Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

O-0025/2010 (B7-0019/2010)

Dezbateri :

PV 08/03/2010 - 17
CRE 08/03/2010 - 17

Voturi :

OJ 10/03/2010 - 55

Texte adoptate :


Dezbateri
Luni, 8 martie 2010 - Strasbourg Ediţie JO

17. Impozitarea tranzacţiilor financiare (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Preşedinte. – Următorul punct este întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de către Sharon Bowles, în numele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, privind taxa pe tranzacţiile financiare (O-0025/2010 - B7-0019/2010)

 
  
MPphoto
 

  Edward Scicluna, autor. – Dle preşedinte, Comisia pentru afaceri economice şi monetare a înaintat această întrebare şi hotărâre pentru că este nevoie de o cercetare foarte atentă. Anul trecut, Comisia a discutat taxarea tranzacţiilor financiare cu Comisarul Kovács, care, asemenea multor altora, a considerat ideea atractivă, astfel am considerat că ar fi o idee bună să vedem în ce mod ar putea funcţiona, inclusiv infrastructura acesteia.

De atunci, Comisia face investigaţii în acest sens, iar noi, în contextul actual, vă atragem atenţia asupra multitudinii de întrebări ce necesită răspunsuri. Inclusiv la întrunirea G20 din luna septembrie a anului trecut, s-a sugerat constrângerea sectorului financiar să contribuie la înfiinţarea unor fonduri de stabilitate şi la recompensarea prejudiciilor aduse economiei reale. Preşedintele Barroso a sugerat folosirea unui taxe pe tranzacţii financiare la nivel mondial, pentru a finanţa proiectele ecologice. Ideea ce stă la baza Taxei Tobin, de a folosi o taxă pe tranzacţiile financiare ca ajutor pentru dezvoltare, a fost, de asemenea, readusă în discuţie.

Această hotărâre nu intenţionează să facă presiuni în nicio altă direcţie, decât înspre a obţine răspunsuri şi a evalua impactul, fiind evident că printre noi se află mulţi susţinători convinşi ai taxării tranzacţiilor, dar şi mulţi care au rezerve puternice privind aceste taxe. Astăzi, colectarea taxelor pe tranzacţii pare sa fie mai simplă, chiar şi la nivel internaţional, datorită naturii electronice a multor tranzacţii, dar nu putem ignora că există destinaţii alternative ce fac concurenţă încasărilor oricărei taxe.

Una din ideile legate de această taxă este faptul că ar putea trece neobservată, deoarece valoarea sa este de fiecare dată foarte redusă. În altă ordine de idei, sunt voci care sugerează utilizarea taxei pentru descurajarea tranzacţiilor excesive. După părerea comisiei mele, dacă încasările finale sunt considerabile – iar cifrele indică acest fapt – înseamnă că cineva, undeva, chiar va plăti. Multe dintre tranzacţiile financiare sunt intermediare, nu sunt cele finale, astfel intermediarii, respectiv băncile şi instituţiile similare, vor suporta taxa. Dar costurile suplimentare – ceea ce şi sunt de fapt – vor fi pur şi simplu transmise utilizatorului final. Unii vor spune că nu are importanţă. În orice caz, există şi alte metode de creştere a taxelor în domeniul serviciilor financiare.

În plus, se pune întrebarea cine va colecta taxa şi cine va decide cum va fi folosită. În acest caz, ne confruntăm chiar şi cu problema descrisă de sloganul „nicio taxare fără reprezentare”. Dacă taxa este încasată la Londra pentru o tranzacţie cu titluri derivate, ale cărei costuri nu au fost evaluate şi care este efectuată către o altă destinaţie a lumii, cine va decide unde se cheltuieşte suma colectată? Am răspunde mai uşor acestei întrebări, dacă taxa ar fi destinată cauzei stabilităţii financiare - la care evident contribuabilul participă - şi nu ar părăsi sfera financiară migrând către proiecte ecologice şi ajutoare pentru dezvoltare. Toate acestea au un element de internaţionalitate, atât pentru partea ce achită, cât şi pentru partea ce cheltuieşte. Probabil că nu vom putea face toate aceste lucruri având în acelaşi timp toate aceste beneficii, aşa că trebuie, cel puţin, să decidem exact ceea ce dorim să corectăm, metoda prin care acest lucru trebuie făcut şi scopul primar al taxei.

În final, chiar suntem îndrituiţi să amestecăm reglementarea cu fiscalitatea? Sunt cele două cu adevărat complementare?

 
  
MPphoto
 

  Algirdas Šemeta, Membru al Comisiei. – Dle preşedinte, sunt bucuros să contribui la această dezbatere importantă privind instrumentele financiare inovatoare şi să răspund acestei întrebări cu solicitare de răspuns oral.

Referitor la posibilităţile de a introduce o taxă generală pe tranzacţiile financiare, intenţia Comisiei este, conform strategiei sale UE 2020, să participe la dezbaterea privind finanţarea inovatoare la nivel mondial.

În prezent, Comisia se concentrează asupra definirii şi evaluării diferitelor moduri de abordare, unul din acestea referindu-se la o taxă generală pe tranzacţiile financiare (TTF). „Taxa de răspundere pentru criza financiară”, propusă în SUA şi „taxa pentru stabilitate” privind anumite active bancare, introdusă în Suedia, se referă la altfel de taxe.

În ceea ce priveşte TTF, este evident că azi dispunem de alte opţiuni faţă de cele din discuţiile iniţiale privind taxa Tobin, anume prin faptul că aceasta ar acoperi o plajă mai largă de produse financiare.

Referitor la avantajele şi dezavantajele introducerii unei TTF generale, Comisia este de părere că, la evaluarea diverselor instrumente, este important să evităm acumularea iniţiativelor dăunătoare sectorului financiar şi să prevenim migrarea tranzacţiilor spre alte regiuni ca urmare a noilor iniţiative, fapt ce ar afecta în mod negativ competitivitatea în Europa.

Privind posibilitatea introducerii unei TTF generale în UE, dacă partenerii noştri principali nu introduc o asemenea taxă, permiteţi-mi să vă reamintesc că, în paralel cu Comisia, FMI-ul cântăreşte totodată variantele, inclusiv pe cea de a institui o taxă pe tranzacţiile financiare la nivel mondial.

Acest fapt demonstrează că subiectul are un caracter mondial, iar Comisia consideră că cea mai potrivită abordare a problemei este găsirea soluţiilor mondiale şi coordonate. Aceasta este prima noastră variantă, fiind totodată şi cea pe care o preferăm.

Referitor la folosirea taxei ca instrument complementar de reglementare în contextul reformei pieţelor financiare, pot confirma că Comisia ia în calcul complementaritatea dintre fiscalitate şi instrumentele de reglementare şi că va monitoriza impactul cumulativ al acestor două tipuri de instrumente asupra abilităţii sectorului financiar de a susţine redresarea economică.

Privind orientarea pe termen lung a sistemului financiar prin introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare, Comisia nu a luat act de existenţa unor studii sau date clare asupra relaţiei dintre o asemenea taxă şi structura scadenţelor în intermedierea financiară.

În legătură cu alocarea veniturilor generate de taxa pe tranzacţiile financiare, având în vedere că finanţarea inovatoare este încă în proces de cercetare, cred că este prematur să tragem concluzii legate de distribuirea şi alocarea veniturilor. Cu toate acestea, permiteţi-mi să subliniez faptul că potenţialele venituri generate de o astfel de taxă vor fi foarte asimetrice, ele regăsindu-se doar în câteva ţări ce dispun de mari centre financiare. Această asimetrie necesită soluţii la nivel mondial, inclusiv soluţii privind distribuirea şi alocarea încasărilor.

