Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei cu privire la ratificarea şi punerea în aplicare a convenţiilor actualizate ale OIM, adresată de Alejandro Cercas, în numele Grupului S&D, Marian Harkin, în numele Grupului ALDE, Jean Lambert, în numele Grupului VERTS/ALE, şi Gabriele Zimmer şi Ilda Figueiredo, în numele Grupului GUE/NGL (O-0131/2009 – B7-0228/2009).

  Alejandro Cercas, autor. – (ES) Doamnă preşedintă, dragi colegi, stimaţi membri ai Comisiei, ştim cu toţii că globalizarea economică, criza financiară internaţională şi toate dificultăţile viitoare trebuie soluţionate la nivel mondial. Nu mai putem aborda aceste probleme la nivel naţional sau regional. Cooperarea dintre Uniunea Europeană şi Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) a devenit, aşadar, un element-cheie al agendei noastre.

OIM, prin metoda sa tripartită, depune eforturi nepreţuite în vederea asigurării coerenţei şi raţionalităţii lumii noastre. Valorile noastre sunt cele care au stat la baza OIM. Noi, alături de această organizaţie, ne străduim să construim un model social care să respecte demnitatea oamenilor şi credem că putem colabora. Este clar că Europa are nevoie de OIM pentru a menţine acest model social – nu am putea menţine acest model într-o lume nedreaptă – şi că OIM ne oferă posibilitatea de a fi un jucător mondial în relaţiile internaţionale.

Uniunea Europeană şi statele sale membre susţin că lucrează îndeaproape cu OIM şi că promovează programul pentru o muncă decentă pentru toţi şi Pactul mondial pentru ocuparea forţei de muncă, cu OIM la conducere. Cu toate acestea, doamnelor şi domnilor reprezentanţi ai Comisiei, există o inconsecvenţă între ceea ce spunem şi ceea ce facem. Prin urmare, este absolut esenţial ca în seara aceasta să discutăm ratificarea convenţiilor OIM, iar mâine să aprobăm o rezoluţie privind această chestiune, pentru a oferi anumite garanţii atât Organizaţiei Internaţionale a Muncii, cât şi proiectului nostru.

În Comunicarea dumneavoastră privind Agenda socială reînnoită, aţi făcut din nou apel la statele membre, însă acestea nu au răspuns. Le-aţi solicitat să ratifice şi să pună în aplicare convenţiile, însă fără succes. Acum, se pare că trebuie să adoptaţi măsuri mult mai ambiţioase. Nu are rost să afirmaţi că statele membre au ratificat deja convenţiile fundamentale ale OIM. OIM a actualizat 70 dintre convenţiile sale şi chiar şi unele dintre ţările lumii a treia şi economiile în curs de dezvoltare se mişcă mai repede decât Uniunea Europeană. Restul lumii înţelege cu greu acest lucru, iar Europa pierde din credibilitate şi ratează oportunităţi.

Prin urmare, stimaţi membri ai Comisiei, este scandalos ca Europa să se declare în favoarea unei munci decente şi în favoarea OIM şi apoi să nu ratifice convenţiile OIM, mulţumindu-se cu declaraţiile retorice.

De aici provine această întrebare. Aşadar, mâine toate grupurile din acest Parlament doresc să mergeţi mai departe şi să emiteţi o comunicare prin care să le solicitaţi statelor membre să ratifice convenţiile, pentru a crea o coerenţă între ceea ce spunem şi ceea ce facem. Lipsa unei astfel de coerenţe este unul din motivele pentru care pierdem credibilitate în rândul cetăţenilor şi pentru care Europa, de asemenea, pierde credibilitate în restul lumii.

  Marian Harkin, autoare. – Doamnă preşedintă, sunt foarte bucuroasă să susţin apelul pentru ratificarea şi punerea în aplicare a convenţiilor actualizate ale OIM de către statele membre UE. Cu siguranţă, merită spus că, atunci când OIM a fost creată în 1919, în urma Tratatului de la Versailles, care a pus capăt celui de Al Doilea Război Mondial, s-a avut în vedere reflectarea convingerii că pacea universală şi de durată nu poate fi realizată decât dacă se bazează pe dreptatea socială. În cei 80 de ani care au urmat, OIM a răspuns nevoilor de locuri de muncă şi de mijloace de trai decente şi de demnitate ale oamenilor din întreaga lume.

