Preşedintele. – Doresc să salut călduros prezenţa la această şedinţă a preşedintelui Comisiei Europene, dl Barroso şi a comisarilor desemnaţi. Bun venit tuturor. Le urez de asemenea bun venit oaspeţilor noştri.

Ne aşteaptă una dintre cele mai importante decizii din această legislatură. Cetăţenii Europei ne-au însărcinat să alegem cea mai bună Comisie Europeană. Am încheiat audierile şi am primit 26 de scrisori de recomandare. Pentru prima dată în istorie, alegem Comisia Europeană în calitate de legislator co-egal. Noul statut ne obligă să colaborăm strâns cu Comisia Europeană. Reprezentăm două instituţii ale Uniunii Europene. În acest sens, am încheiat, cu titlu provizoriu, un nou acord cadru, pe care îl vom aproba astăzi. Vom vota acest acord la ora 12.00. Votarea va avea loc la ora 12.00. Înainte de aceasta, este posibil să avem o scurtă pauză, dacă terminăm discuţia devreme.

Dorim ca Uniunea să fie reprezentată de instituţii mai dinamice, motiv pentru care acordul este atât de important pentru noi. Beneficiem şi de experienţa fructuoasă a ultimelor luni. Discuţia directă de o oră, purtată cu preşedintele Comisiei Europene aici, în plen, a fost un succes remarcabil. Vom avea contacte similare şi cu comisarii, cu vicepreşedinţii Comisiei Europene, aşa că vom aloca o oră pentru întrebări şi răspunsuri care să ne ajute să înţelegem activitatea Comisiei. Noul acord cadru conţine, totodată, multe soluţii pe care nu le-am avut înainte. În activitatea lor, Comisia Europeană şi Parlamentul European trebuie să ţină cont de opiniile parlamentelor naţionale, care reprezintă principiul subsidiarităţii în Uniunea Europeană.

Sunt sigur că nu este doar începutul unui nou deceniu, ci şi al unui nou mod de lucru în Uniunea Europeană. Cu toţii credem acest lucru. La treizeci de ani de la primele alegeri directe pentru Parlamentul European, asistăm la o altă schimbare majoră. Este o nouă eră în activitatea Parlamentului European - o instituţie europeană.

La începutul discuţiei noastre doresc să-l rog pe dl Barroso să ia cuvântul.

  José Manuel Barroso, preşedinte al Comisiei. – (FR) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, Comisia va promova interesele generale ale Uniunii şi va lua iniţiativele corespunzătoare în acest sens. Va asigura aplicarea tratatelor, precum şi a măsurilor adoptate de instituţii în temeiul acestora. Va supraveghea aplicarea legislaţiei comunitare sub controlul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Va executa bugetul şi va gestiona programele. Va exercita funcţii de coordonare, executive şi de management, potrivit prevederilor din tratate. Cu excepţia politicii externe şi de securitate comune şi a altor cazuri prevăzute în tratate, ea va asigura reprezentarea externă a Uniunii. Va asigura programarea anuală şi multianuală a Uniunii, în vederea realizării acordurilor interinstituţionale.

Doamnelor şi domnilor, după cum ştiţi, acesta este conţinutul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul de la Lisabona. L-am citit cu voce tare deoarece el arată importanţa Comisiei în înfăptuirea proiectului european, o Comisie care, potrivit aceluiaşi articol, este responsabilă în faţa Parlamentului dumneavoastră în calitate de colegiu.

Astfel, astăzi, asistăm la manifestarea democraţiei europene. Astăzi, Parlamentul compus din reprezentanţi aleşi direct de cetăţenii europeni îşi va da verdictul asupra noului colegiu de comisari.

Acest vot este o parte esenţială a legitimităţii democratice a Comisiei şi, prin urmare, a întregului proiect european şi completează votul pentru preşedintele Comisiei, care a avut loc pe 16 septembrie 2009.

Echipa care se află astăzi în faţa dumneavoastră este pregătită să facă faţă provocărilor ce o aşteaptă. Combină experienţa şi ideile noi; reflectă spectrul vast de abordări şi sensibilităţi care transformă Europa în acest minunat tărâm al ideilor. Iată o ecipă pentru care puteţi vota cu încredere, o echipă ce merită sprijinul dumneavoastră.

Şi apoi? Apoi ce? Lucrurile vor fi din nou ca înainte? Nu, refuz să cred că după toţi aceşti ani de dezbateri instituţionale vom proceda la fel cum am procedat până acum. Nici cetăţenii noştri nu ar înţelege acest lucru. Într-adevăr, trăim vremuri excepţionale.

Provocările pe care le ridică schimbările climatice, criza economică şi financiară şi securitatea energetică, printre altele, sunt efectiv prea importante ca să putem păstra aceeaşi abordare.

Preşedintele Comisiei. – A sosit momentul să îndrăznim. A sosit momentul să le arătăm cetăţenilor noştri că ne pasă şi că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona ne va influenţa puternic capacitatea de a le servi interesele. Consider că situaţia noastră economică şi socială impune schimbări majore în starea actuală a lucrurilor, iar noul tratat permite acest lucru.

Avem obligaţia de a folosi noile mecanisme pentru a iniţia noi dinamici. Să depăşim, deci, farmecul intelectual al pesimismului şi denigrarea constantă a Uniunii Europene, care afectează atât de mult imaginea Europei. Să mutăm accentul discuţiei de la aportul instituţional la impactul politicilor.

Pentru a reuşi, Europa are nevoie de politici axate pe rezultate, de structuri de guvernare mai bune şi de încredere în propria sa capacitate de a rezolva problemele cu care se confruntă. Moneda noastră comună, euro, va constitui în continuare un instrument major pentru dezvoltare, iar cei care cred că poate fi pusă sub semnul întrebării trebuie să-şi da seama că nu ne vom abate de la drumul pe care l-am ales. Uniunea Europeană dispune de cadrul necesar pentru a face faţă tuturor provocărilor ce pot apărea în acest sens.

Putem începe prin a ne întreba: Uniunea Europeană contează la nivel mondial? Iar răspunsul este „da”. Contează însă Uniunea Europeană la nivel mondial atât cât ar trebui? Răspunsul este „nu încă”.

Europa contează atunci când vorbim cu o voce puternică şi unică, atunci când interesele europene sunt bine definite şi apărate cu determinare: spre exemplu, în comerţ şi în cazul politicii concurenţiale. Înregistrăm mai puţine succese atunci când acţionăm în spiritul intereselor naţionale mărunte, într-un mod necoordonat sau în domenii în care, la nivel colectiv, Uniunea Europeană nu-şi poate apăra şi promova interesele comune.

Aşadar, în concluzie, trebuie să ne întrebăm: facem tot posibilul pentru a defini şi a apăra interesul Europei, interes care reprezintă mai mult decât suma părţilor sale? Sincer, cred că trebuie să facem mai multe. Trebuie să ne încadrăm activitatea într-o viziune globală, pe termen lung, a ceea ce ne dorim să fie Europa. Astfel, vom asigura coerenţă şi vom oferi îndrumări pe care diferiţii actori din întreaga Europă să le poată recunoaşte şi susţine.

Recomandările politice pe care le-am prezentat acestui Parlament sunt punctul de pornire pentru această viziune a „Europei 2020”. Ele sunt roadele experienţei noastre din ultimii cinci ani. Şi, totodată, sunt roadele unor discuţii intense purtate cu Parlamentul. Graţie sprijinului puternic pe care l-aţi manifestat pentru aceste recomandări, le consider un punct de plecare util.

Priorităţile generale sunt clare: să ieşim cu succes din criză, să fim lideri în domeniul acţiunilor climatice şi al eficienţei energetice, să stimulăm noi surse de creştere şi coeziune socială, pentru a ne reînnoi economia socială de piaţă, să avansăm într-o Europă a cetăţenilor, prin libertate şi securitate şi să deschidem o nouă eră pentru o Europă globală. Cred într-o Europă deschisă şi generoasă, într-o Europă devotată Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului.

Cred într-o Europă solidară cu cei din jur, după cum s-a întâmplat recent în Haiti, situaţie în care ajutorul nostru de urgenţă a fost unul semnificativ, iar cel pentru reconstrucţie va fi, de asemenea, unul important. Însă putem realiza mai multe dacă vom avea o coordonare mai bună la nivel european şi voi formula propuneri în acest sens, exploatând noile oportunităţi oferite de tratat; totodată, Serviciul european pentru acţiune externă va fi un instrument foarte important care va accentua coerenţa şi eficienţa politicii noastre externe.

Vă pot promite că, dacă sprijiniţi acest colegiu, vom începe să lucrăm imediat, transformând recomandările politice într-un program de lucru ambiţios, un program pe care doresc să-l discut cu dumneavoastră.

Viziunea noastră pentru Europa 2020 este o strategie structurală şi cuprinzătoare de reformă, dar şi o strategie de ieşire din criză şi de redresare. Astfel, ne vom asigura că vom pune în aplicare măsuri pe termen scurt, pentru ca Europa să lucreze din nou la obiectivele pe termen lung şi să stimuleze crearea de locuri de muncă prin dezvoltare durabilă.

În următorii cinci ani vom transforma această viziune în realitate: vom transforma Europa într-o economie socială de piaţă inclusivă, eficientă din punctul de vedere al resurselor, care să reflecte stilul de viaţă european, care ne face deosebiţi. Aceasta înseamnă: creştere bazată pe cunoştinţe şi inovaţie, îmbunătăţirea productivităţii prin stimularea cercetării şi dezvoltării şi a inovaţiilor, exploatarea superioară a TIC şi crearea unei pieţe digitale unice, ameliorarea rezultatelor educaţionale şi promovarea competenţelor.

Aceasta înseamnă o societate inclusivă, cu ocupare ridicată a forţei de muncă: stimularea dezvoltării personale printr-un nivel ridicat de angajare, apelând la flexisecuritate, modernizând piaţa muncii şi protecţia socială, combătând sărăcia în vederea construirii unei societăţi mai incluzive.

Aceasta înseamnă o creştere mai ecologică: construirea unei economii competitive şi durabile, abordarea schimbărilor climatice, accelerarea lansării reţelelor energetice eficiente şi a reţelelor comunitare autentice, modernizarea bazei industriale a UE şi transformarea Uniunii Europene într-o economie eficientă din punct de vedere al resurselor.

Pentru a atinge aceste obiective, trebuie să recunoaştem că interdependenţa economiilor noastre necesită de o coordonare sporită şi superioară. Să admitem că unii politicieni naţionali nu susţin o abordare mai coordonată a politicii economice. Însă, dacă dorim să depăşim criza, să consolidăm dimensiunea socială şi să stabilim o bază bună pentru un viitor economic puternic al Europei în lumea globalizată, dacă dorim să ne consolidăm baza industrială şi să lansăm noi proiecte europene comune, nu doar proiecte bilaterale, o coordonare economică mai puternică este singurul mod de acţiune.

Pe parcursul acestui mandat trebuie abordate şi alte provocări foarte importante. Am elaborat deja un plan foarte ambiţios şi cuprinzător în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. Acesta nu include doar lupta împotriva terorismului şi a criminalităţii, ci şi prioritatea foarte importantă a unei abordări comune a problemei migraţiei. În acest domeniu, trebuie să le demonstrăm cetăţenilor noştri că ne preocupă libertatea şi securitatea.

Pe parcursul acestui mandat, ne vom axa şi pe revizuirea bugetului şi pe noile perspective financiare. Credem că trebuie să ne concentrăm pe calitatea cheltuielilor, pe valoarea adăugată europeană şi pe eficienţă, astfel încât perspectivele financiare să devină un instrument de realizare a ambiţiilor Europei: pentru strategia de creştere, pentru ocuparea forţei de muncă, pentru coeziunea economică, socială şi teritorială.

Aceste obiective pot fi atinse doar de instituţii europene puternice, cu hotărârea de a ne ridica ambiţiile, de a stimula schimbarea. Prin urmare, salutăm faptul că o modificare importantă la nivelul tratatului reprezintă consolidarea tuturor instituţiilor europene.

Intenţionez să utilizez acest lucru pentru a consolida modul în care putem contribui cu toţii, împreună, la proiectul european. Nu este momentul ca instituţiile noastre să acţioneze în direcţii diferite. Însă, desigur, Comisia va avea întotdeauna o relaţie specială cu Parlamentul deoarece, conform metodei comunitare, suntem cele două instituţii care au rolul specific de a identifica, articula şi pune în aplicare interesul european.

Prin urmare, suntem cele două instituţii comunitare prin excelenţă şi avem responsabilitatea deosebită de a ne asigura că Uniunea Europeană este mai mult decât suma părţilor sale. În acest spirit, mi-am exprimat, în recomandările politice pe care vi le-am prezentat, disponibilitatea pentru o relaţie deosebită cu Parlamentul. În acest spirit, am discutat un nou acord cadru, ale cărui principii sunt înglobate în rezoluţia care se află astăzi în faţa acestui Parlament.

Acest acord cadru trebuie să ne stimuleze eforturile comune de a oferi răspunsuri europene autentice la problemele cu care se confruntă în prezent europenii. Prin urmare, pe lângă actualizarea acordului pentru ca el să reflecte Tratatul de la Lisabona, trebuie să stabilim noi modalităţi de a transforma cooperarea într-o realitate cotidiană.

Acordul trebuie să ne ajute să construim o nouă cultură a parteneriatului şi a obiectivelor, să utilizăm mecanismele comune de care dispunem pentru a asigura progresul proiectului european. Totodată, unele dintre aceste probleme implică cooperarea cu Consiliul. Prin urmare, salut ideea unui acord mai amplu, care să unifice co-legislatorii, împreună cu Comisia, asupra unui set de principii pentru cooperare interinstituţională.

Am spus că trebuie să fim curajoşi. Am spus că nu putem merge mai departe ca şi cum lucrurile ar sta la fel. Am subliniat multe inovaţii şi priorităţile noastre pentru rezolvarea situaţiei sociale. Sunt convins că ne vor consolida instituţiile şi ne vor ajuta să ne atingem obiectivele şi să ne respectăm pe deplin valorile. Să nu uităm niciodată că Uniunea noastră se bazează pe valori: respectul pentru demnitatea umană, libertate, democraţie, egalitate, statul de drept şi respectul pentru drepturile omului.

Astăzi se deschide un nou capitol al aventurii europene. Să lucrăm împreună pentru a-l transforma într-un succes adevărat, în beneficiul tuturor cetăţenilor noştri.

(Aplauze)

  Preşedintele. – Aceasta a fost prezentarea colegiului de comisari şi o declaraţie privind acordul cadru asupra relaţiilor dintre Parlamentul European şi Comisia Europeană. Prezentarea a fost făcută de dl Barroso. Discutăm ambele chestiuni. Votul asupra acordului cadru va avea loc punctual, la ora 12.00, după care va urma o pauză până la ora 13.30, când vom vota colegiul de comisari. Aceasta este ordinea de zi.

Totodată, doresc să salut reprezentanţii Consiliului European, preşedinţia prin rotaţie şi guvernul spaniol. Îi salutăm pe toţi cei care ne însoţesc astăzi şi ne ascultă discuţiile. Bine aţi venit.

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle Preşedinte, dle López Garrido, dle preşedinte al Comisiei, doamnelor şi domnilor, astăzi ne vom pronunţa asupra desemnării noii Comisii Europene, un act esenţial care confirmă prerogativele acestui Parlament şi care va determina modul de funcţionare a Uniunii, timp de mai mulţi ani.

Cu toate acestea, înainte de a exprima încrederea pe care grupul meu o are în Comisia Barroso II, doresc să-mi exprim părerea cu privire la contextul în care aceasta va trebui să-şi desfăşoare activitatea. În acest sens, trebuie să spun că populaţia Europei nu este încă convinsă că Tratatul de la Lisabona funcţionează aşa cum trebuie. Aşteptăm foarte multe de la acest tratat şi trebuie să facem tot posibilul pentru a ne asigura că el reprezintă o fază nouă, pozitivă a aventurii europene.

Legislaţia nu înseamnă, însă, totul. Persoanele care o pun în aplicare trebuie să se ridice la aşteptările noastre. Trebuie să se asigure că poziţia Europei în lume este egală cu mesajul, bogăţia şi succesele sale. Fapt este că mecanismul european încă mai are nevoie, în mod evident, de unele ajustări.

Astfel, avem acum un Înalt Reprezentant care este şi vicepreşedinte al Comisiei Europene şi, prin urmare, răspunde în faţa acestui Parlament. Această personalitate trebuie să fie vocea Europei în întreaga lume. Prezenţa şi ambiţia sa trebuie să le întrupeze pe cele ale Uniunii, cea mai mare economie din lume din punctul de vedere al PIB, cea mai mare piaţă din lume, cel mai mare donator la ajutoarele internaţionale.

Problema este că, până în prezent, din Haiti până în Iran, din Afganistan până în Yemen, din Cuba până la relaţiile transatlantice pe care le preţuim, vocea Europei nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor noastre. Grupul nostru solicită luarea unor măsuri drastice, ca să putem schimba abordarea şi, de această dată, să începem aşa cum trebuie. Având în vedere aceste lucruri, dle Barroso, ne bazăm pe angajamentul dumneavoastră şi pe spiritul dumneavoastră de conducere.

Totodată, ne bazăm pe noul preşedinte al Consiliului Europei, pentru a reprezenta Uniunea pe plan internaţional, pentru a iniţia şi a prezida întruniri ale şefilor de stat sau de guvern şi pentru a acţiona ca factor de referinţă. Trebuie să-i acordăm timp pentru a-şi lăsa amprenta, însă deja observ, cu satisfacţie, că face primii paşi în direcţia corectă.

Din partea Consiliului de miniştri mă aştept la o cooperare strânsă, pe picior de egalitate cu acest Parlament. Cu toate acestea, exemplul sistemului SWIFT ne arată amploarea progreselor ce trebuie făcute.

În final, de la Comisie mă aştept la o relaţie de lucru exemplară şi la o relaţie de încredere. Ştiu că preşedintele Barroso îmi împărtăşeşte punctul de vedere. De asemenea, acordul cadru pe care îl vom vota la amiază reflectă această voinţă comună a ambelor instituţii.

Doamnelor şi domnilor, am ajuns la finalul unui exerciţiu în care am analizat membrii Comisiei şi doresc să remarc acest exerciţiu al democraţiei moderne pe care nu îl mai practică, în prezent, niciun alt Parlament din Europa.

Cu toate acestea, încă mai avem multe de făcut pentru a ne ridica la înălţimea misiunii care ne aşteaptă, şi anume aceea de a putea judeca politicienii din perspectivă politică. Trebuie să ne îmbunătăţim în continuare procedurile şi să le facem mai relevante şi mai orientate spre conţinutul politicilor europene.

