Ruse este ca UE să prezinte mai des poziţia exprimată astăzi de dna Malmström decât cea pe care aţi prezentat-o dumneavoastră.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dnă preşedintă, înainte de a critica Rusia pentru abuzurile privind drepturile omului, ar trebui să ne uităm la abuzuri similare chiar în interiorul Uniunii Europene: ţări în care partidele de opoziţie sunt atacate fizic, ca Ungaria, sau atacate de miliţia partidului de guvernământ, chiar şi în cazul Regatului Unit, sau ţări care închid oameni pentru proteste paşnice sau interzic partide politice, cum este cazul Belgiei.

Trebuie să întreţinem relaţiile cu Rusia pe baza intereselor propriilor noastre statelor membre şi nu pe fondul reacţiilor ipocrite.

 
  
MPphoto
 

  Cecilia Malmström, Preşedintă în exerciţiu a Consiliului.(SV) Dnă preşedintă, vă mulţumesc pentru dezbaterea foarte constructivă. Cred că cei mai mulţi dintre noi sunt de acord că Rusia este un partener strategic pentru UE şi că relaţiile noastre cu această ţară sunt importante. Trebuie să avem un parteneriat bazat pe respect reciproc, pe respect faţă de angajamentele noastre comune şi faţă de valorile pe care le susţine Uniunea Europeană când vine vorba de drepturile omului, democraţie şi statul de drept.

În această privinţă, trebuie să fim foarte clari şi cred că cei care m-au criticat, de exemplu dna Rosbach, probabil că nu au ascultat discursul meu introductiv, pentru că atunci am spus foarte clar că suntem îngrijoraţi cu privire la evenimentele privind drepturilor omului în Rusia. Rusia este un vecin important. Avem, desigur, multe probleme nerezolvate şi poate că niciunul dintre noi nu crede că vom rezolva toate aceste probleme la reuniunea la nivel înalt de la Stockholm. Totuşi, este o ocazie preţioasă de a ne întâlni şi de a discuta.

Avem probleme comune în care vom reuşi poate să ne apropiem mai mult de o soluţie. Este vorba despre Orientul Mijlociu şi a Afganistanul şi, desigur, în acest moment, reuniunea la nivel înalt privind schimbările climatice de la Copenhaga este foarte relevantă. Apoi, mai sunt criza financiară şi economică şi angajamentele noastre comune în această privinţă, precum şi relaţiile noastre privind energia, aderarea la OMC şi diverse probleme legate de politica externă şi de securitate. Trebuie să cooperăm în privinţa soluţionării conflictelor în spaţiul nostru comun. Este vorba de identificarea aspectelor specifice în care ambele părţi vor beneficia de pe urma cooperării. Trebuie să facem acest lucru într-o manieră corectă şi plină de respect, fără a ne abandona valorile.

Sper că reuniunea la nivel înalt va ajuta, de asemenea, la consolidarea parteneriatului nostru strategic şi va deschide calea cooperării constructive între noi. Acesta ar fi un lucru pozitiv. Am citit rezoluţia la care aţi făcut referire mulţi dintre dumneavoastră şi pe care înţeleg că o veţi vota mâine. Cred că este o rezoluţie extrem de bună şi mai cred, de asemenea, că este excelent faptul că există, în ansamblu, un nivel ridicat de consens în Comisie, precum şi în Consiliu şi în Parlamentul European cu privire la aceste probleme.

Aşa cum au afirmat mulţi dintre dumneavoastră, trebuie să vorbim cu o singură voce atunci când discutăm cu Rusia. Dacă există acord între noi şi dacă avem un dialog clar şi constructiv, atunci va fi bine pentru Rusia, va fi bine pentru UE şi va fi bine pentru multe aspecte pertinente aflate în arena europeană şi globală.

