Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2010/2572(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B7-0154/2010

Dezbateri :

PV 09/03/2010 - 15
CRE 09/03/2010 - 15

Voturi :

PV 10/03/2010 - 7.7
CRE 10/03/2010 - 7.7
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0058

Dezbateri
Marţi, 9 martie 2010 - Strasbourg Ediţie JO

15. Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA) (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Preşedinte. – Următorul punct este dezbaterea privind întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Carl Schlyter, în numele Grupului Verts/ALE, de Daniel Caspary, în numele grupului PPE, de Kader Arif, în numele Grupului S&D, de Niccolò Rinaldi, în numele Grupului ALDE, de Helmut Scholz, în numele Grupului GUE/NGL şi de Syed Kamall, în numele Grupului ECR, privind transparenţa şi stadiul negocierilor ACTA (Acordul comercial împotriva contrafacerii) (O-0026/2010 - B7-0020/2010)

 
  
MPphoto
 

  Carl Schlyter, autor.(SV) Dle preşedinte, fiecare instituţie trebuie să-şi apere rolul. Parlamentul este vocea cetăţenilor UE şi trebuie să susţină interesele cetăţenilor săi. Comisia îşi spune gardian al tratatelor dar în acest caz trebuie să apere principul transparenţei, al drepturilor omului şi al drepturilor parlamentare. Dacă nu ni se acordă accesul la documente, niciuna dintre instituţiile UE nu îşi poate îndeplini rolul şi nu poate răspunde aşteptărilor cetăţenilor noştri.

Unii dintre comisari au subliniat în cadrul audierilor faptul că Parlamentul trebuie să aibă acces la documente în acelaşi condiţii ca Consiliul de Miniştri şi Parlamentul aşteaptă din partea Comisiei să îşi respecte promisiunile. Mulţi dintre cetăţenii noştri sunt îngrijoraţi de faptul că sunt privaţi de libertăţile şi drepturile lor prin avalanşa de legislaţie invazivă, cum ar fi legislaţia privind conservarea datelor, Ipred 1, Ipred 2, SWIFT şi aşa mai departe. UE nu poate continua să negocieze ACTA decât dacă li se oferă cetăţenilor posibilitatea de a fi implicaţi în proces.

Azi principala problemă este transparenţa deşi, bineînţeles, conţinutul este la fel de sensibil. UE trebuie să indice în mod clar că participarea noastră la procesul ACTA este condiţionată de transparenţă şi de protecţia drepturilor şi a libertăţilor omului. Numai odată stabilite drepturile inalienabile care există într-o societate liberă şi deschisă şi numai în contextul acestora, putem combate infracţiunile şi dezbate forma diferitelor acorduri ce trebuie încheiate.

Este total absurd şi inacceptabil să trebuiască să întrebăm Comisia aflată în spatele uşilor închise despre conţinutul acordurilor cu privire la care trebuie să luăm decizii. Cetăţenii noştri vor garanţii că dispozitivele lor electronice nu vor fi controlate la graniţe, că au dreptul să fie conectaţi şi că sancţiunile penale nu vor fi introduse împotriva voinţei lor. Vrem ca azi să ne promiteţi participarea deplină la ACTA; în caz contrar va trebui să închei cu un răspuns clasic: ne vedem la tribunal.

 
  
MPphoto
 

  Daniel Caspary, autor.(DE) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, contrafacerea, contrabanda şi violarea drepturilor de proprietate intelectuală reprezintă fără îndoială o problemă majoră, în primul rând pentru Uniunea Europeană ca întreg dar şi pentru multe state membre. Faptul că tot mai multe produse contrafăcute sunt introduse şi pe piaţa internă europeană este o problemă pentru antreprenori, lucrători şi consumatori. În prezent estimăm că valoarea bunurilor contrafăcute care invadează piaţa noastră se ridică la aproximativ 250 de miliarde de euro. În cel mai optimist scenariu, dacă un medicament ca o pilulă contraceptivă este contrafăcut şi nu funcţionează, aşa cum s-a spus recent la o conferinţă, nu se întâmplă decât că o femeie va fi însărcinată. În cel mai pesimist scenariu, însă, dacă medicamentul nu funcţionează, poate fi o chestiune de viaţă şi de moarte, fapt care nu poate fi în interesul nostru.

Trebuie să facem urgent ceva pentru a combate încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, contrabanda şi contrafacerea. Este inacceptabil că în 2008 la frontierele noastre au fost confiscate 178 de milioane de produse contrafăcute, dintre care 20 de milioane erau periculoase, peste 50 % din aceste produse provenind din China. Prin urmare, trebuie să acţionăm în această direcţie. Problema e clară: Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie. Negocierile cu privire la ACTA durează de trei ani şi noi, ca Parlament European, nu eram nici pe departe atât de implicaţi în acestea cum va trebui să fim în viitor.