În această seară, solicităm tuturor statelor membre ale UE să ratifice şi să pună în aplicare convenţiile actualizate ale OIM; însă nu doar autorii acestei întrebări solicită acest lucru, ci multe alte agenţii şi organisme. Dacă vă uitaţi la Codul de conduită al furnizorului elaborat de Organizaţia Naţiunilor Unite, veţi vedea că convenţiile OIM au constituit baza pentru cea mai mare parte a Codului de conduită, ONU aşteptându-se ca orice furnizor de bunuri şi servicii al său să adere la principiile acestui cod. Prin urmare, aceste convenţii trebuie să fie ratificate şi puse în aplicare în întreaga lume, astfel încât să fie adoptate de către toţi furnizorii. În mod sigur, putem realiza acest lucru în UE.

Comisia Europeană, în comunicarea sa privind agenda socială reînnoită, precizează: „Comisia solicită tuturor statelor membre să dea un exemplu ratificând şi punând în aplicare toate convenţiile OIM care sunt actualizate”. Într-o rezoluţie privind agenda socială reînnoită, aprobată de Parlamentul European precedent în luna mai a acestui an, afirmăm din nou că consolidarea implementării şi a aplicării legislaţiei muncii existente în conformitate cu legislaţia naţională şi comunitară şi cu convenţiile OIM trebuie să fie o prioritate pentru instituţiile şi statele membre ale UE. Aşadar, în această seară, noi, cei din Parlament, întărim toate aceste apeluri. Solicităm Preşedinţiei în exerciţiu să fie cât mai ambiţioasă în privinţa acestei chestiuni, facem apel la statele membre să ia în considerare argumentele sociale puternice pentru ratificarea şi punerea în aplicare a acestor convenţii şi cerem Comisiei să ia în calcul adoptarea unei recomandări adresate statelor membre pentru a le încuraja să ratifice convenţiile care sunt aduse la zi.

De asemenea, considerăm că UE trebuie să asigure coerenţa dintre politicile sale interne şi cele externe. În acest Parlament, auzim mereu îndemnuri la efectuarea de schimburi de bune practici între statele membre. În mod sigur, acesta este un exemplu excelent privind modul în care putem obţine bune practici între noi înşine prin ratificarea de către toate statele membre a convenţiilor relevante şi în care putem promova bunele practici în plan extern sau la nivel mondial, dând un exemplu, după cum Comisia însăşi sugerează, prin ratificarea convenţiilor actualizate. Până astăzi, 25 noiembrie, au fost ratificate 7 650 de convenţii OIM la nivel mondial, 47 fiind ratificate în ultimele 12 luni. Sperăm că Europa va conduce negocierile de la Copenhaga privind schimbările climatice; am putea face un lucru la fel de bun ratificând toate convenţiile OIM.

  Emilie Turunen (în numele lui Jean Lambert). – (DA) Doamnă preşedintă, în numele Grupului Verts/ALE, aş dori să subliniez că noi considerăm mesajele din această decizie privind ratificarea şi punerea în aplicare a convenţiilor OIM ca fiind cât se poate de necesare şi urgente. De ce? Din două motive. În primul rând, Uniunea Europeană ar trebui să fie principalul luptător pentru asigurarea de locuri de muncă decente. Ar trebui să fim un pionier mondial în ceea ce priveşte promovarea unor condiţii bune de lucru şi a unor locuri de muncă decente.

În al doilea rând, după cum s-a afirmat astăzi aici, se creează o distanţă între ceea ce spunem şi ceea ce facem, cu alte cuvinte, o distanţă între răspunsurile interne şi cele externe ale UE. Dacă UE uită sau dacă statele membre ale UE uită sau aleg să nu ratifice şi să pună în aplicare convenţiile actualizate, acesta nu este un lucru negativ numai pentru lucrătorii din Europa. Acesta este, de asemenea, un semnal negativ pe care l-am transmite ţărilor din afara UE cărora le solicităm să ratifice aceleaşi convenţii. Ar trebui să existe o coerenţă între vorbele şi faptele noastre.

