Preşedinte. − Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea cu privire la şase propuneri de rezoluţie referitoare la Madagascar(1).

  Raül Romeva i Rueda, autor. − Dle preşedinte, aceasta este într-adevăr o temă de discuţie. Este o temă pe care va trebui să o discutăm. Există o criză politică în Madagascar şi acest lucru ne face să ne confruntăm cu necesitatea de a oferi un răspuns adecvat la nevoile acestei ţări.

Acordul de împărţire a puterii a fost negociat sub auspiciile Uniunii Africane, între actualul preşedinte Rajoelina şi fostul preşedinte Ravalomanana.

Există Acordul de la Maputo şi Actul Adiţional de la Addis Abeba, care rămân singura soluţie politică şi democratică la actuala criză. Nu trebuie să uităm acest lucru. Acordul de la Maputo prevede crearea unui guvern de unitate naţională, cu o perioadă de tranziţie de 15 luni.

Permiteţi-mi să semnalez de asemenea că, după acest lucru, există anumite situaţii specifice şi locale care sunt îngrijorătoare din punct de vedere al faptului că guvernul emite un decret care legalizează exportul de lemn neprelucrat şi care provine din despăduriri, ameninţând astfel biodiversitatea ţării. Acest lucru ar putea cauza multor probleme pe viitor deoarece pădurile pot dispărea pentru totdeauna.

În acest context, trebuie să le reamintim Comisiei şi statelor membre că trimiterea unei operaţiuni de monitorizare a alegerilor în Madagascar ar putea fi o greşeală. Solicităm să nu se trimită o delegaţie în acest stat în condiţiile de faţă, în vederea alegerilor pe care guvernul actual le organizează în martie, deoarece aceste alegeri sunt circumscrise Acordului de la Maputo. Insist: în acest cadru, în conformitate cu actualul consens şi pe baza acordului de la Maputo, nu ar trebui să întreprindem această misiune de observare a alegerilor.

Acest lucru trebuie însoţit atât de respectarea completă a drepturilor omului din acest stat, cât şi de respectarea în totalitate a principiilor democratice şi a statului de drept. Dacă toate aceste condiţii sunt îndeplinite, atunci ne putem gândi la astfel de lucruri, însă în situaţia de faţă, în contextul actual, cred că ar fi o greşeală.

  Renate Weber, autoare. – (FR) Dle preşedinte, problema instabilităţii persistă în Madagascar, în ciuda iniţiativelor Uniunii Africane şi ale ONU. Dl Rajoelina refuză să împartă puterea şi îi îndepărtează pe toţi cei care i se opun. Şi-a afirmat recent intenţia de a organiza alegeri generale fără a lua în considerare planificarea prevăzută în acordurile de la Maputo şi Addis Abeba.

Nu este exagerat să spunem că regimul anticonstituţional al lui Andry Rajeolina a preluat controlul asupra celor trei puteri din stat şi face tot posibilul să preia controlul şi asupra mass mediei.

Din nefericire pentru Madagascar, încălcările drepturilor omului comise de către regimul fostului preşedinte au continuat după ce Andry Rajeolina s-a declarat preşedinte al Înaltei Autorităţi Tranziţionale. Forţele de securitate pe care le conduce au intervenit frecvent în mod violent pentru dispersarea demonstraţiilor opoziţiei şi au existat morţi şi răniţi.

În raportul său din data de 4 februarie 2010, Amnesty International arată că parlamentarii, senatorii, avocaţii, liderii opoziţiei şi ziariştii au fost supuşi arestărilor şi detenţiei arbitrare şi ilegale şi că unii dintre ei au fost trataţi necorespunzător pe durata arestului, în timp ce autorităţile nu au întreprins nicio anchetă.

Din nefericire, din nou, faptele demonstrează că cei care ajung la putere prin forţă conduc tot prin forţă.

  Véronique De Keyser, autoare. – (FR) Dle preşedinte, există un consens asupra acestei propuneri de rezoluţie. Regimul tranziţional ilegal prezidat de Andry Rajoelina este în curs de a împinge Madagascarul în haos. Se pregăteşte să trateze cu uşurinţă alegerile care vor urma şi pe care le-a anunţat pentru luna martie 2010, la finalul unui proces care nu este deloc democratic şi care are loc fără respectarea acordurilor de la Maputo şi Addis Abeba.

