Preşedinta. – Următorul aspect de pe ordinea de zi îl reprezintă declaraţiile Consiliului şi Comisiei privind o soluţie politică la pirateria în largul coastei Somaliei.
Carl Bildt, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – Doamnă preşedintă, sunt recunoscător că am această ocazie de a discuta pe scurt despre Somalia şi, în special, despre problema foarte gravă pe care o reprezintă pirateria în largul coastei Somaliei.
Nu voi reaminti întreg contextul: ţara se află într-o situaţie critică de peste 18 ani, situaţia umanitară este catastrofală şi există conflicte în întreaga ţară. Se întrevede un proces de schimbare cu ajutorul guvernului federal de tranziţie, dar acesta este mai mult decât fragil şi necesită eforturi susţinute din partea comunităţii internaţionale pentru a obţine reconciliere în ţară şi pentru a construi treptat un stat funcţional care poate clădi o oarecare stabilitate în această ţară extrem de dezbinată.
Într-adevăr, pirateria este o ameninţare foarte gravă. Abordarea acestei probleme necesită un angajament extins în cadrul ţării înseşi, care, aşa cum am indicat, este foarte dificil de obţinut, având în vedere situaţia actuală a securităţii în ţară. În consecinţă, după cum aţi observat, eforturile noastre actuale s-au axat pe asistenţa practică ce poate fi oferită în afara Somaliei în beneficiul ţării şi al oamenilor. Bineînţeles, discutăm, după cum poate vă daţi seama, despre măsuri suplimentare în această privinţă.
În ceea ce priveşte problema specifică a pirateriei, operaţiunea navală Atalanta continuă să funcţioneze cu succes în largul coastelor Somaliei. Toate transporturile din partea Programului alimentar mondial au fost furnizate în siguranţă către Somalia de la Mombasa către Mogadishu şi Berbera. Începând cu luna mai 2009, nu au mai avut loc atacuri reuşite în Golful Aden. Acesta este, cel puţin într-o anumită măsură, rezultatul angajamentului statelor membre ale UE şi al celorlalte ţări din comunitatea internaţională, care a contribuit la producerea unei generaţii la nivel înalt de active navale însemnate. Succesul operaţiunii în această privinţă limitată este, de asemenea, rezultatul cooperării strânse între comunitatea maritimă civilă şi sediul operaţional al UE din Northwood, Regatul Unit. Aceasta a permis dezvoltarea celor mai bune practici de gestionare care sunt, de asemenea, tot mai respectate de navigatori. În egală măsură, mecanismul de coordonare pentru protecţia navală a traficului comercial din Golful Aden a fost pus în aplicare în mod eficient.
Prin urmare, pe moment, se poate spune că pirateria din Golful Aden este ţinută sub control, însă aceasta continuă. Din acest motiv, Consiliul a hotărât să prelungească operaţiunea de combatere a pirateriei până în decembrie 2010. Aceasta înseamnă că trebuie să putem să ne continuăm eforturile actuale şi să menţinem nivelul corespunzător de resurse militare. În paralel, aşteptăm ca Rezoluţia de securitate AL 1846 a ONU să fie prelungită în zilele următoare.
În pofida a ceea ce am afirmat, nu trebuie să ne mulţumim cu această situaţie. Piraţii continuă să îşi extindă activităţile către est în Oceanul Indian şi, odată cu încheierea sezonului musonic, am fost recent martorii unui nou val de atacuri în nordul şi nord-vestul insulelor Seychelles, care se află la o distanţă destul de mare. În prezent, sunt reţinute 11 nave – toate în urma atacurilor din aşa-numitul Bazin somalez – cu un echipaj total de 250 de persoane.
Odată cu operaţiunea Atalanta, ne-am consolidat capacităţile în această zonă maritimă îndepărtată. Au fost trimise aeronave suplimentare de patrulare în Seychelles şi aş dori să anunţ că şi aeronavele maritime suedeze de patrulare se vor alătura forţelor din Seychelles. Acest lucru s-a dovedit a fi util. Pentru moment, au fost deja instituite sau sunt planificate măsuri suplimentare de protecţie la nivel naţional, iar Franţa şi, mai recent, Spania oferă un răspuns corespunzător şi eficient.
De asemenea, s-a instituit protecţia coridorului de tranzit, recunoscut la nivel internaţional, din Golful Aden. Aceasta este ruta recomandată prin Golf, şi toate navele beneficiază de protecţie navală, indiferent de pavilion. În prezent, în acest loc există unităţi navale din Uniunea Europeană, NATO şi forţele maritime de coaliţie conduse de SUA, cu o coordonare foarte bună a patrulelor şi cu cooperarea esenţială în domeniul informaţiilor secrete, necesară pentru o astfel de operaţiune.
În prezent, China este dispusă să se asocieze acestui mecanism de coordonare şi să participe la oferirea protecţiei. Aceasta înseamnă că mecanismele existente trebuie să evolueze şi trebuie extinse. La momentul potrivit, aceasta ar putea conduce la preluarea anumitor responsabilităţi de către China şi, probabil, alte puteri maritime. Alte state – Rusia, India şi Japonia – au desfăşurat, de asemenea, active navale, şi ar trebui să fie invitate să adere cât mai repede la acest mecanism. Desigur, coordonarea este cheia succesului.
