Explicaţii orale privind votul

- Raport: Reimer Böge (A7-0080/2009)

  Siiri Oviir (ALDE). – (ET) Dnă preşedintă, decizia luată cu privire la punerea în aplicare a instrumentului de flexibilitate demonstrează succesul cooperării internaţionale şi, încă o dată, reprezintă o garanţie că instituţiile Europei consideră ca fiind o urgenţă finanţarea celei de a doua faze a planului de redresare a economiei europene. Un alt aspect pozitiv al acestei rezoluţii a fost faptul că am putut găsi fonduri necheltuite în cadrul planului de redresare economică pentru proiecte energetice, confirmând acest lucru mai târziu în buget. Am votat în favoarea rezoluţiei.

- Raport: Reimer Böge (A7-0085/2009)

  Siiri Oviir (ALDE). – (ET) Şi eu am sprijinit acest raport, adoptarea acestui raport, deoarece rezultatul comitetului de conciliere – din câte se pare, comitetul de conciliere nu lucrează foarte direct şi rapid – a fost unul pozitiv: punerea în aplicare a planului de redresare a economiei europene şi a obiectivului declarat al acestui plan. Un alt aspect pozitiv a fost faptul că, la votul ulterior privind bugetul, am sprijinit decizia precedentă de alocare a sumei de 2,4 miliarde de euro pentru obiectivele menţionate. Am sprijinit acest raport.

- Raport: László Surján, Vladimír Maňka (A7-0083/2009)

  Chris Davies (ALDE). – Dnă preşedintă, Nick Griffin de la Partidul Naţional Britanic a sugerat faptul că votul meu este influenţat de interese comerciale. Vreau să afirm clar că sunt mândru să fiu un susţinător al tehnologiilor cu emisii reduse de carbon pentru combaterea schimbărilor climatice. Nu am solicitat şi nici nu am primit vreodată vreun ban pentru activitatea mea; fac acest lucru din convingere. Toate participaţiile pe care le-am avut vreodată au fost întotdeauna trecute în declaraţia de interese şi nu m-au împiedicat niciodată să critic anumite proiecte din domeniul energiei eoliene.

Sinceritatea şi transparenţa au fost întotdeauna elementele definitorii ale vieţii mele politice şi, înainte ca Nick Griffin să încerce să păteze reputaţia deputaţilor, să îi dăm voie să ne explice de ce partidul pe care îl conduce nu şi-a trimis în două rânduri declaraţiile financiare la timp la Comisia Electorală Britanică. Potrivit contabililor săi, conturile nu oferă o imagine veridică şi corectă a activităţilor partidului său. Există mulţi care bănuiesc că banii care provin de la membrii partidului său au fost utilizaţi în scopuri personale. Dacă va nega acest lucru, atunci poate că domnul Griffin va prezenta un set de conturi care să fie aprobat de propriii auditori.

  Ashley Fox (ECR). – Dnă preşedintă, dacă îmi permiteţi să îl parafrazez pe John Dunning, un parlamentar englez din secolul 18, bugetul UE a crescut, creşte în continuare şi trebuie redus.

Am votat împotriva rezoluţiei privind bugetul, deoarece aceasta nu respectă limita de 1 % din produsul intern brut. Aceasta este o limită pe care nu ar trebui să o depăşim. Trebuie să fim conştienţi de faptul că fiecare euro pe care îl cheltuim provine de la contribuabili. Ar trebui să fim chibzuiţi cu banii acestora, iar acesta nu este un buget chibzuit.

  Syed Kamall (ECR). – Dnă preşedintă, şi eu am votat împotriva bugetului, la fel ca şi colegul meu anterior. Este interesant cum discutăm adeseori despre valorile europene comune şi despre solidaritatea cu cetăţenii. Însă, într-o perioadă în care numeroase comunităţi şi familii se confruntă cu actuala situaţie economică, au dificultăţi în achitarea facturilor, unele persoane pierzându-şi locurile de muncă, multe dintre ele acceptând chiar şi reduceri de salarii, consider că este scandalos faptul că votăm creşterea unui buget care nu ia deloc în calcul actuala situaţie economică.

Avem nevoie de un sistem financiar solid, trebuie să demonstrăm că înţelegem preocupările electoratului nostru şi trebuie să fim chibzuiţi cu banii contribuabililor. Numai în acest mod putem genera creşterea economică atât de necesară pentru a ajuta cetăţenii din toate ţările Uniunii Europene. De aceea, am votat împotriva acestui buget.

Aş dori să le urez tuturor un Crăciun şi un An Nou fericit.

- Propunere de rezoluţie B7-0248/2009

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Dnă preşedintă, am votat în favoarea rezoluţiei, deoarece bieloruşii îşi demonstrează astăzi nivelul angajamentului faţă de Uniunea Europeană.

În ciuda numeroaselor discuţii din Belarus, până în prezent s-au produs doar schimbări minore. Recent, opoziţia ne-a înştiinţat că preşedintele intenţionează să semneze un decret care limitează accesul la libera informare pe internet.

Cu siguranţă, UE trebuie să sprijine Belarus pentru a aduce această ţară mai aproape de Europa, dar, în primul rând, trebuie să stabilim un dialog cu poporul bielorus.

Acum, se pare că încercăm să stabilim un dialog cu autorităţile bieloruse prin suspendarea interdicţiilor de călătorie, însă acestea sunt în continuare valabile pentru cetăţenii obişnuiţi din Belarus. Suma de 60 de euro pentru viza Schengen este prea mare pentru majoritatea bieloruşilor. În acelaşi timp, preţul pentru cetăţenii ruşi este de două ori mai mic. UE nu ar avea de suferit dacă cetăţenii din Belarus ar achita doar contravaloarea vizei, care nu depăşeşte suma de 5 euro.

  Preşedintă. – Le-aş fi recunoscătoare domnilor Brok şi Saryusz-Wolski dacă ar merge să discute în altă parte. Dle Brok, puteţi să mergeţi să discutaţi în afara sălii, vă rog?

Vă rog să mergeţi să discutaţi în afara sălii.

Afară!

Dle Brok, vă rog să părăsiţi sala şi să discutaţi afară.

Dle Preda, dacă doriţi să oferiţi o explicaţie privind votul referitor la Belarus, o puteţi face acum. Asta doriţi să faceţi?

  Cristian Dan Preda (PPE). - Voiam să fac o explicaţie în legătură cu votul pe care l-am dat la propunerea primă făcută de dl Schultz; cum nu bănuiam că va exista o asemenea propunere, nu m-am înscris înainte, dar aş vrea să explic votul dat pentru prima propunere a dlui Schultz, cea referitoare...

(Preşedintele întrerupe vorbitorul)

  Preşedintă. – Îmi pare rău, acest lucru nu este posibil. Credeam că doriţi să vorbiţi despre Belarus.

- Propunere de rezoluţie B7-0187/2009

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Dnă preşedintă, am votat în favoarea rezoluţiei, întrucât situaţia din Congo este una îngrozitoare. Zeci de mii de oameni sunt ucişi în fiecare lună în această ţară din cauza actelor de violenţă ale grupurilor armate. Forţele armate congoleze se află adeseori la originea acestor crime, făcând uneori uz de forţă în mod discreţionar, iar civilii sunt de regulă victimele acestor acte de violenţă. Situaţia femeilor este groaznică, actele de violenţă sexuală fiind o problemă specifică în această ţară. Sunt raportate acte de viol comise de aproape toate părţile combatante, inclusiv de către armata congoleză.

Salutăm implicarea UE în Congo. Implicarea militară europeană a contribuit la prevenirea unei situaţii similare celei din Rwanda. Misiunea de poliţie a UE este deosebit de importantă, întrucât principala problemă cu care se confruntă Congo este impunitatea şi absenţa instituţiilor de pronunţare a condamnărilor penale. Cu toate acestea, pentru a obţine progrese semnificative, avem nevoie de o mai mare implicare a comunităţii internaţionale. De aceea, trebuie întreprinse mai multe acţiuni prin intermediul Misiunii Organizaţiei Naţiunilor Unite în Republica Democratică Congo (MONUC) şi trebuie oferite mai multe resurse Organizaţiei Naţiunilor Unite.

  Nirj Deva (ECR). – Dnă preşedintă, în timp ce noi vom pleca în vacanţa de Crăciun şi vom mânca curcani graşi sau alte mâncăruri specifice sărbătorilor, trebuie, de asemenea, să ne gândim că, în aceeaşi perioadă, mulţi oameni în Republica Democratică Congo vor muri.