În cele din urmă, mai este problema sincronizării diferitelor iniţiative. Ca primă etapă, serviciile Comisiei conduc în prezent o examinare generală a instrumentelor de finanţare inovatoare. Totodată, Comisia va avea în vedere concluziile principalilor noştri parteneri internaţionali pentru identificarea variantelor cu cel mai mare potenţial. Astfel, într-o etapă ulterioară, se vor putea lansa propuneri pe această bază, însoţite de o evaluare a impactului detaliată, respectând strategia standard a Comisiei privind o mai bună legiferare.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Paul Gauzès, în numele Grupului PPE.(FR) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, criza financiară actuală a obligat autorităţile publice să facă intervenţii financiare pe banii publici.

În aceste condiţii, ideea introducerii unei taxe pe tranzacţiile financiare este tentantă. Venitul generat de această taxă poate fi folosit, spre exemplu, pentru a finanţa redresarea şi dezvoltarea unei economii sustenabile şi poate servi, în primă fază, compensării costurilor crizei, suportate de economia reală şi de contribuabili. Această taxă s-ar adăuga la legislaţia ce guvernează sectorul financiar, la eliminarea paradisurilor fiscale sau chiar la legislaţia în curs de elaborare privind titlurile derivate.

În acest stadiu, se recomandă evaluarea efectelor taxei asupra tranzacţiilor financiare. Acesta este scopul principal al acestei întrebări cu solicitare de răspuns oral: a încuraja Comisia să examineze în termeni practici diferitele idei punctate în proiectul de rezoluţie cu scopul de a emite un aviz cu privire la fezabilitatea şi oportunitatea introducerii unei astfel de taxe.

Dle comisar, ceea ce aţi spus în acest moment reprezintă un pas înainte în direcţia cea bună. Cu toate acestea, trebuie subliniat – aşa cum aţi făcut-o dumneavoastră – că această măsură va necesita o abordare realistă şi pragmatică. Această taxă nu trebuie să dăuneze economiei europene sau competitivităţii sectorului financiar european.

În termeni mai generali, este important să subliniem consecinţele introducerii acestei taxe exclusiv în Uniunea Europeană dacă, aşa cum prezic anumite persoane, nu va fi posibil un acord la nivel internaţional. Nu credem că o astfel de soluţie pur europeană poate fi susţinută.

 
  
MPphoto
 

  Udo Bullmann, în numele Grupului S&D. (DE) Dle preşedinte, dle comisar, doresc să intervin cu câteva întrebări legate de aserţiunile dlui Scicluna făcute în numele comisiei. Dle comisar, dacă în lume ar exista de 70, 80, 90 sau de 100 de ori mai multe tranzacţii financiare decât produs intern brut, iar dacă acest progres devine din ce în ce mai dinamic, aţi spune atunci că elementele speculative sunt, în marea lor majoritate, corelate cu această explozie financiară? Dacă este aşa, cum plănuiţi să le reduceţi, sau ce credeţi că ar putea contribui la reducerea acestora? Dacă tranzacţiile financiare pe termen scurt vor creşte din ce în ce mai mult comparativ cu produsul intern brut pe plan mondial, veţi susţine atunci punctul nostru de vedere conform căruia trebuie consolidată strategia pe termen lung privind economia reală, în care oamenii muncesc, câştigă bani şi manufacturează produse pe care le putem consuma şi folosi? Dacă împărtăşiţi această opinie, în ce mod şi cu ce mijloace credeţi că vom putea atinge acest ţel?

Dle comisar, dacă această taxă pe tranzacţiile financiare va putea contribui în acest sens – este ceea ce dorim să analizăm – care va fi atunci perioada de negocieri cu partenerii internaţionali? Avem impresia că instrumentele financiare pe care le-am creat la nivel mondial sunt folosite acum pentru a specula împotriva zonei şi monedei Euro şi pentru a acţiona în defavoarea celor mai vulnerabile state membre. Nu a sosit timpul să ne confruntăm cu această problemă şi să stabilim o strategie europeană?

Dle comisar, nu reuşesc să înţeleg de ce determinăm statele membre să mărească TVA-ul cu trei, patru sau mai multe puncte procentuale, când se presupune că un impozit pe tranzacţie de 0,01 sau 0,05 procente ar ruina competiţia şi ar vulnerabiliza poziţia Europei. Nu pot să cred că se întâmplă acest lucru. Luaţi măsuri! Aceasta este dorinţa Parlamentului.

 
  
MPphoto
 

  Carl Haglund, în numele Grupului ALDE.(SV) Dle preşedinte, aşa cum am auzit aici, în sala de şedinţe, aşa-numita taxă Tobin a fost scuturată de praf şi repusă recent pe tapet din cauza crizei economice şi a discuţiilor problematice privind schimbările climatice.

Am auzit totodată marile speranţe pe care le insuflă această taxă menită, printre altele, să aducă stabilitate pe pieţele financiare şi să genereze venituri ce pot servi unei varietăţi de cauze meritoase, precum ajutorul pentru dezvoltare şi combaterea schimbărilor climatice.

După părerea mea, aceste speranţe sunt naive şi sunt foarte sceptic cu privire la posibilitatea introducerii unei taxe pe tranzacţiile financiare care să fie realmente funcţională. Pe de o parte, sunt unul dintre cei care se îndoiesc de posibilitatea transpunerii în practică a taxei. Pe de altă parte, nu cred că aceasta va avea efectul scontat de anumite persoane. Printre altele, sunt complet convins că niciuna dintre taxele existente în lume nu ar fi putut împiedica criza financiară pe care am experimentat-o în ultimii ani.

Personal, sunt totodată un critic al ideii taxării, apoi folosirea acestei taxe într-un scop care nu are nimic de-a face cu activitatea care este taxată. Cred că acest lucru este lipsit de sens şi nu reprezintă o politică fiscală sănătoasă.

Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit. Doresc punerea la dispoziţie a mai multor fonduri destinate ajutorului pentru dezvoltare. Sunt un critic al propriei mele ţări, care nu a reuşit să atingă nivelul de 0,7 la sută din PIB, considerat de cele mai multe ori nivelul minim.

Comisia pentru afaceri economice şi monetare a elaborat un document sistematizat în acest sens. Este un fapt pozitiv că se desfăşoară o investigaţie corespunzătoare la nivelul Uniunii Europene privind modalitatea de funcţionare a acestei taxe. În urma acesteia, sper că vom avea mai multe date certe decât opinii politice referitoare la această discuţie. În caz contrar, vom risca să rămânem blocaţi într-o dezbatere asupra unei taxe imposibil de transpus în practică, în timp ce nu vom reuşi să găsim variante şi soluţii de strângere a fondurilor suficiente pentru lucrările de dezvoltare şi pentru eforturile noastre de a combate schimbările climatice.

Răul care se poate întâmpla este ca UE să încerce să introducă forţat acest tip de taxă pe tranzacţiile financiare, iar, din motive ideologice, restul lumii să nu procedeze la fel. Acest fapt nu poate conduce decât la un eşec economic european, fiind ultimul lucru dezirabil în condiţiile actuale. Nu trebuie să uităm acest aspect. Sper că analiza va fi atât serioasă, cât şi eficientă.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonaşului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 

  Catherine Stihler (S&D). – Dle preşedinte, încerc noua noastră regulă, astfel încât să ne putem utiliza cartonaşul albastru.

Mi-a atras atenţia ante-vorbitorul meu când a făcut referire la ţara sa, la reţinerile resimţite, menţionând procentul de 0,7 din PIB şi taxa Tobin.

Este evident că taxa Tobin diferă considerabil de cea pe tranzacţiile financiare, confuzia aducându-ne deseori în situaţia aceasta. Sunt de acord cu dumneavoastră în ceea ce priveşte nevoia de a clarifica lucrurile, însă aş dori să aprofundaţi ideea referitoare atât la motivul pentru care nu atingem nivelul de 0,7 procente, cât şi la modul în care putem stabili ceea ce dorim exact să obţinem în materie de funcţionalitate a unei taxe pe tranzacţii.

 
  
MPphoto
 

  Carl Haglund (ALDE). – Dle preşedinte, această nouă modalitate de a purta discuţii este chiar interesantă. Ne oferă posibilitatea de a dialoga.

