Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este întrebarea cu solicitare de răspuns oral (B7-0240/2009) adresată de Silvia-Adriana Ţicău, Brian Simpson, János Áder, Hannes Swoboda, Eva Lichtenberger, Michael Cramer, Saïd El Khadraoui, Mathieu Grosch, Iuliu Winkler, Victor Boştinaru, Ioan Mircea Paşcu, Marian-Jean Marinescu, Ivailo Kalfin, Norica Nicolai, Dirk Sterckx, Csaba Sándor Tabajdi, Michael Theurer, Ismail Ertug, Inés Ayala Sender, Jiří Havel, Edit Herczog, Stanimir Ilchev, Iliana Malinova Iotova, Jelko Kacin, Evgeni Kirilov, Ádám Kósa, Ioan Enciu, Eduard Kukan, Gesine Meissner, Alajos Mészáros, Nadezhda Neynsky, Katarína Neveďalová, Daciana Octavia Sârbu, Vilja Savisaar, Olga Sehnalová, Catherine Stihler, Peter van Dalen, Louis Grech, Corina Creţu, George Sabin Cutaş, Vasilica Viorica Dăncilă, Cătălin Sorin Ivan, Tanja Fajon, Kinga Göncz, Antonyia Parvanova, Adina-Ioana Vălean şi Rovana Plumb Comisiei privind strategia europeană pentru regiunea Dunării.

  Silvia-Adriana Ţicău, Autor. − Mulţumesc tuturor colegilor care mi s-au alăturat în iniţiativa de a avea această dezbatere în plenul Parlamentului European, dezbatere ce va fi urmată de votul de mâine pe rezoluţia comună.

Regiunea Dunării prezintă o importanţă deosebită pentru Uniunea Europeană, atât prin numărul mare de ţări străbătute, cât şi prin ieşirea directă la Marea Neagră. Împreună cu Rinul şi canalul Main, Dunărea leagă Marea Nordului şi portul Rotterdam, cel mai mare port al Uniunii Europene, de Marea Neagră şi portul Constanţa, al zecelea mare port al Uniunii Europene.

Recunoscând importanţa regiunii Dunării, Consiliul European din iunie 2009 a cerut Comisiei să elaboreze, până la sfârşitul anului 2010, o strategie a Uniunii Europene pentru regiunea Dunării. Solicităm Comisiei să înceapă cât mai curând consultările cu toate ţările riverane Dunării şi, urmând modelul Strategiei pentru Marea Baltică, strategia Dunării să fie însoţită de un plan de acţiune şi un program operaţional multianual realizat împreună cu statele participante.

Pentru dezvoltarea regiunii Dunării este esenţială dezvoltarea infrastructurii de transport. Modernizarea porturilor, unificarea sistemelor de navigaţie pe Dunăre, eliminarea blocajelor de pe axa fluvială Rin/Meuse - Main - Dunăre pentru ameliorarea condiţiilor de navigaţie, asigurarea intermodalităţii în regiune şi creşterea conectivităţii cu Marea Neagră, prin intermediul căilor de transport rutier şi feroviar, mă refer la coridoare feroviare de marfă şi trenuri de mare viteză, sunt doar câteva dintre priorităţile de dezvoltare ale transportului din regiune.

Regiunea Dunării joacă un rol important pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu energie a Uniunii Europene. Implementarea de proiecte comune în domeniul eficienţei energetice şi al energiilor regenerabile, investiţiile în noile tehnologii şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii vor contribui la stimularea economiei ecologice în întreaga macroregiune dunăreană.

De asemenea, turismul constituie un instrument important de promovare a creşterii economice în regiune. Nu în ultimul rând, dezvoltarea unor poli de competitivitate, schimburile academice şi culturale vor contribui la coeziunea teritorială în regiunea Dunării.

Regiunea Dunării şi, în special, Delta Dunării cuprinde mai multe zone speciale de protecţie şi zone speciale de conservare în cadrul Natura 2000, fiind un ecosistem unic şi fragil. Protecţia mediului în bazinul Dunării va influenţa în mare măsură dezvoltarea agricolă şi rurală din regiune.

Strategia Dunării va permite, printr-o abordare coordonată, o mai eficientă utilizare şi o mai mare absorbţie a fondurilor europene, fără însă a se limita la acestea. În acest scop, solicităm Comisiei şi statelor membre să utilizeze în 2010 revizuirea la mijloc de termen a perspectivei financiare şi dezbaterile privind viitoarea perspectivă financiară pentru implementarea obiectivelor strategiei Uniunii Europene pentru regiunea Dunării.

Închei spunând că Parlamentul European va fi un partener constant în procesul de dezvoltare şi implementare a strategiei Uniunii Europene pentru regiunea Dunării

  Olli Rehn, membru al Comisiei. – Doamnă preşedintă, vreau să vă mulţumesc că aţi ridicat această problemă importantă referitoare la strategia regională pentru Dunăre şi, de asemenea, pentru susţinerea amplă a strategiilor macroregionale în Europa.

În acest context, Comisia colaborează cu ţările implicate în Procesul de cooperare dunăreană. Statele în chestiune sunt următoarele: Germania, Austria, Slovacia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Bulgaria şi România. În plus, la acest proces participă următoarele ţări: Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Moldova şi Ucraina.

În ceea ce priveşte situaţia în această etapă, am stabilit în cadrul Comisiei un grup de lucru interservicii care cuprinde peste 20 de direcţii generale, al cărui scop este să indice principalele priorităţi politice pentru această strategie. În paralel, ţările din regiunea Dunării au înfiinţat fiecare câte un punct de contact naţional şi a fost deja organizată prima întâlnire a acestor puncte de contact cu statele membre. În lunile ianuarie şi februarie ale acestui an au fost programate o serie de evenimente pentru a impulsiona şi a declanşa discuţiile cu părţile interesate relevante. Primul eveniment de acest gen va avea loc la Ulm în Germania între 1 şi 2 februarie.

Revenind la conţinutul viitor al strategiei, doresc să subliniez că nu ne aflăm decât la începutul procesului de elaborare şi pregătire. În următoarele luni, conţinutul va fi discutat în cele mai mici detalii cu ţările implicate, părţile interesate, serviciile Comisiei şi alte instituţii UE.

Cu toate acestea, este foarte probabil ca strategia să se bazeze pe trei piloni principali sau, cu alte cuvinte, pe trei priorităţi politice cuprinzătoare: în primul rând, ameliorarea conectivităţii şi a sistemelor de comunicaţie durabile din punct de vedere al mediului; în al doilea rând, protecţia mediului, conservarea resurselor de apă şi îmbunătăţirea activităţilor de prevenire a riscurilor; şi, în al treilea rând, consolidarea dezvoltării socio-economice umane şi instituţionale. Aceşti trei piloni vor include un număr de acţiuni concrete, bazate pe contribuţiile provenind de la statele membre, părţile interesate şi din cadrul Comisiei.

În cele din urmă, permiteţi-mi să indic următorii paşi. Până în iunie vom continua să strângem idei şi propuneri de la statele membre, părţile interesate şi alte părţi care doresc să se implice prin documente de poziţie, întâlniri, conferinţe şi printr-o consultare publică prin intermediul internetului. Într-o etapă ulterioară, până în septembrie, Comisia va ierarhiza şi organiza ideile pentru a pregăti propunerea de comunicare privind strategia şi planul de acţiune care o va însoţi. După care, în cele din urmă, până în decembrie, Comisia va pregăti adoptarea acestor documente. Prin urmare, începând cu anul viitor - deci din 2011 - vom începe înfiinţarea sistemelor de guvernanţă şi implementarea concretă a acţiunilor şi proiectelor care vor fi fost planificate şi stabilite până în acel moment.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată. Aştept cu interes să aud problemele pe care doriţi să le ridicaţi în această dezbatere.

  Marian-Jean Marinescu, în numele grupului PPE. – Grupul PPE acordă o importanţă deosebită strategiei pentru Dunăre. Axa Rin - Main - Dunăre este o punte între est şi vest, între Marea Nordului şi Marea Neagră, are directă legătură cu asigurarea securităţii energetice, deschide drumul către Asia prin Marea Neagră, face legătura inclusiv cu Marea Mediterană.

Ne exprimăm, deci, în favoarea elaborării strategiei pentru Dunăre în decursul acestui an, aşa cum s-a angajat Comisia şi mă bucură din nou reangajamentul Comisarului Rehn şi dorim ca aceasta să fie aprobată însoţită de un plan de acţiune concret, cel mai târziu la începutul anului 2011.

Dintre priorităţile majore care ar trebui urmărite menţionez: asigurarea navigabilităţii pe întreaga axă, în primul rând conexiunea Dunăre - Rin şi uniformizarea sistemelor de navigaţie, modernizarea porturilor fluviale şi dezvoltarea infrastructurilor conexe pentru a deveni sisteme integrate multimodale, utilizarea eficientă a potenţialului energetic al Dunării, dezvoltarea sistemelor de irigaţii pentru prevenirea deşertificării, implementarea unui sistem integrat de monitorizare a cotelor apelor pentru creşterea capacităţii de prognoză, prevenire şi de intervenţie în caz de inundaţii, secetă sau poluare.

Este nevoie de o acţiune concertată, deoarece neimplicarea unui singur stat riveran poate duce la blocarea întregului proces. Este, de asemenea, nevoie de resurse financiare şi de aceea, sper ca noua Comisie Europeană să aibă în vedere acest lucru şi să nu evite finanţările de tip parteneriat public privat.