Aproape cinci milioane de oameni au fost ucişi în această ţară începând cu 1999 şi se estimează că în fiecare lună sunt ucişi 45 000 de oameni – echivalentul populaţiei unui mic oraş englez. În timp ce vom sărbători Crăciunul, va trebui să ne gândim la acest lucru şi să ne întrebăm dacă noi şi aceşti oameni din Republica Democratică Congo locuim în continuare pe aceeaşi planetă.

Vreme de aproximativ douăzeci de ani sau mai mult, Organizaţia Naţiunilor Unite a încercat în mod curajos să stabilizeze situaţia într-o anumită măsură, dar cu ajutorul a numai 20 000 de soldaţi. Cum Dumnezeu poate aceasta să menţină pacea cu numai 20 000 de soldaţi? Trebuie să ajutăm ONU să depună o muncă eficientă şi să îi aresteze pe acei oameni care se comportă cu impunitate şi care violează şi ucid femei şi copii. Trebuie realmente să punem capăt acestei situaţii.

- Propunere de rezoluţie B7-0191/2009

  Simon Busuttil (PPE). – Dnă preşedintă, în numele Grupului PPE, doresc să declar faptul că PPE a votat împotriva rezoluţiei, nu pentru că nu este în favoarea transparenţei sau a accesului la documente, desigur, în temeiul noului tratat, ci pentru că depusese propria rezoluţie – asupra căreia în cele din urmă nu am votat – care prezenta, în opinia noastră, o abordare mai echilibrată cu privire la această chestiune foarte delicată.

Trebuie să fim atenţi ca, atunci când dezbatem chestiunea accesului la documente şi a transparenţei, să nu depăşim limita şi să nu expunem documentaţia şi procedurile într-o asemenea măsură încât întregul sistem să devină nefezabil. Dacă vom expune în întregime negocierile secrete şi negocierile închise, atunci am putea ajunge să subminăm înseşi negocierile şi însuşi sistemul care stă la temelia instituţiilor noastre.

Explicaţii scrise privind votul

- Raport: Reimer Böge (A7-0080/2009)

  Andrew Henry William Brons (NI), în scris. – Am votat cu mare reticenţă în favoarea acestui raport. Deşi se referea în principal la realocarea fondurilor existente, acest raport ar implica şi alocarea de subvenţii prin intermediul instrumentului de flexibilitate. Cu toate acestea, principalul scop a fost despăgubirea Bulgariei şi a altor ţări care au fost forţate să închidă reactoarele nucleare aflate în stare de funcţionare, în ciuda obiecţiilor acestor ţări. UE a făcut o promisiune de finanţare, iar acea promisiune ar fi trebuit să fie respectată.

  David Casa (PPE), în scris. – În urma reuniunii de conciliere organizate la 18 noiembrie 2009, Parlamentul şi Consiliul au ajuns la un acord privind utilizarea instrumentului de flexibilitate în favoarea Planului european de redresare economică (PERE), precum şi în favoarea dezafectării centralei electrice Kozloduy din Bulgaria. Cu toate că ambele chestiuni sunt importante, consider că dezafectarea corespunzătoare şi corectă a acestei centrale electrice este deosebit de importantă. Astfel, am decis să îl susţin pe raportor şi să votez în favoarea acestui raport.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Propunerea de rezoluţie care este supusă dezbaterilor se referă la finanţarea europeană pentru perioada 2010-2013 pentru dezafectarea centralei electrice nucleare Kozloduy din Bulgaria şi la mobilizarea instrumentului de flexibilitate în acest scop, onorând astfel un angajament luat faţă de Bulgaria în timpul procesului său de aderare.

Aceasta se referă, de asemenea, la finanţarea suplimentară în baza instrumentului de flexibilitate a celei de-a doua faze a Planului european de redresare economică (PERE) în domeniul energiei, deoarece acest plan nu fusese încă finanţat în mod corespunzător.

Nu neg faptul că energia nucleară poate constitui o parte a unui coş energetic european echilibrat şi că utilizarea acesteia poate reduce dependenţa noastră externă în acest domeniu, însă consider că Uniunea Europeană nu poate evita să contribuie la eforturile privind dezafectarea acelei centrale nucleare învechite, asigurându-se în acelaşi timp că proiectele de redresare economică merită o finanţare adecvată.

Siguranţa ecologică determinată de dezafectarea centralei Kozloduy şi investiţiile sporite în produsele energetice sunt motive întemeiate pentru mobilizarea instrumentului de flexibilitate.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) La reuniunea de conciliere din 18 noiembrie 2009, s-a mobilizat pentru anul 2010, în cadrul instrumentului de flexibilitate, suma de 75 de milioane de euro, pentru a finanţa dezafectarea centralei nucleare Kozloduy. Deplâng faptul că aceste necesităţi financiare au fost prezentate de Comisie abia în cadrul Scrisorii rectificative nr. 2/2010 în urma primei lecturi a Parlamentului, cu alte cuvinte, după ce Parlamentul şi-a stabilit priorităţile.

Acest lucru a dus la creşterea presiunilor asupra subrubricii 1a, afectând în mod considerabil dinamica negocierilor privind bugetul 2010 şi punând în pericol priorităţile politice ale Parlamentului. Cu toate acestea, promisiunile făcute odată trebuie respectate, precum în cazul protocolului privind condiţiile aderării Bulgariei la Uniunea Europeană, care cuprinde angajamentul UE de a finanţa dezafectarea centralei Kozloduy. Necesităţile suplimentare de finanţare în perioada 2011-2013, care se ridică la suma de 225 de milioane de euro, trebuie abordate în cadrul unei revizuiri intermediare a cadrului financiar multianual. Finanţarea suplimentară a centralei Kozloduy în perioada 2011-2013 nu ar trebui să prejudicieze finanţarea programelor şi acţiunilor multianuale existente. Prin urmare, am acordat un vot favorabil.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Utilizarea acestui fond se bazează pe logica aflată în spatele componentei energetice a Planului european de redresare economică. Mă voi abţine din aceleaşi motive.

- Raport: Reimer Böge (A7-0085/2009)

  David Casa (PPE), în scris. – Planul de redresare a fost unul dintre răspunsurile Comisiei la criza economică ce s-a abătut asupra Europei în ultimii ani. Printre obiectivele acestuia se numără restabilirea mediului de afaceri, precum şi a încrederii consumatorilor şi, în special, garantarea acordării de împrumuturi. A trebuit să fim flexibili şi să permitem realocarea fondurilor din diferite bugete atunci când acest lucru a fost necesar. De aceea, susţin părerile raportorului şi votez în favoarea propunerii.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Planul european de redresare economică (PERE), căruia Parlamentul i-a alocat suma de 5 miliarde de euro în martie 2009, cuprinde proiecte energetice transeuropene şi proiecte pentru extinderea internetului în bandă largă în zonele rurale. Acesta este un instrument important pentru combaterea crizei economice, relansarea economiei şi, deci, crearea locurilor de muncă. În timpul reuniunii de conciliere din 18 noiembrie, Parlamentul, Consiliul şi Comisia au ajuns la un acord privind finanţarea celui de-al doilea an (2010) al PERE cu suma de 2,4 miliarde de euro. Această finanţare pentru proiecte privind energia şi internetul în bandă largă necesită o revizuire a cadrului financiar multianual pentru 2007-2013.

Finanţarea PERE nu ar trebui amânată pentru următorii ani şi, prin urmare, salut acordul la care s-a ajuns. De asemenea, aş dori să subliniez faptul că actualul cadru financiar multianual nu răspunde necesităţilor financiare ale Uniunii Europene. În consecinţă, Comisia ar trebui să depună urgent o propunere privind o revizuire intermediară a cadrului financiar multianual (CFM). Susţin, de asemenea, necesitatea extinderii CFM 2007-2013 la anii 2015-2016. Prin urmare, am acordat un vot favorabil.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Chiar dacă fondurile mobilizate aici sunt utilizate în scopuri pozitive, acestea sunt departe de a răspunde necesităţilor de asistenţă ale zonelor rurale. Agricultura din ţările Uniunii Europene are numeroase alte nevoi, iar agricultorii care cultivă pământul solicită adoptarea unei politici agricole care să încurajeze producţia, să le garanteze un trai decent şi să împiedice deşertificarea continuă a regiunilor rurale.

Prin urmare, nu este suficient doar să spunem că promovăm solidaritatea în domeniul resurselor de energie şi conectarea la internet în bandă largă în zonele rurale dacă dorim cu adevărat să contribuim la redresarea economiei europene.

După cum am susţinut, este necesară o revizuire amănunţită a politicilor comunitare şi o creştere substanţială a finanţărilor bugetare.

