Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2010/2512(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

B7-0038/2010

Dezbateri :

PV 21/01/2010 - 3.1
CRE 21/01/2010 - 3.1

Voturi :

PV 21/01/2010 - 7.1

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0005

Dezbateri
Joi, 21 ianuarie 2010 - Strasbourg Ediţie JO

3.1. Atacuri recente împotriva minorităţilor religioase din Egipt şi din Malaezia
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 
 

  Preşedinte. - Următorul punct este dezbaterea privind propunerea de rezoluţie referitoare la atacurile recente împotriva minorităţilor religioase din Egipt şi Malaysia(1).

 
  
MPphoto
 

  Marietje Schaake, autoare. Dle preşedinte, în săptămâna Crăciunului ortodox egiptean, a avut loc un atac în care au fost omorâţi şi răniţi 20 de egipteni de rit copt. Deşi atacul poate fi considerat ca un act criminal al unor indivizi, diferite alte incidente tulburătoare reclamă atenţia noastră continuă asupra respectării tuturor minorităţilor din Egipt.

Violenţa şi ura nu pot fi acceptate în numele religiei. Oamenii au un drept universal la libertatea religiei, precum şi la libertatea de a nu practica o religie. Diversitatea etnică şi religioasă cere o societate vigilentă care este capabilă să reconcilieze diferenţele printr-o dezbatere deschisă, o societate în care oamenii din orice mediu sau de orice convingere ştiu că libertăţile le sunt garantate.

O societate deschisă se poate înfăptui atunci când separarea religiei de stat este aplicată în constituţie şi prin sistemul de guvernământ. Măsurile de securitate nu pot fi singurele mijloace de gestionare a unei societăţi pluraliste. Totuşi, legi privind starea de urgenţă au fost aplicate în Egipt de 28 de ani. O dezbatere liberă este, poate, cel mai puternic remediu împotriva extremismului şi violenţei. Prin urmare, libertatea de exprimare, atât online, cât şi offline, poate fi considerată ca cel mai bun mijloc al guvernului egiptean de rezolvare a tensiunilor din societate.

Astfel, este foarte dificil să se înţeleagă sau să se accepte faptul că aproximativ 30 de activişti, politicieni şi bloggeri au fost arestaţi de forţele guvernamentale în drum spre oraşul Nag Hammadi din sudul Egiptului, unde intenţionau să îşi exprime condoleanţele faţă de familiile celor ucişi în timpul violenţei sectare. Arestările reprezintă un exemplu deosebit de elocvent a ceea ce a devenit un model al imixtiunii guvernului egiptean în dreptul cetăţenilor la libertatea de exprimare.

Ceva este periculos de greşit când oamenii sunt trataţi ca nişte infractori doar pentru că au încercat să îşi manifeste compasiunea şi solidaritatea faţă de conaţionalii lor. În prea multe situaţii se abuzează de argumentul menţinerii ordinii publice. Din 2008, egiptenii nu au putut achiziţiona o linie telefonică neînregistrată, dar controlul nu este total. Noi norme sunt acum în vigoare, în conformitate cu care utilizatorii de WiFi trebuie să plătească pentru conectare, pentru care trebuie să furnizeze o adresă de e-mail ca să i se trimită o parolă şi un nume de utilizator. Acest lucru permite un control activ al utilizatorilor de către guvern. În afară de aceasta, în prezent, se dezbate în parlament un proiect de lege privind reglementarea netă, care prevede pedepse cu închisoarea pentru „publicarea de conţinut multimedia fără permisiunea guvernului”.--

Dar Constituţia egipteană prevede că „libertatea de exprimare sau libertatea de opinie este garantată. Fiecare om are dreptul de a-şi exprima opinia şi de a o da publicităţii verbal sau în scris, prin intermediul fotografiei sau prin orice alt mijloc în limitele legii”. Autocritica şi critica constructivă sunt garanţia pentru siguranţa structurii naţionale.

Îndemn guvernul egiptean să nu introducă legi de urgenţă care limitează libertăţile fundamentale, ţinându-se seama de tensiunile sectare prezente. Se recomandă un răspuns adecvat la crimele comise în numele religiei. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să reprezinte un pretext pentru represiuni îndreptate împotriva întregii populaţii, cu legi care limitează libertatea de opinie şi de exprimare. O societate deschisă în Egipt va fi posibilă doar când libertăţile fundamentale vor fi apărate prin Constituţie şi toate nivelurile legislative vor fi libere. Guvernul egiptean ar trebui să îşi conducă cetăţenii pe calea libertăţii, iar Europa ar trebui să îi fie cel mai puternic partener în acest demers.

 
  
MPphoto
 

  Fiorello Provera, autor.(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, rezoluţia pe care am prezentat-o este ca răspuns la unele evenimente tragice care au avut loc recent în Egipt şi în alte ţări din lume – chiar ieri în Nigeria – şi este menită să aducă în atenţia Parlamentului o situaţie din ce în ce mai gravă şi intolerabilă în care membri ai comunităţii creştine sunt persecutaţi şi omorâţi.

Nu este o rezoluţie împotriva guvernului egiptean, care a acţionat pentru a asigura că cei responsabili sunt aduşi în faţa justiţiei; mai degrabă, este vremea să reflectăm asupra unei probleme vaste şi îngrijorătoare. În fiecare an, mii de creştini sunt ucişi în toată lumea, în Vietnam, Coreea de Nord, China, Nigeria, Malaysia, şi milioane sunt persecutaţi în cele mai diverse moduri pentru credinţa lor în fiecare zi. Aceste atacuri devin tot mai numeroase şi mai virulente, în mijlocul liniştii sau al indiferenţei, şi justifică acţiuni urgente.

