Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Dezbateri
Miercuri, 24 februarie 2010 - Bruxelles Ediţie JO

17. Punerea în aplicare a recomandărilor Goldstone referitoare la Israel/Palestina (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Preşedintele – Următorul punct pe ordinea de zi este reprezentat de declaraţiile Consiliului şi Comisiei referitor la punerea în aplicare a recomandărilor Goldstone cu privire la Israel/Palestina.

 
  
MPphoto
 

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Domnule preşedinte, aş dori să mulţumesc Parlamentului European pentru ocazia de a vorbi despre acest subiect al misiunii de informare cu privire la conflictul din Gaza, misiune sponsorizată de Organizaţia Naţiunilor Unite, care s-a desfăşurat între sfârşitul anului 2008 şi începutul anului 2009 şi care este cunoscută sub denumirea de „Raportul Goldstone”.

Organizaţia Naţiunilor Unite a luat notă de declaraţiile făcute de Secretarul său General, Ban Ki-moon, în Consiliul de Securitate din 21 ianuarie 2009, în timpul căruia şi-a prezentat impresiile din urma unei vizite făcute în Gaza şi în sudul Israelului imediat după încheierea ostilităţilor.

În plus, raportul la care s-a făcut deja referire în mai multe dintre discursurile ţinute pe tema subiectului precedent, raportul Goldstone, care a fost publicat la mijlocul lunii septembrie a anului trecut, a fost dezbătut în cea de-a 12-a sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului, între 14 septembrie şi 2 octombrie.

Chiar de la începutului acestui conflict, Uniunea Europeană a insistat ca părţile să respecte în totalitate drepturile omului şi să respecte obligaţiile care le revin în temeiul dreptului umanitar internaţional.

Uniunea Europeană a anunţat foarte clar că va monitoriza îndeaproape investigaţiile făcute cu privire la acuzaţii şi la încălcările drepturilor omului.

La Geneva, Preşedinţia suedeză a Consiliului a stabilit poziţia Uniunii Europene după cum urmează: în primul rând, Uniunea Europeană consideră că acest raport este unul serios, întrucât conţine relatări ale unor încălcări grave ale dreptului umanitar internaţional, menţionând chiar atacuri intenţionate asupra civililor. În al doilea rând, Uniunea Europeană subliniază importanţa efectuării unor investigaţii adecvate şi credibile asupra posibilelor încălcări ale dreptului internaţional de către părţile implicate în conflict, în conformitate cu legislaţia internaţională, şi, prin urmare, importanţa de a se asigura că misiunea îşi direcţionează recomandările atât spre israelieni, cât şi spre palestinieni.

Uniunea Europeană şi-a confirmat poziţia constructivă faţă de raportul Goldstone atunci când, în timpul dezbaterii Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite din 27 ianuarie, cu doar o lună în urmă, a subliniat importanţa efectuării de investigaţii adecvate şi credibile asupra posibilelor încălcări ale legislaţiei internaţionale privind drepturile omului şi ale dreptului umanitar internaţional. Vă pot informa că, ulterior, la 4 februarie 2010, acum câteva zile, Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite a publicat un raport privind aplicarea Rezoluţiei Goldstone a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Secretarul General a prezentat răspunsurile Israelului, ale teritoriilor palestiniene ocupate şi ale Elveţiei, iar în observaţiile sale a spus că procesele iniţiate de aceste trei părţi sunt în desfăşurare şi că nu se poate exprima nicio părere cu privire la aplicarea prevederilor rezoluţiei de către părţile în cauză.

Rămâne de văzut cum va aborda Adunarea Generală a ONU această chestiune.

Prioritatea Preşedinţiei spaniole în acest sens este să ajungă la un consens în ceea ce priveşte poziţia Uniunii faţă de proiectul de rezoluţie pe care autorităţile palestiniene vor să îl trimită Adunării Generale a ONU în acest moment.

Avem două obiective: în primul rând, vrem ca rezoluţia să fie adoptată prin consens, şi, dacă nu, vrem ca poziţia Uniunii Europene faţă de această chestiune să fie cât mai integrată posibil.

În orice caz, repet, Preşedinţia Consiliului aprobă solicitarea exprimată în raportul Goldstone, adică efectuarea unor investigaţii credibile, independente, de către părţile implicate.

 
  
MPphoto
 

  Kristalina Georgieva, membră a Comisiei. – Domnulepreşedinte, vreau doar să confirm ceea ce a spus Preşedinţia spaniolă. Deşi UE nu a aprobat toate recomandările, a afirmat foarte clar că ia raportul Goldstone foarte în serios. A invitat toate părţile conflictului să iniţieze anchete cu privire la presupusele încălcări – provocate de părţile implicate în conflict – ale dreptului umanitar internaţional şi ale legislaţiei internaţionale privind drepturile omului. Această anchetă ar trebui să fie în conformitate cu standardele internaţionale.

Până acum, măsurile luate de Israel, de autorităţile palestiniene şi de Hamas nu au adus rezultate concrete, şi totuşi trebuie stabilită o răspundere. Prin urmare, UE continuă să repete mesajul nostru cheie, acela ca părţile implicate în conflict să depună eforturi substanţiale pentru a realiza investigaţii independente şi credibile ale presupuselor încălcări. Întrucât acest lucru are legătură directă cu responsabilităţile mele, merită să reamintesc faptul că, în prezent, Comisia furnizează finanţare substanţială organizaţiilor umanitare ale căror proiecte au drept obiectiv oferirea de asistenţă vitală şi protecţie civililor palestinieni.

UE se va strădui să se asigure că se vor lua măsurile adecvate la reuniunea Consiliului pentru Drepturile Omului din martie şi să se implice de timpuriu în procesul de elaborare a unei rezoluţii consensuale. În acest context, aş dori să afirm aici că, la 18 februarie, delegaţia palestiniană a prezentat un proiect de rezoluţie a Adunării Generale în urma raportului Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, ca o reacţie la raportul Goldstone. Partea palestiniană a indicat faptul că intenţionează să solicite atitudinea Adunării Generale cu privire la rezoluţie vineri, 26 februarie, să repete principalele puncte ale rezoluţiei 64/10 a Adunării Generale din 5 noiembrie 2009 şi să solicite Secretarului General al Naţiunilor Unite să prezinte din nou un raport peste cinci luni. În acest moment, când noi ne aflăm în această sală, statele membre şi Comisia poartă consultări intensive cu scopul de a ajunge la o poziţie comună faţă de această rezoluţie.

Permiteţi-mi – ca expresie a susţinerii Preşedinţiei spaniole – să închei spunând că este important să obţinem o poziţie comună a UE şi să evităm precedenta scindare în trei direcţii.

 
  
MPphoto
 

  Elmar Brok, în numele grupului PPE.(DE) Domnule preşedinte, domnule López Garrido, dnă comisar, cred că o investigaţie credibilă în privinţa încălcărilor dreptului umanitar internaţional este importantă şi cred că asupra acestui demers trebuie să ne concentrăm. Concluzia trebuie să fie analizată, însă acest lucru este valabil în egală măsură pentru ambele părţi implicate, inclusiv pentru cele care duc un război inegal, executând atacuri armate asupra oraşului Sderot şi asupra altor oraşe din zone dens populate, stabilind astfel câmpul de luptă. Această situaţie este investigată în mod corect şi nu vor fi trase concluzii unilaterale în acest sens.

Merită, de asemenea, să menţionăm faptul că, în Orientul Mijlociu, dar şi în alte regiuni asemănătoare, doar soluţiile paşnice vor genera rezultate durabile. Atât timp cât nu se poate găsi o soluţie paşnică şi nu se poate ajunge la o înţelegere durabilă, nu vom putea rezolva aceste probleme. În astfel de situaţii, trebuie avute în vedere şi aspectele legate de securitatea statului Israel, iar aceste aspecte trebuie luate în serios, mai ales ţinând cont de faptul că aici se dezvoltă noi rachete, lucru care reprezintă o problemă.

Cu toate acestea, aş dori să subliniez faptul că este corect să se solicite efectuarea unei anchete internaţionale, deşi nu orice poate fi anchetat în cadrul oferit de raportul Goldstone. Acest raport vizează numai teritoriile ocupate. S-a subliniat faptul că nici măcar un singur stat membru al Uniunii Europene nu a votat în favoarea raportului în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului. Unii membri s-au abţinut, alţii au votat împotrivă şi alţii – precum Marea Britanie şi Franţa – au refuzat chiar să participe la vot. Ar trebui să luăm acest lucru în considerare, întrucât rezoluţia a fost susţinută de „reprezentanţi” ai drepturilor omului şi ai democraţiei precum Cuba, Nigeria şi China. Ar trebui să ţinem cont de acest fapt atunci când vom evalua această problemă. Trebuie să apărăm drepturile omului, dar nu pe baza acestui raport, pentru a declanşa un război politic împotriva uneia dintre părţi.