Este vital ca UE să preia conducerea la nivel mondial, să arătăm că suntem o regiune care reuşeşte să combine condiţiile bune de lucru cu un nivel ridicat de competitivitate. OIM este jucătorul nostru mondial atunci când vine vorba de reglementare la nivel internaţional. Este esenţial ca UE să sprijine OIM ca instituţie şi să luăm convenţiile OIM în serios. În consecinţă, Grupul Verzilor sprijină pe deplin mesajele din cadrul acestei decizii şi solicităm organismelor competente ale UE să determine statele membre să înţeleagă că şi ele ar trebui să trateze lucrurile la fel de serios cum o facem noi aici, în această seară.

  Ilda Figueiredo, autoare. – (PT) Doamnă preşedintă, susţinem apelul lansat statelor membre de a lua în considerare argumentele sociale puternice pentru ratificarea şi punerea în aplicare a convenţiilor care au fost clasificate de OIM ca fiind la zi.

Din 1919, Organizaţia Internaţională a Muncii a menţinut şi dezvoltat un sistem de norme internaţionale de muncă, care vizează o gamă largă de subiecte, incluzând munca, ocuparea forţei de muncă, securitatea socială, politica socială şi drepturile omului asociate acestor domenii.

Prin urmare, am sprijinit proiectul iniţial al rezoluţiei comune prezentate aici. Însă, în mod regretabil, din cauza presiunilor exercitate de Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), ceilalţi semnatari au permis ca importanţa rezoluţiei să fie redusă, iar puterea acesteia subminată, prin includerea unei referiri la Strategia de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă.

Cu toate acestea, după cum ştim cu toţii, Strategia de la Lisabona este cea în numele căreia Comisia Europeană a prezentat acestui Parlament unele dintre cele mai nefavorabile propuneri împotriva drepturilor lucrătorilor şi a drepturilor sociale, prin accentul pe care îl puneau pe flexibilitate şi pe liberalizarea muncii.

Cine ar putea uita propunerea de modificare a Directivei privind timpul de lucru, care căuta să devalorizeze munca şi să o facă şi mai nesigură, să mărească ziua de lucru şi să submineze negocierile colective şi rolul sindicatelor, ceea ce era în totală opoziţie cu principiile convenţiilor OIM?

Retragerea sprijinului nostru pentru această rezoluţie se datorează în special acestei regretabile referinţe la Strategia de la Lisabona.

Cu toate acestea, în numele Grupului GUE/NGL, facem apel la statele membre să ratifice convenţiile OIM şi îndemnăm Comisia Europeană să ia în considerare propunerile noastre.

  Karel De Gucht, Membru al Comisiei. – Doamnă preşedintă, pe parcursul ultimilor ani, Comisia a subliniat în mod repetat angajamentul său faţă de Agenda privind munca decentă care a fost convenită la nivel internaţional, inclusiv faţă de promovarea convenţiilor OIM.

Comisia a sprijinit în mod activ statele membre şi a cooperat îndeaproape cu OIM în vederea adoptării unor standarde legale ambiţioase care să răspundă provocărilor unei economii mondializate şi să contribuie la punerea în aplicare a Agendei OIM privind munca decentă. Consiliul şi Parlamentul European au subliniat importanţa Agendei privind munca decentă şi a activităţilor Comisiei în această privinţă.

Statele membre ale UE au ratificat deja toate convenţiile OIM care acoperă normele fundamentale de muncă şi numeroase alte convenţii OIM. Comisia şi-a reafirmat angajamentul faţă de Agenda privind munca decentă în cadrul agendei sociale reînnoite. În special, Comisia a făcut apel la toate statele membre să dea un exemplu prin ratificarea şi punerea în aplicare a convenţiilor OIM clasificate de OIM ca fiind „la zi”. Astfel, Comisia subliniază atât dimensiunea internă, cât şi cea externă a Agendei privind munca decentă. În plus, acolo unde convenţiile OIM au implicat competenţe exclusiv comunitare, Comisia a emis propuneri oportune privind adoptarea unor decizii de către Consiliu care să autorizeze statele membre să ratifice convenţiile relevante şi a lansat un apel pentru ratificarea normelor cât mai curând posibil, în special Convenţia privind munca în domeniul maritim şi Convenţia privind munca în domeniul pescuitului.