Din acest motiv ne-am abţinut.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Componenta energetică a Planului european de redresare economică cuprinde unele propuneri notabile. Printre acestea se numără crearea unui fond special pentru 2020, sporirea exigenţelor statului cu privire la performanţele ecologice ale produselor şi încurajarea construcţiei de clădiri eficiente din punct de vedere energetic. În ceea ce priveşte dezafectarea centralei electrice nucleare de primă generaţie Kozloduy, aceasta răspunde unei necesităţi urgente. Totuşi, este la fel de remarcabil faptul că UE nu prevede acordarea niciunui fel de asistenţă pentru un proiect care să ne permită renunţarea la energia nucleară.

În mod clar, cu toate că este o chestiune urgentă, UE nu este ferm hotărâtă să adopte calea distanţării de productivitatea maximă. Cum ar putea face acest lucru când ea este angajată să acorde o prioritate absolută principiilor liberalismului, care este ridicat în slăvi de acest plan de redresare? De aceea, am decis să mă abţin în ceea ce priveşte acest capitol.

- Raport: László Surján, Vladimír Maňka (A7-0083/2009)

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Am susţinut bugetul Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2010. Salut în special acordul cu Consiliul, care va oferi un ajutor suplimentar în valoare de 300 de milioane de euro producătorilor de lactate. În cadrul dezbaterilor privind bugetul 2010, Parlamentul a solicitat, între altele, punerea la dispoziţie a unui fond în valoare de 300 de milioane de euro pentru sectorul lactatelor pentru a combate criza din acest sector. Deşi Comisia a fost iniţial de acord cu propunerea, aceasta a dorit să pună la dispoziţie doar 280 de milioane de euro pentru acest fond.

Aceşti bani vor fi de mare ajutor producătorilor de lactate care au fost grav afectaţi de preţurile scăzute din timpul verii şi care au probleme cu lichidităţile. Salut, de asemenea, sprijinul bugetar acordat pentru organizarea Jocurilor Olimpice Speciale şi pentru solicitarea acestora privind finanţarea Jocurilor Olimpice Speciale Europene de la Varşovia din 2010 şi a Jocurilor Olimpice Speciale Mondiale de la Atena din 2011. Au fost alocate 6 milioane de euro pentru Jocurile Olimpice Speciale, existând prevederea ca în anul 2011 să fie oferite fonduri suplimentare.

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Am votat fără entuziasm bugetul european pentru anul 2010, pentru a nu pune în pericol finanţarea celei de-a doua tranşe a planului european de redresare (infrastructuri energetice şi internet în bandă largă), lansarea unei noi iniţiative europene privind promovarea microcreditului (care se ridică la 25 de milioane de euro în 2010) sau ajutorul de urgenţă pentru sectorul laptelui (o sumă suplimentară de 300 de milioane de euro). Vă reamintesc că eu şi colegii mei socialişti francezi am votat încă din 2006 împotriva perspectivei financiare pentru 2007-2013. La acea vreme, am criticat bugetul redus care, din cauza insuficienţei sale, nu ar fi permis conceperea unor proiecte inovatoare de anvergură. Astăzi, analiza noastră se confirmă: acest buget nu ne permite să înfruntăm criza şi reflectă absenţa unui proiect politic european. Deşi criza economică fără precedent cu care se confruntă Europa necesită un răspuns puternic şi comun din partea Uniunii, Consiliul şi Comisia Europeană au ales să permită statelor membre să conceapă propriile planuri de redresare. Nu cu un astfel de buget vom restabili creşterea durabilă şi vom combate cu succes schimbările climatice.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. – (RO) Rezultatul votului privind bugetul 2010 reprezintă un pas important în elaborarea şi aplicarea unor norme şi măsuri comune necesare reglementării situaţiei în domeniile energetic, tehnologic, agriculturǎ şi infrastructură. Acesta este perceput ca un sprijin real în contextul în care situaţia economicǎ cu care se confruntǎ statele membre este una de criză. Salut alocarea sumei de 300 milioane de euro, deşi iniţial se alocaseră doar 280 milioane de euro, ca ajutor imediat destinat producătorilor de lapte care se confruntă cu o prăbuşire a preţurilor ce duce la nesiguranţă. Consider că această acţiune va combate cauzele, dar mai ales efectele care au dus la aceasta puternică deteriorare a pieţei produselor lactate ce persistă pe fondul crizei economice actuale.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Bugetul UE pe 2010 tocmai a fost adoptat. Cu acest buget de 2,4 miliarde de euro, vom putea finanţa cea de-a doua şi ultima fază a Planului european de redresare economică, iar aceasta este o veste bună. Din nefericire, negocierile privind finanţarea unui program european în favoarea microcreditului – un instrument deosebit de util şi necesar pentru relansarea creşterii economice – sunt blocate în cadrul Consiliului.

De asemenea, respingerea de către Consiliu a amendamentului Parlamentului care propunea creşterea ajutorului acordat persoanelor celor mai dezavantajate, în contextul unei crize economice şi sociale fără precedent, este extrem de regretabilă, ţinând cont de faptul că 2010 a fost declarat „Anul European de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale”.

Pe de altă parte, anunţul Consiliului European de vinerea trecută privind disponibilitatea UE şi a statelor sale membre de a contribui la finanţarea şi la utilizarea promptă a sumei de 2,4 miliarde de euro pe an, din 2010 până în 2012, pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să combată schimbările climatice, este bine-venit. Cu toate acestea, dacă Consiliul doreşte să fie coerent şi responsabil, acesta trebuie să accepte necesitatea urgentă a unei revizuiri intermediare a cadrului financiar 2007-2013. În lipsa acesteia, această veste nu ar fi, din păcate, nimic mai mult decât un act publicitar.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson şi Åsa Westlund (S&D), în scris. – (SV) Noi, social-democraţii suedezi, am decis să votăm astăzi în favoarea celei de-a doua tranşe de finanţare a Planului european de redresare economică. Planul reprezintă un pas important al eforturilor noastre comune menite să permită Uniunii Europene să iasă din criza financiară şi economică. Cu toate acestea, o mare parte a planului de redresare implică investiţii în tehnologiile de captare şi stocare a carbonului (CSC). Suntem în favoarea unor cercetări suplimentare în acest domeniu, dar considerăm că nu ar trebui să ne concentrăm prea mult asupra acestei tehnologii până ce CSC nu va fi comparată cu alte metode existente de reducere a emisiilor de carbon. O astfel de comparaţie ne-ar permite să investim resursele UE acolo unde acestea ar fi cele mai utile în combaterea schimbărilor climatice.

Susţinem angajamentul bugetar şi am votat în favoarea tuturor părţilor sale componente, cu excepţia cerinţei de a introduce un ajutor permanent pentru sectorul laptelui, căreia i-am acordat un vot negativ.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) După cum am afirmat anterior, consider că este esenţial să luăm în considerare condiţiile specifice ale crizei pe care o traversăm atunci când discutăm despre alocarea de fonduri către diferite sectoare ale economiei europene. În special, cred că este esenţial să alocăm fonduri pentru punerea în aplicare a Planului european de redresare economică, mai ales în ceea ce priveşte adoptarea de măsuri pentru stimularea creşterii economice, competitivităţii, coeziunii şi protejării locurilor de muncă.

Repet faptul că este esenţial să alocăm fondurile necesare pentru ca întreprinderile mici şi mijlocii, care se numără printre principalele victime ale crizei, să beneficieze de sprijin pentru a putea să depăşească această criză, iar fondurile structurale şi de coeziune sunt extrem de importante pentru creşterea economică naţională.

Cu toate acestea, regret că au fost alocate numai 300 de milioane de euro, o sumă pe care o consider prea mică, pentru crearea unui fond destinat sectorului produselor lactate. Criza gravă prin care trece acest sector ar justifica alocarea unor fonduri mai importante pentru a-i ajuta pe producători să depăşească dificultăţile cu care se confruntă în prezent.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acesta este un buget care va contribui la combaterea şomajului şi la stimularea economiei. Parlamentul acordă o importanţă prioritară Planului european de redresare economică, alocând fonduri în valoare de 2,4 miliarde de euro pentru anul următor. Salut acordarea unui sprijin suplimentar de 300 de milioane de euro sectorului produselor lactate, însă susţin crearea unei rubrici bugetare pentru stabilirea unui fond permanent pentru acest sector. De asemenea, consider că este foarte important ca actualul cadru financiar multianual pentru 2007-2013 să fie revizuit şi prelungit pentru a include exerciţiile financiare 2015-2016, după cum am propus în acest buget. Aş sublinia faptul că lupta împotriva schimbărilor climatice este o prioritate UE care nu se reflectă suficient de mult în acest buget. De asemenea, doresc să accentuez faptul că securitatea energetică este vitală pentru Uniune şi, prin urmare, salut semnarea proiectului Nabucco. Bugetele pentru Parlament şi pentru celelalte instituţii, care au fost prezentate pentru a doua lectură, sunt aceleaşi pe care le-am aprobat la prima lectură. La rubrica 5, avem o marjă de 72 de milioane de euro, care vor fi utilizate, de preferinţă, pentru finanţarea cheltuielilor suplimentare direct legate de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Prin urmare, am acordat un vot favorabil.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat împotriva acestui raport, care „salută acordul general asupra bugetului 2010”, întrucât acesta este un buget comunitar care reflectă deja priorităţile stabilite în Tratatul de la Lisabona pentru o Uniune Europeană care este din ce în ce mai neoliberală şi militaristă şi din ce în ce mai puţin preocupată de coeziunea economică şi socială.

