Preşedinte. – Următorul punct se referă la declaraţiile Consiliului şi ale Comisiei privind:

– Raportul de ţară privind Croaţia pentru 2009 [2009/2767(RSP)]

– Raportul de ţară privind Fosta Republică Iugoslavă Macedonia pentru 2009 [2009/2768(RSP)]

– Raportul de ţară privind Turcia pentru 2009 [2009/2769(RSP)]

  Diego López Garrido, Preşedintele în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dle preşedinte, aş dori să încep prin a reitera angajamentul ferm al Preşedinţiei în exerciţiu a Consiliului pentru extinderea Uniunii Europene. În acest scop, vom urma direcţia stabilită de consensul reînnoit asupra extinderii, aprobat la Consiliul European din decembrie 2006 şi concluziile Consiliului din 8 decembrie 2009, care au fost, de asemenea, aprobate de Consiliul European.

După cum se subliniază în rezoluţia Parlamentului, pe care o vom dezbate acum, prima jumătate a acestui an va fi esenţială pentru negocierile cu Croaţia. Negocierile au ajuns în faza finală, dar mai rămân multe de făcut până când se poate ajunge la o concluzie reuşită. Va trebui să analizăm capitole dificile precum cele privind concurenţa, pescuitul, drepturile judiciare şi fundamentale, mediul şi politica externă de securitate şi de apărare. De asemenea, va trebui să închidem provizoriu unele capitole cu implicaţii financiare.

Prin urmare, ne aşteaptă încă multă muncă. Noul comisar, Štefan Füle, care mi-a fost coleg când eram ministru european – şi aş dori să îi urez bun venit şi să îl felicit pentru desemnarea sa – va fi extrem de ocupat cu subiectul extinderii în ceea ce priveşte Croaţia, deoarece, săptămâna viitoare, plănuim să susţinem o conferinţă iniţială interguvernamentală la nivel ministerial pentru a deschide capitolele privind pescuitul şi mediul, două capitole foarte importante care, după cum vă puteţi imagina, vor necesita un volum enorm de muncă şi dedicaţie.

Vă rog să îmi permiteţi să vă reamintesc concluziile privind Croaţia adoptate de Consiliu în decembrie. Deja le cunoaşteţi, dar aş dori să subliniez mai multe aspecte. Consiliul a lăudat Croaţia pentru eforturile considerabile pe care le-a depus în ultimul an şi pentru progresele generale pe care le-a realizat. De asemenea, s-a referit la seria de măsuri financiare pentru negocierile de aderare a Croaţiei şi a remarcat că negocierile au intrat în faza finală.

Consiliul a subliniat că, pe baza progreseloe deja realizate, Croaţia a trebuit să mai facă îmbunătăţiri semnificative în domenii fundamentale precum sistemul judiciar, administraţia publică şi lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate. Mai trebuie să garanteze drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor, inclusiv întoarcerea refugiaţilor şi condamnarea crimelor de război, pentru a realiza un istoric convingător în aceste domenii.

Consiliul a mai remarcat cooperarea Croaţiei cu Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie, deşi a considerat că sunt necesare eforturi suplimentare. Credem că putem îndeplini noi obiective în acest domeniu.

Fireşte, am salutat şi semnarea unui acord de arbitraj referitor la litigiul privind frontiera dintre Croaţia şi Slovenia. Acordul a fost semnat la 4 noiembrie la Stockholm şi a fost ratificat de parlamentul croat la 20 noiembrie. Consiliul a încurajat Croaţia să fructifice aceste eforturi pentru a rezolva toate problemele bilateriale nesoluţionate, în special litigiile privind frontierele.

De asemenea, Consiliul a salutat crearea în decembrie, doar în urmă cu o lună, a unui grup de lucru menit să elaboreze Tratatul de aderare a Croaţiei. În final, punerea în aplicare a Parteneriatului de aderare revizuit va fi esenţială pentru pregătirea integrării ţării în UE. Cum am menţionat anterior, ne aşteaptă multă muncă.

Întrucât aceasta este o dezbatere comună privind Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Turcia, aş dori să evidenţiez faptul că Balcanii de Vest sunt una dintre principalele priorităţi ale Uniunii Europene. Stabilitatea în regiunea respectivă este un aspect foarte important pentru noi, iar, în 2010, vom asista la mai multe momente de cotitură în tranziţia regiunii: progresele în ceea ce priveşte cererile de aderare - cum am discutat deja - un nou impuls pentru reţeaua acordurilor de stabilizare şi de asociere, cooperare regională mai strânsă şi progrese în materie de liberalizare a regimului de vize.

Ştim că perspectiva aderării la Uniune - ceea ce noi numim perspectiva europeană a Balcanilor de Vest - este cel mai important catalizator pentru stabilitate şi reformă în aceste ţări. Fără îndoială, este o perspectivă, una reală, dar nu este un drept automat.

Trecând la Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, aş dori să încep cu o sinteză a situaţiei generale a ţării şi mă voi referi la rezoluţia Parlamentului European, al cărei raportor a fost dl Zoran Thaler. Rezoluţia prezintă foarte bine o situaţie dinamică, plină de posibilităţi pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Evidenţiază multe dintre provocările cu care se confruntă această ţară: gradul ridicat de încălcare a legii, corupţia, punerea în aplicare a recomandărilor Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi ale Biroului pentru instituţii democratice şi drepturile omului, alocarea de fonduri pentru o descentralizare eficientă, accesul la justiţie, o participare mai importantă a femeilor la viaţa politică, susţinerea organizaţiilor societăţii civile, o rată a şomajului constant ridicată, probleme de mediu etc.

Rezoluţia subliniază importanţa de a avea un orar pentru deschiderea negocierilor, precum şi dorinţa comună de a găsi, cât mai repede posibil, o soluţie acceptabilă pentru problema denumirii ţării, care, după cum ştiţi, face în prezent obiectul unui diferend cu Grecia.

Aş dori să formulez unele observaţii în legătură cu anumite evenimente la care vă referiţi în rezoluţie, precum alegerile locale din martie şi aprilie – despre care OSCE a considerat că au îndeplinit standardele stabilite – cea de-a şasea reuniune a Consiliului de Stabilizare şi de Asociere, organizată în iulie 2009, pe care am încheiat-o şi care a evidenţiat faptul că ţara şi-a îndeplinit cu adevărat angajamentele asumate în temeiul respectivului acord. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a continuat să îşi dezvolte relaţiile cu Uniunea Europeană, acesta fiind motivul pentru care Comisia Europeană a afirmat că a realizat progrese reale şi a recomandat deschiderea negocierilor de aderare.

În concluziile sale din decembrie trecut, Consiliul a recunoscut progresele menţionate de Comisie şi a fost de acord să revină asupra subiectului în următoarele câteva luni. Parlamentul European, după cum ştiţi, a luat notă de aceste concluzii ale Consiliului din 8 decembrie 2009.

În afară de aceasta, la 19 decembrie, a intrat în vigoare regimul fără vize, în conformitate cu sistemul Schengen, pentru cetăţenii Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei.

De asemenea, trebuie să menţionăm mai multe puncte specifice referitoare la Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei: relaţiile interetnice, diferenţele de opinie dintre slavii Macedoniei în ceea ce priveşte „vechimea” ţării şi diferenţele de opinie în ceea ce priveşte relaţiile sale cu ţările vecine. Toate aceste subiecte sunt reflectate în diferite secţiuni ale rezoluţiei Parlamentului.

În concluzie, aş dori să menţionez că unele aspecte merită o atenţie sporită, dincolo de simpla adoptare şi aplicare a legilor; unele subiecte intră sub incidenţa Acordului-cadru de la Ohrid, unele sunt probleme pur naţionale şi unele se referă la ţările vecine.

Instituţiile europene consideră că viitorul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei presupune aderarea la Uniunea Europeană şi că asemenea aspiraţii vor trebui să ia forma unei integrări naţionale depline, în conformitate cu Acordul-cadru de la Ohrid. Aceasta este credinţa Uniunii Europene şi va continua să fie.

În final, aş dori să profit de această ocazie pentru a examina mai amănunţit situaţia negocierilor Turciei şi pentru a prezenta planurile Preşedinţiei spaniole pentru acest important subiect al extinderii.

Este important - şi doresc să afirm acest lucru de la bun început - să continuăm negocierile cu Turcia, să continuăm derularea procesului. Profitând de realizările preşedinţiilor precedente, sperăm să convingem pe toată lumea de necesitatea de a continua cât de mult putem acest proces.

Negocierile au intrat într-o fază despre care putem spune că este oarecum mai complicată sau mai problematică, care obligă Turcia să îşi sporească eforturile pentru îndeplinirea condiţiilor stabilite. Ne aşteaptă mai multe capitole de negociere dificile din punct de vedere tehnic. Cu toate acestea, este important - şi, de asemenea, doresc să o spun de la bun început - ca Turcia să avanseze în ceea ce priveşte reformele recomandate de Uniunea Europeană.

În prezent, după cum o ştie foarte bine noul comisar, activitatea tehnică se concentrează asupra a patru capitole de negociere: achiziţii publice; concurenţă; siguranţa alimentară, politica veterinară şi fitosanitară; şi politica socială şi ocuparea forţei de muncă. Trebuie să subliniem faptul că la fel de important este şi capitolul privind energia, care a căpătat o relevanţă specială în urma semnării Acordului de la Nabucco.

În ultima perioadă de sesiune, Parlamentul a susţinut o dezbatere privind Turcia şi, în special, democratizarea ţării. Există un contrast între, pe de o parte, procesul iniţiativei democratice, cum îl numeşte guvernul turc, şi, pe de altă parte, anumite decizii îngrijorătoare precum hotărârea recentă a Curţii Constituţionale privind interzicerea unui partid politic, care a fost menţionată aici şi care este un subiect foarte sensibil.

Prin urmare, în ciuda progreselor realizate, sunt necesare eforturi suplimentare în mai multe domenii pentru a se asigura că Turcia îndeplineşte pe deplin criteriile de la Copenhaga, domenii cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea religioasă de jure şi de facto pentru toate comunităţile religioase, respectarea drepturilor de proprietate, drepturile sindicale, drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor, controlul civil asupra armatei, drepturile femeii şi ale copilului şi măsurile împotriva discriminării şi în favoarea egalităţii de gen. Acest lucru este reflectat atât în rezoluţia Parlamentului, cât şi în concluziile Consiliului din 8 decembrie.

Aş mai dori să menţionez câteva alte aspecte din cadrul concluziilor Consiliului. De exemplu, Consiliul a subliniat că Turcia trebuie să se angajeze fără echivoc în relaţii de bună vecinătate şi în soluţionarea paşnică a litigiilor în conformitate cu Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, recurgând, dacă este necesar, la Curtea Internaţională de Justiţie. În acest context, Uniunea a îndemnat Turcia – la fel cum noi am făcut-o în reuniunile bilaterale cu Turcia – să evite orice ameninţare, sursă de conflict sau acţiune care ar putea avea un efect negativ asupra relaţiilor de bună vecinătate şi asupra procesului de soluţionare paşnică a litigiilor.

Consiliul a mai remarcat cu un profund regret că Turcia mai are de pus în aplicare Protocolul adiţional la Acordul de asociere, aşa-numitul Protocol de la Ankara, şi că nu a realizat suficiente progrese în direcţia normalizării relaţiilor cu Republica Cipru.

În prima jumătate a anului 2010, în cadrul Consiliului de asociere şi al Comisiei de asociere cu Turcia, vom avea ocazia de a evalua evoluţia relaţiilor noastre; va fi o bună ocazie de a analiza problemele semnificative, precum criteriile politice, progresele înregistrate în adaptarea legislaţiei naţionale şi în aplicarea acquis-ului comunitar.

De asemenea, am planificat o serie de reuniuni de dialog politic la nivel ministerial, între liderii politici, care ne vor permite să privim relaţiile noastre într-un context internaţional mai vast. În acest sens, Consiliul se aşteaptă ca Turcia să sprijine negocierile în curs în cadrul ONU privind subiectul pe care tocmai l-am menţionat, şi anume problema Ciprului, în conformitate cu rezoluţiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU şi cu principiile care stau la baza Uniunii Europene.

Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, aştept cu nerăbdare să vă aud opiniile şi voi răspunde oricăror observaţii sau întrebări pe care veţi dori să mi le adresaţi.

  Preşedinte. – Acum voi da cuvântul dlui comisar Füle. Aş dori, de asemenea, să îl felicit, deoarece este prima sa zi în funcţie.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, în primul rând, sunt încântat că prima mea misiune oficială de la preluarea, acum câteva ore, a funcţiei este aici, în Parlamentul European. De asemenea, cred că este de foarte bun augur că prima dezbatere în cadrul acestui Parlament, cu o nouă Comisie, se referă la extindere. În al treilea rând, sunt încântat că Parlamentul European şi-a exprimat sprijinul ferm pentru extindere în trei rapoarte.

Rezoluţiile sunt dovada angajamentului Parlamentului European faţă de perspectivele de aderare ale Croaţiei, Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei şi Turciei. Acesta este un semnal clar că extinderea va continua să fie o prioritate importantă a Parlamentului European şi, alături de colegii mei, voi depune toate eforturile pentru a favoriza această poveste de succes. Sunt foarte bucuros că prietenul meu, secretarul de stat López Garrido, tocmai a reconfirmat deplina susţinere pentru acest proces în numele Consiliului şi al Preşedinţiei.

În ceea ce priveşte Croaţia, apreciez raportul corect şi echilibrat al Parlamentului şi aş dori să-l felicit pe dl raportor Hannes Swoboda. Raportul subliniază progresele realizate de Croaţia în îndeplinirea criteriilor de aderare, dar, în acelaşi timp, recunoaşte eforturile care sunt încă necesare pentru încheierea negocierilor. Raportul dumneavoastră consolidează astfel mesajele şi susţine munca întreprinsă de Comisie. Permiteţi-mi să subliniez faptul că încă este posibilă încheierea negocierilor în 2010, cu condiţia ca Croaţia să avanseze în îndeplinirea tuturor criteriilor de referinţă rămase. Mingea se află în mod clar pe terenul Croaţiei.

Croaţia a avansat mult în ultimii ani, dar mai rămân provocări importante care trebuie abordate. Aici, împărtăşim aceeaşi evaluare. Croaţia trebuie să se concentreze, în special, asupra continuării reformei sistemului judiciar şi a administraţiei publice, asupra combaterii corupţiei şi a crimei organizate, respectării drepturilor minorităţilor, inclusiv întoarcerea refugiaţilor, precum şi proceselor pentru crime de război şi cooperării totale cu Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie.

Suntem încurajaţi de recentele evoluţii în materie de combatere a corupţiei. Sperăm că examinarea neregulilor va duce la rezultate concrete. În ceea ce priveşte cooperarea cu TPII, care este o cerinţă fundamentală, procurorul şef Brammertz a confirmat că încă nu s-a realizat o cooperare deplină. Cu toate acestea, a recunoscut anumiţi paşi pozitivi făcuţi recent, precum înfiinţarea unui grup de acţiune menit să accelereze eforturile de investigare. Sper ca activitatea grupului de acţiune să producă în curând rezultate concrete. În final, acordul de arbitraj din noiembrie 2009 dintre Slovenia şi Croaţia, privind abordarea problemei frontierei bilaterale, a oferit un nou impuls procesului de negociere, pe care, am convingerea, Croaţia va fi capabilă să îl valorifice, intensificându-şi eforturile în vederea abordării problemelor nerezolvate.

În ceea ce priveşte Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, 2009 a fost un an bun pentru procesul de reformă. Datorită consensului politic între toate forţele politice principale, ţara a fost în măsură să înregistreze progrese semnificative în domenii cheie. A îndeplinit liberalizarea vizelor, iar Comisia a putut să recomande deschiderea negocierilor de aderare. Sunt bucuros să observ că există un consens puternic între Parlament şi Comisie în favoarea începerii negocierilor de aderare, în conformitate cu raportul constructiv şi inovator al dlui Thaler. Acum, ţara se confruntă cu provocarea de a menţine impulsul reformei.

Deşi ţara a îndeplinit criteriile politice, mai sunt multe de realizat. O viziune comună asupra viitorului şi un dialog politic eficient între forţele politice vor fi cruciale pentru asigurarea progresului. Sunt necesare eforturi permanente, în special pentru punerea în aplicare deplină a Acordului-cadru de la Ohrid şi pentru îmbunătăţirea relaţiilor interetnice, asigurându-se statul de drept şi o putere judecătorească independentă şi urmărindu-se cu succes în justiţie cazurile de corupţie la nivel înalt.

Criza economică a afectat ţara. Din păcate, această ţară suferea deja de una dintre cele mai ridicate rate ale şomajului din Europa. Acum, mai mult decât oricând, sunt necesare o gestionare macroeconomică prudentă şi măsuri active privind piaţa muncii pentru a stopa şi, apoi, a reduce şomajul.

Ca şi dumneavoastră, sunt convins că începerea negocierilor de aderare este esenţială pentru menţinerea impulsului reformei în această ţară. Un efect la fel de important va fi adâncirea perspectivei europene în întreaga regiune. Prin urmare, acest demers este în interesul strategic al Uniunii Europene. Acesta este mesajul pe care îl voi prezenta statelor membre şi ţării pentru a continua procesul.

În ceea ce priveşte Turcia, aş dori să îi mulţumesc raportoarei dumneavoastră, dna Oomen Ruijten, pentru eforturile permanente pe care le-a depus în slujba unei abordări corecte şi echilibrate în raportul său privind Turcia. Comisia sprijină în continuare procesul de aderare a Turciei, întrucât acest proces dă un impuls puternic reformei politice şi economice.

Eforturile care trebuie depuse pentru îndeplinirea criteriile politice rămân de cea mai mare importanţă, în special, în ceea ce priveşte libertăţile fundamentale. Mai multe reforme de referinţă s-au desfăşurat în ultimul an. În urmă cu doar câţiva ani, unele dintre acestea păreau aproape imposibile. Săptămâna trecută a fost anulat protocolul de securitate care permitea armatei să intervină fără autorizaţie în cazul unor ameninţări de securitate. Aceasta este o realizare de referinţă în relaţiile civilo-militare. Vom urmări îndeaproape evoluţia acestei concilieri. Prezentarea unui proiect de lege privind înfiinţarea unei instituţii independente pentru drepturile omului şi mult aşteptata strategie anticorupţie, adoptată în principiu de guvernul turc la 21 ianuarie, sunt de asemenea nişte acţiuni promiţătoare.

Continuăm să sprijinim deschiderea spre democraţie lansată de guvern. Succesul acestei iniţiative cere participarea şi sprijinul tuturor partidelor politice şi al tuturor segmentelor societăţii. Cu toate acestea, Comisia îşi exprimă îngrijorarea faţă de decizia Curţii Constituţionale de a desfiinţa partidul procurd reprezentat în parlament, şi anume DTP. De asemenea, regretăm arestările care au avut loc în sud-est la sfârşitul lunii decembrie. Condamnăm atacurile teroriste care au avut loc în acelaşi timp. Niciuna dintre aceste evoluţii nu încurajează efectiv punerea în aplicare cu succes a deschiderii democratice.

  Hannes Swoboda, autor. – (DE) Dle preşedinte, în primul rând, aş dori să le mulţumesc cu căldură Consiliului şi dlui Füle pentru declaraţii, în special pentru cele referitoare la Croaţia. Aceste declaraţii indică faptul că atât Consiliul, cât şi Comisia sunt hotărâte să încheie acest proces cât mai repede cu putinţă. De asemenea, sunt de acord cu dl Füle că este posibil să încheiem negocierile cu Croaţia anul acesta, având în vedere reputaţia necesară şi politicile corespunzătoare. Desigur, şi Croaţia are răspunderea, în special, de a adopta măsurile decisive.

Aş dori să afirm că, până în prezent, Croaţia a realizat progrese considerabile, în special în lunile recente şi mai ales în ceea ce priveşte corupţia. Croaţia a arătat că nimeni nu e mai presus de lege sau scutit de măsuri de combatere a corupţiei. Acest lucru trimite un semnal important. Croaţia a mai ajuns la un acord cu Slovenia şi a ratificat acordul destul de repede în parlament, ceea ce arată că există o determinare comună fermă de a îndeplini cerinţele necesare. Sper ca acelaşi lucru să se întâmple în curând în Slovenia. Sunt convins că guvernul sloven sprijină pe deplin acordul şi sper ca problemele politice interne să se poată rezolva în curând şi ca acordul să se poată ratifica.

Cu toate acestea, mai trebuie să se depună eforturi în acest sens. Deja s-a evidenţiat faptul că lupta împotriva corupţiei este un element important. Cu toate acestea, situaţia nu se va schimba peste noapte. Există mai multe probleme nerezolvate în acest domeniu, dar sunt sigur că guvernul şi organismele publice relevante au voinţa de a continua această luptă fără a exercita o influenţă politică.

În ceea ce priveşte reforma puterii judecătoreşti, aceasta nu se referă doar la combaterea corupţiei, ci şi la mai multe aspecte, cum ar fi formarea profesională a judecătorilor. Croaţia trebuie să adopte câteva măsuri în scopul instituirii unui sistem judiciar modern şi sper că acest lucru se va întâmpla curând.

În ceea ce priveşte colaborarea cu Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie (TPII), dl Füle ne-a oferit o descriere precisă şi complexă a situaţiei. Dl Brammertz a asigurat Comisia pentru afaceri externe că se lucrează mult în acest sens. Trebuie doar să se găsească unele documente referitoare la cazul împotriva generalului Gotovina, dar însuşi dl Brammertz a spus că nu ştie dacă aceste documente încă există sau dacă au fost deja distruse. Se poate ca unele dintre acestea să nici nu fi existat vreodată. Cu toate acestea, sper ca Croaţia să facă tot ceea ce-i stă în putinţă în acest sens. Mi-aş dori ca grupul de acţiune menţionat de dl Füle să beneficieze de un sprijin larg din partea unor experţi din alte ţări, fără să se dea o aprobare automată în avans pentru eforturile depuse de Croaţia. Dar cred că s-au înregistrat multe progrese în acest domeniu. Sper că cele câteva puncte minore nerezolvate vor fi soluţionate în următoarele câteva săptămâni sau luni pentru a-l convinge pe dl Brammertz că dispune de o cooperare totală.

De asemenea, s-au realizat multe în ceea ce priveşte întoarcerea refugiaţilor sau a persoanelor strămutate în interiorul ţării. Mai există câteva probleme de detaliu care sunt relativ dificil de rezolvat. Când oamenii au fugit din case care nu le aparţineau, unde locuiau cu chirie, precum locuinţele sociale care au existat în fosta Iugoslavie, este dificil să li se organizeze întoarcerea şi să li se asigure din nou o casă. Deşi multe persoane doresc să se întoarcă în principiu, din cauza crizei economice şi a şomajului, atunci când ajung în regiuni în care deja există niveluri ridicate ale şomajului, s-ar putea ca întoarcerea lor într-un număr atât de mare să nu fie de fapt un demers practic.

Este adevărat că s-au realizat multe progrese în acest domeniu. Sunt convins că guvernul actual şi, sper, şi opoziţia vor coopera pentru adoptarea măsurilor finale. În ultimele luni, în Croaţia, a devenit din ce în ce mai clar că o abordare comună a problemelor europene este un factor decisiv. Trebuie să existe o determinare generală de a rezolva problemele existente şi, în ciuda diferenţelor interne, de a lămuri faptul că acest drum duce în Europa şi că Croaţia trebuie să ajungă acolo cât mai curând cu putinţă.

(Aplauze)

  Zoran Thaler, autor. – (SL) Anul 2009 a fost un an bun pentru statul candidat Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FYROM). Comisia Uniunii Europene a confirmat acest lucru, precum şi cele două Preşedinţii în exerciţiu, atât cea suedeză, cât şi cea spaniolă. Şi eu am afirmat acest lucru în proiectul meu de raport.

Autorităţile de la Skopje au abordat şi au îndeplinit priorităţile cheie ale parteneriatului de aderare, cunoscute în general sub denumirea de criterii de referinţă. În al doilea rând, FYROM a fost prima ţară din regiune care s-a conformat tuturor cerinţelor privind liberalizarea vizelor. Liberalizarea vizelor s-a realizat în iulie anul trecut, iar regimul fără vize a intrat în vigoare la 19 decembrie. Şi-a rezolvat litigiul privind frontiera cu Kosovo şi a cooperat cu succes la iniţiativele regionale, precum CEFTA şi Procesul de cooperare în sud-estul Europei. De asemenea, a cooperat cu succes cu Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie, de la Haga. Săptămâna trecută, parlamentul FYROM a adoptat o rezoluţie privind Srebrenica.

Ce încercăm să realizăm în cadrul Parlamentului cu această rezoluţie şi cu raportul meu privind progresele realizate de FYROM? Înainte de toate, dorim să ajutăm. Dorim să ajutăm FYROM să avanseze pe calea stabilităţii spre Uniunea Europeană. Ar trebui să ne amintim că FYROM a fost singura fostă republică iugoslavă care a evitat cu succes războaiele lui Milošević.

În al doilea rând, dorim să ajutăm statul membru, Grecia, şi, prin aceasta, întreaga Uniune Europeană, fiindcă trebuie să reţinem că orice ţară se dezvoltă doar în măsura în care se dezvoltă şi ţările sale vecine. Acesta este un fapt empiric, care poate fi dovedit. De aceea, îi invit pe prietenii noştri din Grecia, stat membru al UE, să încerce să rezolve această problemă alături de guvernul de la Skopje şi să îşi relaxeze abordarea la nord de graniţele sale. Invit Grecia să fie un lider adevărat, corect şi deschis, un mentor şi un sponsor al Balcanilor. Balcanii de azi au nevoie de acest lucru.

