Explicaţii orale privind votul

- Raport: Catherine Trautmann (A7-0070/2009)

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Fiind unul dintre raportorii alternativi pentru pachetul legislativ privind telecomunicaţiile, doresc să menţionez că, după acest vot favorabil, sunt încântată că acest amendament important adus normelor privind piaţa internă, în special în domeniul comunicaţiilor electronice, va genera un alt proces echitabil în ceea ce priveşte deconectările de la Internet. Sunt mulţumită că, în cele din urmă, Consiliul a aprobat propunerile noastre. Garanţiile noastre vor asigura că aceste deconectări de la Internet se vor aplica doar adevăraţilor infractori, precum teroriştii sau distribuitorii de materiale pornografice cu minori, şi nu utilizatorilor obişnuiţi.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dle preşedinte, sunt de părere că această legislaţie este necesară, deoarece ne îndreptăm către o piaţă unică a comunicaţiilor electronice. Deja, prin Tratatul de la Lisabona, s-a stabilit că aceasta este direcţia care trebuie urmată.

Cu toate acestea, sunt foarte preocupat de importanţa garantării drepturilor elementare ale utilizatorilor de Internet şi a accesului gratuit la acesta. O primă preocupare este legată de folosirea ilegală şi în scopuri necorespunzătoare a acestuia, şi, după cum ştim, una dintre principalele probleme cu care ne confruntăm în momentul de faţă este pirateria. Pirateria se extinde foarte rapid şi Internetul este unul din principalele domenii în care activează.

Sper ca pe viitor să facem investiţii pentru a garanta că cei care se dedică muncii de creaţie sunt remuneraţi corespunzător pentru aceasta, şi că pirateria nu le ameninţă sursele de venit, aşa cum se întâmplă adesea acum, pe Internet, unde fişierele sunt descărcate în mod ilegal. Acesta este pasul corect şi direcţia care trebuie urmată, deşi pe viitor ar trebui să acordăm atenţie specială drepturilor artiştilor creatori şi prevenirii pirateriei.

- Raport: Timothy Kirkhope (A7-0065/2009)

  Daniel Hannan (ECR). – Dle preşedinte, vedeţi cât de încet şi discret, de câţi paşi mărunţi a fost nevoie, cât de înşelător şi invidios a fost felul în care ne-am îndreptat spre crearea unei forţe de poliţie federale, paneuropene.

Atunci când a fost creat Europol, la începutul anilor `90, a fost prezentat ca o agenţie de colectare a informaţiilor - dacă vreţi, ca o sucursală regională a Interpolului. De atunci, încetul cu încetul, a căpătat puteri executive şi atribuţii poliţieneşti.

La început, s-a afirmat că acestea sunt strict limitate la activităţile de combatere a terorismului transfrontalier. Aşa a început şi FBI-ul şi apoi, treptat, puţin câte puţin, şi-a lărgit competenţele şi a acumulat mai multe atribuţii, devenind în cele din urmă o forţă de poliţie federală pancontinentală.

Printr-un proces similar trece în acest moment şi Europol, care şi-a extins treptat competenţele pentru a acoperi o gamă variată de infracţiuni care, prin natura lor, sunt naţionale - doar că există un aspect fascinant, şi anume că personalul său are, în continuare, imunitate diplomatică; cu alte cuvinte, acesta nu poate fi tras la răspundere pentru abuz de putere poliţienească.

Dar oare când am votat noi pentru acest lucru? Oare când am fost noi de acord cu crearea unui sistem paneuropean de justiţie penală, care să aibă propriul mandat de arestare, propria forţă de poliţie, propria magistratură şi propriul procuror public paneuropean?--

Cred că ar trebui să avem decenţa de a-i întreba şi pe oameni, pe alegătorii noştri, dacă sunt de acord.

- Raport: Vital Moreira (A7-0060/2009)

  Daniel Hannan (ECR). – Dle preşedinte, cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru republicile din Balcani şi din Caucaz este să le acceptăm necondiţionat într-o uniune vamală, să ne deschidem pieţele pentru produsele lor. Acestea sunt ţări ideal poziţionate pentru a se integra pe piaţă. Au o forţă de muncă bine pregătită şi sârguincioasă, însă costurile sunt destul de mici şi deci, pot avea exporturi competitive.

Însă, în loc să facem acest lucru, noi le blocăm produsele din mai multe domenii esenţiale, după care, pentru a ne linişti conştiinţa, le acordăm asistenţă financiară interguvernamentală. Făcând acest lucru, noi le transformăm în state dependente; le transformăm în satrapii. Nu doar ruşii se referă la aceste ţări cu termenul de "vecinătate apropiată". Se pare că acest concept se aplică şi la Bruxelles uneori.

Le târâm politicienii şi factorii de decizie într-un sistem de redistribuire masivă a bogăţiei, şi, prin urmare, îi europenizăm anticipat, pentru că învaţă ceea ce noi, cei din acest Parlament, ştim deja foarte bine, şi anume că, în prezent, principala funcţie a Uniunii Europene este aceea de a acţiona ca un dispozitiv important care colectează bani de la contribuabili şi îi dă celor care au norocul să lucreze în interiorul sistemului.

- Raport: Alexander Alvaro (A7-0052/2009)

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Doamnelor şi domnilor, cred cu tărie că avem nevoie de un sistem avansat de informaţii pentru administraţia civilă, care să facă legătura între autorităţile vamale şi cele poliţieneşti din statele membre. Le suntem datori cetăţenilor din Uniune să combatem în mod mai eficient importurile de produse contrafăcute şi periculoase care ajung pe piaţa noastră din ţări terţe. Spre deosebire de marea majoritate a deputaţilor, eu consider că propunerea Comisiei va asigura o protecţie sporită a datelor cu caracter personal şi, în acelaşi timp, va eficientiza lupta împotriva crimei organizate. Prin urmare, nu am votat pentru cele 90 de proiecte de amendamente ale comisiei sau pentru raport, în ansamblul său.

Desigur, fac apel la Comisie, pentru a negocia sisteme de avertizare rapidă, aşa cum este RAPEX China, şi cu alte state - cu India, Vietnam, Rusia sau Turcia - astfel încât produsele contrafăcute sau periculoase să poată fi confiscate înainte să ajungă în ţările europene. Atrag atenţia asupra faptului că, din 2006, este posibilă încheierea unor acorduri internaţionale cu state terţe privind cooperarea organismelor de supraveghere din domeniul protecţiei consumatorilor şi sunt foarte dezamăgită că, până în prezent, Comisia nu a folosit această opţiune.

Explicaţii scrise privind votul

- Raport: Catherine Trautmann (A7-0070/2009)