În sfârşit, Raportul privind munca decentă din 2008 prevede monitorizarea evoluţiei politice în ceea ce priveşte procesul de ratificare. Se aşteaptă ca rezultatul acestei analize să fie reflectat în următorul raport privind munca decentă care va fi publicat în 2011.

  Csaba Őry, în numele Grupului PPE. – (HU) În primul rând, aş dori să salut faptul că grupurile au reuşit să cadă de acord asupra textului rezoluţiei care urmează să fie redactată şi care se referă la subiectul ratificării şi punerii în aplicare a convenţiilor revizuite de Organizaţia Internaţională a Muncii. Prin urmare, şi noi vom sprijini această rezoluţie.

După cum bine se ştie, Organizaţia Internaţională a Muncii este unul dintre cele mai vechi organisme internaţionale. A fost înfiinţată în 1919, având ca scop fundamental crearea unor regulamente de muncă privind dezvoltarea condiţiilor de muncă şi mediile dificile de lucru în vederea contracarării exploatării. Ulterior, şi-a extins activităţile pentru a include politica socială, precum şi un sistem de cooperare tehnică.

Noi, cei din Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat), considerăm că normele de muncă elaborate de Organizaţia Internaţională a Muncii contribuie la reducerea efectelor dăunătoare ale concurenţei de pe piaţa internaţională, sporind astfel şansele obţinerii unei creşteri economice echilibrate. Acest lucru are o importanţă deosebită într-un moment în care probabil că ne aflăm deja la ieşirea din criză şi cu siguranţă că întăreşte legitimitatea acestor norme şi faptul că acestea sunt rezultatul unui proces tripartit şi că au fost bazate pe un proces democratic separat, dirijat graţie cooperării guvernelor, a angajatorilor şi a sindicatelor. Prin urmare, în acest caz avem a face cu drepturi şi angajamente la locul de muncă şi cu un sistem cuprinzător care le înglobează şi pe care ţările care acceptă şi ratifică convenţiile trebuie să le respecte. În acelaşi timp, nu putem ignora faptul că Uniunea Europeană, în calitate de comunitate, nu poate ratifica acorduri. Doar statele membre individuale pot face acest lucru. Aşadar, în orice caz, aceasta aduce în discuţie chestiunea privind aplicarea corespunzătoare a jurisdicţiei comunitare şi a subsidiarităţii. De aceea, textul conţine în mod adecvat un apel adresat UE pentru a defini exact care domenii juridice şi reglementări conexe aparţin jurisdicţiei comunitare şi care aparţin jurisdicţiei statelor membre individuale. Aceasta înseamnă că, dacă putem lua în considerare principiul subsidiarităţii, vom susţine redactarea unei recomandări, facilitând astfel ratificarea convenţiei cât mai curând posibil.

  Ole Christensen, în numele Grupului S&D. – (DA) Doamnă preşedintă, avem o piaţă internă a UE în care ne putem vinde produsele unii altora în mod liber. Asigurăm concurenţa liberă şi bunuri ieftine, iar asta este foarte bine. Totuşi, trebuie incluse şi alte domenii. Drepturile fundamentale ale lucrătorilor trebuie să fie asigurate şi respectate pe întregul teritoriu al UE. Statele membre ale UE nu trebuie să concureze pentru condiţii de muncă precare, iar forţa de lucru din toate statele membre trebuie să obţină o remuneraţie egală pentru aceeaşi muncă. Dreptul la grevă este, de asemenea, un drept fundamental.

Prin urmare, este important să existe o cooperare strânsă între UE şi Organizaţia Internaţională a Muncii, OIM. Avem unele valori în comun şi putem utiliza convenţiile OIM ca bază pentru dezvoltarea modelului social european. Din nefericire, acest lucru nu este posibil în prezent, întrucât Comisia consideră convenţiile ca fiind obligatorii numai dacă sunt ratificate de mai mult de jumătate dintre statele membre. Pentru început, ne-am putea asigura cel puţin că fiecare stat membru UE ratifică şi pune în aplicare convenţiile pe care OIM le-a clasificat ca fiind la zi. Nu avem nevoie de discuţii suplimentare; avem nevoie de acţiune. Cum altfel putem să solicităm altor ţări ale lumii să ratifice şi să pună în aplicare convenţiile OIM şi să cerem Organizaţiei Mondiale a Comerţului să includă drepturile fundamentale ale lucrătorilor în toate acordurile comerciale?