Numirea ilegală a unor personalităţi politice îndoielnice, încălcările pe scară largă ale drepturilor omului şi hărţuirea şi arestarea arbitrare ale parlamentarilor, liderilor religioşi şi civililor au supărat comunitatea internaţională şi au dus la impunerea de sancţiuni. Calitatea Madagascarului de stat membru al Comunităţii de Dezvoltare a Africii de Sud şi al Uniunii Africane a fost îngheţată. Statele Unite îi refuză avantajele conferite prin Legea privind creşterea şi posibilităţile economice din Africa. Finanţatorii Fondului Monetar Internaţional şi-au redus bugetul cu 50 %, ONU va examina situaţia acestui stat în data de 15 februarie şi cred că Uniunea Europeană şi-a suspendat ajutorul pentru dezvoltare, menţinându-şi ajutorul umanitar.

Aşadar, situaţia este tragică, catastrofală, pentru o populaţie care trăieşte cu mai puţin de un dolar pe zi. Suntem foarte îngrijoraţi de această situaţie şi această propunere de rezoluţie de urgenţă este o dovadă a îngrijorării noastre. Susţinem eforturile de mediere întreprinse de Joaquim Chissano, fostul preşedinte al Republicii Mozambic şi îndemnăm cele patru grupuri politice să revină la masa negocierilor. Nu poate exista o altă soluţie. Invităm, de asemenea, Uniunea Africană şi Comunitatea de Dezvoltare a Africii de Sud să reia legăturile pentru a oferi o concluzie adecvată procesului de tranziţie şi invităm Comisia să ne ofere raporturi cu privire la procesul de consultare care are loc în acest moment cu Madagascarul, în conformitate cu articolul 96 din Acordul de la Cotonou.

  Bernd Posselt, autor. − (DE) Dle preşedinte, există îngrijorări în unele dintre capitalele lumii cu privire la faptul că propunerea noastră de rezoluţie ar putea duce la o escaladare a situaţiei din Madagascar. Totuşi, scopul nostru este să aducem pacea în regiune. Mă refer mai ales la articolele 14 şi 15, care se concentrează destul de clar asupra dialogului.

Uniunea Africană, Uniunea Europeană, Organizaţia Naţiunilor Unite, statele învecinate, Grupul de contact şi, nu în ultimul rând, Franţa, au fost îndemnate să îşi aducă contribuţia la găsirea unui punct comun între cele (minim) patru mişcări politice diferite care există în Madagascar, astfel încât Madagascarul să nu fie un stat sortit eşecului, să nu se îndrepte către o catastrofă şi să găsească de fapt o soluţie paşnică şi negociată. Totuşi, acest lucru va fi posibil numai atâta vreme cât nimeni nu încearcă să instaureze o dictatură acolo, cât nimeni nu se retrage din procesul de pace şi toate părţile revin la masa negocierilor, în caz contrar această ţară frumoasă dar tulburată nu va avea niciun viitor.

  Marie-Christine Vergiat, autoare. – (FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, ce se întâmplă în Madagascar se întâmplă şi în numeroase alte state din lume, faţă de care Uniunea Europeană a demonstrat o lipsă de putere politică. Acest lucru este adevărat mai ales în Africa.

La un an după ce Andry Rajoelina a ajuns la putere în mod ilegal, marea insulă a Madagascarului pare a se cufunda din ce în ce mai adânc într-o criză socială, economică şi financiară de care poporul său nu avea în niciun caz nevoie.

De fapt, această ţară a devenit una dintre cele mai sărace din lume, în condiţiile în care marea parte a populaţiei trăieşte cu mai puţin de un dolar pe zi. încălcările drepturilor omului sunt în creştere. Liderii religioşi, parlamentarii, ziariştii şi liderii societăţii civile sunt supuşi intimidărilor şi hărţuirilor, fiind arestaţi şi aruncaţi în închisoare.

Totuşi, comunitatea internaţională şi-a precupeţit eforturile, refuzând să recunoască că s-a produs o lovitură de stat şi că guvernul creat de Andry Rajoelina în Madagascar este de fapt un guvern militar.

Madagascarul a fost suspendat din Uniunea Africană şi din Comunitatea de Dezvoltare a Africii de sud. Din 2 februarie 2009, s-au făcut numeroase încercări, inclusiv de către ONU şi Uniunea Europeană, care au avut ca rezultat acordurile de la Maputo şi Addis Abeba. Totuşi, din noiembrie 2009, aceste acorduri se pare că s-au împotmolit ca rezultat al diviziunilor între diferiţii protagonişti şi al refuzului unora dintre ei de a participa la punerea în aplicare a acestor acorduri.

Noi, cei din Grupul Confederal al Stângii Unite Europene - Stânga Verde Nordică considerăm că a sosit momentul să lăsăm malgaşii să-şi spună punctul de vedere şi că este timpul să se respecte regulile democratice.