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Mă bucur că Parlamentul European a aprobat pachetul de reforme din domeniul telecomunicaţiilor, consolidând astfel drepturile consumatorilor şi contribuind la un acces mai larg la informaţii şi la libertatea de exprimare. Pentru a îndeplini obiectivele din Agenda de la Lisabona, trebuiesc stimulate investiţiile în noile reţele de mare viteză, pentru a sprijini inovarea serviciilor de Internet bazate pe conţinut şi pentru a spori competitivitatea UE la nivel internaţional. Este crucial să promovăm investiţiile durabile pentru dezvoltarea acestor reţele, deoarece, în felul acesta, asigurăm competitivitatea şi le oferim cumpărătorilor mai multe opţiuni. Pentru a garanta investiţiile în noile tehnologii în regiunile mai puţin dezvoltate, reglementările privind comunicaţiile electronice ar trebui coordonate cu alte politici, precum politica privind ajutorul de stat, politica de coeziune sau obiectivele unei politici industriale mai extinse.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Susţin pachetul de reforme din domeniul telecomunicaţiilor, deoarece consider că Internetul este un instrument esenţial pentru educaţie, pentru exercitarea libertăţii de exprimare şi accesul la informaţie. Această iniţiativă stabileşte clar ideea că accesul şi utilizarea Internetului sunt drepturi fundamentale ale cetăţenilor europeni. Doresc să îi mulţumesc dlui Bastos, singurul parlamentar portughez implicat în acest proces. Promovez libertatea pe Internet, însă aceasta nu înseamnă lipsa oricărei reglementări. La fel ca şi în lumea reală, în lumea virtuală a Internetului au loc o serie de activităţi ilicite şi ilegale, printre care se numără descărcarea de fişiere video sau cu muzică, incitarea la terorism sau pornografia infantilă. În ciuda opoziţiei exprimate de mai multe guverne naţionale, Parlamentul a garantat că toţi utilizatorii vor beneficia de drepturile şi garanţiile consacrate în Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Acest lucru înseamnă că orice îngrădire a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale utilizatorilor de Internet, cum ar fi întreruperea accesului, trebuie să respecte această Convenţie şi principiile generale de drept, şi, mai presus de toate, trebuie să fi fost autorizată printr-o hotărâre judecătorească, pentru a menţine garanţiile procedurale, prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la viaţă privată, fără a prejudicia mecanismele specifice folosite în cazurile considerate a fi urgente pentru securitatea statului.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Acordul anterior al unei instanţe: asta am dorit să obţinem. Prin acest compromis, am asigurat, cel puţin, cea mai bună protecţie juridică posibilă la acest nivel. Acum, mesajul UE este clar: accesul la Internet este un drept fundamental şi trebuiesc urmate proceduri clare şi obligatorii pentru a ne asigura că utilizatorii de Internet sunt condamnaţi pentru încălcarea dreptului de autor. Acum, judecătorii naţionali şi judecătorii Curţii Europene de Justiţie sunt cei care trebuie să vegheze la respectarea dreptului pe care îl au toţi utilizatorii de Internet, de a beneficia de o „procedură prealabilă, corectă şi imparţială”. Lipsa de claritate a multor prevederi va necesita o monitorizare atentă a procesului de transpunere şi aplicare a acestei importante legislaţii. Acum că Tratatul de la Lisabona a fost ratificat, Parlamentul European, în calitate de colegislator, va putea în continuare să protejeze neutralitatea Internetului. Votul de astăzi reprezintă doar o etapă dintr-un proces de durată. În continuare, va trebui să apărăm drepturile utilizatorilor de Internet şi, mai ales, să le definim mai bine. Va trebui să rezolvăm urgent şi problema crucială a dreptului de autor pe Internet.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului dnei Trautmann, deoarece consider că prezentul acord merge mult mai departe decât era posibil în fazele anterioare ale acestui proces, mai ales cu privire la drepturile consumatorilor. Consider că introducerea unor măsuri care protejează drepturile şi garantează libertatea de exprimare şi accesul la informaţie pentru utilizatorii de telefonie fixă sau mobilă sau de Internet este pur şi simplu esenţială. Piaţa internă de telecomunicaţii trebuie organizată prin încurajarea concurenţei între companii, consolidând, în acelaşi timp, autonomia organismelor naţionale de reglementare în raport cu guvernele lor respective. La fel de importantă a fost asigurarea unei gestionări moderne a spectrului de unde radio prin tehnici de divizare care facilitează furnizarea acestor servicii în zonele rurale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Salut compromisul la care au ajuns Parlamentul şi Consiliul privind introducerea, în directiva-cadru, a unor măsuri de protecţie adecvată pentru utilizatori în cazul restricţionării accesului la servicii şi aplicaţii realizate prin intermediul reţelelor de comunicaţie electronică.

Consider că statul de drept impune că accesul la informaţii şi utilizarea reţelelor de comunicare electronică pot fi condiţionate doar dacă acest lucru se face respectând îndeaproape principiul prezumpţiei de nevinovăţie, iar restricţionarea accesului trebuie să fie precedată de proceduri corecte şi imparţiale, care asigură dreptul de a fi audiat şi dreptul la o protecţie judiciară eficientă.

Mai mult chiar, consider că este foarte important să sprijinim mecanismele independente ale autorităţilor naţionale de reglementare, pentru ca acestea să poată reglementa piaţa în mod eficient, promovând concurenţa loială între operatori, precum şi mecanismele de cooperare dintre diversele organisme europene de reglementare, pentru a crea o piaţă mai transparentă şi mai competitivă, care va reprezenta o îmbunătăţire a serviciilor oferite clienţilor.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) La sfârşitul lunii octombrie, Consiliul a adoptat majoritatea textelor negociate cu Parlamentul din aşa-numitul pachet legislativ pentru telecomunicaţii, cu câteva excepţii, care au fost incluse în raportul Trautmann.

Asupra acestui text au continuat negocierile şi în cadrul Comitetului de conciliere, unde a fost acceptat textul pe care îl vom vota acum.

Este adevărat că textul aprobat conţine o serie de propuneri înaintate de grupul nostru, care se referă la apărarea drepturilor utilizatorilor. Şi totuşi, el nu merge suficient de departe, permiţând excepţii de la garanţiile procedurale pentru cazurile urgente, cu toate că acestea trebuie motivate şi conforme cu Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Totuşi, principala problemă a acestui text o reprezintă domeniul său de aplicare, deoarece acesta se referă doar la restricţiile care pot fi impuse de statele membre şi nu şi la cele impuse de companiile private.

Într-adevăr, se pare că Uniunea Europeană este mai interesată să creeze o piaţă internă a telecomunicaţiilor doar pentru a servi interesele grupurilor economice care domină acest sector, şi nu pentru a apăra drepturile şi libertăţile fundamentale ale utilizatorilor finali. Nu avem altă variantă decât să dezaprobăm această atitudine.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) M-am abţinut să votez asupra variantei finale a pachetului privind telecomunicaţiile, deoarece îl găsesc nesatisfăcător. Este, într-adevăr, mai bun decât nimic. Nu îi protejează pe utilizatorii de Internet de abuzurile legilor distrugătoare de libertăţi, precum prima versiune a legii Hadopi din Franţa, sau de mânia autorităţilor administrative, autorizate în mod corespunzător să desfăşoare aceste abuzuri. Cu toate acestea, le oferă utilizatorilor de Internet mijloace legale de a se proteja. Din păcate, este alarmant că s-a ajuns aici: că suntem nevoiţi să ne bazăm pe Uniunea Europeană, căreia nu-i pasă deloc de ce gândesc cetăţenii, şi care întreprinde cea mai mare parte a acţiunilor sale doar pentru a satisface interesele diverselor lobby-uri organizate, pentru a le oferi europenilor o minimă libertate de informare şi de exprimare.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Cu toate că sectorul telecomunicaţiilor trece printr-o perioadă de dezvoltare nemaiîntâlnită, a fost crucial să sprijin raportul colegei mele, dna Trautmann, deoarece consumatorii vor beneficia astfel de servicii mai bune, la preţuri competitive.

Salut faptul că acest text va spori dreptul utilizatorilor la servicii universale, prin contacte mai clare, un număr de urgenţă mai accesibil, o linie de urgenţă pentru copii dispăruţi, o mai mare atenţie acordată drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi garantarea transferabilităţii numerelor. De asemenea, se va putea realiza o mai bună protecţie a vieţii private, iar practicile ilegale de pe Internet vor putea fi combătute prin îmbunătăţirea securităţii şi integrităţii reţelelor de comunicare electronică.

În final, mă bucură faptul că am reuşit să obţinem o soluţie solidă din punct de vedere legal, oferindu-le cetăţenilor europeni măsuri de protecţie procedurale, precum respectarea principiului contradictorialităţii, prezumţia de nevinovăţie şi dreptul de a fi audiat, care obligă statele membre să se conformeze cu aceste măsuri de protecţie înainte de a întreprinde orice acţiune menită să restricţioneze accesul la Internet.

  Małgorzata Handzlik (PPE), în scris. – (PL) Adoptarea raportului Trautmann înseamnă că prevederile pachetului legislativ privind telecomunicaţiile vor intra în vigoare în curând. O veste bună pentru consumatori, ale căror drepturi sunt consolidate prin această legislaţie. Posibilitatea de a transfera numărul de telefon către o altă reţea într-o singură zi, creşterea transparenţei tarifelor şi întărirea protecţiei datelor cu caracter personal sunt doar câteva dintre rezultatele pozitive ale pachetului.

Mai mult, Parlamentul European a luat la cunoştinţă temerile cetăţenilor europeni referitoare la deconectarea utilizatorilor de Internet de la acesta. Parlamentul European a susţinut punctul de vedere conform căruia fiecare cetăţean are dreptul de a beneficia de acces la Internet. În acest context, deconectarea de la Internet va fi posibilă doar în anumite cazuri, cu respectarea principiului nevinovăţiei şi a dreptului la viaţă privată, şi după un proces echitabil şi imparţial. Cu siguranţă, această soluţie va fi pe placul susţinătorilor accesului liber la Internet.

  Jacky Hénin (GUE/NGL), în scris. – (FR) Trebuie să spun că această propunere de compromis dintre Consiliu şi Parlament nu le oferă utilizatorilor protecţia legală corespunzătoare.

Deşi textul susţine că statele membre nu pot impune restricţii utilizatorilor finali de Internet, el deschide calea către restricţionarea accesului la Internet pentru consumatori, impusă de furnizorii de servicii, fără nicio hotărâre judiciară anterioară.

Această situaţie subminează drepturile oamenilor.

Amendamentele grupului nostru, menite să susţină drepturile cetăţenilor, nu au fost adoptate.

În cele din urmă, pachetul se supune „legii” pieţei interne. Prin urmare, Curtea Europeană de Justiţie va fi cea care va decide în cazul „conflictelor de interese”. De aceea, mai mult ca sigur, libertatea de exprimare se va supune legii pieţei interne, după cum se poate vedea deja din prea multele exemple din ultima perioadă.