Din păcate, Finlanda nu varsă cei 0,7 % din PIB în ajutorul pentru dezvoltare, ceea ce constituie un fapt negativ. Acest fapt trebuie tratat în mod politic în ţara noastră. Este regretabilă inabilitatea guvernului nostru de a întreprinde acest lucru.

Când se face referire la taxa Tobin şi la taxa pe tranzacţiile financiare, vă dau dreptate: probabil că nu este exact ceea ce domnul Tobin îşi imaginase iniţial. Sunt încă foarte sceptic privind funcţionarea la nivel mondial a acestei taxe, la care să adere toate ţările lumii, deoarece acesta este singurul mod în care ar putea funcţiona fără migrarea capitalul către alte părţi ale lumii.

În orice caz, se va vedea pe viitor, acesta fiind şi motivul pentru care Comisia conduce o investigaţie în acest sens. Lucrurile se anunţă a fi interesante.

 
  
MPphoto
 

  Pascal Canfin, în numele Grupului Verts/ALE.(FR) Dle preşedinte, dle comisar, finanţele noastre publice se află într-o stare de criză şi ştim că soluţia rezidă parţial în reducerea cheltuielilor, dar ştim totodată că, în mare parte, soluţia se află în abilitatea statelor membre de a strânge fonduri.

Astfel, problema pusă aici în joc este de a şti ce tip de taxe poate fi mărit şi care vor fi consecinţele creşterii acestor taxe. Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană crede că se vor întâmpina dificultăţi la mărirea semnificativă a taxelor plătite de micile întreprinderi, având în vedere că acestea asigură majoritatea locurilor de muncă. Este dificilă mărirea taxelor plătite de către familii – excepţie făcând cele plătite de familiile cele mai bogate – pentru că, în majoritatea cazurilor, acestea sunt deja suficient de mari, mai ales în Europa.

Astfel, întrebarea este: ce taxe trebuie mărite? Dacă nu vor fi mărite nici taxele pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi nici TVA-ul, atunci inevitabil trebuie căutate alte soluţii. Estimăm că o taxă pe tranzacţiile financiare este, la urma urmei, taxa cea mai puţin dureroasă pentru economia Europei. Este taxa cu cele mai reduse consecinţe negative asupra competitivităţii economiei europene la nivel mondial.

Mai mult decât atât, costurile tranzacţiilor financiare s-au diminuat în mod considerabil în ultimii zece ani, atât datorită îmbunătăţirilor tehnice – dacă le putem numi aşa – cât şi datorită reglementărilor europene.

De fapt, aceste reduceri de costuri au fost absorbite în totalitate de către industria financiară şi de către bănci. Nu ar fi complet nejustificat dacă, printr-o taxă pe tranzacţiile financiare, o parte din profitul economisit de aceste bănci prin reducerea costurilor s-ar reîntoarce la autorităţile publice care au salvat băncile.

Ca de fiecare dată, această Cameră transformă discuţia într-o dezbatere ideologică, când ea este, de fapt, una destul de tehnică. Costurile de tranzacţie au existat şi înainte; acestea au fost reduse. Astăzi, propunem ca acestea să fie mărite din nou, astfel încât şi autorităţile publice, nu doar actorii privaţi, să beneficieze de aceste îmbunătăţiri tehnice.

Evident, se pune problema capabilităţii Uniunii Europene de face acest pas înainte pe cont propriu. Este clar pentru toată lumea că acest pas s-ar concretiza mai uşor într-un cadru internaţional. Dacă ceilalţi nu ne vor urma, în special Statele Unite, atunci se va pune următoarea problemă: se va exclude perspectiva Uniunii Europene de a atinge acest scop?

Unele declaraţii – spre exemplu, cea a dlui Gauzès – sugerează că Grupul Partidului Popular European nu crede că Europa ar putea întreprinde nimic pe cont propriu. O asemenea situaţie nu va fi, în mod evident, ideală, şi vor exista obstacole. Totuşi, înseamnă toate acestea că Uniunea Europeană trebuie neapărat să se poziţioneze la cel mai mic numitor comun, să aibă minimul posibil în materie de legislaţie şi să se alinieze la actorul care dă dovadă de cea mai puţină ambiţie? Nu credem că acest fapt este de natură să întărească poziţia Uniunii Europene ca lider mondial.

Mai mult decât atât, ne putem imagina Uniunea Europeană punând în aplicare această tranzacţie pe cont propriu. Este chiar simplu, deoarece fluxurile respective de capital pornesc din Europa, după care se pot delocaliza doar ca să revină apoi în Uniunea Europeană.

În momentul în care aceste fluxuri părăsesc UE şi revin, avem posibilitatea să cerem urmărirea acestora, pentru a stabili dacă au fost sau nu supuse acestei taxe pe tranzacţiile financiare. Dacă au fost supuse, atunci nu este nicio problemă. În caz contrar, putem percepe o taxă la părăsirea sau la intrarea pe teritoriu. Am procedat astfel ani de zile în economia reală, prin tariful exterior comun. Globalizarea financiară ne obligă acum să procedăm la fel în sfera financiară a economiei, lucru care este perfect fezabil din punct de vedere tehnic. Ceea ce lipseşte este voinţa politică.

 
  
MPphoto
 

  Kay Swinburne, în numele Grupului ECR. – Dle Preşedinte, ca urmare a tulburărilor de pe pieţele financiare mondiale, academicienii, politicienii şi economiştii laureaţi ai Premiului Nobel sunt îndrituiţi să caute variante de recuperare a sumelor cheltuite pentru salvarea instituţiilor noastre financiare. Taxele pe tranzacţiile financiare, în varietatea lor, nu reprezintă decât una dintr-o multitudine de idei, iar noi nu trebuie să limităm la o singură idee toate instrumentele aflate la dispoziţia Uniunii Europene şi a statelor membre. Trebuie să fim creativi şi să ne lărgim pe cât se poate orizontul, pentru a putea vedea unde putem reacţiona cât mai eficient la criza financiară şi pentru a stabiliza sistemele noastre financiare naţionale. Conceptul preşedintelui Obama privind taxarea instituţiilor financiare ar putea fi valoros.

Însă această propunere este foarte specifică şi nu intenţionează să ia în considerare toate celelalte tipuri de taxe sau contribuţii. Aşa cum a afirmat dl comisar, FMI-ul, la îndemnul G20, studiază variante de taxe financiare, însă această hotărâre pare să caute răspunsuri înainte de finalizarea acestui studiu.

Nu înţeleg logica din spatele încercării de a aplica o soluţie europeană unei probleme mondiale. Este lipsit de sens şi naiv să credem că UE poate implementa o taxă pe tranzacţiile financiare fără să aibă sprijinul tuturor actorilor cheie la nivel mondial şi fără să fie privită negativ de către alte ţări.

În forma actuală, această rezoluţie privind taxa pe tranzacţiile financiare mă îngrijorează din două puncte de vedere.

În primul rând, nu putem susţine o măsură ce caută să confere puteri fiscale Uniunii Europene. Pentru suveranitatea statelor membre, este esenţial ca acestea să îşi păstreze dreptul de a-şi controla propriul sistem fiscal. Astfel, ar fi util să clarificăm dacă această propunere se referă la taxare coordonată de către statele membre – care urmează a fi reţinută şi utilizată la nivelul respectiv – sau dacă este într-adevăr o taxă a UE.

În al doilea rând, taxele percepute în scopul stabilizării sistemului financiar nu ar trebui, după părerea mea, să devină o extensie a unei linii bugetare UE. Există numeroase iniţiative conduse de UE şi de statele membre şi programe de cheltuieli destinate abordării problemei schimbărilor climatice prin metode inteligente. Avem obiective ambiţioase în materie de cheltuieli în ţările în curs de dezvoltare. Nu pot susţine ceva care, de fapt, impune taxe destinate altor scopuri.