Andry Rajoelina, mâna de fier a regimului, preferă să organizeze alegerile unilateral, fără a consulta poporul malgaş, sfidând astfel acordurile menţionate anterior. A stabilit în mod unilateral o dată pentru aşa-numitele alegeri democratice din luna martie 2010, însă în acest moment se pare că vorbeşte despre o dată situată undeva între sfârşitul lunii martie şi sfârşitul anului 2010.

De aceea dorim întărirea ajutorului umanitar, pentru ca procedurile juridice să fie instituite şi pentru ca Uniunea Europeană să arunce toate lesturile în urma sa, asigurându-se că societatea civilă este implicată în măsurile întreprinse.

  Charles Tannock, autor. − Dle preşedinte, dacă Uniunea Africană aspiră să aibă ceva similar autorităţii şi respectului acordate UE în relaţiile internaţionale, atunci Madagascarul este cu siguranţă un caz în care UA va trebui să acţioneze cu fermitate şi în mod decisiv. Însă, am văzut în schimb obişnuita diplomaţie şovăitoare şi apatică, după căderea preşedintelui Marc Ravalomanana, care reprezintă o reminiscenţă tristă a situaţiei din Zimbabwe. Este momentul ca Uniunea Africană să îşi accepte responsabilităţile cu privire la Madagascar, în care tensiunea politică şi haosul sunt endemice de ceva vreme. Dacă UA nu se poate hotărî să rezolve această situaţie, atunci este destul de corect să ne întrebăm de ce ar trebui să o facă UE.

Totuşi, ar trebui să continuăm să rămânem angajaţi faţă de Madagascar, pentru a facilita o revenire uşoară la guvernarea democratică şi pentru a promova reconcilierea. Este vital ca acei politicieni şi cadre din armată care au fost citaţi şi care au săvârşit abuzuri împotriva drepturilor omului să fie aduşi în faţa justiţiei. Sancţiunile dirijate împotriva regimului nelegitim al lui Andry Rajoelina oferă de asemenea un mod eficient de pedepsire a celor care cauzează instabilitatea din momentul de faţă, fără a afecta majoritatea covârşitoare a poporului malgaş, care credem că s-au săturat de tensiuni şi de violenţa sporadică din frumoasa lor ţară.

  Cristian Dan Preda, în numele grupului PPE. – Aşa cum s-a subliniat deja, situaţia de incertitudine şi de instabilitate politică în care se află Madagascarul durează de mai bine de un an şi, deşi s-au pus la un moment dat nişte speranţe în procesul de negociere, acţiunile pe care le întreprinde Andry Rajoelina nu fac decât să blocheze procesul, complicând întoarcerea la ordine constituţională.

Am în vedere aici revocarea primului ministru numit în urma acordurilor de la Maputo, retragerea din procesul de negociere cu grupurile politice şi recenta decizie de a organiza alegeri într-un mod precipitat, fără a ţine seama de acordurile anterioare.

E vorba, în opinia mea, de o încercare de a da o aparenţă de legalitate şi de a legitima un regim ajuns la putere în urma unei lovituri de stat, pe care Rajoelina nu o poate depăşi. E evident că întoarcerea la ordinea constituţională nu poate fi făcută decât prin aplicarea integrală a acordurilor de la Maputo şi Adis Abeba.

  Martin Kastler (PPE). – (DE) Dle preşedinte, aş dori doar să vă atrag atenţia asupra faptului că toate grupurile au adoptat această propunere de rezoluţie. Şi aşa şi trebuie să fie, deoarece acest subiect are o importanţă majoră. Spre deosebire de antevorbitorii mei, aş dori să spun că trebuie să ne asigurăm că nu promovăm doar libertatea de expresie şi libertatea presei în această ţară, ci că le şi solicităm în mod activ, acum, în momentul în care examinăm modurile în care am putea ajuta lucrurile să înainteze, să organizeze alegeri, sperăm noi, paşnice. Trebuie să ne asigurăm că noi, ca europeni, instituim libertatea presei în toate sectoarele, cu toată asistenţa financiară de care este nevoie pentru îndeplinirea acestui deziderat. Trebuie de asemenea să oferim o susţinere totală şi să ne angajăm să acţionăm solidar pentru a furniza asistenţă financiară, în conformitate cu acordurile pe care le-am încheiat cu acest stat.

  Eija-Riitta Korhola (PPE). – (FI) Dle preşedinte, este intolerabil să urmărim situaţia din Madagascar, în care puterea este în mâinile unei persoane care a preluat ţara folosind metode violente şi care conduce în acelaşi mod brutal şi a cărei poziţie în cadrul comunităţii internaţionale nu a fost recunoscută. De aceea şi folosesc cuvântul „persoană” în loc de „preşedinte”.