Ştiu că Parlamentul este interesat de problema destul de dificilă a procesului piraţilor suspecţi care au fost arestaţi şi reţinuţi de unităţile Atalanta. În prezent, există 75 de suspecţi reţinuţi în închisorile din Kenya. Procedurile juridice au cuprins până la nouă procese diferite şi creează o povară suplimentară semnificativă asupra sistemului judiciar din Kenya. Desfăşurarea corespunzătoare a acestor procese este, fără îndoială, esenţială dacă dorim să menţinem atât efectul de descurajare oferit de Atalanta, cât şi credibilitatea generală a eforturilor noastre de combatere a pirateriei. Un acord recent cu insulele Seychelles, pe care cred că îl cunoaşteţi, privind transferul piraţilor suspecţi, reprezintă o contribuţie suplimentară importantă în această privinţă. Pirateria este o afacere foarte profitabilă şi este important ca, în fiecare privinţă, să ne direcţionăm diferitele activităţi către reducerea tuturor posibilităţilor ca piraţii să mai câştige bani din aceste operaţiuni cu adevărat condamnabile pe care le desfăşoară.
În cele din urmă, desigur, eforturile noastre din apele maritime nu pot înlocui măsurile care trebuie luate în Somalia sau privind Somalia, însă, aşa cum am indicat anterior, succesul lor imediat nu trebuie considerat indiscutabil. Va trebui să continuăm operaţiunea maritimă şi, pentru aceasta, va trebui mai întâi să fim pregătiţi să menţinem un angajament pe termen lung al activelor militare; în al doilea rând, trebuie să consolidăm coordonarea cooperării între toate puterile şi organismele internaţionale implicate în această operaţiune; în al treilea rând, trebuie, de asemenea, să contribuim la dezvoltarea capacităţilor maritime regionale, întrucât nu putem suporta singuri această povară. Organizaţiile maritime internaţionale, precum grupul de contact privind pirateria, vor juca un rol important în acest sens.
În cele din urmă, acesta este unul dintre domeniile în care am dovedit capacităţile PESA în ultimii ani. Acum câţiva ani, puţini dintre cei mai ambiţioşi de aici şi-ar fi imaginat că vom desfăşura active navale ale Uniunii Europene în Golful Aden sau în Oceanul Indian. Motivele umanitare imperative şi alte motive ne-au condus la ceea ce s-a dovedit până acum, în limitele posibilităţilor, a fi o operaţiune relativ reuşită, însă nu trebuie să ne facem iluzii. Rămân încă multe de făcut. Trebuie să susţinem operaţiunea, iar sprijinul Parlamentului este foarte important în această privinţă.
Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei. – Doamnă preşedintă, de data aceasta abordarea problemei Somaliei este mai extinsă, ea vizând, de asemenea, soluţionarea cauzelor de la baza acestei situaţii nefavorabile prin metode sustenabile. Comisia a susţinut întotdeauna că pirateria poate fi eradicată definitiv numai prin abordarea cauzelor care stau la baza acesteia, începând cu instabilitatea din Somalia, şi vizând, de asemenea, nevoile de dezvoltare ale ţării, care se manifestă prin cea mai extremă formă de sărăcie, inclusiv analfabetism în masă şi vulnerabilitate.
Prin urmare, este esenţială o abordare cuprinzătoare a provocărilor securităţii şi dezvoltării în Somalia, care au fost menţionate. Aceasta va necesita crearea unui stat funcţional, capabil să aplice legi şi să furnizeze cel puţin servicii de bază. Pe termen mediu şi lung, guvernanţa, inclusiv crearea de instituţii şi securitatea, educaţia şi dezvoltarea economică sunt condiţii necesare pentru eradicarea stimulentelor actuale care îi determină pe somalezi să devină piraţi.
În ceea ce priveşte securitatea, este necesară o soluţie rapidă. După cum ştiţi, Uniunea Africană joacă un rol esenţial, în special prin AMISOM, forţa Uniunii Africane care oferă securitate pentru guvernul federal de tranziţie din Mogadishu. Prin intermediul Instrumentului financiar pentru pace în Africa, Uniunea Europeană contribuie în mod esenţial la AMISOM, oferind fonduri pentru a sprijini forţele Uniunii Africane. Noul acord privind contribuţia în valoare de 60 de milioane EUR tocmai a fost finalizat. El face parte dintr-un angajament pe care Comisia Europeană şi l-a asumat cu ocazia conferinţei de la Bruxelles din aprilie 2009. Documentul privind o strategie comună 2008-2013 defineşte asistenţa oferită Somaliei de către Comisie şi, în termeni concreţi, programul de sprijin al CE pentru Somalia are un buget total de 215,4 milioane EUR din fonduri ale Fondului European de Dezvoltare (FED) pentru perioada 2008-2013.
Operaţiunea ATALANTA, prima operaţiune navală a UE, îşi va sărbători în curând aniversarea. Această operaţiune este un succes, descurajând pirateria şi intensificând conştientizarea de către comunitatea navală a măsurilor de autoprotecţie cele mai bune. Cu toate acestea, ştim că trebuie luate mai multe măsuri. În paralel cu operaţiunea ATALANTA, Comisia utilizează instrumentul stabilităţii, un instrument financiar, pentru a sprijini sistemul judiciar din Kenya – după cum a menţionat Preşedintele Consiliului – întrucât Kenya s-a angajat să urmărească în justiţie piraţii suspecţi transferaţi, reţinuţi prin intermediul operaţiunii, şi este necesar să nu existe impunitate. Sprijinirea sistemului judiciar din Kenya include îmbinarea măsurilor de construire a capacităţii pentru urmărirea în justiţie, poliţie, serviciile judiciare şi închisori. Programul este pus în aplicare prin intermediul UNODC, costând 1,75 milioane EUR.