 
  
MPphoto
 

  Miguel Portas, în numele Grupului GUE/NGL.(PT) Dle preşedinte, discuţia pe care trebuie să o purtăm la nivel tehnic este, fără îndoială, foarte importantă, dar nu trebuie să mascheze faptul ne confruntăm cu o alegere de natură politică. Astfel, a susţine şi a construi un întreg argument bazat pe aspectele tehnice pentru a evita alegerea politică este oarecum lipsit de legitimitate.

Spre exemplu, dl Haglund a explicat că nu am fi putut evita criza financiară, chiar dacă taxa Tobin ar fi existat. Pot fi de acord cu dânsul, însă cu siguranţă am fi avut mult mai multe resurse pentru a combate efectele crizei financiare asupra economiilor noastre şi asupra celor mai defavorizate sectoare ale populaţiei UE.

Astfel, aceasta este miza problemei cu care ne confruntăm. Iar al doilea aspect se referă... iar, din această cauză, răspunsul dlui comisar Šemeta nu m-a convins deloc, nici în termeni de planificare, nici în termenii problemei de fond. În ultimă instanţă, ceea ce spune dl comisar Šemeta, precum şi dl Gauzès, este că ideea acestei taxe este foarte atrăgătoare şi interesantă, doar că nu este aplicabilă la scară europeană. Aceasta trebuie aplicată la scară mondială.

Să clarificăm lucrurile. Spunând acest lucru înseamnă să spunem oamenilor ca taxa Tobin nu va exista niciodată la scară mondială. În consecinţă, nu are niciun sens să iluzionăm oamenii. Ceea ce se afirmă aici este că ori se aplică la nivel mondial, ori nu va exista. Prin urmare, se afirmă că nu va exista. Eu văd lucrurile complet diferit. Cred că piaţa financiară a Uniunii Europene este suficient de puternică pentru a face faţă introducerii unei taxe reziduale pe toate tranzacţiile, fără să genereze un exod al capitalului.

Cu toate acestea, înainte de toate, le-am spune cetăţenilor noştri un lucru absolut decisiv: şi anume că, în această criză, măcar la nivel rezidual, capitalul financiar care ne-a condus în criză trebuie să plătească, măcar la nivel rezidual. Mai mult, că acest lucru este destinat în special combaterii foametei şi sărăciei la nivel mondial şi pentru a porni finanţarea unui pilon social în cadrul proiectului european, pilon care ne lipseşte şi de care nu dispunem.

Cetăţenii vor înţelege foarte bine acest lucru.

 
  
MPphoto
 

  Hans-Peter Martin (NI).(DE) Dle preşedinte, acum unsprezece ani, eram unul din puţinii membri co-fondatori ai grupului de lucru interfracţionar „Taxa Tobin”, iar şedinţele noastre erau deseori acompaniate de un zâmbet depreciativ. Din perspectiva noului mileniu, făceam în mod repetat referire la aparenta raţionalitate a pieţei, la riscurile pentru competiţie şi un posibil crah al globalizării.

Nu mai are niciun rost astăzi să readuceţi în discuţie aceste argumente. Tocmai am evitat un crah major, care nu ne-a costat doar o sumă imensă de bani, ci şi extrem de multă încredere. Dacă dumneavoastră credeţi că această taxă pe tranzacţiile financiare va produce vreo încetinire a ritmului, atunci speculanţii – precum îi voi numi eu, sau cum se numesc ei în mod eufemistic, administratori de fonduri de investiţii, cu care eu personal am relaţii bune – vor avea o cu totul altă părere, pentru că îşi conduc afacerile din ce în ce mai rapid şi mai intensiv exact în această marjă de graniţă.

De aceea nu sunt convins numai că o taxă pe tranzacţiile financiare ar avea un efect asupra volumului tranzacţiilor, ci şi că ar reprezenta, totodată, un factor de atenuare a acestor valuri speculative uriaşe. Îmi doresc enorm ca cei din Comisie şi din guvernele naţionale să ia aminte, mai ales, la cuvintele colegilor noştri din Grupul Verzilor, dar şi la cele rostite de dl Bullmann şi de Grupul Stângii. Este o problemă politică; aspectele tehnice pot fi rezolvate rapid, pentru acestea există experţi.

 
  
MPphoto
 

  Gunnar Hökmark (PPE). – Dle preşedinte, putem pune la îndoială dacă, din punct de vedere administrativ, este posibilă lansarea unei taxă pe tranzacţiile financiare, sau din punct de vedere politic, dar cred că întrebarea fundamentală ar trebui să fie următoarea: este bine să facem acest lucru? Foloseşte dezvoltării economice o taxă pe tranzacţiile financiare? Deoarece acest lucru înseamnă că veţi avea o taxă pe investiţii; pe plan transnaţional, veţi taxa investiţiile în ţări în care dispuneţi de mai puţin capital decât în altele.

Va fi aceasta în măsură să ajute sau să reducă comerţul internaţional, în cazul în care va avea vreun impact?

Spun aceste lucruri pentru că există două exemple pe care le putem avea în vedere când discutăm despre acest subiect. În primul rând, ne bucurăm de 30 de ani de creştere economică graţie pieţelor financiare mondiale care funcţionează bine. Apoi am fost martorii consecinţelor recesiunii cauzate de criza creditelor. Sunt de părere că trebuie să avem mai degrabă pieţe financiare mondiale bogate şi funcţionale, decât să riscăm din nou o criză a creditelor.

Ca oricare alta, o taxă pe tranzacţiile financiare urmăreşte să reducă obiectul taxării, astfel eu nu văd beneficiile reducerii comerţului internaţional, pe motiv că am resimţit consecinţele atunci când acest lucru s-a întâmplat. Nu consider că este util să scumpim investiţiile în ţările mai sărace.

Taxarea tranzacţiilor financiare nu va afecta tranzacţiile financiare. Nu va afecta nici măcar ceea ce numim uneori investiţii financiare speculative. Va afecta marele flux de investiţii fireşti şi comerţul de care avem nevoie.

Şi mai cred, dle comisar, că avem toate motivele să fim atenţi şi reţinuţi atunci când discutăm despre acest subiect.

 
  
MPphoto
 

  Pervenche Berès (S&D).(FR) Dle preşedinte, dle comisar, se pare că dumneavoastră, dle comisar, sunteţi responsabil cu fiscalitatea, iar contribuţia dvs. la strategia 2020 în acest sens va fi să propuneţi o fiscalitate inovatoare. Pentru a crea o fiscalitate inovatoare trebuie să fii curajos, nu să dai la o parte toată munca inteligentă şi constructivă depusă de predecesori. Am remarcat că strategia 2020 nici măcar nu face referire la armonizarea impozitului pe venitul societăţilor; probabil că aţi uitat-o undeva printr-un sertar. V-aş sugera să căutaţi mai atent.

Însă, dacă veţi demonstra acelaşi curaj privind taxa pe tranzacţiile financiare, nu vom ajunge foarte departe. În cadrul Uniunii Europene şi al Comisiei de care aparţineţi acum şi dvs., concluziile G20 par să fie literă de lege. Taxa pe tranzacţiile financiare figurează în concluziile G20, aşadar vă cerem să o puneţi în aplicare. Vă rog să nu argumentaţi că trebuie să procedăm ca restul lumii, pentru că atunci când, influenţat de Paul Volcker, preşedintele Obama propune reformarea sistemului bancar al Statelor Unite, el întoarce spatele concluziilor G20!

De ce am exclude o metodă care ar putea fi benefică pentru Statele Unite? Cu atât mai mult, dle comisar, deoarece am observat că dl Barnier, colegul dumneavoastră, a afirmat că această reformă s-ar potrivi mai bine specificului american, fără să aibă nimic de a face cu Europa; că Europa ar avea propria sa cale de urmat privind taxa pe tranzacţiile financiare. Acest lucru este adevărat. Aşteptăm propunerile dumneavoastră curajoase şi inovatoare, dle comisar.