Doamnelor şi domnilor, ştiu foarte bine că, în această fază timpurie de introducere a noului tratat, nu se poate face totul din prima. Cu toate acestea, trebuie să fim ambiţioşi. Acesta este spiritul în care abordăm această dezbatere, care trebuie să conducă la numirea noii Comisii: o Comisie care, sub conducerea dlui Barroso şi graţie experienţei comisarilor care o compun, este bine pregătită pentru a face faţă problemelor europenilor, o Comisie cu obiective politice principale şi prognoze pe care le împărtăşim în ceea ce priveşte problemele ce trebuie abordate sau soluţiile ce trebuie puse în practică în cazul acestor probleme, o Comisie care să reflecte rezultatele alegerilor europene din 2009 şi în cadrul cărora familia mea politică, Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) este forţa cea mai influentă, în final, o Comisie a cărei prioritate principală să fie îndeplinirea aşteptărilor europenilor afectaţi de criză, ale europenilor care suferă deseori de pesimism şi pe care-i îngrijorează capacitatea liderilor lor de a apăra şi a promova modelul european în lume.

Acesta este motivul pentru care Grupul PPE va vota în favoarea numirii Comisiei.

(Aplauze)

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Preşedinte, dle Barroso, doamnelor şi domnilor, pe parcursul audierilor, am avut impresia că această Comisie este una condusă de stareţul José Manuel şi formată din 26 de călugări trapişti. Aceşti călugări au făcut un jurământ al tăcerii. Am avut senzaţia că stareţul le spusese călugărilor săi că e mai bine să nu spună nimic, decât să spună ceva greşit. Acest lucru a afectat audierile unora dintre noii comisari propuşi. M-a surprins să văd cum o persoană ca Neelie Kroes, altfel atât de plină de elocvenţă, poate emite fraze atât de banale. Alţii, precum Joaquín Almunia, Michel Barnier, noul comisar Maroš Šefčovič şi chiar dna Georgieva, nu au făcut acest jurământ al tăcerii şi, la final, au demonstrat că dacă eşti suficient de curajos încât să dialoghezi cu Parlamentul, poţi reuşi mai multe decât dacă te laşi manipulat.

(Aplauze)

În acelaşi timp, dl Almunia şi dl Barrier au dezvăluit rolul pe care intenţionează să-l joace în cadrul viitoarei Comisii. A fost interesant de observat felul în care s-au împărţit portofoliile membrilor Comisiei, inclusiv în timpul audierilor. Există atât de multe sarcini contradictorii, atât de multe structuri, încât conflictele de competenţă sunt aproape inevitabile şi va fi nevoie de un arbitru pentru a hotărî ce direcţie trebuie urmată - fapt interesant, de altfel.

Pe de o parte, comisarilor li se spune „eu voi lua cuvântul aici”, iar pe de altă parte, „eu voi avea decizia finală în cazul unor conflicte de competenţă”. Nu doresc să-i fac un deserviciu împăratului roman, însă, dle Barroso, mi se pare că vreţi să acţionaţi conform principiului „divide et impera”. Nu este o abordare corectă. Trebuie să înţelegeţi că orice persoană care doreşte să transforme un colegiu într-un sistem prezidenţial îşi asumă o responsabilitate uriaşă, iar, în final, trebuie să fie pregătită să i se spună că totul are o limită şi că trebuie să-şi asume responsabilitatea şi pentru neajunsuri.

Comisia este puternică atunci când acţionează ca organism colegial. Este puternică atunci când nu se consideră un lider administrativ tehnocrat, ci înţelege că provocările cu care ne confruntăm necesită răspunsuri europene transnaţionale. Întrebarea pe care aţi ridicat-o la începutul discursului dumneavoastră, şi anume dacă Uniunea Europeană contează în lume, se află, într-adevăr, pe agendă. Nu veţi putea răspunde la această întrebare dacă veţi personaliza totul în funcţie de necesităţile dumneavoastră, ci doar dacă veţi organiza responsabilităţile Comisiei în mod eficient, astfel încât, în cooperare cu noi, Parlamentul European, Comisia să poată furniza răspunsurile.

Criza economică şi financiară, criza ecologică şi criza socială cu care se confruntă acest continent necesită răspunsuri europene transnaţionale. Nu au nevoie de renaţionalizare. Din acest motiv, avem nevoie de o Comisie puternică, sprijinită de o puternică majoritate parlamentară. Ea nu trebuie să fie stabilită, însă, în funcţie de José Manuel Durão Barroso, ci trebuie să reflecte întregul spectru de capacităţi pe care le deţin toţi comisarii.

(Aplauze)

La Copenhaga am aflat răspunsul la întrebarea dacă Uniunea Europeană contează în lume. Dacă suntem fragmentaţi în ceea ce priveşte legislaţia de mediu şi dacă Europa doreşte renaţionalizare şi nu o abordare ambiţioasă, bazată pe Uniune, vom repeta experienţa de la Copenhaga şi în alte domenii, şi anume vom asista cum hotărârile sunt luate de către Barack Obama şi Hu Jintao, fără implicarea Europei. Toţi cei care nu vor ca lumea să coboare într-un nou tip de bipolaritate au nevoie de o Europă puternică şi ambiţioasă. Prin urmare, avem nevoie şi de o Comisie eficientă, care să-şi asume acest rol.

Dle Barroso, în cadrul dezbaterii privind acordul interinstituţional, aţi făcut două concesii cruciale din punctul meu de vedere. Evaluarea impactului şi, mai ales, evaluarea impactului social reprezintă pentru noi, social-democraţii, dar şi pentru socialişti şi democraţi, un element esenţial. Comisia, adică toţi membri acestei Comisii, trebuie să-şi dea seama că o mare parte a populaţiei europene respinge ideea europeană din cauză că are senzaţia că această Comisie este preocupată doar de piaţă şi nu, de exemplu, de protecţia socială a cetăţenilor săi. Tot mai multe persoane au senzaţia că acţiunile Comisiei sunt determinate de o tehnocraţie rece, nu de bunăstarea socială. Dacă această tendinţă se modifică, împreună cu evaluarea impactului social asupra căreia am convenit, vom înregistra multe progrese.

Acest lucru este valabil şi în cazul măsurilor prevăzute în acest acord interinstituţional cu care suntem de acord, şi anume faptul că viitoarele rezoluţii legislative ale Parlamentului European vor fi transformate în iniţiative ale Comisiei în interval de un an. Este un pas enorm în direcţia cooperării dintre cele două instituţii. Dle Daul, Europa nu poate fi reprezentată în lume de un stareţ trapist şi de Herman cel fără ţară, preşedintele Consiliului Europei. Avem nevoie de o cooperare eficientă între instituţiile europene.

Cu toate acestea, dl Barroso nu poate fi învinovăţit pentru orice. În Europa există 27 de şefi de guvern care sunt de părere că Comisia este unul dintre braţele birourilor lor guvernamentale. Răspunsul la o astfel de atitudine constă într-o cooperare apropiată între Parlamentul European şi o Comisie care se simte obligată să lucreze pentru progresul social şi de mediu din Europa. Doar astfel, Uniunea Europeană va conta în lume. Dle Barroso, dacă, potrivit răspunsului dumneavoastră, ne ocupăm împreună de această problemă, Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European va discuta în pauză hotărârea sa finală. După discuţia din cadrul grupului şi în urma răspunsului dumneavoastră, voi prezenta această hotărâre în cea de-a doua rundă.

(Aplauze)

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle Preşedinte, în numele grupului meu, mă declar încântat să mă aflu astăzi aici şi să ne întâlnim, în sfârşit, cu Comisia Barroso II. Cred că este un lucru bun, pentru că ia sfârşit o perioadă defavorabilă pentru Uniunea Europeană. Absenţa, timp de şase luni, a unei Comisii cu atribuţii reale este ceva ce nu trebuie să se repete în viitor, mai ales în această perioadă de criză economică şi financiară, în care există probleme majore, precum schimbările climatice, Copenhaga şi aşa mai departe.

În orice caz, vă rog să aveţi încredere în experienţa mea atunci când vă spun că, în viitor, nu trebuie să mai existe perioade în care Comisia să nu asigure o guvernare reală, mai ales atunci când este vorba de nu mai puţin de şase luni. Sper că această Comisie îşi va începe activitatea cât mai repede, imediat după votare.

Dle Barroso, noi aşteptăm trei lucruri de la dumneavoastră. În primul rând, ca această nouă Comisie să fie forţa motrice a Uniunii Europene. Credem că lucrurile nu au stat aşa în ultimii cinci ani. De această dată, ne dorim o Comisie care să se distanţeze de ultimii cinci ani şi care să devina forţa motrice adevărată a unei integrări mult mai intensive a Uniunii Europene. Într-adevăr, toate evenimentele din ultimele câteva săptămâni şi luni arată că poziţia Europei în această lume multipolară este problematică deoarece nu există o perspectivă comună, iar integrarea europeană este insuficientă. Mă gândesc la întâlnirea la nivel înalt de la Copenhaga şi la lipsa de coordonare în situaţia din Haiti. Cerem, prin urmare, ca această Comisie, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani, să nu ajungă întotdeauna la un compromis imediat cu Consiliul, pe care să vină şi să ni-l prezinte, încercând să ne facă să-l înghiţim.

Dorim ca această Comisie să prezinte Consiliului proiecte ambiţioase, chiar dacă ştim dinainte că nu vor fi sprijinite pe deplin şi să apeleze la Parlamentul European, în calitate de aliat influent, pentru a convinge Consiliul.

(Aplauze)

Cel de-al doilea lucru pe care îl dorim de la Comisie este ca ea să lucreze ca un colegiu. Repet ceea ce a spus deja dl Schulz, însă cred că este important. Este foarte bine ca preşedintele Comisiei să fie puternic, însă este esenţial şi este chiar mai important ca acest colegiu, această comisie să fie puternică şi să-şi demonstreze coeziunea. Prin urmare, chiar ne dorim o astfel de Comisie, pentru că, pentru prima dată, după cum aţi recunoscut şi dumneavoastră, dle Barroso, Comisia este formată din cele trei principale familii politice prezente în acest Parlament. Sunt încântat că există opt comisari liberali, care au primit câteva portofolii foarte importante. Această Comisie trebuie să funcţioneze la nivel intern ca o coaliţie între aceste trei orientări şi aceste trei partide politice şi trebuie să încerce să realizeze compromisurile susţinute de întreaga Comisie şi de întregul colegiu.

În final, cea de-a treia prioritate a acestei Comisii este, din punctul nostru de vedere, combaterea crizei economice. În acest sens, cred că cea mai urgentă misiune este aceea de a prezenta cât mai rapid Parlamentului şi Consiliului o strategie credibilă pentru Europa 2020. Aceasta este cea mai importantă misiune. Fiţi ambiţios în acest sens, dle Barroso. Nu ascultaţi prea mult statele membre: ascultaţi în schimb preşedinţia spaniolă, pentru că are câteva idei bune în acest domeniu. Fiţi armat cu proiecte ambiţioase. Nu trebuie să credeţi că este suficientă o coordonare slabă a strategiilor economice naţionale. În lumea de mâine şi într-o lume multipolară, avem nevoie de mult mai mult decât atât. Avem nevoie de o guvernare socioeconomică a Uniunii Europene. Pilonul monetar al zonei euro nu este suficient; avem nevoie şi de un pilon economic şi social în zona euro şi în Uniunea Europeană. Aceasta este strategia pe care o aşteptăm de la dumneavoastră, deoarece va fi esenţială pentru viitorul Europei şi al cetăţenilor săi.

(Aplauze)

  Daniel Cohn-Bendit, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, trebuie să recunosc că este incredibil. Iată coaliţia ipocriţilor. Chiar înainte de ziua îndrăgostiţilor, domnului Barroso i se spune: „Vă iubesc, dar nu vă iubesc. Nu vă cred, dar voi vota oricum pentru dumneavoastră.” Acest lucru este chiar...

Da, dle Schulz, declaraţia dumneavoastră cum că „ne vom mai gândi” este fantastică, din moment ce toată lumea ştie că veţi vota pentru Comisie. Iată o minunată strategie politică!

(Aplauze)

Doresc să spun ceva... nu ştiu de ce sunteţi atât de nervos, dle Schulz! Nu sunteţi încă Preşedintele Parlamentului! Calmaţi-vă, prietene!

Timpul acordat dlui Schulz ar trebui redus cu 30 de secunde, iar, din punctul meu de vedere, aş dori să spun câteva lucruri foarte simple, între noi. Există câteva grupuri mari, care vor susţine Comisia Barroso. Acestea nu pot elabora împreună o rezoluţie prin care să explice de ce susţin Comisia.

Nu pot! De ce? Pentru că nu sunt în favoarea Comisiei. Cel puţin dl Verhofstadt a spus-o în mod clar: „sunt în favoarea liberalilor”. Altul este în favoarea PPE, altul în favoarea socialiştilor...

(Comentariu făcut în afara razei microfonului de către dl Verhofstadt: „şi dumneavoastră sunteţi în favoarea verzilor”)

Eu? Nu, nu există niciunul. Dar, da... după cum ştiţi, dle Verhofstadt, grupul nostru a fost singurul care a exprimat opinii critice, chiar şi atunci când un membru al său făcea parte din Comisie. Nu acesta este modul în care înţelegem să facem politică. Trebuie să ştim dacă această Comisie va avea o viziune, ambiţie şi hotărâre.

Este adevărat ceea ce s-a spus. Cea mai mare parte a comisarilor desemnaţi, nu toţi, duc lipsă de hotărâre, viziune sau ambiţie. Cu toate acestea, dacă ne gândim la Comisie ca la un întreg, suma minusurilor este un plus. Iată noua formulă matematică a Comisiei Barroso.

Nu, lucrurile nu merg aşa. Prin urmare, dle Barroso, îmi place că ne citiţi textul tratatului: iniţiative, ce iniţiative? Cu ce iniţiativă a venit Comisia pentru a rezolva criza din Grecia? Unde este solidaritatea? Unde este solidaritatea în Spania? N-am văzut-o, n-am auzit de ea.

Permiteţi-mă să vă dau un sfat. Una dintre problemele Greciei este bugetul său pentru apărare. 4,3 % din PIB-ul Greciei este alocat apărării. Care este problema? Problema este statul Cipru, dar şi relaţia cu Turcia. Unde este iniţiativa Comisiei atunci când este vorba de rezolvarea problemei cu Cipru, astfel încât PIB-ul Greciei să fie scape, în sfârşit, de acest conflict stupid, idiot, pe care ar trebui să-l rezolvăm noi, europenii? Iniţiativa Comisiei: inexistentă!

Acelaşi aspect a fost pus în discuţie în cazul situaţiei din Haiti. Doamnă baroneasă Ashton, ştiu că nu sunteţi pompier, moaşă sau mai ştiu eu ce. Cu toate acestea, mi-aş dori să veniţi cu idei, mi-aş dori să apăraţi ceva. Ne spuneţi în permanenţă: „este important, trebuie să coordonăm, voi coordona...”. Nu ştim de ce e important, nu ştim care este ierarhia lucrurilor importante, însă ştim că din punctul dumneavoastră de vedere totul este important. Nu aşa vom progresa.

Prin urmare, consider că avem o problemă. Avem o problemă fundamentală, şi anume aceea că Parlamentul trebuie să demonstreze în final raportul pe care îl are cu Comisia. Desigur, vom colabora cu Comisia, desigur, vom colabora cu comisarii, desigur, ştiu că va exista o majoritate.

Aş dori să încetăm, însă, cu toate comentariile banale, cu toate declaraţiile fără sens. Vrem o Europă politică. De fiecare dată când avem şansa de a crea o Europă politică, o ratăm! Atunci când, la Copenhaga, Europa trebuia să progreseze, am ratat şansa!

Mi-ar plăcea ca, la un moment dat, dl Barroso şi comisarii de acum şi din legislatura anterioară să ne spună de ce au ratat această şansă, de ce Europa nu a fost politică, de ce nu a fost un actor global. Dl Verheugen părăseşte Comisia. A fost a doua persoană din Comisie şi spune Germaniei şi tuturor celor care doresc să-l asculte că Europa nu a fost un jucător global, că Europa nu şi-a jucat rolul. Domnia sa nu spune de ce el însuşi nu şi-a jucat rolul.

Întotdeauna se dă vina pe altcineva şi mi-ar plăcea ca, măcar o dată, în această Comisie şi în această dezbatere, să nu mai auzim comentariile fără sens ale domnilor Schulz, Verhofstadt şi Daul: „cel mai bine ar fi să respingem această Comisie pentru ca, împreună, să ne putem da în final seama de ceea ce se întâmplă cu adevărat în lume”.

Ceea ce se întâmplă cu adevărat în lume este că Europa nu este în stare să facă faţă crizei economice, crizei ecologice şi crizei financiare. Sunt destule crize. Suntem destui cei care nu mai putem să suportăm să fim minţiţi de cuvinte liniştitoare. Ne-au înşelat deja, ne spun: „suntem împotrivă, suntem împotrivă”, dar, în final, se abţin. „Suntem împotrivă, suntem împotrivă, dar vom vota pentru”. Această atitudine este nedemnă de Parlament. Să ne trezim, Europa are nevoie de acest lucru!

(Aplauze)

  Jan Zahradil, în numele Grupului ECR. – (CS) Doamnelor şi domnilor, stimate preşedinte Barroso, grupul meu, Grupul ECR, v-a susţinut împreună cu liberalii şi cu Partidul Popular şi, fără noi, nu v-aţi afla astăzi aici. V-am susţinut atunci când alţii nu au făcut acest lucru şi v-am susţinut datorită reputaţiei dumneavoastră îndelungate de reformator. Am fi încântaţi dacă v-aţi ridica la înălţimea acestei reputaţii în această perioadă electorală.

Îmi amintesc că în 2005 aţi venit cu o idee interesantă de simplificare a legislaţiei europene şi de lămurire a legislaţiei comunitare confuze, imposibil de pătruns. Aş dori să reveniţi la această idee, deoarece era una bună. Trăim în perioada Tratatului de la Lisabona, trăim într-o perioadă în care adoptarea de noi documente legislative va fi chiar mai uşoară şi, prin urmare, doresc să vă rog să nu permiteţi ca economia europeană să fie asfixiată prin sporirea excesivă a reglementărilor nejustificate şi nefondate, să nu permiteţi victoria unor teme la modă, corecte din punct de vedere politic, care ar putea deveni pretext pentru o centralizare accentuată, reglementări sporite şi birocratizarea tot mai mare a Uniunii Europene.

Dacă adoptaţi această direcţie, vă puteţi baza pe noi. Dacă doriţi să mergeţi pe calea reformei, dacă vă dovediţi a fi un reformator autentic, puteţi conta pe sprijinul şi cooperarea noastră. Dacă, însă, rămâneţi fidel vechilor tehnici şi mergeţi pe aceleaşi cărări uzate şi comode, ne rezervăm dreptul de a nu fi de acord cu dumneavoastră şi chiar de a ne opune. Dle Preşedinte, sper să nu ajungem în această situaţie şi să putem coopera într-o măsură mult mai mare, pentru a ne afla de aceeaşi parte a baricadei, nu de părţi diferite. Vă doresc mult succes în această activitate.