Într-un context mai larg, dezvoltarea capacităţii maritime regionale este, de asemenea, un aspect important al asigurării securităţii în zonă. Comisia susţine punerea în aplicare a aşa-numitului Cod de conduită de la Djibouti al Organizaţiei maritime internaţionale, din nou prin intermediul instrumentului de stabilitate. Un program care vizează anumite rute maritime esenţiale, inclusiv Cornul Africii şi regiunea Golfului Aden, va ajuta la crearea unui centru regional de formare privind afacerile maritime în Djibouti. Acest centru se va axa pe construirea de capacităţi şi pe formarea personalului maritim administrativ, a oficialilor şi a gărzilor de coastă din regiune, inclusiv din Somalia, Puntland şi Somaliland, în măsura posibilului. În 2009, a fost, de asemenea, identificat pentru finanţare un centru regional de schimb de informaţii în Sana’a, Yemen. Prima etapă a acestui program a început deja, lansându-se studii tehnice de fezabilitate.
Permiteţi-mi să-mi îndrept acum atenţia spre un alt aspect important înainte de a încheia. Comisia elaborează o politică maritimă integrată – inclusiv o dimensiune externă – şi, de asemenea, o supraveghere maritimă integrată de-a lungul sectoarelor şi frontierelor pentru a genera o conştientizare situaţională maritimă a activităţilor pe mare, care au un impact, printre altele, asupra siguranţei şi securităţii maritime, dar şi asupra aplicării generale a legii.
Actuala Preşedinţie suedeză a iniţiat un efort semnificativ pentru a asigura coerenţa tuturor pilonilor politicii maritime a UE, asigurând legătura dintre acţiunile comunitare şi eforturile întreprinse în temeiul celui de-al doilea pilon, în special din partea Agenţiei Europene de Apărare. Considerăm că integrarea supravegherii maritime are un potenţial puternic de a oferi asistenţă operaţiunilor UE împotriva pirateriei, întrucât colectarea datelor privind supravegherea maritimă din diferite surse le permite autorităţilor maritime să ia decizii şi să reacţioneze în cunoştinţă de cauză.
Toate aceste activităţi diferite, care sunt, de asemenea, subliniate în rezoluţia PE din octombrie anul trecut, reprezintă contribuţia Comisiei la combaterea pirateriei.
Cristiana Muscardini, în numele Grupului PPE. – (IT) Doamnă preşedintă, domnule ministru, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, salutăm cu deosebită satisfacţie extinderea misiunii Atalanta.
De vreo 10 ani, m-am dedicat problemei Somaliei şi nu pot să neg că, în repetate rânduri, Europa nu a acţionat suficient de rapid.
Situaţia din Somalia devine pe zi ce trece mai dramatică din cauza consecinţelor terorismului internaţional şi din cauza problemei pirateriei şi a tragediei umane cu care se confruntă milioane de oameni, în special femei şi copii, care sunt supuşi violenţei, suferă în fiecare zi de foame şi, mult prea des, sunt obligaţi să fugă în deşert, încercând să caute refugiu pe coastele europene.
Alături de combaterea terorismului, trebuie, de asemenea, să punem în aplicare acţiuni care să aducă noi speranţe pentru economia din regiune, dar şi să instituie controlul european al situaţiei taberelor de refugiaţi din Libia. Am primit rapoarte privind situaţii foarte grave în aceste tabere: atât cazuri de violenţă, cât şi de încălcare a drepturilor omului, de multe ori împotriva femeilor somaleze.
Într-o cuvântare organizată de Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), reprezentantul permanent la ONU al guvernului de tranziţie somalez, Dr Yusuf Mohamed Ismail Bari-Bari, a subliniat că Somalia a fost sărăcită în continuare de pescuitul fraudulos pe coastele sale şi că numeroşi piraţi sunt, de asemenea, foşti pescari cărora nu li s-a făcut dreptate sau nu li s-a acordat atenţie.
Prin urmare, trebuie să facem eforturi serioase pentru combaterea terorismului, dar şi să încercăm să instaurăm justiţia, speranţa şi economia într-o ţară care a devenit martirul anilor de război.
Roberto Gualtieri, în numele Grupului S&D. – (IT) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, prin această dezbatere şi cu ajutorul rezoluţiei care va fi aprobată mâine de noi, cei din Grupul S&D din Parlamentul European, intenţionăm să ne exprimăm sprijinul puternic faţă de angajamentul Uniunii Europene de a combate pirateria. În acelaşi timp, intenţionăm să ne exprimăm preocuparea faţă de natura dramatică a situaţiei din Somalia, care întăreşte nevoia şi caracterul imperios al unei măsuri care să promoveze stabilitatea în ţară, pentru a aborda cauzele de la baza fenomenului pirateriei.
Misiunea Atalanta este o poveste de succes: a permis transportarea a 300 000 de tone de ajutor şi a îmbunătăţit siguranţa în Golful Aden pentru întregul trafic maritim, ceea ce demonstrează capacităţile şi valoarea adăugată operaţională şi politică a PESA.
În acelaşi timp, avem nevoie de un angajament european mai puternic, alături de Uniunea Africană, pentru a susţine procesul de la Djibouti şi, din acest motiv, deşi suntem conştienţi de dificultăţi şi riscuri, ne exprimăm sprijinul faţă de posibilitatea unei misiuni PESA în Somalia, pe care Consiliul a început să o examineze.