În acest sens, aş dori să salut în mod special Agenda 2014, o iniţiativă elaborată de noul guvern grec al dlui Papandreou. Bravo pentru această iniţiativă! Sunt alături de Grecia. Să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a realiza acest obiectiv. Să ne exprimăm solidaritatea atât faţă de Grecia, stat membru al UE, cât şi faţă de FYROM. Solidaritatea trebuie să fie reciprocă.

Trebuie să ţinem seama de faptul că Balcanii sunt ca o plimbare cu bicicleta. Cât timp se mişcă, cât timp pedalează, totul este mai mult sau mai puţin în ordine, dar, dacă se opreşte, dacă există un blocaj, dacă ajunge într-un impas, cădem, cu toţii ne vom prăbuşi. Dacă ne-am opri acum, pacea, stabilitatea, securitatea şi coeziunea socială s-ar nărui.

În concluzie, permiteţi-mi să mai subliniez un singur fapt: FYROM este stat candidat din 2005. Cu toţii trebuie să fim conştienţi de consecinţele deciziilor sau absenţei deciziilor noastre. Ori de câte ori vizitez Skopje, mereu le spun clar şi răspicat autorităţilor că au responsabilitatea de a găsi o soluţie cu Grecia, vecinul lor.

Prin urmare, să facem un apel către autorităţile de la Skopje, Atena şi Sofia, precum şi către Preşedinţia spaniolă, dl comisar Füle, Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe Ashton şi Parlament: să facem totul, fiecare în limita competenţelor sale, pentru a contribui la rezolvarea acestei probleme. Astfel putem construi o regiune a Balcanilor diferită şi mai bună decât cea pe care am observat-o în ultimii 20 de ani.

  Ria Oomen-Ruijten, autoare. – (NL) Permiteţi-mi să încep prin a-i adresa un salut călduros dlui comisar Füle: felicitări pentru desemnare şi anticipez cu bucurie o colaborare solidă cu dumneavoastră.

Dle preşedinte, aş dori să le mulţumesc tuturor colegilor mei deputaţi, ale căror contribuţii constructive la raport au făcut posibil să ajungem la un consens în majoritatea domeniilor. Aş mai dori să reiterez că obiectivul meu, ca raportoare pentru acest Parlament, este acela de a face cunoscută o situaţie în care transmitem un mesaj clar, echilibrat şi coerent. Cred că putem face acest lucru doar dacă găsim o majoritate vastă împreună.

De fapt, am trei mesaje pentru Turcia. În primul rând, şi aşa începe şi raportul, avem dezbaterea deschisă, apoi constituţia şi aplicarea legii. Voi începe cu dezbaterea deschisă, deschiderea democratică. Dintr-un punct de vedere complet obiectiv, salutăm dezbaterea vastă care a fost iniţiată de guvernul turc anul trecut în ceea ce priveşte drepturile curzilor, alevi, rolul armatei şi aşa mai departe.

Cu toate acestea, dle preşedinte, hotărârea Curţii Constituţionale din decembrie a asigurat că vor mai avea loc alte atacuri teroriste. A existat un val de arestări în rândul membrilor Partidului Societăţii Democratice (DTP), ameninţarea arestării planând încă asupra membrilor parlamentului turc. În consecinţă, este foarte posibil ca dezbaterea deschisă şi pozitivă care a avut loc din vară să ajungă la un final prematur. Desigur, dle preşedinte, ca reprezentant al poporului, respect verdictele juridice, dar înţeleg şi afirmaţia Curţii Constituţionale despre interzicerea partidelor politice, conform căreia Turcia ar trebui să abordeze cu entuziasm recomandările Consiliului Europei şi ale Comisiei de la Veneţia. Prin urmare, solicit Turciei să se angajeze pe acest drum pentru a se asigura că nu va mai apărea o asemenea situaţie nefericită.

Dle preşedinte, acest lucru mă trimite la un alt verdict al Curţii, şi anume anularea legii prin care se limitează jurisdicţia tribunalului militar. Ca parlamentari, nu suntem în măsură să criticăm hotărârea, dar, din nou, aceasta demonstrează faptul că baza acestor hotărâri, constituţia, este inadecvată, în sensul că – şi trebuie să o formulez cu atenţie – în orice caz, oferă temeiuri pentru adoptarea unor astfel de hotărâri. De aceea, cu toţii adresăm încă o dată Turciei solicitarea de a propune, fără întârziere, o revizuire a constituţiei sale, fiindcă acesta este singurul lucru care poate genera reformele reale atât de necesare pentru modernizarea societăţii turce.

Dle preşedinte, al treilea punct esenţial pe care doresc să îl evidenţiez se referă la aplicarea şi asigurarea respectării legislaţiei care a fost adoptată. În domeniul drepturilor femeilor, al libertăţii religioase şi al maltratării persoanelor suspectate de infracţiuni, trebuie, de asemenea, ca standardele stabilite să se respecte pe întregul teritoriul Turciei. Dle preşedinte, solicit, prin urmare, să se acorde o atenţie suplimentară asigurării respectării legii.

Revin acum la amendamente. În ceea ce priveşte Ciprul, am încercat să ajung la un compromis clar şi extins cu raportorii alternativi. Turcia trebuie să ştie că protocolul suplimentar care a fost convenit trebuie acceptat fără întârziere. La punctul 34, am solicitat tuturor părţilor să asigure găsirea unei soluţii în ceea ce priveşte divizarea Ciprului. Astfel, prin acest punct, solicit în mod special Turciei să transmită semnale pozitive.

Dle preşedinte, la un nou punct 48, subliniem faptul că ambii conducători trebuie încurajaţi să găsească în curând o soluţie pentru insulă. Acest lucru este absolut necesar. I-aş spune dnei Cornelissen că, deşi amendamentul dumneavoastră referitor la violenţa împotriva femeilor este probabil oarecum superfluu, Grupul Partidului Popular European (Creştin-Democrat) îl va sprijini, conform aşteptărilor.

Dle preşedinte, în final, aş dori să reiterez că, şi în acest an, obiectivul meu este acela de a elabora un raport care transmite un mesaj foarte clar, care să fie critic, dar şi echilibrat. Cred cu tărie că, dacă vom adopta acest raport cu o largă majoritate, vom găsi, de asemenea, o soluţie adecvată pentru Turcia, în scopul modernizării acesteia şi al prosperităţii pentru toţi cetăţenii ei.

  Bernd Posselt, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle preşedinte, avem aşteptări clare din partea Consiliului şi a Comisiei. Ne aşteptăm ca negocierile cu Croaţia să se încheie, iar negocierile cu Macedonia să înceapă în acest an. Aceasta înseamnă recunoaşterea faptului că politica privind minorităţile din aceste două ţări este mai bună decât cea din multe alte state membre ale Uniunii Europene şi că toate minorităţile şi grupurile etnice din ambele ţări sunt reprezentate în guvernele lor. Dle Füle, chestiunea întoarcerii refugiaţilor, dacă îmi scuzaţi formularea, a fost abordată de Croaţia într-un mod care ar putea servi drept model pentru alte state. Prin urmare, aş dori să precizez clar că ar trebui, desigur, să le explicăm acestor ţări faptul că mai au de depus eforturi. Cu toate acestea, este total inacceptabil să se spună că mingea se află doar în terenul Croaţiei. Croaţia a ratificat acordul privind frontierele şi aş dori să mă raliez apelului făcut de dl Swoboda parlamentului sloven de a face acelaşi lucru. Consiliul mai are de deschis trei capitole de negociere. Aş dori să îi solicit reprezentantului spaniol al Consiliului de Miniştri să se asigure că acestea se vor deschide în timpul Preşedinţiei spaniole. Acest lucru va permite Croaţiei, dacă este tratată în mod corect, să îşi încheie negocierile în acest an.

În ceea ce priveşte blocajul îngrozitor al Macedoniei din cauza numelui, nici în acest caz, mingea nu se află doar în terenul Macedoniei. În schimb, responsabilitatea îi revine statului membru al UE care a instituit un blocaj care contravine legislaţiei internaţionale. Aş dori să clarific în acest moment că UE trebuie să aibă un comportament credibil, cu alte cuvinte, trebuie să solicităm anumite lucruri de la alţii, dar trebuie, de asemenea, să ne respectăm standardele, altfel ne vom pierde toată credibilitatea. Cred că este important ca în acest an, după un parcurs lung şi dificil, să vizăm votul privind Croaţia în cadrul Parlamentului. Apoi, pot veni observatori aici, la fel cum au venit şi au fost primiţi de noi observatorii cehi, sloveni şi maghiari. Sper că vor putea avea loc alegeri europene în Croaţia fie anul viitor, fie peste doi ani şi că deputaţii croaţi ni se vor alătura aici, în Parlament, şi ne vor ajuta să pregătim aderarea altor state din sud-estul Europei, începând cu Macedonia.

  Kristian Vigenin, în numele Grupului S&D. – (BG) Dle preşedinte, dle Füle, doresc să vă felicit şi eu pentru desemnarea ca nou membru al Comisiei Europene şi să spun că, de fapt, poate fi un semn important faptul că prima dezbatere din acest Parlament care implică noua Comisie este asupra extinderii.

De fapt, nu trebuie să reiterăm că extinderea a devenit şi s-a dovedit a fi una dintre cele mai de succes politici ale Uniunii Europene. Vă urez mult succes. Parlamentul nostru va face tot posibilul să vă sprijine în aceste eforturi deoarece noi, Parlamentul European, suntem de fapt cei mai fermi susţinători ai extinderii acestei regiuni de securitate, de prosperitate şi de drepturi cetăţeneşti, care este Uniunea Europeană.

În acest sens, cred că declaraţiile celor trei raportori au scos în evidenţă munca deosebită depusă de către Comisia pentru afaceri externe şi de către ei personal. Doresc să îi felicit pentru acest succes şi să spun că cele trei rapoarte pe care le discutăm azi au fost adoptate de către o majoritate enormă în Comisia pentru afaceri externe. Cred că acest lucru se va întâmpla şi azi.

Doresc să subliniez că intenţionăm să folosim aceste rapoarte pentru a da un semnal foarte clar şi celor trei ţări, chiar dacă dezbaterea generală ne va dilua probabil mesajele într-o anumită măsură, că ne vom dedica în continuare procesului, dar că există aspecte care nu pot fi evitate şi pe care cele trei ţări trebuie să le abordeze. Acestea sunt în principal legate de faptul că Parlamentul European nu poate şi nu va închide ochii la o serie de probleme legate de îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga, sprijinind protecţia drepturilor fundamentale, libertatea mass-media şi libertatea de asociere, precum şi protecţia drepturilor minorităţilor, bunele relaţii de vecinătate etc.

Aş dori să mă opresc pe scurt la trei aspecte care, după părerea mea, sunt de o importanţă fundamentală pentru avansarea procesului de aderare a celor trei ţări. În primul rând, în ceea ce priveşte Croaţia, este clar că drumul spre aderare este deja deschis. Acordul la care s-a ajuns cu Slovenia este extrem de important, dar invităm la ratificarea acestuia cât mai curând, astfel încât să se permită încheierea negocierilor cu Croaţia la sfârşitul acestui an.

În ceea ce priveşte Macedonia, sperăm ca Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei să demonstreze flexibilitatea necesară. De asemenea, sperăm ca noul guvern grec să găsească o soluţie pentru problema numelui, ca să putem stabili o dată, în acest an, pentru începerea negocierilor cu Macedonia.

În ceea ce priveşte Turcia, problema Ciprului nu poate fi evitată. Până ce nu se avansează în legătură cu acest punct, Turcia nu poate spera să realizeze progrese substanţiale în procesul de integrare.

  Ivo Vajgl, în numele Grupului ALDE. – (SL) Prin rezoluţia referitoare la Croaţia, pe care Parlamentul o va adopta aici, azi, vom recunoaşte că această ţară a făcut progrese în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor de aderare la Uniunea Europeană, realizarea unor reforme democratice şi armonizarea legislaţiei sale cu cerinţele acquis-ului comunitar. Aceasta plasează Croaţia în mod ferm în vârful listei ţărilor cu perspective de a deveni membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene. De asemenea, oferă posibilitatea încheierii negocierilor cu Croaţia în acest an, după cum am afirmat în raportul nostru.

Suntem foarte încântaţi să remarcăm faptul că dna Kosor, noul prim-ministru croat, a luat măsuri repede şi cu succes în domeniile în care am întâmpinat cele mai mari obstacole până în prezent: în lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate, în punerea în aplicare a unui program de reformă administrativă, în abordarea crimelor de război şi în asigurarea protecţiei juridice sau constituţionale pentru minorităţi etnice sau alte minorităţi.

Prin semnarea unui acord de arbitraj privind frontierele cu ţara vecină Slovenia, noul guvern croat nu doar a eliminat un obstacol din procesul de negociere, ci a şi pavat calea pentru rezolvarea altor probleme. Este important ca Croaţia să continue să abordeze litigiile frontaliere cu ceilalţi vecini ai săi şi să asigure că aceste negocieri se desfăşoară cu bună credinţă şi în conformitate cu principiul pacta sunt servanda.

Ar mai trebui să subliniez că această rezoluţie, care a fost redactată sub îndrumarea excelentă a colegului meu şi a raportorului Hannes Swoboda, a mai evidenţiat, într-un mod obiectiv şi pozitiv, domeniile problematice în care Croaţia mai are multe de făcut. Enumerând doar câteva, acestea cuprind cooperarea cu Tribunalul de la Haga, eforturile depuse până în prezent în legătură cu urmărirea în justiţie a corupţiei, restructurarea economiei şi a finanţelor şi un angajament mai sporit şi o sinceritate mai mare în eliminarea obstacolelor din calea întoarcerii populaţiei sârbe a Croaţiei. Croaţia este şi ţara lor natală.

Rapoartele pozitive privind progresele Croaţiei şi ale FYROM ar trebui, de asemenea, să fie privite ca un semnal categoric al deschiderii UE spre extindere pentru toate ţările din Balcanii de Vest şi ca o confirmare a angajamentelor pe care ni le-am asumat faţă de aceste ţări, inclusiv faţă de Turcia, cu condiţia ca acestea să îndeplinească toate criteriile relevante. Dar aceasta depinde în primul rând de ele. Permiteţi-mi să închei prin a-i ura dlui Füle, noul nostru comisar, numai succese. Ştiu că va face o treabă excelentă.

  Franziska Katharina Brantner, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle preşedinte, în numele Grupului Verts/ALE aş dori, în primul rând, să-i urez un bun venit călduros în Parlament dlui Füle ca nou membru al Comisiei. Ne bucurăm că vom lucra cu dumneavoastră şi aşteptăm cu plăcere o viitoare cooperare cu dumneavoastră. De asemenea, aş dori să îi mulţumesc dlui Swoboda pentru buna cooperare la raportul privind Croaţia. Cred că a existat o cooperare bună în cadrul procesului şi le mulţumesc colegilor mei.

Aş dori să mai spun numai că am fi preferat să fi avut dezbaterea în bloc, pentru a analiza toate cele trei ţări, dar în secţiuni diferite, de dimineaţă. Credem că această abordare ar fi fost mai logică decât să le fi tratat împreună, dar aceasta este o observaţie secundară.

în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană este în favoarea aderării rapide a Croaţiei la Uniunea Europeană şi salutăm cu bucurie progresul rapid pe care l-a înregistrat această ţară. Aderarea rapidă a Croaţiei va transmite întregii regiuni a Balcanilor de Vest un semnal important privind politica de securitate. Înseamnă că promisiunea integrării, pe care şefii de stat şi de guvern europeni au adresat-o la Salonic tuturor ţărilor din Balcanii de Vest, este încă valabilă. Credibilitatea şi validitatea acestei promisiuni reprezintă un enorm stimulent pentru toate statele din regiune, în vederea implementării unor reforme cuprinzătoare care vor spori securitatea, stabilitatea şi prosperitatea acestor ţări.

Este important să se precizeze că, în Croaţia, funcţia publică trebuie să se consolideze şi să devină mai transparentă. Factorul decisiv aici nu este doar adoptarea unei noi legislaţii ci, înainte de toate, aplicarea administrativă a legilor. Noi, membrii Grupului Verts/ALE, am dori să observăm rezultate mai bune în acest domeniu. Credem că singura soluţie la problemele de corupţie şi crimă organizată este punerea în aplicare constantă a unor legi şi directive noi. Acelaşi lucru este valabil şi pentru puterea judecătorească şi pentru capitolul deosebit de important referitor la sistemul judiciar, care încă nu a fost negociat. Anunţurile făcute de guvernul croat sunt un lucru pozitiv, dar acestea trebuie urmate de acţiuni care generează îmbunătăţiri de facto ale condiţiilor din cadrul tribunalelor. Am dori ca şi în acest domeniu să observăm mai multă transparenţă şi mai puţină influenţă politică.

Din acest motiv, propunem patru amendamente, pentru care aş dori să vă încurajez să votaţi. Primul se referă la lupta împotriva corupţiei. Am dori includerea, în special, a sectorului construcţiilor şi al urbanismului, deoarece în aceste domenii sunt acordate cele mai mari contracte publice.

În al doilea rând, am dori să se introducă, la punctul 19, o referire la faptul că situaţia homosexualilor şi a lesbienelor este nesatisfăcătoare. Au avut loc atacuri repetate asupra persoanelor din aceste grupuri minoritare. Am primit acum asigurări din partea guvernului croat că unele dintre aceste cazuri sunt investigate. Credem că acesta este un semn pozitiv şi am dori să încurajăm autorităţile croate să accelereze punerea în aplicare a legii împotriva discriminării.

Închei prin a evidenţia că nu avem nicio viziune pentru o nouă politică energetică pentru Croaţia. Prin urmare, vă invităm să susţineţi amendamentul 7 pe care l-am propus. Aşteptăm cu bucurie integrarea neîntârziată a Croaţiei în Uniunea Europeană.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Dle preşedinte, Grupul CRE susţine extinderea Uniunii Europene. Nu numai că vedem beneficii semnificative într-o piaţă unică mai vastă, ci vizăm - spre deosebire de unii deputaţi din acest parlament - şi o diluare a ambiţiei federaliste din sânul Uniunii Europene. Însă statele candidate trebuie să fie supuse unor standarde riguroase şi severe în conformitate cu criteriile de la Copenhaga.

Prin urmare, susţinem pe deplin abordarea exigentă a Comisiei faţă de pregătirea statelor candidate pentru aderare şi dorinţa sa de a învăţa din lecţiile extinderilor precedente, în special din cea mai recentă cu Bulgaria şi România, unde au existat probleme nesoluţionate în domeniile crimei organizate şi corupţiei. Croaţia, alături de Islanda - dacă va fi aprobată ca stat candidat - este fără îndoială ţara cea mai pregătită să adere la Uniunea Europeană, iar aderarea sa va contribui la stabilizarea Balcanilor de Vest. Deşi recunoaştem că un litigiu frontalier cu Slovenia mai este de soluţionat, nu credem că se poate permite întârzierea integrării Croaţiei din cauza litigiilor bilaterale. La urma urmelor, Italia nu a împiedicat aderarea Sloveniei, în ciuda litigiilor de la momentul respectiv privind frontierele şi minorităţile.

Conform explicaţiilor din raportul Comisiei, Croaţia a realizat, de asemenea, progrese substanţiale în îndeplinirea criteriilor de referinţă privind negocierile, iar angajamentul ţării faţă de cerinţele UE rămâne solid. De asemenea, Macedonia se îndreaptă acum spre aderare şi salutăm cu căldură liberalizarea vizelor pentru UE, proces încheiat şi de Serbia şi Muntenegru, şi sprijinim solicitările imediate adresate acum Consiliului de a permite deschiderea negocierilor de aderare a Macedoniei.

Grupul ECR consideră că litigiul aproape comic cu Grecia în legătură cu denumirea ar trebui să fie soluţionat în mod raţional şi rapid. Preşedintele Ivanov a contribuit la stimularea ambiţiilor Macedoniei şi sperăm că cererea sa de a se întâlni cu noul preşedinte reales al Greciei va fi satisfăcută în spiritul prieteniei şi al relaţiilor de bună vecinătate. Între timp, cererea de aderare la UE a Turciei rămâne problematică, mai ales în domeniul drepturilor omului. Recentul caz oripilant al unei adolescente îngropate de vie pentru că a vorbit cu băieţi alimentează pur şi simplu opoziţia celor care spun că locul Turciei nu este în Uniunea Europeană. Nerecunoaşterea Ciprului, neaplicarea protocoalelor de la Ankara, precum şi întârzierea ratificării tratatului de restabilire a relaţiilor cu Armenia sunt o dezamăgire.

În concluzie, ca raportor permanent al Parlamentului pentru Muntenegru, aş dori să precizez că, după părerea mea, după ce am vizitat recent ţara, aceasta este pregătită să primească statutul de stat candidat şi sper că acest lucru se va întâmpla cât mai curând.

În cele din urmă, aş dori şi eu să profit de această ocazie pentru a-l felicita, în numele Grupului ECR din care fac parte, pe dl comisar Füle pentru desemnarea sa de ieri în această funcţie şi să-l asigur că grupul meu va coopera pe deplin cu dumnealui în misiunile dificile pe care le va avea.

  Takis Hadjigeorgiou, în numele Grupului GUE/NGL. – (EL) Dorim să subliniem de la început că suntem în favoarea integrării Turciei. Dorim şi credem în acest lucru. Este necesar, mai ales pentru Turcia însăşi, în scopul de a apăra drepturile tuturor minorităţilor, să reducă limita electorală pentru locuri în Parlament şi să apere drepturile de muncă, precum dreptul la grevă şi la negociere colectivă.

Găsirea unei soluţii politice reale la problema curdă, recunoaşterea genocidului asupra armenilor, normalizarea relaţiilor cu ţările vecine şi eliberarea Ciprului sunt unele dintre problemele pe care Turcia trebuie să le abordeze. După cum a subliniat Consiliul, trebuie, urgent şi fără întârzieri suplimentare, să respecte pe deplin şi fără discriminare protocolul adiţional la Acordul de la Ankara.

Prin ignorarea legislaţiei internaţionale, Turcia împiedică Republica Cipru să îşi exercite drepturile suverane în spaţiul său economic exclusiv. Astfel, declarăm că nu suntem de acord cu poziţia conform căreia ar trebui să se deschidă capitolul relevant privind energia.

În încheiere, aş dori să menţionez intenţia unor deputaţi de a vota pentru un amendament prin care se invită toate părţile interesate să contribuie la rezolvarea problemei Ciprului. Sunt sigur că va exista o susţinere generală. Totuşi, nu este inacceptabil să se împartă responsabilitatea în mod egal între victimă şi ocupant? Dacă dorim soluţionarea problemei Ciprului, trebuie să evidenţiem responsabilităţile Turciei. Trebuie să comunicăm deschis cu Turcia, a cărei integrare, repet în încheiere, o susţinem. Însă noi susţinem integrarea Turciei în Uniunea Europeană, nu integrarea Uniunii Europene în Turcia.

  Bastiaan Belder, în numele Grupului EFD. – (NL) Cu riscul de a-i supăra din nou pe diplomaţii turci – ţinând seama de reacţia lor la numeroase amendamente ale Parlamentului European – îndemn Consiliul şi Comisia să introducă următoarele cinci puncte pe agenda viitoarelor negocieri cu autorităţile turce.

1. Acordarea de personalitate juridică tuturor comunităţilor religioase din Turcia - condiţia preliminară fundamentală pentru realizarea libertăţii religioase în Turcia.

2. Oprirea imediată a campaniei publice de ură împotriva creştinilor turci sub paravanul autorizării termenului cu încărcătură dublu negativă „activităţi misionare” în manuale şi presa locală, ca şi când creştinii turci ar fi, prin definiţie, subversivi şi înclinaţi spre subminarea statului.

3. Încetarea imediată a discriminării vădite împotriva minorităţilor neislamice atunci când se ocupă importante posturi civile şi militare în cadrul aparatului guvernamental turc.

4. Măsuri guvernamentale eficiente împotriva creşterii antisemitismului în viaţa publică din Turcia. Un cadru universitar turc a vorbit recent despre o atmosferă otrăvită. Sunt încântat că atmosfera este încă suficient de deschisă ca un cadru didactic universitar să iasă şi să spună deschis acest lucru. Prin urmare, sunt necesare măsuri guvernamentale eficiente împotriva creşterii antisemitismului în viaţa publică din Turcia, iar dl prim-ministru Erdoğan ar trebui, în mod special, să preia conducerea în acest demers.

5. În final, o strictă aliniere a relaţiilor cu Republica Islamică Iran la politica transatlantică privind Teheranul şi programul său nuclear controversat. Turcia trebuie să îşi exprime deschis poziţia faţă de problema din ce în ce mai urgentă a programului nuclear al Teheranului. Ca membru în cadrul NATO şi ca stat candidat la UE, Turcia trebuie să îşi declare public poziţia. Trebuie să facă o alegere clară.

Invit Consiliul şi Comisia să ia în serios criteriile de la Copenhaga şi criticile importante la adresa Turciei pe care le-am menţionat şi, dle comisar, din nou, aş dori să vă urez toate cele bune în noua dumneavoastră misiune. Aştept cu plăcere o consultare constructivă şi am, de asemenea, încrederea că veţi lua în serios criteriile de la Copenhaga şi că, astfel, vom putea fi în măsură să ne îndreptăm eforturile spre modernizarea Turciei, o ţară pe care şi eu doresc să o respect.

  Barry Madlener (NI). – (NL) Dle Füle, bine aţi venit în Parlament! Dle preşedinte, Partidul pentru Libertate din Ţările de Jos (PVV), partidul meu, a ales să activeze independent în acest Parlament. În acest caz, ne-am bucurat de o excelentă colaborare cu Grupul Europa Libertăţii şi Democraţiei şi cu dl Messerschmidt, căruia aş dori să îi transmit mulţumiri din inimă.