Dintre toate statele riverane Dunării, România deţine cel mai mare sector. Din acest motiv, România susţine elaborarea cât mai rapidă a acestei strategii care să pună în valoare potenţialul fluviului, esenţial pentru întreaga Europă.

  Constanze Angela Krehl, în numele Grupului S&D. – (DE) Doamnă preşedintă, Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European sprijină iniţiativa pentru dezvoltarea unei strategii pentru regiunea Dunării. Este un proiect important pentru noi şi pentru că va consolida de o manieră exemplară coeziunea teritorială, care a fost inclusă pentru prima dată în Tratatul de la Lisabona, şi pentru că ne va oferi, poate, ocazia să clarificăm conceptul de coeziune teritorială. Sper că dl Rehn le-a comunicat numeroşilor parteneri cu care a purtat deja discuţii că şi Parlamentul European va fi implicat în mod corespunzător în elaborarea strategiei comune pentru Regiunea Dunării. Din nefericire, în discursul dvs. nu am remarcat ca Parlamentul European să fi fost menţionat, dar vom participa la această dezbatere aşa cum se cuvine. Mă bucur că avem acum o primă dezbatere majoră în plen.

Pe lângă coeziunea teritorială, este la fel de important să clarificăm faptul că această strategie implică o cooperare transfrontalieră, aspect pe care l-am încurajat şi l-am susţinut mereu în domeniul politicii de coeziune şi pe care, de altfel, doream deja să îl consolidăm în această perioadă de finanţare. Sper că în anii următori această politică va avea un succes şi mai mare, inclusiv în ceea ce priveşte strategia pentru Dunăre.

Doresc să subliniez faptul că prin strategia pentru regiunea Dunării vom obţine o valoare adăugată europeană cu adevărat palpabilă, în special pentru oamenii care trăiesc în această regiune. De aceea, ei ar trebui implicaţi direct în elaborarea strategiei şi, de asemenea, trebuie să li se dea ocazia să trăiască experienţa acestui proiect european. Rog cu insistenţă să nu supraîncărcăm şi să nu îngreunăm această strategie cu prea multe priorităţi, ci să ne concentrăm pe ceea ce dorim să realizăm. Consider că este foarte important să utilizăm resursele existente într-un mod mai eficient şi, de exemplu, să ne construim şi extindem sistemele de avertizare configurate adecvat pentru a ne avertiza în caz de catastrofe naturale cum ar fi inundaţiile dar care să fie capabile în acelaşi timp să reacţioneze în caz de accidente industriale, de pildă, care ar avea ca urmări poluarea Dunării şi a regiunilor învecinate. Există zone comune de activitate.

O strategie reuşită pentru Dunăre şi proiecte reuşite în această regiune ar putea, de asemenea, să ofere modele pentru alte regiuni. Fără să fie nevoie de a inventa mereu o altă strategie, o putem folosi pe aceasta ca exemplu pentru rezolvarea în comun a problemelor printr-o cooperare transfrontalieră europeană şi - dacă reuşim să atragem şi ţările terţe într-o astfel de strategie - pentru punerea în aplicare a unei politici de vecinătate, care este importantă pentru noi toţi în Uniunea Europeană şi care ar trebui să fie promovată.

  Michael Theurer, în numele Grupului ALDE. – (DE) Doamnă preşedintă, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, importanţa regiunii Dunării este evidentă prin simplul fapt că de-a lungul cursului Dunării trăiesc 80 de milioane de persoane din şase state membre UE şi patru ţări vecine. Dunărea porneşte din Pădurea Neagră - 100 de km în linie dreaptă - şi coboară apoi pentru a se vărsa în deltă şi în Marea Neagră. Prin urmare, Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor din Europa sprijină iniţiativa unei strategii pentru Dunăre şi, în cadrul Parlamentului European, în această seară transmitem un semnal important prin introducerea pe ordinea de zi a dezbaterii referitoare la strategia pentru Dunăre.

Douăzeci de ani după prăbuşirea Cortinei de Fier, după ce a luat sfârşit divizarea Europei, Dunărea reprezintă încă o dată un simbol al unificării. Pornind din unul dintre statele fondatoare ale UE, Germania, trecând prin Austria, care a aderat în 1995 şi prin noile state membre din Europa Centrală şi de Est care ni s-au alăturat în 2004, Dunărea leagă şi ţările învecinate printre care se numără şi Croaţia care urmează să adere, precum şi alte ţări vecine care, la rândul lor, aspiră la aderare. Astfel că devine aproape posibil să vedeam reunificarea Europei prin traseul Dunării.

Doamnelor şi domnilor, este momentul să adoptăm măsurile adecvate pentru a transforma strategia pentru Dunăre într-o prioritate a politicii regionale în cadrul noii perioade de finanţare - şi Grupul ALDE acordă o importanţă deosebită acestui aspect. Există numeroase căi de abordare. Una dintre posibilităţi este ca întreprinderile mici şi mijlocii să încheie mai multe parteneriate reciproce.

Există, desigur, şi alte sarcini majore în ceea ce priveşte infrastructura. Este un aspect foarte important pentru Grupul ALDE pentru că, una dintre consecinţele divizării Europei a fost întreruperea legăturilor istorice de transport care ulterior nu au fost modernizate. Prin urmare, transformarea Dunării în cale navigabilă interioară, modernizarea şi îmbunătăţirea porturilor ei, a ecluzelor şi accesibilităţii vor oferi un mijloc de transport ecologic. Cu toate acestea, reţeaua rutieră şi feroviară necesită încă lucrări. Este foarte important să implicăm în această strategie şi municipalităţile, oraşele, comunităţile şi cetăţenii.

  Eva Lichtenberger, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, o strategie pentru dezvoltarea regiunii Dunării este foarte importantă şi trebuie salutată călduros. În plus, este şi o sarcină ambiţioasă, care nu se poate compara cu nimic din ceea ce am făcut anterior în contextul dezvoltării regionale. Delta nu este doar o cale navigabilă şi nu este doar un drum. Dunărea este o comoară naturală. Ştiu că multora dintre dvs. nu le place să audă acest lucru, dar tocmai statutul său de comoară naturală şi de zonă cu potenţial pentru un turism durabil şi modern, în special în regiunea Deltei Dunării, dar şi de-a lungul ţărmurilor atractive ale râului, face posibilă o dezvoltare a regiunii într-un mod foarte pozitiv de către întreprinderile mici şi mijlocii.

Dunărea are caracteristici foarte speciale - şi cu siguranţă evidente - care sunt foarte sensibile la orice intervenţie umană. Proiectul de centrală de la Gabčíkovo ne-a demonstrat deja acest lucru. Daunele produse de acest proiect sunt foarte vizibile şi azi şi doar eforturile imense ale rezidenţilor şi cetăţenilor au reuşit să împiedice producerea unor daune şi mai mari ca urmare a extinderii acestui lanţ de centrale. A condus la scăderea pânzei freatice, consecinţele asupra agriculturii neputând fi cuantificate. Colegul meu nu a menţionat întâmplător legătura strânsă dintre fundul Dunării şi apele subterane din zonă. Este un aspect care merită o atenţie deosebită în acest context.

Putem învăţa o lecţie importantă de aici: Dunărea - şi, de altfel, orice fluviu - este o punte de legătură care necesită protecţie şi atenţie şi pe care trebuie să o abordăm într-un mod durabil. Asta înseamnă să nu intrăm nepăsători cu excavatoarele în zonele naturale, ci să luăm fluviul în serios, să îl folosim pentru navigaţie dar adaptând navele la fluviu şi nu fluviul la nave. Când se doreşte iniţierea unui proiect major nu se cumpără întâi mobila pentru ca apoi să se construiască casa în jurul ei. Aceasta este exact abordarea de care avem nevoie în cazul Dunării. Durabilitatea şi prudenţa în abordarea mediului natural sunt esenţiale. Să nu repetăm greşelile din trecut!

  Oldřich Vlasák, în numele Grupului ECR. – (CS) Regiunea Dunării este incontestabil un teritoriu foarte special şi vast. După cum bine ştim, după Volga, Dunărea este al doilea cel mai mare fluviu, traversând sau formând graniţele internaţionale în zece ţări; bazinul Dunării este împărţit de 19 state europene. Prin urmare, faptul că această regiune s-a bucurat de o atenţie deosebită este cu siguranţă un lucru pozitiv. Cu toate acestea, consider că nu ar trebui să încercăm să conturăm în mod direct forma specifică a unei strategii pentru Dunăre aici în Parlamentul European. O strategie macro-regională funcţională trebuie definită pornind de jos în sus, rolul instituţiilor europene fiind acela de a crea doar un cadru, de a facilita comunicarea la nivel interguvernamental şi de a sprijini actorii individuali în ceea ce priveşte metodologia, gestionarea datelor, etc. După părerea mea, Comisia nu ar trebui să elaboreze o strategie macro-regională, ci doar să îi supravegheze naşterea, din moment ce conţinutul propriu-zis trebuie definit la nivelul statelor membre, al regiunilor şi al oraşelor şi satelor individuale.