Prin urmare, sperăm ca, în contextul amendamentelor şi al dezbaterii, toate grupurile să contribuie la întărirea acestui mesaj, în loc să cadă în capcana utilizării unei situaţii dramatice precum cea din Somalia ca scuză pentru criticile politice în cadrul anumitor ţări care nu au nicio legătură cu această dezbatere şi cu activitatea Parlamentului.
Izaskun Bilbao Barandica, în numele Grupului ALDE. – (ES) Doamnă preşedintă, trebuie să sprijinim dezvoltarea socială şi democratică a Somaliei pentru a pune capăt pirateriei. În plus, solicităm ca navele europene care pescuiesc în sudul Oceanului Indian să fie protejate împotriva atacurilor piratereşti în cadrul operaţiunii Atalanta, în acelaşi mod ca navele comerciale. Solicităm furnizarea de escorte militare, deoarece aceasta este soluţia cea mai eficientă şi cea mai ieftină, precum şi cea recomandată de Organizaţia Maritimă Internaţională. În plus, dorim ca persoanele arestate şi acuzate de piraterie să fie judecate în ţările din zonă, în conformitate cu tratatul din martie 2008 cu Kenya şi Seychelles.
Aceasta se datorează faptului că navele de pescuit se confruntă cu riscul real şi crescut de a fi atacate şi prădate în zonă. Trebuie să reamintim că Parlamentul s-a exprimat împotriva acestei situaţii acum un an şi totuşi Comisia a recunoscut că nu s-a făcut nimic în această privinţă. Între timp, piraţii continuă să atace.
Victima cea mai recentă, Alakrana, a fost reţinută aproape 50 de zile. De asemenea, trebuie amintit că aceste nave pescuiesc în conformitate cu un acord european privind pescuitul. Ele îşi desfăşoară activitatea în mod legal în apele internaţionale şi sunt controlate de autorităţile competente.
De aceea, ar trebui să creştem nivelul de protecţie oferit navelor de acest tip.
Reinhard Bütikofer, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Doamnă preşedintă, domnule Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, domnule comisar, operaţiunea Atalanta reprezintă o contribuţie reuşită din partea UE la securitatea în Cornul Africii şi ar trebui continuată. Cu toate acestea, UE are, de asemenea, o responsabilitate comună mai largă. Aceasta implică să nu fie ignorate cazurile în care exporturile ilegale de deşeuri toxice sau pescuitul interzis dăunează intereselor Somaliei. Din acest motiv, trebuie să adoptăm o abordare consecventă a consecinţelor acestor probleme.
Rezoluţia pe care o vom vota mâine abordează în mod greşit problema în două privinţe, iar noi nu sprijinim aceste demersuri. Este greşit să dorim să schimbăm acum mandatul operaţiunii Atalanta, fie în ceea ce priveşte extinderea domeniului operaţiunilor, fie privind încercarea deputaţilor în Parlamentul European de a extinde mandatul pentru a include pescuitul. Dorim ca mandatul să rămână neschimbat.
În al doilea rând, este foarte îndoielnică lansarea unei misiuni de formare în cadrul Politicii Europene de Securitate şi Apărare (PESA), care nu a fost justificată în mod corespunzător şi care nu va aduce o contribuţie evidentă la construcţia statală în Somalia. Ar trebui să ne axăm asupra principiului precauţiei şi să nu ne grăbim.
Willy Meyer, în numele Grupului GUE/NGL. – (ES) Doamnă preşedintă, susţinem pe deplin prima parte a declaraţiei dnei FerreroWaldner. Aceasta este, într-adevăr, natura problemei şi însăşi rădăcina. Până nu abordăm rădăcina problemei, nu există şansa adoptării unei soluţii militare aeriene sau terestre. În ceea ce priveşte o soluţie maritimă, ofiţerul responsabil pentru operaţiunea Atalanta a declarat foarte clar ieri că nu este posibilă o soluţie maritimă la problema pirateriei. Aş dori să amintesc Parlamentului că Statele Unite au încercat să adopte o soluţie militară terestră şi au eşuat.
Prin urmare, ar fi o greşeală să oprim ajutorul pentru dezvoltare şi soluţiile privind guvernanţa ţării. Nu este posibilă nicio soluţie militară, dar nu este posibilă nici privatizarea funcţiilor forţelor armate, aşa cum a considerat potrivit guvernul spaniol. Nu este cazul să înlocuim armatele cu firme de securitate privată echipate cu armele războiului. Nu, aceasta nu este soluţia. Soluţia este, de fapt, eliminarea tuturor tipurilor de piraterie: să punem capăt pirateriei din Somalia şi pirateriei străine care face ravagii în apele teritoriale somaleze.
Niki Tzavela, în numele Grupului EFD. – (EL) Doamnă preşedintă, observatorii internaţionali au remarcat că soluţia la problema pirateriei constă în atingerea unui nivel de stabilitate politică în zonă. Ne dorim cu toţii acest lucru, în special noi, grecii, deoarece transporturile din Grecia sunt foarte afectate de pirateria din zonă.
Domnule comisar, ceea ce aţi spus a fost o surpriză plăcută pentru mine. Până acum, singurele informaţii pe care le-am avut, din mass-media internaţională şi din toate sursele, au vizat progresul operaţiunilor militare. M-aţi dezarmat pentru că am vrut să vă adresez următoarea întrebare: ce progrese au fost obţinute până în prezent de forţele politice din ţară, deoarece acum ne concentrăm asupra faptului că, pentru a soluţiona problema, avem nevoie de stabilitate politică în Somalia. Vă mulţumesc pentru informaţiile pe care ni le-aţi furnizat şi trebuie să afirm că ar fi util dacă atât Parlamentului European, cât şi mass-mediei preocupate de problema intervenţiei politice li s-ar oferi informaţii mai detaliate.