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle Preşedinte, dle Barroso, în septembrie 2009 a trebuit să vă spun că recomandările dumneavoastră politice continuau o politică eşuată a Comisiei. Recomandările dumneavoastră neoliberale nu dezvăluie o strategie de accentuare a dreptăţii sociale şi nu asigură o protecţie mai bună a Europei împotriva crizelor. Nu asigură o bază pentru activităţile de combatere cu succes a sărăciei şi excluziunii sociale în Europa. Acum ne prezentaţi colegiul de comisari care este cel mai adecvat pentru programul dumneavoastră. Să nu vă aşteptaţi la aplauze din partea grupului meu pentru aceasta.

În această nouă legislatură, Parlamentul a demonstrat deja că ia în serios controlul democratic şi codeterminarea şi salut acest lucru. Mă gândesc la noul acord cadru dintre Parlament şi Comisie şi la respingerea unuia dintre candidaţii la funcţia de comisar şi sper că, mâine, Parlamentul va trata cu conştiinciozitate problema acordului privind SWIFT.

Transparenţa şi echitatea sunt vitale în acordurile dintre instituţii şi doar în prezenţa lor putem începe să vorbim despre politică. Este vorba despre poporul Europei şi despre restul lumii, despre locurile de muncă bune, despre drepturile la o educaţie bună şi la o remuneraţie echitabilă, despre dreptul la dezvoltare paşnică şi la un mediu intact. Prin urmare, dle Barroso, grupul meu nu va susţine recomandările dumneavoastră sau numele propuse de dumneavoastră. Pregătiţi-vă pentru un schimb de opinii dur, însă corect, între noi, dumneavoastră şi colegiul dumneavoastră.

  Nigel Farage, în numele Grupului EFD. – Dle Preşedinte, iată-ne în faţa noului guvern european, a unui guvern care, graţie Tratatului de la Lisabona, se bucură acum de atribuţii enorme, nu doar de un ministru de externe şi de ambasade, nu doar de capacitatea de a semna tratate, dar şi de aceea de a folosi atribuţii de urgenţă pentru a cuceri popoare. Cu toate acestea, liderii marilor grupuri din Parlamentul European au solicitat în această dimineaţă să preluaţi şi mai multe atribuţii, cât mai repede.

Poate că trebuie să ne amintim că acest tratat, care acordă Comisiei aceste atribuţii, nu are nicio legitimitate democratică în Uniunea Europeană. Aţi ignorat referendumuri, aţi refuzat referendumuri şi i-aţi obligat pe bieţii irlandezi să voteze a doua oară.

Mă şochează faptul că numitorul comun al acestei Comisii este faptul că mulţi dintre membri săi au fost comunişti sau au avut legături apropiate cu comunismul. Însuşi dl Barroso a susţinut regimul lui Mao. Siim Kallas nu a fost activist doar în perioada de studenţie, ci a fost chiar membru al Sovietului Suprem. Iată că avem aici comunişti de marcă. Baroneasa Ashton a condus CND şi încă refuză să ne spună dacă a luat bani de la Partidul Comunist din Marea Britanie.

Aş putea continua, însă acest lucru ar dura destul de mult. Această Comisie conţine, însă, cel puţin 10 comunişti şi, probabil, dă senzaţia unei reîntoarceri la vechile vremuri. Probabil comuniştii sunt nostalgici. Acum 60 de ani se instaurase Cortina de Fier în Europa, însă, astăzi, avem pumnul de fier al Comisiei Europene. Am văzut acest lucru în articolul 121 şi în transformarea Greciei într-un protectorat.

Sărmana Grecia, prinsă în închisoarea economică a monedei euro! Sărmana Grecia, prinsă într-un Völkerkerker modern, din care nu pare că ar mai avea scăpare! Dle Barroso, Grecia are nevoie de devalorizare, nu de sadomonetarism. Dumnezeu ştie în ce situaţie vor ajunge acum.

În 1968, aveam doctrina Brezhnev a suveranităţii limitate. Astăzi avem „valori comune”. Avem o „Uniune Europeană tot mai apropiată” şi „suveranitate comună”. Desigur, aceste tehnici nu vor fi folosite doar în cazul Greciei. Şi Spania, Portugalia şi Irlanda vor avea aceeaşi soartă. Articolul 121 va fi invocat în toate aceste cazuri.

Dle Barroso, aţi spus mai devreme că vom merge pe acelaşi drum, iar aceasta înseamnă că milioane de persoane din Europa vor suferi în timp ce dumneavoastră veţi încerca să susţineţi acest proiect dezastruos al monedei euro. Moneda unică va fi distrusă. Nu există niciun dubiu, acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul Marii Britanii în timpul mecanismului ratei de schimb din 1992. Puteţi râde, puteţi zâmbi. Nu va funcţiona. Nu poate funcţiona. Va fi distrusă şi, în ceea ce priveşte populaţia Europei, cu cât mai curând, cu atât mai bine.

Avem nevoie de soluţii democratice. Dacă accentuaţi în continuare acest euronaţionalism extrem, se va ajunge la violenţă. Trebuie să votăm împotriva acestei Comisii. Trebuie ca viitorul Europei să fie lăsat în mâinile popoarelor tuturor statelor membre, prin referendumuri libere şi corecte.

  Zoltán Balczó (NI). – (HU) Comisia Europeană este organismul decizional definitoriu al Uniunii Europene. Cerinţele referitoare la comisari trebuie să fie următoarele: persoana potrivită, în funcţie de parcursul său profesional şi de pregătire, în funcţia potrivită. Modul de numire şi alegere a comisarilor asigură, însă, doar sporadic acest rezultat pozitiv. Guvernele nu recomandă persoane pentru o anumită sarcină, ci pentru o funcţie. Fiecare persoană desemnată va deveni comisar european, dacă nu se retrage. Preşedintele Comisiei încearcă să găsească o misiune pentru persoana în cauză şi, astfel, ordinea este inversată. E ca şi cum am încerca să cumpărăm o haină în funcţie de nasture. Încă un lucru care trebuie menţionat: audierile comisiilor specializate nu sunt urmate de vot, ci, în schimb, un număr redus de persoane scrie scrisori referitoare la audiere. Vorbiţi în permanenţă despre democraţie, însă vă este teamă de alegeri directe. Indiferent dacă este vorba despre constituţia UE, despre un referendum sau despre o întrunire a comisiei în legătură cu un potenţial candidat. Pe parcursul audierilor, comisarii desemnaţi nu au spus aproape nimic concret. Nu au vrut să-şi asume angajamente, să accepte responsabilităţi. Chiar şi aşa, a fost destul de clar faptul că nu se dezic de Comisia anterioară, ci doresc o Europă centralizată; nu au învăţat nimic din criza financiară, ci vor urma în continuare o politică economică liberală. Prin urmare, mulţi dintre noi nu vor vota pentru această Comisie, iar acest lucru nu ne face să fim anti-europeni. Pur şi simplu facem ceea ce vor alegătorii noştri, milioane de cetăţeni europeni.

  József Szájer (PPE). – (HU) Dle Preşedinte, dle Barroso, în multe limbi europene ideea că un anumit lucru operează, este operabil şi că un anumit lucru funcţionează este exprimată în termeni foarte similari. Uniunea Europeană se află într-un moment în care trebuie să spună „înapoi la muncă, Europa”: să ne întoarcem, să lucrăm, să funcţionăm. Baza pentru această activitate este garantată prin noul Tratat privind funcţionarea Uniunii Europene, Tratatul de la Lisabona, proaspăt alesul Parlament şi noua Comisie care s-a format.

A sosit momentul să lăsăm în urmă zilele de dispute instituţionale şi de stabilire a unor reguli instituţionale principale şi să ne concentrăm asupra grijilor şi întrebărilor cetăţenilor europeni. Acest lucru este foarte important deoarece trebuie să redobândim sprijinul celor pe care i-am pierdut pe drum. Doamnelor şi domnilor, stimaţi membri ai Parlamentului, trebuie să muncim cu toţii în acest sens. Evenimentele din ultimele săptămâni şi luni nu au fost întotdeauna onorante. De exemplu, Parlamentul nu i-a permis unuia dintre comisarii desemnaţi o şansă justă de a fi audiat. Să judecăm, deci, Comisia, să judecăm Consiliul, să lucrăm, dar să ne mai analizăm şi pe noi înşine din când în când. Pentru a obţine rezultate reale, avem nevoie de o colaborare apropiată a acestor instituţii.

Dle preşedinte al Comisiei, doamnelor şi domnilor, doresc să vă urez mult succes, în numele partidului meu, deoarece, făcând acest lucru, nu urez succes doar câtorva persoane, ci cetăţenilor întregii Europe. Doresc ca Europa să devină, în ochii cetăţenilor europeni, un exemplu autentic de creare de locuri de muncă, de egalitate, de prosperitate şi dezvoltare, o prezenţă activă în lume şi acum, în baza noii sale constituţii, Tratatul de la Lisabona, doresc ca Europa să crească şi să atingă apogeul.

Doamnelor şi domnilor, atunci când calculatorul meu nu funcţionează, apăs butonul de resetare. Acum, acest calculator are un nou program, şi anume Tratatul de la Lisabona. Să apăsăm, deci, butonul de resetare.

  Hannes Swoboda (S&D). – (DE) Dle preşedinte, dle Barroso, Comisia dumneavoastră are şi puncte tari, şi puncte slabe. Doresc să mă axez pe cele tari.

Avem o echipă de politică externă pe care cu greu aţi găsi-o în altă parte, în ceea ce priveşte atât politica externă, cât şi politica de dezvoltare. Dle Szájer, nu puteţi nega că în prezent avem o echipă mai bună decât în momentul audierii iniţiale a primului candidat din Bulgaria. Totodată, sunt convins că baroneasa Ashton va coordona bine această echipă.

Se aduce iar şi iar în discuţie problema numărului unic de telefon pe care se spune că l-ar fi cerut Henry Kissinger. Poate că nu avem un număr unic de telefon, însă dacă faceţi o comparaţie cu Statele Unite, în ceea ce priveşte protecţia climei spre exemplu, la cine ar trebui să apelăm? La preşedintele Obama sau la senatul Statelor Unite, care a refuzat până în prezent să găsească o soluţie? În ceea ce priveşte problema dezarmării, trebuie să luăm legătura cu preşedintele Obama, care se declară în favoarea dezarmării sau cu senatul, care nu a oferit nicio soluţie? Să nu părem mai răi decât suntem de fapt! Acum avem şansa să facem o impresie bună.

(Aplauze)

În ceea ce priveşte politica economică, avem o echipă puternică. Sper şi cred că acei colegi ai noştri din Comisie care nu au făcut o impresie atât de bună la audieri îşi vor dezvolta aceste capacităţi de-a lungul timpului. În ceea ce priveşte politica socială, avem un comisar care ia lucrurile în serios şi un preşedinte al Comisiei care ne-a promis, de asemenea, că va acorda prioritate afacerilor sociale şi politicii sociale. Contăm pe aceasta. Contăm pe aceasta şi vom face presiuni pentru ca aceste promisiuni să devină realitate.

Împreună, am găsit soluţii pentru o serie de domenii din acordul cadru. Uneori nu am ajuns la un consens, însă am lucrat bine împreună. Acordul este unul foarte bun dacă îl luăm în serios, atât dumneavoastră, membri Comisiei, cât şi noi, deputaţii în Parlamentul European. Dacă reuşim să determinăm Consiliul să ia în serios principiile de transparenţă prevăzute în acord, vom putea într-adevăr să realizăm ceva magnific.

Ca urmare a Tratatului de la Lisabona şi a acordului cadru, de la începutul şi până la finalul procesului legislativ, adică până la punerea în aplicare, va exista un nivel de transparenţă care, poate, nu este prezent în multe parlamente naţionale. Prin urmare, solicit Comisiei şi Consiliului să ia în serios acest aspect.

În cazul SWIFT, transparenţa nu a fost luată în serios nici de Comisie, nici de Consiliu. Acum avem un membru al Comisiei care a fost responsabil pentru Consiliu. Parlamentul nu mai poate tolera această practică. Această harababură nu s-a produs din cauză că Parlamentul este încăpăţânat. Ci mai degrabă deoarece, chiar şi în timpul tranziţiei, când era foarte clar că Parlamentul încă avea multe de spus, Consiliul şi Comisia, dar mai ales Consiliul, nu au înţeles că trebuie să implice Parlamentul. Aceasta este concluzia finală. În acest sens, dle Barroso, prin rezoluţiile legislative şi obligaţia Comisiei de a răspunde, prin propriile sale propuneri legislative sau printr-o explicaţie clară a pasivităţii sale, am înregistrat progrese semnificative. Să nu ne prefacem că dreptul parlamentar al iniţiativei a fost mereu la fel de important şi în parlamentele naţionale. Acestea sunt în principal dominate de guverne, iar propunerile guvernelor sunt deseori puse în aplicare la nivelul parlamentelor. Nu se întâmplă acest lucru şi aici. Propunerile Comisiei nu reprezintă încă documente legislative pentru noi. Lucrăm asupra lor, astfel încât ele să înglobeze şi propriile noastre idei.

Să profităm de această şansă pe care ne-o oferă noua Comisie, noul tratat şi noul acord cadru. Să avem încredere în negocierile purtate cu Comisia.

  Preşedintele. – Acum va lua cuvântul o femeie, pentru prima dată în cadrul acestei dezbateri. Este păcat că acest lucru se întâmplă aşa de târziu.

  Diana Wallis (ALDE). – Dle Preşedinte, sper că aşteptarea a meritat. Doresc să mă concentrez asupra rezoluţiei privind acordul cadru, deoarece am făcut parte din echipa de negocieri a Parlamentului.

Dle preşedinte Barroso, recunoaşteţi probabil că am avut câteva dezbateri foarte interesante privind sensul cuvintelor, mai ales în limba mea, însă una dintre formulările pe care le-aţi folosit la începutul întâlnirilor noastre se referea la angajamentul dumneavoastră absolut faţă de „dimensiunea parlamentară” a Uniunii Europene şi cred că aţi utilizat aceste cuvinte într-un mod absolut autentic şi hotărât, însă niciodată nu am discutat despre acest lucru. După tratatul de la Lisabona şi după rezoluţia privind noul acord cadru, acest Parlament reprezintă mai mult decât o simplă „dimensiune”. Este o realitate, o forţă adevărată, un parlament adevărat, care-şi merită pe deplin numele.

Probabil aţi putea numi adunarea parlamentară iniţială o „dimensiune”, însă nu acest Parlament. Acest Parlament este acum un partener legislativ deplin, potrivit rezoluţiei, care trebuie tratat la fel ca şi Consiliul, într-un mod cuprinzător şi informat şi care nu trebuie ignorat apelând la legi uşoare sau la alte instrumente, indiferent cât de utile ar fi acestea, un parlament complet capabil să tragă la răspundere Comisia dumneavoastră, în calitate de organ executiv. Dle Barroso, vrem să vă vedem nu doar pe dumneavoastră, ci pe toţi colegii dumneavoastră comisari în faţa acestui Parlament, pentru o oră de întrebări.

Parlamentul va insista asupra dreptului său de supraveghere a modificărilor ulterioare aduse echipei dumneavoastră. Parlamentul este gata să-şi joace rolul de unic parlament transnaţional, ales direct, în cadrul relaţiilor internaţionale. Însă, mai presus de toate, acest nou Parlament puternic, care conţine o majoritate pro-europeană, doreşte să luaţi iniţiativa. Vă vom sprijini şi ajuta în acest sens. Însă, vă rugăm, nu suntem o simplă „dimensiune”. Suntem un Parlament real, adevărat.

  Jill Evans (Verts/ALE). – Dle Preşedinte, propunerea de rezoluţie din partea Grupului Verzilor/ALE solicită o nouă abordare politică la nivel naţional şi european, noi idei şi acţiuni ferme. Nu putem depăşi actuala criză economică, socială şi climatică, folosind aceleaşi politici şi concepte care au creat-o; nu putem construi o Europă mai democratică şi mai eficace dacă nu facem acest lucru în cadrul climatului politic real şi schimbător al zilelor noastre.

Astăzi, în Ţara Galilor, Adunarea naţională iniţiază procesul de referendum privind acordarea unor puteri legislative sporite. În Catalonia, în Scoţia, în Flandra şi în alte părţi se produc schimbări. Mâine vom discuta despre extinderea UE, spre a cuprinde ţările care se află în prezent în afara graniţelor sale, însă nici măcar nu am început să abordăm problema extinderii interne, procesul prin intermediul căruia ţările din interiorul UE îşi măresc independenţa. În cadrul dezbaterilor privind alegerea noii Comisii nu s-a răspuns la aceste întrebări, în pofida schimbărilor care au loc în jurul nostru. Aş dori să-l rog pe preşedintele Barroso să abordeze aceste chestiuni încă o dată.

  Adam Bielan (ECR). – (PL) Dle Barroso, în urmă cu cinci luni am votat în favoarea încredinţării în mâinile dumneavoastră a misiunii de creare a Comisiei Europene, deoarece credeam că eraţi cel mai bun dintre candidaţii propuşi. Nu regret că v-am votat, însă astăzi, când discutăm despre colegiul comisarilor ce ne-a fost prezentat, nu-mi pot ascunde dezamăgirea. După încheierea audierilor comisarilor desemnaţi, ştiu că printre aceştia se află multe persoane cu calificări deosebite, însă, din păcate, şi persoane fără niciun fel de experienţă, care au făcut o impresie deplorabilă la audieri.

Îmi dau seama că în procesul de selecţie a membrilor Comisiei aveţi spaţiu limitat de manevră. Susţin pe deplin dreptul guvernelor naţionale de a-şi desemna candidaţii, însă, în pofida acestui fapt, nu cred că această componenţă a Comisiei este una optimă. În discursul dumneavoastră, aţi întrebat dacă Uniunea Europeană contează în lume. Cel mai bun răspuns este hotărârea recentă de anulare a întâlnirii la nivel înalt dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite. Chiar credeţi că această componenţă a colegiului îi va permite Uniunii să-şi consolideze poziţia?

În final, doresc să vă spun că sunt dezamăgit de faptul că, pe parcursul audierilor, nu am primit suficiente răspunsuri la întrebările privind securitatea energetică.

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL). – (DA) Dle Preşedinte, doresc să încep prin a-i ura succes dlui Barroso, deoarece preşedintele Comisiei a reuşit cu adevărat să formeze o Comisie care îi reflectă proiectul politic la nivelul UE. Însă grupul meu dezaprobă complet acest proiect politic. Vă voi da un exemplu. Lucrătorii din multe ţări au constatat că Uniunea Europeană subminează din ce în ce mai mult condiţiile de lucru şi de salarizare pentru care au luptat. L-am întrebat în repetate rânduri pe preşedintele Comisiei ce va face, concret, pentru a se asigura că lucrătorii migranţi nu vor mai primi salarii de mizerie, nu vor mai fi discriminaţi şi exploataţi. Problema este că nu am primit un răspuns clar şi nici în cadrul audierilor nu ni s-a oferit vreun răspuns clar. Prin urmare, trag concluzia că această Comisie acceptă dumpingul social. Pentru această Comisie piaţa internă este mai importantă decât protejarea intereselor lucrătorilor de rând. Într-o anumită privinţă există, însă, speranţe, deoarece, în timpul întâlnirii cu grupul nostru, dl Barroso a depus eforturi pentru a sublinia cât de mult susţine egalitatea dintre sexe. Cuvintele, însă, nu sunt de ajuns. La numirea primei Comisii Barroso, în 2004, erau nouă comisari femei din 25. Astăzi, dl Barroso prezintă spre aprobare o Comisie în care, din 27 de membri, doar opt sunt femei. Aşa că situaţia s-a înrăutăţit. Putem concluziona că şi din acest punct de vedere dl Barroso ne oferă doar cuvinte, nu şi fapte. Pur şi simplu, acest lucru nu este suficient.