Dle preşedinte, înainte de toate, aş dori să menţionez că PVV nu este în favoarea extinderii - nu spre Croaţia, nici spre Macedonia şi, cu siguranţă, nici spre Turcia. Ocuparea Ciprului de către Turcia este ilegală, toţi deputaţii din acest Parlament sunt de acord cu acest lucru, şi totuşi continuăm să ducem tratative cu Turcia fără a o denunţa serios pentru aceasta. Nu impunem nicio sancţiune - sau aproape nicio sancţiune - asupra Turciei. După părerea mea, acesta este efectiv un comportament indolent şi, prin urmare, am prezentat un amendament care condamnă această ocupare şi impune Turciei să îşi retragă fără întârziere trupele din Cipru. Sper că veţi susţine cu toţii acest amendament.

În afară de aceasta, libertatea presei din Turcia se află sub o presiune deosebită. Când am vizitat Turcia, presa era chiar incomodată. Trebuie să condamnăm cu tărie acest lucru şi, de aceea, am prezentat amendamentul 16.

Acum, doamnelor şi domnilor, ajungem la Iran, un stat-paria. Dl Ahmadinejad, un dictator islamic, îşi terorizează propriul popor, vrea să şteargă Israelul de pe hartă şi o declară deschis, dezvoltă rachete cu rază lungă de acţiune, desfăşoară în mod regulat teste balistice şi, ieri, a început să producă uraniu îmbogăţit, care este folosit pentru armele nucleare. Doamnelor şi domnilor, nu putem decât să ne exprimăm aversiunea faţă de aceste acţiuni. Turcia, care doreşte să adere la UE, consideră guvernul iranian ca pe un mare prieten şi, pentru aceasta, trebuie condamnată cu fermitate, de aceea am prezentat amendamentul 17. Contez pe sprijinul dvs.

În continuare, aş dori să menţionez negocierile cu Turcia. Turcia, care consideră Iranul ca pe un prieten, ocupă Ciprul, oprimă creştinii, încalcă drepturile femeilor, este membră în Organizaţia Conferinţei Islamice (OCI), aplică legea Sharia care limitează drepturile omului şi este o ţară islamică, nu poate adera la Uniunea Europeană. Nu ar trebui să permitem acest lucru, de aceea am prezentat amendamentele 18 şi 19, care vizează încetarea negocierilor de aderare. Astfel, sper că veţi susţine cu toţii amendamentele mele.

  Eduard Kukan (PPE). – Dle preşedinte, mai întâi aş dori să îl felicit pe dl Zoran Thaler pentru acest raport şi să le mulţumesc lui şi celorlalţi colegi pentru munca foarte constructivă pe care au depus-o pentru elaborarea acestui proiect de rezoluţie. Îi urez un sincer bun venit dlui comisar Füle şi numai succese în activitatea sa viitoare.

Partidul Popular European consideră că FYROM a făcut mulţi paşi pozitivi în ultimul an. Progresele realizate în vederea îndeplinirii majorităţii criteriilor de începere a negocierilor de aderare la UE sunt într-adevăr atât semnificative, cât şi remarcabile. Recomandarea adresată de Comisie pentru deschiderea negocierilor cu FYROM ar trebui considerată ca un mesaj clar că această ţară este pe calea cea bună.

Prin urmare, Parlamentul ar trebui să susţină cu fermitate această recomandare şi, prin adoptarea acestei rezoluţii, să transmită un semnal pozitiv ţării şi, într-adevăr, întregii regiuni. Sper că decizia Comisiei şi invitaţia cuprinsă în această rezoluţie vor fi confirmate de Consiliul European şi că acesta din urmă va da undă verde pentru negocierile cu FYROM în viitorul apropiat, fără întârzieri suplimentare. Cred, de asemenea, că până va avea loc acest lucru, negocierile privind problema numelui vor avansa, iar relaţiile cu ţările vecine se vor îmbunătăţi.

FYROM ar trebui să înfrunte această provocare şi să demonstreze că este pregătită să îndeplinească toate criteriile de la Copenhaga, pe baza cărora ar trebui să se evalueze ambiţiile sale de a deveni stat membru al Uniunii Europene.

  Raimon Obiols (S&D). – (ES) Cred că raportul pe care îl vom supune astăzi la vot, referitor la progresele realizate de Turcia pentru aderarea la Uniunea Europeană, este unul pozitiv. Este sincer, dar şi susceptibil de unele critici; însă este un raport echilibrat şi o felicit pe dna raportoare, Oomen-Ruijten, pentru aceasta.

În mod evident, grupul nostru politic ar fi pus un accent mai pronunţat asupra anumitor aspecte. Cu toate acestea, am negociat un consens larg, deoarece credem că Parlamentul trebuie să acorde cât mai mult sprijin acestui raport.

Trebuie să transmitem un mesaj clar în acest sens. Ar trebui să fie un mesaj pozitiv, unul de bunăvoinţă, dar ar trebui să fie şi riguros, pentru a da un impuls procesului de negociere şi a stimula înaintarea reformelor democratice şi de modernizare din Turcia. Trebuie să ne exprimăm foarte clar în această privinţă: trebuie să depăşim această fază de indolenţă şi indecizie în cadrul procesului de negociere.

În conformitate cu sondajele de opinie, sprijinul public pentru aderarea Turciei a scăzut, iar această percepţie publică trebuie să se schimbe. Singurul mod de a realiza acest lucru este acela de a se asigura că negocierile şi reformele continuă să avanseze, că Uniunea Europeană dovedeşte că este consecventă în angajamentele pe care şi le-a asumat şi, de asemenea, că evită să transmită semnale contradictorii care produc incertitudine. Desigur, Turcia trebuie, de asemenea, să ia măsuri decisive pe calea spre reformă.

Două scenarii se prezintă: un cerc vicios al diviziunilor, confruntărilor şi neîncrederii; sau un cerc virtuos al unei negocieri serioase, riguroase, dar neambigue.

Dacă acest raport va avea o contribuţie chiar şi modestă la progresul pe calea stabilită, atunci cred că putem fi mulţumiţi.

  Jorgo Chatzimarkakis (ALDE). – (DE) Dle preşedinte, ca şef al delegaţiei aş dori, în primul rând, să îl felicit pe dl Thaler pentru raportul său foarte echilibrat. Skopje a realizat reforme şi este pe cale să se integreze în Uniunea Europeană. Salutăm cu căldură şi suntem foarte mulţumiţi de acest lucru. Liberalizarea vizelor a fost poate semnul cel mai clar şi mai vizibil. A fost o piatră de hotar în cooperarea noastră. Acest obiectiv a fost realizat doar în urma unei colaborări strânse cu statele membre ale UE. Reprezintă deschidere, interacţiune şi cooperare.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că Macedoniei i s-a acordat statutul de stat candidat la aderare acum patru ani şi, de atunci, ne-am întrebat în mod constant când va adera în final la Uniunea Europeană. Aş dori să invit toate părţile să garanteze rezolvarea conflictului privind numele, asupra căruia se concentrează acum toată atenţia. Trebuie să profităm de impulsul generat de decizia Consiliului din decembrie şi de noul guvern elen. Acest impuls se diminuează de la o zi la alta. Aş dori să le explic părţilor că, dacă ne concentrăm acum asupra altor subiecte, cum ar fi criza financiară, obiectivul aderării Macedoniei va fi din ce în ce mai marginalizat. Cu certitudine nu dorim să se întâmple aceasta şi, de aceea, trebuie să continuăm să depunem toate eforturile în acest domeniu.

  Marije Cornelissen (Verts/ALE). – (NL) În ultimele şase luni, am profitat de fiecare ocazie de a călători în Balcani şi în Turcia şi de a discuta cu oamenii din aceste zone. Este minunat să observi efectiv ce se petrece la faţa locului în ceea ce priveşte aderarea: realizări politice majore, dar, înainte de toate, şi schimbări complet practice care sunt în slujba oamenilor care trăiesc în aceste regiuni.

În Muntenegru, de pildă, este recunoscută în cele din urmă existenţa homosexualităţii. În Turcia, adăposturile pentru femei au reuşit în final să îşi creeze relaţii bune cu poliţia, şi acestea sunt doar două exemple. Ar trebuie să ne bucurăm pentru ceea ce se realizează în aceste ţări şi pentru ceea ce merge bine, dar, în acelaşi timp, trebuie să ne exprimăm foarte limpede cu privire la ceea ce mai rămâne făcut.

Parlamentul European şi statele membre trebuie să continue să insiste asupra criteriilor pe care le-am stabilit la începutul procesului. Însă, de asemenea, trebuie să evităm diluarea puterii procesului de aderare prin ridicarea unor obstacole suplimentare.

Doresc să îmi îndrept puţin atenţia spre Macedonia. Cu toţii suntem de acord că problema bilaterală a numelui trebuie rezolvată. De asemenea, suntem toţi de acord că UE trebuie să acorde tot sprijinul posibil în acest proces. Problemele bilaterale în sine nu ar trebui să reprezinte un obstacol în calea procesului de aderare. Acest lucru este valabil pentru Macedonia, dar la fel de mult şi pentru Croaţia, Serbia, Turcia, Kosovo şi Islanda. Pentru oamenii care trăiesc acolo, perspectiva aderării este prea importantă pentru a fi condiţionată de rezolvarea unei neînţelegeri bilaterale.

Prin urmare, vă rog pe toţi să votaţi în favoarea amendamentului nostru, amendamentul 4, care vizează introducerea unui nou punct 30 subpunct 2 în raportul privind Macedonia. În legătură cu toate aceste trei rapoarte, vă rog pe toţi să ţineţi seama de cât de important este procesul de aderare.

  Tomasz Piotr Poręba (ECR). – (PL) Dle preşedinte, dle comisar, în primul rând, aş dori să vă felicit, dle Füle, pentru alegerea dumneavoastră în această funcţie. Sunt sigur că vom coopera fructuos şi eficient pentru continuarea extinderii Uniunii Europene. Sunt sigur că veţi încheia procesul de negociere a Uniunii Europene cu Croaţia până la sfârşitul acestui an. De asemenea, sunt sigur că veţi începe procesul de negociere cu Macedonia în curând. Sper ca şi acesta să aibă loc în acest an.

În acest discurs, aş dori să subliniez rolul excepţional al Croaţiei ca viitor stat membru al Uniunii Europene, mai ales în contextul apărării valorilor noastre comune şi a securităţii continentului nostru. Apreciem faptul că unităţile croate, ca parte din NATO, sunt prezente în Kosovo şi Afganistan. Aproximativ 300 de soldaţi croaţi, diplomaţi şi ofiţeri de poliţie iau, de asemenea, parte la operaţiunile FIAS în trei regiuni din Afganistan. Noul nostru aliat ne-a sprijinit cu dârzenie în lupta noastră împotriva terorismului în câteva misiuni NATO. Sunt sigur că aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană va contribui la un context de stabilitate continuă într-o parte a Europei care, doar acum câţiva ani, a traversat un conflict crud şi un proces de purificare etnică.

În cazul în care Croaţia realizează toate reformele, poate încheia negocierile cu Uniunea Europeană înainte de sfârşitul anului. Acesta este un obiectiv bun şi vă solicit tuturor să susţineţi aceste eforturi. Ar trebui să apreciem faptul că Zagreb a efectuat numeroase reforme, mai ales în domeniul sistemului judiciar şi al administraţiei publice, precum şi reforme în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate. Primirea Croaţiei în familia statelor membre ale Uniunii Europene face parte din strategia noastră de a construi un continent al democraţiei şi prosperităţii. Exemplul acestui stat balcanic confirmă faptul că procesul de extindere a Uniunii Europene este un stimulent puternic în sensul unor reforme politice şi economice în ţări care aspiră la calitatea de stat membru. Să ne amintim şi de acest lucru atunci când ne îndreptăm atenţia către vecinul nostru estic, Ucraina.

  Niki Tzavela (EFD). – (EL) Dle preşedinte, în cursul ultimului an, politica externă versatilă a Turciei a provocat confuzie atât în cadrul comunităţii internaţionale, cât şi în rândul segmentului laic al societăţii turce. Încotro se îndreaptă Turcia? Se îndreaptă spre o Europă multiculturală sau spre un stat panislamic?

Aş putea să reamintesc pe scurt Parlamentului despre atitudinea sa politică faţă de Iran, despre limbajul diplomatic inacceptabil faţă de Israel, despre litigiul cu Egiptul în ceea ce priveşte frontierele cu Fâşia Gaza şi despre recenta decizie a guvernului turc de a elimina vizele de intrare pentru 7 ţări arabe. După cum ştim, multe dintre acestea protejează asociaţii islamice extremiste ale căror membri pot acum să intre cu uşurinţă în Europa şi Occident. Problema eliminării vizelor, în special, a ultragiat segmentul laic din Turcia.

Dacă introducem noi sancţiuni împotriva Iranului, poziţia Turciei în Consiliul de Securitate al ONU va reprezenta primul pas spre clarificarea viitorului Turciei moderne, moment în care vom vorbi altfel despre Turcia în acest Parlament.

  Philip Claeys (NI). – (NL) Din motive demne de înţeles, opinia publică din Europa este ferm împotriva aderării Turciei, o ţară neeuropeană şi islamică. Comisia precedentă a promis că negocierile cu Turcia vor fi suspendate dacă se va dovedi că Turcia nu şi-a respectat obligaţiile democratice şi că negocierile vor trebui să se desfăşoare în ritmul procesului de reformă din Turcia. Niciuna dintre aceste promisiuni nu a fost respectată.

Dimpotrivă, s-au deschis din ce în ce mai multe noi capitole, în vreme de Turcia mai degrabă decade decât progresează. Partide politice sunt scoase în afara legii, primari curzi sunt arestaţi, iar creştinii sunt supuşi intimidării, violenţei şi intoleranţei administrative. Scriitorii şi profesorii universitari creştini trebuie să se ascundă. Încă nici nu am ajuns la fenomene precum căsătoriile forţate şi aşa-numitele crime de onoare.

Ce termen îi va stabili Comisia Turciei pentru a recunoaşte toate statele membre ale Uniunii Europene? Când va trebui ca Turcia să respecte Protocolul de la Ankara? Când se va sfârşi ocupaţia militară ilegală a Ciprului?

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (PPE). – (ES) Dle preşedinte, precum colegii mei deputaţi, doresc şi eu să îl felicit pe dl Füle pentru preluarea postului şi sper că impresia excelentă pe care a lăsat-o la audierea în cadrul Comisiei pentru afaceri externe va fi confirmată în cursul mandatului său, în special în domeniul sensibil al extinderii.

Aş dori să spun câteva cuvinte despre Turcia, dar, în primul rând, să o felicit pe raportoarea noastră, dna Oomen-Ruijten, pentru rezultatele excelente obţinute în cadrul comisiei.

Raportul domniei sale, care se referă la anii 2008 şi 2009, nici nu supralicitează şi nici nu sublicitează problemele; scoate în evidenţă eforturile pe care le-a făcut Turcia pentru a încerca să îndeplinească condiţiile şi criteriile de la Copenhaga.

După părerea mea, totuşi, aceste eforturi trebuie luate în considerare în contextul şi situaţia politică actuală a Turciei: şapte ani de guvernare islamică moderată a dlui Erdoğan, cu alegeri preconizate în iulie 2011; o ţară care fierbe în urma cazurilor Operaţiunii „Barosul”; în urma anulării Protocolului „Emasya”, care a conferit puteri importante armatei; şi, în special, în urma unei administrări care a interzis activităţile Partidului Societăţii Democratice în Turcia.

Dle comisar, acest context înseamnă că să se trateze cu mare precauţie cazul Turciei. Turcia trebuie să îndeplinească condiţiile şi cerinţele criteriilor de la Copenhaga şi, în mod evident, trebuie să respecte Protocolul de la Ankara. Cu toate acestea, în acest context şi situaţie speciale, dle comisar, este de la sine înţeles că, dacă se transmite un semnal inadecvat, acesta ar putea avea consecinţe foarte grave pentru securitatea Uniunii Europene, în special în cazul în care partidul de la putere nu are majoritatea de trei cincimi necesară în parlament pentru a determina modificarea constituţiei; un asemenea semnal ar putea genera un tumult alarmant într-o ţară deja instabilă care este un partener strategic pentru Occident în contextul Alianţei Atlantice.

Trebuie să dăm dovadă de o precauţie deosebită în procesul de negociere, pentru a nu comite nicio greşeală.

  Richard Howitt (S&D). – Dle preşedinte, în primul rând, permiteţi-mi să adresez în public felicitările mele dlui comisar Füle. V-am trezit devreme în această dimineaţă, în prima dumneavoastră zi în această funcţie, şi cred că nu va fi singura dată când se va întâmpla astfel.

În Turcia, se manifestă un scepticism public semnificativ cu privire la faptul că UE îşi va ţine promisiunea şi, la fel cum vă confruntaţi cu scepticismul în rândul unora dintre publicurile din UE, provocarea dumneavoastră, dle comisar, este de a fi corect şi obiectiv – şi, da, prin aceasta, veţi câştiga încrederea publicului. Dar, în cazul pozitiv al extinderii, provocarea este de a câştiga de partea dumneavoastră publicurile sceptice, iar grupul nostru vă va sprijini în acest demers.

În ceea ce priveşte Turcia, Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor rămâne în favoarea aderării şi a reformelor. În raportul intermediar al Comisiei, se menţionează că eforturile de reformă au fost reluate, dar ar trebui intensificate. Suntem de acord. Aşadar, în ceea ce priveşte primul raport în legislatura de cinci ani a acestui Parlament, permiteţi-mi să îmi concentrez observaţiile introductive asupra modului în care noi, Parlamentul, trebuie să tratăm Turcia. Dnă raportoare, vă respect angajamentul sincer în sensul ajungerii la un consens în cadrul Parlamentului şi vă mulţumesc pentru cooperarea dumneavoastră. Sper ca, în viitor, să încercaţi să obţineţi acordul grupurilor politice înainte de a depune amendamente în plen la compromisuri convenite în cadrul comisiilor, întrucât diferenţele care ne separă sunt minore.

Dar testul real al activităţii dumneavoastră ca raportoare şi pentru acest Parlament este de a garanta că ne utilizăm influenţa pentru a aduce, an după an, progrese constante în îndrumarea Turciei spre aderare, iar aceasta necesită orientare atât aici, cât şi în ţară.

Pentru colegii noştri ciprioţi, vă înţelegem durerea nedreptăţii pe care o simţiţi. În grupul nostru, am căutat să vă includem pe deplin în consensul nostru, dar suntem hotărâţi în acest moment crucial să încercăm să adoptăm poziţii în sprijinul eforturilor de reconciliere, pentru a face dreptate amânduror comunităţi şi a nu estima rezultatul acestor eforturi în numele niciunei părţi.

Pentru alţii din acest Parlament, este necesară o critică constructivă a Turciei. şi noi suntem prieteni şi adoptăm o atitudine critică. Dar celor care se opun Turciei în această dezbatere, vă spunem că sunteţi o minoritate; prea mulţi dintre dumneavoastră sunteţi motivaţi de o intoleranţă religioasă împotriva islamului şi vă căutaţi propriul avantaj politic creând deliberat temeri false legate de imigraţie. Aceste argumente sunt detestabile şi dezagreabile, la fel ca dumneavoastră.

În final, pentru majoritatea din acest Parlament care doresc aderarea Turciei, trebuie să o repetăm la nesfârşit. Nu trebuie să îi permitem vocii stridente a reacţionarilor să ne acopere. Ne aşteptăm ca partenerii noştri turci să facă în continuare schimbări dureroase în propria lor societate cu un impact dificil asupra politicii lor interne.

Aceste reforme sunt bune prin potenţialul lor, dar cei din acest Parlament care doresc aderarea: trebuie să le transmitem că durerea lor merită să fie suportată acţionând şi noi în spiritul discursului pe care îl adoptăm, deschizând şi închizând capitole pe merit, respectând promisiunile Consiliului, acţionând şi noi cu bună credinţă.

  Norica Nicolai (ALDE). - În intervenţia mea am să mă refer doar la Macedonia, dorind să subliniez că raportul consemnează un progres în ceea ce priveşte situaţia din Macedonia şi susţine o decizie politică de începere a negocierilor cu această ţară.

N-am să mă refer la echilibrul raportului şi la modul în care el detaliază minusurile şi plusurile cu care se confruntă.

Doresc să subliniez două lucruri: exit-pollurile, sondajele de opinie din Macedonia, demonstrează că această ţară este una dintre cele mai euro-optimiste din zonă şi suportul populaţiei este, cred, o condiţie de succes în procesul de negociere; în al doilea rând, cred că Grecia, ca ţară membră a Uniunii Europene, trebuie să înţeleagă modelele europene de reconciliere cu istoria şi să facă toate demersurile pentru ca diferendul legat de numele Macedoniei să nu constituie un impediment pentru mersul spre Europa a acestei ţări, pentru că a gândi altfel înseamnă a gândi contrar spiritului şi vocaţiei europene

  Hélène Flautre (Verts/ALE). – (FR) Dle preşedinte, mai întâi, aş dori să îi urez bun venit şi felicitări dlui comisar Füle.

Luni, la Istanbul, a avut loc a 12-a audiere din cadrul procesului presupuşilor asasini ai lui Hrant Dink. Pentru prima dată, observatorii oficiali de la proces au simţit că tribunalul a căutat sincer adevărul şi că legăturile dintre acest proces – acela al presupuşilor asasini ai lui Hrant Dink – şi alte procese în curs – ca cel al reţelei Ergenekon – au fost subliniate de către procuror.

Acest fapt este extrem de important, deoarece în acest proces se judecă ansamblul asasinatelor politice, intoleranţa societăţii şi impunitatea care încă predomină. În plus, aceasta este opinia familiilor victimelor acestor asasinate politice, exprimată în mod elocvent, considerându-se „familia profundă” a lui Hrant Dink, atunci când s-au referit la „statul profund” turc. Vă spun aceasta deoarece lucrurile înaintează şi deoarece, în sânul societăţii civile turce, există o dorinţă şi o mişcare de reformă în favoarea democraţiei şi a drepturilor, iar această dorinţă şi această mişcare au o putere excepţională.

Aş mai dori să adaug un alt exemplu care face prima pagină a ziarelor în acest moment – s-au menţionat deja crimele de onoare familială – şi anume crima tinerei de 16 ani găsită înmormântată într-un coteţ de păsări şi care a fost condamnată de consiliul familiilor pentru că a discutat cu băieţi. Este terifiant şi este o crimă. Membrii acestei familii trebuie evident să fie condamnaţi la închisoare.

Dar, acum câţiva ani, aceste crime nu erau subiecte principale de actualitate. Este, prin urmare, îmbucurător să observi azi că societatea turcă nu mai tolerează aceste aşa-numite crime de onoare, care sunt pur şi simplu crime barbare. Societatea turcă este într-o stare de transformare, chiar într-o stare de zbucium, iar eu cred că, atunci când vorbim despre Turcia, trebuie să ţinem seama în mod categoric de faptul că orice reformă în această ţară afectează profund relaţiile între cetăţeni, instituţii, istoria Turciei şi democraţie. Acestea sunt elemente absolut cruciale.

Cred că procesul nostru trebuie să fie totalmente sincer. În prezent, sinceritatea procesului nostru este recunoscută şi aceasta se măsoară prin capacitatea noastră de a susţine procesul complicat, decisiv şi istoric din Cipru. În prezent, Uniunea Europeană trebuie să îi comunice clar Ciprului că suntem pregătiţi să susţinem şi să garantăm prin toate mijloacele, inclusiv economice şi financiare, orice acord la care se va ajunge între nord şi sud şi că suntem, de asemenea, hotărâţi să asigurăm că nimic din acquis-ul comunitar nu va putea împiedica ajungerea la un consens în Cipru. Trebuie să perseverăm; viitorul aderării Turciei la UE depinde, de asemenea, de acest aspect.

  Geoffrey Van Orden (ECR). – Dle preşedinte, nu se întâmplă frecvent să fiu de acord cu dna Flautre, dar aprob multe dintre observaţiile pe care tocmai le-a formulat. Înainte de toate, permiteţi-mi să cer mai multă onestitate în abordarea pe care o avem faţă de Turcia. Sunt sigur că toţi dorim relaţii bune cu Turcia şi mulţi dintre noi, probabil majoritatea, doresc să vadă Turcia, într-o zi, ca stat membru al Uniunii Europene, o Uniune Europeană diferită de ceea ce dezvoltăm în prezent. Rezistenţa unora rezidă în faptul că aceştia recunosc că aderarea Turciei ar schimba inevitabil natura proiectului UE, îndreptându-se spre o integrare politică nedorită.

Am una sau două întrebări pentru Comisie. Ce s-a întâmplat cu negocierile cu Turcia? De ce sunt atât de puţine capitole deschise? Într-un moment în care, în toate statele noastre, există preocupări serioase legate de securitatea energetică, iar Turcia are o situare geografică esenţială pentru asigurarea traseelor conductelor dinspre Marea Caspică, de ce nu s-a deschis capitolul „Energie”? Iar, deoarece vor avea loc în curând alegeri prezidenţiale în Cipru şi se desfăşoară discuţii privind unificarea, problema Ciprului ne preocupă foarte mult. Desigur, Turcia nu poate fi abordată în acest Parlament fără a ne referi la Cipru, dar probabil ar fi mai util dacă, în loc să criticăm permanent Turcia, UE s-ar strădui să îi ofere mai mult sprijin în acest sens. De ce apelăm doar la Turcia să îşi utilizeze influenţa, când Grecia şi Republica Cipru, ambele state membre ale UE, joacă un rol esenţial?