Prin urmare, sper ca în săptămânile şi lunile viitoare să obţinem neapărat mai multă transparenţă în această privinţă. Avem nevoie de acces la informaţii care să ne spună clar în ce stadiu se află negocierile acum şi care este poziţia adoptată de Comisia Europeană. Negocierile trebuie să continue. Avem nevoie de o încheiere reuşită a unui acord adecvat. Criticile venind din partea diferitelor grupuri sunt destul de bine cunoscute în acest Parlament. În interesul lucrătorilor, al angajatorilor, al industriei şi al consumatorilor sper că vom ajunge la o concluzie plină de sens care să ţină cont în cadrul negocierilor de actualul acquis communautaire şi care să nu depăşească cadrul acestuia.

 
  
MPphoto
 

  Bernd Lange, supleant al autorului.(DE)Dle preşedinte, dle comisar, mă frământă trei întrebări. Prima este de ce lipseşte încă transparenţa dacă Tratatul de la Lisabona este în vigoare de la 1 decembrie şi de la 10 februarie avem un acord interinstituţional cu Comisia? Nu reuşesc să înţeleg de ce în continuare Consiliul asistă la negocieri în calitate de observator, Parlamentul nu este implicat deloc iar documentele nu sunt publice. De ce stau lucrurile astfel, dle comisar?

A doua întrebare care mă preocupă este următoarea: cine negociază de fapt acordul ACTA? Nu este negociat ca un fel de completare a acordului TRIPS în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Se negociază doar de state individuale şi, după cum auzim din Statele Unite, de interese economice puternice. Mă întreb dacă nu cumva sunt stabilite standarde care în final se vor aplica pentru toată lumea deşi nu toată lumea este prezentă la masa negocierilor.

A treia întrebare care mă preocupă, dle comisar, este: care este conţinutul negocierilor? La audierea dvs mi-aţi răspuns la întrebare şi m-aţi asigurat că acquis-ul comunitar este în siguranţă. Din nefericire însă, când mă uit la documentele individuale care s-au scurs, încep sa am îndoieli. Înţeleg că se poartă negocieri, că sunt posibile blocări ale accesului la internet, că furnizorii sunt folosiţi ca un fel de ajutor de poliţie pentru interesele economice, că uneori pot fi impuse restricţii pentru cercetare şi ştiinţă şi că unele persoane încearcă chiar să introducă sisteme de supraveghere generală. Şi atunci mă întreb: unde este acquis-ul comunitar în povestea asta?

Există, de asemenea, problema despăgubirilor. Faptul că se negociază includerea profitului pierdut în despăgubiri nu este în acord cu politica noastră.

A treia mea întrebare, dle comisar, se referă la relaţia dintre online şi offline. Când citesc că lumea digitală este reprezentată atât prin starea online, cât şi offline, mă întreb dacă în principiu asta înseamnă că la frontiere vor exista restricţii şi percheziţii şi pentru calculatoare portabile, iPod-uri şi playerele MP3? V-aş ruga să-mi oferiţi răspunsuri la aceste trei întrebări.

 
  
MPphoto
 

  Niccolò Rinaldi, autor.(IT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, cred că subiectul pe care îl dezbatem în această seară este marcat de un păcat originar, şi anume secretomania care a învăluit până acum aceste negocieri. Este foarte posibil ca acest caracter secret să fi fost exacerbat de un dezechilibru, dacă este adevărat că, spre deosebire de publicul şi instituţiile europene, Statele Unite au avut acces la o serie de surse de informaţii pe baza unui pact de confidenţialitate. Lipsa de transparenţă a negocierilor este o problemă cu care ne confruntăm şi în alte cazuri şi despre care am mai discutat în contextul acordului cu Coreea, problemă care însă trebuie să înceteze odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Am senzaţia că acest păcat originar este şi consecinţa unui abuz: acela de a folosi lupta împotriva contrafacerii ca pretext pentru a purta alte bătălii, ca şi cum ar fi un cuvânt de ordine în numele căruia orice este permis. În plus, vorbim de o luptă extrem de importantă pentru o putere comercială de talia Uniunii Europene. Dle comisar, eu sunt din Veneţia, un oraş pe care îl cunoaşteţi foarte bine şi unde normele în ceea ce priveşte produsele contrafăcute, şi mă gândesc, de pildă, la sticla de Murano, erau foarte stricte (mergeau chiar până la pedeapsa cu moartea). Prin urmare, ne confruntăm categoric cu o problemă care trebuie tratată cu toată seriozitatea în contextul unei economii tot mai globale, cum este economia noastră.

Însă acest acord dă naştere la o serie de ameninţări grave, care alarmează opinia publică şi Comisia ar trebui să fie conştientă de acest lucru. De fapt, această problemă ţine tot mai puţin de Comisia pentru comerţ internaţional, deşi ar trebui să fie doar de competenţa acesteia, aceeaşi comisie preluând, în schimb, tot mai mult, activitatea Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne.