Luis de Grandes Pascual (PPE). – (ES) Doamnă preşedintă, domnule comisar, domnule Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, Spania tocmai s-a confruntat cu o situaţie neplăcută în care o navă, Alakrana, şi echipajul acesteia au fost supuse şantajului, umilirii şi a numeroase riscuri.
Guvernului spaniol i se solicită să dea socoteală în Spania, aşa cum se cuvine în situaţia de faţă. În acest Parlament, vom vorbi tot mai mult despre Europa. În consecinţă, trebuie să afirmăm că, la un an după ce am solicitat diplomaţie şi hotărâre, rezultatul este pozitiv.
Cu toate acestea, operaţiunea Atalanta este inadecvată. Trebuie extinsă şi trebuie să devină mai flexibilă. Trebuie să devină posibilă nu numai protejarea rutelor de-a lungul cărora circulă ajutorul umanitar, ci şi a navelor comunitare comerciale şi de pescuit. Acestea din urmă trebuie protejate şi de aceea, în rezoluţia care va fi adoptată mâine, vom solicita Parlamentului European şi instituţiilor să îşi ia anumite angajamente.
Urmărim să spunem „da” poziţiei ferme adoptate de statele care îşi protejează navele cu ajutorul forţelor armate pentru a opri şi, dacă este necesar, pentru a contracara la nivel juridic activităţile piraţilor. Trebuie să spunem „nu” recurgerii la firme private de securitate, activitate care, potrivit OMI, implică riscul unor violenţe care nu sunt necesare. Trebuie să spunem „nu” atitudinii pasive şi diletante a guvernelor care le uşurează viaţa piraţilor. Cu toate acestea, trebuie să spunem „da” diplomaţiei, ajutorării Somaliei, şi „nu” acuzărilor nefondate privind pretinsul pescuit ilegal.
Navele comunitare pescuiesc în conformitate cu acordurile noastre internaţionale. Ele desfăşoară activităţi legale şi trebuie protejate. Instituţiile comunitare au obligaţia de a face acest lucru.
Saïd El Khadraoui (S&D). – (NL) Situaţia complexă şi periculoasă din Somalia şi impactul acesteia asupra stabilităţii în regiune este o sursă de îngrijorare pentru noi toţi. În acelaşi timp, întreaga lume este martoră a problemelor cu care se confruntă această ţară ca urmare a pirateriei maritime şi a impactului acesteia asupra transportului naval în apele extinse din jurul Somaliei. Pentru a soluţiona această situaţie, avem nevoie, fără îndoială, de un demers integrat, aşa cum a afirmat anterior dna comisar Ferrero-Waldner.
Aş dori să profit de această ocazie pentru a ne exprima aprecierea faţă de activitatea excelentă desfăşurată până în prezent de misiunea Atalanta. Eforturile acesteia sunt foarte importante, întrucât accesibilitatea acestei zone este crucială pentru comerţul internaţional şi transportul de bunuri. Dorim ca atât marinarii de pe navele comerciale, cât şi pescarii care lucrează în regiune să poată să îşi desfăşoare activitatea în siguranţă. Considerăm că acest lucru este esenţial. Prin urmare, haideţi să susţinem în continuare activitatea acestei misiuni. Desigur, trebuie să avem, de asemenea, în vedere, alte măsuri pe care le putem lua şi, în acelaşi timp, aşa cum a afirmat, pe bună dreptate, dna comisar, să abordăm această problemă de la sursă, în mod eficient şi pe diferite fronturi.
Franziska Katharina Brantner (Verts/ALE). – (DE) Doamnă preşedintă, Somalia este o ţară care se află într-o stare constantă de urgenţă şi care nu a avut guvern de aproape 20 de ani. Noi, în cadrul UE, trebuie să contribuim la schimbarea acestei situaţii. De aceea, sprijinim activitatea Comisiei. Cu toate acestea, suntem foarte sceptici în ceea ce priveşte noua misiune a Politicii Europene de Securitate şi Apărare (PESA) şi planul de formare a 2 000 de soldaţi pentru guvernul de tranziţie din Somalia.
Care este adevăratul obiectiv al acestei misiuni? Care este conceptul politic global pentru Somalia? Ce valoare adăugată aduc proiectele actuale de formare americane şi franceze? Nu înţelegem cum poate contribui această misiune la construcţia statală. Ce legitimitate are guvernul de tranziţie? De ce îl susţinem? De ce considerăm că soldaţii îl vor ajuta? Cum putem preveni ca soldaţii să se alăture dictatorilor războiului odată ce au fost instruiţi? Considerăm că încă există prea multe întrebări privind această misiune pentru ca planificarea acesteia să poată începe. Mai presus de toate, nu văd ce valoare adăugată poate aduce UE şi consider că banii ar fi cheltuiţi mai bine pentru alte proiecte pe care Comisia le desfăşoară deja.