Sunt de acord că garnizoana turcă din nordul Ciprului ar trebui redusă în mare măsură. De fapt, le propun în mod regulat emisarilor turci că o reducere unilaterală a trupelor ar fi o măsură îndrăzneaţă şi de consolidare a încrederii, dar ştim cu toţii că, dacă Planul Annan ar fi intrat în vigoare, prezenţa trupelor turce s-ar fi redus la doar 650, iar prezenţa trupelor elene la 950. Este scandalos faptul că nu s-a înregistrat niciun progres în deschiderea comerţului internaţional cu nordul Ciprului. De ce nu şi-a ţinut Uniunea Europeană promisiunea dată în mai 2004 de a pune capăt izolării nordului Ciprului?-

Dintre toate locurile din lume unde UE ar putea juca efectiv un rol folositor şi ar putea exercita o influenţă pozitivă, Ciprul iese în evidenţă şi, cu toate acestea, noi suntem absenţi. Să nu învinuim Turcia pentru dificultăţile interne ale UE.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL) . – (EL) Dle preşedinte, poziţia noastră împotriva extinderii Uniunii Europene este conformă cu poziţia noastră împotriva integrării Greciei, ţara mea, în Uniunea Europeană şi cu lupta în vederea eliberării acesteia de sub această maşină imperialistă.

Întregul proces de extindere este în spiritul consolidării NATO şi al ocupării Balcanilor de Vest de către NATO, al secesiunii Kosovoului şi al destabilizării Bosniei şi Herţegovinei, al contestării de către Uniunea Europeană a frontierelor şi stabilităţii din regiune, al coerciţiei îndreptate spre naţiunea sârbă, al fricţiunilor şi opoziţiilor din Balcani.

Fiindcă aşa-numitele probleme bilaterale nu sunt deloc bilaterale; sunt probleme internaţionale, de aceea sunt abordate de ONU. În acelaşi timp, regiunea Balcanilor trece printr-o criză incredibilă, cauzată evident de reformele la care au fost supuşi oamenii din aceste ţări pentru a adera la Uniunea Europeană.

Acest proces se conformează cu intransigenţa Ankarei faţă de problema Ciprului, cucasus belli din Marea Egee, care este susţinut de contestarea de către Frontex a frontierelor din zonă şi de interzicerea eficientă a sindicalismului şi de alte aranjamente antidemocratice din Turcia.

Acesta este încă un motiv pentru care noi ne alăturăm lucrătorilor din aceste ţări împotriva integrării, pentru a se putea lupta pentru drepturile lor.

  Lorenzo Fontana (EFD). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, preşedinţiile suedeză şi spaniolă au făcut un subiect prioritar din aderarea Turciei la Uniunea Europeană, ca şi când ar fi acum o concluzie inevitabilă.

Nu credem că aderarea Turciei este realistă şi nici oportună, din mai multe motive. În primul rând, deoarece Turcia nu este situată geografic în Europa; în al doilea rând, deoarece Turcia devine din ce în ce mai islamică, iar Ankara este de fapt un membru de frunte în cea mai mare organizaţie panislamică internaţională, OIC; în al treilea rând, deoarece minorităţile religioase sunt persecutate, iar inferioritatea acestora este inculcată în societate; în al patrulea rând, deoarece Turcia continuă să nege în mod oficial genocidul unui milion şi jumătate de creştini armeni şi să ocupe Ciprul atât la nivel militar, cât şi politic, încălcând astfel legislaţia internaţională.

De asemenea, trebuie să reţinem că, având Turcia ca stat membru al Uniunii Europene, Irakul, Iranul şi Siria se vor afla la frontierele noastre. În cele din urmă, trebuie să reţinem că Turcia, cu populaţia sa de 90 de milioane de locuitori, va fi cea mai populată ţară din Uniunea Europeană până în 2030. Aceasta înseamnă că va avea cel mai mare număr de deputaţi europeni şi cea mai importantă pondere a votului în Consiliul European; echilibrul Europei ar fi cu siguranţă destabilizat.

  Diane Dodds (NI). – Dle preşedinte, ca mulţi alţi colegi din Parlament care au luat cuvântul azi-dimineaţă, aş face apel la onestitate şi realism în dezbaterea legată în special de Turcia. Îi felicit pe colegii care au cerut un sprijin proactiv pentru Cipru în găsirea unei soluţii cu Turcia.

Doresc să vă atrag atenţia foarte repede asupra unui aspect al acestei probleme pe care l-am aflat, şi anume nenorocirea multor cetăţeni pe care îi reprezint, care suferă grave pierderi financiare în urma unor înşelăciuni în domeniul proprietăţii în Turcia. De când am devenit deputată în iulie, am fost contactată de mulţi alegători care au investit sume substanţiale în proprietăţi, de la 50 000 de euro la 150 000 de euro, şi care au avut ulterior pierderi uriaşe în urma investiţiilor în ceea ce pare a fi, în multe cazuri, o activitate frauduloasă flagrantă. Aş solicita Comisiei să analizeze această situaţie şi să acţioneze proactiv în această privinţă.

  Elmar Brok (PPE). – (DE) Dle preşedinte, dle López Garrido, dle comisar, până acum, politica de extindere a avut succes, deşi, după cum am observat la ultima rundă, trebuie să acordăm o atenţia mai sporită, în special evoluţiilor interne din aceste ţări în legătură cu statul de drept, corupţia şi probleme similare. Cred că aceasta se petrece în cadrul negocierilor actuale. După părerea mea, am realizat progrese semnificative cu Croaţia şi putem încheia procesul rapid. Cu toate acestea, desigur, este important să se respecte criteriile de la Copenhaga în fiecare caz, inclusiv capacitatea de integrare a Uniunii Europene, fiindcă trebuie să luăm în considerare riscul unei extinderi excesive.

Ne vom îndeplini obligaţiile faţă de Balcanii de Vest, dar, în cazuri individuale, calea poate fi lungă. Trebuie să ţinem seama de aceasta, ca să nu dăm naştere unor speranţe false. Pe de altă parte, este limpede că perspectiva europeană este un instrument preţios şi poate singurul disponibil pentru menţinerea unei anumite presiuni în scopul de a asigura continuarea procesului de reformă internă, atât în ceea ce priveşte maturitatea pieţei, cât şi cea a sistemului politic.

Mă nemulţumeşte Turcia atunci când observ comportamentul acesteia faţă de Berlin şi când analizez subiecte precum Ciprul, libertatea religioasă, libertatea opiniei, interzicerea partidelor politice şi probleme similare. Mă pot doar întreba dacă ultimele măsuri necesare - din punctul de vedere al mentalităţii şi nu al formei - vor fi luate pentru a garanta că Turcia poate deveni un stat membru şi dacă putem fi siguri că Uniunea Europeană are capacitatea de a integra Turcia.

Dle Füle, aveţi o ocazie deosebită, întrucât aveţi mai multe responsabilităţi, care includ politica de extindere şi politica de vecinătate. Amândouă se referă la perspectiva europeană, dar folosesc instrumentare diferite. Din acest motiv, aveţi o activitate interesantă şi sper din tot sufletul că o veţi desfăşura cu plăcere.

  Michael Cashman (S&D). – Dle preşedinte, salut cu bucurie rapoartele de aderare şi doresc să abordez mai ales Macedonia şi Croaţia, iar apoi Turcia. Sunt încântat să intervin după distinsul meu prieten, dl Brok, care a menţionat criteriile de la Copenhaga. Permiteţi-mi să subliniez faptul că criteriile de la Copenhaga sunt nenegociabile, în special în ceea ce priveşte drepturile minorităţilor şi drepturile omului, şi, prin urmare, Macedonia şi Croaţia nu reflectă acquis-ulcomunitar, mai ales în privinţa nediscriminării pe motive de orientare sexuală.

Le-aş spune amânduror ţări că procedura de aderare este o ocazie de a-şi armoniza legile şi de a le explica cetăţenilor lor de ce este necesar acest demers şi că, odată ce au devenit membri ai acestui club, nu au posibilitatea de a alege ce reguli poftesc. Vom pune în aplicare cu stricteţeacquis-ul, în special articolul 19, care acordă Uniunii dreptul de a combate discriminarea pe motive de – şi este o listă foarte importantă – rasă, origine etnică, religie, convingeri, vârstă şi orientare sexuală. De ce este important? Fiindcă o persoană ar putea suferi de discriminare pe fiecare motiv în parte, iar lipsa de reacţie în cazul unei discriminări înseamnă să ştergi relevanţa binelui care a fost înfăptuit în cazul alteia. Prin urmare, declar că drepturile lesbienelor, homosexualilor şi bisexualilor sunt nenegociabile. Introduceţi acum legislaţia împotriva discriminării. Testul decisiv al oricărei civilizaţii nu constă în felul în care îşi tratează majoritatea, ci în tratamentul pe care îl acordă minorităţilor care alcătuiesc majoritatea respectivă.

În privinţa Turciei, s-au realizat unele progrese şi sunt încântat să îl citez pe Ban Ki-moon, care a afirmat că s-au observat unele evoluţii pozitive în legătură cu problema Ciprului. Noi, Parlamentul, ar trebui să salutăm acest lucru. Dna Dodds are dreptate: dacă vom lua parte la soluţionarea conflictului, trebuie să fim absolut cinstiţi şi să aducem părţile faţă în faţă. Dar, din nou, în materie de combatere a discriminării, doresc să se facă progrese.

Nediscriminarea este în Constituţie, dar trebuie reflectată în legi, în special în ceea ce priveşte lesbienele, homosexualii, bisexualii şi transsexualii care sunt adesea omorâţi doar pentru simplul motiv că sunt transsexuali. Aşadar, să îi permitem Turciei să înainteze în această direcţie, după aceleaşi reguli şi aceleaşi condiţii. Dacă subminăm principiile aderării, nu ne mai rămâne niciun principiu.

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE). – (DE) Dle preşedinte, înainte de toate, aş dori să spun că sunt foarte surprins că, dintre toţi, dl Cashman din Regatul Unit, pe care îl stimez foarte mult, ne aminteşte că o ţară care aderă la Uniunea Europeană trebuie să se implice în toate aspectele Uniunii şi nu poate avea o abordare preferenţială a regulilor. Mi se pare ciudat.

Oricum, aş dori să abordez subiectul Turciei. Alţi vorbitori au spus că Turcia este o societate în evoluţie, ceea ce este adevărat. Dar, ca să fim oneşti, trebuie să explicăm că nu este vorba despre o mişcare lineară spre valorile europene. Turcia oscilează. Să luăm în considerare exemplul forţelor armate. Desigur, suntem încântaţi de decretul care împiedică intervenţia forţelor armate fără autorizaţie politică. Acesta este un lucru pozitiv. Însă hotărârea Curţii Constituţionale compune o altă parte a tabloului, împiedicând judecarea membrilor forţelor armate în tribunale civile. Acesta, desigur, nu este un lucru bun.

Dacă analizăm exemplul libertăţii de exprimare şi de opinie, este adevărat că are loc o dezbatere aprinsă asupra mai multor subiecte care înainte erau tabu, inclusiv drepturile minorităţilor, chiar şi sexuale, dle Cashman. Considerăm că este un lucru pozitiv. Însă, în acelaşi timp, YouTube este interzis şi există unele dispoziţii legale care creează un cadru care generează incertitudine juridică în ceea ce priveşte chestiunea libertăţii de exprimare şi de opinie, care este deosebit de importantă pentru Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa. Mai este şi „războiul privat” împotriva grupului Doğan. Toate aceste lucruri sunt regretabile.

Un alt exemplu este cel al rolului femeii. Desigur, este bine că se discută în presă aşa-numitele crime de onoare, care sunt crime barbare, dar chiar credem că societatea turcă se îndreaptă în mod liniar spre adoptarea valorilor europene privind egalitatea? Nu cred că aşa se prezintă situaţia.

Aş dori să mai adaug ceva în legătură cu ceea ce a spus dl Howitt. Este adevărat că avem un proces - şi negocierile de aderare - pe care trebuie să le desfăşurăm cu bună credinţă. Cu toate acestea, nu este un proces automat. În cursul acestui proces, nu suntem responsabili doar pentru statul candidat la aderare. Prima noastră responsabilitate este faţă de Uniunea Europeană. Politica noastră de extindere trebuie să fie credibilă şi trebuie să avem o abordare onestă şi credibilă faţă de statele candidate la aderare. Trebuie să spun că mi se pare uneori alarmant faptul că există o alianţă între Verzi, care doresc o Europă puternică şi extinderea cât mai repede cu putinţă, şi deputaţi ca dl van Orden, care doresc să primească ţări noi cât mai repede, pentru a slăbi Uniunea Europeană. Mi se pare foarte ciudat.

Există o perspectivă de aderare, dar aderarea se va produce după ce s-au îndeplinit toate criteriile.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonaşului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Michael Cashman (S&D). – Dle preşedinte, dl Lambsdorff a acuzat Regatul Unit. L-aş ruga să semnaleze Parlamentului ce obligaţii prevăzute de tratate sunt încălcate de Regatul Unit.

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE). – (DE) Dle preşedinte, nu am afirmat că Regatul Unit îşi încalcă obligaţiile prevăzute de tratate. M-am referit pur şi simplu la faptul că Regatul Unit s-a sustras de la anumite domenii de politică importante, legate de integrarea europeană, precum Schengen, moneda euro, Carta socială şi – dacă am înţeles corect – Carta Drepturilor Fundamentale. Toate acestea sunt domenii care nu sunt tocmai marginale.

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE). – (DE) Dle preşedinte, mai întâi, aş dori să îi transmit dlui Lambsdorff că îi resping acuzaţia. Aţi afirmat că Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană a dorit extinderea cu orice preţ. Ne este foarte clar faptul că suntem în favoarea extinderii, care cuprinde Turcia şi Balcanii, desigur, dar numai dacă sunt îndeplinite toate criteriile. În ceea ce priveşte Turcia, aş dori să spun că, în ciuda tuturor problemelor la care s-a făcut referire azi, cred că guvernul turc are voinţa de a continua. De exemplu, ministrul de interne a anulat protocolul care, până în prezent, le-a permis forţelor armate să intervină în mod independent în cazul unor probleme de securitate. Acest lucru este foarte important. Sper că majoritatea deputaţilor din acest Parlament vor sprijini amendamentul 10 pe care l-am propus şi care prevede o informare continuă asupra obiectivului de aderare. Acesta este singurul mod prin care UE îşi poate menţine credibilitatea în legătură cu promisiunile pe care le-a făcut - obiectivul de aderare, cu îndeplinirea tuturor criteriilor.

În privinţa Macedoniei, s-au realizat numeroase progrese în multe domenii. Recunosc şi sunt încântată de acest lucru. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte un punct pe care dl Cashman l-a menţionat deja, nu este corect ca un guvern să introducă legislaţie împotriva discriminării care să excludă orientarea sexuală. Aceasta este legislaţia europeană. Drepturile omului nu sunt negociabile şi sper că o majoritate a deputaţilor din acest Parlament va vota în favoarea acestor drepturi europene ale omului menţionate în amendamentul nostru.

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Dle preşedinte, dle comisar, aş dori să vă felicit, dle Füle, şi să vă spun că sper că fiţi un comisar la fel de bun pe cât aţi fost în calitate de candidat. Audierea dumneavoastră a fost cu adevărat fantastică. Aş dori să îl asigur pe dl Lambsdorff că dl Van Orden iubeşte Europa foarte mult. Cu toate acestea, nu doreşte ca eurobirocraţia să intervină între Europa şi cetăţenii acesteia.

Azi, vorbim despre extindere, ceea ce este bine, deoarece, şi permiteţi-ne să nu ascundem acest lucru, Uniunea Europeană traversează o anumită criză instituţională şi deci o modalitate de a o depăşi o reprezintă extinderea Uniunii Europene. Aceasta ne-ar putea da o oarecare energie, vigoare, aşadar merită să urmăm această cale. O Europă fără acel plămân balcanic nu este Europă. Aderarea Croaţiei, o ţară europeană cu o cultură şi o istorie europene, ar trebui să se realizeze cât mai repede. Cu toate acestea, să ne gândim şi în mod realist la aderarea cât mai grabnică a unor state ca Serbia, Muntenegru, Macedonia şi Bosnia şi Herţegovina. Este un lucru cu adevărat foarte important. Aderarea Turciei are perspective mult mai îndepărtate, aşadar, cu siguranţă, nu se va realiza în următorii 10 ani.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dle preşedinte, faptul că noi, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică, suntem în favoarea extinderii Uniunii Europene, mai ales spre Balcanii de Vest, nu înseamnă că nu ne preocupă două lucruri:

Primul se referă la faptul că ceea ce se creează în cele din urmă nu este o Europă a coeziunii sociale şi a solidarităţii; este o Europă ca piaţă şi, în al doilea rând, în anumite cazuri, politica de extindere are relaţii problematice cu legislaţia internaţională. Mă refer la raportul privind FYROM, în care, atunci când raportorul nu rezolvă unilateral problema numelui, ca la punctul 17, evită în mod sistematic să afirme că soluţia se caută şi trebuie căutată în cadrul ONU. Această menţiune face ca problema să fie una internaţională, cum într-adevăr şi este, şi nu o problemă bilaterală, şi transmite un mesaj mai clar decât doar speranţa ca problema să se rezolve de la sine.

De asemenea, o tempora o mores se poate spune, faptul că FYROM participă – repet, participă – la misiunile militare ale UE în Afganistan se consideră a fi o calitate foarte importantă a FYROM, o ţară cu resurse economice şi militare modeste, la fel ca faptul că recunoaşte în mod unilateral Kosovoul, contrar Rezoluţiei ONU nr. 1244/1999.

Extinderea politică în condiţiile unor relaţii problematice cu legislaţia internaţională este, aş spune, problematică în sine.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Aş dori să încep prin a spune că apreciez rapoartele privind Croaţia şi Macedonia ca fiind bune şi bine pregătite şi cred că ar trebui să aplaudăm munca raportorilor şi să sprijinim adoptarea rapoartelor.

În privinţa Turciei, am impresia că ne jucăm de-a v-aţi ascunselea. Autorităţile turce îşi declară la suprafaţă eforturile de schimbare, dar, în realitate, nu prea există schimbare în societate. Există încă taţi care îşi vând fiicele sau le schimbă cu vite. Bărbaţii care cumpără soţii le tratează ca pe nişte sclave.

Cred cu tărie că procesul de transformare a civilizaţiilor va fi complicat şi îndelungat şi nu va fi simplu nici pentru noi, nici pentru societatea turcă. Prin urmare, cred că în acest caz trebuie să ne înarmăm cu răbdare şi trebuie să fim pregătiţi pentru lungi negocieri, dar, în cadrul acestor negocieri, trebuie să acţionăm corect şi onorabil şi să vorbim deschis despre toate problemele. Este în interesul nostru, dar şi al poporului turc, iar, când această problemă va fi rezolvată şi se va termina cu succes, va fi o realizare atât pentru Europa, cât şi pentru Turcia.

  Ioannis Kasoulides (PPE). – Dle preşedinte, în Grupul PPE, toţi suntem în favoarea respectării recomandărilor Comisiei conform cărora FYROM ar trebui să înceapă negocierile de aderare. De asemenea, ştim că FYROM şi Grecia trebuie să ajungă la un acord privind problema numelui pentru ca aceste negocieri să poată începe.

Chestiunea numelui este o problemă politică reală în Grecia. Niciun guvern grec nu poate supravieţui dacă se permite începerea negocierilor fără un acord în privinţa numelui. Aceasta este o realitate politică. Indiferent de felul în care colegii judecă această problemă, dacă dorim să fim buni consilieri, atunci trebuie să îi dăm FYROM sfaturi prietenoase şi flexibile. Ignorând problema numelui, considerând-o „comică”, de pildă, nu suntem buni consilieri pentru FYROM şi nu îi servim cauza.

Turcia ar trebui să ştie cât de imens este dosarul său pentru o ţară cu o populaţie atât de numeroasă. Este vorba despre capacitatea UE de a absorbi o astfel de extindere, despre constrângerile bugetare şi alte aspecte, aşadar Turcia ar trebui să înţeleagă cât de neted - şi fără obstacole şi capitole îngheţate - i-ar fi drumul spre aderare, dacă nu ar mai avea povara problemei Ciprului. Trebuie să contribuie la chestiunea garanţiilor, prezenţa trupelor şi dreptul de intervenţie militară unilaterală de care Cipru nu are nevoie.

  Victor Boştinaru (S&D). – Dle preşedinte, salut toate eforturile şi progresele realizate de Croaţia în vederea aderării la Uniunea Europeană. Acestea vor reprezenta cu siguranţă un pas major înainte în direcţia integrării europene pentru întreaga regiune a Balcanilor de Vest. Sper ca anul 2010 să fie un an foarte bun pentru Croaţia şi pentru Balcanii de Vest, dar aş dori, de asemenea, să subliniez necesitatea de a lua în considerare şi a aborda în mod corespunzător problema refugiaţilor şi a persoanelor strămutate în interiorul ţării.

Vă rog să consultaţi ultimul raport al Înaltului Comisar ONU pentru Refugiaţi. După cum ştiţi, în 2005, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Serbia şi Muntenegru au semnat un acord la Sarajevo - aşa-numita Declaraţie de la Sarajevo. Acordul viza rezolvarea problemei numărului foarte mare de refugiaţi şi de persoane strămutate în interiorul ţării, care a rezultat în urma conflictului din regiune. Cu toate acestea, problema rămâne încă nerezolvată. Aş dori foarte mult ca Croaţia să îşi afirme în cele din urmă voinţa de a relansa Declaraţia de la Sarajevo şi de a pune capăt unei situaţii pe care o consider foarte delicată, şi aceasta, cel puţin, înainte de aderarea sa.

Salut cu bucurie angajamentul Comisiei de a relansa în această primăvară negocierile şi repet şi în faţa dumneavoastră că această problemă ar trebui rezolvată o dată pentru totdeauna înainte de aderarea Croaţiei la UE.

O ultimă remarcă asupra Turciei: atunci când evaluăm Turcia, v-aş invita să nu ne lăsăm ghidaţi de prejudecăţile noastre legate de religie, origine etnică şi clişee.

  Lena Ek (ALDE). – (SV) Dle preşedinte, ca vicepreşedintă a delegaţiei Parlamentului în Croaţia, aştept cu nerăbdare ziua în care deputaţii croaţi îşi vor ocupa locurile în acest Parlament. Croaţia a avansat mult în eforturile sale în vederea aderării şi a adoptat multe decizii dificile pentru a se conforma dimensiunii europene. Mai trebuie aşezate piese importante în puzzle înainte de a se realiza aderarea.

O temă care este foarte importantă pentru mine este descentralizarea; cu alte cuvinte, adoptarea unor decizii politice cât se poate de aproape de cetăţean. Când adăugăm al patrulea nivel de luare a deciziilor, ca în cazul aderării la UE, este extrem de important ca oamenii să cunoască ce tip de decizii trebuie luate la nivel local, regional, naţional şi european. În această privinţă, raportul intermediar de ţară arată că mai sunt multe de făcut.

Alte puncte deficitare nerezolvate sunt securitatea juridică, lupta împotriva corupţiei şi locul femeii pe piaţa muncii - domenii în care Croaţia trebuie să facă eforturi mai mari. Cu toate acestea, observ că se realizează progrese enorme şi că noul guvern croat acordă, de asemenea, o mare importanţă acestor probleme. Sper că nu va mai dura mult până când ni se vor alătura în Parlament colegii noştri croaţi.

  Michail Tremopoulos (Verts/ALE). – (EL) Dle preşedinte, aş dori să subliniez că Balcanii încearcă azi, aşa cum au făcut-o de-a lungul întregului secol al XX-lea, să compenseze greaua moştenire a naţionalismului şi nevoia de perspective europene comune în viitorul imediat.

Propunerea de rezoluţie referitoare la FYROM pe care o dezbatem azi încearcă să reflecte acest echilibru delicat. Cu toate acestea, nu o face în mod satisfăcător. Presiunea începerii neîntârziate a negocierilor provoacă temerea transmiterii unui semnal greşit în cadrul dezbaterilor privind problema numelui. Pe de altă parte, o amânare nedefinită poate încuraja din nou un comportament la fel de neproductiv.

Unele amendamente sunt pozitive. Cu toate acestea, aş sublinia că orice formă de naţionalism aduce prejudicii în primul rând ţării respective. Grecia trebuie să găsească un compromis satisfăcător. Ca macedonean grec, fac apel la o mai mare stăpânire de sine; ceea ce avem nevoie în cadrul litigiului asupra numelui este coexistenţa celor două autodeterminări care folosesc numele Macedonia. Acest tip de compromis ar fi un catalizator pentru clădirea încrederii reciproce care este extrem de necesară în aceste timpuri de criză economică, când vecinii trebuie consideraţi drept colaboratori necesari în eforturile de combatere a crizei.

  Edvard Kožušník (ECR). – (CS) Aş dori să încep prin a le mulţumi tuturor colegilor deputaţi pentru elaborarea întregului raport. În acelaşi timp, aş dori să îi urez bun venit noului comisar şi numai succese cu noul său portofoliu extrem de interesant. Am doar trei observaţii, întrucât s-au menţionat deja multe aspecte în această dezbatere. În opinia mea, ar mai trebui să subliniem faptul că însăşi expansiunea trebuie înţeleasă ca una dintre posibilele soluţii pentru revenirea la creştere economică în Uniunea Europeană şi nu ar trebui să pierdem din vedere acest lucru. A doua mea observaţie se referă la termenul „exhaustivitate”. În opinia mea, trebuie să avem o perspectivă exhaustivă asupra problemei Balcanilor şi nu ne putem concentra doar asupra unei ţări, fie Croaţia sau Macedonia, ci ar trebui să avem o abordare exhaustivă care să trateze ţări ca Serbia, de exemplu. În cazul Turciei, de asemenea, trebuie să dăm un „da” sau un „nu” clar, întrucât nu este posibil să păcălim Turcia şi să îi promitem o viitoare posibilă aderare. Trebuie să spunem clar „da” sau „nu”.

  Willy Meyer (GUE/NGL). – (ES) Dle preşedinte, dle comisar, dle Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, acum, Uniunea Europeană ar trebui să urmărească îndeaproape negocierile care au loc la cel mai înalt nivel cu liderii celor două principale comunităţi din Cipru.