Ne îngrijorează chestiunile legate de libertatea de informaţie şi de expresie pe internet, de dreptul la intimitate şi de posibilele consecinţe civile şi penale pe care le-ar putea suporta furnizorii de servicii de internet. Există un fel de linie roşie care nu ar trebui încălcată şi invit Comisia să acţioneze cu multă prudenţă.

Din punct de vedere strict comercial, solicit Comisiei să ne dea asigurarea că Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA) nu va putea fi folosit pentru a împiedica vânzarea de medicamente la preţuri mai competitive; mă refer la medicamentele generice sigure, care nu încalcă drepturile de autor şi a căror unică vină este că sunt produse în ţări emergente ca India şi Brazilia şi că pot atenta la industriile farmaceutice occidentale.

 
  
MPphoto
 

  Helmut Scholz, autor.(DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dle comisar De Gucht, dacă vă întâlniţi cu reprezentaţi ai zece guverne într-un grup restrâns într-o cameră dosnică pentru a încheia un acord privind un sistem de supraveghere globală care conţine titluri de capitole atât de sensibile, cum ar fi "aplicarea legii" şi "măsuri penale în cazurile civile în contextul controlului la frontiere şi pe internet", nu trebuie să vă miraţi dacă încep să circule zvonuri şi dacă apar întrebări la care pe bună dreptate cetăţenii aşteaptă răspunsuri.

Sunt întru totul de acord cu criticile aduse de colegii mei. Trebuie însă să fiţi conştient de îngrijorările care justifică întrebările din partea Comisiei pentru comerţ internațional şi care se bucură de sprijinul tuturor grupurilor, determinate de faptul că un acord care iniţial trebuia să se axeze pe protecţia realizărilor tehnologice şi brevete pătrunde adânc în zona drepturilor civile, a libertăţii de comunicare, a potenţialului descentralizat pentru inovaţie şi dezvoltare culturală şi a protecţiei datelor cu caracter personal. Cu toate acestea, nu vom înceta să vă amintim că articolele 7 şi 8 din Carta drepturilor fundamentale guvernează şi negocierile dvs.

Un astfel de acord va afecta întreaga lume. Cu toate acestea, economiile emergente şi ţările în curs de dezvoltare, precum şi organizaţiile societăţii civile, sindicatele şi parlamentele naţionale sunt excluse de la negocieri; mai simplu spus, excludeţi de la negocieri publicul larg în al cărui serviciu şi sub al cărui control se presupune că aţi acţiona. Negociaţi fără un mandat din partea Parlamentului European. Continuaţi să ne băgaţi pe gât rezumate de două pagini ale rezultatelor tuturor rundelor de negociere. Refuzaţi să respectaţi noua legislaţie şi să ne puneţi la dispoziţie aceleaşi documente pe car ele primesc statele membre în legătură cu aceste negocieri. Dacă spuneţi că îngrijorările grupului meu sunt nefondate, dovediţi-o. Puneţi acum pe masă documentele negocierilor. Dacă visaţi măcar ca acest Parlament să aprobe vreodată rezultatul negocierilor dvs, ar fi bine să învăţaţi din experienţa deciziei democratice luate împotriva acordului SWIFT. Tot ce vă pot spune este: bine aţi venit în sânul democraţiei. Acest Parlament nu va mai permite dezbateri şi decizii luate în spatele uşilor închise.

 
  
MPphoto
 

  Syed Kamall, autor. – Dle preşedinte, cred că dl comisar vede puterea sentimentului unanim, manifestat de toate grupurile din acest Parlament, cred că înţelege că, indiferent de diferenţele care ne despart în privinţa diferitelor aspecte ale ACTA şi ale comerţului cu bunuri contrafăcute, precum şi ale drepturilor de proprietate intelectuale, cu toţii suntem de părere că este nevoie de mai multă transparenţă. Cred că este un lucru evident.

Dle comisar, când purtaţi negocieri lipsite de transparenţă suntem cu toţii îngrijoraţi, pentru că nu cunoaştem principiile care stau la baza acestor negocieri şi nici care este poziţia noastră de negociere, în schimb creaţi un gol şi, atunci când creaţi un gol, acesta începe să se umple cu zvonuri. Informaţii scurse se prezintă ca documente oficiale. Nu avem cum să ştim dacă sunt într-adevăr documente oficiale sau dacă sunt fabricate dar demonstrează ce se întâmplă atunci când nu există suficientă transparenţă şi blocaţi accesul la informaţii.

Cred că unii dintre noi pot înţelege şi că uneori este nevoie de puţină confidenţialitate. Atunci când negociem, bineînţeles că nu dorim să ne divulgăm toate poziţiile de negociere; nu dorim să divulgăm toate hăţişurile.