 
  
MPphoto
 

  Véronique De Keyser, în numele grupului S&D.(FR) În decembrie 2008, operaţiunea „Cast Lead” din Gaza a cauzat aproximativ 1 500 de decese, majoritatea victimelor fiind femei, copii şi alţi civili. Au fost distruse familii şi au fost bombardate şcoli. Un popor întreg a fost aruncat în ghearele panicii, fiind prins în capcană şi neavând nicio posibilitate de a scăpa.

Eram în Gaza în timpul operaţiunii militare, împreună cu câţiva dintre colegii mei care sunt prezenţi astăzi aici, şi am fost uimită de faptul că o asemenea tragedie s-a putut produce în faţa comunităţii internaţionale, fără a genera totuşi un val uriaş de proteste. Situaţia din Gaza nu s-a schimbat de atunci. Distrugerile persistă, iar asalturile continuă.

Cu toate acestea, a apărut raportul Goldstone. Domnule Brok, care este diferenţa dintre raportul Goldstone şi rezoluţia care a urmat? Raportul Goldstone, acest raport curajos care pur şi simplu cere să se facă dreptate, chiar este un efort prea mare? Presiunile care se fac azi pentru a discredita acest raport şi pe judecătorul Goldstone sunt incredibile. Numele lui este târât prin mocirlă; este numit antisemit, deşi Israelul nu este singurul arătat cu degetul în raportul Goldstone. Organizaţiile Fatah şi Hamas nu sunt nici ele scutite de critici.

Totuşi, astăzi voi spune foarte clar, şi îmi cer scuze faţă de colegii mei deputaţi, că guvernul israelian este singurul care a instaurat un fel de regim al terorii şi a practicat cenzura pentru a bloca orice urmări ale raportului. Domnule Lieberman, nu vă aflaţi acum în acest plen, dar aţi fost aici ieri şi aş dori să vă spun următoarele: în acest Parlament nu va exista niciun fel de intimidare!

Dorim anchete independente care să respecte standardele internaţionale, nu tribunale militare care să îşi judece propriii soldaţi. Domnule Lieberman, voi spune, de asemenea, că nu sunteţi binevenit, nu pentru că reprezentaţi Israelul, ci pentru că poziţiile dumneavoastră rasiste şi xenofobe sunt incompatibile cu valorile europene. Niciun stat democratic nu poate îndrăzni să încalce legislaţia internaţională fără a trebui să îşi justifice acţiunile. Acest Parlament nu se va lăsa intimidat. Va continua pur şi simplu să ceară să se facă dreptate şi să se facă lumină asupra tragediei din Gaza, dar nu prin mijloace feroce, ci prin acţiuni determinate. Astăzi, implor Consiliul şi Comisia să respecte aceste lucruri. Lumină şi dreptate, nimic mai mult.

 
  
MPphoto
 

  Annemie Neyts-Uyttebroeck, în numele grupului ALDE. – Domnule preşedinte, raportul Goldstone încearcă să îşi ducă la îndeplinire mandatul care i-a fost încredințat. Acest mandat este, sau era, următorul: „Să investigheze toate încălcările dreptului internaţional privind drepturile omului şi ale dreptului umanitar internaţional, încălcări care ar fi putut fi comise în orice moment în contextul operaţiunilor militare care au fost executate în Gaza în perioada 27 decembrie 2008 - 18 ianuarie 2009, fie înainte, în timpul sau după aceste operaţiuni”. Acesta este exact ceea ce a făcut raportul Goldstone – deşi nu numai dl Goldstone, ci şi cele două colege ale sale.

Au făcut investigaţii cu privire la ceea ce s-a întâmplat în Gaza şi au tras concluzii care sunt cel puţin deranjante. Sunt extrem de deranjante, pentru că, în cele mai multe dintre cazurile pe care le-au investigat, au descoperit că încălcări ale dreptului internaţional şi ale dreptului umanitar internaţional, dar şi ale Convenţiilor de la Geneva, au fost într-adevăr comise de forţele unui stat care pretinde că este singurul stat democratic din regiune. Acest lucru este, într-adevăr, foarte alarmant.

Nu trebuie să lăsăm acest lucru să treacă de la noi. Prin urmare, atunci când ni se cere să adoptăm o poziţie în acest raport, întrebarea este nu dacă suntem pro sau contra Israel, pro sau contra palestinienilor, pro sau contra Hamas; întrebarea este dacă putem ierta încălcările dreptului internaţional, ale dreptului umanitar internaţional şi ale Convenţiilor de la Geneva, indiferent de cine au fost comise acestea. Aceasta este întrebarea la care trebuie să răspundem.

 
  
MPphoto
 

  Caroline Lucas, în numele grupului Verts/ALE. – Domnule preşedinte, permiteţi-mi să spun cât de încântată sunt că în sfârşit discutăm raportul Goldstone în plen, pentru că este un aspect extrem de important şi, până acum, în mod ruşinos, UE nu şi-a făcut simţită prezenţa în această chestiune. Este inacceptabil faptul că, până acum, Consiliul nu a aprobat recomandările raportului Goldstone. Comisia spune că ia acest raport foarte în serios, însă acest lucru nu e suficient: dorim o aprobare explicită. Preşedinţia spune că îl susţine: ei bine, ar trebui să îl susţină în mod public şi explicit şi ar trebui să se asigure că şi restul Consiliului face acelaşi lucru.

În acest context, trebuie să spun că sunt mulţumită de faptul că, în propunerea de rezoluţie a Parlamentului cu privire la Consiliul pentru Drepturile Omului, pe care o vom vota mâine, există două puncte poate puternice, prin care se solicită Înaltului Reprezentant şi statelor membre să ceară în mod public punerea în aplicare a recomandărilor din raport.

În plus, rezoluţia le solicită să monitorizeze în mod activ punerea în aplicare a recomandărilor privind consultarea cu ONG-urile din domeniu şi cu misiunile externe ale UE, pentru că dovezile pe care le avem până acum arată că nici autorităţile israeliene, nici Hamas nu îşi iau suficient de mult în serios responsabilităţile. În Israel, anchetele cu privire la ţintele şi tacticile folosite în timpul operaţiunii „Cast Lead” au fost efectuate de comandanţi din armată sau de poliţia militară, fapt ce a compromis grav independenţa celor constatate, iar partea Hamas încă nu reuşeşte să se ocupe aşa cum trebuie de problema atacurilor cu rachetă din sudul Israelului. În lumina acestor eşecuri, este clar faptul că UE ar trebui să exercite presiune asupra Secretarului General al ONU pentru ca acesta să efectueze o evaluare cu adevărat independentă.

În sfârșit, având în vedere actuala criză umanitară din Gaza, solicit din nou Consiliului şi Înaltului Reprezentant să exercite şi mai multă presiune asupra Israelului, pentru ca acesta să pună capăt asediului care împiedică reconstrucţia şi provoacă şi mai multă suferinţă.

 
  
MPphoto
 

  Michał Tomasz Kamiński, în numele grupului ECR. (PL) Domnule preşedinte, raportul Goldstone este extraordinar de dezechilibrat şi incorect. Vine din partea Consiliului ONU pentru Drepturile omului, printre membrii căruia se numără ţări precum Iran, Nicaragua, Somalia şi Libia. Ce drept au aceste ţări, unde respectul faţă de drepturile omului a fost redus la zero, să evalueze Israelul, singurul stat democratic din Orientul Mijlociu?

Raportul provine dintr-o sursă foarte suspectă, care este îndreptată în mod obsesiv cu rea voinţă împotriva Israelului. Din cele 25 de rezoluţii privind drepturile omului pe care Consiliul ONU pentru Drepturile Omului le-a adoptat, nu mai puţin de 20 sunt dedicate Israelului. Niciuna dintre ele nu se referă la ţările care fac parte din Consiliu, ţări care, şi subliniez acest lucru, au o istorie groaznică în ceea ce priveşte drepturile omului, de la drepturile femeilor şi până la drepturile electorale.

Subliniez faptul că acest raport este complet dezechilibrat. De fapt, el încearcă să absolve de vină activitatea teroristă a Hamasului. Raportul nu afirmă un lucru fundamental, acela că, timp de opt ani înainte ca Israelul, în legitimă apărare, să fi acţionat în Fâşia Gaza, au fost trase mii de rachete asupra cetăţenilor israelieni nevinovaţi. Fiecare ţară are dreptul de a se apăra împotriva teroriştilor. Şi Israelul are acest drept. Trebuie spus, de asemenea, că, în prezent, în Israel se desfăşoară 150 de anchete penale împotriva acţiunilor anumitor soldaţi israelieni. În Israel există un parlament liber şi există şi o presă liberă, care deseori critică guvernul şi forţele armate ale ţării. Din păcate, aceste caracteristici nu se găsesc şi de partea teroristă.