UE trebuie să preia iniţiativa. Numai atunci le putem spune altor ţări că toate trebuie să ratifice şi să pună în aplicare aceste convenţii. Trebuie să promovăm munca decentă în UE şi în lume ca un răspuns durabil şi puternic la criza mondială cu care ne confruntăm.

  Elisabeth Schroedter, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, este adevărat că, în vremuri de criză, standardele minime la nivel mondial protejează lucrătorii de condiţiile de muncă inumane. UE sprijină întotdeauna normele fundamentale ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) în discursuri demagogice şi în contactele sale cu ţările terţe, şi aceasta pe bună dreptate, deoarece aceste norme protejează lucrătorii împotriva discriminării şi a dumpingului social.

Din nefericire, în Uniunea Europeană, lucrurile nu depăşesc stadiul acestor discursuri demagogice. Statele membre ale UE şi Uniunea Europeană însăşi ignoră convenţiile OIM. Nu le ratifică şi nu le pun în aplicare. Acest lucru permite statelor membre şi UE să se sustragă de la responsabilităţile care le revin. De exemplu, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a abolit dreptul la grevă, iar Comisia a aplaudat această decizie. De exemplu, convenţia privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi a fost ratificată de numai trei dintre cele 27 de state membre. Acest lucru este scandalos, iar această situaţie trebuie să se schimbe la 90 de ani de la înfiinţarea OIM.

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE). – (FR) Doamnă preşedintă, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, în primul rând, aş dori să le mulţumesc colegilor din Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) şi celorlalte grupuri politice din Parlamentul European, deoarece, în ceea ce priveşte această chestiune a muncii decente, am dorit cu toţii să adoptăm aceeaşi poziţie pentru a depune o rezoluţie comună, iar negocierile din ultimele zile au fost cât se poate de favorabile.

Din 1919, Organizaţia Internaţională a Muncii a putut garanta şi dezvolta un sistem de standarde de muncă internaţionale care acoperă o serie largă de subiecte, incluzând munca, ocuparea forţei de muncă, politica socială şi drepturile omului. Nu trebuie să uităm acest lucru, mai ales în aceste vremuri de criză.

De aceea, este extrem de important faptul că aceste convenţii au fost clasificate de OIM ca fiind la zi în urma unui proces tripartit care reuneşte angajatorii, lucrătorii şi guvernele. Acesta este motivul pentru care am lansat această recomandare statelor membre, încurajându-le să ratifice convenţiile care au fost clasificate de OIM şi solicitându-le să contribuie în mod activ la punerea lor în aplicare efectivă pentru dezvoltarea şi progresul Europei sociale. Sperăm ca acest lucru să se întâmple cât mai curând cu putinţă. Vom fi vigilenţi în privinţa termenelor de aplicare a acestor convenţii, respectând, desigur, principiul subsidiarităţii.

Grupul PPE va acorda o atenţie deosebită aplicării acestor convenţii în statele membre. Miza o reprezintă lupa împotriva muncii ilegale, modernitatea progresului social, clădirea unei Europe sociale autentice care să arate lumii calea, iar noi dorim cu adevărat să contribuim la progresul său.

  Sylvana Rapti (S&D). – (EL) Doamnă preşedintă, unul dintre cele mai importante atribute ale Uniunii Europene este importanţa pe care o acordă politicii sociale şi drepturilor fundamentale. Ştim bine că aplicarea acestor drepturi este o condiţie preliminară pentru a deveni un stat membru al Uniunii Europene. Ştim, de asemenea, că aceste drepturi, atunci când sunt încălcate, creează o obligaţie din partea Uniunii Europene de a impune sancţiuni.

Drepturile stabilite alături de crearea şi de funcţionarea Uniunii se extind şi asupra locului de muncă. Importanţa pe care Uniunea o acordă apărării drepturilor lucrătorilor nu este demonstrată numai atunci când aceasta concepe legislaţia internă, ci ea este vizibilă şi în politica sa externă. Ştim bine că, atunci când se încheie acorduri cu ţările terţe, una dintre condiţiile preliminare prevăzute este ca drepturile fundamentale ale lucrătorilor să fie respectate. De aceea, Uniunea nu putea decât să fie una dintre primele susţinătoare ale actualizării sistematice necesare a convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM).