  Timo Soini (EFD). – (FI) Dle Preşedinte, Finlanda comemorează războiul iernii. În urmă cu şaptezeci de ani, Uniunea Sovietică a atacat mica Finlandă. Ne-am apărat independenţa şi dreptul la autodeterminare.

Situaţia a continuat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care a reprezentat o încercare îngrozitoare pentru întreaga Europă. Am rămas cu o puternică dorinţă de independenţă şi cu o puternică dorinţă de a ne hotărî propria soartă. Helsinki, Moscova şi Londra au fost singurele capitale neocupate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Din acest motiv, doresc ca fiecare naţiune să-şi poată decide în mod liber propria soartă.

În ceea ce priveşte Comisia, aceasta are, cu siguranţă, intenţii bune şi cuprinde persoane bune, precum Olli Rehn, un finlandez cu coloană vertebrală. Dar popoarele Europei, finlandezii, germanii, britanicii, danezii, au putut vota pentru aceşti comisari? Nicidecum. Pot fi demişi? Nu. UE este o birocraţie, nu o democraţie.

Mă declar în favoarea cooperării între statele independente. Sunt finlandez, sunt european şi îmi iubesc continentul, însă aceasta nu înseamnă că susţin Uniunea Europeană. Fiecare dintre noi a primit voturi; eu am primit 130 000 de voturi în Finlanda. Câte voturi au primit aceşti comisari şi de unde? Poate obţin 300 de voturi, însă nu mai mult.

Care este piatra de temelie a democraţiei? Suveranitatea naţională. Aceasta înseamnă că doar un popor care-şi formează propria naţiune, independent de toate celelalte, are dreptul etern şi nelimitat de a-şi decide întotdeauna propria soartă. Este un principiu de bază.

(Aplauze)

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Dle Preşedinte, am ajuns la finalul procedurii care precedă desemnarea comisarilor, cu audieri deloc ieşite din comun. Comisarii desemnaţi ne-au spus că sunt foarte ataşaţi de Uniunea Europeană, că vor face tot posibilul pentru a învăţa despre lucrurile cu care nu sunt familiarizaţi şi că vor colabora îndeaproape cu Parlamentul.

Niciuna dintre aceste declaraţii nu este importantă sau interesantă. Cu toate acestea, pentru ca Parlamentul să-şi poată demonstra independenţa, trebuia să existe şi o victimă, un ţap ispăşitor. Victima a fost dna Jeleva, împotriva căreia doresc să spun că s-au ridicat, de fapt, relativ puţine acuzaţii. Dacă este vorba despre conflicte de interes, cu siguranţă trecutul anumitor comisari, cărora nu le voi da numele – comisarul pentru concurenţă, comisarul pentru agricultură, comisarul pentru comerţ internaţional – este mult mai îngrijorător, însă acest lucru nu a reprezentat o problemă pentru Parlament.

De fapt, dle Barroso, mi-e oarecum milă de dumneavoastră pentru că faceţi parte acum din acest sistem al Tratatului de la Lisabona, aceasta din urmă fiind capitala ţării dumneavoastră, un oraş minunat care nu merită ca numele său să fie asociat cu un astfel de document. Veţi discuta cu multe persoane. De acum înainte, prin acordul cadru, veţi discuta cu Preşedintele Parlamentului şi al Conferinţei Preşedinţilor, din care sunt excluşi deputaţii neafiliaţi, într-o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului de procedură. Veţi discuta cu noul preşedinte al Uniunii, preşedintele permanent, a cărui numire nu a pus capăt, însă, preşedinţiilor prin rotaţie. Veţi discuta cu baroneasa Ashton, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, care a fost în tinereţe o mare pacifistă în ceea ce privea adevărata ameninţare sovietică, însă care, fără îndoială, va fi foarte înverşunată împotriva Iranului.

Această politică va fi una dificilă. Puţin mai devreme, când cineva a rememorat trecutul marxist al unora dintre dumneavoastră, s-au auzit râsete. De fapt, încă sunteţi internaţionalişti, însă nu mai sunteţi proletari sub nicio formă. Aţi devenit complet indiferenţi la soarta lucrătorilor europeni.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonaşului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Dle Preşedinte, poate că îl pot corecta pe dl Gollnisch. Dl Gollnisch ştie că baroneasa Ashton a fost pacifistă nu doar în tinereţe, ci a fost vicepreşedinte al CND cel puţin până în 1983, un fapt pe care nu l-a făcut public?

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Dle Preşedinte, nu răspund la o întrebare referitoare la trecutul baronesei Ashton. Ştiu că şi în ţara mea termenul de pacifist îi desemna pe acei luptători care se declarau în favoarea unei victorii comuniste.

  Jaime Mayor Oreja (PPE). – (ES) Dle Preşedinte, în numele Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat), doresc să-mi exprim susţinerea fermă, necondiţionată şi din toată inima pentru dl Barroso. Spun acest lucru nu doar ca urmare a declaraţiei sale de astăzi, ci şi în urma discursurilor ţinute de domnia sa în acest Parlament, care ne-au încurajat să-l susţinem mai mult ca oricând.

Doresc să spun că principalul motiv al acestei susţineri nu este doar numărul de comisari pe care îi are Grupul nostru, familia noastră politică, în Comisie, ci, mai ales, convingerea că acest moment este unul unic şi deosebit pentru Uniunea Europeană. Această Comisie nu este o Comisie oarecare, iar Parlamentul nu este un Parlament oarecare, nu doar datorită Tratatului de la Lisabona, ci şi pentru că trecem printr-o criză fără precedent pentru Uniunea Europeană: o criză economică şi socială.

Nu credem că Tratatul de la Lisabona este cel mai important. Cel mai important este să existe o schimbare de atitudine în ceea ce priveşte direcţionarea tuturor instituţiilor europene spre ambiţii politice sporite. Prin urmare, susţinem necondiţionat Comisia condusă de dl Barroso. Totodată, susţinem Comisia pentru că, în timpul crizei economice şi financiare actuale, vom trece şi la o altă fază: criza socială. Diferenţele dintre unele state şi altele vor creşte, la fel ca nemulţumirile sociale. Fără îndoială, criza economică şi socială va provoca nemulţumiri sociale sporite. Un alt motiv este acela că trecem printr-o criză a valorilor şi este esenţial ca noi toţi, nu doar Comisia, să ne modificăm atitudinile personale. Trebuie să ne schimbăm cu toţii atitudinea.

Prin urmare, Grupul nostru consideră că cel mai bun mod de a schimba, de a transforma şi de a îmbunătăţi este susţinerea Comisiei Europene condusă de dl Barroso.

Cred, deci, că în contextul acestei misiuni şi al sarcinilor care ne aşteaptă, Grupul PPE este grupul care vrea ca noi toţi să ne schimbăm. Şi Parlamentul European are nevoie de schimbare. Comisia nu poate fi făcută singura responsabilă pentru frecventa lipsă de unitate din acest Parlament, aceasta fiind principalul motiv pentru care nu există o voce europeană la nivel mondial.

  Kader Arif (S&D). – (FR) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, politica comercială va reprezenta un factor major în politica externă a Uniunii. Din păcate, această politică comercială este în prezent simbolul dispariţiei interesului comunitar, pentru că nu reprezintă nimic altceva decât suma intereselor naţionale.

Într-un moment în care dorim ca Europa să-şi apere valorile, adică solidaritatea şi justiţia socială, ca Europa să poată integra în acordurile sale comerciale drepturile sociale, drepturile de mediu, protecţia drepturilor omului şi protecţia drepturilor sindicatelor, ne dăm seama că singura propunere pe care ne-o adresează Comisia este aceea de a încheia acorduri în care dă senzaţia că nu există nicio alternativă la piaţă şi la comerţ şi că acestea reprezintă ele însele un scop în sine. Din punctul de vedere al familiei mele politice, acest lucru este inacceptabil.

Într-un moment în care dorim ca această politică comercială să poată garanta politica industrială şi efectele acesteia asupra politicilor de ocupare a forţei de muncă, ne dăm seama că Comisia nu a oferit nicio garanţie asupra acestor aspecte prin comentariile formulate în această dimineaţă de preşedintele Comisiei. Din păcate, însă, acest lucru nu mă surprinde. Nu s-a spus nimic în legătură cu clauza socială orizontală, cu protecţia serviciilor publice, cu modul în care Europa îşi va schimba din nou politica sau va avea o politică complet diferită.

Pentru a-mi încheia observaţiile în legătură cu aceste aspecte, dle Barroso, cred că încrederea se construieşte printr-o relaţie reciprocă. Prin comentariile dumneavoastră din această dimineaţă, nu ne-aţi oferit elementele de care aveam nevoie pentru a avea încredere în dumneavoastră. Reţineţi că, din moment ce nu ne-aţi oferit aceste garanţii, nici eu nu vă pot garanta că vom avea încredere în dumneavoastră.

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE). – (DE) Dle Preşedinte, am senzaţia că în final lucrurile încep să se mişte. Am avut nevoie de aproape nouă ani pentru a ajunge la noul tratat şi de acelaşi număr de luni pentru a avea o nouă Comisie. Aceasta nu este o Europă a acţiunii, însă avem nevoie de acţiune. Oamenii au nevoie de locuri de muncă, firmele au nevoie de pieţe, consumatorii au nevoie de fiabilitate, Grecia are nevoie de stabilitate, iar Europa are nevoie de un rol în lume. Prin urmare, este un lucru bun faptul că s-au încheiat dezbaterile complicate, înţelese doar de experţi şi, din acest motiv, este un lucru bun şi faptul că, acum, Comisia poate lucra din nou în beneficiul populaţiei.

Dle Barroso, vrem două lucruri de la dumneavoastră. Fiţi curajos şi faceţi ca Europa să fie puternică, atât în interior, cât şi în exterior. Vrem să fiţi curajos şi vrem ca Europa să se implice mai mult în domenii care poate diferă de cele pe care le doresc statele membre sau sondajele de opinie: în economie, afaceri financiare, în justiţie, în afacerile interne, dar şi în politica externă şi de securitate. Această observaţie vi se adresează, baroneasă Ashton. Deficienţele sunt clare. Piaţa internă nu funcţionează suficient de bine pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Acest lucru se datorează frecvent birocraţiei naţionale, nu celei europene.

Desigur, Grecia are nevoie de ajutor. Pentru aceasta, avem nevoie de o Europă puternică. Mă bucur că, în sfârşit, Comisia a sosit cu o propunere. Toţi cei care credeau că am realizat deja destule în domeniul politicii externe şi-au dat seama că lucrurile nu stau chiar aşa, având în vedere ceea ce s-a întâmplat la Copenhaga. Prin urmare, repetăm: dle Barroso, faceţi ca Europa să fie puternică, în interior şi în exterior. Aveţi sprijinul nostru în acest sens.

  Timothy Kirkhope (ECR). – Dle Preşedinte, grupul nostru îl susţine pe dl Barroso şi susţine cu convingere agenda reformistă a acestuia, pentru o Europă care doreşte să abordeze preocupările reale ale cetăţenilor săi şi să acţioneze în domeniile în care poate adăuga valoare eforturilor statelor membre. Prin urmare, credem că merita să primească o listă de candidaţi la posturile de comisari care să deţină talentul şi capacitatea necesare pentru a transforma aceste planuri ambiţioase în realitate.

Din păcate, însă, unele dintre numele avansate au reprezentat o dezamăgire. La audieri a fost evident faptul că experienţa şi competenţa candidaţilor sunt deosebit de diferite. Nimic nu poate ascunde acest lucru. Este inacceptabil ca liderii unor state membre încă să considere formarea Comisiei drept o şansă de a recompensa un coleg pentru susţinerea anterioară, de a rezolva o dificultate politică locală sau de a facilita accesul unui aliat ministerial la un post confortabil înainte de retragere.

Este clar că unele state membre profită de faptul că avem la dispoziţie un singur vot, pentru întreaga Comisie, pentru a facilita accesul candidaţilor care nu ar reuşi pe propriile merite. Votul unic trebuie să ia sfârşit. Trebuie să votăm candidaţi individuali, pentru că doar aşa îşi vor asuma toate statele membre responsabilitatea pentru acest proces şi vor trimite Comisiei candidaţii cei mai capabili.

  Miguel Portas (GUE/NGL). – (PT) Dle Preşedinte, doresc să-l întreb pe dl Barroso care este sensul responsabilităţii având în vedere evenimentele ce au transformat moneda euro în ţinta speculatorilor. În această după-amiază vom aprofunda raţiunile care au provocat acest eveniment, însă, deocamdată, doresc să mă axez pe declaraţiile lui Joaquín Almunia, pentru că acestea au provocat creşterea imediată a marjelor pe piaţa internaţională a creditelor şi a ratelor dobânzii pentru Portugalia şi Spania, ceea ce a zdruncinat şi mai mult poziţia monedei euro săptămâna trecută. Nu are niciun rost să-mi spuneţi că Joaquín Almunia nu a zis ceea ce a zis. Orice ar fi auzit jurnaliştii, şi speculatorii au auzit acelaşi lucru; nu au pierdut timpul şi au acţionat.

Dle preşedinte Barroso, rolul unui comisar nu este acela de a turna gaz pe foc. Parlamentul nu poate aproba o persoană care, într-un moment critic, nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor. Aceasta este prima problemă, iar a doua se referă la semnale. Având în vedere atacul asupra datoriei publice a Greciei, Spaniei şi Portugaliei, ce au făcut instituţiile europene până în prezent? Dl Trichet s-a mulţumit să spună că niciun stat nu ar trebui să se poată baza pe tratamentul special, însă mesajul ar trebui să fie complet invers: speculatorilor ar trebui să li se spună că nu vom fi divizaţi, pentru că aceasta este o Europă a solidarităţii. Aceasta este problema politică actuală şi, din acest motiv, ne aşteptăm la răspunsuri serioase, având în vedere ceea ce s-a întâmplat cu declaraţiile candidatului dumneavoastră la postul de comisar.

  Klaus-Heiner Lehne (PPE). – (DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, permiteţi-mi să fac un scurt comentariu în legătură cu acordul interinstituţional şi rezoluţia pe care o discutăm în prezent. În primul rând, salut faptul că, acum, Comisia pare pregătită, într-un mod mai realist, să accepte dreptul indirect de iniţiativă al Parlamentului European. Mai clar, aceasta înseamnă că, în viitor, vor exista termene specifice, în care Comisia va avea obligaţia de a răspunde deciziilor noastre. Este un lucru bun, având în vedere experienţele din ultima legislatură. De fapt, este evident că acest acord înseamnă că vom fi trataţi pe picior de egalitate cu Consiliul, din toate punctele de vedere. Aceasta este consecinţa logică a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Totodată, salut faptul că am reuşit să creăm o relaţie de lucru mai apropiată între Parlament şi Comisie în domeniul programării legislative. În viitor, va trebui să elaborăm un fel de program legislativ comun pentru cele trei instituţii şi, în acest sens, ar fi util ca reprezentanţii tradiţionali ai intereselor Uniunii, Comisia şi Parlamentul, să poată ajunge la un acord prealabil, în măsura în care acest lucru este posibil.

Nu mă mulţumesc pe deplin rezultatele evaluării de impact. În acest sens, Parlamentul va trebui să se gândească în ce mod poate aduce îmbunătăţiri calitative propriului său domeniu de evaluare a impactului, deoarece Comisia Europeană nu doreşte să desfăşoare evaluarea de impact cu adevărat independentă solicitată de Parlament. Salut faptul că, în acest sens, s-a anunţat deja prin declaraţii că va exista o cooperare apropiată în ceea ce priveşte legislaţia referitoare la serviciul de acţiune externă. Şi în acest domeniu Comisia şi Parlamentul au un interes comun predominant, pe care ar trebui să-l definim înainte de a discuta cu Consiliul.

Totodată, sunt de părere că este bine că va fi îmbunătăţită considerabil poziţia Parlamentului în domeniul negocierilor internaţionale, în cadrul acordurilor internaţionale şi că Parlamentul va primi acces autentic la toate informaţiile şi la toate conferinţele. Aceasta este, de fapt, o consecinţă necesară a Tratatului de la Lisabona. Acest aspect este unul esenţial şi mă bucur că am obţinut ceea ce voiam în acest sens.

  Evelyne Gebhardt (S&D). – (DE) Dle Preşedinte, dle Barroso, ne-am bucurat foarte mult că Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie şi că, odată cu el, am obţinut o politică socială mai puternică şi consolidarea poziţiei consumatorilor în domeniul politicii interne în cadrul Uniunii Europene. Cu toate acestea, aflăm în prezent că dumneavoastră, spre deosebire de ceea ce prevedea Tratatul de la Lisabona, şi anume un angajament orizontal pentru protecţia consumatorilor, aţi făcut exact opusul, divizând portofoliile din Comisia Europeană, pentru că acum nu avem un singur comisar responsabil pentru protecţia consumatorilor, ci mai mulţi.

Doresc să vă întreb ce aveţi de gând să faceţi în acest sens. Cum intenţionaţi să asiguraţi coerenţa în acest domeniu al politicii, un domeniu extrem de important pentru consumatori, pentru cetăţenii europeni? Responsabilităţile au fost divizate. Ce comisar va asigura această coerenţă? Vă rog să nu ne spuneţi că deciziile vor fi luate de colegiu. Avem nevoie de domenii clare de responsabilitate. Vă rog să nu ne spuneţi nici că, în final, dumneavoastră veţi fi cel care va decide, în caz de dispută între diferiţi comisari. Nu sunteţi atotputernic şi aparţineţi unui colegiu.

Dle Barroso, am dificultăţi în ceea ce priveşte această problemă. Trebuie să-mi explicaţi cum puteţi face faţă acestei fragmentări a politicii în domeniul protecţiei consumatorilor, dar şi în alte domenii precum politica externă, astfel încât, după cinci ani, această politică să ne permită să spunem „da, a meritat să avem o Comisie ca aceasta”. Încă nu ştiu cum voi vota. Acest lucru va depinde foarte mult de răspunsurile dumneavoastră la întrebările noastre.

  Adina-Ioana Vălean (ALDE). – Dle Preşedinte, cred că ştiţi foarte bine că Europa se află la un moment de răscruce şi că aveţi şansa să alegeţi în ce direcţie vreţi să mergeţi: într-o direcţie întunecată, cu crize economice accentuate, un mediu concurenţial defavorabil pentru companiile europene, mai multe reglementări şi greutăţi birocratice sau într-o direcţie curajoasă, profitând de toate oportunităţile prevăzute în Tratatul de la Lisabona pentru a consolida Europa şi a aborda în mod coerent pieţele globale şi provocările.