Prin urmare, consider că acest raport dezechilibrat şi incorect care, după părerea mea, atacă principalul nostru aliat din Orientul Mijlociu într-un mod neruşinat nu ar trebui luat în serios.

 
  
MPphoto
 

  Kyriacos Triantaphyllides, în numele grupului GUE/NGL.(EL) Domnule preşedinte, raportul elaborat de judecătorul Goldstone furnizează cele mai ostentative dovezi ale crimelor şi încălcărilor dreptului internaţional şi ale dreptului umanitar internaţional comise de Israel împotriva poporului palestinian. Investigaţiile au arătat foarte clar că forţele israeliene au comis încălcări grave ale celei de A Patra Convenţii de la Geneva. Trebuie menţionat faptul că, în timp ce partea palestiniană, deşi criticată în raport, acceptă dreptul internaţional şi solicită aplicarea acestuia, pe de altă parte Israelul îl refuză.

Deşi anumite părţi încearcă să submineze raportul, solicităm statelor membre ale Uniunii Europene să apere principiile care guvernează dreptul internaţional şi Uniunea Europeană şi să susţină dezbaterea raportului în cadrul Adunării Generale a ONU şi informarea Consiliului de Securitate cu privire la acest raport, în vederea ratificării acestuia şi cu obiectivul de a se lua măsuri. Raportul ar trebui trimis Curţii Penale Internaţionale de la Haga spre examinare. Dacă Uniunea Europeană este cu adevărat interesată să rezolve problema palestiniană, atunci ar trebui să înceteze să mai tolereze astfel de infracţiuni, pentru că toleranţa se traduce prin încurajare şi complicitate.

În plus, pe baza concluziilor din raport, suspendarea acţiunilor de dezvoltare a relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi Israel şi aplicarea prevederilor acordului de asociere sunt două aspecte care trebuie examinate imediat.

Poporul din Palestina şi cel din Israel au tot dreptul la un viitor şi la viaţă. Avem obligaţia de a face presiune pentru a se ajunge la o soluţie corectă şi la pace. Raportul Goldstone ar trebui utilizat pentru a da un nou impuls în vederea găsirii unei soluţii corecte.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder, în numele grupului EFD.(NL) Raportul Goldstone s-a aflat în centrul atenţiei săptămâna trecută, în timpul vizitei de lucru făcute în statul evreu de Delegaţia pentru relaţiile cu Israel. Delegaţia a primit informaţii detaliate referitoare la ancheta penală a Israelului în timpul şi după operaţiunii militare din Gaza, datele venind atât de la reprezentanţi ai armatei, cât şi de la reprezentanţi ai civililor. Această anchetă minuţioasă a propriilor acţiuni dovedeşte o dezaprobare puternică a acuzaţiilor aduse de raportul Goldman autorităţilor israeliene.

Mai mult, pe lângî raportul Goldstone, Forţa de Apărare Israeliană (FAI), forţele armate israeliene, iau foarte în serios toate acuzaţiile care i se aduc şi le investighează în detaliu. Există un contrast puternic între FAI şi Hamas, mişcarea teroristă care este responsabilă pentru operaţiunea din Gaza. Când am mai văzut noi Hamasul să-şi investigheze propriile acţiuni?

Domnule preşedinte, documentaţia disponibilă cu privire la operaţiunea Gaza oferă un răspuns foarte clar şi precis la această întrebare. Hamasul i-a expus în mod deliberat pe cetăţenii palestinieni la o ameninţare gravă a războiului, chiar şi în locuri precum moscheile. În comparaţie, gândiţi-vă doar la intenţiile şi acţiunile israelienilor, gândiţi-vă la protejarea vieţilor şi a proprietăţilor cetăţenilor evrei împotriva atacurilor teroriste cu rachetă ale Hamas, atacuri care se petrec de ani de zile, dar gândiţi-vă şi la preocuparea reală a Israelului pentru vieţile palestinienilor. Uitaţi-vă la măsurile de precauţie pe care le-au luat în timpul operaţiunii.

Domnule preşedinte, în ciuda intenţiilor raportului Goldstone, această anchetă părtinitoare oferă justificare pentru două acţiuni: pentru operaţiunea militară organizată de Israel împotriva Hamas şi pentru acţiunea Israelului ca stat democratic guvernat de normele de drept. Trebuie doar să vizitaţi Orientul Mijlociu!

 
  
MPphoto
 

  Louis Bontes (NI).(NL) A fost clar încă de la început că Israelul urma să fie etichetat drept infractor şi agresor în conflictul din Gaza. Dl Goldstone şi metodele sale de lucru primesc aprobarea unor ţări precum Egipt şi Pakistan şi cunoaştem cu toţii situaţia drepturilor omului din aceste ţări. Acest lucru este sub orice standard acceptabil.

Raportul nu menţionează deloc cele douăsprezece mii de rachete trase din Gaza în Israel, care au reprezentat o ameninţare gravă la adresa populaţiei locale. Israelul îşi exercita dreptul la autoapărare. În raport nu se spune nici măcar un cuvânt despre Hamas şi nici despre faptul că Hamasul şi-a folosit adepţii pe post de scut uman sau că a utilizat clădiri civile pentru a depozita arme şi pentru a lansa rachete. Nici măcar un cuvânt despre toate acestea. Nici măcar un cuvânt despre faptul că poliţia Hamas a făcut odată parte dintr-o organizaţie militară care a declanşat un conflict armat împotriva Israelului.

Domnule preşedinte, nu putem face decât un singur lucru cu acest raport Goldstone – să îl aruncăm la coşul de gunoi, şi asta imediat. Nu ar trebui să mai pierdem timpul cu el. Face parte dintr-un proces politic. Acest lucru nu mai poate continua. Puneţi capăt acestei persecuţii politice a statului Israel.

 
  
MPphoto
 

  Gabriele Albertini (PPE).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, opinia publică este împărţită în ceea ce priveşte raportul Goldstone.

În special, forţele armate israeliene sunt acuzate că au provocat în mod deliberat moartea a nenumăraţi civili în timpul operaţiunilor de gherilă. Este o acuzaţie foarte gravă, care pare să ignore lucruri care nu pot fi negate, cum ar fi distribuţia în întreaga zonă de conflict a unor pliante prin care se explica faptul că orice casă unde există arme şi muniţii ar putea fi atacată sau avertismente prin telefon sau la radio, inclusiv pe frecvenţele Hamas, date înainte de executarea atacurilor asupra clădirilor identificate drept depozite de arme.

A fost folosită şi aşa-numita tehnică de „sondare a acoperişului”: dacă, după toate aceste avertismente, forţele armate identificau în continuare clădiri pline de oameni, erau lansaţi explozibili de dimensiuni mici, dar zgomotoşi, pentru ca respectivele clădiri să fie evacuate rapid.

Armata israeliană a introdus un sistem de semnale de avertizare pentru civilii din Gaza pe care nimeni nu l-a mai folosit înainte. Cineva care ia toate aceste măsuri de precauţie nu poate fi în niciun caz acuzat de faptul că ar fi ţintit în mod deliberat civilii.

Ieri m-am întâlnit cu două personaje politice importante: dimineaţa cu Ministrul israelian al Afacerilor Externe, Avigdor Lieberman, iar seara cu preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene, Abu Mazen. În ambele situaţii, întrunirea s-a desfăşurat într-o atmosferă calmă şi relaxată şi s-a exprimat speranţa ca, după prea multe decenii de luptă, armele să fie în sfârşit abandonate în favoarea păcii.

Aşa cum ambele guverne au solicitat, Europa trebuie să îşi menţină rolul echilibrat de judecător imparţial, departe de orice poziţie ideologică periculoasă, care ar putea încinge şi mai mult spiritele ambelor părţi.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL SCHMITT
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Richard Howitt (S&D). – Domnule preşedinte, la sfârşitul anului trecut, dumneavoastră şi Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului, dra Pillay, aţi venit în acest Parlament şi ne-aţi spus că raportul Goldstone privind încălcarea drepturilor omului de către ambele tabere ale conflictului din Gaza este unul complet, obiectiv şi respectă normele internaţionale.

Aşa că haideţi să încercăm să nu denigrăm acest raport. Haideţi să acţionăm pe baza lui. Alături de alţi participanţi la această dezbatere, am vorbit personal cu reprezentanţi ai guvernului israelian, cu reprezentanţi ai Autorităţii Palestiniene şi, chiar în Gaza, cu reprezentanţi ai comisiei înfiinţate de autoritatea de facto pentru a insista ca aceştia să coopereze cu Goldstone şi să iniţieze propriile anchete credibile şi independente, pentru a-i trage la răspundere pe cei vinovaţi de încălcări ale drepturilor omului. Am vorbit cu asistentul secretarului de stat american, Michael Posner, atunci când acesta s-a aflat aici, să încurajăm Israelul să facă la fel.