Turcia joacă un rol negativ în aceste negocieri. Nu sprijină o soluţie raţională şi, prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să transmită un mesaj clar, fără echivoc: Turcia nu îşi poate menţine cei 40 000 de soldaţi care ocupă partea de nord a Ciprului, încălcând legislaţia internaţională. Nu poate continua să ocupe oraşul Famagusta, încălcând rezoluţia Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Nu poate continua să trimită în partea de nord a insulei colonişti care asfixiază comunitatea ciprioţilor de etnie turcă. Aceasta este calea pe care o urmează Turcia în prezent.

Uniunea Europeană, Comisia, Consiliul şi Parlamentul trebuie să transmită un mesaj neambiguu Turciei: dacă Turcia îşi menţine poziţia, nu va putea niciodată să adere la Uniunea Europeană. Acesta este mesajul care trebuie comunicat în acest stadiu critic al negocierilor privind reunificarea Ciprului, care este stat membru al Uniunii Europene.

  Nikolaos Salavrakos (EFD). – (EL) Dle preşedinte, nu ignor faptul că Turcia este o ţară mare care, totuşi, lăsând la o parte problemele sociale interne evidenţiate în raport, acţionează – după părerea mea – într-un mod contradictoriu în politica sa externă.

Astfel, în timp ce guvernul turc încearcă să se prezinte ca moderat, forţele armate ale ţării îşi manifestă agresivitatea la adresa Greciei, violând constant spaţiul aerian grec din Marea Egee şi hărţuind în permanenţă Frontex. Ar trebui să se remarce că, în ciuda faptului că Grecia şi Turcia sunt ţări membre NATO şi, deci, sunt aliaţi, Turcia ameninţă Grecia cu un casus belli în vederea extinderii apelor sale teritoriale şi prin refuzul de a recunoaşte statul Cipru, care este stat membru al Uniunii Europene.

În cele din urmă, şi guvernul turc pare, în prezent, incapabil să garanteze suveranitatea populară în ţară şi planifică un nou tip de imperiu otoman, astfel cum a reieşit în mod clar în urma reuniunii de la Sarajevo de la începutul lunii noiembrie, la care a participat dl ministru Davutoglu. La fel de bizară mi s-a părut atitudinea guvernului turc în ceea priveşte deschiderea, care contravine poziţiei acceptate a comunităţii internaţionale şi a Uniunii Europene.

În plus, nu ar trebui să neglijăm faptul că, nerespectând foaia de parcurs, Turcia permite şi poate chiar încurajează tranzitul imigranţilor ilegali pe teritoriul său către ţările Uniunii Europene şi nu îşi respectă obligaţiile de a acorda drept de andocare şi aterizare navelor şi aeronavelor cipriote.

  Gunnar Hökmark (PPE). – Dle preşedinte, doresc să îi mulţumesc dlui Swoboda pentru raportul său privind Croaţia; raportul recunoaşte eforturile depuse şi realizările obţinute de guvernul croat. Cred că este important să spunem că această ţară este tot mai aproape de aderare, ceea ce evidenţiază - şi acum mă adresez preşedinţiei Consiliului - că este necesar să se încheie negocierile cu Croaţia în timpul anului 2010.

Dar consider că merită, de asemenea, să semnalăm că eforturile depuse de Croaţia nu au fost făcute pentru noi. Acestea fac din Croaţia o ţară mai bună şi o societate mai bună pentru cetăţenii ei şi, prin aceasta, Croaţia devine un vecin mai bun, care contribuie la progresul Europei, deoarece lupta împotriva crimei organizate şi a corupţiei trebuie să se desfăşoare la nivel transfrontalier şi este un avantaj pentru noi să observăm realizările obţinute de Croaţia.

Acelaşi lucru este valabil pentru alte state candidate. Toate realizările pe care le remarcăm sunt în beneficiul Europei şi, trebuie să o spun, având în vedere experienţa pe care o avem în ceea ce priveşte procesul de extindere, avem foarte puţine regrete în legătură cu realizările pe care le-am obţinut; ar trebui să avem aceeaşi perspectivă când este vorba despre Turcia, Macedonia sau alte ţări din Balcanii de Vest. Când se reformează, devin vecini. Când închidem uşa, ne expunem riscului unor noi probleme şi noi ameninţări la adresa valorilor europene; ar trebui să scoatem în evidenţă necesitatea de a persevera împreună pentru a realiza o extindere europeană mai bună, bazată pe criteriile pe care le sprijinim pe deplin.

  Luigi Berlinguer (S&D). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, încheierea negocierilor cu Croaţia în cursul anului 2010 este un obiectiv realizabil, iar raportul Swoboda este o examinare echilibrată a progreselor noastre şi a paşilor pe care încă îi mai avem de parcurs.

Justiţia este domeniul în care mai este necesară o reformă drastică. Nu este suficient să se încheie reformele de sistem necesare, să se adopte noi legi şi să se coopereze, dacă este necesar, cu Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie.

Subliniez necesitatea de a crea o cultură şi o mentalitate juridice adevărate, în conformitate cu standardele europene. Pentru aceasta, este esenţială independenţa puterii judecătoreşti, care este un element cheie, precum sunt şi formarea, recrutarea şi cariera magistraţilor, cu alte cuvinte, guvernul nu trebuie să impună niciun fel de condiţii asupra judecătorilor. Invit Comisia să ia în considerare necesitatea unor măsuri drastice care să abordeze aceste aspecte în etapa finală a negocierilor.

  Andrew Duff (ALDE). – Dle preşedinte, îl salut pe dl comisar Füle. Discuţiile dintre dl Christofias şi dl Talat sunt, după cum ştim, într-o etapă critică. Pentru a avea succes, opinia publică trebuie să ajungă la o soluţie. Este extrem de importantă consolidarea încrederii. Turcia ar trebui să transmită semnale. Din nefericire, dosarul referitor la comerţ pare a fi complet blocat, aşadar începerea retragerii trupelor este un gest dificil, dar inteligent, în scopul de a obţine treptat sprijin public în sud şi în nord, de a arăta că perspectiva unei soluţionări permanente este, de fapt, valabilă.

Cu toţii apreciem faptul că, dacă problema cipriotă nu se rezolvă acum, perspectivele de progres ale aderării Turciei sunt într-adevăr reduse. A sosit momentul să luăm măsuri. Sper că Comisia va aborda problemele ridicate de cei câţiva vorbitori în legătură cu Ciprul, ca parte a răspunsului la această dezbatere.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dorim să susţinem aderarea Croaţiei şi, de aceea, invităm autorităţile croate să asigure că bunurile care le-au fost naţionalizate cetăţenilor italieni la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi care sunt încă deţinute de stat sau de instituţiile municipale, în ciuda cerinţelor legislaţiei europene, să fie înapoiate proprietarilor lor de drept.

Dorim să susţinem aderarea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei şi, de aceea, solicităm respectarea metodei consensului, o parte a istoriei Uniunii Europene, şi invităm instituţiile europene să îşi ofere sprijinul prietenesc pentru punctele de vedere ale tuturor statelor membre cu privire la motivele care încă blochează acest drum.

Dorim să fim sinceri cu Turcia. Raportul Oomen Ruijten are acest merit: raportul nu neagă faptul că drumul este străbătut de dificultăţi, dar este un raport corect, care ia în considerare criteriile de la Copenhaga ca puncte de referinţă stabilite. Prin urmare, Parlamentul procedează corect când denunţă cu fermitate încălcările drepturilor omului şi absenţa principiilor democratice.

Dar cei care fac aproape paradoxal parcursul acestei cereri de aderare nu se găsesc în Parlament. Ei se pot găsi printre exponenţii multor guverne care promit la fiecare întâlnire oficială ceea ce au interesul să nege pe coridoare. Însă, pe baza raportului Oomen Ruijten, este util să consolidăm în continuare mijloacele unui parteneriat privilegiat în aşteptarea unei evoluţii determinate nu de prejudicii, ci de asimilarea deplină şi responsabilă a conţinutului acquis-ului comunitar.

PREZIDEAZĂ: DNA KRATSA-TSAGAROPOULOU
Vicepreşedintă

  Kinga Göncz (S&D). – (HU) Aş dori să formulez unele observaţii asupra rapoartelor privind Croaţia şi Macedonia. Cred că este important să precizăm că avansarea procesului de aderare pentru ţările din Europa de Sud-Est este evident în interesul Uniunii Europene, după cum stabilitatea, prosperitatea şi progresul reformei în regiune sunt importante nu doar pentru statele candidate, ci pentru întreaga Uniune Europeană. În cazul ambelor ţări, problemele legate de relaţiile de vecinătate au oprit progresul. Consider că este extrem de important să se recurgă la o înţelepciune politică corespunzătoare, curaj şi bunăvoinţă reciprocă pentru a rezolva aceste probleme, nu doar de către aceste state candidate, ci şi de către statele membre ale Uniunii Europene. Acesta este cazul Croaţiei, iar eu sper din tot sufletul că angajamentul preşedinţiei spaniole va stimula, de asemenea, rezolvarea problemei numelui care afectează Macedonia şi Grecia. Ca al treilea membru din echipa celor trei preşedinţii, Ungaria ar dori să continue să îşi acorde sprijinul în acest proces.

  Nadja Hirsch (ALDE). – (DE) Dnă preşedintă, în primul rând, îi urez multe felicitări dlui Füle pentru desemnarea sa în funcţia de comisar. Aş mai dori să îl felicit pe dl raportor Swoboda pentru raportul pe care l-a întocmit. Este o prezentare foarte echilibrată a progreselor realizate în Croaţia. În acelaşi timp, indică în mod clar domeniile în care Croaţia trebuie să mai depună eforturi pentru a putea încheia procesul de aderare.

De asemenea, este important faptul că statisticile preluate din sondajul Eurobarometru, desfăşurat în toamna anului trecut, arată că 84 % dintre croaţi sunt nemulţumiţi de democraţia din ţara lor. Aceasta înseamnă că sunt necesare nu doar reforme în cadrul puterii judecătoreşti, ci este nevoie şi de o îmbunătăţire a situaţiei minorităţilor. De asemenea, este important să se asigure că libertatea presei este garantată. Aceste reforme trebuie iniţiate şi puse în aplicare şi, înainte de toate, trebuie susţinute de populaţie. În termeni formali, criteriile se pot îndeplini cu siguranţă foarte repede, dar întreaga populaţie trebuie să sprijine procesul şi trebuie să salute aderarea Croaţiei la UE.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, aderarea Turciei la Uniunea Europeană stârneşte motive de controversă în unele cercuri. Pentru ca acest proces să se desfăşoare într-un context de înţelegere reciprocă, trebuie să se asigure un înalt nivel de calitate. Îndeplinirea unor condiţii stricte, dar clare, care sunt rezonabile şi sunt acceptate de ambele părţi, reprezintă temeiul pentru primirea noilor membri, iar acest lucru este valabil şi pentru Turcia.

Aş dori acum să îi mulţumesc raportoarei, dnei Oomen-Ruijten, pentru raportul exhaustiv privind progresele realizate de Turcia în 2009. În acest an, raportul este mai critic şi, din păcate, atrage atenţia pe bună dreptate asupra progreselor reduse realizate de Turcia, în special în legătură cu libertăţile cetăţenilor şi cu sistemul de justiţie. Cu toate acestea, anul trecut, nu a stagnat doar procesul de democratizare, aşadar este necesar să se aducă critici acolo unde nu s-au observat progrese sau unde situaţia s-a agravat, dar şi să se arate că apreciem schimbările în bine. Întrucât, pe de o parte, se neglijează necesitatea de a consolida principiile statului de drept, iar constituţia se bazează pe această lege, aceasta trebuie să devină o prioritate. Pe de altă parte, Turcia depune eforturi deosebite în cadrul negocierilor iniţiate, iar eu salut schimbările şi dorinţa Turciei de a continua reformele pentru a îndeplini criteriile de la Copenhaga.

Cu toate acestea, bunele intenţii nu reprezintă totul. Ankara va mai întâmpina încă provocări în drumul spre aderarea la Uniunea Europeană, iar aceste provocări nu sunt uşoare. Am încredere că Turcia va reuşi să depăşească toate obstacolele şi îi doresc acestei ţări mult succes în procesul de reformare.

  Debora Serracchiani (S&D). – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană accentuează coagularea unei identităţi europene, capabile să exprime valorile comune ale noii noastre Europe, integrând, şi nu camuflând, individualităţile numeroaselor sale suflete.

Republica Croaţia a depus eforturi apreciabile pentru a se ridica la standardele stabilite, în special, prin combaterea crimei organizate prin noi măsuri împotriva mafiei, dar trebuie să depună eforturi suplimentare, în special în domeniul judiciar, înainte de a se putea încheia negocierile din 2010.

Instituţiile Republicii Croaţia pot realiza mai multe progrese pentru a se alinia la cerinţele primului protocol al Convenţiei europene a drepturilor omului, semnate la Paris în 1952, luând în considerare restituirea bunurilor naţionalizate proprietarilor lor de drept.

  Sophia in 't Veld (ALDE). – Doamnă preşedintă, mai întâi, daţi-mi voie să îi urez bun venit dlui comisar Füle în acest Parlament.

Raportoarea a prezentat un proiect de rezoluţie foarte echilibrat. Turcia a realizat într-adevăr progrese remarcabile, dar există multe puncte problematice care trebuie să se abordeze urgent. Trebuie să se elimine fenomenul îngrozitor al crimelor de onoare, precum şi uciderea transsexualilor. Doar ieri, am aflat despre a nu ştiu câta crimă împotriva unei femei transsexuale în Antalia. Guvernul turc trebuie să asigure, de urgenţă, că uciderea persoanelor transsexuale nu va mai rămâne nepedepsită.

Mai departe, fac din nou apel la guvernul turc să asigure libertatea de asociere şi să oprească tentativele sistematice de desfiinţare a organizaţiilor minorităţilor sexuale. Rezoluţia insistă în mod just asupra libertăţii religioase şi libertăţii de exprimare. Pentru un liberal, aceste libertăţi fac parte din miezul democraţiei noastre şi sunt condiţii nenegociabile pentru aderarea la UE.

Cu toate acestea, dacă îi cerem Turciei să respecte standardele UE, trebuie să ne asigurăm că şi noi îndeplinim aceste standarde. Aceasta este o chestiune de credibilitate şi de autoritate morală. Homofobia, educaţia religioasă obligatorie şi limitarea libertăţii presei trebuie, de asemenea, să fie combătute în statele membre actuale.

  Cristian Dan Preda (PPE). - Aşa cum o subliniază şi raportul Oomen Ruijten, în anul 2009 Turcia s-a angajat în mod clar pe calea reformelor şi a bunelor relaţii cu vecinii săi. Mai mult decât atât, autorităţile au încurajat dezbaterea publică asupra unor domenii cruciale pentru procesul de reformă, cum ar fi: rolul puterii judecătoreşti, drepturile minorităţilor etnice, ca şi rolul armatei în viaţa politică din această ţară.

Semnarea acordului Nabucco a demonstrat, pe de altă parte, implicarea Turciei în crearea unei siguranţe la nivelul alimentării cu gaz a spaţiului european, aşa cum o arată şi negocierile Turciei pentru a adera la Comunitatea Energetică Europeană.

Turcia şi-a dovedit rolul-cheie ca actor regional prin normalizarea relaţiilor cu Armenia, precum şi prin îmbunătăţirea relaţiilor cu Irak şi cu guvernul regional kurd. Să nu uităm, desigur, nici cooperarea în cadrul Sinergiei Mării Negre, lansată acum trei ani cu scopul de a promova stabilitatea şi reformele în ţările din jurul Mării Negre.

În fine, nu aş vrea să uităm câteva motive esenţiale care pledează în favoarea aderării acestei ţări la Uniune: Turcia face în mod clar parte din familia europeană şi e un important partener în dialogul dintre civilizaţii. Apropierea unei Turcii laice, democratizate şi moderne de Uniune reprezintă, desigur, un plus pentru comunitatea noastră

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Sunt foarte încântat că portofoliul extinderii va fi deţinut de dl comisar Füle care, ca politician din Europa Centrală, este cel mai bine poziţionat pentru a înţelege greaua povară pe care o poartă Europa de Sud-Est şi Balcanii de Vest în ceea ce priveşte conflictele etnice şi interetnice şi litigiile bilaterale dintre ţările vecine. Balcanii de Vest şi Balcanii nu au fost niciodată nişte regiuni stabile, cu excepţia scurtei perioade a Iugoslaviei lui Tito. Aderarea la Uniune este singura opţiune de stabilizare a regiunii. Acest lucru a fost confirmat de aderările din 2004 şi din 2007, după cum o ilustrează, de exemplu, efectul pozitiv semnificativ al acestora asupra relaţiilor dintre Ungaria şi România.

În acelaşi timp, aş dori să atrag atenţia dlui comisar Füle şi Parlamentului asupra faptului că toate problemele interetnice, toate aspectele importante şi relaţiile de vecinătate trebuie rezolvate înainte de aderare, întrucât Uniunea Europeană va fi neputincioasă în faţa unor astfel de probleme după aderare. Să observăm problema nerezolvată a ruşilor din Letonia sau să privim Slovacia, unde politicile guvernului Fico au dus la înrăutăţirea relaţiilor dintre majoritatea slovacă şi minoritatea maghiară.

Prin urmare, în cazul Balcanilor de Vest, unde astfel de probleme sunt şi mai complicate, este deosebit de important să se rezolve pentru fiecare ţară în parte. Croaţia este o ţară vecină a Ungariei, aşadar este extrem de important ca aceasta să devină stat membru al Uniunii Europene cât mai curând cu putinţă. Este foarte important ca această ţară să îşi îndeplinească responsabilităţile care îi revin în urma războiului şi să le permită refugiaţilor să se întoarcă. Acesta este un aspect foarte important. Ar trebui să se iniţieze negocierile cu Macedonia cât mai curând cu putinţă, astfel cum a menţionat dl Thaler în excelentul său raport. În cele din urmă, în privinţa Turciei, cât timp kurzilor nu li se acordă autonomie în sensul cel mai vast, cât timp drepturile femeii şi ale minorităţilor sexuale nu sunt rezolvate şi Turcia nu îşi cere scuze pentru genocidul împotriva armenilor, Turcia nu poate deveni stat membru al Uniunii Europene.

  Metin Kazak (ALDE). – (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, aş dori să o felicit pe dna Oomen-Ruijten pentru munca meticuloasă pe care a depus-o. Cu toate acestea, pare să existe o diferenţă între textul adoptat anul trecut şi cel care ni se propune acum cu privire la Turcia.

În Rezoluţia din 2009, Parlamentul a evidenţiat negocierile din Cipru, dar nu a stabilit nicio condiţie preliminară referitoare la colonii sau la situaţia din Famagusta. Aceste subiecte sunt abordate în cele şase capitole de negociere care sunt tratate sub auspiciile ONU. Prin urmare, consider că, luând o poziţie atât de fermă şi părtinitoare, Parlamentul poate aduce prejudicii acestor negocieri şi ne-ar face susceptibili de partizanat.

După cum a subliniat fostul comisar la 16 noiembrie 2006, restituirea Famagustei locuitorilor ei legitimi este un aspect care trebuie tratat sub auspiciile ONU, ca parte dintr-o soluţionare globală a problemei Ciprului.

Aş dori să citez o altă concluzie a Consiliului. În 2004, comunitatea cipriotă-turcă şi-a exprimat în mod clar dorinţa de a avea un viitor în cadrul UE. Consiliul a decis să pună capăt izolării acestei comunităţi şi să faciliteze reunificarea cu Cipru, încurajând dezvoltarea economică a comunităţii cipriote-turce.

(Aplauze)

  György Schöpflin (PPE). – Dnă preşedintă, permiteţi-mi să le urez bun venit dlui comisar Füle şi ministrului. Toată lumea va fi mulţumită de progresele pe care le va realiza Croaţia în vederea încheierii procesului de aderare. Anumite domenii cheie de guvernare trebuie adaptate la cerinţele acquis-ului, iar unele dintre aceste schimbări – să o spunem fără echivoc – sunt susceptibile de a se opune tradiţiei şi aşteptărilor. Aşadar, negocierea transformării necesită un act major de voinţă politică.

Permiteţi-mi să adaug că efortul merită pe deplin, mai ales pentru un stat relativ mic precum Croaţia sau, prin urmare – şi este valabil acelaşi lucru – pentru alte state ale Balcanilor de Vest. Aderarea la UE – cred că o putem înţelege de la sine – oferă o serie de avantaje din punct de vedere politic, economic, cultural şi de securitate.

Cea mai mare problemă de adaptare este în altă parte, totuşi. Una este să schimbi structurile de guvernare, dar este cu totul altceva să schimbi atitudinile societăţii faţă de ceva radical diferit de formele şi conţinutul care s-au construit în Uniunea Europeană. Cele două aspecte sunt adesea foarte îndepărtate una de alta şi, cu siguranţă, vor exista elemente în societate, unele chiar puternice, care vor observa doar dezavantaje pentru ele însele în noua ordine.

Să nu ne facem iluzii în această privinţă. Autorităţile croate nu trebuie doar să încheie negocierile cu Uniunea Europeană, ci trebuie, în acelaşi timp, să facă tot posibilul pentru a schimba atitudinile sociale. Aceasta se poate dovedi sarcina cea mai dificilă.

  Maria Eleni Koppa (S&D). – (EL) Dnă preşedintă, cele trei rapoarte pe care le dezbatem azi exprimă poziţia fermă a Parlamentului European cu privire la continuarea procesului de extindere. Cu toate acestea, există diferenţe importante.

Permiteţi-mi să încep prin a-l felicita pe dl Hannes Swoboda pentru raportul domniei sale privind Croaţia. Suntem cu toţii încântaţi că această ţară va adera în curând la Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte Turcia, mesajul transmis de raportul deosebit de echilibrat al dnei Oomen-Ruijten rămâne neschimbat, ca în anii precedenţi. Turcia trebuie să îşi onoreze toate obligaţiile contractuale, la fel cum au făcut-o toate statele candidate precedente. Aderarea este şi trebuie să fie obiectivul final. Însă nu putem avea o aderare à la carte, adaptată după Turcia. Turcia este o ţară mare, care trebuie să accepte că realizarea reformelor, respectarea drepturilor omului, o contribuţie corespunzătoare la rezolvarea problemei Ciprului, relaţiile de bună vecinătate şi încetarea casus belli împotriva unui stat membru al UE sunt etapele care o vor aduce mai aproape de Uniune.

În ceea ce priveşte Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, raportul dlui Zoran Thaler transmite ţării un mesaj pozitiv. Grecia îi invită pe liderii FYROM să vină la masa tratativelor cu bună credinţă, pentru a se putea găsi o soluţie reciproc avantajoasă în cadrul ONU. Guvernul elen ştie că procesul are nevoie de un nou impuls şi este cu adevărat hotărât să soluţioneze problema. Aşteptăm o poziţie la fel de onestă de la cealaltă parte.

  Andrey Kovatchev (PPE). – (BG) Dnă preşedintă, dle comisar Füle, bun venit în Parlament. Vă doresc numai succes în activitatea dumneavoastră. Doresc să le mulţumesc dlui Swoboda, dlui Thaler şi dnei Oomen-Ruijten pentru rapoartele lor echilibrate şi obiective.

Parlamentul European şi-a declarat, în numeroase ocazii, dorinţa politică de aderare la Uniunea Europeană a ţărilor din Balcanii de Vest şi şi-a exprimat voinţa de a ajuta aceste state să poată îndeplini rapid criteriile de aderare. Croaţia se află pe ultima linie dreaptă. Sper cu tărie că se va semna în acest an tratatul de aderare pentru această ţară. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a realizat progrese în îndeplinirea criteriilor pentru iniţierea procesului de preaderare. După toate aşteptările, Consiliul European va reafirma decizia Comisiei Europene adoptată la sfârşitul anului trecut şi va lansa procesul de aderare. Pentru aceasta, cred că Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei trebuie să se străduiască mai mult să îşi rezolve problemele cu vecinii în spirit european. Dacă autorităţile de la Skopje au voinţa politică de a nu recurge la istorie, fie veche sau mai recentă, şi să îşi argumenteze intenţiile politice sau naţionale actuale, se poate ajunge la un compromis. Istoria trebuie să ne unească, nu să ne despartă. Să îi lăsăm pe istorici să ajungă la concluziile lor academice, fără a sta totuşi în calea destinului european al niciunui stat candidat. Aşa-numitele discuţii ale urii nu trebuie tolerate. Doresc să menţionez, în special, manualele pe care le folosesc copiii la şcoală. Acestea nu trebuie să conţină descrieri care incită la o atitudine ostilă faţă de alte state membre.

Sporirea încrederii în interiorul regiunii Balcanilor nu se înfăptuieşte doar prin sistemul de liberalizare a vizelor, care funcţionează foarte bine şi de care sunt foarte mulţumit, ci şi, în opinia mea, prin comemorarea comună a datelor istorice şi a eroilor pe care anumite ţări din Balcani le împart. Sper ca recomandările rapoartelor să fie luate în considerare de către instituţiile relevante ale statelor membre. Le doresc Croaţiei, Macedoniei şi Turciei numai succese în drumul lor european.

  Evgeni Kirilov (S&D). – Dnă preşedintă, ar trebui să susţinem în continuare perspectiva de aderare la UE a ţărilor din Balcanii de Vest. Întregul proces favorizează stabilitatea şi ar trebui să perseverăm în acelaşi ritm.

Ca raportor pentru facilitarea vizelor în cadrul Delegaţiei la Comisia parlamentară mixtă Uniunea Europeană-Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, consider că introducerea regimului fără vize în această ţară a reprezentat o încurajare foarte importantă pentru cetăţenii acesteia. Ultimul raport al Comisiei evidenţiază faptul că FYROM a realizat progrese în multe domenii, ceea ce este lăudabil.