Eider Gardiazábal Rubial (S&D). – (ES) Doamnă preşedintă, dacă dorim să încercăm să înţelegem ce se întâmplă în apele Oceanului Indian, trebuie să abordăm problema pirateriei în mod responsabil, abţinându-ne de la declaraţii demagogice şi de la atitudine politică părtinitoare. Afirm aceste lucruri, în pofida declaraţiilor pe care, din nefericire, le-am auzit în plen. Unii deputaţi au profitat de ocazie pentru a ataca guvernul Spaniei când au luat cuvântul. Aş dori să subliniez că acest guvern a jucat un rol esenţial în promovarea şi continuarea Operaţiunii Atalanta pe care o lăudăm astăzi. Totuşi, această operaţiune este în mod clar neadecvată şi trebuie consolidată.
Prin urmare, doresc să îi solicit Consiliului să consolideze această operaţiune, să extindă zonele protejate pentru care este responsabil, să mărească alocarea personalului şi să îi confere competenţe suplimentare. Mă refer, de exemplu, la supravegherea porturilor din care pleacă navele bază utilizate de piraţi. Cu toate acestea, este evident că operaţiunea Atalanta nu poate fi singurul mecanism pentru soluţionarea problemei Somaliei. De aceea, profit de această ocazie pentru a solicita tuturor factorilor implicaţi să găsească o strategie comună pentru Somalia. O astfel de strategie ar putea cuprinde ajutorul pentru dezvoltare şi dialogul politic cu guvernul federal de tranziţie.
De asemenea, solicit Consiliului să creeze o nouă operaţiune, în paralel cu Atalanta. Această operaţiune ar contribui la formarea şi echiparea forţelor de securitate ale guvernului federal somalez, consolidând în acelaşi timp angajamentul de a respecta drepturile omului şi statul de drept.
( Vorbitorul a fost de acord să răspundă la o întrebare în conformitate cu procedura cartonaşului albastru menţionată la articolul 149 alineatul (8))
Luis de Grandes Pascual (PPE). – (ES) Deputatul consideră că este iresponsabilă declaraţia conform căreia guvernul spaniol ar trebui să dea socoteală în Spania şi că în Parlament ar trebui să ne axăm asupra discuţiilor despre Europa şi despre măsurile europene de sprijinire a operaţiunii Atalanta?
Eider Gardiazábal Rubial (S&D). – (ES) Domnule de Grandes Pascual, vă rog nu încercaţi să interpretaţi cuvintele. Consider că este iresponsabil să profitaţi de faptul că aveţi cuvântul pentru a ataca guvernul spaniol.
Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Doamnă preşedintă, este cunoscut faptul că piraţii somalezi reprezintă o ameninţare la adresa transportului naval internaţional. Pirateria nu numai că afectează costul şi fiabilitatea transportului maritim, ci – mai important – previne, de asemenea, furnizarea ajutorului umanitar internaţional către Somalia, exacerbând astfel lipsa alimentelor din ţară. Cu toate acestea, trebuie să subliniez că ţările care au o tradiţie îndelungată în domeniul transportului naval comercial, precum Grecia şi alte ţări mediteraneene, sunt afectate în mod deosebit. Înţeleg că misiunea UE împotriva pirateriei de a proteja traversarea mării în Cornul Africii este un pas important. Totuşi, trebuie să înţelegem că tocmai lucrurile care credeam că aparţineau lumii fanteziei şi a filmului – am citit despre ele în cărţi de poveşti când eram copil – sunt acum chiar în faţa ochilor noştri, sunt un pericol vizibil, o realitate. De aceea, este nevoie de coordonare, pentru a convinge Consiliul şi Comisia să ia mai multe iniţiative politice.
Josefa Andrés Barea (S&D). – (ES) Doamnă preşedintă, pirateria este o problemă foarte importantă pentru Spania, de vreme ce ne afectează navele de pescuit, şi salut eliberarea navei Alakrana şi îi laud pe pescarii acesteia, pe proprietarul ei şi guvernul spaniol pentru eforturile sale.
Bărcile de pescuit reprezintă o ţintă pentru piraţi şi, se pare, oferă ocazii irezistibile de a lua ostatici. Piraţii şi-au modernizat tacticile, după cum a afirmat Consiliul, pe mare şi pe uscat. Acestea sunt profitabile, iar statele membre trebuie să reacţioneze la această situaţie.
Operaţiunea EU NAVFOR Somalia (operaţiunea Atalanta) a fost un succes, iar doamna comisar a menţionat că s-au întreprins un număr mare de activităţi, însă avem nevoie de operaţiuni de acest tip mai bune şi mai numeroase. Bărcile de pescuit nu trebuie să mai fie vulnerabile; bărcile de pescuit trebuie protejate, iar zona în care li se oferă protecţie trebuie extinsă.
Mai presus de toate, avem nevoie de o soluţie pe uscat, deoarece problema îşi are originea pe uscat: după cum a subliniat Comisia, avem nevoie de stabilitate democratică. Întrebăm Comisia dacă ar fi pregătită să organizeze un summit privind pirateria în această zonă, în încercarea de a găsi soluţii pe uscat la problemele de pe mare.
Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE). – (ES) Şi eu sunt încântat, fără îndoială, de finalul fericit al cazului Alakrana,, însă mă tem că, din păcate, este posibil că nu fie ultimul caz de acest tip. După cum s-a menţionat, este important să ne amintim că piraţii nu profită numai de sărăcie, ci şi de deficienţele şi decalajele unui sistem care nu funcţionează.
În timp ce, fără îndoială, este trist şi regretabil că marinarii sunt răpiţi, când, la urma urmei, nu îşi fac decât datoria, este, de asemenea, deplorabil că există persoane care profită de lipsa guvernului, nu numai în Somalia, ci în întreaga regiune, pentru a pescui ilegal sau pentru a deversa deşeuri poluante. În mod regretabil, domnule de Grandes Pascual, aceste lucruri sunt reale.