 
  
MPphoto
 

  Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei. – Dnă preşedintă, Rusia este pe de o parte un partener strategic, dar şi un vecin, iar ca vecin, este mai complicat. Cu toate acestea, mai ales într-o perioadă de nesiguranţă economică, cred că este cu atât mai important să garantăm că relaţia dintre Europa şi Rusia funcţionează cât mai eficient posibil pentru a oferi securitate, stabilitate şi prosperitate cetăţenilor noştri şi cetăţenilor Rusiei. Prin urmare, trebuie să ne intensificăm eforturile pentru a găsi o bază comună referitor la aspectele în care avem opinii diferite – de exemplu, în aspecte privind drepturile omului sau în cele privind vecinătatea comună – dar şi pentru a menţine deschisă posibilitatea dialogului şi a dezbaterii care să respecte atât diferenţele dintre noi, cât şi angajamentele noastre comune. Aceasta este linia generală, dacă pot spune aşa.

Acum permiteţi-mi să spun câteva lucruri punctuale. Aderarea Rusiei la OMC este şi rămâne un obiectiv-cheie pentru noi. Spunând aceasta, este timpul să rezolvăm câteva probleme care rămân nesoluţionate în această relaţie comercială. Unele dintre acestea, cum este cazul taxelor de survolare a spaţiului aerian transnistrean, sunt pe agenda noastră de mulţi ani. Au fost întotdeauna menţionate la numeroasele reuniuni la nivel înalt la care am luat parte. Altele, cum este decretul propus privind limitarea transportului rutier al containerelor, sunt mai recente, iar eu personal, alături de toate serviciile Comisiei – ridicăm aceste probleme ori de câte ori discutăm cu Rusia. într-adevăr, tocmai am avut un consiliu permanent pentru parteneriat dar putem, desigur, să o facem din nou.

Cel de al doilea punct pe care doresc să îl menţionez este energia. Uniunea Europeană şi Rusia sunt, după cum am spus, parteneri importanţi şi în domeniul energiei. Relaţia se caracterizează prin interdependenţă, care oferă ambelor părţi o motivaţie puternică pentru a ne poziţiona relaţiile privind energia pe o bază atât previzibilă, cât şi concretă. Asigurarea unei furnizări nestingherite şi neîntrerupte de energie către Uniunea Europeană, prevenind şi depăşind astfel situaţiile de urgenţă, este, prin urmare, de cea mai mare importanţă. Iată ceea ce dorim să realizăm, de exemplu, cu mecanismul de alertă timpurie la care lucrăm şi unde este important că lucrăm împreună cu Ministerul Energiei din Federaţia Rusă. Am discutat despre acest subiect şi eu sper că vom putea merge mai departe.

În privinţa Ucrainei şi mai ales a tranzitului gazelor, noi, cei din Comisie, am lucrat împreună cu autorităţile ucrainene, dar şi cu instituţiile financiare internaţionale, la un pachet de împrumut care ar viza atât dificultăţile de plată pentru depozitarea gazelor din Rusia, cât şi reforma şi modernizarea sectorului gazelor din Ucraina.

La sfârşitul lunii iulie a fost obţinut acord, pregătind astfel calea pentru asistenţa financiară din partea instituţiilor financiare internaţionale pe baza aplicării anumitor condiţii. Sperăm că va funcţiona cu adevărat şi mai trebuie să ne asigurăm că există o bază legală foarte clară şi transparentă pentru relaţia din domeniul energiei. Acesta este obiectivul nostru, în special în noul nostru acord.

În privinţa drepturilor omului, eu am vorbit despre drepturile omului. Noi am vorbit despre drepturile omului de fiecare dată când am participat la reuniunile la nivel înalt. Aş dori să spun câteva cuvinte despre pedeapsa capitală, pentru că este, desigur, inacceptabilă pentru noi, conform comunităţii noastre de valori. Într-adevăr, în acest moment, Curtea constituţională din Rusia dezbate acest subiect, dar ni s-a spus că sunt indicii că decizia Curţii va face referire la faptul că Rusia este obligată prin semnarea Protocolului 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi, prin urmare, cel mai probabil nu va aplica pedeapsa capitală. Să sperăm că acest lucru va fi adevărat.