Oportunităţile şi soluţiile la provocările globale pot fi găsite în sectoare precum agenda digitală a TIC, cercetarea, dezvoltarea şi energia. Un nou tratat, ratificat în final de toate statele membre, vă oferă pe tavă instrumentele necesare pentru atingerea acestor obiective.

Cel mai tare îmi este teamă de diferenţele tot mai mari dintre aşteptările cetăţenilor şi mica lume de la Bruxelles. Încrederea pe care ne bazăm din partea cetăţenilor noştri a început să dispară. Am observat discrepanţe între administraţia europeană, care urmăreşte un obiectiv politic obtuz şi preocupările reale ale populaţiei, în nenumărate rânduri. Cu ce scop creăm o politică energetică comună dacă nu le putem asigura cetăţenilor noştri energie sigură, ieftină şi ecologică? Care este sensul colectării de date privind infrastructurile energetice?

Cred că nu putem impune soluţii unitare. Comisia trebuie să ţină cont de diferenţele, oportunităţile şi mijloacele fiecărui stat membru. Va trebui să fiţi vizionar şi creativ pentru a scoate Europa din trecutul său întunecat. Parlamentul vă va sprijini în această direcţie. Dacă ratăm această oportunitate, Europa nu va mai primi o a doua şansă în următorii cinci ani.

  Lajos Bokros (ECR). – Dle Preşedinte, Grecia se află pe marginea colapsului financiar. Spania şi Portugalia se confruntă cu dificultăţi tot mai mari. În cazul în care Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Consiliul European nu acţionează, există pericolul de dezintegrare a zonei euro.

Ne confruntăm în această situaţie cu o alocare sub-optimă a portofoliilor între comisari. Joaquín Almunia, care a reuşit să gestioneze foarte bine chestiunile monetare şi economice, a fost transferat la concurenţă, domeniu care nu este chiar punctul lui forte. Olli Rehn, un comisar de marcă pentru extindere, se ocupă acum de afaceri economice şi monetare, domeniu ce nu intră în competenţele sale.

De ce doreşte Europa să diminueze capacităţile intelectuale ale Comisiei în acest momente de criză?

  Werner Langen (PPE). – (DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, avem acum o a doua Comisie Barroso. S-a discutat deja despre modul în care s-a modificat sistemul. Este cea de-a patra Comisie de la sosirea mea. Primele două Comisii, conduse de dl Santer şi de dl Prodi, erau organisme colegiale. În prima Comisie Barroso s-au remarcat o serie de persoane, precum dl Dimas, dna Kroes sau chiar dl McGreevy, care au rămas inactive, timp de ani de zile, sub conducerea dumneavoastră. Dle preşedinte, dacă introduceţi acum sistemul prezidenţial, v-aş recomanda să conduceţi Comisia, dar să reveniţi la sistemul de colegiu. Acesta este mai bun pentru Europa şi pentru cooperarea cu Parlamentul.

Cetăţenii au aşteptări în ceea ce priveşte agenda europeană. Aţi vorbit despre curaj. În primul rând, trebuie să stabilizaţi moneda euro, să extindeţi zona euro şi să determinaţi guvernele naţionale să-şi onoreze obligaţiile. În al doilea rând, trebuie să creaţi locuri de muncă moderne, bazate pe tehnologie, conform unui standard global, pentru că strategia Lisabona din 2000 a eşuat, deşi obiectivele erau cele corecte. În al treilea rând, trebuie să dezvoltaţi în continuare Europa pe baza succeselor sale anterioare, nu pe baza unor scenarii de condamnare şi renunţare şi trebuie ca Europa să devină un partener egal cu Statele Unite şi China. În al patrulea rând, nu trebuie doar să adresaţi întrebări despre viitor, trebuie să şi răspundeţi la ele împreună cu Parlamentul.

Pieţele deschise şi educaţia, creşterea şi prosperitatea nu trebuie să fie subiecte de domeniul trecutului. Ele trebuie să rămână subiecte ale viitorului, la fel ca securitatea socială, o bază industrială şi lipsa expansiunii pieţelor financiare.

Dorim o cooperare corectă cu dumneavoastră şi cu Comisia. În această activitate, Comisia trebuie să fie motorul, nu stăpânul Europei. Două grupuri au luat hotărârea să vi se opună pe deplin: verzii şi comuniştii. Aceştia reprezintă doar 13 % dintre deputaţii din Parlamentul European. Dacă preşedintele Comisiei şi Comisia colaborează bine cu restul Parlamentului, vom înregistra, împreună, succesele de care avem nevoie.

  Alejandro Cercas (S&D). – (ES) Dle preşedinte al Comisiei, după cum ştiţi, deputaţii care aparţin Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European doresc o schimbare reală a agendei sociale a Europei şi o agendă socială reînnoită.

Mulţi dintre noi nutresc speranţa că în discursul dumneavoastră, în promisiunile pe care le-aţi făcut grupului nostru, în discursul comisarului Andor şi în acordul instituţional există câteva indicii că trebuie să elaborăm o nouă legislaţie europeană pentru evaluarea impactului de mediu. Sperăm că aţi învăţat ceva din ultimele alegeri şi din liniştea răsunătoare a organizaţiilor lucrătorilor în ceea ce priveşte noua Comisie.

Prin urmare, dle Barroso, ne dorim foarte mult ca o actuală promisiune, destul de vagă, să se transforme în realitate şi ca această Comisie să ofere valoarea adăugată a unor schimbări autentice. Ne dorim foarte mult ca Comisia Barroso II să nu fie la fel precum Comisia Barroso I.

Dle preşedinte al Comisiei, l-am ascultat pe comisarul Andor şi avem acest vis, această speranţă. Vă putem promite loialitate dacă vă veţi păstra angajamentele în legătură cu tot ceea ce aţi anunţat în discursurile dumneavoastră şi în acordul cu Parlamentul.

Dle Barroso, sunteţi un om inteligent. Avem nevoie ca aceste evaluări ale impactului social şi de mediu să acopere durabilitatea modelului economic pe care-l susţineţi. Altfel, Europa nu va avea un viitor. Europa trebuie să-şi reconcilieze agenda cu cea a cetăţenilor şi lucrătorilor săi, altfel nu va obţine integrare economică şi nu va atinge integrarea politică, acesta din urmă fiind planul nostru. Planul nostru este să construim o Europă cu o mare ambiţie politică, în stare să-şi atragă din nou cetăţenii, să fie din nou importantă pe plan mondial...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Mirosław Piotrowski (ECR). – (PL) Dle Preşedinte, comisarii desemnaţi sunt propuşi de guvernele statelor membre ale UE. După ce sunt aprobaţi de Parlamentul European, nu mai au nicio obligaţie faţă de propria ţară. În principiu, trebuie să lucreze pentru o dezvoltare egală la nivelul întregii Europe. Pentru aceasta, este nevoie de competenţă şi de încredere. Primul aspect a fost pus la îndoială în timpul audierilor. Frecvent, răspunsurile candidaţilor erau stabilite dinainte şi conţineau termeni nepermis de generali. Dna Ashton a atins câteva detalii, însă răspunsurile sale au fost dezamăgitoare. Per ansamblu, echipa de comisari care a evoluat la audieri este una slabă, iar puţinii candidaţi bine calificaţi nu pot schimba această imagine. Cu toate acestea, suntem obligaţi să votăm en bloc întreaga Comisie, care nu a prezentat o strategie clară de acţiune.

Putem avea încredere în Comisie? În cadrul Grupului Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni s-a ridicat această întrebare: am lăsa bugetul şi soarta propriei noastre familii în mâna acestei Comisii? Mulţi dintre noi au răspuns negativ şi încă mai răspund şi astăzi la fel.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Dle Preşedinte, dle preşedinte al Comisiei, doamnelor şi domnilor, dacă am crede versiunea propusă de dl Cohn-Bendit, care interpretează faptele într-un mod ipocrit, Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) ar fi hotărât să voteze pentru, deoarece are treisprezece comisari, iar liberalii tot pentru, deoarece au nouă comisari. Socialiştii, poate, ar fi trebuit să se abţină, pentru că au mai puţini membri în colegiu.

Lucrurile nu stau, însă, aşa. Voturile multora dintre noi depind, de fapt, de răspunsul la o întrebare mai profundă: ce rol va juca Comisia Barroso în acest moment istoric?

Dle Preşedinte, această Comisie trebuie să redea speranţa milioanelor de oameni şi firme care întâmpină dificultăţi, să le redea puterea în faţa intereselor absolute şi a guvernelor, cu hotărâre şi tenacitate, prin puterea ideilor.

Dle Preşedinte, această Comisie trebuie să ofere o imagine europeană politicii de imigraţie şi de energie şi să emită euro-obligaţiuni pentru a asigura recuperarea. Dle Preşedinte, Comisia trebuie să instituie, cu convingere, o politică europeană externă şi de securitate, stimată baroneasă Ashton, care să-şi merite numele.

Doamnelor şi domnilor, dl Schulz vă consideră un alai de călugări trapişti care au depus jurământul tăcerii. Pentru a rămâne în aceeaşi notă sfântă, vă sugerez să depuneţi un alt jurământ: cel al acţiunii. De fapt, mai sunt multe de făcut. Dle Preşedinte, să le facem repede, bine şi împreună. Vă doresc numai bine, dle preşedinte Barroso!

  Gianluca Susta (S&D). – (IT) Dle preşedinte al Comisiei, progresiştii vă acordă astăzi un vot de încredere, ca să nu cădeţi pradă şantajului celor care nu au prea mare încredere în această comunitate a Europei şi ca să nu trebuiască să vă subordonaţi guvernelor celor douăzeci şi şapte de state membre.

Încrederea într-o comunitate europeană înseamnă renunţarea la tăcerea asurzitoare şi asumarea unui rol central în principalele aspecte internaţionale, apărarea intereselor europene în domeniul industrial şi economic, consolidarea politicii sociale şi mărirea investiţiilor în vederea reducerii sărăciei mondiale, consolidarea alianţei cu Statele Unite, pe picior de egalitate, consolidarea poziţiei Uniunii Europene în cadrul organismelor internaţionale, începând cu Consiliul de Securitate al ONU, relansarea multilateralismului în comerţul mondial şi stabilirea agendei pentru combaterea poluării mondiale.

Votul nostru de astăzi va fi un vot condiţionat de încredere, fără excepţii, pentru Comisie şi pentru comisarii individuali, pentru a realiza pe deplin noua Europă născută la Lisabona, un jucător politic printre principalele puteri ale lumii, astfel încât Europa să devină, mai presus de toate, o comunitate a unui destin dedicat progresului economic şi civil, cu o misiune de pace, justiţie şi libertate în lume, care să nu rămână doar o comunitate a amintirilor, ce trăieşte în prezent din propria avuţie şi dintr-o glorie trecută, acum apusă.

  Alain Lamassoure (PPE). – (FR) Dle Preşedinte, dle Barroso, succesul Tratatului de la Lisabona depinde acum de dumneavoastră şi de echipa dumneavoastră.

În mod surprinzător, primul preşedinte permanent al Consiliului European a decis să dispară după alegeri. A reuşit acest lucru. Nicio persoană din afara ţării sale nu ştia nimic despre el în urmă cu două luni şi jumătate şi nimeni n-a aflat mai multe despre el începând de atunci. Prim-ministrul guvernului spaniol a avut amabilitatea de a veni şi de a ne prezenta aici priorităţile Spaniei pentru perioada de şase luni a Preşedinţiei spaniole. Acest lucru contravine complet dorinţelor exprimate de autorii Tratatului de la Lisabona, dintre care mulţi se află astăzi aici. Nimeni nu ştie cine se ocupă acum de Europa, nici populaţia europeană, nici preşedintele Statelor Unite.

Într-o lume bulversată de criză, pe un continent care şi-a pierdut toate punctele de sprijin, care are peste 20 de milioane de şomeri, care se află în pericol de a decădea, pe termen lung, în faţa noilor puteri emergente, Europa are nevoie de un pilot, de o direcţie, de o ambiţie, de un proiect unificator major, care să poată mobiliza cele 27 de naţiuni şi jumătatea de miliard de cetăţeni liberi. Deci, dle Barroso, nu fiţi speriat, fiţi curajos! Obiectivele, strategia, metodele, finanţarea necesită o abordare complet nouă. Perspectiva revenirii la o creştere puternică nu a mai fost niciodată atât de îndepărtată. Solidaritatea între statele membre nu a mai fost niciodată atât de necesară. Disparitatea dintre competenţele şi resursele noastre financiare nu a mai fost niciodată atât de accentuată. Aşteptările cetăţenilor nu au mai fost niciodată atât de ridicate. Şi, fără îndoială, Parlamentul European nu a fost niciodată mai doritor să susţină o politică ambiţioasă, pentru a compensa cei 10 ani pierduţi în dezbateri instituţionale interminabile. Vă spun prieteneşte: sprijinul Parlamentului va fi proporţional nu cu prudenţa, ci cu curajul dumneavoastră.

(Aplauze)

  Dagmar Roth-Behrendt (S&D). – (DE) Dle Preşedinte, dle Barroso, circumstanţele noastre sunt diferite şi avem o structură instituţională diferită. Acum, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, cele trei instituţii, Parlamentul, Consiliul şi Comisia Europeană, vor trebui să colaboreze altfel decât până acum. Cred că trebuie să ne dorim cu toţii ca acest proces să fie un succes. Au existat situaţii în care v-am criticat, însă implicarea dumneavoastră în prima parte a acordului interinstituţional îmi dă senzaţia că şi dumneavoastră doriţi acest lucru.

Prima parte a acestui acord pe care l-am negociat cu dumneavoastră conţine elemente importante pentru rolul Parlamentului European în cooperarea noastră cu dumneavoastră, în special, dar şi cu Consiliul. Aceste elemente sunt: consolidarea dialogului dintre Parlament şi Comisia Europeană, posibilitatea primirii mai multor informaţii decât în trecut, cu alte cuvinte, posibilitatea de a fi un partener egal în procesul legislativ şi timpul alocat întrebărilor, timp în care comisarii, care sunt, la urma urmei, politicieni, vin aici, răspund la întrebări, ţin discursuri şi oferă răspunsuri, fără a se ascunde, aşa cum procedau în trecut. Înainte, doar dumneavoastră, dle Barroso, aveaţi curajul să faceţi acest lucru. Acum, toţi comisarii vor proceda aşa. Acesta este un lucru bun. Ne va ajuta pe toţi şi va ajuta democraţia europeană şi, să sperăm, va fi un lucru benefic pentru interesul cetăţenilor pentru ceea ce facem, şi anume pentru activitatea noastră legislativă în sprijinul tuturor.

În final, dle Barroso, în ceea ce priveşte iniţiativa legislativă, am convingerea că, prin ceea ce am putut realiza în negocierile cu dumneavoastră privind cooperarea şi prin ceea ce am statuat astăzi în rezoluţie, ne-am apropiat cât mai mult de dreptul de iniţiativă pentru Parlamentul European. Acest lucru exclude, deci, ideea de sui generis. Aţi lucrat cu noi în acest domeniu şi aţi lucrat cu seriozitate. Respect acest lucru şi apreciez foarte mult contribuţia dumneavoastră.

Evaluările de impact au fost deja menţionate de alţi colegi deputaţi. V-aţi angajat ca acestea să fie transparente şi să acţionaţi în spiritul cooperării. Aţi spus că evaluările impactului social sunt importante pentru dumneavoastră. Din punctul nostru de vedere, acest aspect este esenţial. Sunt foarte mulţumit de acest lucru. Cred că trebuie să începem lucrările astăzi, nu mai târziu.

  Jacek Saryusz-Wolski (PPE). – Dle Preşedinte, doresc să mă refer la acordul cadru şi la un parteneriat special între Comisie şi Parlament, problemă pe care aţi abordat-o şi pe care o salutăm în mod evident.

Parlamentul luptă pentru competenţa sa, nu pentru mândrie sau glorie. Dorim să umplem golul de legitimitate democratică după toate dificultăţile cu care ne-am confruntat atunci când au avut loc referendumurile. Intrăm într-o nouă eră a metodelor comunitare, aşa că vă rugăm să nu apăraţi competenţele Comisiei, pentru că noi, Parlamentul, nu făceam parte din această metodă comunitară. Mă refer la monopolul legislativ al Comisiei. Acest monopol exista atunci când Parlamentul European nu era ceea ce este astăzi, motiv pentru care salut soluţia echilibrată, care ia în considerare iniţiativele noastre legislative şi pe care aţi acceptat-o. Parlamentul va analiza amănunţit punerea în practică a acestei soluţii moderate, ţinând cont de solicitarea pe care am adresat-o Comisiei, aceea de a lua măsuri legislative.

Cel de-al doilea aspect se referă la Serviciul comun pentru acţiune externă. Credibilitatea acestuia trebuie să derive din două surse, de la Consiliu şi de la Parlamentul European, însă, până în prezent, nu suntem complet mulţumiţi. Mă refer la vicepreşedintele dumneavoastră, baroneasa Ashton. Deplângem faptul că nu facem parte din Grupul la nivel înalt. Credem că ar trebui să fim implicaţi în acest proces care a fost întotdeauna solicitat de Parlament. Ar trebui să fim implicaţi în desemnarea ambasadorilor şi a EUSR. Probabil că încă mai putem face ceva, nu pentru a ne acoperi de glorie, ci pentru ca acest serviciu să capete o credibilitate reală în ochii europenilor. Altfel, va fi mai slab, deşi ambele părţi doresc să-l consolideze.

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D). – (PT) Dle Preşedinte, dle preşedinte al Comisiei, m-au interesat foarte mult audierile comisarilor desemnaţi pentru agricultură şi pescuit, domenii pe care le urmăresc cu o atenţie deosebită în Parlamentul European. Consider că, în ambele cazuri, experienţa acestora este corespunzătoare. Cu toate acestea, pe lângă personalităţi şi competenţe, trebuie să ştim natura condiţiilor politice în care aceştia îşi vor desfăşura misiunea. Pentru ca grupul meu politic să poată vota în deplină cunoştinţă de cauză în favoarea învestirii Comisiei, îmi puteţi garanta, dle Barroso, că veţi acorda tot sprijinul acestor doi comisari, pentru a vă asigura că reformele profunde pe care le vor iniţia în aceste politici comune, ale agriculturii şi pescuitului, îşi vor păstra caracterul comunitar şi vor respinge orice tip de renaţionalizare?

  Paulo Rangel (PPE). – (PT) Dle Preşedinte, doresc să profit de această şansă pentru a le arăta, în principal, Comisiei şi preşedintelui Comisiei modul în care au lucrat cu acest Parlament pe parcursul acestei perioade de învestire. Nu există în lume niciun alt organism cu atribuţii executive şi legislative, care este supus unor astfel de cerinţe: preşedintele său trebuie să prezinte un program Parlamentului, trebuie să participe la audieri cu toate grupurile parlamentare, este supus unui vot cu majoritate absolută şi trebuie să-şi aducă aici toţi comisarii, care să fie ascultaţi unul câte unul prezentându-şi programele, după care vor urma trei sau patru ore de întrebări directe, la care trebuie să se răspundă.