În primul rând, toţi trebuie să îşi asume un angajament pentru a schimba climatul de ură religioasă care se extinde şi pentru a încuraja toleranţa şi acceptarea diversităţii. Europa cunoaşte foarte bine tragedia războaielor în care, de secole, s-au confruntat catolicii şi protestanţii, ca să nu mai menţionăm holocaustul împotriva evreilor. Tocmai având în vedere istoria sa, Europa trebuie să se implice în această luptă.

O altă iniţiativă ar putea fi examinarea legilor naţionale pentru a descoperi dacă există norme prin care se persecută creştini sau alte minorităţi religioase. Cooperarea organizaţiilor neguvernamentale ar putea fi foarte folositoare în acest proiect, dar este necesară şi vigilenţă pentru a se asigura că, dacă există un drept la libertate religioasă, acesta se aplică.

Această dezbatere ar putea fi o ocazie de a lansa propunerea de a elabora un raport al Parlamentului European referitor la libertatea religioasă în lume.

 
  
MPphoto
 

  Mario Mauro , autor.(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, de fapt, libertatea religioasă este subiectul acestei rezoluţii. Prin urmare, nu este o cruciadă a identităţii sau o încercare de a cauza probleme pentru un vreun guvern, ci o denunţare a faptului că, în lumea de azi, oamenii mor pentru credinţa în Hristos sau sunt discriminaţi deoarece credinţa lor este diferită de a altora.

Astfel, toate grupurile politice sunt de acord că există o problemă legată de libertatea religioasă şi că aceasta trebuie abordată în mod serios şi ferm în cadrul comunităţii internaţionale.

Prin urmare, solicităm Consiliului şi Comisiei şi, înainte de toate, Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe, să acorde o atenţie deosebită situaţiei minorităţilor, inclusiv situaţiei minorităţii creştine, astfel încât să se susţină şi să se întreprindă iniţiative destinate promovării dialogului şi respectului între comunităţi, îndemnând toate autorităţile religioase să încurajeze toleranţa şi să prevină apariţia unor episoade de ură şi violenţă.

 
  
MPphoto
 

  Véronique De Keyser, autoare.(FR) Dle preşedinte, incidentul care a avut loc în Egipt se putea petrece fără îndoială oriunde altundeva. Dintr-o maşină care trece prin faţa unui lăcaş de cult copt se trage în mulţime. Rezultatul: şapte decese (şase creştini copţi şi un poliţist). Autorităţile egiptene reacţionează rapid. Procurorul general decide – şi citez – că cei trei acuzaţi de evenimentele de la Nag Hammadi vor fi judecaţi de Curtea de urgenţă de securitate a statului pentru ucidere cu premeditare.

În Malaysia, comunităţile creştină şi musulmană îşi dispută numele de Allah, o dispută ce are drept consecinţă jefuirea şi prădarea bisericilor.

Aceste fapte diverse, pe care le-am putea descrie ca banale, au rezonanţă în alte colţuri ale lumii, inclusiv în Europa. Creşterea intoleranţei şi a fanatismului religios pune în pericol o libertate esenţială, libertatea de credinţă a tuturor oamenilor, fie că sunt religioşi sau agnostici. Peste tot în lume, se comit crime împotriva minorităţilor, fie că sunt creştine, evreieşti sau musulmane. De asemenea, peste tot în lume, bărbaţi şi femei fără o anumită convingere religioasă sunt asasinaţi sau arestaţi fiindcă nu respectă riturile, dogmele sau practicile religioase pe care le-au abandonat.

Ca persoană laică, sprijin cu fermitate această rezoluţie, care este un apel la toleranţă şi nu o stigmatizare a Egiptului sau a Malaysiei. Dar, lăsând la o parte cazurile evocate, aş dori să subliniez responsabilitatea unui stat care acordă atenţie dreptului la libertatea de exprimare al cetăţenilor săi. În opinia mea, un stat laic, prin structura sa, este cea mai bună garanţie a spaţiului necesar pentru o diversitate de convingeri. Sub această formă, statul îşi va proteja cel mai bine cetăţenii şi va favoriza dialogul între comunităţi.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL VIDAL-QUADRAS
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Ryszard Antoni Legutko, autor. Dle preşedinte, informaţiile privind violenţa împotriva creştinilor în Egipt şi în Malaysia reprezintă doar partea evidentă a situaţiei. Doresc să aduc în discuţie trei aspecte.

În primul rând, creştinii au devenit victime ale unor acte de violenţă brutală în multe ţări din lume, nu doar în două. În al doilea rând, creştinii au devenit cel mai persecutat grup religios din lume. Cifrele sunt impresionante şi ating ordinul milioanelor, nu al miilor sau al sutelor de mii. În al treilea rând, reacţia societăţilor europene, a guvernelor europene şi a UE a fost, până acum, nesatisfăcătoare: timidă, temătoare, fricoasă, corectă din punct de vedere politic sau pur şi simplu absentă.

Trebuie să acţionăm cu hotărâre, altfel cei care persecută creştini vor crede că au parte de binecuvântarea noastră tacită. Chiar ne dorim acest lucru?