Provin dintr-o ţară vecină, Bulgaria, iar noi, ca ţări vecine, observăm unele tendinţe îngrijorătoare. După părerea mea, problema numelui nu ar trebui să fie pe primul plan. Formarea naţiunii macedonene a început după al Doilea Război Mondial, iar acum, o mare parte din populaţie se identifică drept macedoneni. Cu toate acestea, trebuie să ne păstrăm propriile valori: nu putem tolera confundarea formării unei naţiuni cu o retorică naţionalistă sau cu o manipulare grosolană a istoriei, mergând în timpurile străvechi. În al doilea rând, afirmarea identităţii naţionale nu ar trebui să stârnească sentimente xenofobe faţă de cetăţenii care se declară a fi de origine bulgară. Aceste persoane sunt supuse unui abuz verbal şi fizic şi sunt chiar persecutate din motive inventate.

  Marietta Giannakou (PPE). – (EL) Dnă preşedintă, aş dori să îl felicit pe dl comisar şi să îi urez numai succes în sectorul foarte important pe care l-a preluat.

Este o realitate că Europa poate şi are dreptul de a continua să se extindă. În Balcanii de Vest, în special, oamenii au dreptul la o soartă mai bună şi la însuşirea unor reale valori europene.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, în special, ar trebui să se ţină seama de faptul că ar fi mai bine dacă, pentru a deveni un stat membru al Uniunii Europene, o ţară nu ar folosi istoria ca pe o unealtă, după propriile preferinţe; trebuie să se obişnuiască să participe la procedurile Organizaţiei Naţiunilor Unite şi să îşi rezolve problemele cu diplomaţie, nu prin propagandă. Prin urmare, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei trebuie invitată să ia măsuri, dacă doreşte un viitor în curând.

Doresc să o felicit pe dna Oomen-Ruijten pentru raportul său excelent privind Turcia şi să îl felicit pe dl Swoboda şi, desigur, şi pe dl Thaler, în ciuda faptului că nu sunt de acord cu anumite aspecte ale abordării sale şi ale raportului său.

Categoric, trebuie să înţelegem că, prin compromisuri care nu reflectă adevărul şi realitatea, vor apărea probleme în viitor. Pe de altă parte, în privinţa Turciei, aş dori să spun că s-au depus eforturi, însă nicio manevră majoră care să ne permită să spunem că Turcia îşi rezolvă problemele în mod diplomatic, cu alte cuvinte, retrăgându-şi sau începând să îşi retragă trupele dintr-o ţară europeană, Cipru.

  Wolfgang Kreissl-Dörfler (S&D). – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, şi eu aş dori să vă felicit, dle Füle, pentru noua dumneavoastră desemnare şi să vă urez mult noroc în această misiune foarte importantă.

Deja aţi lămurit comisia că negocierile cu Turcia se referă la aderarea acesteia şi nu la ideea nebunească al unui parteneriat privilegiat, care nu a fost niciodată promovată în mod adecvat de către susţinătorii acesteia. Cu toate acestea, aţi mai lămurit - şi am salutat cu bucurie acest lucru - că ambele părţi, Turcia şi Uniunea Europeană, trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile şi angajamentele. În acest caz, dle Posselt, se aplică principiul pacta sunt servanda. Trebuie să cunoaşteţi această expresie care a fost folosită de fostul dumneavoastră conducător de mare valoare.

Un alt aspect este, de asemenea, foarte important pentru mine. Desigur, Turcia mai are multe de realizat, dar şi Uniunea Europeană, fie că este vorba despre problema Ciprului, punerea în aplicare a drepturilor minorităţilor în Turcia sau aspecte politice şi militare. Dar un lucru este clar. Procesul nu va fi niciodată liniar. O ştim din istoria Uniunii Europene. Trebuie doar să observăm procesele şi procedurile legate de Tratatul de la Lisabona. Mereu vor exista progrese şi crize în procesul din Turcia.

Un alt aspect evident este faptul că, atunci când îşi va fi îndeplinit toate obligaţiile, când va putea să accepte acquis-ul comunitar, Turcia va fi o ţară diferită. Cu toate acestea, Tratatul de la Lisabona va fi adus, de asemenea, schimbări de durată Uniunii Europene. Ar trebui să ţinem seama de acest lucru. După cum am spus, ambele părţi trebuie să îşi îndeplinească angajamentele.

  Alojz Peterle (PPE). – (SL) Dacă Uniunea Europeană doreşte să joace un rol mai influent pe scena internaţională, trebuie să se asigure că îşi consolidează rolul şi în Europa. Aceasta înseamnă realizarea proiectului unei Europe unite în sud-est. Nu ne trebuie doar o perspectivă europeană, ci şi dinamism şi stimulare.

Sunt încântat că putem saluta progresele realizate de toate cele trei ţări analizate aici şi îi felicit pe raportori, dna Ria Oomen-Ruijten, dl Zoran Thaler şi dl Hannes Swoboda, pentru munca deosebită pe care au depus-o. Sunt deosebit de încântat că toate cele trei ţări au acordat o atenţie specială dezvoltării relaţiilor cu vecinii lor.

S-a menţionat şi acordul de arbitraj dintre Slovenia şi Slovacia. Este o realitate că guvernul croat şi cel sloven privesc tema cheie a acestui acord într-o lumină total diferită, care nu inspiră tocmai încredere reciprocă. Le solicit ambelor guverne să folosească ocaziile bilaterale pentru a găsi o interpretare uniformă a acordului şi a favoriza o atmosferă de bune relaţii de vecinătate şi care să poată duce la încheierea cu succes a procesului de aderare.

Îl felicit cu sinceritate pe dl comisar Füle pentru rolul responsabil pe care şi l-a asumat şi îi urez succes în realizarea acestor obiective ambiţioase. În mod similar, îi doresc mult noroc şi multă înţelepciune preşedinţiei spaniole.

  Emine Bozkurt (S&D). – (NL) Vecinii au grijă unul de altul, se sprijină la nevoie. Atunci când atmosfera este bună între ţările vecine, este bună şi pentru oamenii care trăiesc acolo. Turcia şi Cipru sunt ţări vecine. Atunci când se privesc peste gard, nu se văd una pe alta, ci îi văd pe ciprioţii-turci, care se pomenesc între două luntre.

Pentru a le asigura tuturor celor care trăiesc în Cipru un trai cu adevărat liniştit împreună, este nevoie de o soluţie care să le impună tuturor vecinilor să îşi îndeplinească misiunea. Săptămâna trecută, Secretarul-General al ONU Ban Ki Moon şi-a exprimat încrederea în legătură cu o posibilă soluţie pentru Cipru. Acest Parlament trebuie să depună eforturi substanţiale pentru a-şi aduce o contribuţie pozitivă la situaţia referitoare la Cipru, căutând în mod constructiv soluţii şi eliminând obstacolele în loc să le ridice. Da, Turcia trebuie obligată să depună eforturi pentru a favoriza această soluţie. Este ceea ce s-a solicitat în raportul pe care urmează să îl votăm. Dar nu doar Turcia trebuie să depună eforturi. Toate părţile afectate trebuie să participe la crearea unei atmosfere pozitive în care se poate găsi o soluţie responsabilă. În cele din urmă, este desigur ceea ce ne dorim cu toţii: o soluţie.

De asemenea, trebuie să sprijinim statul candidat Macedonia, în legătură cu problema numelui, pentru ca negocierile să poată începe. Ca state membre, trebuie să asigurăm că nu ne aducem aportul la problemă, ci, în schimb, contribuim la găsirea unei soluţii.

Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a realizat multe progrese şi poate reprezenta un exemplu pentru celelalte ţări din Balcani, oferind totodată posibilitatea creşterii stabilităţii în regiune. Trebuie să ne străduim ca să vedem dezvoltându-se cele mai importante produse de export ale UE: democraţia, drepturile omului, pacea şi securitatea.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Croaţia îşi demonstrează hotărârea de a adera la UE prin adoptarea unor măsuri în vederea îndeplinirii criteriilor. Voinţa politică a fost reflectată în reformele administraţiei publice şi ale puterii judecătoreşti şi în lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate. În sistemul judiciar, s-a observat o creştere a transparenţei, o reducere a numărului de proceduri judiciare în aşteptare şi a procedurilor excesiv de lungi. Un factor semnificativ este expunerea continuă a crimelor de război, pentru care Croaţia cooperează pe deplin cu Tribunalul Penal Internaţional. Croaţia dovedeşte un nivel bun de armonizare normativă cu acquis-ul comunitar. Trece prin schimbări legislative şi instituţionale semnificative cu scopul de a combate crima organizată şi mafia şi de a-şi consolida cooperarea transfrontalieră cu autorităţi de aplicare a legii din ţările vecine.

Sectorul bancar din Croaţia este solid, investitorii au încredere în starea economiei, iar stabilitatea macroeconomică a fost menţinută. Mai trebuie să se încheie programul privatizărilor mărunte şi să se reducă intervenţia statului în economie. După părerea mea, merită să lăudăm în mod deosebit reconcilierea dintre etnicii croaţi şi etnicii sârbi, o creştere a protecţiei drepturilor minorităţilor şi integrarea refugiaţilor, inclusiv reconstruirea caselor. Prin urmare, îndemn Croaţia să continue dezvoltarea unei culturi a responsabilităţii politice şi să susţină o dezbatere publică privind aderarea şi consecinţele acesteia, întrucât doar o treime din populaţie consideră în prezent că aderarea la UE este avantajoasă. Aş mai dori să îl felicit pe noul comisar, dl Füle, şi să îi urez succes în noua sa misiune.

  Justas Vincas Paleckis (S&D). – Dle preşedinte, îi urez bun venit dlui comisar Füle şi aş dori să îi felicit pe autorii celor trei rapoarte foarte echilibrate. Nu încape nicio îndoială că perspectiva aderării la UE a determinat o schimbare în bine a Turciei. La urma urmelor, această ţară musulmană este unică prin faptul că a început să se adapteze la valorile europene acum 100 de ani şi, în ciuda variatelor tendinţe istorice, nu s-a abătut de la această cale. Turcia este cea mai occidentală dintre ţările estice şi cea mai estică dintre ţările occidentale, aşadar rolul său unic nu este doar european, ci şi global.

Ankara trebuie să accelereze reformele, să caute cu mai multă hotărâre un compromis pentru problema Ciprului şi să depună eforturi suplimentare pentru reconcilierea cu Armenia. Cu toate acestea, susţin cu tărie poziţia Grupului Socialiştilor şi Democraţilor că perspectiva aderării Turciei la UE nu ar trebui să fie schimbată prin nicio variantă alternativă sau de rezervă.

  Francisco José Millán Mon (PPE). – (ES) Dnă preşedintă, permiteţi-mi să îi urez bun venit dlui comisar. În acest deceniu, politica de extindere a reprezentat succesul cel mai mare al Uniunii Europene, alături de moneda euro. Această politică nu trebuie împiedicată. În plus, nu ne putem încălca angajamentele asumate faţă de statele candidate, deşi ar trebui, de asemenea, să respectăm renumitele principii ale consolidării şi condiţionalităţii.

De asemenea, nu ar trebui să neglijăm capacitatea de integrare a Uniunii Europene sau necesitatea de a comunica cu cetăţenii pe tema extinderii şi a avantajelor şi consecinţelor acesteia.

Având în vedere restricţiile de timp, mă voi rezuma doar la câteva comentarii scurte. În principiu, statele candidate trebuie să îşi rezolve dinainte orice litigii teritoriale şi probleme similare pe care le-ar putea avea între ele şi cu statele membre, pentru a nu încetini mai târziu funcţionarea Uniunii Europene.

În cazul Turciei, aş dori să subliniez în mod deosebit cât este de important să se menţină şi chiar să se crească ritmul reformelor - care sunt necesare şi pentru Turcia însăşi.

De asemenea, salut recentul angajament pe care l-a demonstrat Turcia în ceea ce priveşte Nabucco, care este foarte important pentru diversificarea energetică în Europa. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că am fost oarecum surprins de gestul pe care l-a făcut guvernul turc toamna trecută în sprijinul autorităţilor iraniene. Într-adevăr, cred că politica externă a unui stat candidat ar trebui să se alinieze cu cea a Uniunii.

În final, săptămâna trecută, am citit un interviu cu ministrul turc al afacerilor europene care a părut să sugereze că Turcia a eliminat vizele pentru ţări precum Siria, Liban şi Libia. Acest lucru m-a surprins într-o oarecare măsură, fiindcă un stat candidat ar trebui, de asemenea, să îşi apropie politica privind vizele de cea a Uniunii Europene şi nu să se orienteze într-o direcţie opusă.

Aş dori să primesc confirmarea acestei informaţii.

  Antigoni Papadopoulou (S&D). – (EL) Dnă preşedintă, dna Oomen-Ruijten a depus eforturi extraordinare pentru a prezenta un raport echilibrat, iar noi îi mulţumim pentru aceasta. Amendamentele 13 şi 14, propuse de Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană, au răsturnat acest echilibru şi, prin urmare, vă îndemn să votaţi împotriva lor.

În discuţiile cu privire la problema Ciprului, Turcia, prin dl Talat, a prezentat propuneri inacceptabile şi rămâne intransigentă şi maximalistă. De aceea, este greşit să se apeleze la toate părţile să îşi acorde sprijinul pentru negocierile în curs. Partea asupra căreia trebuie să se exercite presiune este Turcia ca putere ocupantă. Turcia trebuie să retragă imediat toate trupele turce, să pună capăt ocupaţiei şi să nu mai ţină comunitatea cipriotă-turcă ostatică, fiindcă ea este responsabilă, şi nu ciprioţii-greci, de aşa-numita izolare a ciprioţilor-turci. Turcia trebuie să returneze oraşul asediat Varosha şi să înceteze coloniile ilegale şi încălcarea proprietăţii ciprioţilor-greci.

Turcia deţine cheia rezolvării problemei Ciprului şi a avansării spre aderare. Mica ţară Cipru nu cere decât o soluţie în conformitate cu acquis-ul comunitar, fără derogări, şi cu rezoluţiile ONU. Ciprioţii nu sunt cetăţeni de mâna a doua ai unei colonii otomane sau de altă natură. Suntem cetăţeni europeni cu drepturi europene.

  Doris Pack (PPE). – (DE) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, a sosit în sfârşit momentul ca UE să deschidă negocierile cu Macedonia. Macedonia a îndeplinit condiţiile şi a aşteptat începerea negocierilor din 2005. Grecia a beneficiat de atât de multă solidaritate din partea celorlalte 26 de state membre, încât nu ar trebui ca acum să oprească începerea negocierilor cu statul vecin Macedonia. Problema numelui este pur bilaterală, chiar dacă ONU şi-a acordat sprijinul în această privinţă.

În ceea ce priveşte Croaţia, aş dori să spun că această ţară combate corupţia într-o măsură atât de importantă, încât alte ţări, inclusiv unele din cadrul UE, ar trebui să ia exemplu de la aceasta. A doua mea observaţie este că întoarcerea refugiaţilor, de care a amintit dl Boştinaru, a fost abordată într-un mod exemplar, după părerea mea. Conform spuselor dlui Swoboda, există multe lucruri care nu se pot rezolva în modul în care ne imaginăm noi.

A treia mea observaţie se referă la cooperarea cu Tribunalul Internaţional pentru crime de război de la Haga. Croaţia şi-a predat, cu ani în urmă, toţi criminalii de război căutaţi. Documentele de la războiul „patriotic” care s-au solicitat fie nu mai sunt disponibile, fie nu au existat niciodată. Prin urmare, este necesară o abordare raţională a acestor chestiuni. Guvernul a căutat aceste documente şi a instituit un grup operativ, dar nu poate să facă mai mult decât să caute. Dacă nu găseşte nimic, atunci este important să se facă un pas înainte, având în vedere că Croaţia a cooperat cu tribunalul de ani de zile şi, prin urmare, a îndeplinit într-o mare măsură condiţiile. Sper foarte mult că se va deschide în curând capitolul, astfel încât negocierile cu Croaţia să se poată încheia până la sfârşitul acestui an.

  Ismail Ertug (S&D). – (DE) Dnă preşedintă, dle Preşedinte în exerciţiu al Consiliului, dle Füle, aş dori să vă urez mult succes în viitoarea activitate. Este dificil să se ignore ambivalenţa problemei Ciprului. Noi, Uniunea Europeană, nu trebuie să neglijăm probleme aparent neplăcute sau să încercăm să ne prefacem că nu există. Nu ne-am ţinut promisiunea. Acesta este un fapt şi trebuie să rezolvăm aceste standarde duble.

Ştim că Protocolul de la Ankara trebuie categoric pus în aplicare în ceea ce priveşte problema Ciprului. Cu toate acestea, este, de asemenea, clar că izolarea părţii de nord a Ciprului trebuie să înceteze, astfel cum a declarat Consiliul în 2004. Sunt încântat că sudul Ciprului oferă părţii de nord sprijinul necesar, dar nu aceasta a fost intenţia Uniunii Europene. Intenţia a fost ca toţi, toată Uniunea Europeană, să punem capăt izolării. Pentru a depăşi obstacolul final legat de această chestiune, trebuie să facem un pas înainte şi să punem capăt acestei izolări.

  Tunne Kelam (PPE). – Dnă preşedintă, pentru noua Comisie – şi îi urez un bun venit călduros dlui comisar Füle – acum este timpul reînnoirii angajamentului UE pentru extindere, încheind negocierile de aderare cu Croaţia până la sfârşitul acestui an şi demarând negocierile cu Macedonia.

Ultima a făcut progrese impresionante, în ciuda numaroaselor dificultăţi, şi ar trebui încurajată să continue. Aş dori să le invit pe ambele părţi să rezolve problema numelui într-un stil european deschis şi generos, astfel cum a recomandat ieri dl preşedinte Barroso.

Şi Turcia a înregistrat progrese semnificative. Dacă analizăm Ucraina, ne putem da seama de diferenţa pe care o poate determina doar perspectiva de aderare. Turcia este primită în UE dacă îndeplineşte criteriile de la Copenhaga. Cu un nou comisar, trebuie neîntârziat să îi solicităm Turciei să înceapă retragerea trupelor sale din Cipru şi să pună în aplicare Protocolul de la Ankara. Cred că aceasta poate fi considerată ca o condiţie pentru continuarea negocierilor. Cât despre mine, aş putea fi mulţumit de aderarea Turciei atunci când va fi la fel de uşor să construieşti o biserică creştină în Ankara pe cât este de uşor să ridici o moschee în Bruxelles.

  Jürgen Klute (GUE/NGL). – (DE) Dnă preşedintă, aş dori să comentez asupra a două aspecte referitoare la Turcia. În general se discută conflictele etnice, şi pe bună dreptate. Mai trebuie să se depună eforturi în acest domeniu şi unele dificultăţi persistă. Cu toate acestea, ceea ce oamenii trec cu vederea de obicei este faptul că mai există probleme importante în Turcia în ceea ce priveşte sindicatele şi drepturile lucrătorilor. Guvernul turc continuă să se opună sindicatelor - în unele circumstanţe chiar folosind autoritatea poliţiei - care oferă sprijin membrilor acestora, cu alte cuvinte, lucrătorilor turci. Aceasta s-a întâmplat recent în diferendul care a implicat lucrătorii Tekel. Aceasta este una dintre observaţiile pe care aş dori să le formulez. O societate democratică trebuie să protejeze drepturile lucrătorilor şi ale sindicatelor şi este importantă lupta pentru aceste drepturi. UE sprijină, de asemenea, aceste drepturi, în special, în rolul de Uniune Europeană socială.

Al doilea factor este privatizarea. Turcia se adaptează la UE şi acest lucru cuprinde şi domeniul privatizării. Lucrătorii de la Tekel, dintre care 12 000 sunt în prezent în grevă, sunt ameninţaţi de pierderea locurilor de muncă sau deja şi le-au pierdut ca urmare a privatizării. Cu toate acestea, nu doar lucrătorii de la Tekel muncesc în industria tutunului. Aproximativ 500 000 de persoane angajate în cultivarea tutunului în sud-estul Turciei şi-au pierdut locurile de muncă în ultimii ani, cu rezultatul că, după ce a fost unul dintre producătorii şi exportatorii importanţi de tutun, Turcia a devenit acum un importator. Acum o săptămână, am avut şansa de a călători la Ankara şi de a sta de vorbă cu lucrătorii de la Tekel. Dacă procesul de reducere a numărului de locuri de muncă şi de distrugere a unor sectoare întregi de industrie continuă din cauza privatizării, poporul turc îşi va pierde entuziasmul de a adera la UE. Prin urmare, trebuie să punem accentul pe dimensiunea socială a Uniunii Europene. Aş dori să subliniez încă o dată acest lucru.

  Krzysztof Lisek (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, dle comisar Füle, vă urez şi eu bun venit din suflet, ca toţi colegii mei, şi vă doresc multă perseverenţă în următorii câţiva ani de activitate. Ştiu că nu ar trebui să vorbim despre sfârşitul noii legislaturi din prima zi. Desigur, dle Füle, vă doresc multe alte mandate, dar vă mai doresc ca, atunci când veţi lua cuvântul aici, la sfârşitul acestei legislaturi, să ne puteţi întâlni într-o nouă şi extinsă Uniune Europeană, formată, poate, din chiar 30 de state membre.

Dle Füle, în afară de munca pe care o depuneţi în legătură cu ţările importante pe care le analizăm azi aici, aş dori să vă rog să acordaţi atenţie şi altor ţări care aspiră la aderarea la Uniunea Europeană. La fel ca mine, proveniţi dintr-o ţară care a aderat de curând la Uniunea Europeană, şi cred că dumneavoastră, eu şi toţi ceilalţi deputaţi care provin din toate noile state membre înţeleg cât de importantă a fost pentru societăţile noastre aderarea la Uniunea Europeană. Le dorim acelaşi lucru şi ţărilor despre care discutăm azi.

Ca polonez, am un mic vis şi cu aceasta aş dori să îmi închei discursul. Şi acesta este ca Croaţia, ţara care a realizat cele mai multe progrese în cadrul negocierilor, să reuşească să adere la Uniunea Europeană în timpul nu prea îndepărtatei preşedinţii poloneze.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dnă preşedintă, din nou, raportul privind Turcia nu este un raport referitor la progresele realizate, ci la eşecurile Turciei. Uniunea Europeană invită Turcia să depună mai multe eforturi în domeniul drepturilor minorităţilor, dar, în loc să rezolve problema kurzilor după cum a promis, Turcia are în plan să interzică Partidul Societăţii Democratice prokurd (DTP). Pentru al patrulea an la rând, guvernul de la Ankara nu a reuşit să pună în aplicare protocolul adiţional la acordul de asociere, dar, prin ambasadorii săi, face apel la statele membre majore ale UE să rezolve problema Ciprului. După părerea mea, mult-aşteptatele negocieri privind insula mediteraneeană nu sunt motiv de sărbătoare, deoarece cea mai recentă propunere a ciprioţilor de etnie turcă contrazice consensul existent în unele aspecte, ceea ce înseamnă că reprezintă, de fapt, un pas înapoi.

S-a zis cu rezultatele pozitive pe care preşedinţia spaniolă ne-a anunţat că le putem anticipa. Turcia nu face parte din Europa nici din punct de vedere geopolitic, nici din punct de vedere spiritual sau cultural. Drepturile omului, drepturile minorităţilor şi dreptul internaţional rămân concepte străine pentru Turcia. După părerea mea, singurul răspuns onest care corespunde dorinţelor cetăţenilor europeni ar fi să punem capăt negocierilor de aderare şi să vizăm un parteneriat privilegiat.

  Georgios Koumoutsakos (PPE). – (EL) Dle comisar, vă urăm bun venit şi vă dorim mult succes în activitatea pe care o veţi desfăşura. Astăzi, dezbatem, printre altele, parcursul Turciei spre Europa. Ieri, am dezbătut situaţia economică dificilă cu care se confruntă anumite ţări din zona euro, mai ales situaţia critică în care se găseşte Grecia.

Aceste două dezbateri se intersectează într-un punct, au un element comun. Elementul respectiv sunt cheltuielile masive şi inflexibile în domeniul apărării pe care le efectuează Grecia, cu alocarea a aproximativ 5 % din produsul intern brut pentru cheltuieli militare, şi nu pentru că şi-ar dori aceasta. Desigur, o parte din aceasta este reprezentată de îndeplinirea obligaţiilor ca stat membru al NATO. Dar cea mai mare parte este destinată pentru a aborda o anumită politică practicată de o ţară vecină şi stat candidat, şi anume Turcia.

Turcia are o politică oficială de ameninţare a Greciei cu războiul, denumităcasus belli, şi nu este doar o ameninţare pe hârtie; Turcia are obiceiul de a viola spaţiul aerian şi de a survola chiar şi insulele locuite de greci din Marea Egee de est.

Această practică trebuie să înceteze şi Parlamentul European trebuie să transmită un mesaj ferm Ankarei în acest sens. Dacă se vor observa unele îmbunătăţiri în această privinţă, parcursul acestei ţări spre Europa îşi va redobândi impulsul, alături, bineînţeles, de toate celelalte angajamente pe care trebuie să le onoreze.

  Monica Luisa Macovei (PPE). – Dnă preşedintă, în politica sa de vecinătate, obiectivul Uniunii a fost mereu acela de a exporta stabilitate şi nu de a importa instabilitate.

Acesta este motivul pentru care fac apel statelor membre şi statelor candidate să nu promoveze conflicte bilaterale la nivelul Uniunii Europene. Ca avocat, aş dori să reamintesc faptul că, prin acordul interimar dintre Grecia şi FYROM, semnat în septembrie 1995, Grecia a acceptat să nu conteste cererile de aderare la organizaţii internaţionale sau regionale, adresate de FYROM, dacă acestea se întocmesc sub numele menţionat de Organizaţia Naţiunilor Unite, şi anume FYROM. Instituţiile Uniunii au denumit această ţară FYROM. Aceste dispoziţii sunt obligatorii din punct de vedere juridic, în conformitate cu dreptul internaţional. Prin urmare, nu există nicio bază juridică conform căreia Grecia ar putea obstrucţiona procesul de aderare al ţării în cauză. Deciziile trebuie să se adopte pe baza performanţei ţării solicitante.