În plină criză economică şi socială, care are efecte dramatice asupra ocupării forţei de muncă şi a condiţiilor de trai ale cetăţenilor, este inacceptabil ca propunerea de buget comunitar să aibă în plăţi cu 11 miliarde de euro mai puţin decât se prevăzuse în perspectiva financiară.

Cu toate acestea, salutăm faptul că unele dintre propunerile pe care le-am prezentat au fost adoptate, şi anume:

- crearea unei rubrici bugetare pentru acţiuni în industria textilă şi de încălţăminte, în vederea creării unui program comunitar pentru această industrie;

- crearea unei alte rubrici pentru promovarea transformării locurilor de muncă instabile în locuri de muncă cu drepturi.

Aceste propuneri sunt menite, în primul rând, să atragă atenţia asupra crizei gravei cu care se confruntă în prezent industria textilă, criză parţial cauzată de creşterea exponenţială a importurilor din ţările terţe şi, în al doilea rând, să contribuie la combaterea creşterii rapide a instabilităţii locurilor de muncă, a şomajului şi a sărăciei.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) Dnă preşedintă, ca urmare a procedurii de conciliere, s-a convenit un nivel de cheltuieli pe care Parlamentul l-a considerat satisfăcător şi care este suficient pentru realizarea celor mai importante obiective ale Uniunii pentru anul viitor. Deosebit de semnificative sunt acordurile privind mijloacele de punere în aplicare a Planului european de redresare economică, incluzând proiectele din domeniul energetic, pentru care au fost rezervate 1 980 de milioane de euro. O sumă de 420 de milioane de euro va fi alocată pentru extinderea regiunilor care beneficiază de internet în bandă largă, ceea ce va contribui la punerea în practică a principiilor Strategiei de la Lisabona. Cheltuielile administrative planificate au suferit schimbări importante de ultimul moment, legate de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Stabilirea Consiliului European ca instituţie UE, precum şi instituirea funcţiei de preşedinte al Consiliului European şi înfiinţarea Serviciului pentru acţiune externă au consecinţe asupra bugetului Uniunii. Costurile privind Consiliul European şi preşedintele acestuia sunt estimate la 23,5 milioane de euro şi vor fi suportate cu ajutorul economiilor din 2009, în timp ce costurile legate de instituirea Serviciului pentru acţiune externă pot depăşi chiar şi suma de 72 de milioane de euro care se află în prezent în rezerva bugetară pentru 2010. Prin urmare, dezbaterea privind cheltuielile din 2010 nu se va încheia astăzi. Fondurile rezervei se pot dovedi a fi insuficiente, iar apoi va fi esenţial să facem o rectificare de buget. Aşadar, este necesar să solicităm statelor membre să dea dovadă de responsabilitate şi să pună la dispoziţie mijloacele necesare pentru ca Uniunea să-şi poată îndeplini noile obligaţii care rezultă din Tratatul de la Lisabona.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat fără entuziasm în favoarea bugetului 2010, întrucât acesta nu se ridică la înălţimea provocărilor cărora trebuie să le facem faţă, nu numai în acest context de gravă criză economică şi socială, ci şi în ceea ce priveşte lupta împotriva schimbărilor climatice. Prin votul meu, am dorit în primul rând să acord prioritate Planului european de redresare, lansării unei noi iniţiative privind microcreditul (25 de milioane de euro în 2010) şi ajutorului de urgenţă acordat sectorului laptelui (300 de milioane de euro). În viitor, eficacitatea cadrului bugetar UE este cea pe care va trebui să o revizuim pentru a crea mijloace de acţiune colective care să fie cu adevărat în concordanţă cu reformele.

  Jörg Leichtfried (S&D), în scris. – (DE) Votez în favoarea raportului privind bugetul UE pe 2010. Sunt deosebit de bucuros că, deşi acesta este ultimul buget negociat în baza Tratatului de la Nisa şi deşi, în temeiul acestuia, Parlamentul European nu are nicio competenţă formală de decizie privind cheltuielile în domeniul agricol, am reuşit să negociem un post bugetar de 300 de milioane de euro pentru sprijinirea producătorilor de lactate.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. – (RO) Bugetul UE pentru anul 2010 respectă angajamentele anterioare asumate la nivel european în ceea ce priveşte Planul european de redresare economică. Chiar dacă a fost destul de dificil să găsim resursele necesare atât pentru combaterea problemelor generate de criză, cât şi pentru continuarea proiectelor de dezvoltare pe care Uniunea Europeană le are, consider că bugetul este acoperitor pentru ambele situaţii. Astfel, au fost menţinute angajamentele făcute la sfârşitul anului 2008 de preşedintele Comisiei Europene şi au fost create şi măsuri inovatoare, cum este cazul Acţiunii pregătitoare Erasmus pentru tinerii antreprenori. Cu acest buget, România poate beneficia în continuare de sprijinul financiar reprezentat de fondurile structurale şi de coeziune. În plus, sunt create perspective bune pentru problematica frontierelor din estul Uniunii Europene, cât şi pentru zona bazinului Mării Negre, având în vedere că au fost alocate resurse pentru acţiunea pregătitoare în vederea monitorizării ecologice a bazinului Mării Negre, precum şi un program-cadru european comun pentru dezvoltarea acestei regiuni. Mai mult, am avut în vedere faptul că, deşi perioada este dificilă, se acordă atenţie turismului ca sursă de dezvoltare, dovada fiind alocarea bugetară pentru turism durabil şi turism social.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Bugetul Uniunii Europene constituie o reflectare a politicilor sale: este neoliberal şi nu ţine seama de interesul majorităţii. Criza sistemului capitalist şi criza ecologică – consecinţe ale productivismului furibund determinat de urmărirea neîncetată a profitului – nu vor fi avut niciun efect asupra acestui buget. UE continuă să aplice orbeşte dogmele neoliberale fără a ţine cont de dovezile ineficacităţii economice şi ale nocivităţii ecologice şi sociale a acestora.

Abia ieri, Parlamentul a votat acordarea unor ajutoare în cadrul Fondului european de ajustare la globalizare. Acest fond nu reprezintă altceva decât conferirea unui caracter socialist delocalizărilor nesăbuite ale unor companii precum Ford, Nokia şi Dell. Iar acesta este doar un exemplu. Ce putem spune despre Planul european de redresare economică, ce încurajează liberul schimb, programul de lucru flexibil şi productivismul? Nu, această Europă nu reprezintă soluţia, ci problema. Votul în favoarea acestui buget ar fi împotriva interesului general european.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Raportul adoptat astăzi este extrem de important din mai multe puncte de vedere, în primul rând pentru că prevede crearea unui plan de redresare economică în valoare de 2,5 miliarde de euro. De asemenea, a fost aprobată suma de 300 de milioane de euro pentru sectorul textilelor, o măsură pe care Parlamentul o solicita de multă vreme. Bugetul mai include şi două linii de sprijin menite să evalueze situaţia unor sectoare-cheie ale economiei, precum industria textilă şi de încălţăminte şi sectorul pescuitului, pentru a promova reînnoirea flotei de pescuit, care reprezintă sectoare foarte importante pentru ţara mea. Proiectele-pilot pentru stoparea deşertificării în Europa şi pentru păstrarea locurilor de muncă sunt, de asemenea, extrem de relevante în această perioadă de criză economică. În plus, ar mai trebui menţionat faptul că acesta a fost ultimul buget UE bazat pe Tratatul de la Nisa. Prin Tratatul de la Lisabona, puterile Parlamentului sunt extinse la întregul buget.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Acest buget nu va contribui la rezolvarea problemelor economice, sociale şi de mediu cu care se confruntă Uniunea Europeană şi care au fost agravate de criză.