În plus, am convingerea că, deşi strategia pentru regiunea Dunării trebuie să se concentreze asupra viitorului, implementarea ei nu poate ignora moştenirea trecutului. Trebuie să realizăm că în timpul Războiului Rece Dunărea a reprezentat frontiera dintre Est şi Vest în ceea ce pe atunci forma Cehoslovacia, de pildă. În bazinul Dunării persistă încă elementul unei Europe divizate, care limitează tendinţele de integrare europeană. De aceea, strategia în discuţie trebuie să se axeze pe această problemă specială. Potenţialul de dezvoltare al Dunării nu poate fi pe deplin valorificat dacă încă mai există reţele de transport internaţionale, interregionale şi locale care nu sunt conectate, dacă încă lipseşte o cooperare strânsă în ceea ce priveşte amenajarea teritoriului şi elaborarea de strategii de dezvoltare şi dacă barierele mentalităţilor încă persistă. Trebuie să rezolvăm problemele din trecut dacă vrem să progresăm într-un mod eficient.

Este lăudabil faptul că discutăm despre strategii macro-regionale fără să vorbim însă de unităţi administrative, de state individuale sau de regiunile şi unităţile teritoriale NUTS, ci mai curând despre un teritoriu în interiorul Europei. Această abordare nu necesită neapărat o schimbare a tehnologiei sau a metodei de implementare a politicii de coeziune ci, într-o mai mare măsură, o schimbare de filozofie. De fapt, este necesar să se consolideze cu adevărat administrarea chestiunilor publice la mai multe niveluri pentru a rezolva problemele cu care se confruntă teritoriul, indiferent de barierele administrative existente. Strategiile macro-europene reprezintă o abordare a viitorului, într-o mare măsură fiind proiecte unice, până acum fără precedent în Uniunea Europeană. Obiectivul lor este de a asigura cooperarea dintre statele membre, dintre autorităţile lor regionale şi locale şi alte organe relevante, pe bază de parteneriate care să le permită să îşi soluţioneze problemele.

  Jaromír Kohlíček, în numele Grupului GUE/NGL. – (CS) Doamnelor şi domnilor, în urmă cu cinci ani, ca nou deputat în Parlamentul European, am iniţiat o dezbatere în cadrul Comisiei pentru transport şi turism şi am dezvăluit un mare secret: şi anume, că cel mai lung fluviu din Uniunea Europeană este Dunărea. De atunci, colegii meu nu mai sunt surprinşi de această declaraţie şi, ca unul dintre iniţiatori, sunt fericit că pot sprijini eforturile de a începe dezvoltarea unei strategii pentru bazinul Dunării. Bineînţeles, această strategie trebuie să aibă în vedere o serie de aspecte şi, în special, cele legate de mediu şi protecţia acestuia, de dezvoltare economică durabilă şi de dezvoltarea infrastructurii de transport şi, logic, să solicite implicarea tuturor ţărilor care utilizează resurse de apă din această regiune. Nu o are nicio importanţă dacă ţările sunt membre ale Uniunii Europene sau vecine. Potenţialul pentru transport, exploatat până în prezent la minimum, precum şi alte posibilităţi de dezvoltare necesită o iniţiere rapidă a întregului proiect. Din această perspectivă sprijin pe deplin termenul limită destul de redus stabilit prin rezoluţie pentru Comisia Europeană şi aştept cu nerăbdare ca, începând de anul viitor, strategia de dezvoltare pentru bazinul dunărean să constituie unul dintre planurile de dezvoltare cheie ale Uniunii Europene. La rândul său, Grupul GUE/NGL sprijină în totalitate ideile prezentate în rezoluţie şi, bineînţeles, le va susţine în timpul votului.

  Jaroslav Paška, în numele Grupului EFD. – (SK) În conformitate cu concluziile Consiliului European din iunie 2009, Comisia Europeană a început lucrările pentru pregătirea unei Strategii a Uniunii Europene pentru regiunea Dunării, cu scopul de a ameliora cooperarea dintre ţările din bazinul Dunării şi de a contribui la creşterea dinamicii dezvoltării economice şi sociale în această regiune.

Strategia propusă trebuie să creeze bazele pentru o coordonare a activităţilor ţărilor participante în contextul actualelor programe ale Uniunii Europene, fără să presupună solicitări suplimentare în ceea ce priveşte finanţări specifice, instituţii sau legislaţie. Comisia Europeană va furniza asistenţa tehnică şi de coordonare. Proiectul intenţionează să creeze oportunităţi pentru cooperarea cu statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene.

Doamnelor şi domnilor, doresc să aplaud iniţiativa Consiliului European, menită să creeze o strategie a Uniunii Europene pentru regiunea Dunării şi îmi exprim susţinerea pentru acest proiect. Am convingerea că o astfel de cooperare internaţională coordonată va permite protejarea ecosistemelor Dunării într-un mod mai eficient, prin acţiuni comune întreprinse de toate ţările străbătute de fluviu. Pentru milioane de europeni, calitatea apei potabile depinde de cât de curată este Dunărea. Prin urmare, este firesc ca unul dintre principalii piloni ai cooperării privilegiate dintre ţările participante să fie protecţia anti-poluare a cursului apei şi a vastei zone înconjurătoare.

Un alt obiectiv ambiţios al strategiei pentru Dunăre este de a finaliza calea navigabilă dunăreană în conformitate cu parametri adoptaţi de către comisia pentru Dunăre. Astfel, coridorul de transport maritim est-vest ar dobândi o nouă dimensiune economică importantă şi unii dintre cei mai mari afluenţi ai Dunării ar deveni navigabili. O astfel de stimulare a creşterii economice va crea, de asemenea, multe locuri de muncă.

Într-o perioadă în care Europa este în căutare de noi surse de energie regenerabilă curate şi ecologice, fluviul Dunării reprezintă o sursă inepuizabilă de astfel de energie. Nu trebuie decât să scuturăm de praf câteva planuri pentru centrale hidroelectrice, să evaluăm impactul acestora asupra mediului, precum şi rentabilitatea, şi să le punem în funcţiune.

Doamnelor şi domnilor, am convingerea că ideea de a crea o strategie comună a Uniunii Europene pentru regiunea Dunării este o idee bună care merită sprijinul nostru politic.

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, Dunărea este unul dintre cele mai mari coridoare ecologice pentru Ungaria şi Uniune; este al şaptelea coridor paneuropean. Prin urmare, Dunărea joacă un rol-cheie şi partidul Jobbik susţine angajamentele internaţionale asumate anterior de Republica Ungaria în scopul de a realiza acest proiect, desemnat prioritar de Comisia Europeană până în anul 2020. Această evoluţie s-ar încadra foarte bine în conceptul de autostrăzi ale mării, inclus, de asemenea, în Cartea albă a UE privind politica de transport europeană. Doresc, însă, să atrag atenţia colegilor mei că, spre deosebire de alţii, mişcarea Jobbik pentru Ungaria nu sprijină această iniţiativă în scopul de a atrage profituri. În faza de implementare dorim ca toate standardele internaţionale de mediu să fie respectate, garantându-se astfel o dimensiune optimă a bazinului pentru Dunăre şi un flux de apă suficient pentru navigaţie. În acest fel vom evita deteriorarea bazelor apei şi a comorilor naturale din zona Dunării. Suntem convinşi că singura modalitate prin care regiunea Dunării poate rămâne o regiune stabilă în Europa este abolirea decretelor Beneš care discriminează cetăţenii germani, austrieci şi maghiari. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

  Lambert van Nistelrooij (PPE). – (NL) Doamnă preşedintă, din când în când se iveşte ocazia să deschidem drumuri noi, inclusiv în politicile europene. Până acum - să fim sinceri - statele membre au fost cele care au stabilit în mod neechivoc priorităţile pentru propriul lor teritoriu. Sunt olandez. Locuiesc în aval pe râurile Rin şi Meuse, iar fratele meu are o fermă de vite într-o zonă desemnată ca bazin de retenţie în caz de inundaţii atunci când este prea multă apă. Cum se poate aduna prea multă apă? Ploile sunt un motiv, bineînţeles, dar altul este că nu au fost luate niciun fel de măsuri pentru a reţine această apă în bazinul superior. Ceea ce înseamnă că ferma fratelui meu din acea zonă este în pericol.

Ceea ce vreau să spun este că esenţialul este să putem lucra împreună pentru a concretiza noul obiectiv privind dimensiunea teritorială prevăzut în Tratatul de la Lisabona. Acest lucru presupune să facem eforturi pentru a încheia acorduri reciproce în întreg bazinul fluvial, să introducem propriile viziuni în aceste programe - în ceea ce priveşte transportul, mediul şi economia - şi să înfruntăm unele probleme împreună. Ştiu acest lucru pentru că, de cealaltă parte a Europei, am mai recurs la o astfel de abordare în comun, pas cu pas. O astfel de implicare trebuie, într-adevăr, să se realizeze de jos în sus într-un proces în care nu au ce căuta prânzuri gratuite. De aceea susţin această rezoluţie. Prin intermediul acesteia, încercăm să rezolvăm împreună problemele de ordin administrativ implicate de abordarea în comun propusă, şi invităm Comisia să ni se alăture. Sunt de acord cu dna Krehl din Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European că nu trebuie să reunim întreaga politică pentru această vastă regiune într-un singur mare proiect. Dimpotrivă, trebuie să avem curajul să distingem un număr de aspecte care pot fi mai bine abordare şi soluţionate la nivel teritorial european. Prin urmare, susţin cu toată convingerea această iniţiativă şi aştept cu interes documentul relevant al Comisiei.

  Inés Ayala Sender (S&D). – (ES) Doresc să îi mulţumesc dnei Ţicău pentru organizarea în septembrie 2008 a unei delegaţii a Comisiei pentru transport şi turism care a avut ocazia să călătorească de-a lungul Dunării şi, în plus, să viziteze delta, gura de vărsare a fluviului şi locul în care întâlneşte Marea Neagră.