Dar ceea ce solicităm noi este o transparenţă decentă. De ce nu putem avea acces la aceste documente? De ce nu putem avea acces la texte? În cazul în care consideraţi că din motive de transparenţă şi negocieri nu ne puteţi oferi aceste documente, daţi-ne cel puţin rezumatele poziţiilor şi spuneţi-ne care sunt principiile fundamentale după care ne ghidăm în aceste negocieri.

Vom sprijini, de exemplu, propuneri care se pare că se află pe masa negocierilor şi care, potrivit informaţiilor care circulă în blogosferă, prevăd că playerele MP3 şi laptopurile pot fi confiscate la graniţe? Există sancţiuni penale? UE sprijină această propunere? Cred că avem dreptul să ştim şi cred că faptul că am reuşit să ajungem la un compromis amplu şi să convenim asupra unui text comun în acest Parlament arată că ne preocupă aceleaşi probleme deşi ne separă mici diferenţe şi nuanţe.

Aşadar, dle comisar, depinde de dvs să daţi dovadă de transparenţă şi să dovediţi că recunoaşteţi principiul răspunderii democratice pe care îl solicităm.

 
  
MPphoto
 

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, înţeleg îngrijorarea deputaţilor cu privire la negocierile ACTA.

Permiteţi-mi să vă amintesc în primul rând că negociem acest acord în scopul de a ameliora protecţia inovaţiilor "fabricate în Europa" în toate domeniile în care drepturile de proprietate intelectuală pot fi încălcate. Dacă dorim să rămânem o economie competitivă, trebuie să ne bazăm pe inovaţie, creativitate şi exclusivitate de marcă. Este unul dintre principalele noastre avantaje care ne asigură competitivitatea pe piaţa mondială. Pentru a garanta însă că acest avantaj competitiv este protejat în mod corespunzător pe principalele noastre pieţe de export, avem nevoie de instrumentele adecvate.

De ani de zile încercăm să punem în discuţie această problemă în cadrul organizaţiilor internaţionale ca OMC sau Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale. Acele încercări au fost în mod sistematic blocate de alte ţări. Astfel că, în ciuda preferinţei noastre pentru o soluţie cu adevărat globală, nu am avut altă alternativă decât să ne alăturăm unei coaliţii a celor dispuşi la un astfel de acord.

Acordul final va fi obligatoriu doar pentru ţările care l-au semnat deşi ne-am bucura, bineînţeles, dacă ulterior s-ar alătura şi mai multe ţări şi mai ales economiile emergente.

După cum am spus în timpul audierilor, aceste negocieri internaţionale sunt confidenţiale. Nu este ceva neobişnuit. Negocierile înseamnă încercarea de a ajunge la un rezultat de compromis şi necesită un minimum de confidenţialitate pentru ca fiecare parte să nu aibă reţineri în a face concesii şi/sau în a încerca diferite alternative înainte de a ajunge în final la un acord.

Pe de altă parte, sunt de acord că Parlamentul trebuie să fie informat în mod adecvat cu privire la evoluţia negocierilor. Facem tot ce ne stă în putinţă în două aspecte: acela de a informa Parlamentul, şi de a ne convinge partenerii de negociere să permită o mai mare transparenţă. În primul rând, în ceea ce priveşte informarea Parlamentului, v-am furnizat orientările negocierilor, rapoarte complete privind rundele de negociere şi, în general, toate documentele relevante provenite de la DG Comerţ şi care au fost transmise statelor membre prin Comitetul pentru politică comercială. Am acţionat în conformitate cu acordul cadru. De asemenea, în ultimii trei ani ACTA a fost discutat de mai multe ori în cadrul Comisiei pentru comerţ internaţional.

În plus, în iunie 2008 şi aprilie 2009, Comisia a organizat două conferinţe ale părţilor interesate cu privire la ACTA, conferinţe deschise tuturor cetăţenilor, industriei, ONG-urilor şi media. O altă conferinţă publică va fi organizată la 22 martie la Bruxelles.

Îmi dau seama că puteţi considera că toate acestea nu reprezintă elemente suficiente pentru a vă putea forma o imagine clară asupra stadiului în care se află aceste negocieri. Mi-am însărcinat serviciile să organizeze şedinţe informale cu deputaţii interesaţi cu privire la toate aspectele legate de negocieri. Vor sta la dispoziţia dvs pentru discuţii înainte şi după fiecare rundă de negocieri.

În al doilea rând, îmi dau seama că cea mai bună modalitate de a înţelege exact ce se întâmplă la aceste negocieri ar fi să citiţi textul proiectului de negociere. Acest lucru v-ar oferi o imagine clară a stadiului în care ne aflăm în aceste negocieri. După cum probabil ştiţi, există însă un pact între părţile ACTA ca textul de negociere să nu fie făcut public decât cu acordul tuturor părţilor. Comisia pledează pentru accesul cât mai rapid la documentele de negociere. Cu toate acestea, câteva părţi la negocierea ACTA se opun în continuare. Sunt în total dezacord cu abordarea lor, dar nu pot încălca unilateral un angajament de confidenţialitate. În joc este credibilitatea mea de negociator.