OIM şi-a actualizat recent convenţiile în urma negocierilor cu lucrătorii, angajatorii şi guvernele. Deşi guvernele statelor membre şi Uniunea se află printre cei care au participat la actualizarea în cauză, avem de-a face cu un paradox. Paradoxul este că, deşi numeroase state membre ale Uniunii Europene au adoptat directive unificatoare, care acordă drepturi mai avansate lucrătorilor decât cele din cadrul convenţiilor OIM, aceste state subestimează importanţa chestiunii formale privind ratificarea acestor convenţii la nivel naţional.

Întrucât imaginea pe care acest lucru o creează în ţările terţe, în special în ţările în curs de dezvoltare, este distorsionată, ar fi rezonabil să ne schimbăm atitudinea, iar acele state membre care nu au făcut acest lucru să treacă la ratificările necesare. Oricum ar sta lucrurile, Comisia Europeană nu ar trebui să ezite să se implice mai mult în a solicita statelor membre să onoreze aceste obligaţii, pentru a creşte credibilitatea Uniunii prin promovarea unor condiţii de muncă demne, în special în contextul actualei crize economice.

  Patrick Le Hyaric (GUE/NGL). – (FR) Doamnă preşedintă, domnule comisar, este evident că trebuie să accentuăm importanţa punerii în aplicare a convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, însă, din nefericire, mă tem că sistemul care ne guvernează, adică cel al liberei concurenţe, transformă munca însăşi într-o piaţă şi deci într-o marfă. Acest lucru creează pericole pretutindeni pentru codurile muncii, periclitează reducerile privind timpul de lucru care erau planificate şi generează presiuni pentru reducerea costului mâinii de lucru, ceea ce este foarte dăunător.

În Franţa, avem un exemplu în care o întreprindere de rulmenţi cu bile s-a închis pentru a se putea muta în Bulgaria, iar lucrătorilor acelei întreprinderi li se cere să meargă şi să îi instruiască pe angajaţii bulgari. Aşadar, puteţi vedea clar că această presiune pentru scăderea costului mâinii de lucru duce la delocalizări, la presiuni în sensul scăderii şi la reducerea drepturilor sociale pretutindeni. În consecinţă, ar trebui să concepem un sistem de armonizare ascendentă în ceea ce priveşte drepturile sociale şi nivelurile de protecţie socială, astfel încât să nu mai existe această concurenţă aprigă între angajaţi, organizată de întreprinderi şi de instituţiile noastre însele.

În mod similar, nu ar trebui să continuăm să avansăm către ceea ce în acest Parlament şi la Comisie se cheamă flexisecuritate, ci ar trebui, dimpotrivă, să ne îndreptăm către un sistem de securitate socială profesională a muncii şi a ocupării forţei de muncă, combinat cu perioade de formare, care sunt necesare. Aceasta este modalitatea care ne-ar permite să ieşim din criză – formarea lucrătorilor pentru a-i ajuta să se îndrepte către meseriile care trebuie inventate pentru viitor.

  Olle Ludvigsson (S&D). – (SV) Doamnă preşedintă, acum că Tratatul de la Lisabona a fost adoptat şi Carta drepturilor fundamentale a UE a devenit obligatorie din punct de vedere juridic, avem o nouă oportunitate de a consolida dimensiunea socială a cooperării europene. Pentru a face acest lucru, trebuie să putem realiza aceste oportunităţi şi în practică. Un bun început ar fi ratificarea de către statele membre ale UE a tuturor convenţiilor actualizate ale OIM cât mai curând posibil.

Există, de asemenea, o dimensiune externă. Dacă UE doreşte să fie un partener serios în cadrul activităţilor internaţionale de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă şi de trai, este absolut necesar ca statele membre UE să adopte convenţia OIM. Dacă dorim să influenţăm situaţia din ţările terţe, trebuie mai întâi să dăm noi înşine un exemplu. Prin urmare, aş dori să solicit Comisiei şi Preşedinţiei suedeze să acţioneze în mod progresiv şi să facă tot posibilul pentru a asigura că toate convenţiile actualizate ale OIM sunt adoptate de toate statele membre.