După cum am menţionat mai înainte, Rusia însăşi, în calitate de membru al ONU, al OSCE şi al Consiliului Europei, şi-a asumat angajamente foarte importante privind drepturile omului. Ele sunt permanent discutate cu ocazia consultărilor UE-Rusia privind drepturile omului. Întrucât acestea tocmai au avut loc recent la Stockholm, pe 5 noiembrie, nu am mai intrat în detalii, însă toţi cei avizaţi ştiu despre ce este vorba.

Ultimul meu punct este într-adevăr unul pozitiv: cooperarea dintre tineri în ştiinţă şi tehnologie. Da, aşa cum a afirmat şi dl Fleckenstein, stimularea schimburilor şi a cooperării între tinerii din Uniunea Europeană şi din Rusia este o preocupare esenţială pentru noi şi, în acest scop, punem la dispoziţie programele noastre. Acestea s-au dovedit benefice chiar în cadrul Uniunii Europene, de exemplu TEMPUS şi Erasmus Mundus, iar aceasta este, de asemenea, o cale pe care ar trebui să o explorăm în continuare.

Şi în acest context, lansăm negocierile în vederea asocierii Rusiei la Programul-cadru al Comunităţii Europene pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică. De asemenea, acesta este un domeniu cu un potenţial economic enorm.

Cred în continuare că obiectivul relaţiei noastre este enorm. Sunt multe de discutat şi nu suntem întotdeauna de acord cu Rusia, însă putem dezbate oricând pe marginea oricărui subiect şi exact asta este ceea ce facem.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinta. – Am primit şase propuneri de rezoluţie(1) depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine, joi, 12 noiembrie 2009.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. – Europa intră în iarnă sub ameninţarea unei crize a gazelor similară cu cea de la începutul acestui an, când dependenţa de gazul rusesc a fost mai evidentă decât niciodată. Scenariul iernii trecute riscă să se repete şi anul acesta, după cum a atras atenţia prim-ministrul Putin recent, tot pe fondul unor neînţelegeri cu Ucraina. În aceste condiţii alternativa la gazul rusesc, proiectul Nabucco, devine o necesitate. Livrările de gaz către Europa nu pot depinde de conflictele ruso-ucrainene. Devine imperios ca toate structurile Uniunii să îşi facă din Nabucco o prioritate, aşa cum a decis, dealtfel, şi Consiliul European din martie. UE trebuie să vorbească pe o singură voce în ce priveşte proiectul Nabucco. Este în interesul Rusiei să aibă acces la gazul caspic, iar atitudinea determinată şi unitară a Europei ar aduce Rusia la aceeaşi masă. Nu avem de a face cu o competiţie a proiectelor, nu vorbim despre Northstream versus Southstream. Vorbim despre interesul comun de a asigura o sursă alternativă de gaz. Şi, nu în ultimul rând, instituţiile europene trebuie să facă un apel ferm la Rusia şi Ucraina pentru a nu lăsa ca orgolii dictate de interese geopolitice sau electorale să afecteze securitatea populaţiei şi economiile Uniunii

 
  
MPphoto
 
 