Am fost profund impresionată de istoria şi potenţialul imens al acestui fluviu european, care străbate 10 ţări, şase dintre acestea făcând deja parte din Uniunea Europeană, celelalte fiind ţări vecine şi candidate.

Am fost, de asemenea, impresionată de inegalităţile frapante şi diferitele priorităţi, în funcţie de statele membre implicate. Unii îl văd ca pe o adevărată bijuterie, după ce au atins cel mai înalt nivel de bunăstare şi dezvoltare pe malurile sale. Aceştia trebuie să se reîntoarcă la originile unui fluviu care este administrat de secole. În acelaşi timp, trebuie să spun că am fost şocată să văd colonii de păsări obişnuite să trăiască pe fluviu şi care, încet-încet, îşi pierd habitatul tocmai din cauza restaurărilor, a regreselor şi, dacă înainte se bălăceau în apă, acum mă întreb unde ar putea fi.

Alţii, după mulţi ani de întârzieri în dezvoltare, îl văd exact ca pe o promisiune de dezvoltare şi o sursă de bogăţie, comunicare şi energie. Şi au toate drepturile, având în vedere atâţia ani în care fluviul a fost simbol al neputinţei de a comunica, al unui blocaj, al subdezvoltării sau chiar al unui conflict. Sunt de acord cu ei asupra nevoii imperioase şi imediate de a retransforma Dunărea într-o cale navigabilă pentru transport durabil - există programul Marco Polo, care însă este utilizat atât de ineficient - sau într-un vector al unei dezvoltării turistice unice - pentru că, desigur, peisajele sunt fabuloase - sau ca sursă de energie regenerabilă.

Aceia dintre noi care nu au şansa de a avea asemenea fluvii europene transnaţionale, pentru că locuim într-o peninsulă, într-un colţ al Uniunii Europene - deşi avem fluvii între Spania şi Portugalia şi modul în care sunt administrate în comun la nivel transnaţional este un exemplu la scară europeană - privim potenţialul Dunării cu invidie, e adevărat.

Prin urmare, să ne arătăm susţinerea fără rezerve pentru această strategie urgentă şi atât de necesară pentru regiunea Dunării, astfel încât Europa să devină mai completă, mai armonizată şi mai durabilă.

  Filiz Hakaeva Hyusmenova (ALDE). – (BG) Vă mulţumesc, doamnă preşedintă, strategia pentru Dunăre are potenţialul de a favoriza implementarea eficientă a politicii de coeziune în această regiune geografică. Statele membre sunt părţi interesate în acest proiect şi până la sfârşitul lunii vom înainta propuneri. Întrebarea este, însă, câte dintre ele au fost dezbătute public? Câte dintre ţările implicate au lansat procesul de consultări publice?

Doresc să subliniez în mod deosebit rolul esenţial pe care trebuie să îl joace în această strategie regiunile şi oraşele situate de-a lungul Dunării. Mă gândesc la agenţiile administraţiilor locale, la organizaţiile non-guvernamentale, la întreprinderi şi cetăţenii obişnuiţi. Implicarea lor poate constitui o garanţie că strategia va urmări satisfacerea nevoilor relevante, va soluţiona probleme şi va contribui la dezvoltarea oraşelor şi a satelor, precum şi a macro-regiunii ca întreg. Am încredere că Comisia Europeană le va oferi posibilitatea să se implice în procesul de elaborare a strategiei.

Doresc să lansez un avertisment împotriva pericolului că reuniunile, conferinţele şi informările, în sensul cel mai larg al cuvântului, se vor concentra doar pe câteva oraşe importante, celelalte fiind lăsate în afara acestor procese. Acestea din urmă îşi pot evalua poziţia acum, în timp util, pentru a participa la procesul de luare a deciziilor care le afectează. Chiar şi oraşele mai mici şi satele vor putea identifica măsurile pe care le au în vedere pentru transformări, vor putea specifica condiţiile şi resursele necesare şi vor contribui la realizarea obiectivelor.

Notorietatea strategiei va facilita o dezvoltare amplă, intensivă şi simultană în diferite sectoare, condiţie esenţială pentru o creştere rapidă şi de calitate. Acesta trebuie să fie obiectivul ultim al strategiei pentru Dunăre, având în vedere că cele mai sărace regiuni ale Uniunii Europene sunt localizate şi în regiunea Dunării de Jos. În Anul european pentru combaterea sărăciei şi a excluderii sociale trebuie să afirmăm că lupta împotriva sărăciei şi a inegalităţilor din regiunea Dunării este o provocare pe care o putem aborda prin această strategie. Situaţia din regiunile mai sărace, cu disparităţile pe care le implică în ceea ce priveşte posibilităţile şi resursele, ridică şi problema deosebit de importantă a investiţiilor. Ar trebui să ne gândim serios la înfiinţarea unei bănci europene a Dunării care să cuprindă ţările implicate.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Doamnă preşedintă, la fel ca antevorbitorul meu, dl Theurer, şi eu provin din zona bazinului european. Suntem ţări ale Rinului dar, cu toate acestea, Dunărea ne interesează foarte mult, deşi curge într-o direcţie cu care vieţile noastre nu se intersectează decât arareori.

Punct în care doresc să vă rog să nu limitaţi strategia pentru regiunea Dunării doar la aspectele subliniate de mulţi dintre vorbitori, ci să o percepeţi şi ca o posibilitate deschisă integrării culturale. Prin exemplul Dunării, tinerii, în special, pot înţelege cum poate fi combătut naţionalismul prost înţeles, cum pot fi percepute şi înţelese aceste bogăţii culturale fabuloase - fie că este vorba de laureaţi ai Premiului Nobel pentru literatură sau de celebrele festivaluri de muzică avangardistă de la Donaueschingen până la deltă. Cererea mea - pentru că în această fază iniţială este încă posibil să exprimăm dorinţe - este să integraţi în strategie şi o componentă legată de coeziunea şi identitatea culturală, în special pentru tineri.

  Evgeni Kirilov (S&D). – Doamnă preşedintă, susţin pe deplin elaborarea acestei strategii UE pentru Regiunea Dunării. Din punct de vedere istoric, Dunărea a legat Europa de Vest şi de Est şi apartenenţa la regiunea Dunării le crea oamenilor sentimentul unei comunităţi. Acest lucru a facilitat cooperarea culturală şi economică cu mult înainte ca ideea de integrare europeană să fi apărut.

Strategia în discuţie permite aplicarea principiilor atât de importante ale solidarităţii şi cooperării. Documentul trebuie să se întemeieze pe o abordare de jos în sus, astfel cum au subliniat deja unii colegi, inclusiv dna Hyusmenova. Priorităţile ar trebui stabilite de municipalităţile, comunităţile şi oraşele Dunării şi este foarte important ca autorităţile regionale şi societatea civilă să recunoască strategia ca fiind un instrument la dispoziţia lor pentru realizarea unei mai bune cooperări şi coordonări. Este nevoie, aşadar, de proprietate reală a procesului.

Ţările dunărene se confruntă cu probleme similare de mediu şi infrastructură. Acestea vizează o dezvoltare socio-economică puternică şi se străduiesc să amelioreze standardele de viaţă ale cetăţenilor lor. Sunt convinsă că strategia pentru Dunăre va contribui la realizarea acestor obiective şi va soluţia problemele comune printr-o utilizare mai eficientă şi raţională a fondurilor disponibile, care va facilita realizarea proiectelor comune şi că rezultatele obţinute vor fi în beneficiul cetăţenilor europeni.

De asemenea, sunt de acord că este nevoie de o abordare comună cu o serie limitată de priorităţi. Strategia pentru Dunăre va fi un instrument excelent pentru a ameliora considerabil cooperarea transfrontalieră în această regiune şi sunt convinsă şi sper că şi Comisia va face tot ce îi stă în putinţă pentru a susţine pe deplin aplicarea acesteia, inclusiv prin alocarea de resurse financiare suplimentare.

  János Áder (PPE). – (HU) Doamnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, politicienilor le place adesea să invoce proverbul „Nu moştenim pământul de la înaintaşii noştri; îl împrumutăm de la copiii noştri.” Este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că copiii şi nepoţii noştri vor respira un aer curat şi vor bea o apă curată. Sub albia Dunării se găseşte o resursă de apă potabilă incredibilă. Prioritatea mea şi a Ungariei este să protejăm această apă curată de orice formă de poluare. Toate celelalte aspecte, cum ar fi transporturile, turismul, cultura, conservarea patrimoniului, oricât de importante ar fi, nu au întâietate când este vorba de protejarea resurselor de apă. Nu ştiu dacă iniţiativa noastră referitoare la regiunea Dunării, subiectul negocierilor noastre de acum, va avea sau nu succes. Deocamdată am căzut de acord asupra unor chestiuni care sunt mai curând principii şi aspecte care se înţeleg de la sine. Dar, după cum bine ştim, diavolul se ascunde în detalii. Prin urmare, doresc să spun foarte clar că dacă ne îndepărtăm de principii şi începem să discutăm detaliile, există un principiu de care nu mă voi dezice niciodată. Din punctul meu de vedere, când vorbim despre Dunăre, singura formă de intervenţie, singura formă de investiţii şi singura formă de dezvoltare acceptabile sunt acelea care nu periclitează rezervele noastre de apă potabilă. Vreau să mă pot uita în ochii copiilor şi nepoţilor mei fără să roşesc şi să le spun că am fost capabili să conservăm Dunărea astfel cum am moştenit-o şi acelaşi lucru este valabil şi în cazul altor fluvii europene, cum ar fi Tisa. Nu l-am distrus; şi ei se vor putea bucura de el fără nici o problemă.