 
  
MPphoto
 

  Louis Michel (ALDE).(FR) Dle preşedinte, dle comisar, ca fiu sincer – iar toată lumea ştie că susţin în totalitate Comisia – propunerile dumneavoastră îmi par a fi extrem de timorate. Niciuna din acestea nu exprimă voinţă politică într-un subiect care, totuşi, mi se pare foarte important.

Vă reamintesc că Consensul de la Monterrey din 2002 şi conferinţa de monitorizare de la Doha din 2008 recomandă finanţarea inovatoare şi alternativă în materie de dezvoltare. Personal, nu cred că această taxă pe tranzacţiile financiare va putea reglementa sistemul financiar mondial; nu despre asta este vorba. Cred că Uniunea Europeană – alături de G20, fireşte – trebuie să preia iniţiativa de a lansa o taxă pe tranzacţiile financiare internaţionale, ce ar putea fi stabilită, aşa cum s-a mai afirmat, pe o scară între 0,01 % – ce sumă imensă – şi 0,1 % din valoarea tranzacţiei. Încasările estimate variază, evident, în funcţie de aceşti doi coeficienţi, între 20 de miliarde de dolari şi 200 de miliarde de dolari. Deci aveţi puterea de a alege.

Poate avea un caracter mondial şi general. In orice caz, este un aspect la care nu sunt deloc de acord cu dumneavoastră: nu cred că punerea sa în aplicare trebuie să facă obiectul unui acord între toate statele lumii, în schimb trebuie să fie între actorii economici cheie. Nu trebuie să aşteptăm ca toată lumea să accepte această taxă, având în vedere că ştim că, în realitate, acest lucru ar distruge însăşi ideea ei.

Într-o primă fază, taxa ar trebui să fie la nivel naţional şi voluntară, ceea ce ar conferi ideii un efect antrenant. Coordonarea trebuie făcută de actorii economici cheie, în special de G20. Dacă vă întrebaţi la ce ar putea folosi, o variantă ar fi ca aceasta să fie vărsată într-un fond mondial sau chiar european; Fondul european de dezvoltare s-ar putea folosi de aceasta ca mijloc de ajutor public pentru dezvoltare. Alternativ, statele ar putea să o utilizeze în politica lor de dezvoltare.

Mai există încă un element faţă de care am mari îndoieli şi, mai mult decât atât, se pare că lucrurile tind înspre această direcţie. Un indiciu clar ar fi, spre exemplu, atunci când îl aud pe Directorul general al Fondului Monetar Internaţional deviind mai mult sau mai puţin de la filosofia taxei Tobin, sau taxa pe tranzacţiile financiare, pentru a o transforma într-un fel de perdea anticipând sau ascunzând riscurile lumii financiare – ceea ce eu numesc jongleri financiari. În niciun caz nu este vorba despre aşa ceva! Nu doresc ca această taxă să ascundă riscurile asumate de lumea financiară. Acest lucru trebuie plătit în alt mod. Nu pot accepta un asemenea abuz de încredere.

Doresc să vă amintesc tuturor că progresul înregistrat în ultimii câţiva ani în anumite ţări aflate în curs de dezvoltare – chiar şi în cele care se descurcă cel mai bine – va fi probabil suprimat, împiedicând realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Prin urmare, sunt un susţinător fervent al taxei pe tranzacţiile financiare.

 
  
MPphoto
 

  Vicky Ford (ECR). – Dle preşedinte, evident că există o mulţime de motive întemeiate pentru a cere instituţiilor financiare să-şi mărească contribuţia la veniturile din impozite după încheierea crizei financiare, dar este o ruşine că această hotărâre ia în considerare doar taxele pe tranzacţii, ignorând exemple precum taxa propusă de preşedintele Obama.

În ceea ce priveşte taxele pe tranzacţii, sunt trei aspecte care mă preocupă.

În primul rând, impactul asupra utilizatorului final de servicii financiare. În Regatul Unit, taxa de timbru, care exista de mulţi ani, a avut un efect disproporţionat asupra micilor investitori şi a întreprinderilor în căutare de capital.

În al doilea rând, impactul generat de varianta ca UE să introducă taxa pe cont propriu. Ştim că pieţele financiare sunt globale şi foarte fluide. Există, în mod evident, un risc de a alunga pur şi simplu tranzacţiile în afara UE, fapt care nu va aduce beneficii.

Al treilea aspect care mă îngrijorează este pericolul moral: dacă banii sunt destinaţi unui fond de salvare. Nu sunt de părere că orice instituţie financiară falimentară trebuie automat salvată de contribuabili. Trebuie să existe posibilitatea ca banca să poată intra în faliment, însă clienţii să fie în continuare protejaţi. Experţii au prevenit atât Comisia pentru afaceri economice şi monetare, cât şi Comisia specială privind criza financiară, economică şi socială, că un asemenea fond ar încuraja asumarea iresponsabilă a riscurilor. Nu dorim să riscăm mai mult, iar acest fapt trebuie cercetat.

 
  
MPphoto
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL).(EL) Dle preşedinte, nu mai există nicio îndoială că recenta criză financiară a demonstrat că liberalizarea pieţelor financiare şi libertatea accentuată a pieţei au permis sistemului financiar să atingă proporţii periculos de mari în raport şi în corelaţie cu economia reală şi să opereze ani la rândul bazându-se pe profitabilitate masivă, lipsa răspunderii şi a reglementării, fapt ce a dus, în final, la criză.

În consecinţă, propunerea introducerii unei taxe pe tranzacţiile financiare poate limita sistemul financiar, făcând neprofitabile anumite opţiuni financiare speculative. În orice caz, această măsură va pieri din faşă dacă nu va fi însoţită de un plan integrat de reglementare a sistemului financiar, cu scopul de a reduce politicile abuzive practicate de bănci şi specula fondurilor de acoperire şi a companiilor de evaluare a creditelor, care accentuează şi exploatează problemele economice în numeroase ţări.

Totuşi, după părerea mea, orice măsură de acest gen nu trebuie privită pur şi simplu ca fiind o măsură temporară. Băncile trebuie să achite pachetele substanţiale de ajutor primite de la guvernele europene, pachete care, în ultimă instanţă, au mărit deficitul financiar al acelor ţări. Aceste ţări sunt acum obligate să facă împrumuturi de la aceleaşi bănci, plătind astfel dublu.

Trebuie să fim clari. Băncile trebuie să-şi achite datoriile faţă de guverne. De aceea, lăsând totul la o parte, trebuie să introducem o taxă pe tranzacţiile financiare, în primul rând pentru a limita proporţiile sectorului financiar şi, în al doilea rând, pentru a economisi resursele destinate noilor politici sociale şi de dezvoltare.

 
  
MPphoto
 

  Markus Ferber (PPE).(DE) Dle Preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, despre ce este vorba în final? Întrebarea este chiar simplă: cum pot contribui pieţele financiare la reducerea costurilor pe care ele însele le-au generat statelor, societăţilor şi economiei? Aceasta este întrebarea crucială la care trebuie să răspundem.

Cred că, împreună, am elaborat un text coerent. Totodată, îi sunt recunoscător dlui comisar pentru modul în care l-a formulat. Pe de-o parte, nu ne putem preface că Europa este Insula celor Binecuvântaţi, unde putem face orice ne place fără ca pieţele financiare să reacţioneze. Coordonarea trebuie să existe la nivel internaţional. Pe de altă parte, trebuie să ne asigurăm că acest sector contribuie substanţial la surmontarea crizei.

Din acest motiv, vă previn că trebuie să ne oprim din a produce săptămânal o nouă idee menită să soluţioneze toate problemele lumii. Acum câteva luni, era taxa adiţională pe biletele de zbor cea menită să ne rezolve toate problemele, acum este taxa pe tranzacţiile financiare, iar luna viitoare cineva va veni cu o altă idee. Lucrurile au mers prea departe. Este vorba de a implica pieţele financiare internaţionale într-o manieră coordonată pe plan internaţional. Dacă o soluţie pertinentă, care să fie pusă pe masa negocierilor internaţionale, poate fi înaintată de către Comisie, atunci cred că vom fi pe calea cea bună.