 
  
MPphoto
 

  Heidi Hautala, autor. (FI) Dle preşedinte, este un lucru regretabil faptul că în lume există atât de multe conflicte ascunse sub masca religiei. În acest sens, trebuie spus că în lume există foarte multe tendinţe fundamentaliste diferite, asociate religiilor creştină, islamică şi altor religii. Personal, am găsit mai puţine astfel de aspiraţii fundamentaliste în cazul budismului. În orice caz, este important ca Parlamentul European să adopte o poziţie atunci când au loc astfel de episoade violente între grupurile religioase.

Doresc să spun, însă, că ieri a fost adus în atenţia Parlamentului faptul că 33 de apărători ai drepturilor omului au fost arestaţi în mod arbitrar atunci când au încercat să-i susţină pe creştinii copţi, la care se face referire în prezenta rezoluţie şi care erau supuşi unor tratamente violente. Doresc să le spun autorităţilor egiptene că trebuie să ne asigurăm că oamenii nu vor fi împiedicaţi să-i ajute pe semenii lor, în acest mod. Trebuie să insistăm ca, în alte situaţii, apărătorii drepturilor omului să nu fie arestaţi sau trataţi în mod injust. În acest caz, nu poate fi negat faptul că aceşti 33 de apărători ai creştinilor copţi au fost trataţi inuman în închisoare. Au fost ţinuţi în condiţii inumane.

Sper că în viitor Parlamentul va acorda întotdeauna atenţie cazurilor de violenţă împotriva oricărui grup religios şi că nu se va concentra doar pe persecuţiile împotriva creştinilor.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Bernd Posselt, în numele Grupului PPE.(DE) Dle preşedinte, Tunisia, Egiptul şi Malaysia sunt state cu o puternică tradiţie a toleranţei. Acest lucru este demonstrat de persoane precum Tunku Abdul Rahman, întemeietorul statului independent Malaysia sau de preşedintele Sadat, al cărui discurs susţinut aici, în Parlamentul European, a fost un fel de Magna Carta pentru coexistenţa creştină şi islamică.

Tocmai din acest motiv trebuie să susţinem guvernele acestor state în lupta lor împotriva extremismului islamic şi a atacurilor anticreştine. Desigur, noi, locuitorii Europei, care este un continent preponderent creştin, avem obligaţia specială de a-i susţine pe creştinii din întreaga lume, pentru că, dacă noi nu facem acest lucru, cine o va face?

Cu toate acestea, situaţia se referă în mod clar la însăşi libertatea religioasă şi doresc, de exemplu, să mulţumesc guvernului malaysian pentru faptul că maiestatea sa, Yang di-Pertuan Agong şi prim-ministrul şi-au exprimat, la 9 ianuarie, poziţia în această problemă. Le urăm succes în lupta lor pentru toleranţă religioasă, pentru care această ţară a fost şi încă este un exemplu extrem de elocvent. În calitate de parteneri care pot discuta în mod deschis în ceea ce priveşte drepturile omului, trebuie să păstrăm această toleranţă în Egipt, Tunisia şi Malaysia.

 
  
MPphoto
 

  Peter van Dalen, în numele Grupului ECR.(NL) Dle preşedinte, libertatea religioasă este un aspect esenţial al drepturilor omului. Din păcate, observăm că populaţia creştină întâmpină dificultăţi în numeroase state în care domină credinţa islamică. Aceasta este situaţia din Egipt, spre exemplu. Creştinii copţi ortodocşi, dar şi romano-catolicii, protestanţii şi evreii sunt dezavantajaţi în mod instituţionalizat în Egipt. Spre exemplu, musulmanii care se convertesc la creştinism sunt oprimaţi. Acest lucru se poate observa în documentele de identitate, în care se menţionează în continuare că sunt musulmani, pentru că dezafilierea religioasă este interzisă prin lege.

În ultimii 10-20 de ani, mai exact, violenţa împotriva creştinilor copţi a crescut enorm. S-au raportat peste 100 de atacuri, care au făcut mii de victime. Din punctul meu de vedere, atitudinea guvernului egiptean este una temătoare. Au fost arestate trei persoane, însă, în general, violenţa împotriva creştinilor este tolerată. Solicit Consiliului şi Comisiei să se implice într-un dialog direct cu Egiptul, pentru a se asigura că guvernul acestui stat va adopta o abordare diferită. În cazul în care Cairo refuză un astfel de dialog, cred că trebuie să ne reconsiderăm relaţiile bilaterale cu Egiptul.

 
  
MPphoto
 

  Joe Higgins, în numele Grupului GUE/NGL. Dle preşedinte, toţi cei care preţuiesc drepturile democratice şi libertatea exprimării religioase vor condamna făţiş uciderea creştinilor în Egipt şi atacurile cu bombe asupra bisericilor creştine din Malaysia. Trebuie să remarcăm şi numărul tot mai mare de atacuri asupra minorităţilor religioase în Europa şi trebuie să le condamnăm deopotrivă.

În Malaysia, tactica „divide et impera” din considerente rasiale şi religioase este folosită de mult timp de diverse elemente ale elitelor economice şi conducătoare. Guvernul actual Frontul naţional dă dovadă de ipocrizie în această privinţă: proclamă în mod public o politică a unei Malaysii unitare, care îmbrăţişează toate religiile şi minorităţile, însă face tot felul de manevre de culise, folosind diviziunile rasiale şi religioase pentru a încerca să-şi accentueze poziţia în rândurile populaţiei malaysiene, în majoritate musulmană, aşa cum s-a întâmplat în cazul hotărârii privind utilizarea cuvântului „Allah”.