Colegului nostru din cadrul Preşedinţiei spaniole care se pregăteşte pentru votul de vineri cu privire la ONU îi spun: nu urmăriţi consensul UE cu orice preţ. Ideea emisă de către unii privind o abţinere unanimă a UE ar fi o batjocură la adresa tuturor victimelor acestui teribil conflict. Ar trebui să negociem cel mai bun text posibil, însă, pentru a menţine presiunea ridicată, sper că vor exista mai multe state care să voteze „da”, şi nu doar cele cinci state UE care au votat „da” data trecută.

Această anchetă privind presupusele încălcări ale dreptului internaţional umanitar desfăşurată de Consiliul pentru Drepturile Omului – în aceeaşi măsură ca hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie din 2004 cu privire la regula privind separaţia – ar trebui să beneficieze de statutul corespunzător al hotărârilor juridice date de organismele semnatare ale tratatelor internaţionale.

Îl dezaprob pe liderul grupului conservator din cadrul acestei dezbateri, care a numit ONU o „sursă dubioasă”. Această organizaţie reprezintă cele mai înalte aspiraţii ale tuturor celor ce locuiesc pe această planetă şi merită întregul nostru sprijin.

Aş dori să spun că – într-o Uniune Europeană construită în urma războiului – pentru noi, crimele de război trebuie blamate. Prin urmare, atunci când Secretarul General al ONU a prezentat Consiliului de Securitate un raport privind îndeplinirea obligaţiilor de către Israel şi palestinieni, concluzionând că „nu se poate lua nicio hotărâre”, acest lucru nu poate fi suficient. Aceste afirmaţii trebuie să fie analizate, iar Europa trebuie să dea dovadă de determinare în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Frédérique Ries (ALDE).(FR) Domnule preşedinte, scopul acestei dezbateri nu este să ne erijăm în procurori şi să judecăm ceea ce nu suntem în măsură să judecăm. Obiectivul nostru, care se întâmplă să fie unul dublu, este, în primul rând, acela de a clarifica situaţia privind responsabilitatea diferitelor tabere ale războiului din Gaza şi, mai mult decât atât, privind în perspectivă, aş zice, trebuie să ne întrebăm ce putem spune şi face astăzi pentru a contribui la restabilirea dialogului.

Nu cred că raportul Goldstone este unul constructiv în această privinţă. În plus – iar acest lucru este demn de reamintit, pentru că este rar – aceasta este concluzia la care au ajuns toate ţările europene, dintre care niciuna nu a susţinut-o în faţa respectabililor procurori şi a marilor apărători ai libertăţilor şi drepturilor omului care sunt China, Pakistan, Arabia Saudită, Rusia şi Cuba, pentru a cita doar câteva exemple. Raportul este controversat, părtinitor şi, indiferent dacă ne place sau nu, el nu ne va ajuta să avansăm.

Pe de altă parte, Israelul este cel care trebuie să decidă să îşi asume responsabilităţile ca stat democratic şi să clarifice pe deplin situaţia războiului din Gaza. În joc se află interesele sale militare, diplomatice şi mediatice – acele interese pe care statul evreu le-a putut stabili în trecut.

 
  
MPphoto
 

  Jan Philipp Albrecht (Verts/ALE).(DE) Domnule preşedinte, mă bucur că Parlamentul European a reuşit să dea naştere unei rezoluţii privind raportul Goldstone care se bucură de un sprijin destul de larg, fără a transfera pur şi simplu conflictul din Orientul Mijlociu la Bruxelles. Dacă dorim să conservăm şansele unei păci durabile, trebuie să apelăm la punctele care unesc toate părţile implicate, în loc să punem accentul pe sursele de dezbinare, aşa cum fac unii aici. Sursa unificării o constituie aplicabilitatea dreptului internaţional, în special în ceea ce priveşte drepturile omului, în întreaga lume.

Cu toate acestea, după cum taberele conflictului trebuie să permită şi să sprijine o anchetă independentă, aşa şi comunitatea internaţională trebuie să evite să ia o hotărâre părtinitoare. Prin urmare, trebuie, de asemenea, să spunem foarte clar că demonizarea tendenţioasă a Israelului nu numai că este nepotrivită în această dezbatere, dar ea este nepotrivită în general. Acele puteri care încearcă să pună la îndoială legitimarea statului Israel trebuie în mod clar repudiate de Europa. În schimb, puterile din Israel care luptă alături de noi pentru pace, toleranţă şi drepturile omului în Orientul Mijlociu trebuie consolidate. Prin urmare, trebuie să spunem foarte clar aici şi acum că obstrucţionarea ONG-urilor din Israel de către reprezentanţi ai guvernului, precum Ministrul de Externe Avigdor Lieberman, este inacceptabilă. Această politică este dăunătoare pentru populaţia Israelului şi, prin urmare, pentru pacea din Orientul Mijlociu.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (ECR). – Domnule preşedinte, raportul Goldstone a fost comandat de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU, care este asaltat de inamicii Israelului, aşa că cu greu ne-am fi putut aştepta la o analiză echilibrată. Congresul Statelor Unite a considerat raportul Goldstone ca fiind în mod iremediabil subiectiv şi că nu merită să fie supus unor analize suplimentare sau să i se acorde legitimitate. În acesta nu se menţionează actele de terorism săvârşite de Hamas şi se ignoră faptul că Israel anchetează 150 de acuzaţii de conduită necorespunzătoare lansate de IDF şi că-i va trimite în judecată pe răufăcători.

Însă, în spatele controversei legate de acest raport, se află o tragedie umană, tragedia palestinienilor care doresc cu ardoare să aibă lideri moderaţi şi necorupţi care să le aducă pacea, securitatea şi prosperitatea prin intermediul unui acord cu Israel. Nu trebuie să uităm nici tragedia civililor din sudul Israelului, care sunt o ţintă constantă a fanaticilor jihadişti ai Hamas care se ascundeau în şcolile lor sau lansau rachete letale.

Grupul ECR continuă să facă presiuni pentru adoptarea unei soluţii care să prevadă existenţa a două state, aceasta fiind unica modalitate de a găsi o soluţie durabilă pe termen lung la conflictul din Orientul Mijlociu, însă raportul Goldstone nu ne aduce în niciun fel mai aproape de acest obiectiv.

 
  
MPphoto
 

  Helmut Scholz (GUE/NGL).(DE) Domnule preşedinte, dreptul la existenţă al Israelului, protejarea populaţiei sale şi eforturile de promovare a unei cooperări cât mai strânse cu Israelul sunt pentru mine, ca german şi politician de stânga, chestiuni politice de la sine înţelese. Cu toate acestea, mi se pare inacceptabil că, de ani de zile, 1,5 milioane de palestinieni sunt ţinuţi în cea mai mare închisoare în aer liber din lume ca ostatici ai unei politici prost concepute. Oricine conştientizează că peste 44 % dintre copiii sub 14 ani locuiesc în Fâşia Gaza îşi dă seama ce moştenire periculoasă a creat această politică pentru viitor. În mod clar, războiul din 2008 şi politica inumană faţă de civili vor fi date uitării. Din acest motiv, solicităm o anchetă şi stabilirea unor măsuri reparatorii.

Adoptarea unei atitudini relativiste cu privire la încălcarea dreptului umanitar şi internaţional şi scutirea de pedeapsă a răufăcătorilor nu vor da naştere decât la noi atacuri sinucigaşe şi la războaie, iar spirala violenţei va creşte. Europa nu trebuie să continue să întoarcă privirea. Astfel, punerea în aplicare a raportului Goldstone, inclusiv în cadrul Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, trebuie să rămână în sarcina UE.

 
  
MPphoto
 

  Lorenzo Fontana (EFD).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a adoptat raportul Goldstone cu o majoritate covârşitoare.

Cu toate acestea, prea multe dintre ţările care compun această largă majoritate – China, Arabia Saudită, Pakistan – ne pun pe gânduri şi stârnesc îngrijorarea cu privire la alcătuirea acesteia. Ne punem întrebări atunci când citim că tocmai aceste ţări, care nu reprezintă tocmai un exemplu în ceea priveşte respectarea drepturilor omului, sunt cele care solicită ca Israel şi Hamas să efectueze anchete amănunţite cu privire la încălcările drepturilor omului săvârşite în timpul operaţiunii „Cast Lead”.

Nu avem de gând să trecem de partea niciuneia dintre părţile combatante, preferând să menţinem o judecată echilibrată, exprimând necesitatea garantării securităţii Israelului în interiorul graniţelor sale şi a dreptului la existenţă al statului Israel şi al statului palestinian şi declarându-ne opoziţia faţă de utilizarea violenţei, a terorismului şi a războiului pentru rezolvarea conflictelor.