În acest sens, sprijin dezbaterile privind progresele realizate şi domeniile în care mai sunt necesare îmbunătăţiri. Trebuie să discutăm despre merite şi să monitorizăm îndeaproape punerea în aplicare a reformelor. Pe baza progreselor realizate, Comisia a propus stabilirea unei date de începere a negocierilor pentru această ţară. Mă alătur Comisiei şi invit Consiliul să stabilească o dată de începere a negocierilor de aderare în reuniunea la nivel înalt din martie 2010.

  Eleni Theocharous (PPE). – (EL) Dnă preşedintă, dle comisar, chiar dacă se adoptă azi rezoluţia foarte fermă în favoarea Turciei, această ţară nu va înceta să demonstreze o importantă deficienţă în planul democraţiei, să încalce flagrant drepturile a milioane de oameni şi să ocupe Republica Cipru, un stat membru al Uniunii Europene.

Cu toate acestea, în privinţa Ciprului, mulţi insistă să atribuim aceeaşi responsabilitate victimei şi infractorului. Nu putem accepta crima şi violenţa armată şi invităm toate părţile implicate - să facă ce anume? Nu putem să ascultăm în sanctuarul democraţiei, Parlamentul European, expresii improprii ca Ciprul de Nord sau Ciprul de Sud şi să vorbim despre alegeri în Ciprul de Nord, unde 70 % din aşa-numitul corp electoral este reprezentat de colonişti ilegali.

Dacă soluţia nu respectă drepturile omului pentru cetăţenii din Cipru, atunci este clar că întregul sistem de valori al Uniunii Europene este în pericol. Desigur, discuţiile continuă, dar au fost îngreunate de pretenţiile maximaliste ale Turciei. Deoarece evaluăm Turcia mai mult decât oricare altă ţară, solicităm Turciei să faciliteze procesul dezbaterilor, prin adoptarea a două măsuri evidente: în primul rând, să înceapă imediat retragerea armatei ocupante şi, în al doilea rând, să înapoieze oraşul ocupat Famagusta locuitorilor săi legali.

  Giovanni Collino (PPE). – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, recunoaştem eforturile pe care le-a depus Croaţia în ultimii ani pentru a îndeplini cerinţele aderării la Uniunea Europeană. Sprijinim declaraţia prezentată de dl López Garrido în această dimineaţă.

Rămâne totuşi o problemă nerezolvată care trebuie abordată în negocierile privind problemele bilaterale dintre Croaţia şi Italia, care riscă să arunce o umbră asupra procesului de aderare. Mă refer la neacordarea unei compensaţii financiare şi morale pentru pagube suferite şi nerestituirea bunurilor confiscate de la italienii care au fost obligaţi să părăsească acele pământuri ca exilaţi, în urma celui de-al Doilea Război Mondial.

Acum că doreşte să adere la Uniunea Europeană, invit Croaţia să grăbească ajungerea la un sfârşit împăciuitor, constructiv şi fericit al acestei chestiuni triste şi încă nerezolvate.

Solicităm Croaţiei să respecte drepturile persoanelor care au aşteptat acest lucru de atât de mult timp, în conformitate cu legislaţia europeană, printre altele.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Dnă preşedintă, am o scurtă observaţie asupra Turciei.

Turcia are încă unele probleme serioase în domeniul drepturilor omului. Una dintre problemele nerezolvate este reprezentată de drepturile minorităţilor etnice şi religioase - kurzi, creştini, alevi şi alţii. Acestor minorităţi li se încalcă în mod constant drepturile. Cipru şi Grecia sunt şi vor rămâne de o importantă capitală pentru Uniunea Europeană.

Aşadar, dle comisar, trebuie să le comunicăm foarte clar partenerilor noştri turci că este foarte dificil să vorbeşti despre integrarea europeană a Turciei până când Turcia nu îşi rezolvă problemele legate de minorităţile sale religioase şi etnice.

  Kyriakos Mavronikolas (S&D). – (EL) Dnă preşedintă, în dezbaterea de azi, trebuie să transmitem mesaje clare Turciei, ţinând seama de faptul că nu a întreprins acţiuni specifice pentru rezolvarea variatelor probleme pe care le are cu ţările vecine.

În ceea ce priveşte problema Ciprului, în special, având în vedere că am auzit propuneri de a insera în raport o trimitere la problema izolării ciprioţilor-turci, consider că Uniunea Europeană trebuie să acţioneze în conformitate cu rezoluţiile ONU. Aceasta înseamnă că nu se pot recunoaşte teritoriile ocupate ilegal; dimpotrivă, orice ajutor trebuie acordat prin intermediul statului legal, ca în prezent.

În acelaşi timp, Turcia ar trebui să îşi retragă armata, pentru a se elimina obstacolul major din calea eforturilor globale de a învinge dificultatea stabilirii legăturii cu ciprioţii-turci.

  Jelko Kacin (ALDE). – (SL) Îi felicit pe toţi raportorii pentru rapoartele lor echilibrate, iar dumneavoastră, dle comisar, vă doresc toate succesele posibile rolul important pe care vi-l asumaţi.

Aş dori să subliniez că statele membre ale Uniunii Europene nu comunică la nivel optim cu ţările din Balcanii de Vest. Unele menţionează date nerealiste. 2014, o dată sugerată de unii dintre dumneavoastră azi, generează speranţe false, aşteptări nerealiste şi amăgeşte politicienii şi opinia publică din aceste ţări. Vom consolida forţele proeuropene doar dacă adoptăm o abordare realistă şi ne comportăm în consecinţă. Promisiunile false sunt atât în detrimentul nostru, cât şi în al lor. Să fim oneşti, să fim corecţi şi credibili.

  Konrad Szymański (ECR). – (PL) Dnă preşedintă, îmi dau seama cât îi este de dificil guvernului de la Ankara, în circumstanţele sociale din Turcia, să acţioneze în vederea sporirii democraţiei şi îmbunătăţirii situaţiei drepturilor omului. Apreciez foarte mult acest lucru, dar aş dori să atrag atenţia asupra unei probleme care nu a fost analizată suficient în această dezbatere. Mă refer la problema libertăţii religioase, care este încă limitată în Turcia, mai ales în ceea ce priveşte creştinii. În Turcia, încă mai persistă problema obstacolelor cu care se confruntă minorităţile religioase în privinţa statutului lor juridic. În ciuda introducerii Legii privind fundaţiile, comunităţile creştine mai întâmpină probleme grave legate de redobândirea proprietăţilor confiscate. Patriarhatul ecumenic are drepturi limitate în formarea clericilor şi în alegerea liberă a patriarhului ecumenic. Îi mulţumesc foarte mult raportoarei pentru evidenţierea acestor aspecte în raport. În acelaşi timp, regret că discursul dlui López Garrido a ignorat complet acest subiect. Dle López Garrido, am un comentariu personal: ideologia şi drepturile omului nu se amestecă.

  John Bufton (EFD). – Dnă preşedintă, aş dori să abordez tema referitoare la Turcia.

Preocuparea mea este că în 2003, Partidul Independenţei din Regatul Unit, din care fac parte, a declarat în cadrul acestui Parlament că sosirea în ţara noastră, Regatul Unit, a migratorilor din noile state membre va avea consecinţe cumplite. Temerea mea este că, dacă Turcia va adera, 70 de milioane de oameni vor avea libertatea de a intra în Regatul Unit. Regatul Unit este plin. Avem milioane de oameni fără locuri de muncă. Presiunea asupra administraţiei noastre publice este incredibilă. Gândul aderării Turciei nu ne bucură deloc.

Ni s-a refuzat o alegere. Cetăţenilor din ţara noastră li s-a refuzat un vot asupra Tratatului de la Lisabona. Cu siguranţă, avem nevoie de o discuţie în ţara noastră despre măsura în care ar trebui să fim prezenţi în Parlamentul European. Mă tem că aderarea Turciei va fi paiul care va rupe spatele cămilei. Sunt convins că suntem acum într-un stadiu în care situaţia Europei este pe cale să decadă, împreună cu euro şi aşa mai departe. Aderarea Turciei va înrăutăţi această situaţie şi mai mult.

Dle comisar, este prima dumneavoastră zi de lucru. Aş dori să vă atrag atenţia asupra unui aspect. Ţineţi seama de ce spun eu, un galez din Regatul Unit: nu dorim aderarea Turciei.

  Zoltán Balczó (NI). – (HU) În ceea ce priveşte aderarea Turciei, trebuie să se clarifice o problemă fundamentală: ce considerăm că este Uniunea Europeană? Încă mai considerăm a fi importante valorile europene comune? Aceste valori se bazează pe învăţăturile creştinismului, indiferent de proporţia practicanţilor activi ai acestei religii. Considerăm că patrimoniul cultural al Europei este important ca forţă unificatoare? Dacă răspunsul este afirmativ, Turcia nu îşi găseşte locul în Uniunea Europeană. În mod firesc, ar trebui să vizăm stabilirea celui mai bun parteneriat posibil cu această ţară. Un alt factor important este că aderarea lor ar crea un precedent. Ministrul afacerilor externe al Israelului a declarat că ţara sa are răbdare, dar doreşte fără echivoc să devină un stat membru al Uniunii Europene. Ar trebui să susţin că nici Israelul nu îşi are locul în Comunitatea Europeană.

  Csaba Sógor (PPE). – (HU) Croaţia şi Macedonia au realizat unele progrese în ceea ce priveşte protecţia minorităţilor, dar sunt totuşi departe de a se evidenţia ca ţări fruntaşe în acest domeniu Ce putem face? Uniunea Europeană ar putea încuraja aceste ţări prin exemplara protecţie a minorităţilor pe care o pretinde, dar ce se petrece în realitate în Uniunea Europeană? Ar fi un semn pozitiv dacă Franţa şi alte state ar înfăptui ratificarea Cartei limbilor regionale şi minoritare, dacă Slovacia şi-ar retrage măsurile de discriminare împotriva minorităţilor (a se vedea legea limbilor) şi dacă Grecia ar accepta că minorităţile trăiesc pe teritoriul său şi le-ar garanta drepturile ca indivizi şi comunităţi. În România, sperăm că se va adopta o lege privind minorităţile, deşi încă suntem departe de a avea membri ai minorităţilor în conducerea de vârf a armatei şi autonomia este mai temută decât armata a paisprezecea rusă transnistriană. Parlamentul ar putea încuraja statele membre existente să ofere un exemplu bun prin stabilirea unor standarde pentru protecţia minorităţilor care să fie obligatorii pentru întregul teritoriu al Uniunii.

  Danuta Jazłowiecka (PPE). – (PL) Dnă preşedintă, dle comisar, anul 2009, în conformitate cu un raport întocmit de International Crisis Group (Grupul internaţional de criză), urma să fie decisiv pentru integrarea Turciei în Uniunea Europeană. Fie trebuia să urmeze un progres al negocierilor de aderare, fie sfârşitul discuţiilor. Astăzi, discuţiile sunt în curs privind alte domenii legate de aderare. Este adevărat că preşedinţia spaniolă se declară în favoarea aderării Ankarei la Comunitate cât mai curând posibil, dar se observă tot mai mult că Ankara îşi redefineşte locul în ordinea mondială şi că aderarea la Comunitate nu este o prioritate. Ridicarea vizelor pentru Iordania, Libia, Iran şi Siria, înrăutăţirea relaţiilor cu Israelul, consolidarea relaţiilor cu Sudan, semnarea unui acord de iniţierea a unor relaţii diplomatice cu Armenia şi blocarea unei înţelegeri cu Cipru – toate acestea demonstrează că Ankara se orientează din ce în ce mai mult spre cooperarea cu vecinii săi, chiar cu preţul slăbirii poziţiei sale în negocierile de aderare.

Cu toate acestea, chestiunea securităţii energetice şi aşezarea geografică crucială a Turciei o fac să devină încetul cu încetul indispensabilă pentru apărarea intereselor europene. Prin urmare, poate nu va dura mult până când aderarea Turciei la Uniunea Europeană va fi mai importantă pentru noi decât pentru Turcia însăşi. Aşadar, fac apel la Comisie şi la Consiliu să redefinească perspectivele Turciei pentru aderarea la Uniunea Europeană.

  Alf Svensson (PPE). – (SV) Dnă preşedintă, cred că este extrem de important să se recunoască şi să se scoată în evidenţă progresele realizate de statele candidate implicate în negocieri. Cred că acest lucru este foarte important, din motive pur psihologice. În plus, nu se poate nega că negocierile cu UE au creat condiţii mai bune pentru oamenii din aceste ţări. Negocierile în sine sunt un lucru pozitiv.

Sunt sigur că suntem cu toţii de acord că Turcia trebuie să depună eforturi considerabile şi că libertatea religioasă, libertatea de exprimare şi libertatea presei nici nu se pun în discuţie. Cu toate acestea, cred că este, de asemenea, necesar să se declare că negocierile cu Turcia nu sunt doar negocieri cu statul turc sau naţiunea turcă, ci că Turcia reprezintă, de asemenea, un fel de cheie sau o punte spre întreaga regiune. Prin urmare, trebuie să ţinem seama de faptul că relaţiile UE cu regiunea se vor deteriora considerabil dacă uşa se va închide din nou.

  Chrysoula Paliadeli (S&D). – Dnă preşedintă, aş dori să îmi acordaţi suficient timp pentru a explica deputaţilor din acest Parlament motivele pentru care grecii sunt atât de sensibili la problema legată de numele Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. Din păcate, un minut este insuficient.

Această poveste, care îşi are originea la sfârşitul anilor '40, este o poveste tristă, care s-a sfârşit cu crearea unei idei false despre greci. Vă pot asigura că grecii nu sunt nici naţionalişti, nici expansionişti. Nu fac decât să se opună folosirii unui nume care face parte din propria lor tradiţie istorică şi arheologică străveche.

Înţeleg că Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, ca nou stat independent, traversează o fază etnogenetică întârziată. Academicienii importanţi din Skopje nu susţin tendinţele naţionaliste ale prim-ministrului lor. Preferă să tacă decât să se manifeste împotriva frazei moderne, remarcată în mod just de raportul Thaler, care este susceptibilă să crească tensiunile.

Dorinţa mea este ca Parlamentul şi noua Comisie să încerce să contribuie la o soluţie la problema numelui, nu prin stimularea tendinţelor naţionaliste ale guvernului FYROM, ci prin susţinerea punctului de vedere al grecilor, care luptă pentru un compromis amiabil care ar mulţumi, în cele din urmă, poporul FYROM mai mult decât poporul grec.

  Zigmantas Balčytis (S&D). – (LT) Dezbaterile de azi au arătat că, deşi deputaţii europeni au opinii diferite privind progresul Turciei, probabil că suntem cu toţi de acord că condiţia preliminară de bază pentru aderarea la UE este punerea în aplicare corespunzătoare a reformelor fundamentale. Azi, cred că este prea devreme să stabilim date concrete, dar trebuie să observăm şi să cerem progrese din partea Turciei, deoarece evenimentele recente, şi anume interzicerea activităţilor partidelor politice, provoacă îngrijorare şi nu demonstrează angajamentul Turciei de a respecta libertăţile şi drepturile civile şi politice. Cu toate acestea, trebuie să îi acordăm Turciei o ocazie de a-şi revizui acţiunile şi trebuie să sperăm că, în viitor, Turcia va fi o ţară democratică şi liberă.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Croaţia continuă să fie cea mai avansată dintre statele din Balcanii Occidentali pe calea aderării la UE. Aceasta poate reprezenta un exemplu pentru statele din regiune privind perspectivele de aderare în contextul respectării criteriilor şi condiţionalităţilor de aderare.

Sunt de apreciat progresele înregistrate privind reforma internă, aşa cum se arată şi în raportul de progres pentru 2009. Modul de îndeplinire a criteriilor necesare aderării, în special al celor care derivă din capitolul 23, justiţie şi drepturi fundamentale, reprezintă un reper important în avansarea acestei ţări în atingerea standardelor europene.

Sprijinim aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană cu condiţia ca aceasta să se bazeze pe respectarea strictă a criteriilor de aderare, inclusiv cooperarea deplină cu Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie.

Croaţia va încheia negocierile de aderare anul acesta şi, astfel, raportul asupra căruia dezbatem astăzi reprezintă ultimul raport de progres realizat de Parlamentul European. Suntem încrezători că la anul vom fi în poziţia de a vota tratatul de aderare a Croaţiei la Uniunea Europeană, acest lucru reprezentând un semnal pozitiv pentru întreaga regiune

  Milan Zver (PPE). – (SL) Dle comisar, vă felicit pentru noua funcţie şi vă doresc mult succes în acest domeniu.

Sunt foarte încântat că cele trei rapoarte sunt pozitive şi că raportorii au constatat faptul că ţările în cauză au realizat progrese în ceea ce priveşte modernizarea, astfel cum o concepem din perspectivă europeană. Cel mai important aspect este ca toate cele trei ţări să îşi menţină standarde înalte în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului. Europa trebuie să fie strictă în această privinţă, precum şi atunci când îndeamnă aceste ţări să îşi rezolve relaţiile cu vecinii lor.

De asemenea, aş dori să subliniez faptul că nu voi susţine raportul privind Croaţia, în primul rând pentru că nu tratează Slovenia în mod onest.

  Iuliu Winkler (PPE). - Cea mai eficientă politică de extindere externă a Uniunii Europene în relaţia cu statele din Balcanii de Vest este cea de extindere în regiune: Acest lucru reprezintă garanţia păcii şi a democratizării unui spaţiu, căruia, din păcate, istoria recentă nu a făcut decât să-i întărească renumele de „butoi de pulbere al Uniunii Europene”.

În oglindă, cea mai eficientă politică externă a noilor state din Balcanii de Vest este cea de apartenenţă la spaţiul de stabilitate şi prosperitate al Uniunii Europene. În acest proces avem nevoie de instrumente, prin urmare salut rapoartele de ţară pentru Croaţia şi pentru Macedonia, care sunt instrumente valoroase.

De asemenea, cred că este nevoie de instrumente economice, de cooperare regională, economică, comercială şi în domeniul investiţiilor, care şi-au dovedit deja eficienţa. Cred că aceste instrumente trebuie să fie avute în vedere atât de Comisia Europeană, cât şi de guvernele Croaţiei şi Macedoniei.

[Vorbitorul i-a adresat dnei Flautre o întrebare în temeiul procedurii cartonaşului albastru (articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)].

  Barry Madlener (NI). – (NL) Doresc să îi adresez o întrebare şefei delegaţiei turce, dna Flautre. Nu ştiu dacă îmi este permis acest lucru acum - la aceasta s-a referit cartonaşul meu albastru. Îi pot adresa o întrebare dnei Flautre?

Dnă Flautre, având în vedere crimele de onoare cumplite din Turcia, aş dori să vă întreb dacă sunteţi de acord să adresăm o cerere de investigare amănunţită a crimelor de onoare din Turcia? În ţara mea natală, Ţările de Jos, avem o prevalenţă şocant de ridicată a crimelor de onoare în rândul turcilor, la fel ca în Germania, şi eu cred că acesta este doar vârful aisbergului şi că această practică este foarte răspândită în Turcia. Îi putem solicita dlui Füle să desfăşoare o investigare a crimelor de onoare din Turcia?

[Dna Flautre a consimţit să răspundă la întrebarea în temeiul procedurii cartonaşului albastru (articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)].

  Hélène Flautre (Verts/ALE). – (FR) Dnă preşedintă, o întrebare, de acord, dar care este întrebarea? Adresată cui şi cu ce scop? Cred că delegaţia noastră - din care faceţi parte, dle Madlener - s-a angajat şi continuă să se angajeze ferm în slujba drepturilor omului şi a egalităţii de gen şi în slujba fiecărei iniţiative adoptate pentru a stopa violenţa împotriva femeilor.

Deja am menţionat acest lucru în discursul meu. Cred că aşa-numitele crime de onoare, care sunt crime organizate pe o bază familială sau tribală, sunt total impardonabile şi că, azi, este foarte îmbucurător să vezi că nimeni în Turcia nu mai acceptă acest tip de practică criminală arhaică.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc pentru această dezbatere amplă care s-a axat asupra unor rezoluţii excelente prezentate de Parlamentul European şi permiteţi-mi să îi felicit pe autori, dl Swoboda, dl Thaler şi dna Oomen-Ruijten.

Cred că putem afirma că majoritatea dintre dumneavoastră s-au arătat în favoarea procesului de extindere, ca parte esenţială a integrării europene. Conform spuselor dlui Brok, extinderea a fost un succes pentru Uniunea Europeană şi alţi deputaţi au menţionat unele exemple de succes ale procesului de extindere. De asemenea, este un element vital de progres spre reforma democratică şi de dezvoltare democratică în ţările care se apropie de Uniunea Europeană, în cele care şi-au demarat procesul de integrare în Uniunea Europeană şi în cele care au perspectivă de aderare. După cum a subliniat dl Mauro, aceasta presupune mereu un angajament de îndeplinire a criteriilor de la Copenhaga, un alt element de consens general, şi, prin urmare, un angajament de respectare deplină a drepturilor omului.

Sunt total de acord cu afirmaţia dlui Cashman conform căreia o ţară se evidenţiază prin tratamentul acordat minorităţilor şi nu prin cel acordat majorităţii, deşi şi acesta este la fel de important. Prin urmare, astfel trebuie să măsurăm respectarea drepturilor omului şi, în consecinţă, îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga.

Un alt punct de acord general a fost faptul că, pentru Balcanii de Vest, perspectiva europeană este un element fundamental de progres – astfel cum au subliniat dna Giannakou şi dl Winkler – şi acest lucru nu este doar în interesul ţărilor respective, ci, conform dnei Göncz, şi în interesul Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte Croaţia, a existat, de asemenea, un acord general privind necesitatea de a deschide noi capitole cât mai curând posibil, dar ar trebui să se menţioneze că, în prezent, 28 dintre cele 35 de capitole s-au deschis deja şi că 17 dintre acestea s-au închis în mod provizoriu. Preşedinţia spaniolă va continua să depună eforturi în vederea avansării negocierilor, alături de Consiliul European şi de Consiliu, pentru a aduce curând negocierile în faza finală. De aceea am menţionat anterior că vor începe fără întârziere reuniunile de aderare care trebuie organizate cu Croaţia.

Speranţa noastră este că foaia de parcurs a negocierilor de aderare va fi încheiată în acest an, astfel cum a propus autorul raportului, dl Swoboda, şi cum au solicitat unii deputaţi, inclusiv dl Hökmark, dl Berlinguer şi dl Lisek, care şi-a exprimat speranţa că aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană va avea loc în timpul preşedinţiei poloneze.

S-au realizat progrese în ceea ce priveşte Croaţia, astfel cum a subliniat dl Poręba. Dar mai avem de lucru; există deficienţe în domeniul juridic, de exemplu, astfel cum a subliniat dna Serracchiani.

În consecinţă, credem că am ajuns la un important stadiu final al aderării Croaţiei şi sperăm ca negocierile să se încheie şi Croaţia să adere la Uniunea Europeană cât mai curând, în urma procesului de ratificare a tratatelor relevante ale Uniunii Europene.

În privinţa Macedoniei, dezbaterea s-a axat în principal pe problema numelui. În mod evident, numele nu reprezintă un criteriu de la Copenhaga, dar este clar că relaţiile de bună vecinătate joacă un rol vital în procesul de formare a politicii naţionale în toate statele candidate.

Statele candidate, ca statele membre, trebuie astfel să manifeste o sensibilitate deosebită pentru asemenea chestiuni. De asemenea, trebuie să ne amintim că punctul iniţial al negocierilor este unanimitatea, altfel spus, un acord unanim între statele membre existente.

Soluţia recomandată anterior de dl Posselt, dl Kasoulides, dna Cornelissen, dl Chatzimarkakis, dna Göncz şi dna Paliadeli îşi are originile atât în negocierile sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, cât şi în contacte bilaterale dintre Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Grecia. În vreme ce aceasta este, desigur, o chestiune foarte importantă, Uniunea Europeană nu ia parte la asemenea discuţii sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Prin urmare, acum nu cred că putem spune cu precizie când va fi rezolvat acest conflict; însă cu siguranţă pot spune că şi preşedinţia spaniolă îi felicită pe dl prim-ministru Gruevski şi pe dl prim-ministru Papandreou pentru reînnoirea dialogului direct. Aceasta demonstrează competenţa de conducere a amândurora şi, fără îndoială, va duce la o atmosferă şi o atitudine de deschidere, la care dl Tremopoulos s-a referit în discursul domniei sale.

Credem că guvernul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei va fi capabil să continue aceste negocieri. Perspectiva de aderare la UE a fost mereu de o mare importanţă pentru întreaga ţară, inclusiv pentru grupurile sale etnice, indiferent de dimensiunea acestora.

În final, în ceea ce priveşte Turcia, s-au susţinut foarte multe discursuri şi aş dori să încep prin a spune că negocierile continuă într-un ritm rezonabil – nu au fost oprite – şi, prin aceasta, răspund comentariului dlui Van Orden privind ritmul acestor negocieri.

Sperăm să deschidem alte capitole de negociere în timpul preşedinţiei spaniole. Am menţionat câteva dintre acestea, dar, bineînţeles, nu putem prezice volumul acestor negocieri deoarece acestea depind de progresul reformelor din Turcia şi de măsura în care Turcia îndeplineşte criteriile. În afară de aceasta, după cum ştiţi cu toţii, în fiecare caz, în fiecare etapă şi pentru fiecare capitol al procesului, trebuie să existe un acord unanim.