Personal, consider că este un pic descurajator faptul că statul membru din care provin, Suedia, nu a ratificat convenţii de bază precum Convenţia nr. 94 privind contractele publice. Aşadar, aş dori să solicit Preşedinţiei să ia măsuri şi la nivel naţional pentru a asigura că această ratificare va avea loc. Acest element, alături de stabilirea obligativităţii Cartei drepturilor fundamentale, ar trebui să reducă riscul adoptării de către Curtea Europeană de Justiţie a altor hotărâri precum cea în cauza Rüffert. Nu putem accepta o situaţie în care să existe legi ale UE care să contravină convenţiilor fundamentale ale OIM.

  Mairead McGuinness (PPE). – Doamnă preşedintă, după cum au spus şi colegii, OIM există de multă vreme – din 1919: 90 de ani de activitate şi încă lucrează la Agenda privind munca decentă. Este important ca statele membre, după cum au afirmat şi alţii, să ratifice toate convenţiile, în special într-o perioadă de criză economică în care lucrătorii se află sub presiune. Dar consider că este, de asemenea, important în această dezbatere să recunoaştem rolul OIM în ţările în curs de dezvoltare şi legăturile sale cu organizaţiile neguvernamentale şi numeroasele programe pe care le gestionează şi care îi vizează în special pe cei mai vulnerabili, lucrând, de exemplu, cu persoane cu handicap care nu ar avea niciodată vreo şansă dacă aceste programe nu ar exista. De asemenea, două subiecte foarte importante pe care le dezbatem în acest Parlament: munca forţată şi exploatarea prin muncă a copiilor. Aşadar, dacă ne aşteptăm ca OIM să depună o muncă de calitate, aşa cum o face, în ţările în curs de dezvoltare, cred că statele membre ale Uniunii Europene ar putea măcar să ratifice convenţiile în totalitate, pentru a da un exemplu.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Domnule preşedinte, de-a lungul numeroşilor ani ai activităţii sale, Organizaţia Internaţională a Muncii a adoptat şi prezentat în vederea ratificării de către statele membre o serie de convenţii internaţionale şi directive referitoare la chestiuni cum ar fi ocuparea forţei de muncă, libertăţile sindicale, politica socială şi asigurarea socială, precum şi raporturile colective de muncă şi condiţiile de lucru. Statele membre ar trebui să ratifice şi să aplice convenţiile pe care OIM le consideră ca fiind actualmente în vigoare. Uniunea Europeană ar trebui să contribuie în mod hotărât şi activ la chestiunea extrem de importantă a protecţiei drepturilor lucrătorilor într-o lume globalizată.

Trebuie subliniat faptul că fiecare cetăţean, indiferent de origine, credinţă sau rasă, are dreptul la sporirea prosperităţii materiale, la dezvoltarea spirituală în condiţii de libertate, şi la demnitate, siguranţă economică şi şanse egale. Nu trebuie să uităm că sărăcia, indiferent de zona în care este prezentă, constituie o ameninţare pentru noi toţi.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – (FR) Doamnă preşedintă, onorabili deputaţi, există o convergenţă semnificativă de opinii privind utilitatea şi necesitatea ratificării convenţiilor OIM în rândul vorbitorilor din partea Parlamentului European şi a Comisiei. Cu toate acestea, după cum observa dl Őry, Comisia îşi poate impune punctul de vedere doar în domeniile în care are competenţă exclusivă şi, aşa cum am afirmat, aceasta a făcut acest lucru.

În ceea ce priveşte rolul sindicatelor, în recenta sa hotărâre, Curtea Europeană de Justiţie recunoaşte acţiunea colectivă ca drept fundamental. Cu toate acestea, acest drept poate fi reglementat, ceea ce este în conformitate cu alte instrumente internaţionale. Voi transmite totuşi îngrijorările dumneavoastră colegului meu care se ocupă de politica socială, astfel încât această chestiune să poată fi urmărită în profunzime.

  Preşedinta. – Am primit trei propuneri de rezoluţie⁽¹⁾ prezentate în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 26 noiembrie 2009.