În plus, acesta nu ţine cont de creşterea inegalităţilor sociale şi regionale, a şomajului şi a sărăciei. Bugetul Uniunii Europene ar trebui să acorde o prioritate efectivă politicilor de convergenţă bazate pe progresul social, pe conservarea şi promovarea potenţialului fiecărui stat membru, pe utilizarea durabilă a resurselor naturale şi pe protecţia mediului înconjurător, în scopul obţinerii unei coeziuni economice şi sociale reale.

Întregul meu grup respinge ideea utilizării bugetului comunitar pentru a promova o Uniune Europeană mai militaristă şi mai neoliberală. De aceea, denunţăm creşterea cheltuielilor militare inclusă în acest buget. În acest sens, dorim să semnalăm necesitatea unui control democratic al cheltuielilor legate de politica externă şi de securitate comună. Aceasta este o zonă gri care nu face obiectul controlului la care sunt supuse cheltuielile bugetare.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Într-o perioadă de criză economică în care cetăţenii Europei se confruntă cu valuri de disponibilizări şi reduceri în domeniul serviciilor sociale, Uniunea Europeană trebuie, de asemenea, să facă economii. În vremuri economice dificile, este, desigur, nevoie de măsuri pentru stimularea economiei, însă este îndoielnic că instrumente precum Planul european de redresare economică pot realiza acest lucru. În trecut, mult lăudatele programe UE s-au dovedit a fi tigri de hârtie. În plus, diferite subvenţii europene s-au arătat a fi o invitaţie la comiterea unor abuzuri de nenumărate feluri. Acest lucru înseamnă că banii contribuabililor, câştigaţi din greu, se scurg de ani de zile în direcţii misterioase. În locul umflării în continuare a bugetului UE, este nevoie de o vastă renaţionalizare a sistemului de subvenţii. Din acest motiv, resping proiectul de buget.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, salut excelenta activitate a raportorului, care a reuşit să asigure fonduri în valoare de 1,98 miliarde de euro pentru Planul European de redresare economică, transformându-l într-un un obiectiv fundamental al bugetului 2010.

Sunt sigur că noul plan va oferi un nou impuls creşterii economice, competitivităţii, coeziunii şi protecţiei locurilor de muncă în Europa, demonstrând totodată că bugetul UE este un instrument menit să pună cetăţenii europeni pe primul loc şi care poate oferi răspunsuri specifice pentru a contribui în mod concret la depăşirea recentei crize economice care a afectat continentul nostru.

Acum, depinde de Comisie să se asigure că toate proiectele care urmează a fi finanţate în cadrul planului de redresare vor fi pe deplin compatibile cu actuala legislaţie europeană în materie de mediu. De asemenea, ar trebui salutată declaraţia comună care solicită simplificarea şi utilizarea mai precisă a fondurilor structurale şi a Fondului de coeziune pentru a contribui la combaterea efectelor crizei economice.

Alocarea a 300 de milioane de euro pentru depăşirea crizei din sectorul laptelui este, de asemenea, foarte utilă. Aceasta reprezintă 20 de milioane de euro în plus faţă de recomandarea Consiliului, lucru pe care nu putem decât să îl salutăm.

  Marit Paulsen, Olle Schmidt şi Cecilia Wikström (ALDE), în scris. – (SV) Considerăm că politica agricolă trebuie să fie dereglementată şi bazată pe piaţă pentru a fi în folosul consumatorilor şi al populaţiei rurale. Prin urmare, este necesară o reformă în profunzime a politicii agricole comune.

Toate formele de subvenţii la export şi subvenţii de producţie în domeniul agricol ar trebui desfiinţate cât mai curând posibil, iar asta până cel târziu în 2015. Abolirea subvenţiilor europene şi americane pentru agricultură este, de asemenea, esenţială în vederea combaterii sărăciei şi a foametei în lume. În acelaşi timp, toate barierele comerciale pentru produsele agricole şi peşte ar trebui eliminate progresiv, permiţând astfel liberul schimb de produse alimentare.

Partea bugetului UE pentru 2010 care vizează agricultura intră la rubrica 2 – „Conservarea şi gestionarea resurselor naturale” – şi alcătuieşte ceea ce este cunoscut drept Blocul 3. Acest bloc cuprinde măsuri de intervenţie şi de sprijin faţă de care ne opunem, inclusiv diverse măsuri de stocare – a alcoolului, de exemplu – şi o asistenţă substanţială din partea UE pentru sectorul vitivinicol. Acesta include, de asemenea, un sprijin UE pentru aprovizionarea cu lapte şi fructe a şcolilor. Aceasta este o chestiune importantă în sine, dar noi considerăm că acest aspect trebuie stabilit la nivel naţional. În acelaşi timp, blocul conţine iniţiative importante în ceea ce priveşte, de exemplu, bunăstarea animalelor şi controlul transportului de animale, pe care, în principiu, le-am considera bine-venite. Cu toate acestea, întrucât procedura de vot ne obligă să adoptăm o poziţie cu privire la întregul grup de amendamente, am ales să ne abţinem de la votul privind Blocul 3.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Întrucât Parlamentul recunoaşte dorinţa cetăţenilor europeni de a avea o Europă mai sigură, acesta salută majorările faţă de bugetul 2009 de la subrubrica 3a privind libertatea, securitatea şi justiţia. Acesta subliniază importanţa punerii la dispoziţie a unor fonduri suplimentare prin intermediul bugetului UE pentru a gestiona imigraţia legală şi integrarea cetăţenilor din ţările terţe, combătând totodată imigraţia ilegală.

Parlamentul subliniază faptul că aceste politici trebuie să fie întotdeauna puse în aplicare pe fondul respectării Cartei Drepturilor Fundamentale a UE. La fel de importantă este creşterea finanţării pentru protecţia graniţelor, inclusiv a Fondului european de returnare şi a Fondului european pentru refugiaţi, pentru a facilita solidaritatea dintre statele membre. Acesta recunoaşte faptul că toate statele Uniunii se confruntă cu dificultăţi tot mai mari în ceea ce priveşte politicile acoperite de această rubrică şi îndeamnă statele membre să utilizeze fondurile pentru libertate, securitate şi justiţie, majorate faţă de bugetul 2009, astfel încât să poată face faţă împreună acestor dificultăţi şi oricăror provocări noi care pot apărea, prin promovarea unei politici comune în domeniul imigraţiei care să fie cât mai cuprinzătoare, dar care să se întemeieze pe respectarea absolută a drepturilor omului.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Salut rezultatul acestui vot privind bugetul 2010. Acesta va asigura direcţionarea fondurilor către diferite proiecte importante şi va oferi un sprijin foarte necesar, mai ales ţinând seama de dificultăţile economice cu care Uniunea Europeană încă se confruntă. Deosebit de importantă este suma de 300 milioane de euro care va fi alocată sectorului produselor lactate în urma recentei crize. Consiliul a acceptat în final cererea Parlamentului European privind această sumă, în prealabil susţinând acordarea a 280 milioane de euro. De asemenea, sunt alocate fonduri substanţiale celei de a doua faze a Planului de redresare economică - 2,4 miliarde de euro – care includ un sprijin indispensabil pentru proiectele şi infrastructura energetică (inclusiv pentru sursele regenerabile de energie), precum şi 420 milioane de euro pentru a oferi acces la internet în bandă largă în zonele rurale. Aşadar, bugetul va permite înregistrarea unor progrese semnificative în domeniul energiei, al infrastructurii şi al tehnologiei, oferind totodată un sprijin vital în actualul climat economic.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Votul privind bugetul Uniunii Europene este o marcă instituţională anuală prin care se confirmă angajamentul faţă de programele comunitare şi se accentuează rolul Parlamentului. Salut încheierea celei de-a doua faze de finanţare a Planului european de redresare economică pentru 2009 şi 2010, întrucât relansarea economică şi redresarea situaţiei locurilor de muncă constituie preocupări majore ale Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat) în contextul actualei crize. Confirmarea noului program privind instrumentul de microfinanţare demonstrează faptul că obiectivele Strategiei de la Lisabona sunt tratate cu prioritate şi că întreprinderile mici şi mijlocii joacă un rol important în crearea locurilor de muncă. Trebuie să îmi exprim îngrijorarea cu privire la reducerea creditelor bugetare pentru fondurile structurale şi de coeziune, care sunt indispensabile pentru relansarea economică şi coeziunea teritorială, în special în regiunile ultraperiferice precum Madeira.