Trebuie, de asemenea, să fim cinstiţi cu noi înşine. Cei ce susţin că vom putea opri specula cu asemenea instrumente, îşi creează în mod clar iluzii. Ceea ce dorim este ca speculanţii să contribuie la asumarea riscului, dar şi la depăşirea lui. Aceasta este abordarea potrivită. Pentru acesta, aveţi întregul nostru sprijin, dle comisar.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Stihler (S&D). – Dle preşedinte, la momentul actual, în Regatul Unit a fost lansată aşa-numita campanie Robin Hood, în care activează ONG-uri, biserici şi societatea civilă, fiind condusă de actorul Bill Nighy. Dle comisar, dacă nu aţi aruncat o privire asupra paginii lor de internet, v-aş recomanda să o faceţi ca parte a acestei dezbateri. Ideea de bază a campaniei este introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare de 0,05 %, care, după părerea lor, va aduna o sumă în jurul a 37 de miliarde de lire sterline.

Deci, taxa pe tranzacţiile financiare nu se referă la mersul la un bancomat şi la retragerea de bani: este vorba despre tranzacţiile non-publice şi despre faptul că cei care au contribuit la criza financiară trebuie să dea ceva înapoi. Dacă pun acest lucru în perspectivă, l-am ascultat pe economistul John Kay, în urmă cu aproximativ trei săptămâni; a venit în Scoţia pentru a ţine prelegeri, iar dacă Scoţia ar fi fost o ţară independentă şi băncile noastre s-ar fi prăbuşit, fiecare bărbat, femeie şi copil din Scoţia ar fi fost pasibil de plata a 750 000 de lire sterline. Nu putem permite ca acest lucru să se întâmple în viitor. Din fericire, acest lucru nu s-a întâmplat în momentul de faţă, deoarece, noi, cei din Scoţia, facem parte din Regatul Unit, dar în viitor trebuie să luăm în considerare taxa pe tranzacţiile financiare şi să vedem în ce mod poate fi aplicată.

Campania Robin Hood prezintă interes şi cred că venitul ar trebui împărţit astfel: 80 % să fie direcţionat către serviciile publice, 20 % pentru crearea unui fond de prevenţie a viitoarelor crize.

Vă mulţumesc, dle comisar, şi aştept cu interes propunerea dumneavoastră. Poate ne veţi indica o dată la care vom putea afla care este opinia dumneavoastră. Ştiu că UE 2020 urmează să aibă loc în aprilie, dar ar fi bine să ştim data.

 
  
MPphoto
 

  Patrick Le Hyaric (GUE/NGL) . – (FR) Dle preşedinte, dle comisar, în această criză nu avem decât două variante. Prima este să obligăm oamenii să plătească factura crizei, aşa cum am făcut-o până acum: prin planuri de austeritate, demiteri şi creşterea taxelor, precum recenta mărire a TVA-ului în Grecia. A doua variantă este să taxăm mişcările de capital şi tranzacţiile financiare speculative. Aceasta ar genera venituri considerabile economiei europene şi cred că ar putea acţiona ca o armă împotriva crizei financiare prin care trecem acum. Este, totodată, necesar să avem curajul de a desfiinţa paradisurile fiscale.

Această propunere nu este în niciun fel revoluţionară, dat fiind faptul că este deja inclusă în acordurile G20. Unele dintre aceste idei au fost deja dezbătute şi supuse votului, dar este necesar să avansăm, în loc să facem proclamaţii fără scop. Trebuie să curmăm urgent această speculă letală. De fapt, numeroşi economişti sunt de părere că, aplicând o rată redusă de 0,5 % la taxarea tranzacţiilor financiare, încă 500 de miliarde de euro vor deveni disponibili pentru Uniunea Europeană. Aceşti bani pot servi unei redresări bazate pe politici în materie de muncă, formare, cercetare, salarii şi pe noile politici ecologice, industriale şi agrare.

În consecinţă, trebuie să trecem la acţiune. Trebuie să avem curajul de a vota în favoarea principiului unei asemenea taxe şi, apoi, de a o pune în aplicare.

 
  
MPphoto
 

  Othmar Karas (PPE).(DE) Dle Preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, în Parlamentul Austriei şi în Guvernul Federal al Austriei, precum şi în cadrul partidului din care fac parte, Partidul Popular din Austria, există o mare voinţă politică de a face campanie în favoarea unei taxe pe tranzacţiile financiare. Criza financiară şi economică are repercusiuni la nivel mondial, precum şi cauze, care nu pot fi reduse la un singur continent.

Nu avem nevoie doar de mecanisme mondiale de control; avem nevoie de mecanisme de supraveghere la nivel mondial, mecanisme de dirijare în materie de reglementare mondială şi surse de finanţare. În orice caz, chestiunea surselor de finanţare nu este suficientă. Efectele dirijării sunt la fel de importante.

În primul rând, avem nevoie de o voinţă europeană comună, astfel încât să avem succes pe plan mondial. Problema înaintată Comisiei şi rezoluţia, pe care am speranţa că Parlamentul o va adopta miercuri cu o largă majoritate, sunt expresia voinţei politice comune de a dezvolta şi pune în aplicare – de preferinţă la nivel mondial – un model al taxei pe tranzacţiile financiare. Aştept din partea Comisiei o propunere foarte concretă ce va spori solidaritatea în Europa şi doresc ca această propunere să fie prezentată de către Comisie cât mai repede cu putinţă, la fel ca şi un răspuns la întrebările noastre.

Ce impact va avea o asemenea tranzacţie financiară asupra economiei reale şi competitivităţii statutului economic şi financiar al Uniunii Europene? Ce va trebui taxat, în ce procentaj, cine va efectua taxarea şi cine va încasa banii? Trebuie să existe o trasabilitate? Eu spun că ar trebui, dar în ce scop? Trebuie să rezolvăm toate aceste probleme. Cu dezbaterea de astăzi şi cu votul de miercuri stabilim direcţia de parcurs. Vă rog să răspundeţi cât mai repede.

 
  
MPphoto
 

  Magdalena Alvarez (S&D).(ES) Dle preşedinte, dle comisar, criza ne-a demonstrat că Uniunii Europene îi lipsesc instrumentele de a combate efectele crizei şi de a asigura un cadru corespunzător redresării economice.

În concluzie, este necesar să formulăm un răspuns comun. Acest fapt nu trebuie să implice doar coordonarea strategiilor statelor membre, ci şi dotarea noastră, în calitate de Uniune, cu instrumente corespunzătoare ce mandatează Uniunea să acţioneze coerent pentru a asigura un răspuns rapid şi la nivel mondial.

Primul obiectiv trebuie să fie dotarea Uniunii cu o guvernanţă mai largă şi mai eficientă din punct de vedere economic, fapt care necesită o autonomie financiară mai accentuată. În acest context, o taxă pe tranzacţiile financiare creată să îndeplinească un scop întreit ar fi de mare ajutor. În final, trebuie să îmbunătăţim capacitatea Uniunii de a-şi dezvolta propriile sale politici, trebuie să întărim stabilitatea economică prin limitarea operaţiunilor speculative şi trebuie să furnizăm informaţiile necesare pentru monitorizarea situaţiei şi evoluţiei pieţelor financiare. În plus, la crearea acestui instrument fiscal, trebuie elaborate prevederi care să asigure contribuţia sectorului financiar la remedierea pagubelor aduse economiei reale şi la acoperirea cheltuielilor şi costurilor generate de stabilizarea sistemului bancar.

Dle comisar, ne puteţi oferi un program în acest sens?