Comisia a fost de acord să negocieze un acord cadru cu Parlamentul, acord în care, în primul rând, a consimţit să justifice şi să mărească atribuţiile Parlamentului în ceea ce priveşte iniţiativa legislativă. În al doilea rând, a acceptat principiul libertăţii complete de acces la informaţii în ceea ce priveşte acţiunile legislative şi politice sau negocierile internaţionale. În final, a fost de acord să ţină cont de opinia Parlamentului privind comisarii şi redistribuirea comisarilor.

Din punctul meu de vedere, aceasta este o dovadă definitivă a faptului că, încă din luna iulie, Comisia a demonstrat că este pregătită să întreţină legături apropiate cu Parlamentul şi că, astfel, a arătat în mod clar, aparent şi neechivoc că alianţa strategică din cadrul Tratatului de la Lisabona, pentru promovarea metodei comunitare despre care a vorbit dl Saryusz-Wolski, este alianţa dintre Parlament şi Comisie. Din aceste motive, Comisia şi acordul cadru primesc sprijinul total al Grupului Partidului Popular European (Creştin-Democrat).

  Othmar Karas (PPE). – (DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, într-o democraţie o aprobare nu este niciodată o carte blanche, este întotdeauna un act de încredere care, mai întâi, trebuie justificat. Să deschidem, deci, un nou capitol împreună, nu doar să mergem mai departe la fel ca până acum, aşa cum aţi spus dumneavoastră, dle preşedinte al Comisiei. Tratatul, criza şi globalizarea ne impun tuturor să schimbăm modalitatea de acţiune. Avem nevoie de o conştiinţă europeană mai profundă în statele membre, de o onestitate mai mare faţă de Uniunea Europeană, de o prezenţă mai mare a UE în Europa şi la nivel mondial. Avem nevoie de spiritul de conducere al fiecărui comisar şi de dorinţa de a transforma dezbaterile privind Uniunea Europeană în adevărate politici.

Parlamentul European şi Comisia trebuie să încheie un nou parteneriat, un parteneriat pentru o Europă a cetăţenilor, un parteneriat pentru combaterea naţionalismului, protecţionismului, extremismului, nesincerităţii, oprimării, iresponsabilităţii şi lipsei de respect. Pe lângă pactul de stabilitate pentru monedă, avem nevoie de un pact de durabilitate pentru toate domeniile de politică, pentru a fi mai credibili şi a ne recăpăta încrederea pierdută. Va trebui să unificăm procedura deficitului excesiv, strategia de ieşire din criză şi Europa 2020 într-un singur concept comun, pentru a reduce datoriile naţionale, a aborda problema deficitelor, a stimula inovaţiile şi creşterea şi a crea locuri de muncă pe termen lung.

În final, dle Preşedinte, vă solicit să elaboraţi un bilanţ iniţial şi să notaţi propunerile de coordonare a politicilor economice, sociale, fiscale, de cercetare, inovare şi educaţie, pentru că avem nevoie de o Europă mai puternică.

  Gunnar Hökmark (PPE). – Dle Preşedinte, principala provocare cu care se va confrunta această Comisie nu va fi combaterea crizei pe care o cunoaştem deja. Ieşim treptat din criză şi, deşi punerea în aplicare a politicilor pe care le-am decis va fi o altă sarcină importantă, principala provocare trebuie să constea în pregătirea terenului pentru viitoarea economie a Europei, pentru a ne asigura că aceasta va fi o economie dinamică, aptă să concureze şi să joace un rol hotărâtor în economia mondială.

Din acest motiv, avem nevoie de politici pentru noi locuri de muncă, investiţii şi o creştere economică dinamică. Altfel, ne vom confrunta în continuare cu problemele provocate de criză: şomajul şi deficitele. Este important ca această Comisie, care va fi aprobată astăzi în Parlament, să ia în serios această provocare.

Alegătorii europeni au transmis în iunie un mesaj foarte clar. Ei nu doresc modelul socialist bazat pe reglementări, ci un model bazat pe deschidere, care să creeze bazele unor negocieri în spiritul egalităţii şi o Europă socială, adică locuri de muncă, oportunităţi, creştere şi integrare transfrontalieră. Aceasta este misiunea noii Comisii: să pună bazele unei noi economii, prosperităţi şi securităţi sociale, cu deschidere şi disponibilitate faţă de inovaţii.

  Tunne Kelam (PPE). – Dle Preşedinte, Comunitatea Europeană are în prezent peste 50 de ani. Unii spun că trece printr-o criză a vârstei a doua: se simte puţin obosită, uzată din punct de vedere moral, ezită în ceea ce priveşte viitoarele extinderi.

În acest context, dle Barroso, aveţi şansa istorică de a vă demonstra spiritul de conducere, de a face reforme reale şi de a prezenta o viziune pe termen lung. Cea de-a doua legislatură a dumneavoastră coincide cu cea de-a 60-a aniversare a Declaraţiei lui Schuman. Singura soluţie pentru părinţii fondatori ai Europei nu consta în certurile politice, ci în depăşirea intereselor naţionale în vederea stabilirii unor politici europene supranaţionale, bazate pe o atitudine deschisă şi generoasă, după cum aţi spus chiar dumneavoastră.

În primul rând, ne dorim o punere reală în aplicare a politicilor europene comune, mai ales realizarea pieţei comune de energie. Comisia Europeană este principalul aliat şi colaborator al Parlamentului European. Vă dorim succes dumneavoastră şi întregului colegiu de comisari.

  Marian-Jean Marinescu (PPE). - Consider că principala misiune a noii Comisii este punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona. Aveţi rolul de a le demonstra cetăţenilor europeni că noul tratat este în conformitate cu aşteptările lor şi de a le da încredere în acesta.

În următorii ani, printre numeroase alte subiecte importante, Comisia trebuie să propună revizuirea a două politici foarte importante: politica agricolă comună şi politica de coeziune. Cred că numai după definitivarea acestor politici se poate construi şi structura politica bugetară pentru 2014 - 2021. Este motivul pentru care programul-cadru al noii Comisii trebuie să facă din aceasta o prioritate absolută. Sper ca revizuirea acestor două componente ale politicilor europene să ducă pe termen mediu şi lung la echilibrarea situaţiei economico-financiare şi sociale din toate statele membre pentru a împiedica dezechilibre de tipul celor care se înregistrează în prezent şi care periclitează dezvoltarea durabilă a Uniunii în ansamblu.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Pe bună dreptate, noile state membre sunt îngrijorate că egoismul naţional şi renaţionalizarea capătă tot mai mult teren în interiorul Uniunii Europene. Uniunea Europeană nu poate exista fără solidaritate, coeziune sau fără sprijinirea noilor state membre, mai puţin dezvoltate. Programul 2020 va trebui formulat de Comisia condusă de dl Barroso astfel încât să nu reducem, ci să păstrăm, să reformăm şi să consolidăm politicile comunitare pe care le-am dezvoltat până în prezent, mai ales politica regională şi de coeziune şi politica agricolă comună. Asistăm la intenţii înfricoşătoare ale unor persoane care doresc să elimine aceste politici şi, mai ales, să reducă bugetul agricol comun. Consiliul trebuie să adopte măsuri concrete pentru ca criza mondială să nu devină o criză socială şi a şomajului. În final, nu trebuie să permitem ca situaţia tragică din Grecia să ne facă să credem că nu trebuie să consolidăm în continuare zona euro şi că nu trebuie să ne continuăm expansiunea spre Balcanii de Vest.

  Lena Ek (ALDE). – Dle Preşedinte, Albert Einstein spunea că viaţa e ca o bicicletă: ca să-ţi menţii echilibrul, trebuie să te deplasezi în continuu. Exact ceea ce dorim şi noi de la noua Comisie. În acelaşi timp, există îngrijorări. Spre exemplu, problema schimbărilor climatice este divizată între mai multe portofolii. Acesta este aspectul cel mai îngrijorător. Totodată, problemele politicii industriale şi ale politicii energetice vor fi gestionate de comisari care aparţin unui singur grup politici. Şi acest lucru este extrem de îngrijorător. Avem nevoie de echilibru şi de sprijin pentru o creştere economică durabilă şi este important ca acest lucru să se reflecte în strategia UE 2020.

Primele cuvinte dintr-un roman sunt întotdeauna cel mai greu de scris. Impresia pe care ne-o lasă Comisia şi modul în care va opera vor fi reflectate şi notate în strategia UE 2020, iar aceasta va indica activitatea şi calitatea noii Comisii. Sper că acestea vor fi de natură durabilă.

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE). – (DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor membri ai noului colegiu, doamnelor şi domnilor din plen şi din galerie, în aceste momente de criză economică, financiară şi climatică, cetăţenii Europei doresc să daţi dovadă de spirit de conducere. Cetăţenii Europei doresc proiecte curajoase şi clare. Dle Barroso, aţi spus astăzi de câteva ori că nu putem merge mai departe ca şi cum situaţia ar fi una normală şi că trebuie să fim curajoşi şi îndrăzneţi. Nu am văzut acest lucru în recomandările dumneavoastră, nici la audierile celor mai mulţi dintre comisari.

Să luăm spre exemplu politica externă. Dnă baroneasă Ashton, dumneavoastră ar trebui să fiţi vocea unită a Europei. Nu este doar o problemă de coordonare sau de consultare a statelor membre. Trebuie să prezentaţi Consiliului proiecte îndrăzneţe, specifice, spre exemplu pentru prevenirea dezastrului civil european, conform raportului Barnier. Trebuie să deschideţi drumul, inclusiv în ceea ce priveşte criza financiară. Avem nevoie de o supraveghere comună a pieţelor financiare şi de o taxă pe tranzacţiile financiare.

Prezentaţi-i Consiliului aceste propuneri. Vă rog să faceţi acest lucru. Nu aşteptaţi ca Consiliul să spună „da” sau „nu” sau ca statele membre individuale să înceapă să facă lobby. Dacă daţi dovadă de acest spirit de conducere, veţi primi şi sprijinul Parlamentului European. Nu-l aveţi încă.

  John Bufton (EFD). – Dle Preşedinte, trebuie să aduc în discuţie un subiect foarte important, din punctul meu de vedere, în ceea ce priveşte Regatul Unit.

În prezent, în Regatul Unit, există opţiunea de a renunţa la săptămâna de lucru de 48 de ore. Cu toate acestea, după ce l-am ascultat pe dl Andor la audieri – nu am nimic personal împotriva domniei sale – am rămas foarte îngrijorat în legătură cu direcţia în care cred că ne va conduce. Din punctul meu de vedere, este foarte posibil ca Regatul Unit să piardă această opţiune de renunţare. În acest caz, trei milioane de persoane din ţara mea vor avea de suferit. Aceştia lucrează ore suplimentare. Este ameninţat serviciul de pompieri în rezervă din Regatul Unit, mai ales în Ţara Galilor, unde 75 % din activitate este desfăşurată de angajaţi în rezervă.

Vom avea în curând alegeri generale şi le solicit tuturor deputaţilor britanici prezenţi astăzi aici să voteze împotriva noii Comisii, pe motiv că, dacă populaţia din ţara mea pierde opţiunea de renunţare la săptămâna de lucru de 48 de ore, consecinţele vor fi grave. Totul depinde de ei. Cele trei milioane de persoane vor vedea ce votează, la fel ca şi mine.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle Preşedinte, scopul Tratatului de la Lisabona este acela de a consolida Uniunea Europeană şi, implicit, Comisia Europeană şi Parlamentul. Este deplorabil, însă, faptul că, în pofida acestui lucru, în fruntea instituţiilor UE sunt plasaţi reprezentanţi slabi din punct de vedere politic. Observatorii politici sunt de acord că noua Comisie nu include niciun nume mare în domeniul politicii. Dacă preşedintele Comisiei este deja cel mai mic numitor comun între puterile din marile state membre UE, această situaţie nu este valabilă şi la nivelul comisarilor individuali. Noul preşedinte în exerciţiu al Consiliului şi, mai ales, Înaltul Reprezentant, nu reprezintă forţe politice de prim rang. Principalii noştri parteneri politici, precum Statele Unite, ne-au comunicat deja acest lucru şi nu ştim ce se va întâmpla cu ceilalţi parteneri, precum, spre exemplu, Rusia.

Prin urmare, se pune problema dacă un Parlament European consolidat, în cooperare cu o Comisie slabă, poate face ceva bun în domeniul integrării şi al satisfacerii intereselor popoarelor europene.

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Dle Preşedinte, doresc să-i cer noii Comisii să facă mai multe pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Două treimi din lucrătorii noştri muncesc pentru aceste întreprinderi şi generează 50 % din produsul intern brut. Trebuie să avem grijă, în principal, să crească bonitatea întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru că, mai ales în perioade de criză, capitalul propriu este deosebit de important pentru a putea plăti în continuare salarii bune. Trebuie să fim mai competitivi şi, în acest scop, trebuie să sprijinim mai mult infrastructura. Trebuie îmbunătăţite mai ales reţelele transeuropene.

Trebuie să avem grijă ca întreprinderile mici şi mijlocii să dispună de oportunităţi de cercetare, astfel încât să poată oferi noi produse şi servicii prin intermediul Institutului European pentru Inovaţie şi Tehnologie. Totodată, trebuie să îmbunătăţim formarea şi pregătirea profesională. Aceasta este una dintre misiunile principale ale Comisiei Europene. Îi doresc noii Comisii Europene multe succese şi noroc în viitor.

  Milan Zver (PPE). – (SL) Mă alătur celor care consideră că astăzi este o zi mare pentru democraţia europeană, nu doar pentru că vom finaliza noi instituţii şi structuri europene, ci şi pentru că vom adopta acest acord interinstituţional care, împreună cu Tratatul de la Lisabona, măreşte influenţa cetăţenilor europeni asupra politicii europene.

Este un lucru care mi se pare deosebit de relevant acum, când am observat deja sau începem să întrevedem semnele primei crize a democraţiei europene. Acest lucru este evidenţiat de prezenţa tot mai mică la alegeri, de încrederea tot mai redusă a populaţiei în instituţiile democratice fundamentale şi de faptul că, în unele capitale europene, demonstranţii sunt întâmpinaţi cu violenţă, iar în altele sunt comemorate simbolurile totalitarismului şi ale unor regimuri similare.

Pe scurt, cred că a sosit momentul ca politica europeană să facă ceva pentru a dezvolta democraţia la nivel instituţional, însă acest lucru nu va fi suficient. Trebuie să depunem eforturi pentru a creşte nivelul culturii politice democratice, mai ales în fostele ţări comuniste.

  Juan Fernando López Aguilar (S&D). – (ES) Dle Preşedinte, membrii delegaţiei spaniole din cadrul Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European vor vota în favoarea mandatului Comisiei Barroso II. Avem motive temeinice pentru a face acest lucru. Unul dintre ele este acela că suntem convinşi că nici măcar dl Barroso n-ar putea fi de acord cu cei care critică vechea Comisie Barroso I, din moment ce are un mandat pentru Comisia Barroso II.

Toată lumea poate înţelege motivele. Europa s-a schimbat, lumea s-a schimbat şi a intrat în criză. O lume globalizată, care se confruntă cu o criză globală, pentru care este nevoie de o Europă relevantă la nivel global. Înainte de a răspunde la criză cu alte crize, trebuie să luăm măsuri şi trebuie să le luăm acum. Trebuie să luăm măsuri pentru a aborda schimbările climatice, noile surse de energie, importanţa politicii noastre externe pe plan global şi contribuţia noastră la o lume mai sigură în lupta împotriva crimelor şi terorismului. Trebuie să facem acest lucru acum.

Au trecut şase luni de la alegeri şi a sosit momentul să avem o Comisie pe deplin capabilă şi operaţională. Cele 500 de milioane de europeni care ne privesc aşteaptă acest lucru acum. Prin urmare, suntem convinşi că, din moment ce pasivitatea nu este o opţiune, singura opţiune este aceea ca noua Comisie Barroso II să-i surprindă pe criticii Comisiei Barroso I prin acţiuni, prin acţiuni ferme.

  Cristian Dan Preda (PPE). - Vreau să spun şi eu că ziua de astăzi e una importantă, întrucât vom acorda un vot unei Comisii pentru 27 de state membre, dar pentru o singură Europă. S-a spus aici că punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona este o urgenţă. E o urgenţă care stă sub semnul unei mari dificultăţi, pentru că actuala criza e departe de a facilita punerea în aplicare a acestui tratat, care trebuie să dea o Europă unică pentru 27 de ţări şi o Europă care să fie în acelaşi timp credibilă pentru fiecare european.

Aş vrea să subliniez că, în opinia mea, cea mai importantă provocare pentru Uniune este tocmai solidaritatea europenilor din ţările vechi şi din ţările noi, solidaritatea europenilor de la Vest şi Est. Doar aşa vom face credibilă o Europă pentru cei care aspiră să fie, mai devreme sau mai târziu, o parte a Uniunii noastre, indiferent dacă e vorba de Balcanii de Vest, Moldova, Turcia sau Islanda.

  Liisa Jaakonsaari (S&D). – (FI) Dle Preşedinte, formarea Comisiei a durat mult prea mult. Viitorii istorici se vor întreba cu siguranţă cum de am putut sta şase luni să formăm Comisia, într-o perioadă în care Europa trecea prin cea mai gravă recesiune din istoria sa economică.

Cred că, per ansamblu, acest proces a consolidat şi a întărit Comisia şi Parlamentul. Din acest motiv mă surprinde reacţia Grupului Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, care a decis în unanimitate să voteze împotriva noii Comisii, mai ales pentru că ei înşişi au declarat frecvent că au câştigat foarte multe de pe urma acestui proces şi că obiectivele le-au fost acceptate. Sincer, cred că este un caz de populism extrem.

Viabilitatea pieţei interne şi o Europă socială sunt îngemănate, merg mână în mână. Este foarte important ca evaluarea impactului social să reprezinte un pas în direcţia unei Europe sociale.

  Eva Lichtenberger (Verts/ALE). – (DE) Dle Barroso, dle Preşedinte, mă dezamăgesc nu doar persoanele din Comisie, ci şi modul în care aţi distribuit portofoliile. Unele dintre acestea sunt divizate astfel încât, în viitor, negocierile specifice în cadrul comisiilor vor fi foarte greu de desfăşurat. De asemenea, le-aţi luat unora dintre comisari un portofoliu în care îşi dovediseră competenţele şi le-aţi dat altul, de care nu sunt la fel de mulţumiţi. Privind situaţia dintr-o perspectivă psihologică, dle Barroso, un comisar nemulţumit poate face mult rău, deoarece, mai ales la începutul activităţii, foarte multe persoane îi vor da sugestii pe care nu le va putea gestiona. Din punctul meu de vedere, aceasta este o decizie eronată.