Datorită presiunii puternice exercitate de utilizatori şi cetăţeni, s-au câştigat măsuri de protecţie a utilizatorilor, însă, în opinia stângii, ele încă nu sunt cele adecvate. Nu putem accepta compromisuri necinstite atunci când este în joc libertatea de exprimare a cetăţenilor.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea pachetului legislativ de compromis privind telecomunicaţiile. Deşi pachetul nu este unul perfect, ca de altfel orice compromis, consider că este un pas în direcţia bună, care va duce la îmbunătăţirea drepturilor consumatorilor.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Votul afirmativ poate fi justificat doar prin simplul fapt că noua legislaţie europeană privind sectorul telecomunicaţiilor sprijină drepturile utilizatorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de Internet, sporind concurenţa.

Dintre aceste norme noi, cea mai pertinentă se referă la consolidarea drepturilor consumatorilor, garantarea accesului la Internet şi protecţia datelor cu caracter personal, având în vedere faptul că UE este din ce în ce mai mult o zonă a drepturilor şi libertăţilor.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat împotriva directivei-cadru privind serviciile şi reţelele de telecomunicaţii electronice, deoarece consider că este un atac la adresa libertăţii de exprimare şi a drepturilor civile ale cetăţenilor. Adoptând această directivă, Uniunea Europeană permite ca serviciile de Internet să fie întrerupte fără a mai fi nevoie de o hotărâre judecătorească. În calitate de susţinător al drepturilor civile, sunt obligat să mă opun deciziei. Aceasta le acordă companiilor private puterea de a impune restricţii la utilizarea Internetului, acesta fiind un alt exemplu de liberalizare a pieţei europene de telecomunicaţii.

De asemenea, faptul că organe nejudiciare ( a căror natură şi componenţă încă nu a fost menţionată) pot decide întreruperea serviciilor de Internet din cauza unor presupuse practici ilegale (care, de asemenea, nu au fost stabilite) reprezintă o încălcare a principiului conform căruia se consideră că cetăţenii sunt nevinovaţi până la demonstrarea contrariului şi le dă cale liberă operatorilor să restricţioneze drepturile utilizatorilor, să instaleze filtre de conţinut şi să accelereze accesul la anumite pagini în detrimentul altora, ceea ce ar însemna, de facto, sfârşitul neutralităţii Internetului.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestui pachet datorită utilităţii sale incontestabile. Cu toate acestea, apreciez că este neclar ce va însemna în practică o procedură corectă şi imparţială în privinţa posibilelor situaţii de restricţionare a accesului la internet. Consider că ar fi fost preferabilă obligativitatea unei decizii judecătoreşti prealabile.

  Teresa Riera Madurell (S&D), în scris. – (ES) Am votat în favoarea unui raport care reprezintă apogeul muncii depuse în jurul „pachetului legislativ privind telecomunicaţiile”, două directive şi un regulament care reprezintă un pas înainte fundamental pentru dezvoltarea societăţii informaţionale şi protejarea drepturilor utilizatorilor.

Această nouă legislaţie include, de asemenea, norme clare şi certitudinea juridică necesară încurajării de noi investiţii care, la rândul lor, vor permite furnizarea de noi servicii şi dezvoltarea de noi activităţi economice. Astfel, aceste prevederi vor avea un impact economic major. Textul care a fost în sfârşit adoptat asigură, de asemenea, o mai mare respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale consumatorilor privind accesul la Internet, conferind certitudine juridică amendamentului 138.

Compromisul la care s-a ajuns se referă la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în timp ce amendamentul 138 opta pentru Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Ultima variantă are un dezavantaj clar: Marea Britanie, Polonia şi, mai nou, Republica Cehă au introdus un protocol de derogare care nu permite Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi instanţelor naţionale respective să acţioneze în cazul unei încălcări, în timp ce toate celelalte state membre sunt semnatare ale Convenţiei şi nu există nicio interferenţă cu structurile juridice naţionale.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Forţele politice de centru-dreapta şi centru-stânga din Parlamentul European au votat în favoarea pachetului legislativ privind telecomunicaţiile şi Internetul pe baza criteriilor de concurenţă şi securitate, cu alte cuvinte, pentru a garanta profitul monopolurilor şi a restricţiona drepturile şi libertăţile lucrătorilor. Aceleaşi forţe politice, discutând cu avânt demagogic despre drepturile utilizatorilor şi accesul liber la Internet în raport cu aroganţa grupurilor care deţin monopolul în domeniu, au sprijinit propunerile reacţionare ale Comisiei, contribuind, astfel, la promovarea intereselor de capital.

Decizia Parlamentului European promovează restructurări capitaliste, care le vor permite companiilor să atingă dimensiuni gigantice şi să îşi dezvolte „economia ecologică” pentru a deţine supremaţia la nivel european şi mondial, amplificându-şi astfel profitul, în defavoarea lucrătorilor şi a celor care folosesc serviciile lor.

Monopolurile capătă drepturi legale de a monitoriza şi restricţiona accesul utilizatorilor la Internet. În acelaşi timp, profiturile lor sunt în siguranţă datorită armonizării spectrului de unde radio şi a „diferenţei de operare” dintre serviciile de Internet şi de telefonie fixă, şi infrastructura necesară. Am votat împotriva moţiunii privind o rezoluţie a Consiliului şi a Parlamentului European şi suntem în continuare alături de lucrătorii şi utilizatorii de sisteme de comunicare electronică, ce continuă să îşi ceară drepturile şi libertăţile, împotriva politicii reacţionare a UE şi a partidelor de capital.

- Raport: Bart Staes (A7-0063/2009)

  David Casa (PPE), în scris. – În cazul acesta, propunerea are ca obiectiv crearea unui cadru prielnic pentru armonizarea normelor în materie de colectare şi difuzare a statisticilor privind vânzarea şi utilizarea pesticidelor. S-au stabilit o serie de definiţii şi clarificări importante şi, prin urmare, am decis să votez în favoarea acestui raport.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Salut acordul la care s-a ajuns asupra proiectului comun, aprobat de Comitetul de conciliere, de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind statisticile referitoare la pesticide, care vor permite instaurarea unui cadru juridic şi definirea de norme armonizate pentru colectarea şi difuzarea statisticilor privind vânzarea şi utilizarea de pesticide, pentru a asigura utilizarea durabilă a acestora.

  Peter Jahr (PPE), în scris. – (DE) Salut faptul că regulamentul privind statisticile referitoare la produsele fitosanitare va încheia pachetul legislativ în domeniul politicii europene de protecţie a plantelor, care poate intra în vigoare ulterior. Pentru a reduce riscurile pe care utilizarea produselor fitosanitare le prezintă pentru oameni şi mediul înconjurător, avem nevoie de indicatori de risc armonizaţi, care să se bazeze pe date concrete şi fiabile furnizate de toate statele membre. Şi acum, tocmai acest lucru va fi posibil. Totuşi, colectarea acestor date nu trebuie să ducă la o mai mare birocraţie şi, astfel, să îngreuneze şi mai mult sarcina fermierilor şi a administraţiilor. Dacă este posibil, ar trebui să se folosească datele deja existente şi nu ar trebui să se adune din nou date. În cadrul monitorizării punerii în aplicare a regulamentului vom fi responsabili de asigurarea unui nivel minim al cheltuielilor birocratice. În altă ordine de idei, aş fi preferat ca termenul de „produse fitosanitare”, aşa cum a fost folosit la început în regulament, să fi fost păstrat. În limba germană, termenul de „pesticide” are conotaţii negative, folosindu-se, de obicei, pentru utilizarea necorespunzătoare a produselor fitosanitare. Din păcate, regulamentul va contribui şi mai mult la această interpretare greşită.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Salut călduros faptul că regulamentul privind statisticile referitoare la produsele fitosanitare va garanta acum existenţa unui cadru juridic comun pentru colectarea şi distribuirea de date privind comercializarea şi folosirea pesticidelor. Nu mai există niciun dubiu că reducerea la minimum a riscurilor pentru populaţie şi protecţia mediului sunt prioritare. Datorită indicatorilor de risc armonizaţi şi a datelor fiabile furnizate de toate statele membre, acest lucru va fi acum posibil. Acestea fiind spuse, aş dori să insist puternic asupra faptului că orice cheltuieli administrative suplimentare asociate colectării de date nu trebuie să fie suportate de agricultorii noştri. Dacă nu vom colecta din nou date care au fost deja adunate, ne vom putea folosi de sinergii care vor duce la reducerea birocraţiei şi a poverilor suplimentare.

  Miroslav Mikolášik (PPE), în scris. – (SK) Pesticidele, mai ales cele folosite în agricultură, au un impact semnificativ asupra sănătăţii populaţiei şi mediului, şi tocmai de aceea utilizarea lor ar trebui redusă şi mai mult. Experienţa îndelungată în domeniul colectării de date privind vânzarea şi utilizarea pesticidelor a evidenţiat necesitatea unor metode armonizate de colectare a datelor statistice, atât la nivel naţional, cât şi la nivelul Comunităţii. Conform principiului subsidiarităţii şi al proporţionalităţii, regulamentul creează un cadru comun pentru crearea sistematică a unor statistici comunitare privind vânzarea şi utilizarea de pesticide.