  András Gyürk (PPE) , în scris.(HU) Renegocierea Acordului de parteneriat şi cooperare UE-Rusia oferă o ocazie bună pentru ca ambele părţi să revizuiască elementele care definesc cel mai clar relaţiile lor. Ca urmare a evenimentelor din ultimii câţiva ani, nu este nicio coincidenţă că agenda pentru negocieri reflectă rolul crescut al schimburilor în domeniul energiei. Conform presei, nu putem fi siguri că în acest an vom scăpa de criza gazelor, care devine o regulă. Directiva UE privind aprovizionarea cu gaze, care nu a fost încă adoptată, nu va avea nicio valoare, din păcate, dacă statele membre ale UE se vor trezi din nou cu robinetele închise. Acesta este motivul pentru care UE trebuie să facă tot posibilul ca principiile de bază ale Cartei energiei, încă neratificată de Rusia, să devină parte integrantă a noului acord de cooperare. În prezent, atât problema tranzitului energiei, cât şi accesibilitatea pieţei sunt pline de contradicţii. Într-adevăr, cât timp Rusia, profitând de deschiderea pieţei, va continua să fie implicată ca investitor în majoritatea statelor membre ale UE, ea îşi va închide în mod constant propria piaţă pentru companiile occidentale. Carta energiei poate rezolva această contradicţie. Înregistrarea în scris a principiilor pieţei poate oferi o bază bună şi în cadrul negocierii viitoarelor contracte de aprovizionare cu gaze pe termen lung. Dacă nu vor reuşi să stabilească relaţii transparente, probabil că va continua şi în viitor să provoace statele membre ale UE unul împotriva celuilalt, atâta timp cât acestea vor continua să plătească tarife diferite pentru aprovizionarea cu gaze.

 
  
MPphoto
 
 

  Lena Kolarska-Bobińska (PPE), în scris. – Dnă preşedintă, în Rusia de astăzi asistăm la hărţuirea societăţii civile de către autorităţi. Organizaţii al căror singur rol este de a ajuta la protejarea libertăţilor civile de bază şi a drepturilor omului sunt evacuate prin avize de evacuare, refuzul permiselor administrative şi, în unele locuri din Rusia, prin omorârea membrilor acestora.

Chiar în această săptămână, am citit rapoarte care informau că centrul Pentru Drepturile Omului şi Grupul Helsinki de la Moscova, cea mai veche organizaţie de drepturile omului din Rusia, vor fi expulzate din sediile lor.

Întrucât noi, Parlamentul European, urmează să înmânăm Premiul Saharov din acest an Fundaţiei „Memorial”, inclusiv unuia dintre fondatorii Grupului Helsinki de la Moscova, dna Ludmila Mihailovna Alexeieva, trebuie să subliniem faptul că acest Parlament, această Uniune înseamnă mai mult decât afaceri şi cum putem obţine gaze la cel mai mic preţ posibil. Noi suntem o uniune de valori, incluzând libertăţile civile, democraţia, drepturile omului şi demnitatea umană. Săptămâna viitoare, la reuniunea la nivel înalt, liderii noştri europeni trebuie să discute despre mai mult decât gazoducte şi comerţ liber. Nu este momentul să lăsăm candela societăţii civile ruseşti să se stingă. Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 
 

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris. (PL) Este foarte important pentru noi să avem relaţii bune şi un parteneriat bun cu Rusia. Totodată, se fac eforturi pentru dezvoltarea Parteneriatului estic cu scopul de a însufleţi relaţiile UE cu Belarus, Ucraina, Moldova, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia. În pofida numeroaselor declaraţii făcute de Uniunea Europeană şi Polonia despre cooperarea cu Federaţia Rusă, preocuparea mea se datorează faptului că în septembrie, mii de soldaţi ruşi au luat parte la exerciţiile militare denumite „Vest 2009”, desfăşurate în Belarus. Obiectivul acestor exerciţii a fost cel de a reprima o revoltă fictivă a minorităţii etnice poloneze. Desfăşurarea exerciţiilor militare comune ruso-bieloruse pornind de la premisa că agresorul este unul din statele membre ale Uniunii Europene este extrem de supărătoare. Mai mult, mă surprinde că nu a existat nicio reacţie în acest sens din partea Comisiei Europene sau a Înaltului Reprezentant pentru politică externă şi de securitate comună. Sper că acest subiect va fi ridicat cu ocazia apropiatei reuniuni la nivel înalt Uniunea Europeană-Rusia, care va avea loc la Stockholm la 18 noiembrie.

 
  

(1) A se vedea procesul-verbal

Ultima actualizare: 15 aprilie 2010Notă juridică