În mod indiscutabil, condamnăm orice act de piraterie. Cu toate acestea, combaterea acestui fenomen necesită mai mult decât soldaţi şi mercenari. De fapt, reducerea fenomenului la aceste aspecte ar putea fi chiar contraproductivă şi ar putea conduce la o extindere îngrijorătoare a conflictului, în special dat fiind faptul că ştim că unii proprietari de nave, pentru a-şi mări cât mai mult prezenţa în zonă, riscă mai mult decât ar trebui şi se îndepărtează mai mult decât ar trebui de zonele protejate, creând un risc care este foarte greu de eliminat.
Carmen Fraga Estévez (PPE). – (ES) Doamnă preşedintă, chiar dacă pescuitul ilegal în Oceanul Indian este un fenomen real, flota comunitară nu poate fi în niciun caz descrisă ca fiind ilegală, aşa cum s-a sugerat aici. Flota comunitară desfăşoară activităţi de pescuit în limitele cele mai stricte ale legalităţii, cu autorizaţii emise în temeiul Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană şi Seychelles şi al Comisiei Tonului din Oceanul Indian (IOTC), care reglementează şi gestionează pescuitul de ton în zonă.
În al doilea rând, toate navele comunitare sunt echipate cu un sistem de monitorizare prin satelit, prin intermediul căruia acestea pot fi localizate în timp real şi la orice oră de autorităţile militare şi piscicole.
În al treilea rând, flota comunitară are observatori la bord şi respectă un regim strict de furnizare a informaţiilor privind activităţile de pescuit prin jurnale de pescuit, mostre de captură şi o interzicere a transferului de bunuri în marea liberă, printre alte măsuri.
În ultimul rând, întreaga flotă comunitară a fost înscrisă în mod corespunzător în registrul IOTC regional al flotei. Personal, aş dori ca atât Comisia, cât şi Consiliul să admită că pescuitul flotei europene în această zonă se încadrează în cele mai stricte limite ale legalităţii.
Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Doamnă preşedintă, aş dori foarte mult să îmi exprim mulţumirile şi să încep prin a afirma că, în opinia mea, atât dl Bildt, cât şi dna comisar ne-au oferit astăzi informaţii foarte bune şi neîndoielnice. Aceste informaţii indică faptul că eforturile Uniunii Europene se axează pe două domenii. Primul este asistenţa umanitară. Al doilea este acţiunea militară, iar aceste două domenii de activitate sunt, din fericire, tot mai eficiente. Totuşi, aş dori să adresez următoarea întrebare: nu ar trebui să acordăm cel puţin aceeaşi importanţă construcţiei statale din Somalia, întrucât este, de fapt, o ţară care nu are o conducere reală? Nu ar trebui, de asemenea, să construim forţele locale de poliţie, precum şi baza forţelor militare? În opinia mea, dacă acest al treilea domeniu nu este abordat la fel ca celelalte două, va fi dificil să se obţină un succes pe termen lung.
Carl Bildt, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – Doamnă preşedintă, voi fi foarte concis. Somalia constituie o mare problemă. Este o problemă de 20 de ani. Am discutat despre piraterie. Însă nu trebuie să uităm de situaţia umanitară, care este un dezastru. Să nu uităm problema teroriştilor. Să nu uităm de instabilitatea din regiune.
În timp, trebuie să încercăm să ne ocupăm de toate aceste aspecte. Totuşi, trebuie să fim realişti. Comunitatea internaţională, Organizaţia Naţiunilor Unite şi alţii fac eforturi de foarte mult timp în privinţa Somaliei. Rezultatele au fost destul de limitate. În ceea ce priveşte abordarea problemelor Somaliei, noi ne-am implicat destul de târziu. Încercăm să luăm anumite măsuri.
Am susţinut cu toţii că operaţiunea Atalanta este un succes, însă nu trebuie să credem că poate rezolva toate problemele. Când discutăm despre extinderea acesteia în Oceanul Indian, vorbim despre zone absolut enorme. Şi, chiar dacă am desfăşura toate activele navale din toate ţările Uniunii Europene, nu aş garanta succesul absolut.
Unii dintre aceşti piraţi sunt, desigur, stimulaţi de bani, ceea ce le facilitează investirea în resurse suplimentare. Astfel, problema devine o provocare.
Acesta nu este un motiv să nu luăm toate măsurile posibile. Sub rezerva tuturor dificultăţilor, ar trebui să încercăm să ne angajăm în sprijinirea guvernului federal de tranziţie.
Acesta este obiectivul vizat al diferitor programe de formare. Există vreo garanţie a reuşitei? Nu, nu există. Însă singurul lucru de care putem fi absolut siguri este că dacă nici măcar nu încercăm, suntem absolut siguri că nu vom reuşi. Dacă încercăm, există cel puţin posibilitatea de a avea un impact pozitiv. Dacă nu am obţinut nimic altceva, am reuşit să garantăm programele de furnizare de alimente ale Programului alimentar mondial către populaţia subalimentată şi în suferinţă din Somalia. Aceasta este o realizare de care trebuie să fim mândri.
Benita Ferrero-Waldner, membră a Comisiei. – Doamnă preşedintă, ştiu foarte bine că acesta este un aspect foarte important în unele state membre din cauza victimelor pe care le-au avut, din cauza dificultăţilor de acolo. Colegul nostru grec care mi-a adresat o întrebare la care doream să răspund nu se mai află aici, dar aş dori să descriu ce am făcut până acum şi să explic de ce am spus că s-a înregistrat un anumit succes.