  Nadezhda Neynsky (PPE). – (BG) Doamnă preşedintă, doresc să încep acest discurs cu o afirmaţie a lui Erhard Busek, coordonatorul special al Pactului de stabilitate care a spus la un moment dat, şi citez din memorie: "Nu putem permite ca niciun cetăţean care trăieşte pe malurile Dunării să dezvolte sentimentul unui provincialism.” Adevărul este că de atunci a trecut destul de mult timp şi că dezvoltarea strategiei europene pentru regiunea Dunării este încă în curs de desfăşurare, şi statutul său actual conţine încă multe necunoscute.

De fapt, scopul strategiei pentru Dunăre este ca municipalităţile, regiunile şi ţările situate de-a lungul Dunării să se dezvolte împreună. Această iniţiativă cuprinde 14 ţări cu o populaţie care depăşeşte 200 de milioane. Însă aceste ţări au grade de dezvoltare economică diferite. Ţările de la Dunărea de Jos au cel mai scăzut nivel economic. Vă rog permiteţi-mi să vă atrag atenţia asupra a trei chestiuni importante pentru ţara mea, Bulgaria, şi care, după părerea noastră, trebuie soluţionate, la fel ca necesitatea de a restabili taxele rutiere şi extinderea de către Bulgaria drumurilor Byala-Ruse şi Ruse-Shumen.

Dacă excludem oraşele Ruse, care are singurul pod care leagă cele două maluri ale Dunării, Vidin şi Silistra, partea bulgară a fluviului este probabil zona cu cele mai slab dezvoltate municipalităţi. Aceste municipalităţi, în total 39, se află la periferie şi Dunărea reprezintă încă pentru ei mai curând o barieră insurmontabilă decât o oportunitate. Prin comparaţie, numai în Budapeste există nouă poduri care fac legătura între cele două maluri ale Dunării, în timp ce în Bulgaria există un singur pod. Această analiză constituie baza propunerii înaintate de primarii din municipalităţile bulgare situate pe malurile Dunării, în vederea implementării unui proiect menit să creeze un traseu panoramic care să conecteze oraşele situate pe malurile Dunării. Acest proiect a fost deja adus în atenţia miniştrilor pentru dezvoltare regională. A doua chestiune se referă la soluţionarea problemelor geo-ecologice din zona Dunării şi la puritatea apei. Vă mulţumesc.

  Olga Sehnalová (S&D). – (CS) Strategia europeană pentru regiunea Dunării este importantă pentru dezvoltarea întregii regiuni din bazinul Dunării. Există multe probleme comune. Doresc să menţionez aici doar câteva dintre subiectele care sunt relevante şi pentru ţările care se încadrează în accepţiunea largă a conceptului de regiune dunăreană, cum ar fi, de pildă, Cehia. Unul dintre acestea este administrarea apelor, împreună cu controlul inundaţiilor. Având în vedere că această regiune a fost afectată în repetate rânduri de inundaţii devastatoare, o abordare integrată a acestei probleme este imperativă.

Un alt subiect se referă la investiţiile la scară largă menite să asigure conexiuni de transport mai bune în interiorul regiunii, precum şi cu regiunile învecinate. În cadrul revizuirii programate a reţelei TEN-T ar fi adecvat să se ia în considerare şi acest aspect macro-regional. Proiectele individuale nu trebuie să intre într-o competiţie reciprocă. Este esenţial să stipulăm priorităţi clare, iar proiectul trebuie să aibă un caracter durabil, să ia în considerare mediul şi să se bucure de sprijinul larg al autorităţilor locale şi regionale şi al publicului. Dezvoltarea durabilă a regiunii Dunării poate fi asigurată în viitor prin cooperare în cadrul regiunii şi o perspectivă supra-regională, şi nu prin proiecte izolate. În acelaşi timp, strategia europeană pentru regiunea Dunării se poate dovedi un cadru de dezvoltare cuprinzător şi stabilizator atât pentru statele membre, cât şi pentru ţările din afara Uniunii Europene, dar care se străduiesc să coopereze, fie ca ţări candidate sau pe baza politicii de vecinătate.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Doamnă preşedintă, strategia pentru regiunea Dunării este în prezent unul dintre cele mai importante proiecte europene de politică regională, pentru că Dunărea a fost dintotdeauna o punte de legătură între diferitele ţări din Europa Centrală şi de Est, care ne-a oferit istoric o bază pentru cooperare economică, dar şi pentru schimburi culturale. Mă gândesc aici şi la rezultatele pozitive ale fostei monarhii austro-ungare.

Care sunt aşteptările noastre? Avem aşteptări foarte mari de la acest proiect, inclusiv dezvoltarea mobilităţii ecologice, trecerea de la străzi la vapoare şi la transporturile de marfă pe căile ferate, modernizarea şi gruparea structurilor industriale în locuri adecvate, cooperarea în chestiuni ce ţin de mediu şi turism - este de dorit în special turismul ecologic - şi, desigur, un accent deosebit pe cercetare şi dezvoltare şi încă multe altele. Cu toate acestea, aştept şi o utilizare eficientă a resurselor, atât financiare, cât şi umane. Trebuie să unim şi să fructificăm experienţa bogată şi cunoştinţele oamenilor din regiune. Aştept o creştere a calităţii vieţii şi numeroase idei bune şi stimulante.

  Eduard Kukan (PPE). – (SK) Ca deputat slovac în acest Parlament, doresc să salut iniţiativa de a elabora, adopta şi aplica o strategie europeană pentru regiunea Dunării. Consider că acest proiect va contribui la dezvoltarea mai activă a regiunii. De asemenea, mă bucur că strategia a fost inclusă în programul de optsprezece luni ale viitoarelor Preşedinţii ale Uniunii Europene. Sper că va deveni o prioritate pentru perioada următoare.

Sunt, de asemenea, convins că acest proiect va contribui la dezvoltarea transportului şi a protecţiei mediului şi, în multe zone, va deveni o platformă potrivită pentru o cooperare mai strânsă între regiunile implicate. În acelaşi timp, doresc să vă atrag atenţia asupra faptului că, în faza de pregătire a acestei strategii, ar trebui pus un accent deosebit pe protecţia mediului şi, în special, pe protecţia apei potabile. Nu va dura mult probabil până când sursele de apă potabilă vor deveni extrem de importante din punct de vedere strategic, nu doar din perspectivă locală, ci şi europeană.

În acest context, viitoarea strategie trebuie să se concentreze pe ameliorarea surselor subterane de apă potabilă şi eliminarea poluării Dunării. Doresc, de asemenea, să-mi exprim susţinerea pentru includerea în proiect a unor state care nu sunt membre ale Uniunii Europene şi, în special, a Croaţiei, Serbiei, Bosniei şi Herţegovinei şi Muntenegrului, precum şi a altor două ţări. Sper că acest proiect va contribui la ameliorarea cooperării dintre Uniune şi aceste ţări din regiune.

În concluzie, doresc să invit Comisia să adopte o abordare cât se poate de responsabilă în ceea ce priveşte elaborarea acestei strategii şi să o construiască pe obiective şi resurse realiste, cu atât mai mult cu cât în prezent unele ţări au aşteptări nerealiste de la ea.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – Doamnă preşedintă, salut călduros eforturile colegilor mei care insistă pentru o strategie pentru regiunea Dunării.

Venind din Lituania, sunt conştientă de faptul că statele membre individuale nu pot înregistra progrese semnificative în ceea ce priveşte dezvoltarea economică, protecţia mediului, transport şi turism durabil, energie şi multe alte domenii. Sunt convinsă că strategiile regionale pot fi mai eficiente şi trebuie promovate pentru ca astfel statele membre să acţioneze în interes comun.

Le doresc colegilor determinarea necesară pentru a realiza obiectivele pe care şi le-au propus şi cred că vocea lor va fi auzită de noua Comisie, în special pentru că dezvoltarea regională durabilă se află printre priorităţile fixate de calendarul Comisiei.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Regiunea Dunării a fost dintotdeauna o macro-regiune cu un potenţial economic, social şi cultural major, integrarea şi creşterea economică durabilă a acesteia necesitând o extindere sistematică şi eficientă. Prin urmare, salut şi sprijin iniţiativele care conduc la dezvoltarea unei strategii coerente şi cuprinzătoare pentru regiunea Dunării la nivel european.

Consider că conţinutul strategiei pentru regiunea Dunării, rezultat din discuţiile purtate la nivel de experţi, se va întemeia pe o abordare corectă a tuturor partenerilor astfel încât nici un stat membru şi nici un grup de state să nu beneficieze de avantaje şi tratament special.

Consider că infrastructura transporturilor, economia durabilă şi protecţia mediului sunt domeniile cheie. Ca rută europeană de transport, calea navigabilă dunăreană ar trebui să constituie baza pe care se întemeiază coridoarele de transport pentru toate modalităţile de transport. Astfel s-ar decongestiona transportul rutier şi, în acelaşi timp, va contribui la înlocuirea acestuia cu un transport maritim ecologic şi mai puţin intensiv din punct de vedere economic.