În Malaysia există şi foarte multe diferenţe de ordin economic. Această societate este cea mai neuniformă din sud-estul Asiei. Guvernul actual conduce în spiritul unui capitalism învechit. Această situaţie conduce la exploatări frecvente la locurile de muncă şi la limitarea drastică a drepturilor sindicatelor. Cel mai bun context pentru libertatea religioasă şi democraţie în Egipt şi Malaysia şi oriunde altundeva constă, de fapt, în justiţie economică şi democraţie, puterea şi avuţia trebuind să se afle în mâinile marii majorităţi a populaţiei lucrătoare şi sărace, nu în cele ale marilor întreprinderi şi ale unor capitalişti cu idei învechite.

 
  
MPphoto
 

  Daniël van der Stoep (NI).(NL) Dle preşedinte, ieri a început în Ţările de Jos un proces politic îngrozitor împotriva liderului partidului nostru, Geert Wilders. Dl Wilders, în calitate de parlamentar olandez şi de lider al Partidului pentru libertate în parlamentul olandez, este urmărit penal pentru că şi-a exprimat punctul de vedere. Dl Wilders este persecutat de elita de stânga pentru că avertizează Ţările de Jos, Europa şi întreaga lume în legătură cu ideologia fascistă ce se ascunde în spatele Islamului. Această situaţie este strigătoare la cer!

Dle preşedinte, islamificarea Ţărilor de Jos şi a Europei ameninţă cultura iudeo-creştină şi umanistă europeană şi, deşi mulţi cetăţeni, inclusiv deputaţi în Parlamentul European, înclină capul şi se lasă inundaţi de potopul islamificării, Partidul pentru libertate luptă pentru cultura europeană. Dle preşedinte, actele barbare care au avut loc în Malaysia, în Egipt şi în multe alte locuri din lume, chiar săptămâna aceasta în Nigeria, sunt rezultatul ideologiei fasciste şi intolerante cunoscută sub numele de Islam. În statele islamice, persoanele care nu îmbrăţişează această religie sunt umilite şi asasinate în mod sistematic. Evenimentele din Malaysia şi din Egipt nu trebuie considerate incidente izolate, ci ele au fost cauzate de această ideologie, care solicită respect, însă nu îl oferă. Parlamentul se poate asigura că în Europa nu vor avea niciodată loc astfel de evenimente, luptând, împreună cu Partidul pentru libertate, împotriva islamificării Europei. Vă cerem tuturor să faceţi acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Filip Kaczmarek (PPE).(PL) Dle preşedinte, în Parlament se discută destul de frecvent despre fobii şi despre efectele sociale defavorabile ale acestora. Mă gândesc la xenofobie şi la homofobie. Din păcate, aceste două cazuri nu sunt unicele tipuri de fobii. Există şi un fenomen denumit creştinofobie, fobia împotriva creştinismului. La fel ca şi în cazul altor fobii, efectele sociale sunt defavorabile şi uneori tragice şi tocmai din acest motiv trebuie să ne ocupăm de cazurile de încălcare a drepturilor creştinilor în diferite locuri din lume.

Ne ocupăm de cazuri care implică adepţi ai altor religii sau chiar persoane care nu au nicio religie. Însă nici creştinii nu trebuie privaţi de sprijinul nostru. Facem acest lucru pentru că libertatea religioasă este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene. Tocmai din acest motiv condamnăm şi vom condamna orice formă de violenţă, discriminare şi intoleranţă faţă de liderii sau adepţii oricărei religii. Actele de violenţă comise din cauza credinţelor victimei sunt abominabile şi trebuie criticate, fără doar şi poate.

 
  
MPphoto
 

  Konrad Szymański (ECR).(PL) Dle preşedinte, libertatea religioasă este un drept care a fost recunoscut de mai bine de 50 de ani prin convenţiile europene şi internaţionale privind drepturile omului. Totodată, ne confruntăm de mulţi ani cu un val tot mai mare de ură religioasă, care i-a afectat cel mai mult pe creştinii din întreaga lume. Locul comunismului anticreştin este ocupat astăzi de militanţii islamici. Egiptul şi Malaysia garantează prin constituţie libertatea religioasă, însă, la presiunile grupărilor islamice radicale, libertatea religioasă a creştinilor nu este protejată suficient de guvernele acestor state.

Uniunea Europeană, care are la dispoziţie noi instrumente de politică externă, trebuie să se implice mai mult în combaterea creştinofobiei, care este cauza violenţei, a jafurilor şi a crimelor. Doar anumite prejudecăţi ideologice determină Uniunea Europeană să acţioneze astăzi cu ezitare. Este în joc credibilitatea noastră.

 
  
MPphoto
 

  Bogusław Sonik (PPE).(PL) Dle preşedinte, doresc să sprijin ideea colegului meu, dl Provera, care a spus că trebuie elaborat un raport privind libertatea religioasă. Doresc să le reamintesc tuturor că în legislatura anterioară am depus împreună cu dl Mauro o propunere de raport privind situaţia creştinilor în statele în care aceştia sunt o minoritate, în statele în care religia dominantă este cea islamică. Din păcate, Biroul nu a adoptat propunerea, însă poate că merită elaborat un astfel de raport. Acum, formulez din nou aceeaşi propunere.