Prin urmare, consider că textul comun al regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului privind la statisticile referitoare la pesticide, care a fost aprobat de Comitetul de conciliere, este o măsură corespunzătoare care, la analiza finală, va contribui la folosirea durabilă a pesticidelor şi la o reducere considerabilă a riscurilor pentru sănătate şi mediu, precum şi la asigurarea unei protecţii adecvate a recoltelor.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Subliniez faptul că este necesar ca pesticidele să fie utilizate într-un mod mai viabil şi cu o reducere semnificativă globală a riscurilor şi o utilizare a pesticidelor care să fie compatibilă cu necesitatea protejării recoltelor. Dar utilizarea pesticidelor fără o monitorizare atentă atât a cantităţii, cât şi a calităţii acestora, nu se poate realiza decât dacă există o bază de date solidă. Existenţa unor statistici comunitare armonizate şi comparabile referitoare la vânzările de pesticide şi utilizarea acestora este importantă în elaborarea şi monitorizarea legislaţiei şi a politicilor comunitare, în contextul Strategiei tematice privind utilizarea durabilă a pesticidelor. Astfel de statistici sunt necesare pentru evaluarea politicilor Uniunii Europene din domeniul dezvoltării durabile şi pentru calcularea indicatorilor semnificativi privind riscurile la adresa sănătăţii şi a mediului legate de utilizarea pesticidelor. Iată de ce am votat acest raport.

  Oldřich Vlasák (ECR), în scris. – (CS) Am votat în favoarea proiectului de rezoluţie legislativă a Parlamentului European pentru un regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind statisticile referitoare la pesticide, aprobat de Comitetul de conciliere, deoarece sunt de părere că va aduce beneficii semnificative. Acesta armonizează şi, mai ales, simplifică legislaţia din domeniul statisticilor privind pesticidele. Armonizează studiile statistice, permiţând astfel o mai mare comparabilitate a datelor, oferind posibilitatea unei mai bune utilizări, la scară largă, a resurselor administrative ale datelor colectate, ceea ce va reduce costurile şi povara administrativă care le revine agricultorilor şi altor entităţi din sectorul agricol. Proiectul oferă şi o protecţie sporită pentru datele cu caracter confidenţial. Mai mult chiar, la analiza finală, această reglementare va duce la o mai mare conştientizarea a pesticidelor şi a impactului pe care acestea le au asupra sănătăţii, ceea ce, din punctul meu de vedere, este un aspect esenţial.

- Raport: Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (A7-0057/2009)

  Jean-Pierre Audy (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluţiei legislative de codificare a Regulamentului din 1995 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a normelor generale de acordare a ajutorului financiar comunitar în domeniul reţelelor transeuropene. Îmi pare rău că, în contextul dezvoltării şi complexităţii textelor, Comisia nu şi-a revizuit poziţia din 1 aprilie 1987, conform căreia propriului său personal a fost instruit ca toate documentele legislative să fie codificate după nu mai mult de 10 amendamente, subliniind că aceasta este o cerinţă minimă şi că departamentele ar trebui să se străduiască să codifice textele pentru care sunt responsabile, chiar şi la intervale mai scurte. În cazul de faţă, consolidăm regulamentele din 1999, două regulamente din 2004 şi unul din 2005. Consider că politica de consolidare a legislaţiei comunitare ar trebui să reprezinte una din priorităţile Comisiei Europene şi că situaţia actuală este una nesatisfăcătoare, mai ales pentru statele membre, cetăţeni şi, în sens larg, pentru toţi cei care folosesc dreptul: magistraţi, avocaţi, consilieri, autorităţi, ş.a.m.d.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea propunerii de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a normelor generale de acordare a ajutorului financiar comunitar în domeniul reţelelor transeuropene. Aceste reţele sunt foarte importante pentru dezvoltarea infrastructurii de transport din Europa. Noul regulament va stabili foarte clar condiţiile şi procedurile de acordare a ajutorului financiar comunitar, ceea ce va conferi o certitudine juridică, în special pentru statele şi regiunile care au în plan astfel de proiecte.

- Raport: Timothy Kirkhope (A7-0065/2009)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În calitate de membru al Parlamentului European care a acordat întotdeauna o atenţie sporită aspectelor ce ţin de prevenirea criminalităţii, siguranţă şi cooperare poliţienească, recunosc importanţa majoră pe care o are Europol în crearea unei zone europene sigure şi în prevenirea criminalităţii pe teritoriul european, precum şi nevoia ca acesta să fie consolidat, pe mai multe niveluri, inclusiv cele aflate în dezbatere aici.

Totuşi, principala problemă dezbătută astăzi aici este dacă Parlamentul, cu mai puţin de o săptămână înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ar trebui să renunţe la noile sale prerogative instituţionale din domeniul prevenirii criminalităţii şi cooperării poliţieneşti, eliminând astfel posibilitatea de a fi parte la procesul de luare a deciziilor pentru toate aceste aspecte, prin procedura de codecizie.

Nu cred că acesta este varianta corectă. Acest Parlament trebuie să îşi asume pe deplin noile prerogative în acest domeniu. De aceea, votez în favoarea raportului prin care i se cere Consiliului să îşi retragă propunerea.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Am votat împotriva respingerii acestei serii de rapoarte ale Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne, nu din cauza conţinutului acestor propuneri de reglementare, care se referă la Europol şi la alte activităţi ale poliţiei, ci de dragul formei. Într-adevăr, singurul motiv pentru care marea majoritate a Parlamentului doreşte să trimită raportatele înapoi la comisie este pentru a aştepta intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Odată cu acesta, aceste aspecte vor intra în procedura legislativă ordinară, ceea ce înseamnă egalitate între Parlament şi Consiliu în termeni legislativi, drept exclusiv de iniţiativă pentru Comisia Europeană şi, ceea ce este şi mai rău, jurisdicţie pentru Curtea Europeană de Justiţie.

Din punctul nostru de vedere, acest lucru este inacceptabil. În această lume fără frontiere pe care aţi creat-o şi de care infractorii, imigranţii ilegali şi traficanţii profită la maximum, cooperarea poliţienească este vitală. Cu toate acestea, este esenţial ca ea să rămână în continuare în domeniul cooperării interguvernamentale.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Reprezentând cel de-al treilea pilon, aceasta este o problemă extrem de pertinentă pentru securitatea zonei europene, aşa că sunt de acord că subiectul ar trebui evaluat în baza Tratatului de la Lisabona, având în vedere impactul pe care îl are asupra politicii de cooperare.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În principiu, este de dorit o cooperare strânsă între diversele autorităţi, pentru a combate criminalitatea. Totuşi, nu există nici un fel de reglementare privind protecţia datelor în cadrul accesului nerestricţionat preconizat pentru toate autorităţile şi nici măcar nu este foarte clar ce drepturi de investigare vor avea ofiţerii de protecţie a datelor. Există o serie de îngrijorări majore legate de protecţia datelor şi în cazul acordului SWIFT. Parlamentului European trebuie să i se acorde dreptul de a opri acest fiasco al drepturilor privind protecţia datelor, în numele cetăţenilor europeni. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

- Raport: Sophia in ’t Veld (A7-0064/2009)

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Susţin opinia raportorului şi sunt de acord că legislaţia privind EUROPOL ar trebui analizată de comun acord, împreună cu Parlamentul European şi Consiliul. O atenţie deosebită trebuie acordată datelor cu caracter personal. Într-adevăr, încă nu este suficient de clar dacă există măsuri de protecţie puternice pentru transferul de date cu caracter personal către terţi. Nu încalcă acest lucru dreptul cetăţenilor la viaţă privată şi pot oamenii avea încredere că datele lor sunt protejate? Acesta subiect ar trebui investigat în detaliu. Tocmai de aceea, Consiliul ar trebui să prezinte o nouă propunere odată ce Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În calitate de membru al Parlamentului European care a acordat întotdeauna o atenţie sporită aspectelor ce ţin de prevenirea criminalităţii, siguranţă şi cooperare poliţienească, recunosc importanţa majoră pe care o are Europol în crearea unei zone europene sigure şi în prevenirea criminalităţii pe teritoriul european, precum şi nevoia ca acesta să fie consolidat, pe mai multe niveluri, inclusiv cele aflate în dezbatere aici.

Totuşi, principala problemă dezbătută astăzi aici este dacă Parlamentul, cu mai puţin de o săptămână înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ar trebui să renunţe la noile sale prerogative instituţionale din domeniul prevenirii criminalităţii şi cooperării poliţieneşti, eliminând astfel posibilitatea de a fi parte la procesul de luare a deciziilor pentru toate aceste aspecte, prin procedura de codecizie.

Nu cred că acesta este varianta corectă. Acest Parlament trebuie să îşi asume pe deplin noile prerogative în acest domeniu. De aceea, votez în favoarea raportului prin care i se cere Consiliului să îşi retragă propunerea.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Fără a neglija importanţa pe care o are Oficiului European de Poliţie (Europol) şi în ciuda sprijinului general de care ar trebui să se bucure, fiind cel de-al treilea pilon, aceasta este o problemă extrem de pertinentă pentru securitatea zonei europene.