Pentru ca Dunărea să devină forţa motrice pentru dezvoltarea economică, va fi necesar ca unii afluenţi să devină navigabili şi vor fi necesare conexiuni complete cu alte coridoare principale de transport. Dezvoltarea infrastructurii trebuie să conducă la scoaterea din izolare a regiunilor periferice, la promovarea întreprinderilor mici şi mijlocii şi să contribuie la dezvoltare în domeniul social.

Cu toate acestea, atunci când elaborăm strategia nu trebuie să pierdem din vedere siguranţa transportului, siguranţa mediului, protecţia alimentelor şi lupta împotriva infracţiunilor transfrontaliere. Intensificarea interconectării cu ţări care nu fac parte din zona de libertate, securitate şi justiţie nu trebuie să faciliteze afluxul crimei organizate sau contrabanda şi traficul de fiinţe umane. Doresc, de asemenea, să subliniez că implementarea strategiei trebuie să respecte drepturile statelor membre şi ale autorităţilor regionale şi locale care sunt aproape de cetăţeni şi le cunosc nevoile.

  Evelyn Regner (S&D). – (DE) Doamnă preşedintă, strategia pentru regiunea Dunării ar putea fi un exemplu minunat de strategie regională care utilizează resursele într-un mod coordonat într-o regiune unită din punct de vedere geografic şi cultural, care soluţionează problemele şi, mai ales, elimină barierele din minţile oamenilor.

Din punctul meu de vedere, există două domenii de interes special. Primul este să garantăm că piaţa muncii nu este doar deschisă, ci şi reglementată în mod adecvat şi cooperant. Exportul de creiere şi navetiştii sunt realităţi frecvente în regiunea Dunării, piaţa muncii se află sub presiune constantă şi, din 2011, regiunea va constitui, mai mult sau mai puţin, o piaţă a muncii integrată. Aici avem nevoie de mecanisme de compensare coordonate. Al doilea aspect de interes special este că astfel se deschid posibilităţi pentru inovare şi cercetare cooperantă. Mă gândesc în special la navigaţia interioară, care ar putea constitui într-adevăr un impuls către o tehnologie ecologică.

  Ádám Kósa (PPE). – (HU) Doresc să salut strategia Dunării. Aceasta trebuie avută în vedere atunci când se elaborează diferitele politici ale Uniunii Europene. Este vorba de turism, domeniu foarte important, şi proiectul de rezoluţie ar trebui să menţioneze şi faptul că organizaţiile nonguvernamentale sau, cu alte cuvinte, societatea civilă, trebuie implicate în această strategie. Când vorbim de dezvoltarea Dunării, trebuie să avem în vedere şi educaţia, integrarea socială şi toleranţa. Strategia afirmă că trebuie susţinute reţelele TEN-T. Dacă îmi permiteţi, aş dori, de asemenea, să subliniez importanţa ecoturismului, pentru că este exact genul de activitate care poate consolida viitorul Dunării.

După părerea mea, Dunărea reprezintă o legătură între diferitele culturi şi o modalitate de a conecta culturile majoritare, acesta fiind unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii Europene. De asemenea, este important să subliniem că trebuie să rămânem realişti. Nu trebuie să construim dorinţe pioase şi visări, ci trebuie să integrăm în strategie doar obiective fezabile. până la urmă, ştim încă din 1830 că avem nevoie de o politică supra-naţională. Şi, într-adevăr, acest lucru s-a întâmplat, deoarece Contele Széchenyi, una dintre cele mai mari personalităţi maghiare, a făcut enorm pentru a transforma totul într-un domeniu de politică supra-naţională. Strategia pentru Dunăre este o dovadă că Dunărea este într-adevăr un fluviu supra-naţional.

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Doamnă preşedintă, după părerea mea, scopul general al politicii este să creeze condiţiile cadru pentru realizarea celui mai înalt standard de calitate a vieţii. Aş dori ca strategia europeană pentru regiunea Dunării să se realizeze pornind de la această premisă. S-a spus că Dunărea este o punte de legătură, iar regiunea Dunării este un spaţiu de viaţă. Dunărea ar trebui şi trebuie să fie o rută de transport. Este o sursă de energie - avem un număr mare de centrale electrice. Dunărea este o rezervaţie naturală a cărei biodiversitate trebuie protejată şi conservată, dar este şi o zonă protejată pentru recreere şi turism. Dunărea este sursă de viaţă pentru agricultură şi pescuit, dar - după cum a menţionat deja dl Regner - şi pentru viitoare locuri de muncă. Cu toate acestea, Dunărea este şi o sursă de pericol - e de ajuns să vă gândiţi la inundaţiile de anul trecut.

Pentru a putea continua să ameliorăm calitatea vieţii de care am vorbit mai sus pentru toţi cei care trăiesc în regiunea Dunării, avem nevoie de o dezvoltare durabilă şi, mai ales, ecologică a întregii regiuni dunărene, în scopul de a o transforma într-o regiune cheie a Europei secolului 21. Scopul trebuie să fie eficientizarea resurselor disponibile în ceea ce priveşte cooperarea teritorială şi utilizarea mai raţională a acestora.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Consider că existenţa unei strategii fondate şi dispunând de resursele financiare necesare ar putea îmbunătăţi semnificativ calitatea vieţii oamenilor din bazinul Dunării. În momentul de faţă există instrumente financiare disponibile pentru proiecte de infrastructură, de dezvoltare economică sau pentru protecţia mediului, dar acestea pot fi folosite doar de statele membre şi de statele vecine acestora.

O atenţie deosebită trebuie acordată acestui aspect şi nu trebuie să excludem, pe viitor, posibilitatea găsirii altor finanţări, în afara celor comunitare. Este cunoscut faptul că celelalte state nu dispun de resursele financiare necesare, iar acest lucru face imposibilă dezvoltarea coezivă pe cursul Dunării, din punct de vedere infrastructural şi economic şi, de aceea, autorităţile regionale răspund diferit problemelor pe care le au.

Din câte ştim, Comisia are în vedere, pentru asigurarea dezvoltării durabile, consultări cu partenerii locali. Întrebarea este dacă Comisia are în vedere şi colaborarea cu grupuri de experţi la nivel regional, pentru elaborarea strategiei. Întrebarea este, în continuare, dacă obiectivele acestei strategii ar trebui să se regăsească pe realizarea coeziunii, valorificarea potenţialului economic şi de transport al Dunării, asigurarea protecţiei fluviului, a ecosistemului şi a calităţii apei.

Aş mai aminti că Dunărea este axa prioritară numărul 18 în cadrul TEN-T (Transeuropean Network of Transport), iar în prezent Comisia a iniţiat un larg proces de revizuire a politicii reţelelor de transport transeuropene, urmând ca o comunicare referitoare la acest subiect să fie gata, conform graficului, în mai 2010.

Întrebarea care se naşte este cum se preconizează că vor fi corelate aspectele referitoare la politica de transport aplicabilă în statele membre ale Uniunii Europene cu această strategie, care în mod firesc are în vedere şi existenţa statelor non-UE din regiunea Dunării

  Monika Smolková (S&D). – (SK) Slovacia salută această iniţiativă. Faptul că coordonatorul naţional al strategiei este viceprim-ministrul, subliniază importanţa pe care Slovacia o acordă strategiei Dunării. Proiectul iniţial pe baza căruia Slovacia şi-a conturat poziţia referitoare la Strategia Dunării a fost discutat de Consiliu, ministerele, regiunile autonome, municipalităţile şi întreprinderile continuând să lucreze la strategie.

Cei trei piloni propuşi de Comisie, conectivitatea, protecţia mediului şi dezvoltarea socio-economică, trebuie să constituie baza întregii strategii. După părerea mea, cei trei piloni trebuie completaţi de axarea pe cooperarea dintre statele membre şi cele care nu sunt membre în Uniunea Europeană situate în bazinul Dunării. Pentru a găsi o soluţie cuprinzătoare pentru dezvoltarea zonei Dunării, priorităţile ţărilor implicate trebuie să fie tratate pe bază de egalitate şi în contexte reciproce.

Prin urmare, doresc să întreb la ce fel de cooperare s-au angajat statele care nu sunt membre UE şi mă interesează în special Moldova şi Ucraina.

  Iosif Matula (PPE). - Consider că trebuie să ne exprimăm susţinerea pentru o strategie europeană a regiunii Dunării, cu atât mai mult cu cât, prin aderarea României şi Bulgariei la Uniune, a adus un beneficiu prin faptul că, astăzi, mare parte din cei peste 2800 km de fluviu se află pe teritoriu comunitar.

Strategia baltică a avut rolul hotărâtor de a deschide perspectiva macroregiunilor; strategia Dunării marchează un nou pas în aceeaşi direcţie. Una dintre priorităţile strategiei dunărene ar trebui să vizeze domeniul economic, mai precis dezvoltarea capacităţilor energetice pe care le au atât Dunărea, cât şi arealul său învecinat. Ca urmare a crizei gazului din ianuarie 2009, România depune deja eforturi de importanţă europeană pentru interconectarea reţelelor de gaz cu statele vecine prin proiectele Arad - Szeged, Giurgiu - Ruse, Isaccea şi Negru Vodă, dar este nevoie de eforturi sporite şi spre sursele alternative, regenerabile.

Apreciez că strategia europeană a Dunării trebuie să aibă în vedere analiza şi oportunitatea unor obiective, precum dezvoltarea infrastructurii energetice şi anume noi reţele de transport şi noi capacităţi de producţie a energiei electrice, promovarea producerii energiei din surse regenerabile, noi hidrocentrale, centrale eoliene, combustibili bio, continuarea programelor de dezvoltare a centralelor nucleare, cum este şi cea de la Cernavodă.