Cu toate acestea, la următoarea rundă de negocieri din aprilie, voi face tot posibilul pentru a determina toţi partenerii de negociere să convină asupra publicităţii textelor şi voi ridica în discuţie îngrijorările Parlamentului în discuţii bilaterale cu părţile ACTA, precum SUA, cu care am programată o întâlnire înainte de negocieri. Este în interesul tuturor ca toată lumea să înţeleagă exact despre ce este vorba în aceste negocieri şi mai ales despre ce nu este vorba.

În cele din urmă, în ceea ce priveşte îngrijorările dvs legate de conţinut, doresc să reamintesc principiile esenţiale care justifică prezenţa Comisiei la aceste negocieri.

În primul rând, obiectivul este de a combate încălcările la scară largă ale drepturilor de proprietate intelectuală care au un impact semnificativ asupra comerţului. Acest lucru nu va avea ca efect limitarea libertăţilor civile sau hărţuirea consumatorilor.

În al doilea rând, ACTA se referă doar la protejarea drepturilor de proprietate intelectuală. Nu va include dispoziţii pentru modificarea în fond a legislaţiei privind proprietatea intelectuală, cum ar fi crearea de noi drepturi sau schimbări legate de aria sau durata protecţiei. Cu toate acestea, va stabili norme minime privind modul în care inovatorii îşi pot apăra drepturile în justiţie, la frontiere sau pe internet. De exemplu, un creator de modă european se poate asigura că drepturile sale sunt protejate adecvat în străinătate în cazul în care se confruntă cu contrafacerea creaţiilor sale în afara Europei.

În al treilea rând, ACTA trebuie să respecte şi va respecta acquis-ul comunitar, inclusiv actualul nivel de armonizare a aplicării DPI, Directiva privind comerţul electronic, cadrul de reglementare a telecomunicaţiilor şi, nu mai puţin important, legislaţia UE aplicabilă în materie de protecţie a datelor cu caracter personal şi piraterie. Nu se va face nicio armonizare sau modificare a legislaţiei UE pe la spate.

În acest sens, ACTA nu va avea niciun impact asupra cetăţenilor europeni, din moment ce nu va crea noi obligaţii pentru UE şi nu va fi nevoie de nicio implementare a legislaţiei. În schimb, le va oferi inovatorilor noştri o mai mare protecţie pe pieţele de peste mări.

Sunt conştient de îngrijorările exprimate de unii dintre dvs cu privire la introducerea unei norme obligatorii "three strike", care prevede aplicarea de sancţiuni după trei încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală sau a răspunsului gradual, prin care utilizatorilor li se poate bloca accesul la internet ca măsuri în lupta împotriva încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală şi a pirateriei pe internet. Voi fi foarte clar în această privinţă ca să nu existe niciun fel de ambiguităţi. Cele două sisteme, răspunsul gradual şi cele „trei încălcări”, nu sunt obligatorii în Europa. Diferitele ţări UE au abordări diferite şi noi dorim să păstrăm această flexibilitate respectând în acelaşi timp drepturile fundamentale şi libertăţile civile. UE nu va sprijini şi nu va accepta ca ACTA să creeze obligaţia de a deconecta oamenii de la internet din cauza descărcărilor ilegale.

La fel, ne vom asigura că ACTA nu va împiedica accesul la medicamentele generice. Ştiu că au existat unele controverse legate de impactul politicii vamale a UE asupra comerţului cu medicamente generice. Aşa cum v-am spus deja la audieri, această problemă va fi abordată în cadrul viitoarei revizuiri a legislaţiei noastre vamale.

Aţi ridicat, de asemenea, problema unei evaluări de impact privind ACTA. Având în vedere că în aceste negocieri Comisia nu va depăşi cadrul acquis-ului comunitar, baza de la care am pornit au fost studiile realizate pentru directiva din 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală şi pentru propunerea de directivă din 2005 privind măsurile penale vizând să asigure respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (care nu a mai fost adoptată).

Am analizat, de asemenea, concluziile studiului OCDE din 2008 privind impactul economic al contrafacerii şi al pirateriei. Acest studiu estimează valoarea economică a bunurilor contrafăcute comercializate la nivel internaţional la 250 de miliarde de dolari, adică mai mult decât PIB-ul individual al 150 de ţări. Studiul conţine, de asemenea, o analiză exhaustivă a pirateriei cu conţinuturi digitale.