Prin urmare, sunt de acord că subiectul ar trebui evaluat în baza Tratatului de la Lisabona, având în vedere impactul pe care îl are asupra politicii de cooperare.

- Raport: Jan Philipp Albrecht (A7-0069/2009)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În calitate de membru al Parlamentului European care a acordat întotdeauna o atenţie sporită aspectelor ce ţin de prevenirea criminalităţii, siguranţă şi cooperare poliţienească, recunosc importanţa majoră pe care o are Europol în crearea unei zone europene sigure şi în prevenirea criminalităţii pe teritoriul european, precum şi nevoia ca acesta să fie consolidat, pe mai multe niveluri, inclusiv cele aflate în dezbatere aici.

Totuşi, principala problemă dezbătută astăzi aici este dacă Parlamentul, cu mai puţin de o săptămână înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ar trebui să renunţe la noile sale prerogative instituţionale din domeniul prevenirii criminalităţii şi cooperării poliţieneşti, eliminând astfel posibilitatea de a fi parte la procesul de luare a deciziilor pentru toate aceste aspecte, prin procedura de codecizie.

Nu cred că acesta este varianta corectă. Acest Parlament trebuie să îşi asume pe deplin noile prerogative în acest domeniu. De aceea, votez în favoarea raportului prin care i se cere Consiliului să îşi retragă propunerea.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Raportul Albrecht aduce în dezbatere lista statelor terţe şi a organizaţiilor cu care Europol încheie acorduri. Pe lista statelor terţe este inclusă, de exemplu, şi Republica Moldova iar pe lista organizaţiilor cu care Europol încheie acorduri ar trebui inclus şi Centrul Regional pentru Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere, cu sediul la Bucureşti, care se află în tratative cu Europol în vederea încheierii unui acord de cooperare. S-a decis la nivelul Grupului politic PPE un vot negativ în această sesiune plenară pentru a putea relua dosarul după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Tocmai pentru că este un subiect atât de important, am decis să îl tratăm cu foarte mare atenţie şi îl vom dezbate începând cu anul viitor în codecizie cu Consiliul.

- Raport: Agustín Díaz de Mera García Consuegra (A7-0068/2009)

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) În cadrul Europol, ni s-au prezentat patru iniţiative care urmăresc introducerea de noi norme privind confidenţialitatea informaţiilor, aspecte de punere în aplicare referitoare la reglementarea relaţiilor Europol cu partenerii săi, inclusiv schimbul de date cu caracter personal şi de informaţii clasificate, stabilirea listei ţărilor terţe şi a organizaţiilor cu care Europol poate încheia acorduri şi normele de punere în aplicare privind fişierele de lucru pentru analiză.

Având în vedere faptul că Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare în doar câteva zile şi că prin acesta Parlamentului i se vor conferi noi prerogative în domeniul cooperării poliţieneşti, cei patru raportori au căutat să respingă propunerile pe temeiuri juridice. Prin urmare, le susţin poziţia, aceea de a nu face comentarii asupra conţinutului propunerilor, respingându-le şi cerând Comisiei şi Consiliului să facă o declaraţie în şedinţă plenară, prin care se angajează să prezinte o nouă decizie în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. În termeni practici, merită menţionat faptul că, din moment ce este vorba doar de consultarea Parlamentului, Consiliul va putea adopta o poziţie în legătură cu actualele stimulente până la sfârşitul anului, deoarece cele patru etape ale punerii în aplicare vor intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2010.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În calitate de membru al Parlamentului European care a acordat întotdeauna o atenţie sporită aspectelor ce ţin de prevenirea criminalităţii, siguranţă şi cooperare poliţienească, recunosc importanţa majoră pe care o are Europol în crearea unei zone europene sigure şi în prevenirea criminalităţii pe teritoriul european, precum şi nevoia ca acesta să fie consolidat, pe mai multe niveluri, inclusiv cele aflate în dezbatere aici.

Totuşi, principala problemă dezbătută astăzi aici este dacă Parlamentul, cu mai puţin de o săptămână înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ar trebui să renunţe la noile sale prerogative instituţionale din domeniul prevenirii criminalităţii şi cooperării poliţieneşti, eliminând astfel posibilitatea de a fi parte la procesul de luare a deciziilor pentru toate aceste aspecte, prin procedura de codecizie.

Nu cred că acesta este varianta corectă. Acest Parlament trebuie să îşi asume pe deplin noile prerogative în acest domeniu. De aceea, votez în favoarea raportului prin care i se cere Consiliului să îşi retragă propunerea.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Fără a neglija importanţa pe care o are Oficiului European de Poliţie (Europol) şi în ciuda sprijinului general de care ar trebui să se bucure, fiind cel de-al treilea pilon, aceasta este o problemă extrem de pertinentă pentru securitatea zonei europene.

De aceea, sunt de acord că subiectul ar trebui evaluat în baza Tratatului de la Lisabona, având în vedere impactul pe care îl are asupra politicii de cooperare. Prin urmare, consider că orice decizie în legătură cu această problemă delicată este prematură atâta timp cât tratatul încă nu a intrat în vigoare, deoarece se referă la siguranţa zonei europene.

- Raport: Sofia Alfano (A7-0072/2009)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Criminalitatea în Uniunea Europeană este în continuă creştere. Ne confruntăm cu înmulţirea reţelelor de crimă organizată şi cu o criminalitate informatică care se răspândeşte din ce în ce mai mult. Prin urmare, este necesară consolidarea şi întărirea politicii europene de prevenire a criminalităţii iar statele membre trebuie să coopereze mult mai bine şi strâns şi să aibă la bază o strategie puternică şi comună în acest domeniu. Progresul înregistrat de reţeaua de prevenire a criminalităţii în decursul ultimilor ani este unul limitat, iar potenţialul ei este, de asemenea, departe de a fi fost atins până în acest moment. Extinderea ariei de competenţe a reţelei, stabilirea unei structuri administrative clare, simple şi eficiente precum şi asigurarea implicării societăţii civile, a mediului universitar şi a ONG-urilor sunt premise care stau la baza funcţionării cu succes a unei asemenea reţele.

Parlamentul va dobândi un real statut de putere legislativă şi va putea, împreună cu Consiliu, să hotărască în conformitate cu procedura de codecizie măsuri pentru a încuraja şi sprijini acţiunea statelor membre în domeniul prevenirii criminalităţii. Susţin, de aceea, propunerea raportoarei de respingere a iniţiativei şi de a dezbate acest dosar important după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

  David Casa (PPE), în scris. – Raportul în cauză cere ca modificările la actualul sistem al reţelei europene de prevenire a criminalităţii să fie respinse. Cred, şi sunt de acord cu raportorul, că în anumite zone este nevoie de îmbunătăţiri, chiar şi în cele incluse în propuneri. Cu toate acestea, măsurile intermediare sunt adecvate pentru a genera modificări importante cât mai repede posibil. Din aceste motive am ales să votez împotriva raportului.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Reţeaua Europeană de prevenire a Criminalităţii a fost creată în 2001, însă până în prezent nu a avut rezultate foarte bune din cauza mai multor greşeli de organizare care au împiedicat-o să îşi atingă potenţialul deplin, trecând deja prin două revizuiri interne. Actuala iniţiativă încearcă să revoce decizia luată în 2001, propunând restructurarea reţelei, ceea ce mie mi se pare destul de limitat şi complet inadecvat pentru a soluţiona actualele probleme.

Prin urmare, trebuie să ne angajăm la o reformare a reţelei, care să fie mult mai serioasă şi mai ambiţioasă din punctul de vedere al organizării sale. De aceea, insistenţa cu care Preşedinţia suedeză cere Parlamentului să ia o decizie, înainte ca Tratatul de la Lisabona să intre în vigoare, mi se pare de neacceptat, nu doar pentru că este o iniţiativă slabă, ci şi pentru că cere Parlamentului să renunţe la prerogativele instituţionale în materie de prevenire a criminalităţii conferite prin Tratatul de la Lisabona, cu doar câteva zile înainte de intrarea acestuia în vigoare.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În calitate de membru al Parlamentului European care a acordat întotdeauna o atenţie sporită aspectelor ce ţin de prevenirea criminalităţii, siguranţă şi cooperare poliţienească, recunosc importanţa majoră pe care o are Europol în crearea unei zone europene sigure şi în prevenirea criminalităţii pe teritoriul european, precum şi nevoia ca acesta să fie consolidat, pe mai multe niveluri, inclusiv cele aflate în dezbatere aici.

Totuşi, principala problemă dezbătută astăzi aici este dacă Parlamentul, cu mai puţin de o săptămână înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ar trebui să renunţe la noile sale prerogative instituţionale din domeniul prevenirii criminalităţii şi cooperării poliţieneşti, eliminând astfel posibilitatea de a fi parte la procesul de luare a deciziilor pentru toate aceste aspecte, prin procedura de codecizie.