O prioritate absolută trebuie să fie protejarea mediului în bazinul dunărean. În acest sens, este necesar ca Uniunea, alături de ţările riverane, să se implice în conservarea ecosistemului Deltei Dunării, inclusiv prin stoparea definitivă a lucrărilor din Canalul Bâstroe. Nu putem permite ca interese economice greşit înţelese de către un stat din vecinătatea UE să producă un dezastru ecologic în Delta Dunării.

  Danuta Maria Hübner (PPE). – Doamnă preşedintă, multe dintre provocările cu care ne confruntăm azi nu ţin cont de frontiere, fie ele politice sau administrative. Numărul problemelor şi confruntărilor comune în Europa s-a amplificat şi, prin urmare, s-a amplificat şi nevoia de a le aborda prin eforturi comune.

De aceea, Comisia Europeană, inspirată de Parlamentul European, şi ca răspuns la decizia Consiliului, a elaborat strategia de la Marea Baltică şi s-a angajat acum în procesul de pregătire a strategiei Dunării. Aceste strategii le permit regiunilor şi ţărilor implicate să răspundă în comun la problemele actuale şi să exploateze în comun posibilităţile existente. Datorită acestor strategii, există o şansă să avem o cooperare mai strânsă şi o coeziune mai profundă în Uniune şi, în acest fel, creştere economică şi locuri de muncă, concurenţă ameliorată şi o mai bună calitate a vieţii pentru cetăţenii noştri.

Comisia REGI a Parlamentului European se aşteaptă ca strategia pentru Dunăre să fie o strategie activă, bazată pe o coordonare mai bună între părţile interesate, precum şi pe o exploatare mai eficientă a sinergiilor dintre politicile şi fondurile disponibile. În calitate de preşedintă a comisiei REGI, principala comisie PE pentru această strategie, vă pot asigura, domnule comisar, de sprijinul şi disponibilitatea noastră pentru a realiza o cooperare bună cu Comisia în toate fazele strategiei pentru Dunăre.

  Jan Olbrycht (PPE). – (PL) Doamnă preşedintă, după ce am ascultat această dezbatere, am sentimentul că cei mai mulţi dintre noi discutăm obiective, direcţii şi priorităţi, deşi au apărut întrebări fundamentale în ceea ce priveşte mijloacele de implementare. Vom recurge la o politică orizontală care va utiliza instrumentele diferitelor politici având, în acelaşi timp, o politică principală, sau, dimpotrivă, vom recurge la un sistem de parteneriat şi cooperare fără instrumente speciale separate şi fără un sistem instituţional separat? Sunt întrebări foarte importante, pentru că nu vrem să înşelăm aşteptările pe care le avem cu toţii de la această strategie. Trebuie să ştim exact dacă este vorba de o nouă metodă macro-regională sau de o sistem de cooperare teritorială extinsă. Sunt întrebări la care trebuie să răspundem în cel mai scurt timp.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Doamnă preşedintă, în zece sau douăzeci de ani, apa potabilă şi produsele alimentare for deveni teme strategice, aşa cum sunt astăzi petrolul brut şi gazele naturale. Administrarea şi conservarea apei este prin urmare foarte importantă pentru întreaga Uniune Europeană şi în special pentru regiunea Dunării. În prezent, ne confruntăm cu inundaţiile, excesul de apă şi, în acelaşi timp, aceste ape sunt doar în trecere pe teritoriul nostru. În Ungaria, în zona dintre Dunăre şi Tisa, câmpia de nisip riscă o deşertificare gravă.

Este motivul pentru care avem nevoie urgent de această strategie a Dunării, care va fi prioritatea Preşedinţiei ungare în 2011. Prin urmare, salut dezbaterea de azi, pentru că este vorba de o abordare complexă care ne permite să consolidăm domenii ce ţin de politica regională, protecţia mediului, navigaţie, dezvoltare economică, crearea de locuri de muncă şi turism. Iar dezbaterea de azi a demonstrat că Dunărea poate fi factor de pace între state care au dezacorduri şi tensiuni, după cum a spus odată marele poet Attila József.

  Elena Băsescu (PPE). - Încă de la depunerea candidaturii mele pentru Parlamentul European, am considerat că Dunărea reprezintă un important potenţial, neutilizat la capacitate maximă, al UE. Axa de transport Rin - Main - Dunăre, care face legătura între Marea Nordului, prin portul Rotterdam şi Marea Neagră, prin portul Constanţa, poate deveni coloana vertebrală a Europei.

Noua strategie pe Dunăre se pare că va fi aprobată, cel mai probabil, sub egida preşedinţiei Ungariei. Aceasta se va axa pe domenii precum: transportul, dezvoltarea economică şi protecţia mediului. Una dintre principalele bariere în dezvoltarea transportului pe axa fluvială Rin - Main - Dunăre este diversitatea de standarde pe care trebuie să le aplice navigatorii. Din nefericire, se pare că, până acum, a lipsit voinţa politică necesară armonizării acestor reguli.

Conferinţa de la Ulm, la care voi participa în perioada 1 - 2 februarie, este un prim pas în procesul de consultări. România s-a oferit să organizeze o serie de conferinţe pe această temă, inclusiv conferinţa ministerială din iunie 2010.

  Ivaylo Kalfin (S&D). – (BG) Doamnă preşedintă, domnule comisar, de-a lungul anilor au existat numeroase iniţiative pentru dezvoltarea cooperării de-a lungul celui mai mare fluviu al Europei în domeniul transportului, ecologiei, culturii, educaţiei şi comerţului, ca să numim doar câteva. Cu toate acestea, în prezent toate aceste proiecte ridică o problemă. În schimb, nu oferă nicio soluţie. Rezultatul este chiar opusul a ceea ce se aşteaptă. Există un deficit de cooperare eficientă şi adecvată, nu există coordonare, nu există obiective comune sau sinergie a eforturilor. Ceea ce dorim să se întâmple prin sinergia implicată de Comisia Europeană este ca acest lucru să nu devină doar un alt element dintr-o serie de instrumente de cooperare pentru Dunăre, ci să fie într-adevăr instrumentul care să genereze o sinergie comună, să faciliteze coordonarea şi să combine oportunităţile oferite de diferitele iniţiative existente în regiune. Combinat cu implicarea celui mai larg grup de părţi interesate, inclusiv a Parlamentului European şi a cetăţenilor, este singura modalitate de a obţine o sinergie care să fie benefică pentru fiecare cetăţean din cele 14 ţări dunărene. Acesta este, de asemenea, mesajul pe care vreau să vi-l transmit şi care provine de la o mare conferinţă organizată de studenţii de la Universitatea din Ruse în urmă cu câteva săptămâni. Vă mulţumesc.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Doamnă preşedintă, puterea Uniunii Europene rezidă în cooperarea statelor şi a regiunilor în vederea soluţionării problemelor comune şi a implementării programelor existente. Avem multe exemple bune de astfel de acţiuni. Există, de pildă, parteneriatul mediteranean, strategia pentru Marea Baltică şi programul pe care îl dezbatem azi - strategia pentru Dunăre. Este un exemplu foarte bun de politică privind coeziunea teritorială, bazată pe caracterul durabil al mediului natural, al economiei şi societăţii. Această iniţiativă va contribui în mod categoric la continuarea cooperării dintre noile şi vechile şi posibilele viitoare state membre. Avem multe iniţiative şi forme de cooperare de acest tip. Prin urmare, ar trebui să încercăm o armonizare a politicii Uniunii şi să ne concentrăm pe consolidarea caracterului de iniţiativă comună a strategiei. Cum intenţionează Uniunea să consolideze şi să integreze actualele programe de cooperare din regiune? În ce stadiu se află elaborarea strategiei şi implementarea acesteia?

  Katarína Neveďalová (S&D). – (SK) Pentru slovaci Dunărea reprezenta un simbol al libertăţii. Astăzi o percepem ca pe un simbol al cooperării. Dunărea alătură statele membre de cele care nu fac parte din Uniunea Europeană iar cooperarea regională în regiunea Dunării oferă o bază şi condiţii solide pentru o cooperare care să facă posibilă o integrare a acestor din urmă state în Uniune.

Este foarte important ca această regiune să aibă o strategie, nu doar din cauza nevoii de a crea un coridor de transport şi legătură între Marea Nordului şi Marea Neagră, ci şi pentru că această regiune este cel mai mare rezervor de apă potabilă din Europa. În contextul încălzirii globale şi al schimbărilor climatice, acest aspect devine tot mai important.

Este necesar să protejăm regiunea Dunării de inundaţii şi să garantăm dezvoltarea durabilă a acesteia pentru generaţiile viitoare. Dunărea trebuie să rămână un simbol şi pentru generaţiile viitoare. Acest fluviu conectează mai multe capitale, inclusiv cele mai apropiate oraşe-capitale din lume, Bratislava şi Viena, precum şi Bratislava şi Budapesta, şi pentru cei din Europa Centrală este un fapt cu adevărat simbolic şi important. Doresc să-i mulţumesc Silviei-Adriana Ţicău pentru că, datorită entuziasmului său, această dezbatere a putut avea loc în Parlamentul European.