Pe scurt, am luat act de îngrijorările dvs şi mă voi strădui să ţin seama de ele. Încrederea şi sprijinul dvs mă vor ajuta să duc la bun sfârşit această sarcină importantă.

 
  
MPphoto
 

  Tokia Saïfi, în numele Grupului PPE.(FR) Dle preşedinte, dle comisar, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona dispunem de noi puteri care dorim să ne fie respectate de acum înainte. V-am ascultat şi vă cerem să introduceţi o procedură de consultări continuă şi transparentă cu privire la ACTA, să garantaţi că Parlamentul European şi cetăţenii reprezentaţi de acesta sunt informaţi pe deplin şi cu regularitate cu privire la evoluţia negocierilor, respectând în acelaşi timp clauzele de confidenţialitate pe care le presupune acest acord, după cum aţi menţionat. Pentru a putea fi pe deplin implicaţi în procesul legislativ, vă solicităm azi accesul la texte şi la rezumatul negocierilor.

În plus, alături de grupul meu, vă încurajez să continuaţi negocierile pentru a obţine un tratat multilateral care să amelioreze standardele de aplicare şi de respectare a drepturilor de proprietate intelectuală, la care ar putea adera în cele din urmă şi economiile emergente cum este China. Contrafacerea este un flagel, o activitate ilegală, un factor de concurenţă neloială, un pericol nu doar pentru trup, societate şi economie, dar şi pentru minte.

Dacă autorii şi întreprinderile care au investit ani de zile în cercetare şi dezvoltare sunt privaţi de roadele muncii lor, acest fapt îi va descuraja şi pe alţii să depună eforturi pentru a inova şi a crea. Însă ştim foarte bine că aici este inima competitivităţii Uniunii Europene.

În cele din urmă, cred că odată cu dezvoltarea mediului digital, nu putem nega că contrafacerea a devenit imaterială. Prin urmare, sunt convinsă că utilizatorii de internet şi în special cei care încalcă drepturile de proprietate intelectuală pot fi traşi la răspundere fără a aduce atingere respectului pentru drepturile fundamentale şi libertăţile civile. Haideţi să găsim împreună echilibrul între drepturi şi obligaţii.

 
  
MPphoto
 

  David Martin, în numele Grupului S&D. – Dle preşedinte, doresc să-i mulţumesc dlui comisar pentru discursul său. Dle comisar, în finalul discursului dvs aţi spus că aţi luat act de îngrijorările noastre şi că veţi acţiona în consecinţă. Cum se spune, vă cred "până la un punct". Nu sunt convins că aţi înţeles pe deplin toate îngrijorările noastre legate de negocierile ACTA. Este adevărat că avem o bază comună în ceea ce priveşte faptul că deţinătorii drepturilor de proprietate intelectuală merită un profit corect din aceste drepturi, dar bunurile contrafăcute reprezintă uneori o ameninţare la sănătatea umană.

Prin urmare, la fel ca dvs, nu ne opunem cooperării internaţionale pentru a combate pirateria, contrafacerea şi pentru a lupta împotriva altor abuzuri asupra drepturilor de proprietate intelectuală. Dar, repetăm, orice acţiune trebuie să se întemeieze pe actualul acquis communautaire. Dacă ne daţi o asigurare absolută în această privinţă, o voi accepta, în schimb aţi spus că nu o veţi face pe la spate - adică nu excludeţi posibilitatea de a o face pe faţă - dacă însă ne veţi spune că acquis-ul comunitar va rămâne intact, atunci voi avea încredere în promisiunea dvs.

La fel, aţi spus că nu veţi incrimina persoane individuale pentru descărcări de pe internet, dar apoi aţi vorbit despre frontierele externe ale Comunităţii şi ce s-ar putea întâmpla cu cei care pleacă din UE şi nu cu cei care intră în UE; repet, nu vrem ca ACTA să permită în vreun fel incriminarea nimănui pentru utilizare individuală. Ne putem încrunta, însă nimeni nu ar trebui să fie incriminat pentru utilizarea personală a un material protejat de drepturile de autor.

Desigur, orice acţiune în virtutea ACTA trebuie să fie direct proporţională cu scopurile. Nu este un cec în alb pentru deţinătorii drepturilor de proprietate intelectuală. Aşa cum au spus şi alţi colegi, problema este că nu cunoaştem situaţia din cauza misterului care învăluie aceste negocieri.

Salut faptul că v-aţi angajat ferm să obţineţi acordul ca textul propunerilor de negociere să devină public şi că veţi exercita presiune asupra celorlalte părţi. Însă cred că va trebui să spuneţi celorlalte părţi că astfel nu vă veţi consolida poziţia de negociator: dimpotrivă, dacă nu obţineţi publicitatea textului, veţi fi un negociator mai slab pentru că, aşa cum s-a spus foarte clar în această seara, nu veţi avea sprijinul acestei instituţii dacă nu vom putea vedea proiectul de text la care lucraţi.