Rezoluţia pe care o adoptăm astăzi trebuie să transmită un mesaj clar. Minoritatea coptă reprezintă 10 % din populaţia Egiptului, însă, chiar dacă ar reprezenta doar 0,5 %, rolul Parlamentului European este să reacţioneze, mai ales în condiţiile în care drepturile omului sunt încălcate atât de grav.

Am citit cu atenţie scrisoarea trimisă dlui Buzek de către conducătorul Adunării populare din Egipt. Prin această scrisoare, suntem asiguraţi că evenimentele despre care am vorbit mai devreme au fost incidente izolate. Consider că acest lucru este greu de crezut. Creştinii copţi sunt persecutaţi de multă vreme în Egipt. Să încercăm să ne asigurăm, de această dată, că ajutorul pe care-l vom acorda acestei minorităţi oprimate nu se va opri la declaraţii goale.

 
  
MPphoto
 

  Ryszard Czarnecki (ECR).(PL) Dle preşedinte, nu este vorba doar despre Egipt sau despre Malaysia, ci şi despre Sudan, Nigeria şi multe alte state din Africa, multe state din Asia şi multe societăţi care îi tratează pe creştini ca pe un rău necesar şi câteodată, ca pe un duşman. Să nu ascundem aceste fapte, să nu ne purtăm asemenea struţilor, care-şi ascund capetele în pământ. Aceasta este o problemă reală, iar Parlamentul unei Europe creştine, al unor tradiţii creştine şi al unui patrimoniu creştin trebuie să vorbească despre ea.

Cu toate acestea, trebuie să ne facem şi autocritica. Puţin mai devreme, deputatul care a luat cuvântul înaintea mea a menţionat în mod corect omisiunile Parlamentului din legislatura anterioară. Îmi amintesc de dezbaterea purtată acum câteva săptămâni, prin care am condamnat pe bună dreptate atacurile şi oprimările suferite de minoritatea musulmană uigură din China. Cu toate acestea, la momentul respectiv, anumite grupuri politice au respins amendamentele prin care se sublinia faptul că şi creştinii suferă în China, că şi ei sunt victime ale discriminării. Nu putem să apărăm unele minorităţi religioase, iar pe altele să le apărăm mai puţin sau deloc.

 
  
MPphoto
 

  Eija-Riitta Korhola (PPE). - (FI) Dle preşedinte, am auzit din mai multe surse veşti îngrijorătoare privind crimele împotriva creştinilor din Egipt şi Malaysia. În ceea ce priveşte situaţia din Malaysia, doresc în primul rând să spun că suntem foarte îngrijoraţi în legătură cu atacurile asupra bisericilor dintr-o ţară cunoscută ca fiind tolerantă şi moderată.

În al doilea rând, doresc să menţionez activitatea exemplară a ONG-urilor islamice, în numele toleranţei religioase. Declaraţiile prim-ministrului malaysian privind utilizarea numelui lui Allah au declanşat nemulţumirea publicului faţă de comunităţile creştine. Situaţia a fost calmată, însă, prin atitudinea exemplară a ONG-urilor islamice şi printr-o poziţie publică fermă asupra declaraţiilor prim-ministrului. Îmi pare rău că nu am menţionat acest lucru în rezoluţia noastră definitivă, pentru că, din punctul meu de vedere, aici se acordă prea puţină atenţie situaţiilor pozitive. Musulmanii nu trebuie lăudaţi atunci când există motive?

Toleranţa religioasă trebuie promovată atât de cei care deţin puterea politică, cât şi de toţi membrii comunităţii. Este important să ne dăm seama că au existat neajunsuri, dar este la fel de important să recunoaştem progresul şi să îl sprijinim.

 
  
MPphoto
 

  Dominique Baudis (PPE).(FR) Dle preşedinte, acţiunile unor criminali fanatici, care au ucis câţiva creştini în Egipt, nu pot fi atribuite unei întregi populaţii şi guvernului său. Este nedrept să considerăm Egiptul şi egiptenii responsabili de acest masacru înfiorător, ai cărui vinovaţi vor fi aduşi în faţa justiţiei.

Să nu confundăm acţiunile unui criminal cu politica unei ţări întregi! Să nu identificăm fanaticii cu un popor întreg. În final, încercând să intervenim între creştinii copţi şi concetăţenii lor musulmani, nu facem altceva decât să confirmăm afirmaţiile extremiştilor, care îi consideră pe creştinii din Orient drept agenţi ai Occidentului.

 
  
MPphoto
 

  László Tőkés (PPE). - (HU) Conform unor informaţii foarte recente, acum câteva zile regimul egiptean a arestat câţiva activişti militanţi pentru drepturile creştinilor copţi care călătoreau spre locul unde au avut loc crimele din Nag Hammadi, pentru a apăra şi a sprijini comunităţile de creştini copţi de acolo, din care făceau parte şi persoanele ucise în ziua de Crăciun. Autorităţile egiptene, părtinitoare faţă de majoritatea musulmană, încearcă să muşamalizeze actele de violenţă comise împotriva minorităţii copte şi blochează autoapărarea legitimă a creştinilor, adoptând o poziţie discriminatorie. Administraţia Statelor Unite a făcut declaraţii foarte clare în această privinţă. Ştiind că această comunitate a creştinilor copţi, cetăţeni egipteni, este supusă frecvent, de mai bine de 1500 de ani, la oprimări crude, Uniunea Europeană trebuie s-o apere cu mai multă putere şi cu mai multă hotărâre decât în prezent.