Majoritatea populaţiei din Madagascar trăieşte sub pragul sărăciei: 7 000 de copii suferă de malnutriţie gravă, iar situaţia se înrăutăţeşte pe măsura adâncirii crizei politice. Din acest motiv, este important ca noi, alături de restul comunităţii internaţionale, să sporim ajutorul umanitar acordat Madagascarului.

De asemenea, este de o importanţă vitală să anchetăm şi să soluţionăm crimele politice care au avut loc, iar acest lucru trebuie să fie lăsat în sarcina unei agenţii independente şi imparţiale. Dacă acest lucru nu se întâmplă, va fi dificil să construim încrederea şi să întreprindem măsuri în direcţia democraţiei.

Una dintre priorităţi trebuie să fie ca cele patru facţiuni politice din Madagascar să se aşeze la masa negocierilor şi să se pună de acord asupra a ceea ce pot face pentru organizarea unor alegeri democratice, anul acesta. Este de asemenea crucial ca Madagascarul să nu încheie acorduri cu privire la resursele naturale înainte de a avea un guvern mandatat de către popor.

  Michael Gahler (PPE). – (DE) Dle preşedinte, cu privire la Madagascar, este bine că putem raporta că nu numai Uniunea Europeană este preocupată de respectarea de către Madagascar a articolului 96 din Acordul de la Cotonou, ci şi că Uniunea Africană şi SADC, ca organizaţii regionale, au adoptat poziţia conform căreia o altă lovitură de stat în Africa este inacceptabilă. Pentru Uniunea Africană şi pentru organizaţiile regionale, este un lucru relativ nou nu numai să se ia astfel de decizi, ci şi să fie puse în aplicare şi să se întreprindă acţiuni.

Sper ca atunci când Grupul internaţional de contact se va reuni din nou în Addis Abeba, într-o săptămână, la 18 februarie, toate părţile care vor participa îşi vor aduce la îndeplinire sarcinile şi mandatele şi se vor asigura că orice acord la care s-a ajuns la Maputo va fi şi pus în aplicare. Acesta este apelul meu către toţi participanţii.

  Viviane Reding, vicepreşedintă a Comisiei. – (FR) Dle preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a sublinia preocuparea noastră foarte mare faţă de obstacolele care împiedică punerea în aplicare a acordurilor de la Maputo.

De când a început criza şi de când consultările cu Madagascar au fost deschise în conformitate cu articolul 96 din Acordul de la Cotonou, Comisia a susţinut în mod activ eforturile de mediere depuse de către comunitatea internaţională, care s-au tradus într-un progres considerabil dar care, din nefericire, nu au avut încă drept rezultat niciun proces de tranziţie eficient. Suntem foarte îngrijoraţi deoarece, în loc să facem progrese, alunecăm înapoi şi există un risc clar de revenire la nivelul la care ne aflam în martie 2009.

Veţi fi de acord că acest lucru ar putea avea ca rezultat o deteriorare a situaţiei politice şi a drepturilor omului şi confruntări între malgaşi. Am arătat în mod clar, în numeroase rânduri, că respingem orice proces unilateral care ar putea avea ca rezultat alegeri organizate în grabă care nu vor genera o soluţie de durată la criză.

Prin urmare, pentru a răspunde la întrebarea adresată de către onoratul deputat, aş dori să subliniez că nu suntem pregătiţi să susţinem un astfel de proces, nici politic şi nici financiar.

Iniţiativa adoptată la momentul de faţă de către preşedintele Comisiei Uniunii Africane este ultima noastră speranţă. Suntem pregătiţi să evaluăm, alături de comunitatea internaţională, în cadrul unui grup internaţional de contact, răspunsul mişcărilor malgaşe şi, în funcţie de situaţie, să prezentăm Consiliului propuneri de decizie în conformitate cu articolul 96 din Acordul de la Cotonou.

În eventualitatea unei decizii negative, acest lucru nu ar trebui să afecteze proiectele care aduc beneficii directe populaţiei şi ar trebui să continuăm şi, dacă este necesar, să sporim ajutorul umanitar acordat populaţiilor vulnerabile.

În final, vă rog să-mi permiteţi să vă asigur, dle preşedinte, de angajamentul activ, răbdător şi perseverent al Comisiei în vederea identificării unei soluţii amiabile la criză.

  Preşedinte. − Dezbaterea a fost închisă. Votarea va avea loc la sfârşitul dezbaterii.