În final, ca să închei într-o notă pozitivă, salut comentariile dvs legate de medicamentele generice şi aştept cu nerăbdare revizuirea Regulamentului vamal.

 
  
MPphoto
 

  Sophia in 't Veld, în numele Grupului ALDE. – Dle preşedinte, pregătindu-mă pentru această dezbatere despre drepturile de autor, drepturile de proprietate intelectuală şi despre dorinţa noastră de a proteja eforturile creatoare şi intelectuale ale concetăţenilor noştri, mi-a venit în minte jaful de acum câţiva ani a tirului care transporta noile volume Harry Potter, doar cu câteva zile înainte de lansarea lor. Dar astăzi hoţul nu s-ar mai deranja să fure un tir; pur şi simplu ar descărca ilegal cărţile pe laptopul sau playerul său MP3 şi l-ar transporta peste graniţă.

Salut angajamentul pentru transparenţă al Comisiei dar, potrivit notei informative furnizată cu amabilitate de serviciile dvs, afirmaţia că negociatorii au trebuit să semneze un acord de păstrare a confidenţialităţii este incorectă. Tocmai aţi spus că dvs sau predecesorul dvs a semnat un astfel de acord şi că prin urmare sunteţi ţinut de el. Aş vrea să ştiu care dintre afirmaţii este cea corectă. Dacă nu există o astfel de clauză de păstrare a confidenţialităţii, toate documentele relevante trebuie să fie făcute publice imediat.

Dacă însă există o astfel de clauză, vrem să ştim ce face dl comisar pentru a asigura transparenţa totală şi informarea publicului, nu doar a acestui Parlament, pentru că accesul limitat al deputaţilor sub rezerva confidenţialităţii nu este suficient. Cetăţenii europeni au dreptul să cunoască deciziile care le afectează profund drepturile şi libertăţile. Oricum ar fi, astfel de clauze de confidenţialitate trebuie să devină istorie. În viitor, UE ar trebui să insiste pentru aplicarea standardelor europene de transparenţă.

Legitimitatea democratică a acestor negocieri este fragilă. Nu a existat nicio dezbatere pentru a stabili obiectivele şi principiile UE. Nu există nicio aprobare parlamentară pentru acest mandat. Aţi putea argumenta că nu există niciun temei legal pentru un astfel de mandat, dar este irelevant, pentru că dacă 27 de persoane - miniştri naţionali - consideră că pot negocia în secret drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor europeni, singura concluzie logică pe care o pot trage este că democraţia în accepţia lor diferă fundamental de a mea.

Parlamentul înseamnă seriozitate. Fără sancţiuni de tipul „three strikes”; fără percheziţii în lipsa mandatului şi fără confiscări ale laptopurilor sau telefoanelor mobile. Parlamentul trebuie să aibă garanţii ferme că astfel de clauze nu vor fi introduse pe uşa din spate a unui acord internaţional.

În cele din urmă, doresc să vă urez o călătorie minunată în Noua Zeelandă luna viitoare şi vă rog să aveţi grijă ca iPodul dvs să nu conţină niciun material descărcat ilegal!

 
  
MPphoto
 

  Christian Engström, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle preşedinte, în primul rând doresc să felicit Comisia pentru a fi realizat ceea ce liderii UE discută de zeci de ani. Au reuşit în sfârşit să trezească interesul cetăţenilor obişnuiţi cu privire la politicile UE.

ACTA interesează toţi utilizatorii de internet. Acestea fiind spuse, consider că trebuie totuşi să critic Comisia pentru metoda folosită. Motivul pentru care atâţia cetăţeni urmăresc subiectul ACTA este că sunt furioşi. Sunt furioşi că există propuneri care vizează limitarea libertăţii lor şi le invadează intimitatea doar pentru că aşa doresc câteva mari companii.

Sunt furioşi pentru că văd cum libertăţile lor civile fundamentale sunt puse în balanţă cu interesele industriale şi nu se ştie în ce parte va înclina aceasta. Sunt furioşi din cauza lipsei totale de transparenţă. Aşa ceva nu ar trebui să se întâmple într-o democraţie.

Mâine vom vota asupra unei rezoluţii care solicită Comisiei să respecte tratatul şi să facă publice toate documentele ACTA. Sper că rezoluţia va fi adoptată cu o majoritate covârşitoare. Dreptul la viaţa privată, la libertatea informaţiei şi la un proces corect şi echitabil sunt temelia unei societăţi libere şi deschise.

Mâine vom arăta că suntem un Parlament care apără aceste drepturi în era informaţiei. Vom solicita informaţiile la care avem dreptul şi care ni se cuvin în calitate de reprezentanţi aleşi şi vom reaminti cu tot respectul Comisiei că acesta este un Parlament, nu un preş.