 
  
MPphoto
 

  Anna Záborská (PPE). (SK) Vă mulţumesc pentru că aţi readus în discuţie încălcarea libertăţii religioase în anumite ţări, aşa cum s-a întâmplat şi în 2007 şi în 2008. Mă întreb dacă motivul pentru care UE nu promovează cu mai multă hotărâre respectarea drepturilor omului în aceste zone este neputinţa sau indiferenţa. Ascultăm aceleaşi reclamaţii şi propunem aceleaşi măsuri.

Egiptul şi Malaysia sunt unele dintre statele în care creştinii trăiesc în condiţii extrem de periculoase, sunt persecutaţi, evacuaţi din locuinţe, răpiţi şi ucişi, iar bisericile le sunt închise. Acest lucru se întâmplă şi în Maghreb, în Iran, în India, în China, în Pakistan şi în multe alte ţări. Creştinii sunt de regulă persecutaţi de grupările extremiste. Cu toate acestea, situaţia este periculoasă pentru creştini, evrei şi musulmani deopotrivă. Solicit ca reprezentanţii UE şi delegaţiile Parlamentului European să folosească fiecare şansă pe care o au la dispoziţie pentru a îmbunătăţi dialogul, toleranţa religioasă şi respectul, precum şi coexistenţa diferitelor culturi.

 
  
MPphoto
 

  Mitro Repo (S&D). - (FI) Dle preşedinte, situaţia din Egipt mă preocupă în mod special din cauza contextului său istoric, etnic şi politic. De fapt, creştinii copţi încă reprezintă o minoritate considerabilă. În Egipt, aproximativ 10 % din locuitori, adică opt milioane de persoane, sunt creştini copţi şi tocmai din acest motiv se poate deduce că, în trecut, au reprezentat o majoritate. Sunt mândri de acest lucru şi de tradiţia lor creştină orientală. Din acest motiv, evenimentele care au avut loc în ianuarie, în ziua de Crăciun, au fost strigătoare la cer şi, desigur, premeditate. Totodată, mulţi creştini copţi au fost obligaţi, prin violenţă, să-şi schimbe credinţa şi au existat cazuri de violuri şi de alte infracţiuni.

Situaţia din Egipt este un exemplu foarte defavorabil pentru alte ţări în care se poate produce aceeaşi spirală a răzbunării şi, tocmai din acest motiv, UE trebuie să fie vigilentă, să intervină imediat dacă este cazul şi să sublinieze importanţa unui dialog paşnic între diferitele grupări religioase.

 
  
MPphoto
 

  Ivo Vajgl (ALDE). - (SL) Atunci când are loc o crimă, mai ales una motivată religios, nu putem face altceva decât să ne îngrozim şi să o condamnăm.

Totuşi, acest nou incident şi această nouă crimă din Orientul Mijlociu demonstrează tendinţele generale, intoleranţa permanentă manifestată faţă de libertatea religioasă şi lipsa de respect faţă de cei cu convingeri diferite. Altfel spus, există multe comunităţi în care nu sunt respectate valorile religioase.

Motivul pentru care Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa a propus amânarea acestei dezbateri sau, mai degrabă, separarea dezbaterilor privind respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor religioase în Egipt şi Malaysia este acela că această problemă trebuie abordată cu foarte multă atenţie şi fiecare ţară trebuie abordată separat. Cu siguranţă, Egiptul nu este unul dintre cele mai grave exemple de intoleranţă religioasă. Dimpotrivă.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (ECR). - Dle preşedinte, din păcate, în lumea islamică, jihadul militează tot mai mult împotriva comunităţilor nemusulmane din acele zone. Cel mai des, este vorba despre creştini.

Creştinii copţi, care reprezintă una dintre cele mai vechi biserici creştine din lume, au o diasporă importantă în Londra, pe care o reprezint. Liderii creştinilor copţi au venit să mă vadă şi s-au plâns că, din păcate, situaţia din Egipt se înrăutăţeşte, din cauza acţiunilor Frăţiei musulmane. În pofida eforturilor depuse de guvernul preşedintelui Mubarak pentru a-i proteja, lucrurile au mers din rău în mai rău.

Situaţia este similară în cazul creştinilor asirieni din Irak, al creştinilor din Palestina şi Pakistan şi acum, pentru prima dată, chiar şi în Malaysia.

Din punctul meu de vedere, Parlamentul ignoră de prea multă vreme drepturile minorităţilor creştine din restul lumii, însă acestea speră ca Uniunea Europeană şi Statele Unite să le ofere protecţie. Din acest motiv, salut această rezoluţie.

 
  
MPphoto
 

  Gerard Batten (EFD). - Dle preşedinte, persecuţia creştinilor şi a altor minorităţi religioase este în continuă creştere în statele islamice. Creştinii care locuiesc în Egipt şi în zona mediteraneeană de aproape 2000 de ani sunt din ce în ce mai persecutaţi şi goniţi din spaţiile pe care le ocupă de veacuri. Acest lucru se întâmplă din cauza puterii tot mai mari a ideologiei islamiste intolerante, extremiste şi fundamentaliste: islamofascismul.