Consider că este esenţial să continuăm să facem politica de coeziune mai flexibilă, pentru a creşte actualele niveluri scăzute ale punerii în aplicare a programelor finanţate din fondurile comunitare. În plus, proiectele care au obiective strategice, oferă o valoare adăugată şi încurajează competitivitatea pe termen lung ar trebui să fie promovate în continuare. Din toate aceste motive, am votat în favoarea acestui raport, care reprezintă punctul culminant al unui proces complex din punct de vedere tehnic, care a fost dificil de negociat.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. – (RO) Am votat în favoarea proiectului de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2010 modificat de Consiliu (toate secţiunile) şi pentru amendamentele propuse la proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2010. Bugetul UE pentru 2010 prevede sume importante pentru angajamentele asumate prin Planul european de redresare economică, precum reţele energetice (1 175 milioane de euro), reţeaua europeană de energie eoliană offshore (208 milioane de euro), captarea şi stocarea geologică a carbonului (523,2 milioane de euro). De asemenea, Parlamentul European a reuşit suplimentarea sumelor alocate pentru securitatea transporturilor, întreprinderea comună SESAR, activităţi de sprijinire a politicii europene în domeniul transporturilor şi al drepturilor pasagerilor, Programul „Intelligent Energy Europe”, parte a Programului-cadru pentru competitivitate şi inovare, Întreprinderea comună Clean Sky. De asemenea, sumele alocate pentru agricultură includ o creştere cu 14 miliarde de euro pentru promovarea dezvoltării rurale şi 300 milioane de euro pentru a sprijini producătorii de lapte care sunt foarte grav afectaţi de criza economică şi financiară. Datorită crizei economice şi financiare, astăzi principala preocupare a cetăţenilor europeni este legată de pierderea locurilor de muncă. Consider că în 2010 trebuie acordată o atenţie deosebită programelor de pregătire a tinerilor antreprenori şi sprijinirii acestora în a-şi înfiinţa propria întreprindere.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Astăzi, am adoptat un buget al Uniunii Europene pentru 2010 care se ridică la aproape 123 de miliarde de euro. Fiecare buget reprezintă un fel de compromis. Poate că mulţi dintre noi sunt conştienţi de lacunele acestuia, dar este demn de subliniat faptul că cetăţeanul de rând al UE are de câştigat de pe urma documentului adoptat astăzi. În primul rând, Uniunea Europeană îşi consolidează securitatea energetică şi se bazează pe dezvoltarea întreprinderilor, în special a microîntreprinderilor. Sunt bucuros că 20 de milioane de euro au fost rezervate pentru Strategia privind Marea Baltică. Este adevărat că fondurile de rezervă vor fi deblocate doar când Comisia Europeană va prezenta propuneri scrise pentru utilizarea lor. Cred totuşi că acest lucru se va întâmpla cât mai repede posibil. Sunt deosebit de bucuros de includerea în buget a trei proiecte care sunt importante pentru ţara mea. Mă refer la sprijinul acordat pentru Jocurile Olimpice Speciale, care vor fi organizate la Varşovia şi la Atena, la subvenţiile pentru tinerii care provin din ţările participante la programul politicii europene de vecinătate şi la înfiinţarea Catedrei Bronisław Geremek de Civilizaţie europeană la Colegiul Europei din Natolin.

- Propunere de rezoluţie B7-0191/2009

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Deschiderea instituţiilor europene şi transparenţa procedurilor acestora sunt garanţii ale faptului că societatea civilă şi opinia publică din statele membre nu numai că sunt informate, ci reprezintă şi o parte integrantă şi avizată a proceselor decizionale ale acestora. Cu toate că populaţia se simte oarecum separată de Europa, nu în ultimul rând din cauză că procedura care a dus la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a fost una dificilă, nu întotdeauna clară şi adeseori expusă criticilor, instituţiile europene trebuie să persevereze şi să se dedice fără rezerve punerii la dispoziţie în timp util a unui număr cât mai mare de documente, contribuind astfel la eliminarea distanţei care separă Europa de cetăţeni.

Trebuie, însă, să deplâng faptul că grupurile de stânga din Parlament s-au folosit de îmbunătăţirea necesară a cadrului juridic care reglementează accesul la documente, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pentru a adopta o poziţie populistă de respingere a necesităţii reale de confidenţialitate în unele zone ale activităţilor europene şi caută să se erijeze în unicul susţinător al transparenţei.

Nu este nevoie de rupturi artificiale şi populiste în chestiuni de o asemenea sensibilitate; aceste chestiuni merită să fie tratate cu seriozitate, cu responsabilitate şi să facă obiectul unui consens cât mai larg. Regret că acest lucru nu a fost posibil.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am acordat sprijinul meu deplin rezoluţiei colegului meu, dl Cashman, pentru a solicita Comisiei şi Consiliului să revizuiască regulile privind accesul la documentele instituţiilor europene, în conformitate cu clauzele privind transparenţa ale Tratatului de la Lisabona. Această chestiune este esenţială pentru funcţionarea democratică şi responsabilă a instituţiilor noastre şi trebuie să contribuie la restabilirea încrederii cetăţenilor europeni în Europa.

  Elisabeth Köstinger, Hella Ranner, Richard Seeber şi Ernst Strasser (PPE), în scris. – (DE) La votul de joi, 17 decembrie 2009, am votat împotriva rezoluţiei B7-0194/2009 a dlui Cashman privind îmbunătăţirile care trebuie aduse cadrului juridic privind accesul la documente în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona (Regulamentul (CE) nr. 1049/2001), din următoarele motive: această rezoluţie se referă la fapte care nu au nimic de-a face cu subiectul transparenţei şi solicită adoptarea unor modificări ale căror consecinţe nu ar avea o contribuţie constructivă la îmbunătăţirea transparenţei.

Aş dori să subliniez faptul că sunt în favoarea transparenţei şi a accesului public la documente. Totuşi, aceste obiective importante nu vor fi realizate prin îndeplinirea cererilor dlui Cashman, ci doar prin tratarea cu responsabilitate a subiectului, după cum se subliniază în rezoluţia lui Renate Sommer, Simon Busuttil şi Manfred Weber din Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) privind această chestiune.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Este esenţial să sporim transparenţa acţiunilor europene şi să permitem un acces cât mai larg la documentele instituţiilor europene pentru a face ca funcţionarea Uniunii să fie cât mai inteligibilă în ochii cetăţenilor europeni. Cu toate acestea, trebuie să fim vigilenţi în ceea ce priveşte această chestiune şi să ne ferim de orice formă de demagogie. În numele eficacităţii acţiunilor europene, trebuie impuse restricţii asupra acestui principiu sacrosanct al transparenţei. Dacă vom acorda o transparenţă maximă, vom risca să avem dezbateri sterile în măsura în care deputaţii din Parlamentul European se vor teme să vorbească deschis cu privire la chestiuni sensibile. Negocierile, prin definiţie, necesită un mediu discret. Fără un astfel de mediu, aceste dezbateri vor avea loc în cadre informale, departe de reuniunile oficiale, şi vom ajunge la un rezultat contrar scopului urmărit. Prin urmare, sunt de acord cu sporirea transparenţei şi, în acest sens, salut intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Acesta va permite o astfel de evoluţie, care nu trebuie însă să se producă în detrimentul unui proces decizional european adecvat.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona impune necesitatea îmbunătăţirii cadrului juridic care reglementează accesul la documente. Aceste îmbunătăţiri trebuie să protejeze drepturile tuturor cetăţenilor Uniunii. Întrucât Uniunea este un spaţiu al libertăţii, securităţii şi justiţiei, conform prevederilor din preambulul Cartei drepturilor fundamentale, orice efort care ar duce la creşterea transparenţei în ceea ce priveşte accesul la documentele instituţiilor UE este bine-venit. Cu toate acestea, este foarte important să evaluăm, de asemenea, în ce măsură poate libertatea totală a accesului la toate documentele să prejudicieze funcţionarea corespunzătoare a instituţiilor. Prin urmare, este esenţial să găsim un echilibru în această privinţă.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Am votat cu hotărâre în favoarea rezoluţiei ambiţioase a Parlamentului European privind accesul cetăţenilor la documente. Am votat astfel pentru că este întotdeauna important să le reamintim oamenilor că transparenţa este esenţială într-o democraţie, deoarece calea către obţinerea accesului la informaţiile Uniunii Europene este încă mult prea des plină de obstacole pentru cetăţeanul obişnuit şi, de asemenea, pentru că intrarea în vigoare la 1 decembrie a Tratatului de la Lisabona schimbă situaţia în mod semnificativ. Dreptul cetăţenilor de a accesa documentele instituţiilor europene, în orice formă, este acum consfinţit la articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale. În plus, drepturile cetăţenilor sunt sporite pentru a include avizele juridice ale Consiliului, iar obligaţiile sunt, în schimb, extinse la toate instituţiile europene.