Cultura noastră creştină şi concepţia noastră despre omenire şi despre istorie ne dau motive să sperăm că toate încălcările săvârşite vor avea parte de o pedeapsă fermă şi echilibrată.

 
  
MPphoto
 

  Ria Oomen-Ruijten (PPE).(NL) Am afirmat în mai multe rânduri că, dacă nu îţi cunoşti sau nu îţi recunoşti trecutul, nu poţi construi niciodată un viitor. Acest lucru este cu siguranţă valabil în cazul conflictului din Orientul Mijlociu.

Am auzit aici numeroase critici la adresa raportului domnului Goldstone. Îl cunosc pe domnul Goldstone de pe vremea când era un mare conciliator, desfăşurând şi conducând numeroase anchete în Africa de Sud. În opinia mea, domnul Goldstone este un excelent exemplu de persoană care poate pune faptele pe masă pentru a grăbi procesul de conciliere. Din nefericire, modul în care a fost primit acest raport sugerează că nu s-a produs nicio conciliere şi că, în schimb, pare să se fi creat o polarizare şi mai mare. De aceea, raportul a fost pur şi simplu ignorat.

Domnule preşedinte, Israelul a ignorat concluziile raportului, însă, în acelaşi timp, a recunoscut de fapt că într-adevăr greşit plătind despăgubiri Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru daunele provocate şi intentând proces unora dintre cadrele sale militare. Pe de altă parte, tabăra palestiniană nu a luat nicio astfel de măsură. Mă întreb dacă comisia de anchetă care a fost înfiinţată la Ramallah este capabilă să efectueze o anchetă amănunţită în Gaza.

Domnule preşedinte, vinerea viitoare va avea loc o reuniune la ONU şi sper foarte mult că noul nostru reprezentant pe probleme de politică externă va putea exprima o poziţie europeană unitară şi clară. Trebuie să respectăm drepturile omului şi drepturile ambelor tabere în toate împrejurările. Domnule preşedinte, voi fi foarte bucuroasă dacă vineri se va obţine o astfel de unitate şi poate că atunci va fi posibilă găsirea unei soluţii în Orientul Mijlociu.

 
  
MPphoto
 

  Olga Sehnalová (S&D). (CS) Este întotdeauna o practică înşelătoare aceea de a compara numere care ascund în spatele lor soarta unor fiinţe umane individuale. Operaţiunea „Cast Lead” a făcut peste o mie de victime în rândul locuitorilor din Gaza, comparativ cu cele 13 victime din rândul forţelor armate israeliene. Avem nevoie de mai multe informaţii pentru a stabili care este tabăra vinovată şi cine este victima în acest război? Cu siguranţă, eu cred că avem nevoie. De exemplu, faptul că, după 2006, mii de rachete au fost trase din Fâşia Gaza împotriva populaţiei civile din oraşele israeliene, acestea fiind lansate din zone foarte populate şi, în mod clar, din clădiri publice, de asemenea. Ar trebui să punem mai multe întrebări. Cum poate un stat să îşi apere cetăţenii într-o astfel de situaţie? Este posibil să lupţi cu armata împotriva teroriştilor care-i folosesc pe civili pe post de scuturi omeneşti? Dacă da, putem să evităm transformarea civililor în victime? Ce a făcut comunitatea internaţională pentru a preveni această formă de terorism? Nu există oare standarde modificate în mod deliberat în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului? Găsirea unui răspuns la aceste întrebări serioase reprezintă o sarcină dificilă pentru politica externă comună a UE. Scopul politicii ar trebui să fie acela de a sprijini dialogul, de a clădi încrederea şi de a căuta cu răbdare o soluţie paşnică durabilă pentru Orientul Mijlociu în ansamblu. O anchetă obiectivă a tuturor împrejurărilor care însoţesc şi care, de asemenea, au precedat conflictul din Gaza ar putea fi un pas în direcţia cea bună.

 
  
MPphoto
 

  Niccolò Rinaldi (ALDE).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, raportul Goldstone este menit să rămână o piatră de hotar ale cărei posibile ramificaţii viitoare poate că nu au fost luate în considerare în întregime, inclusiv în ceea ce priveşte afirmarea dreptului internaţional, faţă de care noi, liberal-democraţii, avem un ataşament deosebit.

Salutăm solicitarea făcută în raport de a plăti daune victimelor civile ale unui conflict inechitabil şi de a sesiza Curtea Penală Internațională cu privire la orice caz în care părţile nu efectuează investigaţii cu adevărat independente şi imparţiale, după cum s-a solicitat în luna ianuarie de către numeroase asociaţii israeliene pentru drepturile omului. Acestea sunt fapte care pot afecta chiar şi un stat precum Israelul, care pare că a încetat să se inspire din extraordinarul umanism al marii culturi ebraice din care descindem cu toţii.

Adevărul este că violenţa rămâne o politică dezastruoasă. Hezbollah este mai puternic în urma atacului asupra Libanului, iar Hamas este mai puternic astăzi în Gaza. Oricine a fost în Gaza în urma conflictului poate depune mărturie cu privire la suferinţele enorme ale populaţiei. Noi, europenii, trebuie, de asemenea, să spunem astăzi, în special Fâşiei Gaza: să rămânem oameni!

 
  
MPphoto
 

  Frieda Brepoels (Verts/ALE).(NL) Consider că raportul Goldstone a arătat în mod clar că atât Israelul, cât şi Hamas au încălcat drepturile omului în timpul războiului din Gaza. ONU a făcut deja de două ori apel la ambele tabere să întreprindă anchete independente, însă, 14 luni mai târziu, acestea ignoră în continuare acest apel.

Mă întreb, de asemenea, de ce Uniunea Europeană nu apără dreptul internaţional. De ce permite ca impunitatea să domnească în această regiune? Orice credibilitate în ceea ce priveşte respectul nostru pentru dreptul internaţional va fi pierdută dacă UE va lăsa aceste crime de război nepedepsite. Acest raport nu este despre securitatea Israelului. Acest raport se referă la încălcări grave ale drepturilor omului. Prin urmare, nu există niciun argument posibil pentru care recomandările acestui raport să nu fie puse în aplicare.

Fac apel, aşadar, nu numai la Înaltul Reprezentant, ci şi la statele membre să depună toate eforturile pentru a asigura o monitorizare adecvată la faţa locului. La urma urmelor, acesta este singurul mod în care restabilirea negocierilor de pace va avea o şansă de reuşită.

 
  
MPphoto
 

  Peter van Dalen (ECR).(NL) Raportul este părtinitor. El formulează numeroase critici la adresa Israelului deoarece, printre altele, acesta a tras asupra unor ţinte economice şi civile. Cu toate acestea, Hamas a utilizat în mod necorespunzător aceste obiective. Din nefericire, domnul Goldstone nu a considerat că se cuvine să investigheze dacă lucrurile stau într-adevăr aşa. Prin urmare, domnul Goldstone nu a cercetat care au fost greşelile Hamas şi, în consecinţă, a adus critici Israelului. Acest lucru face ca raportul să nu inspire niciun fel de încredere, deoarece există alte surse care sugerează că Hamas s-a baricadat într-adevăr în spitale, în ambulanţe şi în clădiri civile.

Domnule preşedinte, voi încheia pe un ton pozitiv. Raportul Goldstone face numeroase acuzaţii, iar acestea trebuie să fie cercetate. Guvernul israelian a preluat în mod just iniţiativa în această privinţă şi a lansat o anchetă judiciară. Acest lucru trebuie salutat. Însă mă tem că va trebui să aşteptăm mult timp până ce Hamas va arăta aceeaşi disponibilitate pentru autoexaminare.

 
  
MPphoto
 

  Patrick Le Hyaric (GUE/NGL).(FR) Indiferent dacă ne place sau nu, raportul Goldstone a fost susţinut de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi nu văd de ce ar trebui să existe o măsură dublă în ceea ce priveşte dreptul internaţional. Dreptul internaţional rămâne drept internaţional, iar raportul Goldstone utilizează termenul „crimă de război”, care, mai mult, descrie o realitate pe care, de altfel, toată lumea a putut-o vedea clar la televizor. Chiar soldaţii israelieni au mărturisit că au primit ordine să tragă în civili.

În aceste împrejurări, Uniunea Europeană şi Parlamentul nostru trebuie să creeze condiţiile pentru a asigura că guvernul israelian respectă dreptul internaţional, folosind suspendarea articolului 2 din Acordul de asociere UE-Israel ca sancţiune, dacă este necesar. Acest articol stipulează că „relaţiile dintre cele două părţi trebuie să se bazeze pe respectarea drepturilor omului şi a democraţiei”. Nimic mai simplu; trebuie doar ca prevederile să fie puse în aplicare.

Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să îşi exprime clar hotărârea de a sesiza Curtea Penală Internaţională în această privinţă dacă nu se va lua nicio măsură, conform recomandării formulate în raportul Goldstone. În sfârşit, Parlamentul nostru trebuie să ia o decizie cu privire la o chestiune fundamentală: dorim o lume armonioasă în care să domnească justiţia şi pacea sau legea junglei, adică politica forţei? Trebuie să ne asumăm responsabilităţile în faţa popoarelor Europei şi a popoarelor din întreaga lume.

 
  
MPphoto
 

  Morten Messerschmidt (EFD).(DA) Domnule preşedinte, această chestiune – acest raport – reprezintă un capitol în esență stânjenitor din istoria ONU. Cine poate, cu toată decenţa, să dezbată problema războiului din Gaza fără a include şi miile de rachete Qassam care s-au abătut asupra paşnicilor cetăţeni ai Israelului timp de opt ani? Cine poate, cu toată decenţa, să dezbată această problemă fără a menţiona sutele de tuneluri care există între Egipt şi Gaza şi alte regiuni, prin intermediul cărora sunt introduse arme în mod fraudulos pentru a aduce prejudicii intereselor evreieşti din Israel? Cine poate, cu toată decenţa, să scrie un astfel de raport fără a include faptul că, deşi Israelul are un sistem juridic care funcţionează bine, niciunul dintre ucigaşii şi teroriştii din Palestina nu a fost tras la răspundere pentru crimele sale? Răspunsul la toate cele trei întrebări este judecătorul Goldstone. Acest lucru este scandalos! Este jenant pentru sistemul ONU şi, prin faptul că purtăm această dezbatere în acest Parlament, o transformăm într-o chestiune jenantă şi pentru UE.

 
  
MPphoto
 

  Proinsias De Rossa (S&D). – Domnule preşedinte, ascultând dezbaterea, cu greu ne putem da seama ce raport au citit unii dintre vorbitori. Cu siguranţă nu este cel pe care l-am citit eu.

Israel refuză acestui Parlament dreptul său democratic de a se întâlni cu membrii Consiliului Legislativ Palestinian în Gaza şi interzice accesul miniştrilor noştri de externe. Un militant Hamas a fost ucis, cel mai probabil de către agenţi israelieni care au utilizat paşapoarte europene false, încălcând astfel suveranitatea Irlandei, a Regatului Unit, a Franţei, a Germaniei şi a Dubaiului. Israelul ne tratează cu dispreţ, ceea ce nu este surprinzător, având în vedere impunitatea cu care continuă să încalce drepturile a milioane de palestinieni.

Dovada angajamentului nostru pentru respectarea drepturilor omului şi a statului de drept o constituie răspunsul nostru la raportul Goldstone, care a constatat că asediul Fâşiei Gaza reprezintă o pedepsire colectivă a populaţiei şi că operaţiunea „Cast Lead” era menită să dezvolte această politică. Acesta a descoperit dovezi de tortură deliberată, de tratament inuman şi de provocare intenţionată a unor mari suferinţe omeneşti. Raportul recomandă să se apeleze la Curtea Penală Internaţională şi sugerează Cvartetului să insiste asupra statului de drept.

Sprijin apelul lui Goldstone ca statele membre semnatare ale Convenţiilor de la Geneva, inclusiv, trebuie să o spun, Irlanda, să înceapă procedura penală în instanţele naţionale împotriva presupuşilor autori ai crimelor de război.

Înainte de a încheia, daţi-mi voie să fac o rectificare privind afirmaţia repetată potrivit căreia acest raport nu aduce în discuţie lansarea de rachete în Israel de către Hamas. Cu toate acestea, la pagina 31, raportul menţionează impactul asupra civililor provocat de atacurile cu rachete şi mortiere ale grupurilor armate palestiniene asupra sudului Israelului.

 
  
MPphoto
 

  Hannu Takkula (ALDE).(FI) Domnule preşedinte, în calitate de membri ai Uniunii Europene, trebuie să ne aducem aminte care sunt valorile Europei. Acestea sunt democraţia, drepturile omului şi libertatea de exprimare şi trebuie să le respectăm pretutindeni.

Scopul raportului Goldstone era acela de a efectua un studiu obiectiv, însă, în mod regretabil, acesta a eşuat în această privinţă. Acest lucru este recunoscut de toate părţile care s-au familiarizat cu conţinutul său şi este evident şi din sursele raportului.

Ar trebui, de asemenea, să ne reamintim că totul a pornit de la ţări precum Cuba, Pakistan, Egipt şi Arabia Saudită, care nu recunosc aceleaşi valori ca Uniunea Europeană şi Israel.

Sunt şocat de remarcile pe care domnul De Rossa şi doamna De Keyser le-au făcut aici. Mă întreb ce raport aţi citit. Dacă ştiţi ceva, şi ştiţi, despre războiul civil dintre Hamas şi Fatah şi despre cât de multe vieţi omeneşti au fost curmate din cauza acestuia, atunci veţi fi de acord că ar trebui să intervenim în procesul prin care palestinienii îşi găsesc liderii şi o voce comună şi încep să îşi clădească propria ţară, nu doar să o distrugă şi să distrugă, de asemenea, societatea democratică israeliană prin lansarea de rachete împotriva ei.

Aş dori să spun că acest raport este, din nefericire, o pată pe istoria ONU. Noi, europenii, ar trebui, de asemenea, să ne amintim că Ghilad Shalit, cetăţean european, francez şi soldat israelian, este în continuare un prizonier al Hamas şi trebuie să facem presiuni pentru eliberarea sa. Aceasta este prima măsură pe care ar trebui să o luăm.

 
  
MPphoto
 

  Geoffrey Van Orden (ECR). – Domnule preşedinte, aceia dintre noi care sunt prieteni ai Israelului ar fi putut contesta multe aspecte privind modul în care Israel a intervenit în Gaza, însă nu şi dreptul Israelului de a se autoapăra şi de a întreprinde acţiuni eficiente împotriva celor care planifică şi execută acte de terorism împotriva sa.

Am o simpatie enormă pentru palestinienii de rând, însă, vreme de 60 de ani, aceştia au fost dezamăgiţi de cei care pretind că îi conduc şi de aceia dintre ei a căror profesie este terorismul.

A fost clar de la început că un raport întocmit de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului – și numai acesta, domnule Howitt, a fost ţinta criticilor efectuate de liderul grupului nostru, şi nu ONU; mă tem că subiectul meschin abordat de partidul dumneavoastră a fost destul de înjositor – era clar că acest raport va fi o condamnare tendenţioasă a Israelului. Deşi cuprinde solicitări importante adresate Israelului, raportul face puţine menţiuni despre Hamas. Acesta nu cere să se pună capăt terorismului şi atacurilor asupra Israelului, ci solicită aşa-ziselor grupuri armate palestiniene să renunţe la atacurile asupra civililor israelieni şi să încerce să evite vătămarea civililor palestinieni.

Nu văd nimic în raportul de 554 de pagini care să ofere propuneri constructive, pozitive pentru o pace durabilă şi stabilitate. În schimb, descoperim că retorica privind drepturile omului şi instrumentele Curţii Penale Internaţionale sunt utilizate pentru a ataca Israelul, iar o astfel de distorsiune, în opinia mea, nu face cinste Organizaţiei Naţiunilor Unite.

 
  
MPphoto
 

  Alexandra Thein (ALDE).(DE) Domnule preşedinte, niciuna dintre părţile conflictului nu a dat curs până în prezent solicitărilor Organizaţiei Naţiunilor Unite referitoare la efectuarea unei anchete credibile şi independente privind acuzaţiile formulate de raportul Goldstone. Acest lucru este regretabil, în special în ceea ce priveşte Israelul, deoarece, oricât de controversat ar fi raportul Goldstone, orice stat care se consideră stat democratic bazat pe statul de drept are obligaţia de a permite unor astfel de acuzaţii grave să fie supuse unei anchete independente. O anchetă militară internă efectuată de armata israeliană, ea însăşi obiectul unor suspiciuni, nu este suficientă.

Dacă UE ia în serios propriile principii privind respectarea drepturilor omului şi a dreptului internaţional, trebuie să intensifice presiunea asupra ambelor tabere, inclusiv în contextul relaţiilor sale bilaterale, şi să insiste ca investigaţia solicitată cu privire la posibilele încălcări ale dreptului internaţional şi umanitar să fie efectuată în conformitate cu principiile statului de drept. Crimele de război trebuie pedepsite conform dreptului internaţional, aşa cum s-a afirmat aici de nenumărate ori. Dacă va fi necesar, procurorul Curții Penale Internaționale va trebui să efectueze investigaţiile pe baza articolului 12 alineatul (3) din Statutul de la Roma. Cu toate acestea, indiferent de raportul Goldstone, în prezent nu există niciun motiv pentru continuarea asediului asupra Fâşiei Gaza.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Mikolášik (PPE). (SK) Raportul Goldstone, ale cărui concluzii şi recomandări le dezbatem, ignoră dreptul Israelului la autoapărare. Intervenţia de anul trecut a Israelului în Fâşia Gaza a fost o măsură severă şi, personal, îmi pare rău pentru victime şi familiile lor. Nu trebuie să uităm totuşi că acesta a fost un ultim răspuns la anii în şir de atacuri palestiniene asupra unei zone foarte populate a Israelului.