Nu cred că acesta este varianta corectă. Acest Parlament trebuie să îşi asume pe deplin noile prerogative în acest domeniu. De aceea, votez în favoarea raportului, şi cer Consiliului să nu adopte formal iniţiativa, înainte de iminenta intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Reţeaua Europeană de Prevenire a Criminalităţii (REPC) a fost creată în anul 2001, ca răspuns la nevoia de a crea măsuri şi a permite un schimb de activităţi de prevenire a criminalităţii, precum şi pentru a consolida reţeaua de autorităţi naţionale cu competenţe în prevenirea criminalităţii.

Şapte ani mai târziu, o evaluare externă a REPC a concluzionat că se pot aduce multe îmbunătăţiri în modul de funcţionare al instituţiei.

La nivelul UE este foarte important să se dezvolte mai multe aspecte în materie de prevenire a criminalităţii, la fel de important ca sprijinul acordat prevenirii şi combaterii criminalităţii locale sau naţionale.

Având în vedere faptul că aspectele prezentate în raport sunt foarte delicate, sunt de acord cu decizia de a cere o nouă propunere din partea Consiliului, în temeiul procedurii de codecizie, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona.

- Raport: Timothy Kirkhope (A7-0071/2009)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În calitate de membru al Parlamentului European care a acordat întotdeauna o atenţie sporită aspectelor ce ţin de prevenirea criminalităţii, siguranţă şi cooperare poliţienească, recunosc importanţa majoră pe care o are Europol în crearea unei zone europene sigure şi în prevenirea criminalităţii pe teritoriul european, precum şi nevoia ca acesta să fie consolidat, pe mai multe niveluri, inclusiv cele aflate în dezbatere aici.

Totuşi, principala problemă dezbătută astăzi aici este dacă Parlamentul, cu mai puţin de o săptămână înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ar trebui să renunţe la noile sale prerogative instituţionale din domeniul prevenirii criminalităţii şi cooperării poliţieneşti, eliminând astfel posibilitatea de a fi parte la procesul de luare a deciziilor pentru toate aceste aspecte, prin procedura de codecizie.

Nu cred că acesta este varianta corectă. Acest Parlament trebuie să îşi asume pe deplin noile prerogative în acest domeniu. De aceea, votez în favoarea raportului şi cer Spaniei şi Suediei să ȋşi retragă iniţiativa.

Pachetul Europol (Timothy Kirkhope (A7-0065/2009), Sophia in ’t Veld (A7-0064/2009), Jan Philipp Albrecht (A7-0069/2009), Agustín Díaz de Mera García Consuegra (A7-0068/2009), Sofia Alfano (A7-0072/2009), Timothy Kirkhope (A7-0071/2009))

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului ’t Veld, a rapoartelor Kirkhope, Albrecht şi Díaz de Mera García Consuegra privind pachetul de măsuri referitoare la Europol şi a raportului Alfano privind Reţeaua Europeană de Prevenire a Criminalităţii, care solicită respingerea propunerii Consiliului în acest domeniu. Scopul respingerii propunerii era protejarea prerogativelor Parlamentului European în domenii atât de delicate precum cooperarea judiciară şi poliţienească în materie penală. Parlamentului European i s-a solicitat să îşi dea verdictul, într-un interval de timp relativ scurt, asupra unor probleme care, până la urmă, sunt destul de delicate. Totuşi, nimic nu justifică această acţiune pripită, decât dacă, după 1 decembrie, procedurile desfăşurate în cadrul celui de-al treilea pilon vor fi eliminate şi vor face obiectul unei noi proceduri în temeiul „procedurii legislative” ordinare. Respingem aceste propuneri, pentru a trimite Consiliului mesajul clar că nu suntem mulţumiţi cu faptul că se pune presiune pe membrii PE şi cu dorinţa evidentă de a evita noile proceduri prin care Parlamentul European este inclus în dezbaterile legislative.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Conform recomandării făcute de Comisia pentru libertăţi civile, am votat împotriva proiectului de decizie. Acum, când este iminentă intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, deciziile din acest domeniu ar trebui luate prin noua procedură legislativă.

  Jörg Leichtfried (S&D), în scris. – (DE) Votez împotriva adoptării pachetului EUROPOL. Am votat în favoarea respingerii întregului pachet, deoarece mi se pare scandalos faptul că, atât Comisia, cât şi Consiliul, încearcă să forţeze aprobarea acestuia înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

- Raport: Vital Moreira (A7-0060/2009)

  David Casa (PPE), în scris. – Georgia a trecut printr-o criză incredibilă, mai ales după conflictul din 2008 cu Rusia. Datorită importanţei strategice pe care o are Georgia, printre altele, Comisia a propus acordarea de asistenţă macrofinanciară Georgiei. Deşi consider că Parlamentul necesită mai multe informaţii referitoare la acest subiect, am hotărât să susţin recomandarea raportorului şi, astfel, să votez în favoarea raportului.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am susţinut întotdeauna ideea că UE trebuie să acorde ajutor ţărilor care au nevoie de acesta, menţionând că acest ajutor de solidaritate ar trebui acordat pentru proiecte de interes real pentru locuitorii din ţările respective.

Şi totuşi se pare că „ajutorul” acordat de UE nu prea a avut nimic în comun cu solidaritatea. Interesele pentru sumele mari de bani, fie că sunt economice sau financiare, şi marile puteri au avut mereu întâietate în faţa intereselor de solidaritate.

Aceasta este şi situaţia ajutorului pentru Georgia, în legătură cu care tocmai am votat. Cea mai mare parte a asistenţei financiare este menită să finanţeze recomandările Fondului Monetar Internaţional şi politicile de ajustare structurală ale acestuia, cu alte cuvinte, insistenţa sa asupra aceloraşi politici neoliberale care au generat criza economică şi financiară în care se regăseşte ţara acum.

Aceleaşi motive stau la baza abţinerii noastre privind restul rapoartelor. În plus, nu există nicio garanţie că fondurile aprobate nu vor fi folosite pentru reînarmarea Georgiei, deşi poate în mod indirect, ca urmare a atacului întreprins de trupele georgiene împotriva populaţiei din Osetia de Sud şi Abhazia, care au dus la războiul cu Rusia.

Nu putem aproba o decizie care ar putea duce la militarizarea şi mai accentuată a relaţiilor dintre ţările din regiunea Caucazului, a cărei energie, bogăţie şi valoare geostrategică este foarte importantă pentru UE şi monopolurile sale.

  Jacek Olgierd Kurski (ECR), în scris. – (PL) În august 2008, Georgia a fost atacată în mod brutal de armatele Federaţiei ruse şi, pe lângă pagube însemnate şi pierderile de vieţi omeneşti, a înregistrat şi o puternică deteriorare a situaţiei sale economice. Uniunea Europeană nu poate rămâne pasivă la problemele economice ale Georgiei şi ar trebuie să fie gata să îi acorde asistenţă macrofinanciară specială, pentru a permite reclădirea ţării după invazia rusă de anul trecut. Asistenţa financiară de la Bruxelles va ajuta Georgia să combată şi efectele crizei financiare şi economice de pe plan mondial. Având în vedere toate aceste circumstanţe, precum şi importanţa strategică pe care o are Georgia pentru Uniunea Europeană în cadrul politicii europene de vecinătate şi pentru nou creatul Parteneriat estic, am aprobat rezoluţia privind o decizie a Consiliului de acordare de asistenţă macrofinanciară Georgiei.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Programul de asistenţă macrofinanciară este vital pentru îmbunătăţirea stabilităţii financiare a naţiunilor europene care abia au ieşit din conflicte armate, ale căror vicisitudini le-au lăsat în dificultăţi financiare, reflectate în deficite bugetare şi balanţa de plăţi.

Această asistenţă este crucială pentru procesul de reconstrucţie din aceste ţări, cu condiţia să se desfăşoare în mod paşnic, ceea ce este posibil doar prin intermediul asistenţei internaţionale. Asistenţa garantează şi că aceste zone instabile nu periclitează securitatea şi pacea în Europa, mai ales din cauza refugiaţilor şi a persoanelor strămutate ca urmare a acestor conflicte.

În felul acesta, UE trebuie să fie o zonă de solidaritate, combinând asistenţa acordată Georgiei cu aspectele corespunzătoare mai sus menţionate.

- Raport: Vital Moreira (A7-0059/2009)

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Programul de asistenţă macrofinanciară este de asemenea vital pentru îmbunătăţirea stabilităţii financiare a naţiunilor europene care au trecut prin recenta criză mondială şi au resimţit efectele acesteia asupra principalilor lor parteneri comerciali, mai ales Rusia în cazul Armeniei. Dezechilibrele financiare sunt cauzate de aspecte ce ţin de bugete şi de balanţa de plăţi.