Cel de-al doilea aspect pe care aş dori să-l subliniez se referă la acordul interinstituţional. Vom lupta pentru punerea în aplicare a acestuia, deoarece Tratatul de la Lisabona a intrat acum în vigoare. Vom avea un cuvânt de spus în ceea ce priveşte tratatele internaţionale şi vom reuşi să ne atingem obiectivul, chiar dacă ne vom confrunta cu tactici de întârziere din partea Consiliului şi a Comisiei. Comisia trebuie să fie pregătită.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dle Preşedinte, Uniunea Europeană se află într-o situaţie complet nouă. Tratatul de la Lisabona a introdus modificări semnificative. Ce putem spune după două luni de funcţionare? De fapt, dacă ne gândim mai bine, nu este altceva decât un început bun şi important. Acum a sosit momentul ca aceste prevederi şi rezoluţii să capete un conţinut real. Trebuie să distribuim în mod corespunzător competenţele între instituţii sau între poziţiile importante nou create şi să stabilim principii politice şi reguli de cooperare. Totodată, trebuie să menţinem principiul egalităţii reale între statele membre, dar şi între statele membre şi Uniune. Este important să nu reducem importanţa Preşedinţiei deţinute de statele membre individuale.

Doar o Uniune coezivă, una care să vorbească în spiritul unanimităţii, va avea poziţia pe care o merită pe plan mondial. Experienţa iniţială dobândită în ultimele două luni dă naştere multor îndoieli. Prin urmare, aceste probleme trebuie gândite bine şi trebuie luate măsuri care să ne permită să obţinem efectele aşteptate şi o nouă calitate de funcţionare a Uniunii Europene.

  Csaba Sógor (PPE). – (HU) Se repetă frecvent întrebarea adresată odată de Kissinger: cine va răspunde la telefon? Ideea ar fi că avem nevoie de personalităţi şi de chipuri puternice. Nu! Avem nevoie de instituţii puternice. Avem nevoie de un Consiliu, de un Parlament, de o Uniune în care oricine să poată răspunde la telefonul de la Consiliu, pentru că poate oferi un răspuns competent şi o soluţie competentă. Doresc să adresez acum o astfel de solicitare telefonică: dorim o Europă în care drepturile minorităţilor naţionale tradiţionale să fie respectate, în care să nu mai existe legi privind limba slovacă. Prin intrarea în vigoare a legii lingvistice, se încalcă drepturile fundamentale ale UE şi prevederile convenţiilor europene privind drepturile omului şi, totodată, este pusă în pericol una dintre cele mai mari realizări ale integrării europene, funcţionarea unei pieţe interne unificate. Îi cer Comisiei să ia măsurile necesare, în conformitate cu opinia Serviciului juridic, pentru a se asigura că legislaţia comunitară va prevala în continuare.

  Derek Vaughan (S&D). – Dle Preşedinte, fondurile structurale au fost şi sunt extrem de importante pentru regiuni precum Ţara Galilor. Ele au ajutat multe persoane, comunităţi şi întreprinderi. Au fost deosebit de importante în recentele perioade de dificultăţi economice.

Prin urmare, este vital ca toate aceste grupuri să beneficieze în viitor de pe urma fondurilor structurale. Cred că toate regiunile Europei trebuie să aibă la dispoziţie un fond structural, dacă îndeplinesc cerinţele, după 2013. Cred că trebuie să renunţăm la renaţionalizarea fondurilor structurale şi salut în mod special comentariile comisarului desemnat pentru bugetare şi programare financiară, care s-a declarat împotriva renaţionalizării politicii de coeziune şi a fondurilor structurale.

Totodată, cred că este vital ca finanţarea să nu se oprească brusc în 2013 pentru toate grupurile pe care le-am menţionat. Prin urmare, consider că este important ca pentru regiunile care nu îndeplinesc criteriile de convergenţă după 2013 să fie create condiţii de tranziţie. Sper că în următoarele săptămâni şi luni Comisia va acorda politicii de coeziune şi fondurilor structurale prioritatea pe care o merită.

  Gay Mitchell (PPE). – Dle Preşedinte, doresc să aduc în discuţie un aspect pe care l-am discutat şi în ţara mea de origine, sperând că, prezentându-l atât în mod descendent, cât şi ascendent, se vor lua măsuri în acest sens.

Vorbim în permanenţă despre criza bancară şi despre ce putem face pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Problema este că există multe întreprinderi mici şi mijlocii care, pur şi simplu, nu pot obţine credite, chiar dacă afacerile lor sunt viabile şi pot oferi locuri de muncă. Potrivit experienţei mele, principalul motiv pentru această situaţie este absenţa directorilor de bancă. Am intrat în această criză pentru că sistemul bancar mergea pe pilot automat, iar, în multe cazuri, încă merge automat. Banca Centrală Europeană şi Comisia Europeană au sprijinit foarte mult instituţiile financiare. A sosit momentul să revenim, cu toate eforturile posibile, la directorul tradiţional de bancă, apt să calculeze riscul în funcţie de caracter, capacităţi şi istoric.

Cred că acest lucru ar fi extrem de util şi le spun următoarele celor 27 de comisari aici de faţă: nu vă subestimez capacitatea de a influenţa...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Jörg Leichtfried (S&D). – (DE) Dle Preşedinte, dle Barroso, doresc să menţionez câteva lucruri care, din punctul meu de vedere, sunt absolut esenţiale. S-au spus foarte multe astăzi despre depăşirea crizei. În acest sens, trebuie să fim conştienţi de un lucru: criza nu va fi depăşită dacă se plătesc din nou bonusuri de îndată ce băncile îşi recapătă stabilitatea. Criza va fi depăşită doar atunci când cei care au rămas şomeri îşi vor recăpăta locurile de muncă şi atunci când vor putea lucra cei care până acum nu au avut un loc de muncă. Atunci putem spune că am depăşit criza.

Prin urmare, Comisia dumneavoastră trebuie să urmărească obiectivul creării şi protejării locurilor de muncă şi să se asigure că cei care muncesc din greu vor primi remuneraţii adecvate pentru munca depusă şi vor primi un procent mai mare din prosperitatea generală decât până acum. Dacă reuşiţi să faceţi acest lucru, dle Barroso, din punctul meu de vedere, viitoarea Comisie va avea un succes mai mare decât cea anterioară.

  Seán Kelly (PPE). – Dle Preşedinte, la fel ca în cazul alegerii unui Papă, sper că vom putea spune în această seară „Habemus Papam; habemus Comisie”, însă un aspect care mă preocupă şi care preocupă multe alte persoane este acela că, potrivit Tratatului de la Lisabona, trebuia să desemnăm un Preşedinte al Consiliului, din raţiuni de claritate. Nu sunt sigur dacă avem această claritate, poate că preşedintele Barroso ne poate răspunde la această întrebare.

Atunci când situaţia este presantă, într-un moment de criză, cine va fi vocea unică ce va reprezenta Europa? Va fi dl Van Rompuy? Va fi baroneasa Ashton? Va fi unul dintre comisari? Va fi Preşedinţia prin rotaţie sau însuşi preşedintele Barroso? Aş dori un răspuns la aceste întrebări.

  José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei. – Dle Preşedinte, voi începe prin a răspunde la câteva întrebări concrete, după care voi trece la cele mai generale.

În primul rând, în ceea ce priveşte zona euro, unii deputaţi din Parlamentul European au adus în discuţie aspecte referitoare la zona euro şi câteva probleme cu care ne confruntăm în prezent în statele membre ale zonei euro. În primul rând, doresc să vă reamintesc că moneda euro este unul dintre cele mai mari succese din istoria Europei. De la crearea sa, cu 11 participanţi, zona euro a ajuns să cuprindă 16 state membre. Zona euro a fost o zonă de stabilitate şi de creare de locuri de muncă. Desigur, a fost afectată de criză. Şi statele care nu au aderat la euro au fost afectate de criză. Nu trebuie să vă reamintesc că acum doar câteva zile am avut o întrevedere cu prim-ministrul Islandei, o ţară foarte apropiată de noi şi care nu face parte din zona euro, însă care, într-adevăr, se confruntă cu criza. Doresc să repet că această criză nu a fost creată în interiorul zonei euro; ea a sosit din afara zonei euro.

Adevărul este că moneda euro a protejat statele care utilizează moneda unică. Cred că situaţia europeană ar fi mult mai dificilă astăzi dacă nu am fi avut euro. Încă mai avem de cules toate roadele monedei euro. Pentru aceasta, trebuie să consolidăm coordonarea economică în zona euro. Este adevărat că nu avem doar o uniune monetară. Trebuie să avem o uniune economică adevărată. Tratatul oferă oportunităţi noi, pe care intenţionez să le folosesc. Dacă primim sprijinul dumneavoastră, Olli Rehn, noul comisar pentru aceste probleme, va dezvolta această direcţie.

Este foarte important să ne gândim în perspectivă, la consolidarea zonei euro, însă, desigur, trebuie să analizăm şi situaţia actuală. Zona euro trece printr-o perioadă dificilă. Nu are sens să negăm. Şi alte state din afara zonei euro trec prin vremuri foarte dificile. Să recunoaştem şi acest lucru. Cu toate acestea, trebuie spus că situaţia pieţelor financiare este uneori raportată astfel încât problemele sunt amplificate şi nu avem întotdeauna o evaluare obiectivă a stării de fapt. Aceste analize provin de regulă din statele care nu sunt membre ale zonei euro.

Însă zona euro are capacitatea de a face faţă dificultăţilor ce o afectează în prezent. Avem sistemul nostru de reglementări fiscale, Pactul de stabilitate şi creştere, care trebuie pus în aplicare în mod corespunzător. În cazul Greciei, avem capacitatea de a-i evalua şi a-i monitoriza programul de ajustare fiscală. Avem posibilitatea de a recomanda reforme structurale îndrăzneţe în Grecia, care, de asemenea, vor fi monitorizate îndeaproape de către Comisie.

La 3 februarie, Comisia a adoptat un pachet legislativ privind situaţia din Grecia, care va ajunge în Consiliu la începutul săptămânii viitoare. Desigur, soluţia necesită, mai ales, acţiune din partea Greciei. Sprijinul acordat autorităţilor elene va creşte încrederea în realizarea cu succes a programului ambiţios pe care l-au adoptat.

Statele membre, mai ales cele din zona euro, trebuie să reţină în permanenţă faptul că politicile economice ale fiecăruia dintre ele au un impact asupra economiilor celorlalte. Ar fi bine să se precizeze în mod clar faptul că statele membre sunt conştiente de provocările ce le aşteaptă şi că vor acţiona în consecinţă.

Cred că dna Gebhardt a adresat o întrebare concretă referitoare la politica privind consumatorii. În Comisie există o persoană cu o responsabilitate clară pentru politica privind consumatorii, şi anume comisarul Dalli. Domnia sa se va ocupa de această politică, va propune iniţiativele în acest domeniu şi le va discuta cu dumneavoastră în comisia IMCO şi în plen. Dimensiunile specifice ale legislaţiei civile vor ţine de competenţa comisarului pentru justiţie, vicepreşedintele Reding. Acest lucru este normal în majoritatea organismelor executive din Europa, în care problemele de acest gen sunt de competenţa ministerului justiţiei.

Desigur, toate deciziile privind noile iniţiative trebuie aprobate de colegiu. Pun mare preţ pe colegialitate. De fapt, mulţi dintre dumneavoastră i-aţi cerut Comisiei să pună accentul pe colegialitate. Potrivit tratatelor, preşedintele Comisiei garantează colegialitatea. Este o tendinţă normală în politicile actuale. Tot mai multe probleme au o natură transversală sau orizontală. Au nevoie de un scop comun şi necesită integrarea mai multor politici sectoriale.

Ceea ce se întâmplă în Comisie este mai mult sau mai puţin similar cu ceea ce se întâmplă la nivelul guvernărilor naţionale şi globale. Iată cum, foarte frecvent, şefii de stat sau de guvern trebuie să abordeze, în mod coordonat şi coerent, probleme care, anterior, erau abordate separat de persoanele responsabile din cadrul diferitelor guverne.

Avem de gând să facem chiar acest lucru. Subliniez cu mândrie acest aspect, deoarece această nouă Comisie se construieşte pe baza experienţei din Comisia anterioară. Comisia anterioară a fost prima Comisie a Europei extinse, prima dată când am avut o Comisie cu 27 de membri din 27 de state diferite. Faptul că acea Comisie a lucrat într-un spirit de colegialitate autentică, urmărindu-şi obiectivele, arată că Uniunea Europeană extinsă poate lucra cu 27 de membri sau cu mai mulţi. Cred că şi acest lucru este foarte important pentru viitor.

S-au adresat câteva întrebări concrete referitoare la politica de coeziune şi unele politici comunitare, precum agricultura şi pescuitul. Spre exemplu, întrebarea dlui Capoulas Santos. Politica de coeziune a fost prevăzută în Tratatul de la Lisabona. Prin însăşi natura sa, ea este o politică europeană. Trebuie să vedem cum putem continua procesul de reformă, astfel încât să îmbunătăţim în continuare valoarea politicii, în comparaţie cu costurile şi să ne asigurăm că politica regională şi de coeziune se concretizează într-o creştere reală a competitivităţii tuturor regiunilor din Europa. Trebuie să fim siguri că politica poate atinge aceste obiective, astfel încât să putem discuta ferm la următoarea dezbatere privind finanţarea. Vă asigur de tot devotamentul meu şi, cred că pot spune acest lucru, de tot devotamentul noii Comisii, în vederea respectării principiilor de coeziune socială, economică şi teritorială, de asemenea menţionate în Tratatul de la Lisabona. Desigur, vom face tot posibilul pentru a promova politicile comune ale Europei.

S-au adresat câteva întrebări concrete în legătură cu evaluarea impactului social, precum întrebarea dlui Cercas. Doresc să subliniez ceea ce am spus în public mai înainte. Dorim să introducem această evaluare a impactului social în activitatea noastră, prin intermediul Comitetului de evaluare a impactului. Credem că am progresat mult în ceea ce priveşte evaluarea impactului. Suntem pregătiţi în permanenţă să îmbunătăţim aceste lucrări şi considerăm că dimensiunea socială trebuie abordată în mod corespunzător în activitatea noastră.

Unii deputaţi din Parlamentul European mi-au adresat întrebări referitoare la securitatea energetică. Doresc să spun că vom include securitatea energetică în propunerea noastră pentru strategia Uniunii Europene 2020. Una dintre inovaţiile strategiei Uniunii Europene 2020 este chiar faptul că unifică o parte dintre politicile care, anterior, erau tratate separat. Cred că promovarea securităţii energetice şi a eficienţei energetice trebuie să reprezinte un aspect important pe agenda noastră pentru competitivitate şi pentru o creştere durabilă, ecologică şi eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, în Europa. Aceasta arată cât de multă importanţă acordăm acestei agende.

Unii dintre dumneavoastră, printre care dl Hökmark, mi-aţi adresat întrebări în legătură cu IMM-urile şi valoarea pieţei interne. Este foarte important ca piaţa internă să fie relansată acum. Este important să subliniem că piaţa internă nu este o simplă piaţă, chiar dacă pieţele sunt importante.

Unii cred că apărăm pieţele deoarece suntem adepţi ai fundamentalismului de piaţă. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Credem că piaţa internă este, mai presus de toate, temelia proiectului european. Fără o piaţă internă, nu am avea o Uniune Europeană puternică. Dacă permiteţi fragmentarea pieţei interne, vom vedea din nou în Europa chipul hidos al naţionalismului economic. Trebuie să fim curajoşi şi să spunem că piaţa internă există pentru a-i apăra pe cei mai slabi, pe consumatori, pentru a apăra întreprinderile mici şi mijlocii împotriva monopolurilor şi, desigur, pentru a apăra întregul proiect european. Din acest motiv, i-am cerut dlui Monti să elaboreze un raport, astfel încât să putem veni cu idei noi şi să creăm un consens mai larg, pentru relansarea şi aprofundarea pieţei interne, drept una dintre marile realizări trecute şi viitoare ale proiectului european.

Preşedintele Comisiei. – (FR) Doresc să menţionez acum unul sau două aspecte mai generale, aduse în discuţie de dumneavoastră. Dl Daul, dl Schulz, dl Lamassoure – al cărui discurs a subliniat importanţa curajului –, dl López Aguilar, dl Mayor Oneja şi mulţi alţii au adus în discuţie problema ambiţiei. Acesta este, din punctul meu de vedere, un aspect foarte important şi trebuie să purtăm o dezbatere onestă.

Unii dintre dumneavoastră, în special dl Schulz, mi-aţi adresat din nou întrebări referitoare la piaţă şi la politica socială. Doresc să vă spun din nou: nu Comisia trebuie convinsă că este necesar să avem un obiectiv social. Va trebui să colaboraţi cu noi pentru a convinge anumite state membre, pentru că adevărul este foarte clar: unele state consideră că Europa se rezumă exclusiv la piaţă şi că, potrivit principiului solidarităţii, ele sunt responsabile pentru politica socială. Nu sunt de acord. Cred că, pentru ca în Europa să existe un devotament emoţional, avem nevoie de o dimensiune socială. Avem nevoie de o dimensiune socială care să combine efectiv ceea ce se poate face la nivel european cu ceea ce se poate face la nivel naţional. Nimeni nu vrea să creeze un sistem european de securitate socială sau un sistem centralizat de sănătate în Europa. Nu aceasta este propunerea noastră.

Totodată, situaţia nu trebuie privită drept o competiţie între nivelul naţional şi cel european. Cu toate acestea, dacă, pe lângă activitatea noastră privind piaţa internă, concurenţa, politica ajutoarelor de stat şi alte politici, precum politica de comerţ exterior, nu există în Europa o dimensiune socială, vom avea dificultăţi în a asigura legitimitatea proiectului european.

Doresc, deci, să subliniez acest aspect: nu noi trebuie să fim convinşi de necesitatea unei dimensiuni sociale. Lucraţi împreună cu noi pentru a consolida dimensiunea socială a Europei, economia socială de piaţă, care este menţionată drept obiectiv în Tratatul de la Lisabona. Mă interesează foarte mult această problemă şi trebuie să depunem eforturi pentru a realiza împreună acest obiectiv. Nu există niciun dubiu în legătură cu aceasta.

(Aplauze)

În ceea ce priveşte problema guvernării, un subiect preferat al dlui Verhofstadt, dar şi al meu, vă rog încă o dată să ne ajutaţi şi să ne sprijiniţi. Sunt în favoarea unei guvernări consolidate a Europei, iar Europa are nevoie de o guvernare consolidată. Discursul meu, discurs pe care îl susţin şi în numele noului colegiu şi care reflectă o ambiţie politică, o poziţie politică, este unul clar. Trecem printr-o perioadă fără precedent. După cum am spus, atât în interiorul cât şi în afara Europei, este nevoie de mai multă hotărâre în ceea ce priveşte problemele europene. Sunt absolut convins, atât la nivel intelectual, cât şi politic, că, dacă Europa nu acţionează în mod coerent, există pericolul ca în viitor să avem doar un rol nesemnificativ pe plan internaţional. Am spus-o în recomandările mele, în faţa şefilor de stat şi de guvern şi o voi repeta poimâine, la reuniunea neoficială a Consiliului European, deoarece sunt convins de acest lucru.