 
  
MPphoto
 

  Diogo Feio (PPE).(PT) Dle preşedinte, Parlamentul European este îndreptăţit să adreseze o serie de întrebări legate de acest subiect şi să nu emită o opinie finală privind noua taxă pe tranzacţiile financiare.

În plus, există mai multe motive pentru acest lucru. Este suficient să ascultaţi ceea ce ne-au spus susţinătorii indestructibili ai taxei. Aceştia spun că este o problemă de ordin politic, iar soluţiile tehnice au o însemnătate minoră.

Mai întâi, să continuăm ceea ce am început în privinţa acestei taxe, iar apoi vom vedea cum va fi pusă în aplicare. Abordarea este greşită. Problema crizei financiare nu se poate rezolva prin ideologie.

Pe lângă aceasta, dânşii susţin că această taxă ar putea servi celor defavorizaţi, similar taxei Robin Hood, din moment ce cei avantajaţi depăşesc situaţia cu ajutorul creşterii economice.

Problema legată de scara europeană sau mondială abia contează. Evită, în acelaşi timp, rezolvarea problemei. Ce se va întâmpla dacă taxa va fi pusă în aplicare doar în Europa?

Sunt mai multe aspecte care trebuie luate în considerare. În perioada de criză, nu noua taxă este instrumentul care rezolvă orice problemă. Nu vom rezolva problema finanţelor publice prin intermediul unei noi taxe. Nu prin intermediul unei taxe care acţionează ca o taxă de penalizare, ca o taxă punitivă, ca o taxă menită să îi pedepsească pe cei responsabili pentru criză.

Consumatorii finali sunt cei ce vor avea de suferit din cauza noii taxe. Cei care au nevoie de creditare sunt cei ce vor suferi din cauza noii taxe.

În al doilea rând, trebuie discutată o serie de probleme tehnice. Acelea lipsite de relevanţă. Există un sistem administrativ european care să fie în măsură să pună în aplicare o asemenea taxă? Ne poate indica cineva care vor fi costurile generate de această punere în aplicare? Ne poate indica cineva care vor fi efectele asupra lichidităţilor şi a creditelor? Cum se va pune în aplicare o taxă la nivel mondial, având în vedere diferenţele de fus orar şi faptul că tranzacţiile se efectuează la fiecare secundă? Cum se pot controla toate acestea?

Toate aceste întrebări necesită încă răspunsuri. Sunt de părere că trebuie să tragem învăţăminte dintr-o criză şi să luam măsuri. Mă îndoiesc că noua taxă este măsura corectă.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL LAMBRINIDIS
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Anni Podimata (S&D).(EL) Dle preşedinte, dle comisar, deşi dezbaterea privind impunerea unei taxe pe tranzacţiile financiare internaţionale nu este nouă, aceasta este extrem de actuală astăzi, deoarece lecţia de bază de pe urma crizei economiei mondiale, în special pentru zona euro, care recent a fost supusă atacurilor sistematice ale speculanţilor, este că lipsa anterioară de responsabilitate a pieţelor financiare şi lipsa de reglementări financiare fundamentale şi de guvernanță au repercusiuni imediate şi vizibile asupra economiei reale, asupra viabilităţii economiilor publice şi asupra stabilităţii sociale.

În acest cadru, impunerea unei taxe pe tranzacţiile financiare internaţionale prezintă o importanţă deosebită, întrucât este unul dintre principalele aspecte ale restructurării mult aşteptate a mecanismelor de control financiar. Desigur, soluţia nu este introducerea unei noi taxe europene care va avea repercusiuni îndoielnice asupra competitivităţii economiei europene, ci formularea unei propuneri europene ambiţioase care va fi adresate în cadrul G20.

 
  
MPphoto
 

  Sirpa Pietikäinen (PPE). – Dle preşedinte, pieţele financiare sunt mondiale, iar întreprinderile financiare sunt mondiale; într-adevăr, industria financiară reprezintă actualmente cel mai mare sector la nivel mondial. Întrucât şi nevoile noastre sunt mondiale – precum agenda pentru dezvoltare, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului sau schimbările climatice – după părerea mea, este mai mult decât firesc ca impozitarea tranzacţiilor financiare să constituie prima încercare de impozitare la nivel mondial.

Politica nu este mondială; şi nici Uniunea Europeană, după cum ştim. Cineva trebuie să preia conducerea în abordarea acestei probleme şi este destul de normal ca Uniunea Europeană să preia conducerea. De obicei, cel care preia conducerea – elaborând mecanismele, modelele, având proprietatea intelectuală – are influenţă şi, de asemenea, are avantajul de a fi primul.

Deşi există avantaje minore legate de diminuarea uşoară a majorității tranzacţiilor speculative, după părerea mea, cele mai mari avantaje sunt legate de pătrunderea în noul domeniu de impozitare, un mecanism mondial şi culegerea de resurse – nu atât în sectorul financiar, cât mai ales pentru dezvoltarea noastră europeană şi mondială şi pentru cerinţele privind mediul.

Într-adevăr, pentru a fi activă în această problemă, Uniunea Europeană trebuie să aibă o gândire clară, trebuie să avem o poziţie comună şi, de aceea, aş dori ca în curând Comisia să înainteze o propunere privind soluţii legate de punerea în practică a acestei taxe pe tranzacţiile financiare.

 
  
MPphoto
 

  Edward Scicluna (S&D). – Dle preşedinte, au trecut nu mai puţin de 40 de ani de când, ca studenţi, discutam despre o nouă ordine internaţională, o parte a acesteia incluzând o propunere de utilizare a împrumuturilor cu drepturi speciale de tragere către FMI și includerea unei taxe pentru guvernele naţionale care ar fi utilizată la ajutarea ţărilor sărace. Acest lucru, după cum ştim, nu s-a concretizat.

După mulţi ani, realitatea s-a schimbat: globalizarea, alături de progresele tehnologice și voinţa politică mai puternică, a condus la posibilitatea realizării anumitor planuri. Cu toate acestea, numărul obiectivelor de politică mondială a crescut. În afară de sărăcie, care din păcate este încă prezentă, suntem preocupaţi şi de probleme mondiale de mediu precum schimbările climatice, iar acum vorbim de un fel de primă de asigurare mondială pentru a oferi o compensaţie victimelor pentru suferinţa socială şi economică produsă de catastrofa financiară.

Trebuie să fim atenţi când ne confruntăm cu obiective multiple. Sugerez să ne ghidăm după reguli înţelepte, să ne asigurăm că pentru fiecare obiectiv avem nevoie de un instrument separat. Comisia trebuie să fie curajoasă, însă trebuie să ne asigurăm că taxa pe tranzacţiile financiare are un scop clar şi este realistă. Să nu încercăm să o facem universală.

 
  
MPphoto
 

  Elena Băsescu (PPE). - Consider că introducerea unei taxe pe tranzacţiile financiare nu ajută cu absolut nimic. Nu ajută nici la ieşirea din criza financiară, nu ajută nici la prevenirea unei noi crize, şi nu ajută nici la stabilitatea pieţelor financiare. Aceasta ar duce doar la creşterea costului capitalului şi al creditului şi ar reprezenta o frână pentru investiţii.

Înainte de introducerea unei noi taxe, Comisia Europeană trebuie să analizeze foarte atent avantajele şi dezavantajele pe care această taxă le presupune. Dacă se decide introducerea unui impozit pe tranzacţiile financiare, poate fi afectată competitivitatea economiei europene la nivel mondial. De asemenea, trebuie evitată dubla impozitare şi crearea de obstacole în calea liberei circulaţii a capitalului.

Costurile unei astfel de taxe nu trebuie suportate de către cetăţeni. Pentru ţări în care au loc acumulări de capitaluri speculative, care duc la crearea de datorii externe pe termen scurt, ar fi oportun de analizat introducerea unei astfel de taxe. Ea ar putea preveni acumularea de capitaluri speculative.