Hamas a anunţat recent că este pregătită pentru dialogul cu comunitatea internaţională, inclusiv cu UE şi SUA. Aş dori să solicit cu tărie să nu nutrim o astfel de idee până ce Hamas nu recunoaşte în mod limpede dreptul Israelului la existenţă şi nu renunţă la violenţă. Privim cu milă victimele acestui conflict îndelungat, însă este esenţial să avem un partener palestinian serios pentru negocierile de pace, iar acest lucru înseamnă un reprezentant legitim, de încredere şi responsabil al poporului palestinian. Până ce acest lucru nu se va întâmpla, va fi o pierdere de timp să elaborăm alte sute de pagini de recomandări internaţionale.

Aş dori, de asemenea, să subliniez rolul Egiptului, care trebuie să acţioneze cu tărie pentru ca teroriştii să nu primească asistenţă, sub forma armelor introduse fraudulos în Gaza prin intermediul tunelurilor subterane.

 
  
MPphoto
 

  Antigoni Papadopoulou (S&D).(EL) Domnule preşedinte, raportul Goldstone descrie perfect situaţia. Politica de a trata ambele tabere în mod egal nu ajută. În Gaza, s-au comis şi se comit o serie de crime. Există sărăcie, mizerie şi o lipsă flagrantă a respectului faţă de drepturile omului care-i revin poporului palestinian. Există martori în această privinţă. Există rapoarte ale Crucii Roşii, ale Băncii Internaţionale şi ale Consiliului Europei privind crimele împotriva palestinienilor, sărăcirea financiară şi condiţiile de trai inumane din Gaza.

Nu trebuie să ne prefacem că nu vedem. Omenirea asistă de câţiva ani la comiterea de acte de violenţă împotriva palestinienilor. Maşina de război israeliană loveşte fără milă sub pretextul autoapărării. Poporul palestinian se află în suferinţă.

De asemenea, condamnăm din toată inima şi din tot sufletul uciderea civililor din Israel. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că Israelul are dreptul să comită o serie de crime împotriva palestinienilor în semn de autoapărare. Aceasta nu îi oferă Israelului o scuză pentru a recurge la astfel de acte criminale.

Desigur, noi nu suntem procurori, însă nici rolul de Pilat din Pont nu ni se potriveşte. Nu ne putem spăla pe mâini şi nu putem permite ca vărsarea de sânge să continue şi crimele Israelului să rămână nepedepsite. Dând dovadă de respect şi neluând nicio măsură, permitem impunităţii să facă ravagii. Lăsăm făptaşii să scape nepedepsiţi şi tratăm victimele în mod iresponsabil. Permitem ca dreptatea să fie de partea celor puternici.

 
  
MPphoto
 

  Michael Theurer (ALDE).(DE) Domnule preşedinte, raportul Goldstone descrie încălcări ale drepturilor omului de către ambele tabere. Este clar că numărul de peste 1 400 de victime în Fâşia Gaza este prea mare. Cu toate acestea, sunt, de asemenea, convins că, dacă nu ar fi avut loc atacurile cu rachetă împotriva Israelului, nu ar fi existat niciun răspuns militar. În timpul unei vizite în această ţară a Delegaţiei în Israel, am descoperit că Israelul nu tratează acţiunile militare cu uşurinţă. Principala acuzaţie a raportului Goldstone, aceea că Israelul a atacat civili în mod deliberat şi neîncetat, nu este verosimilă. Chestiunea privind măsura în care Hamas a utilizat civilii pe post de scuturi nu a fost cercetată în mod corespunzător. Cu toate acestea, raportul menţionează că armata israeliană a oferit avertismente prin intermediul apelurilor telefonice şi al fluturaşilor. Hamas nu a întreprins nicio măsură similară la atacurile cu rachete asupra Israelului.

Cu toate acestea, trebuie, de asemenea, să ne întrebăm dacă ONU însăşi a luat măsuri suficiente în Gaza, de exemplu pentru a preveni ca rachetele Hamas să fie trase în apropierea clădirilor ONU. Nu consider că raportul Goldstone constituie un temei pentru viitoare atacuri teroriste împotriva Israelului – acesta nu justifică astfel de acţiuni. Poate că acest raport nu este nici util. Cu toate acestea, este clar că, aici, în Parlamentul European, trebuie să solicităm respectarea drepturilor omului şi să facem apel la ambele tabere să revină la procesul de pace.

 
  
MPphoto
 

  Nicole Kiil-Nielsen (Verts/ALE).(FR) Domnule preşedinte, în Israel, activitatea judecătorului Goldstone este demonizată şi complet discreditată în ochii publicului. În paralel, este dusă o violentă campanie de defăimare împotriva apărătorilor drepturilor omului, în special împotriva noului Fond israelian, o fundaţie care finanţează principalele organizaţii israeliene pentru apărarea drepturilor omului şi, în special, împotriva preşedintei sale, Naomi Chazan, o fostă membră a Knesset, profesoară universitară şi intelectuală cunoscută pentru angajamentul său în ceea ce priveşte apărarea drepturilor femeilor şi a păcii.

Treisprezece grupuri pacifiste, cum ar fi Bethlehem şi Breaking the Silence (Ruperea Tăcerii), sunt victimele unei veritabile vânători de vrăjitoare. Uniunea Europeană trebuie să ofere un sprijin necontenit apărătorilor drepturilor omului din toate ţările, inclusiv, desigur, din Israel, a cărui impunitate este o insultă la adresa valorilor democratice. Uniunea Europeană trebuie să protejeze Israelul de propriii săi demoni.

 
  
MPphoto
 

  Robert Atkins (ECR). – Domnule preşedinte, ambele tabere au o parte de vină, însă Israelul exagerează în ceea ce priveşte acest raport şi operaţiunea „Cast Lead”. Goldstone este un judecător respectat, cu o reputaţie considerabilă, şi este de origine evreiască. Acest raport conţine, fără îndoială, defecte, însă Israelul trebuie să recunoască faptul că majoritatea criticilor se bazează pe fapte. Trebuie doar să îi ascultăm pe soldaţii israelieni care îşi recunosc uneori activităţile dubioase în cadrul organizaţiei Breaking the Silence.

În urma acestei anchete, Israelul a fost silit să recunoască faptul că a utilizat fosfor alb; prin urmare, de ce nu a existat nicio investigaţie reală privind acţiunile unora dintre soldaţii săi care au fost implicaţi în crime de război posibile, dacă nu reale? Consiliul Legislativ Palestinian şi-a recunoscut greşelile, însă Israelul trebuie să înceteze să fie atât de arogant în legătură cu această chestiune şi cu recentul asasinat din Dubai şi să recunoască îngrijorările justificate ale oamenilor raţionali şi oneşti din întreaga lume.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). – Domnule preşedinte, după părerea mea, cele trei cuvinte-cheie ale acestei dezbateri sunt „independent”, „egal” şi „neutru”. Trebuie să se efectueze o anchetă independentă privind presupusele încălcări ale drepturilor omului. Trebuie să existe o condamnare egală a autorilor acestor încălcări şi, mai ales, trebuie să existe o puternică voce neutră care să medieze acest conflict nefericit, ceva ce, din păcate, lipseşte în acest moment, deoarece poziţia marii majorităţi a ţărilor puternice este destul de bine cunoscută.

Cred că este o ocazie extraordinară pentru Înaltul Reprezentant sau pentru Preşedintele Consiliului, al cărui post este nou înfiinţat, de a reprezenta această voce neutră, asemeni lui George Mitchell în Irlanda de Nord, datorită căruia avem acum pace, iar cei care s-au împuşcat şi omorât ani de zile se află acum împreună în guvern. Înaltul Reprezentant are acum aceeaşi oportunitate de a oferi acea voce neutră, independentă şi corectă care lipseşte atât de mult.

 
  
MPphoto
 

  Diane Dodds (NI). – Domnule preşedinte, daţi-mi voie să îl rog pe domnul Kelly să clarifice; sunt convinsă că o va face bucuros. Cu toate că partidul pe care îl reprezint în Irlanda de Nord este desigur la guvernare, partidul meu a fost pe deplin pacifist şi nu a împuşcat şi omorât pe nimeni.

Acesta a fost mai degrabă cazul Armatei Republicane Irlandeze şi al reprezentanţilor săi politici.

 
  
MPphoto
 

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului.(ES) Domnule preşedinte, s-a purtat o dezbatere, care cred că a fost foarte diversă, nu numai despre raportul Goldstone în sine, ci şi despre situaţia anterioară care a dus la elaborarea raportului.