Cred că evenimentele recente nu au făcut altceva decât să sublinieze şi mai mult această situaţie. Criza financiară internaţională a arătat cât de interdependente sunt economiile noastre. Şi problemele prin care trece în prezent zona euro arată cât de interdependente sunt economiile noastre. Prin urmare, trebuie să ne intensificăm eforturile în vederea coordonării şi guvernării europene. Uniunea nu trebuie să primească neapărat competenţe europene: această dezbatere este una potrivită pentru secolul al XX-lea şi cred că i-a trecut timpul. Este eronat şi ridicol să transformăm această dezbatere într-o discuţie de tipul „este pentru Bruxelles, este pentru Comisie, este împotriva statelor membre...”.

Dorim să avem un rol pe scena internaţională, însă, în mod evident, statele membre ale UE nu au, de unele singure, influenţa necesară pentru a negocia pe picior de egalitate cu Statele Unite, Rusia sau China. Prin urmare, avem nevoie de această dimensiune, nu pentru a consolida Uniunea, ci pentru a consolida Europa şi, mai ales, pentru a ne concentra pe interesele reale ale cetăţenilor noştri. Trebuie să colaborăm în acest sens şi, din acest motiv, vă spun: susţineţi-ne. Avem nevoie de sprijinul dumneavoastră, nu pentru a ajunge la un război inevitabil între instituţii, deoarece acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de parteneriatul instituţional, ci pentru a apăra interesele Europei în lume.

În final, în ceea ce priveşte relaţiile externe, şi aici trebuie să fim foarte clari. Unde contează Europa în lume? Europa contează în lume în domeniile în care are, de fapt, o poziţie coordonată. Este respectată pe plan comercial, vă pot asigura de acest lucru. Legile noastre concurenţiale sunt respectate de toate principalele conglomerate internaţionale. Avem o politică comună. Avem instituţii. Avem o bază de acţiune. Reţineţi, însă, că trăim într-o perioadă în care, mai ales din punctul de vedere al securităţii internaţionale, Europa nu deţine instrumentele geopolitice şi de apărare pe care le au alţii. Atunci când discut cu unii parteneri externi pot observa foarte clar că analizează totul din punctul de vedere al securităţii. Analizează totul din punctul de vedere al echilibrului strategic. Şi, să o spunem clar, Europa nu poate fi naivă în această privinţă.

Problema de la Copenhaga nu a constat în lipsa de ambiţie a Europei, după cum spun unii. Dimpotrivă, am fost, de departe, cei mai ambiţioşi. Din punctul meu de vedere, întâlnirea la nivel înalt de la Copenhaga a arătat că trebuia să exprimăm un interes european în diferite domenii, să-l apărăm coerent şi strategic, împreună cu toţi partenerii noştri. Prin urmare, nu trebuie doar să desfăşurăm o politică generoasă, deşi acest lucru este important. Trebuie să avem puterea să ne apărăm generozitatea şi convingerea să ne apărăm interesele. Acesta este obiectivul meu şi sper că mă voi bucura de sprijinul dumneavoastră în acest sens.

În final, unii deputaţi, printre care dl Lehne şi dl Swoboda, dna Roth-Behrendt, dna Wallis şi dl Rangel, au vorbit pe larg despre chestiunea instituţională şi, în special, despre acordul cadru. Doresc să vă spun că, în cadrul negocierilor cu dumneavoastră, am respectat spiritul şi litera Tratatului de la Lisabona.

Unele persoane nu şi-au dat încă seama că, astăzi, Parlamentul European are atribuţii pe care nu le avea înainte de Tratatul de la Lisabona. Cred în dimensiunea europeană a parlamentarismului, iar atunci când folosesc cuvântul „dimensiune” – engleza mea nu este la fel de bună ca a dumneavoastră, dnă Wallis – nu o fac pentru a denota ceva vag. Pentru mine, „dimensiune” înseamnă profunzime, înseamnă amploare. În orice caz, înseamnă ceva foarte ambiţios.

Doresc să lucrez cu Parlamentul în acest spirit. Nu împotriva unei alte instituţii, deoarece cred şi trebuie să o spun aici, că avem nevoie de un Consiliu foarte puternic şi de un Consiliu European. Salut inovaţiile prezente în Tratatul de la Lisabona, inclusiv existenţa unei preşedinţii permanente a Consiliului European, deoarece aceasta va asigura continuitate şi coerenţă pe termen lung.

Salut crearea rolului Înaltului Reprezentant, care este, în acelaşi timp, vicepreşedintele Comisiei Europene. Nu dorim să îngreunăm situaţia, dimpotrivă! În loc să avem două centre pentru relaţii externe, unul din partea Consiliului, altul din partea Comisiei, avem acum o figură cheie, în cazul de faţă dna baroneasă Ashton, care va apăra interesul european cu legitimitate interguvernamentală, care este foarte importantă în chestiunile externe, dar şi cu legitimitate europeană.

Prin urmare, spun acest lucru cu multă convingere. Cred că ar fi o greşeală să începem acum o dezbatere sau un conflict instituţional. Avem nevoie de toate instituţiile. Unele persoane s-au simţit obligate să adreseze eterna întrebare referitoare la dl Kissinger şi la numărul de telefon. Am spus deja o dată: dl Kissinger era secretar de stat. Cred că, începând de acum, secretarul de stat al Statelor Unite va avea un omolog în baroneasa Ashton. Domnia sa are responsabilitatea şi capacitatea de a juca acest rol.

Cu toate acestea, la nivelul şefilor de stat sau de guvern, pe lângă relaţiile cu statele membre, avem, potrivit Tratatului de la Lisabona, preşedintele Consiliului, care reprezintă Europa în politica externă şi în problemele de securitate comună şi Comisia care, potrivit articolului 17, reprezintă Europa în toate celelalte aspecte ale relaţiilor externe. Acesta este sistemul nostru.

Unele persoane şi-ar dori un sistem complet unificat. După cum s-a spus, nici Statele Unite nu au, uneori, un sistem complet unificat. Există momente în care negociem cu administraţia Statelor Unite iar apoi descoperim că congresul nu urmează aceeaşi direcţie ca administraţia.

Totodată, este important să înţelegem faptul că suntem o Uniune formată din 27 de state membre. Avem un sistem care este o îmbunătăţire a sistemului intern. În locul unei Preşedinţii care se schimbă din şase în şase luni, avem o Preşedinţie permanentă a Consiliului. Avem Înaltul Reprezentant şi vicepreşedintele Comisiei. Acest lucru reprezintă un pas înainte, însă dinamismul este mai important decât mecanismul şi, astfel, trebuie să adăugăm o nouă dimensiune acţiunilor noastre.

Voi încheia adresând un apel acestui Parlament. Puterea antrenează responsabilitate. Doamnelor şi domnilor, voi fi foarte sincer cu dumneavoastră: Parlamentul European a dobândit un număr mare de atribuţii prin această revizuire. Sper că aceste atribuţii nu vor fi folosite doar în scop de imagine, ci şi ca o parte a responsabilităţii de a guverna Europa împreună cu celelalte instituţii. Acesta este un test major al responsabilităţii tuturor instituţiilor: Parlamentul European, Comisia şi Consiliul European.

Unii dintre dumneavoastră mi-aţi cerut, cu sinceritate, cred, să fiu mai curajos. Vă pot spune că sunt pregătit să depun eforturi în aceste direcţii. Cu toate acestea, Comisia nu le va putea pune în aplicare de una singură. Să fim clari asupra acestui aspect. Ar fi o iluzie, iar Comisia nu-şi poate exercita influenţa, puterea, conducerea, împotriva voinţei statelor membre, care sunt state democratice.

Aceste lucruri trebuie stabilite împreună, cu o adunare parlamentară, în acest caz Parlamentul European, care să-şi asume în mod real responsabilitatea, care să nu fie, pur şi simplu, un loc de protest. De asemenea, am observat că unele persoane vorbesc mai tare pentru că sunt mai slabe! Prin urmare, avem nevoie ca toate grupurile europene politice să conlucreze, dacă sunt în măsură să facă acest lucru.

Unele grupuri politice au spus că vor vota împotriva noastră. Dacă ajungem la astfel de extreme, vă pot spune că aş fi îngrijorat dacă ar vota pentru noi. Nu am nevoie de astfel de sprijin. Comisia nu vrea un astfel de sprijin. Cu toate acestea, Comisia doreşte şi solicită sprijinul tuturor forţelor europene. Pe acesta vă rog să ni-l acordaţi. Vă rog cu modestie, însă cu convingerea fermă că avem nevoie de sprijinul dumneavoastră şi că ne puteţi ajuta să umplem golul care există astăzi.

Care este problema reală? Să fim clari şi asupra acestui subiect. Dle Preşedinte, acesta va fi ultimul lucru pe care doresc să-l subliniez. Atunci când discutăm despre aceasta cu cetăţenii noştri, observăm că astăzi, în Europa, există o disparitate fundamentală între ambiţiile noastre declarate şi rezultatele pe care reuşim să le obţinem.

Unii doresc să utilizeze acum această disparitate drept mijloc de reducere a ambiţiilor. Alţii, printre care ne numărăm, vor să îmbunătăţească rezultatele, pentru ca ele să se ridice la înălţimea aşteptărilor noastre. Mă bazez pe Parlament pentru a ne îndeplini ambiţia, o ambiţie pentru o Europă mai puternică, într-o lume tot mai solicitantă.

Vă rog să sprijiniţi noua Comisie, astfel încât, prin ambiţie, să putem transforma visul european în realitate.

(Aplauze)

  Preşedintele. – Dle Barroso, vă mulţumesc pentru răspunsurile detaliate la întrebările şi observaţiile ce v-au fost adresate de Parlament şi pentru abordarea cuprinzătoare a relaţiilor reciproce dintre Comisia Europeană şi Parlamentul European. Suntem conştienţi de responsabilitatea ce-i revine Parlamentului European. Avem un nou tip de acord, iar cooperarea dintre noi avansează mai mult ca oricând. Responsabilitatea noastră comună, a celor două instituţii comunitare – Parlamentul European şi Comisia Europeană – este deosebit de semnificativă. Vă mulţumesc pentru că aţi prezentat viziunea dumneavoastră asupra activităţii Comisiei Europene şi asupra obiectivelor acestei activităţi. Doresc să-i mulţumesc din nou dlui López Garrido, care reprezintă Preşedinţia spaniolă, precum şi întregii delegaţii spaniole pentru prezenţa în timpul procedurilor şi al dezbaterii.

Am primit cinci propuneri de rezoluţie(1) prezentate în conformitate cu articolul 106 alineatul (4) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 9 februarie 2010.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Carlo Casini (PPE), în scris. – (IT) Aş dori să spun cât de mult mă bucur, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru afaceri constituţionale, că s-a ajuns la un acord privind principalele direcţii ale unui nou acord cadru între Comisie şi Parlament.

Cu toate acestea, trebuie să subliniez faptul că trebuie să ne gândim mai în profunzime la natura relaţiei dintre aceste două instituţii. Atitudinea faţă de creşterea democratică la nivelul Uniunii continuă să fie una în care Parlamentul este văzut ca reprezentând populaţia, iar Consiliul un fel de cameră secundară, care reprezintă statele. Într-un astfel de context, Comisia ar trebui văzută ca un guvern şi este evident faptul că această configuraţie ar necesita reguli mult mai detaliate decât ajustările evidenţiate, pe bună dreptate, astăzi.

Aş dori să adaug o observaţie privind dreptul la iniţiativă al cetăţenilor. Normele corespunzătoare trebuie să fie croite în funcţie de efectele care considerăm că trebuie să urmeze în consecinţă. Aceste efecte trebuie considerate prin comparaţie cu cele care derivă din dreptul existent al fiecărui cetăţean de a transmite o petiţie către Parlamentul european, dar şi cu cele asociate puterilor limitate ale Parlamentului. Parlamentul nu are nicio putere de iniţiativă, însă are puterea de a solicita Comisiei să iniţieze documente legislative.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Acum că problema instituţională a fost rezolvată, cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi alegerea noii Comisii, începe o nouă fază în istoria Uniunii. O nouă eră care doreşte să fie ambiţioasă din punctul de vedere al capacităţii sale de iniţiativă şi al atitudinii sale faţă de marile provocări ale vremurilor noastre. O nouă eră în care Comisia va lucra în armonie cu Parlamentul, căutând soluţii la problemele care îi afectează pe cetăţenii Europei, potrivit acordului interinstituţional. O nouă eră a conducerii europene în ceea ce priveşte principalele aspecte ale lumii contemporane şi răspunsurile corespunzătoare la provocările viitorului. O nouă eră în integrarea unei Europe mai corecte, care să dea dovadă de o solidaritate sporită.

Pe baza dovezilor prezentate în cadrul audierilor, noul colegiu de comisari întruneşte criteriile necesare pentru a răspunde necesităţilor actuale. Această Comisie este una echilibrată, care combină experienţa veteranilor săi cu prospeţimea celeilalte jumătăţi a membrilor săi. Totodată, este echilibrată din punctul de vedere al reprezentării sexelor, având în vedere că o treime din membri sunt femei, o uşoară creştere faţă de situaţia anterioară. Echilibrul de putere dintre aceste trei instituţii nu afectează pe nimeni, ci consolidează Europa.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) În prezentarea noii Comisii Europene, preşedintele Barroso a prezentat un program care continuă politica neoliberală, federalistă şi militară a vechii Comisii. Colegiul de comisari pe care ni l-a prezentat va merge în aceeaşi direcţie, după cum am văzut în cadrul audierilor care au avut loc la nivelul comisiilor parlamentare. Vom trece printr-o perioadă de propuneri de aprofundare a integrării capitaliste europene cu care ne confruntăm în prezent.

Comisia anterioară a pregătit deja o serie de lucrări precum prezentarea generală şi consultarea publică privind strategia ce va da continuitate aşa-numitei strategii de la Lisabona. Deocamdată, i se spune strategia UE 2020, însă ni s-a spus deja că totul se rezumă la „a face lucrurile să se întâmple: canalizarea instrumentelor existente spre o nouă abordare”. Cu alte cuvinte, în momentul de faţă ştim că vom merge în aceleaşi direcţii.

Se ignoră necesitatea de a stabili cât de bine au fost puse în aplicare măsurile adoptate în numele strategiei de la Lisabona şi în ce măsură au fost atinse obiectivele proclamate la momentul respectiv sau care au fost consecinţele aplicării Pactului de stabilitate. Se ascunde faptul că în UE există în total peste 85 de milioane de persoane victime ale sărăciei şi peste 23 de milioane de şomeri, situaţie ce afectează mai ales tineretul, a cărui rată de şomaj depăşeşte actualmente 21 %. Nu putem face altceva decât să votăm împotriva acestei noi Comisii.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) Dle Preşedinte, Comisia Europeană condusă de dl Barroso se bucură astăzi de un sprijin mai mare decât în 2004. Cu toate acestea, în dezbaterea care a precedat votul s-au exprimat multe rezerve, atât în ceea ce priveşte componenţa Comisiei, cât şi în legătură cu diviziunea neclară a competenţelor în cadrul noului colegiu. Spre exemplu, protecţia consumatorilor face parte din portofoliul unui număr de şase comisari diferiţi. La momentul de faţă, este greu să ne dăm seama cum vor influenţa, în practică, aceste competenţe comune eficacitatea activităţii comisarilor în cauză. Comisia Europeană aleasă astăzi, 9 februarie 2010, va trebui să-şi înceapă rapid activitatea, pentru că, din luna octombrie a anului trecut când ar fi trebuit aleasă o nouă Comisie, vechea Comisie nu a făcut altceva decât să bată pasul pe loc şi nu a luat nicio iniţiativă nouă. Respectarea acordului privind legătura cu Parlamentul va reprezenta un test pentru noua Comisie, mai ales în ceea ce priveşte principiul tratamentului egal pentru Parlament şi Consiliu.

Totodată, doresc să evidenţiez faptul că, pe perioada mandatului actualei Comisii, va fi revizuit acordul instituţional din 2003 privind iniţiativele legislative mai bune. Ca raportor pentru Comisia pentru afaceri juridice, lucrez în prezent la această problemă şi sper că o cooperare constructivă cu noua Comisie va conduce la rezultate substanţiale în acest domeniu.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – Noul Colegiu al Comisarilor reprezintă prima echipă completă a Uniunii Europene, compusă din 27 de state membre. România şi Bulgaria, care au aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, au de-abia acum şansa de a fi propus un comisar pentru un mandat întreg de cinci ani.

Felicit România pentru alegerea făcută în persoana domnului Cioloş. Consider că prestaţia domniei sale în cadrul audierilor desfăşurate în faţa Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală a fost foarte convingătoare pentru toţi cei care au asistat. Consider, de asemenea, că profesionalismul domniei sale este de bun augur, dacă ne gândim la provocările importante care ne aşteaptă în domeniul pe care îl va gestiona. Mă refer, în primul rând, la apropiatele dezbateri cu privire la viitorul Politicii agricole comune.

Pentru a găsi cele mai potrivite soluţii, adaptate necesităţilor şi intereselor tuturor statelor membre, noul comisar va avea nevoie de înţelegerea în profunzime a agriculturii europene, de multă putere de muncă şi de multă diplomaţie, calităţi pe care ştiu că le deţine. Doresc mult succes întregului Colegiu al Comisarilor şi sper că munca pe care o va depune în viitorul mandat va reuşi să aducă Uniunea Europeană mai aproape de cetăţenii săi.

  Rafał Kazimierz Trzaskowski (PPE), în scris. – (PL) Îl felicit pe dl Barroso şi întregul colegiu de comisari, însă, totodată, sper că acum vom avea o Comisie mai independentă şi mai dinamică. O Comisie care va proteja, mai presus de toate, interesele comune şi care va întreprinde reforme îndrăzneţe ale politicilor UE, măsuri pe care trebuie să le luăm după anii pe care i-am alocat în vederea reformării instituţiilor noastre. În ceea ce priveşte relaţia dintre Comisie şi Parlament, asistăm la o nouă deschidere, care nu decurge doar din noile puteri ale Parlamentului, ci şi, după cum am auzit în toamnă, din dorinţa dlui Barroso de a stabili un parteneriat special cu Parlamentul. Adevărul este că prevederile speciale ale acordului cadru preliminar privind cooperarea dintre cele două instituţii consolidează în mod semnificativ rolul Parlamentului în procesul decizional, făcând ca acest proces să fie mai democratic. Problema o reprezintă, însă, lucrurile mărunte, motiv pentru care vom supraveghea îndeaproape negocierile, pentru a ne asigura că se vor ţine promisiunile de includere a Parlamentului în procesul de construire a diplomaţiei UE.

(Şedinţa a fost suspendată la ora 11.50 şi reluată la ora 12.05)

PREZIDEAZĂ: DL BUZEK
Preşedinte