Persecuţia minorităţilor creştine şi a altor minorităţi în lumea islamică este prea puţin descrisă în presa occidentală. Presa trebuie nu doar să prezinte persecuţia, aşa cum are ea loc, ci să explice publicului general raţiunile pentru care se întâmplă acest lucru. Trebuie să explice cine este de vină, şi anume fanaticii musulmani şi de ce se comportă aşa – din cauza unor principii intolerante şi violente prezente în ideologia islamică.

Guvernele democratice din întreaga lume trebuie să exercite o presiune diplomatică maximă asupra unor state precum Egiptul, pentru a suprima această persecuţie intolerabilă.

 
  
MPphoto
 

  Neelie Kroes, membră a Comisiei. Dle preşedinte, Comisia este profund şocată şi întristată de evenimentele care au avut loc în ajunul Crăciunului copt, la Nag Hammadi, în sudul Egiptului, soldate cu moartea tragică a şase creştini copţi şi a unui poliţist musulman.

Suntem siguri că autorităţile au luat măsuri rapide pentru a-i găsi şi a-i aresta pe cei suspectaţi că au comis această crimă îngrozitoare. O investigaţie riguroasă şi judecarea persoanelor responsabile vor transmite un semnal clar că violenţa bazată pe influenţe religioase nu este acceptabilă în societatea egipteană.

Constituţia Egiptului prevede libertatea credinţei şi libera practică a religiilor. Cu toate acestea, există reclamaţii de discriminare împotriva creştinilor copţi şi a altor minorităţi religioase precum Bahá’í, la locul de muncă şi în sistemul judiciar. Ştim de dificultăţile întâmpinate de mai multe persoane care s-au convertit la creştinism, precum Maher ElGohary şi Mohammed Hegazy, în faţa tribunalelor egiptene. Am ridicat aceste probleme în cadrul dialogului politic regulat cu Egiptul.

Înţelegem că guvernul încearcă să rezolve o parte dintre nemulţumirile creştinilor copţi, spre exemplu, eliminând obstacolele care întârzie şi limitează construirea şi renovarea bisericilor. Salutăm şi încurajăm aceste acţiuni şi solicităm guvernului să identifice şi să abordeze principalele cauze ale tensiunilor religioase din societatea egipteană şi să pună capăt tuturor formelor de discriminare împotriva persoanelor care aparţin altor religii.

Actele de vandalism împotriva bisericilor din Malaysia, ca urmare a unei hotărâri a Înaltei Curţi privind utilizarea cuvântului „Allah” dau naştere unor preocupări serioase. Guvernul, dar şi opoziţia, inclusiv Partidul islamic pan-malaysian şi 130 de ONG-uri musulmane au condamnat puternic aceste atacuri. Guvernul a mărit măsurile de securitate, pentru a proteja toate lăcaşurile de cult şi şi-a reconfirmat angajamentul de a proteja armonia socială şi religioasă a Malaysiei şi o cultură a diversităţii religioase şi etnice.

Constituţia federală malaysiană prevede că islamismul este religia acestui stat federativ, însă şi alte religii pot fi practicate în pace şi armonie, în orice zonă a acestuia.

Încurajăm autorităţile să iniţieze cât mai curând un dialog atotcuprinzător între toate cultele religioase, pentru a promova înţelegerea reciprocă, astfel încât Malaysia să se poată dezvolta în continuare în mod paşnic, în armonie etnică şi socială. În acest sens, Ministerul de interne din Malaysia are responsabilitatea de a explica această problemă tuturor cetăţenilor săi, în mod obiectiv şi riguros.

Condamnăm cu convingere toate actele de intoleranţă comise împotriva oricărei persoane, din cauza religiei sau credinţei sale, indiferent unde au loc. Din păcate, nicio ţară nu este imună la această situaţie. Solicităm autorităţilor publice să protejeze pe deplin toate comunităţile religioase, inclusiv pe cea creştină, împotriva discriminării şi represiunii.

Comisia acordă o prioritate ridicată libertăţii de religie sau credinţă, ca pilon central al politicii UE privind drepturile omului, aducând problema în discuţie în cadrul dialogului politic cu ţările unde persistă problema, susţinând proiectele locale privind drepturile omului şi promovând în mod activ libertatea de religie sau credinţă în cadrul forumurilor Naţiunilor Unite.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc la ora 12.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Carlo Casini (PPE), în scris.(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, votând în favoarea rezoluţiei comune doresc să evidenţiez deosebita gravitate a actelor de violenţă comise în Malaysia, ca reacţie la o simplă problemă de utilizare a unui nume.

Într-adevăr, atât creştinii, cât şi musulmanii cred într-un singur Dumnezeu, care este un Dumnezeu al tuturor, al credincioşilor şi al necredincioşilor deopotrivă. Faptul că El are diferite nume nu este atât de important. Dacă se susţine că Dumnezeul musulmanilor este doar musulman şi că, prin urmare, îl pot invoca doar musulmanii, folosind un nume musulman tradiţional, înseamnă că revenim la credinţa ancestrală şi tribală, conform căreia există un Dumnezeu pentru fiecare grup de oameni. Cu alte cuvinte, s-ar contrazice ideea monoteistă pe care se bazează religiile universale, precum creştinismul şi islamismul, religii importante, apropiate de oameni, care se opun idolatriei şi politeismului.