Cred că putem afirma încă o dată în numele Preşedinţiei că raportul Goldstone reprezintă un punct de referinţă, după cum a afirmat Consiliul şi după cum a afirmat, în numele Comisiei, doamna Georgieva, căreia îi mulţumesc pentru discursul său. Este un raport serios, pare să fie obiectiv şi exprimă existenţa sau posibila existenţă a unor încălcări extrem de grave ale drepturilor omului care provin din diferite părţi ale conflictului.

Uniunea Europeană nu poate rămâne indiferentă la conţinutul raportului Goldstone. Uniunea Europeană nu poate rămâne indiferentă la un raport care prezintă în mod obiectiv şi serios posibilitatea existenţei unor încălcări foarte grave ale drepturilor omului.

Prin urmare, considerăm că propunerea formulată în acest raport – aceea de a se întreprinde anchete independente, credibile – este modalitatea cea mai adecvată de a răspunde acestui raport, care este un raport important ce ar trebui să ne afecteze pe noi toţi. Acesta ar trebui să provoace o reacţie în rândul acelora dintre noi care, așa cum este cazul în Uniunea Europeană şi în Parlament, cred în existenţa drepturilor omului şi în apărarea lor. Prin urmare, raportul ar trebui să ne facă să reacţionăm la încălcările extrem de grave ale drepturilor omului care au avut loc în acest caz.

Dezbaterea privind acest raport va avea loc, iar noi credem că această dezbatere din cadrul Naţiunilor Unite ar trebui sprijinită. Dezbaterea va avea loc şi în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului. Vă putem spune că această problemă face obiectul lucrărilor şi anchetelor Curţii Penale Internaţionale, iar eu cred că Uniunea Europeană ar trebui, aşadar, să menţină o poziţie constructivă, coordonată, în legătură cu chestiunile extrem de grave semnalate în raportul Goldstone, şi asta este ceea ce va face Preşedinţia Consiliului.

 
  
MPphoto
 

  Kristalina Georgieva, membră a Comisiei. – Domnule preşedinte, daţi-mi în primul rând voie să afirm clar că Comisia şi-a exprimat în mod constant şi cu tărie extrema îngrijorare cu privire la situaţia umanitară din Gaza. Predecesorul meu, Louis Michel, s-a deplasat în Gaza imediat după operaţiunea „Cast Lead”. A fost martor la infracţiuni comise de ambele tabere şi le-a condamnat.

Noi, cei din Comisie, dorim să avem în permanenţă două chestiuni prioritare pe agenda noastră. În primul rând: necesitatea respectării depline a dreptului umanitar internaţional de către toate părţile; în al doilea rând: necesitatea asigurării că eforturile de ajutor umanitar ajung într-adevăr la populaţia din Gaza.

De la conflictul din ianuarie anul trecut, UE s-a exprimat clar că vom urmări îndeaproape investigaţiile privind încălcările dreptului umanitar internaţional, iar Comisia a subliniat şi continuă să sublinieze importanţa tragerii la răspundere şi a contracarării impunităţii pentru încălcările dreptului internaţional.

În contextul procesului de pace din Orientul Mijlociu, respectarea drepturilor omului şi a dreptului umanitar internaţional este astăzi la fel de importantă ca oricând – şi poate chiar mai importantă ca oricând.

Pentru ca UE să fie un jucător credibil în procesul de pace, aceasta trebuie să demonstreze că aplică valorile fundamentale ale UE în toate situaţiile şi că respectă în mod constant acquis-ul în domeniul dreptului internaţional în orice moment şi cu privire la orice chestiune. Permiteţi-mi să reiterez, în semn de susţinere a Preşedinţiei, faptul că o poziţie comună a UE cu privire la chestiunea Goldstone ar fi un pas foarte important în această direcţie.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc în următoarea sesiune.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Corina Creţu (S&D), în scris.(RO) Raportul Goldstone - care se referă la o situaţie extrem de controversată, ce stârneşte puternice pasiuni - e greu să întrunească consensul părţilor, în condiţiile în care confruntările din decembrie 2008 şi ianuarie 2009, dintre armata statului Israel şi militanţii palestinieni din Gaza, zonă dominată de Hamas, au provocat suferinţe în ambele tabere. Indiferent de poziţia părţilor faţă de raportul Goldstone, sper că el nu va fi folosit drept pretext pentru a face imposibile discuţiile pentru rezolvarea de o manieră paşnică şi permanentă a problemei palestiniene. De fapt, aceasta este prioritatea în regiune: relansarea convorbirilor de pace, care să implice, ca până acum, şi Uniunea Europeană, şi Statele Unite ale Americii. Soluţiile la care se va ajunge trebuie să garanteze statului Israel existenţa şi continuitatea în regiune, iar palestinienilor trebuie să le ofere garanţia că vor putea trăi cu demnitate într-un stat propriu, viabil democratic şi independent Uniunea Europeană trebuie sa fie gata să-şi asume responsabilităţi mai mari în acest proces, pentru normalizarea relaţiilor israeliano-palestiniene. Cred că trebuie să reţinem ceea ce este cel mai important din Raportul Goldstone: nimic nu poate justifica suferinţa oamenilor fără apărare şi, pentru a-i pune capăt, dialogul este de preferat confruntării şi folosirii forţei.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) La 5 noiembrie 2009, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat raportul Goldstone şi a aprobat Rezoluţia 64/10. Aceste documente solicitau atât Israelului, cât şi palestinienilor să ancheteze, în termen de trei luni, posibilele încălcări ale drepturilor omului comise în timpul conflictului din Gaza. Din nefericire, nici Israelul, nici palestinienii nu au respectat până acum această solicitare. Acest lucru este foarte regretabil, deoarece raportul Goldstone cuprinde o listă foarte cuprinzătoare a fărădelegilor şi crimelor comise de ambele tabere. Potrivit raportului, pe durata atacurilor care au durat trei săptămâni, Israel a săvârşit încălcări grave ale dreptului internaţional. Au fost atacaţi civili la întâmplare şi au fost bombardate case. De asemenea, s-a menţionat utilizarea bombelor cu fosfor, condamnată de comunitatea internaţională. În schimb, palestinienii au utilizat rachete şi obuze de mortier pentru a ucide civili în mod deliberat, potrivit raportului. Acuzaţiile sunt atât de grave, încât este imperativ ca acestea să fie achetate rapid. Întrucât Consiliul de Securitate al ONU a respins raportul Goldstone, nu se poate presupune că recomandarea pe care o conţine, de a sesiza Curtea Penală Internaţională (CPI) de la Haga înaceastă privință, va fi urmată. Prin urmare, solicit noului Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, baroanei Ashton, în numele UE, să facă presiuni asupra ambelor tabere ale conflictului şi să le solicite să îşi revizuiască crimele.

 
  
MPphoto
 
 

  Róża, Gräfin von Thun Und Hohenstein (PPE), în scris. (PL) Domnule preşedinte, raportul judecătorului Goldstone este prezentat pe scena internaţională ca un document obiectiv privind operaţiunea din Fâşia Gaza din iarna lui 2009. Între timp, potrivit unor surse diferite, acesta nu a fost întocmit într-un mod care să ne permită să ne referim la el cu conştiinţa împăcată. Aş dori să menţionez câteva aspecte pe care domnul ambasador Dore Gold le-a prezentat în cadrul unei dezbateri cu domnul Goldstone la Universitatea Brandeis şi care au fost subliniate de Ministerul de Externe israelian.

Se pare că membrii misiunii şi-au exprimat convingerile cu privire la conflict chiar înainte ca misiunea să înceapă şi, când s-au aflat în Fâşia Gaza, aceştia au fost însoţiţi de reprezentanţi ai Hamas, iar martorii au fost interogaţi în prezenţa acestora. Judecătorul Goldstone nu a examinat dovezile cu suficientă atenţie. De asemenea, pare nedrept ca afirmaţiile autorităţilor israeliene, care sunt citate în raport, să fie considerate neverosimile, în timp ce poziţia autorităţilor din Gaza, precum Hamas, să nu dea naştere la nicio îndoială în rândul membrilor misiunii.

În lumina criticilor de mai sus privind raportul Goldstone, fac apel la Comisie şi la Parlamentul European să asigure că opinia publică europeană este informată cu privire la argumentele ambelor tabere în ceea ce priveşte situaţia din Fâşia Gaza. Uniunea Europeană are grijă ca relaţiile economice cu Israelul să fie cât mai bune posibil. Prin urmare, este şi mai important să putem construi relaţiile dintre noi pe baza încrederii reciproce. Simpla încredere în raportul judecătorului Goldstone nu va contribui la acest lucru.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL BUZEK
Preşedinte

 
Ultima actualizare: 12 august 2010Notă juridică