După cum a menţionat doamna preşedintă, a existat aşa-numitul Proces de la Djibouti şi grupul de contact internaţional, la care Comisia a participat şi unde ştiu că fostul nostru coleg, Louis Michel, care este acum deputat european, a depus eforturi mari în vederea ajutării şi susţinerii guvernului de tranziţie. Acest guvern încă se află în poziţia cea mai bună pentru a instaura o anumită stabilitate în Somalia. Aceasta este atribuţia noastră principală, care trebuie dusă la bun sfârşit cu sprijin diplomatic şi politic.
După aceea, trebuie să ajutăm şi să protejăm bărcile şi pe toţi oamenii de acolo. Apoi, trebuie, de asemenea, să facem ce am spus anterior – colegul care a luat ultimul cuvântul poate m-a mai auzit spunând aceste lucruri. Anterior, am afirmat că este absolut fundamental să se creeze instituţii, capacităţi, să se ofere asistenţă procesului juridic şi populaţiei. Numai atunci, când ţara va fi mai stabilă şi când s-au luat măsuri de eradicare a sărăciei, vom putea să facem toate aceste lucruri. Astfel, este într-adevăr un proces complex.
Pentru a ne face utili, în afara altor aspecte, în prezent beneficiem de sprijin continuu pentru 29 de proiecte, în valoare de peste 50 de milioane EUR, care este o sumă imensă pentru aceşti oameni, care sprijină guvernanţa, securitatea şi societatea civilă, procesul de reconciliere şi crearea instituţiilor. Obiectivul final este contribuirea la crearea unui stat funcţional care va putea să fie de ajutor poporului somalez şi în care trebuie, de asemenea, să combatem terorismul. Din păcate, terorismul este ancorat foarte puternic în Somalia, unde aproape că ne confruntăm cu un stat eşuat, deci avem, într-adevăr, o sarcină imensă.
Cineva a întrebat dacă în viitor se poate organiza un summit privind pirateria. Noi, Comisia, nu ne vom opune, însă cred că acest lucru trebuie stabilit de statele membre şi, în special, poate de următoarea Preşedinţie spaniolă. Dacă există interes, atunci se va putea face acest lucru.
Preşedinta. – Am primit şase propuneri de rezoluţie(1) depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.
Dezbaterea a fost închisă.
Votarea va avea loc mâine, joi, 26 noiembrie 2009.
Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)
Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aş dori să sprijin în mod ferm această rezoluţie, întrucât subliniază relevanţa operaţiunii Atalanta şi succesul acesteia. Înţeleg imensitatea sarcinii care trebuie asumată, având în vedere dimensiunea teritoriului acoperit. Cu toate acestea, aş dori ca bărcile europene de pescuit care îşi desfăşoară activitatea în zonă să fie considerate nave foarte vulnerabile şi, din acest motiv, să beneficieze de protecţie specială. Prin urmare, acestea trebuie clasificate ca făcând parte din categoria 3.
De fapt, bărcile de pescuit ton sunt deosebit de vulnerabile atâta timp cât, pe de o parte, au un bord liber foarte scăzut şi, pe de altă parte, sunt imobile şi nu pot fi manevrate în timpul pescuitului cu plasă lungă, şi anume timp de 4-5 ore. În această perioadă, există riscul unor atacuri ale piraţilor. Această caracteristică particulară justifică această solicitare specifică. De asemenea, aş dori să clarific faptul că această clasificare din cadrul operaţiunii Atalanta se adaugă operaţiunilor franceze şi spaniole de protecţie la bordul navelor.
Filip Kaczmarek (PPE), în scris. – (PL) Comisia şi Consiliul au dreptate. Singurul răspuns posibil la situaţia din Somalia este o abordare cuprinzătoare a conflictului, prin acţiunea coordonată a tuturor părţilor implicate în eforturile de obţinere a stabilităţii în regiune şi de eliminare a pirateriei. Obiectivul nostru imediat privind problema eliminării pirateriei trebuie, desigur, să fie continuarea operaţiunii Atalanta. Aceasta ar trebui să includă chiar şi extinderea mandatului său, pentru ca şi pescarii să beneficieze de protecţie. Nu înţeleg de ce unii colegi deputaţi nu doresc ca pescarii să fie protejaţi. Întrucât protejăm transporturile navale comerciale şi turistice, precum şi navele care transportă asistenţă alimentară, trebuie, de asemenea, să luăm toate măsurile posibile care să le permită pescarilor să îşi desfăşoare activitatea în siguranţă.
În acelaşi timp, nu trebuie să pierdem din vedere obiectivul pe termen lung, fără de care nu se poate găsi niciodată o soluţie durabilă a problemei pirateriei. Mă refer la pace, stabilitate, eliminarea sărăciei şi dezvoltarea ţării. Prin urmare, o abordare pe termen lung trebuie să se axeze pe:
• consolidarea misiunii AMISOM;
• menţinerea fermă şi executarea embargoului armelor privind Somalia;
• stabilizarea ţării printr-o strategie coordonată şi cuprinzătoare pentru o acţiune care să includă Uniunea Europeană, Uniunea Africană şi SUA;
• încercarea încheierii de acorduri de pace durabile între părţi;
• sprijinirea construirii unor instituţii de stat active pe întreg teritoriul ţării.