Asistenţa este importantă dacă ne dorim ca Armenia să gestioneze criza cu mai multă consecvenţă şi să prevină instabilitatea socială care ar putea da naştere unui exod în masă al emigranţilor, ceea ce ar da naştere la probleme în Europa.

În felul acesta, UE trebuie să fie o zonă de solidaritate, combinând asistenţa acordată Armeniei cu aspectele corespunzătoare mai sus menţionate.

- Raport: Miloslav Ransdorf (A7-0061/2009)

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) În cazul special al Serbiei, programul de asistenţă macrofinanciară este vital pentru îmbunătăţirea stabilităţii financiare a ţării, deoarece, pe lângă criza mondială, Serbia a ieşit şi dintr-un conflict armat ale cărui efecte încă se resimt.

Această asistenţă este un instrument important pentru stabilitatea financiară a Serbiei şi pentru consolidarea unei stabilităţi în regiunea Balcanilor. Serbia şi economia acesteia joacă un rol esenţial în procesul de integrare regională, iar participarea sa la integrarea europeană este, de asemenea, esenţială.

În felul acesta, UE trebuie să fie o zonă de solidaritate, combinând asistenţa acordată Serbiei cu aspectele corespunzătoare mai sus menţionate.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Pentru anul următor, s-a planificat ca Serbia să primească asistenţă macrofinanciară în valoare de 200 de milioane de euro, sub formă de împrumut. Banii sunt meniţi să asigure stabilitatea economică a ţării, să îi finanţeze nevoile balanţei de plăţi externe şi să o ajute să facă faţă consecinţelor crizei economice şi financiare de la nivel global. Văd în asistenţa macrofinanciară acordată Serbiei, care va sprijini programul de stabilitate economică a ţării în contextul crizei actuale, ca un instrument important pentru promovarea stabilităţii în întreaga regiune balcanică. Serbia şi economia sa joacă un rol important în integrarea regională şi participarea Serbiei la integrarea europeană are, de asemenea, o importanţă majoră. Din aceste motive am votat în favoarea raportului dlui Ransdorf şi, deci, pentru acordarea de asistenţă macrofinanciară Serbiei.

- Raport: Iuliu Winkler (A7-0067/2009)

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Programul de asistenţă macrofinanciară este vital pentru îmbunătăţirea stabilităţii financiare a Bosniei şi Herţegovina şi pentru combaterea efectelor nefavorabile pe care criza mondială le-a avut asupra economiei ţării. Ajutorul se va reflecta în îmbunătăţirea situaţiei economice a ţării, în ceea ce priveşte deficitul bugetar şi balanţa de plăţi.

Bosnia este, şi ea, localizată într-o regiune delicată, iar stabilitatea sa economică şi financiară este foarte importantă, deoarece va contribui la consolidarea stabilităţii în regiunea balcanică.

Pentru aceasta, UE trebuie să fie o zonă a solidarităţii, combinând asistenţa acordată Bosniei cu aspectele relevante mai sus menţionate.

- Asistenţă macrofinanciară

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Nu acceptăm ca subvenţiile şi împrumuturile europene să se supună restricţiilor impuse de FMI. Vom vota împotriva AMF (asistenţei macro financiare) care este prezentată astăzi în faţa Parlamentului European. Vedeţi şi dvs. despre ce fel de condiţii este vorba: termene limită imposibile, lipsă de informaţii… Indiferent de unghiul din care analizăm situaţia, aveam de-a face cu o sfidare a cererilor democratice care ar trebui să caracterizeze Uniunea Europeană.

Cu toate acestea, sprijinim în continuare popoarele din Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Armenia şi Georgia. Nu ne dorim ca ele să sufere mai mult decât suferă deja din cauza sistemului neoliberal învechit şi periculos pe care FMI-ul încearcă să îl perpetueze.

- Raport: Udo Bullmann (A7-0055/2009)

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Consider că acest raport privind propunerea de directivă a Consiliului care îşi propune să modifice sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată este o modalitate de a obţine un sistem mai armonizat şi mai simplificat. De fapt, combinând anumite aspecte care ţin de regimul TVA aplicabil furnizării de gaze naturale, electricitate, energie termică sau răcire, cu normele privind TVA aplicată întreprinderilor comune înfiinţate în temeiul articolului 171 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, cu identificarea anumitor consecinţe ale extinderii UE şi cu condiţiile de exercitare a dreptului la deducerea TVA în amonte, ne vom îndrepta către o mai mare eficienţă a aplicării regimului de TVA.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Propunerea Consiliului doreşte să clarifice anumite aspecte ce ţin de importul şi de locul ocupat de impozitarea gazului natural şi a altor surse energetice, pentru a include amendamentele acceptate pentru aderarea Bulgariei şi României la UE în domeniul de aplicare a directivei şi pentru a clarifica şi sublinia legislaţia elementară rambursării, conform căreia acest drept poate fi exercitat doar dacă bunurile şi serviciile sunt folosite de o persoană impozabilă şi pentru nevoile activităţii sale comerciale.

Totuşi, textul adoptat astăzi nu corespunde anumitor elemente specifice ale pieţelor naţionale, cum ar fi utilizarea butanului şi propanului. În Portugalia, precum şi în alte state europene în care cetăţenii au venituri mici şi pentru care recenta includere în reţeaua europeană de gaze naturale este extrem de scumpă, folosirea butanului şi propanului în gospodării, precum şi în întreprinderi mici şi mijlocii este o realitate de netăgăduit.

Pe lângă aceasta, ca regulă, persoanele care se folosesc de acest tip de energie pierd cel mai mult, adică directiva privind TVA-ul discriminează mai degrabă acest grup decât pe cei cu venituri mai mari.

Mai mult decât atât, modificările aduse raportului par să restrângă domeniul de acţiune a statelor membre.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – M-am abţinut să votez asupra raportului Bullmann. Deşi consider că este de datoria Consiliului să asculte părerile acestui Parlament, singura instituţie a UE aleasă în mod direct, nu sunt de părere că sistemele de TVA ar trebui armonizate. Principiul subsidiarităţii dictează că impozitarea este o problemă care ar trebui lăsată la latitudinea naţiunilor din Europa.

- Raport: Anna Rosbach (A7-0051/2009)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind protecţia mediului marin al Atlanticului de nord-est, cu privire la captarea şi stocarea dioxidului de carbon în formaţiunile geologice deoarece consider că existenţa unui cadru de reglementare şi a unor linii directoare pentru captarea şi stocarea dioxidului de carbon în formaţiunile geologice va contribui la protejarea zonei maritime, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung, cu condiţia ca obiectivul să fie stocarea permanentă a dioxidului de carbon în aceste formaţiuni şi cu condiţia ca acest lucru să nu producă efecte negative semnificative pentru mediul marin, sănătatea umană şi alte utilizări legitime ale zonei maritime europene, în special cele din Portugalia, şi mai ales, din Azore.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului Rosbach referitor la propunerea de decizie a Consiliului privind aprobarea, în numele Comunităţii Europene, a modificărilor la anexa II şi la anexa III la Convenţia privind protecţia mediului marin al Atlanticului de nord-est (Convenţia OSPAR) cu privire la captarea şi stocarea dioxidului de carbon în formaţiunile geologice. Cu toate acestea, este important să ne asigurăm că tehnologia de captare şi stocare a dioxidului de carbon, care nu a fost testată foarte mult, este folosită în conformitate cu cele mai stricte standarde de siguranţă, aşa cum prevede directiva în cauză.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Stocarea geologică a dioxidului de carbon a fost identificată ca o posibilă soluţie pentru reducerea efectului de creştere a concentraţiei antropogene a acestui gaz în atmosferă. Cu toate acestea, soluţia dă naştere la mai multe întrebări legate de aplicabilitatea sa pe viitor, mai ales că dezvoltarea tehnologiei necesare este încă în fază incipientă, se aşteaptă ca ea să coste mult şi există şi o serie de riscuri ce îi sunt asociate. Merită să urmărim studiile realizate pe această temă, ţinând cont de faptul că unele dintre rezultatele obţinute până acum sunt pozitive.

Cu toate acestea, trebuie menţionat că monitorizarea studiilor realizate în acest domeniu sau posibila implementare a soluţiei pe viitor nu trebuie să compromită în niciun caz modificările necesare ale paradigmei energetice, care îşi propune reducerea semnificativă dependenţei actuale de combustibili fosili. Pe de altă parte, trebuie să analizăm atent atât consecinţele asupra mediului, cât şi siguranţa tehnologiilor folosite pentru stocare. Rezoluţia aprobată garantează că acest lucru se va realiza şi tocmai de aceea am votat în favoarea ei.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea raportului Rosbach. Captarea şi stocarea dioxidului de carbon pot contribui semnificativ la eforturile de soluţionare a încălzirii globale, iar ţara mea, Scoţia, va juca un rol important în dezvoltarea tehnologiei necesare. Prin acest amendament la Convenţia OSPAR, UE şi Scoţia pot prelua conducerea în acest domeniu.