Suedia a introdus în 2009 taxa anuală de stabilitate aplicată băncilor şi instituţiilor de credit de 0,036 % din totalul anumitor pasive. În România însă nu se justifică implementarea unei asemenea taxe. În contextul negocierilor derulate între Guvernul României, FMI şi Comisia Europeană au fost convenite modificări legislative referitoare la procedura administrării speciale, care să permită BNR să intervină rapid şi eficient în cazul unei instituţii de credit aflate în dificultate.

În acest context, aş dori să întreb Comisia Europeană ce mecanisme sau formule se au în vedere pentru a apăra ţările împotriva acumulării de capitaluri speculative, precum şi dacă are în vedere şi alte măsuri de reglementare şi supervizare a sistemului financiar.

Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). – Dle preşedinte, discutând acest aspect îmi vin în minte două cuvinte: acestea sunt cuvintele latineşti festina lente, sau „grăbeşte-te încet” deoarece acest subiect este, fără îndoială, foarte controversat, așa cum sunt toate taxele. Presupun că este deosebit de atractiv să se vorbească despre aplicarea taxei asupra instituţiilor financiare pentru ca acestea să conştientizeze mai mult riscul şi poate să îşi răscumpere păcatele, însă tranzacţiile financiare au o dimensiune mondială, nu numai europeană, aşa că, după cum a subliniat dna Swinburne, trebuie să avem în vedere toate opţiunile.

Să vedem spre ce se îndreaptă FMI și G20 şi apoi poate să urmăm aceeași direcţie, însă trebuie, fără îndoială, să analizăm acest lucru foarte atent. Aşa că spun festina lente, să ne grăbim încet, după ce am reflectat profund și am consultat la scară largă şi apoi va trebui probabil să acţionăm, cu sau fără ajutorul lui Robin Hood.

 
  
MPphoto
 

  Kriton Arsenis (S&D).(EL) Dle preşedinte, dle comisar, deşi ţările dezvoltate sunt responsabile de 80 % din emisiile de gaze cu efect de seră, astăzi ţările în curs de dezvoltare plătesc pentru repercusiunile cele mai grave. Aceste repercusiuni extrem de drastice afectează cele mai sărace ţări, ţările care nu au făcut nimic care să cauzeze efectul de seră.

În prezent, există 20 de milioane de refugiaţi din motive de mediu. Dacă nu acţionăm imediat, în 2050 vor fi 500 de milioane. Avem o obligaţie serioasă legată de climă faţă de aceste ţări, în valoare de aproximativ 100 de miliarde de euro pe an. Din aceasta, valoarea corectă pentru Uniunea Europeană este de 35 de miliarde de euro.

Este esenţial să introducem imediat o taxă pe tranzacţiile financiare, pentru a ne putea finanţa obligaţia noastră climatică. În acelaşi timp, această taxă ne va permite să ne plătim datoria climatică posterităţii, contribuind la finanţarea independenţei energiei faţă de cărbuni.

 
  
MPphoto
 

  Enrique Guerrero Salom (S&D).(ES) Dle preşedinte, dle comisar, o propunere care nu a avut succes acum două decenii este din nou subiect de discuţii și dezbateri din cauza crizei financiare și economice. Propunerea nu mai este susţinută numai de personal din domeniul academic şi de grupuri minoritare sau de opoziţie. Acum, G20, Fondul Monetar Internaţional şi unii lideri din cele mai dezvoltate ţări din lume sugerează introducerea acestei taxe. Trebuie să profităm de această ocazie, deoarece este momentul potrivit.

În calitate de deputat în Comisia pentru dezvoltare, sprijin opinia potrivit căreia, dacă se introduce această taxă, o parte a venitului generat ar trebui să fie alocată finanţării dezvoltării. Dacă veniturile ar fi utilizate exclusiv pentru finanţarea garantării depozitelor sau din motive pur economice, sectorul financiar nu ar aduce o contribuţie echitabilă la justiţia mondială. În consecinţă, o parte din aceste venituri ar trebui alocată ajutorului pentru dezvoltare.

 
  
MPphoto
 

  Algirdas Šemeta, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, sunt încântat că aţi alocat timp pentru această dezbatere importantă. Ideea unei taxe pe tranzacţiile financiare a stârnit până acum multă atenţie. După cum am explicat, Comisia examinează în prezent finanţarea inovatoare la nivel mondial şi acordă o atenţie deosebită următoarelor aspecte.

În primul rând, analiza aspectului competitivităţii. Întrucât tranzacţiile financiare sunt atât de mobile, iar pieţele financiare sunt atât de competitive, riscul realocării activităţilor către alte pieţe pare să fie foarte ridicat. Acest lucru înseamnă că este necesară o abordare comună şi cel puţin o bună cooperare la nivel internaţional.

Un al doilea aspect este impactul cumulativ al diferitor iniţiative care nu ar trebui să submineze capacitatea sectorului financiar de a sprijini redresarea economică.

În a treilea rând, analiza trebuie să fie corectă. În curând, Comisia îşi va publica analiza diferitor opţiuni. Trebuie să spun că nu este atât de simplu. Efectuăm o analiză și analizăm diferite instrumente. Aceste instrumente sunt legate nu numai de taxa pe tranzacţiile financiare, ci şi de posibile taxe pe activele băncilor, pe raportul dintre creanţe și capital al băncilor etc. Această analiză trebuie să fie foarte aprofundată pentru a se ajunge la concluzii corespunzătoare privind cele mai bune opţiuni.

Comisia va compara constatările sale cu cele ale unuia dintre partenerii săi internaţionali. Pe această bază, se vor identifica instrumentele cele mai promiţătoare, pe care Comisia le va evalua mai detaliat.

De asemenea, trebuie să spun că în Strategia UE 2020, sunt menţionate de multe ori cuvintele „impozitare” sau „impozite”, ceea ce este în contrast puternic cu documentele strategice anterioare. După părerea mea, Comisia acordă mare atenţie aspectelor legate de evoluţiile din domeniul impozitării.

În încheiere, aş dori să subliniez că Comisia promovează şi sprijină o analiză globală serioasă a eventualelor avantaje şi dezavantaje ale diferitor instrumente financiare inovatoare, inclusiv o taxă pe tranzacţiile financiare. Aş dori să mulţumesc Parlamentului pentru interesul și implicarea în acest subiect.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. Am primit o propunere de rezoluţie(1) în numele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare de încheiere a dezbaterii în temeiul articolului 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc miercuri, 10 martie 2010, la ora 12.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Susţin de mult timp taxa pe tranzacţiile financiare, sau, așa cum o numesc susţinătorii din SUA – taxa de speculaţie financiară. James Tobin a fost unul dintre primii care a promovat această idee ca mijloc de stabilizare a pieţelor financiare mondiale şi, în acest proces, de strângere a unor sume substanţiale pentru ajutorul pentru dezvoltare. Speculatorii financiari puternici au respins-o, aşa cum au făcut şi guvernele puternice, pe motiv că nu este realizabilă. Acum FMI, ca o consecinţă a crizei, studiază fezabilitatea acesteia şi trebuie să insistăm să nu fie extras esenţialul din raportul experţilor, acesta devenind inutil din cauza lobby-ului ascuns. Acum dispunem de instrumente, de exemplu sistemul de compensare SWIFT în Europa, care ne-ar permite să aplicăm o taxă. Însă, contrar cercetărilor, vechile argumente false sunt aduse în prim-plan; „poate fi evitată, ar fi o povară pentru consumatori”. Criza financiară, stimulată de speculatorii financiari fără scrupule, care continuă să acumuleze averi imense, ale căror activităţi au îngenuncheat economia mondială, trebuie să ia sfârșit. Sprijinul tot mai mare pentru o taxă pe tranzacţiile financiare trebuie stimulat în mare măsură de opinia publică, pentru ca guvernele să acţioneze şi să nu cedeze în faţa persoanelor a căror lăcomie este nelimitată.

 
  

(1)A se consulta procesul-verbal

Ultima actualizare: 4 iunie 2010Notă juridică