Persecuţia creştinilor copţi în Egipt nu este mai puţin gravă. Religiile monoteiste care sunt şi se declară a fi forţe de promovare a frăţiei şi a păcii s-au născut pe malurile Mediteranei. Cu toate acestea, este remarcabil faptul că pe aceleaşi maluri ale Mediteranei, în Ierusalim, oraşul sfânt pentru cei care cred în Dumnezeu, în Allah şi în Iehova, apar principalele motive de conflict.

Problemele au loc chiar în Egipt, ţara cea mai puternică din zonă, în care creştinii şi musulmanii trebuie să convieţuiască în pace, pentru a juca un rol pacificator în întreaga zonă din sudul Mediteranei.

 
  
MPphoto
 
 

  Edite Estrela (S&D), în scris.(PT) Susţin propunerea comună de rezoluţie privind recentele atacuri împotriva comunităţilor creştine, deoarece aceasta condamnă cu putere toate tipurile de violenţă, discriminare sau intoleranţă, din raţiuni de religie sau credinţă. Cred că este esenţial să susţinem toate iniţiativele al căror scop este acela de a încuraja dialogul şi respectul reciproc între comunităţi şi care doresc să protejeze drepturile fundamentale precum libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie.

 
  
MPphoto
 
 

  Diogo Feio (PPE), în scris.(PT) Bărbaţi şi femei din întreaga lume continuă să sufere cele mai brutale forme de persecuţie, pur şi simplu deoarece cred în Dumnezeu, în acelaşi mod în care El este venerat de la Oceanul Atlantic până la Munţii Urali. După declaraţiile formulate de China, India, Irak, Pakistan, Turcia şi Vietnam, printre alte ţări, Parlamentul a condamnat astăzi hărţuirea creştinilor în Egipt şi Malaysia.

Europa priveşte situaţia cu o relativă indiferenţă. Există chiar persoane care apără această pasivitate, invocând respectul pentru cultura altor persoane şi libertatea cultelor. Tăcerea Europei în această privinţă, uluitoare într-o regiune ale cărei origini, cultură şi tradiţii sunt puternic înrădăcinate în credinţa creştină, ameninţă să devină asurzitoare...

Aceasta îmi aminteşte de observaţiile cardinalului arhiepiscop de Bologna privind persecuţiile din trecut, care ilustrează şi spiritul vremurilor noastre, prin care arăta că oamenii se îngrijorează mai degrabă pentru soarta urşilor polari decât pentru miile de creştini ale căror vieţi se află în pericol.

 
  
MPphoto
 
 

  Jacek Olgierd Kurski (ECR), în scris. – (PL) Anul 2010 a început cu persecuţia sângeroasă a creştinilor din multe părţi ale lumii. Parlamentul European nu poate rămâne pasiv în faţa acestor crime şi acte de violenţă. Situaţia creştinilor este la fel de dramatică şi în alte state care nu au fost menţionate în rezoluţia de astăzi, precum Coreea de Nord, Irak, India şi Sudan. Atacurile asupra catolicilor sunt din ce în ce mai frecvente în Vietnam. Ca deputat din Polonia, ţară cu o tradiţie creştină puternică, cu o îndelungată tradiţie a respectului, în care coexistă multe comunităţi religioase, doresc să-mi exprim solidaritatea cu familiile victimelor. Autorităţile egiptene şi malaysiene trebuie să garanteze creştinilor şi membrilor altor comunităţi şi minorităţi religioase posibilitatea de a se bucura de toate drepturile omului şi libertăţile fundamentale, altfel vor primi sancţiuni de la Uniunea Europeană. Din acest motiv, trebuie să aprobăm rezoluţia privind recentele atacuri asupra comunităţilor creştine.

 
  
MPphoto
 
 

  Csaba Sógor (PPE), în scris.(HU) Recentele atacuri împotriva comunităţilor creştine din Egipt şi Malaysia pot fi privite din două perspective diferite. În primul rând, trebuie să subliniem faptul că Uniunea Europeană, în calitate de comunitate de state europene care au atins un nivel ridicat de democraţie şi de stat de drept, nu trebuie să tacă în faţa unor astfel de evenimente, în spiritul toleranţei religioase, al drepturilor omului şi minorităţilor, indiferent de locul în care acestea se produc. Trebuie să le explicăm guvernelor care fac eforturi să păstreze relaţii bune cu noi că Europa cere ca normele unanim acceptate privind drepturile universale ale omului să fie respectate de partenerii săi şi că viitoarea evoluţie a relaţiilor poate fi afectată de problemele referitoare la drepturile omului. Totodată, nu trebuie să uităm încălcările drepturilor omului care au loc pe teritoriul Uniunii Europene.

În unele cazuri, toleranţa religioasă, drepturile omului şi ale minorităţilor, inclusiv drepturile membrilor bisericilor minoritare, trebuie sprijinite şi în state membre ale UE. Dacă Europa doreşte să fie un exemplu pentru lume, nu poate permite ca nicio persoană de pe teritoriul său să fie discriminată pentru convingerile sale religioase, pentru originea etnică sau pentru apartenenţa la o minoritate naţională. Putem vedea că legislaţia în vigoare în Egipt garantează în mod similar libertatea religioasă, însă, în practică, situaţia creştinilor arată că lucrurile stau de fapt altfel. Din păcate, putem găsi şi în statele membre ale Uniunii Europene exemple similare de discrepanţă între legislaţie şi practica zilnică.

 
  

(1) A se vedea procesul-verbal

Ultima actualizare: 18 aprilie 2010Notă juridică