Protecţia drepturilor omului şi îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga sunt un subiect care a fost menţionat în multe discursuri şi care este în mod clar abordat şi în raportul dnei Oomen-Ruijten; şi trebuie să se menţioneze că Turcia trebuie să depună mai multe eforturi în acest domeniu. Trebuie să depună mai multe eforturi şi, astfel, le răspund dlui Belder, dlui Salafranca, şi altor persoane, precum şi dlui Angourakis şi dlui Klute, care au vorbit despre promovarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Au dreptate, dar este, de asemenea, adevărat că procesul de negociere continuă să fie principalul mijloc de care dispune Uniunea Europeană pentru a influenţa progresele care se realizează şi, cu toate că s-au realizat într-adevăr progrese, ele rămân insuficiente. Acest lucru a fost, de asemenea, menţionat în discursurile altor deputaţi, precum dl Obiols, dna Flautre, dna Lunacek, dl Preda şi dl Balčytis. Cred că trebuie să ţinem seama de aceasta atunci când efectuăm o evaluare echilibrată a negocierilor noastre cu Turcia.

Şi Cipru a fost subiectul multor discursuri. Cipru va fi, bineînţeles, o temă decisivă în următoarele luni. Ar trebui să se spună că negocierile aflate în curs între liderii celor două comunităţi de pe insulă sunt pozitive şi că s-a creat o atmosferă de încredere, mai bună.

Este de la sine înţeles că rezolvarea problemei Ciprului ar elimina acest obstacol, toate obstacolele sau cel puţin o parte dintre obstacolele care ar putea împiedica progresul Turciei spre aderare şi, orice s-ar întâmpla, ar transmite un semnal pozitiv important întregii regiuni, cu reconcilierea ca obiectiv de bază, după cum a afirmat în mod just dl Howitt.

Desigur, cu toţii suntem de acord că Turcia trebuie să respecte protocolul adiţional. I s-au adresat încontinuu cereri în acest sens şi, de fiecare dată când avem un dialog cu Turcia, Consiliul îi reaminteşte acest angajament, care trebuie onorat. La 8 decembrie 2009, Consiliul a adoptat concluzii în care s-a menţionat că, dacă nu s-ar realiza progrese în ceea ce priveşte această chestiune, atunci Consiliul şi-ar păstra măsurile adoptate în 2006, ceea ce ar avea un efect permanent asupra progresului general al negocierilor.

Dna Koppa şi dl Salavrakos s-au referit, de asemenea, la alte incidente: violarea spaţiului aerian şi incidente în Marea Egee. Aşadar, repet, relaţiile de vecinătate sunt o cerinţă indispensabilă pentru măsurarea progresului realizat de Turcia în cadrul negocierilor. Concluziile Consiliului din 8 decembrie, pe care le-am menţionat de multe ori, i-au transmis Turciei un mesaj în această privinţă. Vă asigur că Preşedinţia va urmări problema îndeaproape şi o va monitoriza la toate nivelurile, dacă este necesar.

În orice caz, dnă preşedintă, poziţia Preşedinţiei privind negocierile cu Turcia este absolut clară. Suntem de acord cu noul consens privind extinderea, la care a ajuns Consiliul în decembrie 2006, iar aceasta înseamnă că obiectivul negocierilor este cu siguranţă viitoarea aderare a Turciei la Uniunea Europeană.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dnă preşedintă, vă mulţumesc pentru şansa timpurie de a participa la acest schimb de vederi cu dumneavoastră cu privire la statele în curs de aderare. Am promis în timpul audierii mele că voi veni să vă ascult şi să vă primesc sfaturile, iar dezbaterea de azi a fost o dovadă clară a bogăţiei de idei, înţelepciunii şi inteligenţei care sunt reunite în acest Parlament.

Permiteţi-mi să fac două observaţii generale. În primul rând, îmi asum promisiunile pe care le-am făcut în timpul audierilor. Mă interesează să avem nu două monologuri, ci un dialog cu Parlamentul, care să reflecte adevăratul spirit al Tratatului de la Lisabona.

Permiteţi-mi să mai fac altă observaţie generală, la care m-am referit de câteva ori în timpul audierii mele. În discuţiile cu statele candidate şi cu potenţialele state candidate, mereu am subliniat următoarele patru principii. Primul este respectarea strictă a criteriilor de la Copenhaga; acestea nu sunt negociabile. Al doilea este respectarea strictă a libertăţilor şi drepturilor fundamentale, inclusiv drepturile religioase şi cele ale minorităţilor şi, desigur, drepturile femeii. Al treilea principiu este ca procesul să se desfăşoare în mod onest şi să reflecte credibilitate de ambele părţi şi la toate nivelurile. În al patrulea rând, nu voi subestima niciodată aspectul capacităţii de integrare.

În ceea ce priveşte Croaţia, atât rezoluţia Parlamentului, cât şi poziţia Comisiei subliniază faptul că Croaţia se poate baza pe Parlament şi pe Comisie ca aliaţi de încredere. Dacă această ţară reuşeşte să îndeplinească toate condiţiile pendinte, am încredere că negocierile de aderare se pot încheia anul acesta. Comisia, şi am încredere în Preşedinţia prezentă şi în cea viitoare, precum şi în Parlamentul European, va susţine Croaţia în îndeplinirea acestui obiectiv.

În ceea ce priveşte Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, permiteţi-mi să subliniez încă o dată că această ţară a obţinut o recomandare a Comisiei în vederea începerii negocierilor pe baza propriilor sale merite. Cu toate acestea, ţara continuă să se confrunte cu multe provocări urgente, inclusiv criterii politice. După cum s-a subliniat în timpul dezbaterii, există acum o şansă de rezolvare a problemei numelui şi mă angajez pe deplin pentru sprijinirea discuţiilor în curs.

În ceea ce priveşte Turcia, suntem cu toţii conştienţi că nu ne aşteaptă un drum lin în faţă, nici pentru Turcia, nici pentru Uniunea Europeană, după cum mulţi deputaţi au susţinut în mod clar în această dezbatere. Dar ştiu că guvernul turc este încă angajat spre deschidere democratică. Cine şi-ar fi imaginat doar acum cinci ani că societatea şi politicienii turci vor discuta deschis şi intensiv problema kurzilor, relaţiile civil-militare, redeschiderea seminarului Halki sau relaţiile cu România?-

Cu toate acestea, sunt în continuare îngrijorat de restricţiile la libertatea presei şi la pluralismul mediei. Sunt necesare amendamente juridice suplimentare pentru protejarea jurnaliştilor, a activiştilor drepturilor omului şi a politicienilor de urmărire în justiţie şi condamnare pentru exprimarea unei opinii neagresive.

În ceea ce priveşte negocierile de aderare, deschiderea importantului capitol al mediului în luna decembrie este o evoluţie încurajatoare, numărul de capitole deschise ajungând la 12. Am speranţa că vom putea deschide mai multe capitole în acest an. Însă Turcia va trebui să depună eforturi suplimentare pentru a putea îndeplini criteriile stricte de referinţă. Prin urmare, este important să se continue cu rigoare pregătirile necesare.

Comisia salută, de asemenea, dialogul consolidat cu Turcia privind migraţia, care ar trebui să ducă la realizări concrete, în special în ceea ce priveşte readmisia şi controalele la frontieră. În răspuns la o întrebare specifică din partea unuia dintre colegii dumneavoastră, permiteţi-mi să spun că noi, Comisia, avem cunoştinţă de recentele evoluţii privind eliminarea vizelor de către Turcia pentru Liban şi Siria. Directorul general al Comisiei responsabil cu aceste probleme va fi în Ankara săptămâna viitoare pentru discuţii. Acesta va fi unul dintre aspectele pe care le va discuta cu această ocazie şi eu voi prezenta un raport privind rezultatul discuţiilor.

De asemenea, pentru că mi s-a solicitat, permiteţi-mi să adaug următoarea poziţie a Comisiei. Toate măsurile pe care le-a propus şi le-a adoptat Comisia au vizat mereu încetarea izolării comunităţii cipriote-turce în scopul facilitării reunificării Ciprului, în conformitate cu concluziile Consiliului din aprilie 2004. Implementăm pachetul de ajutoare de 259 de milioane de euro pentru dezvoltarea socială şi economică durabilă a comunităţii cipriote-turce şi pentru participarea sa totală la Uniunea Europeană în urma soluţionării litigiului şi a reunificării. Regulamentul privind linia verde facilitează contacte economice şi personale între ciprioţii-turci şi ciprioţii-greci. Regulamentul privind comerţul referitor la condiţiile comerciale speciale pentru comunitatea cipriotă-turcă va fi analizat de Consiliu.

Revenind la Turcia, procesul de reformă trebuie să continue, iar Uniunea Europeană ar trebui să continue să încurajeze procesul şi progresul. Comisia sprijină în continuare procesul de aderare a Turciei. Autoritatea şi influenţa noastră în Turcia vor deveni mult mai credibile şi mai puternice dacă angajamentele noastre rămân neambigue.

Aştept cu bucurie o cooperare rodnică şi apropiată în următorii cinci ani.

(Aplauze)

  Preşedintă. – Am primit trei moţiuni de încheiere a dezbaterii de la Comisia pentru afaceri externe, în temeiul articolului 100 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.(1).

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc astăzi.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Acest raport recunoaşte anumiţi paşi pozitivi pe care Turcia, stat candidat din 2005, i-a făcut spre aderarea la UE, cu toate că i se recomandă să accelereze ritmul reformelor. Îmi amintesc că, în decembrie 2006, negocierile au fost parţial suspendate din cauza refuzului acestei ţări de a aplica uniunea vamală cu UE faţă de Cipru. Conflictul cu Cipru trebuie soluţionat, iar această ţară trebuie să continue să realizeze progrese în ceea ce priveşte democraţia şi protecţia drepturilor omului, combaterea corupţiei, sporirea libertăţii presei, nevoia de transparenţă politică şi o justiţie mai rapidă şi mai eficientă, consolidarea legilor împotriva discriminării bazate pe gen, pe orientare sexuală şi a discriminării împotriva minorităţilor etnice şi religioase şi reformarea administraţiei publice. Guvernul turc continuă să îşi demonstreze voinţa politică de a continua reformele şi a sporit în mod substanţial libertăţile fundamentale şi a stimulat dezvoltarea economică în ţară. Prin urmare, trebuie ca negocierile să avanseze în continuare în vederea aderării Turciei ca ţară cu un rol esenţial de mediator în conflictele dintre Israel şi Palestina şi ca o platformă de înţelegere reciprocă între Irak şi Iran.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, raportul conţine cu siguranţă unele puncte interesante, chiar şi pentru cei ca mine sau ca mulţi dintre dumneavoastră care sunt împotriva aderării Turciei la UE. Conţinutul raportului ilustrează gravele nereuşite ale Turciei în a îndeplini condiţiile de bază pentru aderarea la UE. Unele pasaje ale rezoluţiei propuse de Comisia pentru afaceri externe sunt, de asemenea, destul de stricte. Aceste documente nu se opun viitoarei aderări teoretice a Turciei la UE; cu toate acestea, salut cu încântare constatările pe care Parlamentul intenţionează să le expună în ceea ce priveşte presupusa lipsă de progres a Turciei. Cei care, ca mine, se opun intrării Ankarei în UE descoperă în acestea confirmarea propriilor obiecţii tradiţionale faţă de aderare: în Turcia, există încă restricţii la libertăţile fundamentale, încălcări ale drepturilor omului, o atitudine agresivă faţă de Cipru şi Grecia şi discriminare împotriva minorităţilor etnice şi religioase - toate acestea fiind probleme pe care Europa nu le poate ignora. Şi toate acestea se adaugă la îngrijorările obişnuite referitoare la diferenţele culturale şi geografice dintre Turcia şi Europa şi la problemele care ar fi cauzate de primirea unei ţări care are frontiere comune cu peste 80 de milioane de locuitori: factori care vor continua să îmi întărească neclintita convingere că nu este bine ca Turcia să adere la Europa a cărei unitate depinde, înainte de toate, de spiritul creştin.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Pe de o parte, sunt de o importanţă capitală metoda şi amploarea procesului de democratizare din Turcia şi procesul de apropiere faţă de UE. Pe de altă parte, discutarea viitoarei integrări a Turciei în UE nu poate fi lăsată de o parte. Fiecare extindere implică argumente de ordin bugetar, şi anume în ce măsură aderarea unei anumite ţări la UE va aduce o contribuţie sau va genera pierderi financiare. Mă tem că în situaţia actuală de criză a politicii agricole comune şi, pe cale de consecinţă, a bugetului european, nu ne putem permite o extindere care să implice o ţară în care 7 milioane de locuitori se bazează pe agricultură ca mijloc de trai (în UE, cifra este 10,4 milioane). Pentru comparaţie: în condiţiile actuale, cheltuielile aferente Turciei până în 2025 s-ar ridica la aproximativ 10 miliarde de euro, în vreme ce pentru toate cele 10 noi state membre din „extinderea spre est” ar fi de până la 8 miliarde de euro. În temeiul dispoziţiilor legislative actuale, plăţile directe către fermierii turci şi plăţile pentru dezvoltarea rurală şi pentru susţinerea pieţei ar ruina agricultura şi fermierii din Europa. Având în vedere dimensiunea enormă, numărul de locuitori şi situaţia economică a acestui stat candidat, aderarea Turciei la UE ar impune o povară enormă asupra bugetului, precum şi o scădere cu 9 % a PIB-ului UE pe cap de locuitor. Din aceste motive, trebuie să discutăm din nou şi în detaliu despre aderarea Turciei la UE, precum şi despre reformele aferente ale PAC.

  Martin Kastler (PPE), în scris. – (DE) Este lăudabil faptul că noua democraţie a Macedoniei a realizat progrese suplimentare în toate domeniile sociale şi comerciale. Salut cu bucurie faptul că alegerile prezidenţiale şi locale din martie 2009 au decurs fără probleme. Acest lucru sugerează o democratizare crescândă în întreaga regiune, reflectată în Macedonia. Macedonia a îndeplinit toate criteriile în vederea liberalizării vizelor şi, prin urmare, începând cu 19 decembrie 2009, cetăţenii acesteia au statut de scutire de vize. Acesta reprezintă un pas major înainte. Cu toate acestea, Macedonia încă mai trebuie să pună în aplicare mai multe reforme. Sper din tot sufletul că vom putea folosi experienţa pe care am acumulat-o în prima fază a extinderii spre est a UE pentru a ne ajuta în acest proces. În acest context, mă gândesc la punerea în aplicare a reformelor instituţionale, unde fundaţiile politice şi o serie de ONG-uri diferite au avut atât de multe realizări. În două domenii ar trebui să ne consolidăm cooperarea în ceea ce priveşte transformarea şi standardele UE. Acestea sunt reforma administraţiei publice, a puterii judecătoreşti şi a poliţiei. Personal, aş dori să nu se mai pună accentul pe diferendul privind numele dintre Macedonia şi Grecia în viitorul apropiat. Este important ca parcursul spre unificarea Europei să nu ajungă într-un impas din cauza unor dezacorduri bilaterale.

  Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE), în scris. – (PL) Datorită situării geopolitice şi a relaţiilor istorice, Croaţia ar trebui să adere fără discuţie la Uniunea Europeană cât mai curând posibil. În ciuda numeroaselor tensiuni cu vecinii şi a conflictelor etnice care au apărut în timpul războiului civil, nu îmi pot imagina o Europă pe deplin integrată şi unită fără Croaţia. Negocierile care au început în 2004 au reprezentat o evoluţie promiţătoare şi, în absenţa unor perturbări, ar trebui să se încheie în acest an, ţinând seama de faptul că există 28 de domenii care trebuie închise. Aderarea Croaţiei la NATO în aprilie 2009 i-a consolidat categoric dorinţa de aderare la UE. Stabilizarea în ceea ce se cunoaşte de-a lungul istoriei ca Ceaunul Balcanilor va fi garantată doar de aderarea Croaţiei. Sper că, la începutul anului 2012, când îmi voi ocupa locul în Parlamentul European, voi putea strânge mâna colegilor deputaţi din Croaţia.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Salut progresele realizate de Croaţia, în special în combaterea corupţiei. Trebuie să se adopte măsuri împotriva corupţiei în cadrul instituţiilor. În plus, este nevoie de o schimbare a atitudinii de bază, iar populaţia trebuie sensibilizată într-o măsură mai mare în privinţa corupţiei, care, din păcate, încă face parte din viaţa de zi cu zi din Croaţia. În ceea ce priveşte relaţia Croaţiei cu vecinii ei, este îmbucurător să observi că se prefigurează acum un compromis privind litigiul frontalier cu Slovenia. De asemenea, sper ca recunoaşterea Kosovo de către Croaţia să nu cauzeze o intensificare a tensiunii în Balcanii de Vest, în special cu Serbia, care acum îşi manifestă îngrijorarea în această privinţă, ceea ce este de înţeles. Având în vedere progresele evidente realizate de Croaţia şi convingerea mea că această ţară face parte din Europa pe plan cultural, politic şi istoric, votez în favoarea propunerii de rezoluţie. Dacă Croaţia îndeplineşte toate condiţiile, cred că va fi posibil ca aceasta să adere curând la Uniunea Europeană.

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – (ET) Dnă preşedintă, în raport cu discursul pe care l-am avut la 20 ianuarie, mă interesează ce fel de măsuri a aplicat guvernul turc, conform datelor deţinute de Consiliu şi de Comisie, pentru a implica populaţia în implementarea procesului de democratizare şi a reformelor necesare pentru integrarea în Uniunea Europeană. Raportul privind dezvoltarea Turciei pentru 2009 relevă deficienţe în îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga, cu un accent deosebit asupra criteriilor politice, care includ implementarea democraţiei şi a statului de drept, drepturile omului şi protecţia drepturilor minorităţilor. În raportul de ţară, s-a remarcat că, prin instrumentul de ajutor pentru dezvoltare, Turciei i s-au alocat 567 de milioane de euro în ultimul an. Alocaţiile au fost destinate, în cea mai mare parte, implementării reformelor pendinte în sistemul politic şi în sistemul de justiţie, precum şi dezvoltării societăţii civile. În acelaşi timp, s-a clarificat faptul că utilizarea acestor instrumente a fost descentralizată, ceea ce înseamnă că autorităţile turce au gestionat ajutorul alocat, în urma aprobării Comisiei. Având în vedere faptul că se manifestă interes în a se desfăşura negocierile de aderare pentru Turcia cât mai curând posibil, ceea ce înseamnă că deficienţele actuale trebuie rezolvate, Consiliul şi Comisia ar trebui să deţină un rezumat exact al acţiunilor concrete desfăşurate de guvernul turc pentru a îndeplini acest obiectiv. Pe pagina sa de start, în formă vizuală, Comisia a introdus într-adevăr unele proiecte care au ca scop încetarea exploatării copiilor, dobândirea unei educaţii de bază, implicarea în societate a persoanelor cu handicap şi înfiinţarea unei linii confidenţiale pentru femeile din Turcia care sunt victime ale violenţei domestice. Însă sunt aceste acţiuni suficiente pentru a crea susţinerea publică generală necesară pentru implementarea imediată şi cu succes a reformelor necesare? Având în vedere conţinutul raportului de ţară, ce tip de măsuri sau proiecte urgente suplimentare s-au planificat pentru a depăşi obstacolele care au apărut în domeniile problematice?

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Când mai multe ţări din Europa Centrală şi de Est au aderat la Uniunea Europeană în ziua marii extinderi de la 1 mai 2004, s-a pus, în sfârşit, capăt împărţirii Europei prin Cortina de Fier. Nu toate ţările din Europa Centrală şi de Est au intrat atunci în familia europeană. De asemenea, atunci a devenit clar că „marea extindere” ar trebui continuată cu aderarea altor câtorva ţări din regiune. În 2007, România şi Bulgaria au devenit state membre ale Uniunii Europene. Însă aderarea acestor ţări nu poate fi considerată ca sfârşitul extinderii Uniunii Europene.

În prezent, ţara care se apropie cel mai mult de aderarea la UE este Croaţia. Sprijin pe deplin încheierea negocierilor de către Croaţia cât mai curând posibil pentru o aderare cât mai grabnică a acestei ţări la Uniunea Europeană. Fac apel la ambele părţi implicate în negocieri să dea dovadă de flexibilitate maximă şi de voinţa de a ajunge la un acord. În plus, fac apel la partea croată să îşi sporească eforturile pentru adaptarea cerinţelor comunitare în domenii precum organizarea administraţiei publice şi a puterii judecătoreşti şi pentru ameliorarea mecanismelor folosite pentru lupta eficientă împotriva crimei organizate şi a corupţiei. În plus, aş dori să mă alătur celor care solicită Croaţiei să demonstreze bunăvoinţă maximă în cooperarea cu Tribunalul Penal Internaţional pentru Fosta Iugoslavie.

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. – (ET) Ca o condiţie preliminară pentru încheierea procesului de negociere iniţiat cu Turcia în 2005, aceasta trebuie să îndeplinească toate criteriile de la Copenhaga şi trebuie să respecte în toate privinţele capacitatea de integrare a UE. Într-adevăr, Turcia a început să pună în aplicare reformele anticipate în acest sens, să dezvolte relaţii de bună vecinătate şi să se conformeze treptat criteriilor de aderare la UE. Sprijin aceste acţiuni şi susţin aderarea Turciei la UE, cu condiţia, desigur, a îndeplinirii depline a condiţiilor de aderare. Dar mă îngrijorează faptul că, recent, au început să se împuţineze mesajele pozitive referitoare la reformele aplicate şi încă există probleme grave în Turcia cu aplicarea normelor juridice, în special secţiuni care ar institui măsuri privind drepturile femeii, lupta împotriva discriminării, libertatea de exprimare şi de convingere, toleranţa zero faţă de tortură şi măsuri anticorupţie. Solicit Turciei să îşi continue şi să îşi intensifice eforturile în vederea îndeplinirii depline a criteriilor de la Copenhaga şi a consolidării susţinerii sociale a reformelor necesare, asigurând egalitate pentru toţi oamenii, indiferent de gen, rasă sau origine etnică, credinţă sau convingere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. – Consider că este în interesul ambelor părţi, UE şi Turcia, ca procesul de extindere să continue, şi de aceea Turcia trebuie să intensifice procesul reformelor în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate.

Câteva exemple în acest sens: legislaţia în domeniul egalităţii de gen este armonizată, dar trebuie mai multe eforturi pentru implementarea acesteia în vederea diminuării diferenţelor dintre bărbaţi şi femei la participarea pe piaţa muncii, în politică şi în procesul decizional, precum şi în ceea ce priveşte accesul la educaţie. În domeniul protecţiei mediului s-au înregistrat progrese în special prin semnarea Protocolului de la Kyoto în această „eră a adaptării le efectele schimbărilor climatice”, dar mai sunt multe de făcut în domeniul calităţii apei, protecţiei naturii şi OMG-urilor (organisme modificate genetic).

Salut progresele făcute de Turcia dar, în acelaşi timp, susţin cererea adresată Ankarei de a face mai multe eforturi în procesul reformelor pentru a se alătura clubului european.

  Bogusław Sonik (PPE), în scris. – (PL) Unul dintre criteriile esenţiale de la Copenhaga, care ar trebui să fie incontestabil îndeplinit pentru a permite unei ţări să devină un stat membru al Uniunii Europene, este respectarea drepturilor omului. Aş dori să atrag atenţia asupra unor cazuri notorii de încălcare a drepturilor femeii.

Aproape zilnic, presa ne informează despre alte crime comise asupra femeilor, denumite „crime de onoare”. Presa expune în prezent cazul adolescentei de 16 ani, Medine Memi, care a fost omorâtă cu cruzime de tatăl şi de bunicul ei. Este şocant că aceştia doi i-au luat viaţa fetei deoarece vorbise cu băieţi, dar felul în care această atrocitate a fost comisă este şi mai şocant. Rezultatele autopsiei arată că Medine, care a fost îngropată într-un coteţ de găini, era încă vie când au îngropat-o şi era conştientă până la sfârşit. Suferinţa inimaginabilă a adolescentei muribunde i-a fost rezervată ca o ispăşire pentru „ruşinea” provocată familiei. Este îngrozitor faptul că acest caz al Medinei nu este un incident izolat, ci un fenomen răspândit şi barbar. Fata, temându-se pentru viaţa ei, a declarat acest lucru poliţiei de câteva ori, dar fără succes, fiindcă de fiecare dată a fost trimisă acasă.

Crima, care este adânc înrădăcinată în tradiţia turcă de generaţii, este adesea interpretată favorabil pentru bărbaţi, care se presupune că acţionează în scopul salvării onoarei pătate a familiei lor. O ţară care încă nu a reuşit să rezolve această problemă continuă să fie separată de Europa printr-o largă prăpastie, fiindcă Europa apără valorile fundamentale. Această diferenţă este un obstacol serios în calea formării unei identităţi comune.

  Traian Ungureanu (PPE), în scris. – Îmi exprim speranţa că raportul de evaluare din acest an va încuraja Turcia să intensifice coordonarea politicii sale externe cu cea a UE. Regiunea Mării Negre ar trebui să constituie un spaţiu prioritar în care Turcia, în calitatea sa de partener-cheie al UE, să contribuie la realizarea obiectivelor europene formulate în cadrul Sinergiei Mării Negre.

La fel de importantă e participarea Turciei la asigurarea securităţii energetice a UE. Anul trecut am salutat participarea Turciei la proiectul Nabucco prin semnarea Acordului interguvernamental. Mi-am exprimat, însă, şi profunda îngrijorare faţă de intenţia Turciei de a coopera cu Rusia la proiectul South Stream. Insist, în consecinţă, asupra unui angajament inechivoc al Turciei faţă de realizarea proiectului Nabucco.

Salut apelul raportorului de a armoniza politicile energetice dintre Turcia şi UE, în particular prin deschiderea negocierilor de aderare privind capitolul energetic şi prin integrarea Turciei în Comunitatea Energetică Europeană

PREZIDEAZĂ: DL PITTELLA
Vicepreşedinte-