  Csaba Sógor (PPE). – (HU) În Europa Centrală şi de Sud-Est, Dunărea creează viaţă şi istorie. În 1823, Andrews şi Prichard au primit drepturi exclusive pentru navigarea canalelor pe teritoriile austriece. Aceştia au înfiinţat o companie cu răspundere limitată cu sediul la Viena. Ca urmare a Tratatului de la Paris din 1856, Dunărea de Jos a fost amenajată pentru navigaţie, ceea ce a contribuit la dezvoltarea economică a regiunii. Astăzi, pacea de durată şi bunăstarea creată de UE este o garanţie pentru capacitatea de a înfrunta noi potenţiale provocări. Având în vedere contextul istoric, ne putem întreba de ce primul pas a fost cumva şovăielnic. Mă gândesc la Intergrup. Poate pentru că interesele Ungariei, României, Germaniei şi Austriei nu au putut fi reconciliate. Trebuie să ne amintim istoria noastră. Regiunea a fost prosperă atunci când am reuşit să împăcăm interesele uneori contradictorii fără să afectăm valorile.

  Kinga Göncz (S&D). – (HU) Doresc, la rândul meu, să salut angajamentul pe care ni-l asumăm aici şi care poate reprezenta primul pas către realizarea proiectelor pe care le-am discutat azi. Pentru Ungaria, Dunărea este deosebit de importantă. Acest fapt este reflectat şi în priorităţile Preşedinţiei noastre din 2011. Ungaria este singura ţară situată în întregime în interiorul bazinului dunărean, cu toate avantajele şi pericolele pe care le implică acest fapt. Unele aspecte au fost deja menţionate. Doresc să abordez o problemă uşor diferită, care a fost deja menţionată ocazional în discuţia de azi. Dacă strategia va avea succes, va putea contribui într-adevăr la dezvoltarea unei identităţi dunărene, la depăşirea conflictelor şi traumelor istorice, la promovarea convieţuirii diferitelor popoare de-a lungul ei şi la o cooperare civilă mult mai intensă decât până în prezent. Sper cu toată sinceritatea că este direcţia înspre care ne îndreptăm.

  Olli Rehn, membru al Comisiei. – Doamnă preşedintă, doresc să le mulţumesc tuturor celor care au participat la dezbatere la această oră târzie.

Doresc să vă felicit pentru interesul şi implicarea dvs. în această temă. De asemenea, trebuie să spun că sunt impresionat de experienţa şi cunoaşterea profundă a regiunii Dunării pe care le-am constatat în această dezbatere. Cred că este un atu foarte valoros pentru Uniune în procesul de pregătire a strategiei pentru Dunăre. Sunt convins că Parlamentul şi Comisia vor colabora îndeaproape în etapa de pregătire. Acesta este răspunsul meu pentru prietena şi fosta mea colegă, Danuta Hübner, şi pentru mulţi dintre dvs. care aţi ridicat această problemă a cooperării dintre Comisie şi Parlament.

Ameliorarea sistemelor de comunicaţie durabile şi ecologice, a drumurilor şi podurilor, precum şi protecţia mediului şi conservarea rezervelor de apă din regiunea Dunării reprezintă, într-adevăr, o provocare comună. Este vorba despre a salva şi dezvolta die schöne blaue Donau şi întreaga regiune.

Prin urmare, în concluzie doresc să vă mulţumesc pentru sprijinul pe care îl acordaţi strategiei pentru Dunăre. Vom lucra împreună. Comisia este dispusă şi pregătită să asculte cu atenţie orice propuneri viitoare şi să colaboreze în lunile următoare pentru ca această strategie atât de importantă să poată avansa.

(Aplauze)

  Preşedinta. Am primit cinci propuneri de rezoluţie ⁽¹⁾ depuse în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură. Dezbaterea a fost închisă. Votarea va avea loc joi, 21 ianuarie 2010

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Ioan Mircea Paşcu (S&D), în scris. – Zona Mării Negrii, pentru care UE a elaborat doar o sinergie, subliniind poziţia geostrategică de punte de legătură, dar şi propriile ezitări în a aborda complexităţile geopolitice ale locului, face parte integrantă din Dunăre. Să nu uităm că, în 1856, când această zonă se afla în centrul atenţiei mondiale, una dintre consecinţe a fost un statut reglementat al Dunării la nivel european. Atunci a fost creată Comisia pentru Dunăre, un organism care încă există şi azi, şi tot atunci a fost înfiinţat sectorul maritim al fluviului. În mod similar, Dunărea revine şi azi în atenţia generală din momentul în care UE a devenit actor fizic în Marea Neagră. Doar că, spre deosebire de Marea Neagră, Dunărea se află sub controlul aproape total al UE. Acum când principalul factor de blocaj în zona dunăreană - şi anume situaţia din Serbia - este pe cale de a fi eliminat, ar trebui să nu ratăm ocazia şi acordăm toată atenţia noastră acestui fluviu, transformându-l într-o cale navigabilă cu adevărat europeană, benefică pentru toţi.

  Richard Seeber (PPE), în scris. – (DE) În decursul istoriei Dunărea a jucat un rol central în Europa. Statele naţionale cu interese în această zonă au fost implicate în activităţi de schimburi cu mult înainte de crearea Uniunii Europene. De aceea, consider că este un pas important faptul că prin strategia pentru Dunăre aceste ţări se vor apropia şi mai mult în cadrul politicii regionale. Există numeroase puncte de legătură în acest context. Acestea se regăsesc, desigur, în domeniul economiei, dar şi în cel al culturii, al politicii de mediu, al securităţii energetice şi al politicii de vecinătate. Macro-regiunile sunt instrumentele ideale pentru a aborda provocările transfrontaliere. Planificarea şi pregătirea minuţioase şi pe termen lung sunt esenţiale dacă dorim ca macro-regiunea dunăreană să aibă un succes de durată. Valoarea adăugată europeană a unei macro-regiuni va fi deosebit de pregnantă în domeniul conservării biodiversităţii şi al surselor de energie durabile.

Pentru ca această cooperare să reuşească, putem folosi ca un bun termen de comparaţie strategia pentru regiunea Mării Baltice, care poate deja intra în categoria proiectelor europene de succes. Ca austriac, politician implicat în politica regională şi raportor pentru numeroase acte legislative UE referitoare la apă, sprijin în mod necondiţionat această iniţiativă şi sper că strategia pentru Dunăre va deschide noi dimensiuni ale coeziunii teritoriale pentru ţările dunărene.

  Georgios Stavrakakis (S&D) , în scris. – (EL) Adoptarea unei strategii pentru regiunea Dunării va fi diamantul de pe coroana cooperării dintre statele membre, autorităţile locale, ONG-uri, organizaţii ale societăţii civile şi alte părţi interesate din zonă la nivel naţional sau regional. Componenta esenţială a acestei cooperări este faptul că îşi urmează cursul firesc, trecând peste frontiere naţionale, regionale, locale sau chiar administrative, pentru că este răspunsul la nevoile reale din cotidianul oamenilor din acea zonă, un răspuns formulat prin iniţiativă şi participare la diferite niveluri de guvernanţă şi nu un răspuns impus, un răspuns care dovedeşte că o guvernanţă la niveluri multiple poate oferi soluţii la nivel local. În ciuda faptului că zona Dunării nu se limitează doar la state membre ale UE, ci cuprinde şi ţări candidate şi ţări direct implicate în politica de vecinătate europeană, realitatea ne arată că şi în condiţiile în care nu toate părţile interesate fac parte din UE, împărtăşesc, cu toate acestea, provocări comune care nu se opresc la graniţele UE şi care, pentru a putea fi rezolvate în mod eficient, necesită acţiuni comune. Adoptarea strategiei va dovedi că UE intenţionează să fructifice în continuare tot ceea ce a realizat până în prezent în zonă prin resursele europene.

  Iuliu Winkler (PPE), în scris. – (HU) Doamnelor şi domnilor, doresc să salut proiectul de rezoluţie transpartinic referitor la strategia europeană pentru regiunea Dunării, pentru că se încadrează perfect în noul proces european lansat odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Datorită rolului său consolidat, Parlamentul European şi-a demonstrat capacitatea de a lua iniţiativa în ceea ce priveşte probleme cum ar fi strategia pentru Dunăre. Cu toate acestea, după părerea mea, atunci când vorbim despre strategie, nu trebuie să avem în vedere doar elementele economice, de mediu, transport şi turism şi de aceea doresc să subliniez importanţa politică a strategiei, faptul că procesul de planificare şi cooperare implică toate ţările aflate pe cursul Dunării, inclusiv statele care nu sunt membre ale UE, ca Serbia şi Ucraina. Pentru aceste ţări, rolul pe care îl joacă în strategia pentru Dunăre reprezintă un instrument important pentru apropierea de Europa, facilitând astfel şi aderarea lor viitoare la UE. Ca deputat în PE maghiar din România, sunt convins că această iniţiativă şi potenţialul politicii de vecinătate vor ameliora situaţia comunităţilor maghiare din Serbia şi Ucraina. Doresc să adaug că deputaţii maghiari din Parlamentul European şi-au asumat un angajament comun pentru viitorul european al comunităţilor maghiare din bazinul carpatic situate în afara frontierelor UE. Una dintre regiunile cele mai pestriţe din punct de vedere cultural din Europa este situată de-a lungul Dunării; prin urmare, conservarea şi difuzarea tradiţiilor istorice şi ale comunităţilor, dialogul cultural şi protecţia în comun a clădirilor şi monumentelor istorice pot constitui componente ale strategiei pentru Dunăre care să consolideze regiunea şi să o facă unică.