- Raport: Geringer de Oedenberg (A7-0058/2009)

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Trebuie să recunosc că am învăţat lucruri noi din cele două rapoarte ale dnei Geringer de Oedenberg: am învăţat că acele ţări care au ales să nu participe la cooperarea judiciară în materie civilă şi-au pierdut, cu toate acestea, suveranitatea.

Într-adevăr, Danemarca, care a putut negocia o scutire, dar care, în acelaşi timp, în calitate de ţară suverană, a urmărit să încheie un trata cu Comunitatea pentru a participa la anumite aspecte ale acestei cooperări, este astăzi obligată să ceară permisiunea Comisiei pentru a încheia noi acorduri internaţionale de acest tip cu alte state! Cu alte cuvinte, şi-a pierdut dreptul de a lua decizii complet independente într-un anumit domeniu al relaţiilor sale externe.

Deşi din punct de vedere intelectual pot înţelege că această consecvenţa atât în interiorul, cât şi în exteriorul Comunităţii este necesară pentru această cooperare, îmi este totuşi greu să accept că doar Comisia este singura responsabilă de acest tip de acorduri internaţionale şi că ea controlează, chiar şi parţial, capacitatea unui stat membru de a încheia tratate, şi mai mult chiar, faptul că dreptul european primează în faţa celorlalte.

Am votat în favoarea acestor raportate doar pentru că nu există nici un motiv pentru care am împiedica Danemarca de la încheierea acestor acorduri pe care doreşte să le semneze, şi în contextul actual sunt foarte puţine posibilităţi de a proceda altfel.

- Raport: Carmen Fraga Estévez (A7-0046/2009)

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea raportului privind modificarea planului de redresare în cadrul Organizaţiei de Pescuit în Atlanticul de Nord. Organizaţiile internaţionale de pescuit sunt vitale pentru administrarea resurselor marine globale. Totuşi, găsesc regretabil faptul că UE este cea care negociază cu vecinii noştri din Atlanticul de Nord. Cu toate că Tratatul de la Lisabona a consfinţit acum acest principiu, eu cred în continuare că există motivaţie pentru ca administrarea pescuitului să se reîntoarcă la naţiunile care se ocupă cu pescuitul şi la regiunile maritime.

- Raport: Dieter-Lebrecht Koch (A7-0053/2009)

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Ultimii ani au fost martorii unor îmbunătăţiri în domeniul transportului feroviar de marfă şi al transportului pe distanţe lungi. Însă nu trebuie să uităm de călători. Normele referitoare la compensaţii oferite în cazul întârzierilor înregistrare de serviciile feroviare internaţionale nu sunt suficiente. Trebuie să ne asigurăm că, în această goană către globalizare, transportul regional nu va fi marginalizat complet, izolând regiuni întregi.

În acelaşi timp, trebuie să ne asigurăm că accentul iluzoriu pus pe privatizarea acestui sector nu va genera întârzieri masive de tipul celor din Marea Britanie şi nu va periclita siguranţa. Este important să depăşim obstacolele şi dificultăţile tehnice ale transportului feroviar transfrontalier, şi nu doar din motive de mediu. Tocmai de aceea am votat în favoarea acestui raport.

- Raport: Diana Wallis (A7-0062/2009

  Miroslav Mikolášik (PPE), în scris. – (SK)Salut decizia Comunităţii de a semna Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere, deoarece acest protocol aduce clarificări mult-aşteptate şi necesare referitoare la normele care determină legea aplicabilă, care au fost completate prin Convenţia de la Haga din 23 noiembrie privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei.

Armonizarea normelor furnizează o siguranţă juridică persoanelor îndreptăţite la aceste pensii, precum şi posibilitatea de a întreprinde acţiuni fără a mai trebui să se supună unor sisteme juridice diferite. Datorită acestor norme speciale, se va limita şi posibilitatea evitării obligaţiilor de întreţinere în cazul în care persoanele îndreptăţite nu reuşesc să obţină întreţinerea în temeiul legislaţiei din ţara de reşedinţă. Aplicarea unui drept stabilit prin acest protocol poate fi refuzată doar în acele cazuri în care consecinţele contravin în mod clar ordinii publice din ţara de care aparţine instanţa respectivă. De asemenea, doresc să îmi exprim profundul regret că Marea Britanie nu ia parte la decizia Consiliului privind protocolul care va fi semnat de Comunitate.

- Raport: Tadeusz Zwiefka (A7-0054/2009

  Sabine Lösing (GUE/NGL), în scris. – La 9 noiembrie 2009, raportul privind cererea de apărare a imunităţii şi privilegiilor lui Tobias Pflüger (A7-0054/2009) a fost votat şi adoptat de Comisia pentru afaceri juridice (JURI) din Parlamentul European.

Acest raport se bazează pe fapte incorecte.

Elementul central este faptul că raportul menţionează o hotărâre judecătorească din prima instanţă, care a fost abrogată. Hotărârea nu este valabilă deoarece tribunalul regional din Munchen http://dict.leo.org/ende?lp=ende&p=5tY9AA&search=dismiss"http://dict.leo.org/ende?lp=ende&p=5tY9AA&search=an"http://dict.leo.org/ende?lp=ende&p=5tY9AA&search=action" intentată împotriva lui Tobias Pflüger la 21 iulie 2009 în cea de-a doua instanţă şi cea finală. Nu a existat o condamnare. De aceea, nicio acuzaţie nu este valabilă.

Este inacceptabil din punct de vedere politic faptul că acest raport, care conţine fapte incorecte, a fost votat astăzi în sesiune plenară (24 noiembrie 2009).

Am încercat să scoatem de pe ordinea de zi acest raport incomplet, şi, prin urmare, incorect, însă, din păcate, nu am reuşit.

Aceste proceduri ale Parlamentului European lasă impresia că sprijină persecutarea unor persoane active pe scena politică, în cazul de faţă urmărirea penală a unui fost deputat în Parlamentul European de către Serviciul de procuratură II din Munchen.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – La 9 noiembrie 2009, raportul privind cererea de apărare a imunităţii şi privilegiilor lui Tobias Pflüger (A7-0054/2009) a fost votat şi adoptat de Comisia pentru afaceri juridice (JURI) din Parlamentul European.

Acest raport se bazează pe fapte incorecte.

Elementul central este faptul că raportul menţionează o hotărâre judecătorească din prima instanţă, care a fost abrogată. Hotărârea nu este valabilă deoarece tribunalul regional din Munchen a respins acţiunea intentată împotriva lui Tobias Pflüger la 21 iulie 2009 în cea de-a doua instanţă şi cea finală. Nu a existat o condamnare. De aceea, nicio acuzaţie nu este valabilă.

Este inacceptabil din punct de vedere politic faptul că acest raport, care conţine fapte incorecte, a fost votat astăzi în sesiune plenară (24 noiembrie 2009).

Am încercat să scoatem de pe ordinea de zi acest raport incomplet, şi, prin urmare, incorect, însă, din păcate, nu am reuşit.

Aceste proceduri ale Parlamentului European lasă impresia că sprijină persecutarea unor persoane active pe scena politică, în cazul de faţă urmărirea penală a unui fost deputat în Parlamentul European de către Serviciul de procuratură II din Munchen.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – La 9 noiembrie 2009, raportul privind cererea de apărare a imunităţii şi privilegiilor lui Tobias Pflüger (A7-0054/2009) a fost votat şi adoptat de Comisia pentru afaceri juridice (JURI) din Parlamentul European. Acest raport se bazează pe fapte incorecte. Elementul central este următorul: raportul menţionează o hotărârea judecătorească din prima instanţă, care, între timp, a fost abrogată. Hotărârea nu este valabilă deoarece tribunalul regional din Munchen a respins acţiunea intentată împotriva lui Tobias Pflüger la 21 iulie 2009 în cea de-a doua instanţă şi cea finală. Nu a existat o condamnare. De aceea, nicio acuzaţie nu este valabilă. Este inacceptabil din punct de vedere politic faptul că acest raport, care conţine fapte incorecte, a fost votat astăzi în sesiune plenară (24 noiembrie 2009). Am încercat să scoatem de pe ordinea de zi acest raport incomplet, şi, prin urmare, incorect, însă, din păcate, nu am reuşit. Aceste proceduri ale Parlamentului European lasă impresia că sprijină persecutarea unor persoane active pe scena politică, în cazul de faţă urmărirea penală a unui fost deputat în Parlamentul European, Tobias Pflüger, de către Serviciul de procuratură II din Munchen.

- Raport: József Szájer (A7-0036/2009

  Peter Skinner (S&D), în scris. – Consider că Parlamentul are un rol eficient doar dacă poate asigura aplicarea legislaţiei. În acest caz, aplicarea regulii privind „procedura de reglementare cu control” permite o analiză ex ante a propunerilor de legi. Acest raport nuanţează rolul Parlamentului, sporindu-ne abilitatea de control şi monitorizare a modului în care legislaţia este aplicată în statele membre.