De asemenea, acest vot încununează întreaga muncă depusă de grupul meu politic, care s-a situat mereu în avangarda acestei lupte. Pe această temă, Parlamentul adopta în urmă cu nouă luni raportul Cappato şi solicita ca activităţile Consiliului să fie mai transparente, mai deschise şi mai democratice. Într-adevăr, această instituţie are o obligaţie morală de a-şi face publice deciziile şi dezbaterile; aceasta este pur şi simplu o exigenţă democratică pe care are datoria să o îndeplinească pentru cetăţeni.

  Axel Voss (PPE), în scris. – (DE) Transparenţa este importantă, iar importanţa sa este în continuă creştere într-o epocă a globalizării. Prin urmare, susţin eforturile de sporire a transparenţei la nivelul UE. Cu toate acestea, trebuie să păstrăm un echilibru. Rezoluţia care ne-a fost prezentată depăşeşte cu mult limitele transparenţei cerute de cetăţeni şi, prin urmare, am votat împotriva acesteia. Propunerea de rezoluţie nu atinge un echilibru între transparenţa necesară şi activitatea rezonabilă a administraţiei şi a deputaţilor din Parlamentul European la nivelul UE. În actuala versiune, nu mai este posibilă asigurarea confidenţialităţii cuvântului scris, viaţa privată a cetăţenilor nu mai poate fi garantată atunci când sunt adresate întrebări, protecţia datelor este pusă sub semnul întrebării, iar consecinţele pentru securitatea noastră şi pentru politica privind pieţele financiare a Băncii Centrale Europene nu pot fi prevăzute. În plus, aceasta ar genera pentru administraţie şi pentru deputaţii din Parlamentul European un nivel de birocraţie care ar fi total disproporţionat în raport cu obiectivul său.

- Propunere de rezoluţie B7-0273/2009

  Louis Grech (S&D), în scris. – Delegaţia malteză din cadrul Grupului S&D va vota în favoarea propunerii de rezoluţie privind principiul subsidiarităţii, astfel cum aceasta a fost prezentată de domnii Mauro, Busuttil şi Weber. Cu toate acestea, delegaţia consideră că un consens mai amplu şi o majoritate mai largă în ceea ce priveşte această propunere ar transmite un mesaj mai puternic Europei. Aşadar, în această privinţă, ar fi mai benefic să susţinem propunerea de amânare – într-un interval de timp concret, întrucât aceasta ar oferi mai multe posibilităţi pentru atingerea unui consens mai larg.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Este datoria tuturor instituţiilor europene – a instituţiilor naţionale şi a celor comunitare deopotrivă – să reprezinte toţi cetăţenii europeni, fără deosebire. Laicismul este singurul principiu pe baza căruia instituţiile le pot permite tuturor cetăţenilor să aibă acces la serviciile publice conform convingerilor lor. Acesta reprezintă patrimoniul nostru filozofic comun şi garantul principiului păcii civile în jurul căruia a fost construită Uniunea Europeană.

De aceea, este absolut esenţial ca Italia să respecte hotărârea din cazul Lautsi împotriva Italiei, care a fost pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. După cum reaminteşte instanţa, afişarea simbolurilor religioase trebuie să fie interzisă în toate clădirile publice din UE. Este timpul ca crucifixele, care au fost impuse în sălile de curs în vremea lui Mussolini, să fie retrase din şcolile publice.

  Edward Scicluna (S&D), în scris. – Delegaţia malteză din cadrul Grupului S&D va vota în favoarea propunerii de rezoluţie privind principiul subsidiarităţii, astfel cum aceasta a fost prezentată de domnii Mauro, Busuttil şi Weber. Cu toate acestea, delegaţia consideră că un consens mai amplu şi o majoritate mai largă în ceea ce priveşte această propunere ar transmite un mesaj mai puternic Europei. Aşadar, în această privinţă, ar fi mai benefic să susţinem propunerea de amânare – într-un interval de timp concret, întrucât aceasta ar oferi mai multe posibilităţi pentru atingerea unui consens mai larg.

- Propunere de rezoluţie B7-0248/2009

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Belarus a primit pe bună dreptate porecla deloc măgulitoare de „ultima republică sovietică a Europei”. În ciuda progreselor care s-au înregistrat în unele aspecte ale vieţii politice, sociale şi economice ale acestei ţări, este clar că niciuna dintre reformele puse în aplicare aici nu poate încă justifica retragerea acestui atribut deplorabil.

În Belarus, alegerile nu sunt libere, libertatea de exprimare, de asociere sau de manifestare lipseşte, iar represiunile întreprinse de autorităţi sunt în creştere.

Uniunea Europeană riscă să adopte o atitudine de împăciuire faţă de această dictatură, la fel ca în cazul Cubei. Cred că va greşi dacă va proceda astfel şi dacă nu va susţine clar faptul că valorile democraţiei şi libertăţii nu numai că nu pot fi negociate, dar nici nu pot fi separate de orice acord încheiat cu Belarus. Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să menţină şi să consolideze contactele cu opoziţia democratică din Belarus pentru a continua să îi sprijine pe cei cărora Parlamentul le-a acordat Premiul Saharov pentru lupta lor pentru democratizarea acestei ţări.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Uniunea Europeană nu poate fi un spaţiu preocupat numai de ţările care intră în alcătuirea sa. Aceasta trebuie, de asemenea, să fie o forţă motrice pentru democratizarea ţărilor care s-au format în urma dezmembrării fostei Uniuni Sovietice. Orice măsură destinată ameliorării condiţiilor din aceste ţări este foarte importantă. În acest context se încadrează spiritul acestei propuneri de rezoluţie, care solicită adoptarea unor măsuri de sprijinire a Belarusului, care trebuie să fie însoţite de semnale clare privind aplicarea unor reforme democratice de către această ţară, precum şi de respectarea drepturilor omului şi a statului de drept. Participarea Belarusului la Parteneriatul estic constituie un pas important în această direcţie, însă există în continuare numeroase aspecte care trebuie îmbunătăţite în ceea ce priveşte libertăţile şi garanţiile din Belarus.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea rezoluţiei comune privind Belarusul, deoarece aceasta oferă o prezentare echilibrată a situaţiei şi subliniază atât aspectele pozitive şi progresele înregistrate, cât şi deficitul democratic din multe domenii. După părerea mea, este deosebit de important să ne asigurăm că guvernul din Belarus va garanta cât mai curând libertatea de exprimare şi libertatea de asociere şi de întrunire, care ar permite funcţionarea eficientă a partidelor din opoziţie.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Rezoluţia privind Belarusul reprezintă un semnal important din partea Uniunii Europene şi a Europei. Ar trebui să arătăm atât opoziţiei democratice, cât şi autorităţilor bieloruse, şi nu doar prin intermediul unor astfel de rezoluţii, că nu suntem de acord cu încălcările drepturilor omului sau cu interdicţia privind înregistrarea partidelor politice, a organizaţiilor neguvernamentale şi a instituţiilor independente de presă.

Parlamentul European nu poate fi de acord cu utilizarea pedepsei capitale, iar Belarusul este singura ţară din Europa care aplică acest tip de pedeapsă. Nu putem reduce sancţiunile împotriva Belarusului dacă nu există niciun progres vizibil în direcţia democratizării acestei ţări. Uniunea Europeană nu trebuie să închidă ochii la restricţiile flagrante în ceea ce priveşte libertatea de exprimare, respectarea drepturilor omului şi a drepturilor civile şi organizaţiile neguvernamentale. Parlamentul European, care este alcătuit din deputaţi care provin din 27 de state membre, este o întruchipare a democraţiei şi a cooperării.

Singurele măsuri pe care le putem sprijini şi pe care le vom sprijini sunt măsurile democratice, întrucât acestea stau la temelia Uniunii Europene. În ceea ce ne priveşte, nu putem accepta niciun alt gen de măsuri. Sper că rezoluţia privind Belarusul va fi una dintre numeroasele măsuri pe care le vom adopta. Bieloruşii, la fel ca întreaga Europă, aşteaptă acest lucru de la noi.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. − (LT) Am votat rezoluţia privind Belarusul cu o oarecare îndoială, deoarece în Parlamentul European, documentele privind Belarusul sunt adoptate prea des şi, prin urmare, acestea ajung să îşi piardă din importanţă. Pe de altă parte, această rezoluţie, care păstrează un ton critic la adresa regimului de la Minsk, accentuează schimbările pozitive din cadrul relaţiilor UE-Belarus mai clar decât rezoluţiile precedente. În vederea unei îmbunătăţiri fundamentale a relaţiilor dintre Uniunea Europeană, statele sale membre şi Belarus, acesta din urmă trebuie să adopte calea reformelor şi a democratizării. O astfel de schimbare de direcţie ar facilita dezvoltarea a numeroase relaţii cu acest stat. În Lituania, 39 de oraşe şi regiuni desfăşoară o cooperare fructuoasă cu oraşele şi regiunile bieloruse, făcând schimb de experienţă şi participând la proiecte comune. De asemenea, am aprobat această rezoluţie deoarece ea solicită Uniunii să acorde mai multă atenţie proiectelor concrete care coincid cu interesele ţărilor partenere. În cadrul rezoluţiei, am felicitat Belarus, Ucraina şi Lituania, care au devenit primele state care au trimis proiecte trilaterale Comisiei Europene şi statelor membre UE pentru programul Parteneriatului estic. Aceasta este o listă a proiectelor concrete din domeniul controlului frontierelor, al tranzitului, al patrimoniului cultural şi istoric şi al securităţii sociale şi energetice.

- Propunere de rezoluţie B7-0187/2009

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Salut votul privind această rezoluţie. În prezent, în ciuda Conferinţei de la Goma pentru pace, stabilitate şi dezvoltare şi a încheierii, în ianuarie 2008, a unui acord de încetare a focului, luptele violente din estul Republicii Democratice Congo continuă să aibă loc, ducând la comiterea unor atrocităţi fără seamăn împotriva populaţiilor civile, în special a femeilor, a copiilor şi a persoanelor în vârstă. Actele de violenţă sexuală devin larg răspândite şi sunt săvârşite în prezent nu numai de părţile combatante, ci şi de civili. Trebuie să se facă urgent tot posibilul pentru a asigura protecţia populaţiei într-un moment în care numărul soldaţilor MONUC prezenţi pe teren nu permite întotdeauna stăvilirea acestei creşteri a violenţelor. Autorităţile congoleze şi-au exprimat recent determinarea de a pune capăt impunităţii. Cu toate acestea, această politică de toleranţă zero nu trebuie să fie doar ambiţioasă – fiecare autor al atrocităţilor, fără excepţie, va trebui să răspundă pentru faptele sale – ci trebuie, de asemenea, să fie pusă în practică. Avem o datorie, în calitate de deputaţi în Parlamentul European, de a scoate în evidenţă necesitatea respectării acestor obligaţii internaţionale, precum drepturile omului şi egalitatea dintre sexe, astfel încât demnitatea femeilor şi inocenţa a nenumăraţi copii congolezi să fie ocrotite.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Încă de la căderea regimului cleptocrat al lui Mobutu Sese Seko, Republica Democratică Congo (fostul Congo Belgian şi fostul Zair) a fost cufundată în agitaţii şi violenţe brutale, ceea ce a provocat deja milioane de morţi.

Estul ţării a avut de suferit în mod deosebit de pe urma acestui flagel, care nu cunoaşte graniţe şi care a căpătat un caracter mai mult etnic decât naţional. Cele mai grave atrocităţi sunt repetate într-un asemenea ritm, încât este imposibil să se ţină pasul cu ele, iar comunitatea internaţională, în special forţele ONU, nu au demonstrat că au capacitatea de a le face faţă, în ciuda tuturor eforturilor civile şi militare care au fost depuse până în prezent.

Faptul că unele ţări africane par să fie imposibil de guvernat, iar guvernele centrale au pierdut controlul asupra unor părţi ale teritoriului lor sunt, din nefericire, fenomene care încă nu au fost eliminate. Acestea sunt adesea puse pe seama exploatării ilegale şi a jefuirii materiilor prime de către forţele insurgente sau de trupele regulate şi de liderii acestora. Chiar dacă aceste fenomene îşi au rădăcinile în procesul european de decolonizare şi în modul în care a fost stabilite graniţele, acest lucru nu poate scuti liderii şi factorii de decizie africani de răspundere şi nu ne poate împiedica să solicităm societăţilor civile din ţările respective să preia controlul decisiv asupra propriilor destine.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluţiei care denunţă gravele violenţe etnice cu care s-a confruntat în ultima vreme Congo-ul şi care au dus la strămutarea a aproape 44 000 de persoane abandonate şi lipsite de orice resurse materiale. Sunt îngrijorată în mod deosebit de problema actelor de violenţă sexuală, care sunt utilizate ca o armă de război. Aceasta este o crimă inacceptabilă, care nu trebuie să rămână nepedepsită şi faţă de care Uniunea Europeană trebuie să adopte o atitudine de condamnare. Trebuie să ne asigurăm că autorii acestor încălcări ale drepturilor omului din sânul armatei congoleze vor fi judecaţi.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Uniunea Europeană nu poate rămâne indiferentă în faţa diferitelor conflicte armate care au loc într-o anumită măsură în întreaga lume. Conflictul violent din Republica Democratică Congo durează de mulţi ani, făcând ca milioane de oameni să îşi piardă viaţa, să fie strămutaţi sau să îşi piardă locuinţa. Prin urmare, este foarte important să îndemnăm toate părţile implicate în acest conflict să înceteze ostilităţile, astfel încât populaţia din regiunile respective să poată trăi din nou într-un climat de pace. Este esenţial să continuăm să sprijinim misiunile pe teren ale ONU pentru a alina suferinţa întregii populaţii, în special a persoanelor în vârstă, a femeilor şi a copiilor.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Conflictul armat din această regiune nu poate fi rezolvat decât printr-o soluţie politică. Prin urmare, toate intervenţiile ţărilor vecine şi ale altor ţări trebuie să înceteze. Este nevoie de o soluţie diplomatică negociată între părţi pentru a pune capăt conflictului din Republica Democratică Congo (RDC). O astfel de soluţie trebuie să respecte pe deplin Carta Naţiunilor Unite şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Consiliul de Securitate al ONU ar trebui să revizuiască mandatul MONUC. Mandatul în baza Capitolului VII ar trebui eliminat pentru a evita întărirea forţelor armate congoleze, periclitând astfel misiunea ONU de menţinere a păcii. Solicităm încheierea misiunilor EUPOL şi EUSEC din RDC. Aceste misiuni au avut o contribuţie negativă la intensificarea violenţelor şi la deteriorarea situaţiei din această ţară, întrucât prin intermediul acestora au fost antrenate forţele de securitate care apoi au comis crime împotriva propriei populaţii civile.

Rezoluţiile ONU privind un embargo asupra furnizării de arme către RDC trebuie să fie puse în aplicare. Dorim să raportăm faptul că mai multe state membre ale Uniunii Europene încalcă acest embargo. Rezoluţia comună depusă de celelalte grupuri politice nu face referire la aceste chestiuni esenţiale şi, prin urmare, am votat împotriva acesteia.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Această propunere comună de rezoluţie privind Republica Democratică Congo reflectă situaţia complicată din această ţară. În ciuda resurselor umane şi a finanţării substanţiale oferite de comunitatea internaţională, încă nu s-a putut aduce pacea şi stabilitatea în această regiune. Dimpotrivă, soldaţii ONU sunt acuzaţi de lipsă de neutralitate şi de faptul că provoacă agravarea situaţiei. Este important ca această problemă să fie rezolvată.

Suma enormă, care depăşeşte 7 miliarde de euro, alocată misiunii ONU, incluzând ajutorul umanitar, poate fi justificată doar dacă se cunoaşte exact modul în care au fost utilizate fondurile. Întrucât rezoluţia nu solicită în mod concret clarificarea acestui aspect, m-am abţinut de la vot.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Masacrele, crimele împotriva umanităţii, recrutarea copiilor-soldaţi şi actele de violenţă sexuală împotriva femeilor şi a fetelor care încă au loc în Republica Democratică Congo nu ne pot lăsa indiferenţi. Este nevoie de eforturi suplimentare pentru a pune capăt activităţilor grupurilor armate străine din estul RDC. Comunitatea internaţională nu poate asista neputincioasă la această situaţie. Aceasta trebuie să asigure că acordurile din martie 2009 privind încetarea focului sunt respectate eficient şi cu bună credinţă. Două rapoarte recente ale Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului indică faptul că situaţia umanitară se agravează considerabil.

MONUC joacă un rol esenţial, însă mandatul său şi regulile de angajare trebuie să fie aplicate cu determinare şi în permanenţă pentru a garanta securitatea populaţiei într-o manieră mai eficientă. Prezenţa MONUC rămâne necesară. Trebuie despuse toate eforturile necesare pentru a-i permite acesteia să îşi îndeplinească pe deplin mandatul, în vederea protejării celor aflaţi în pericol. Consiliul trebuie să joace un rol central şi să garanteze că MONUC va fi sprijinită de către Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin consolidarea capacităţilor operaţionale ale acestei misiuni şi printr-o mai bună definire a priorităţilor sale, care în prezent sunt în număr de 41.