 
  
MPphoto
 

  Edvard Kožušník, în numele Grupului ECR. (CS) Dle preşedinte, iniţial am vrut să-i mulţumesc dlui comisar Karl de Gucht pentru că s-a distanţat de abordarea predecesorului său care ignora Parlamentul European ca singura instituţie europeană aleasă în mod direct şi nu furniza informaţii legate de procesul de negociere a acestui acord, însă acum mă simt mai curând jenat, pentru că am fost educat în respectul personalităţilor importante şi faptul că dl De Gucht îşi ştergea ostentativ ochelarii în timp ce colegul meu dl Kamall vorbea de aici m-a bulversat. Voi reveni însă la subiect.

Personal, mă bucur că acest acord prinde contur, pentru că proprietatea intelectuală merită o protecţie mai bună. Cu toate acestea, mă preocupă faptul că printre semnatarii acordului nu se numără şi Rusia şi China, principalele surse de încălcări ale drepturilor de autor. Mă preocupă, de asemenea, eficienţa practică a acestui acord. Pentru că în continuare conţinutul acordului este învăluit într-un fel de ceaţă, cum au menţionat deja mulşi colegi, doresc să solicit Comisiei, care negociază acordul în numele statelor membre, să garanteze că acesta nu serveşte ca instrument pentru a exporta ghilotina franceză în alte state şi, în acelaşi timp, că nu va deveni un importator al patentelor de software în Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Eva-Britt Svensson, în numele Grupului GUE/NGL.(SV) Dle preşedinte, dle comisar, sunt uimită şi profund îngrijorată de faptul că Comisia apără recursul la negocieri confidenţiale atunci când este vorba de o legislaţie privind libertăţile, drepturile fundamentale, dreptul la viaţa privată. etc. ale cetăţenilor noştri. Faptul că informaţii legate de negocieri sunt ascunse de cetăţeni nu poate fi apărat sub nicio formă.

Solicit întreruperea imediată a negocierilor. Putem relua negocierile când părţile la ACTA vor fi de acord ca acestea să se poarte în mod transparent şi democratic. Doresc toate documentele pe masă acum, şi accesul cetăţenilor la ele. Transparenţa şi accesul la informaţii se numără printre principiile fundamentale ale democraţiei, în special în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. Solicităm, aşadar, ca toate documentele să fie puse acum la dispoziţia tuturor cetăţenilor pentru că asta presupune o democraţie.

 
  
MPphoto
 

  Laurence J.A.J. Stassen (NI) . – (NL) Dle preşedinte, când se întocmesc dosare în spatele uşilor închise, în grupul meu încep să sune clopotele de alarmă. Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA) este un astfel de dosar. Mulţi oameni din ţara mea s-au întrebat de ce Partidul olandez pentru libertate (PVV) a trebuit să fie ales în Parlamentul European şi iată de ce. Pentru a ne putea opune bucătăriei UE, gata să pregătească tot soiul de fierturi dezgustătoare în spatele uşilor închise, fără ca publicul să aibă vreun cuvânt de spus.

De data aceasta nici măcar nu ştim la ce să ne aşteptăm de la bucătăria UE; şi acum Parlamentul European ar trebui să exprime un aviz cu privire la ceva ce este încă ţinut secret. Poate fi ceva mai ridicol? Este o atitudine plină de dispreţ faţă de Parlament şi de public. Informaţiile legate de ACTA care au ieşit la lumină până în prezent sunt foarte descurajatoare. Victima va fi consumatorul, va exista posibilitatea ca cetăţenilor să li se blocheze accesul la internet: este o problemă foarte gravă.

Europa a fost mereu continentul în care libertatea de cunoaştere a oamenilor a fost preţuită. Această libertate este ameninţată acum şi nu putem permite aşa ceva. În plus, asistăm la o încălcare a principiului subsidiarităţii. Statele membre nu au absolut nimic de spus în acest dosar. Grupul meu este pentru o transparenţă totală şi se opune vehement incriminării cetăţenilor. ACTA dezvoltă o cultură de supraveghere sufocantă şi imputare; statul vă supraveghează; ACTA ignoră toate organismele internaţionale existente, cum ar fi Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC).

Ce pune la cale Comisia în această bucătărie secretă? De ce la consultări iau parte aproape exclusiv numai companii americane; ce fac acolo? Se află acolo ca să-şi protejeze interesele comerciale? Dar cum rămâne cu interesele cetăţenilor europeni? Să fie ei mai puţin importanţi? Este punctul în care importanţa PVV devine clară. Luptăm pentru interesele cetăţenilor oriunde există secretomanie şi politici făcute în spatele uşilor închise.

Doresc să precizez că PVV se opune contrafacerii medicamentelor şi a produselor. Dar nu despre asta este vorba, ci despre faptul că deputaţii din acest Parlament sunt incapabili să adopte o poziţie clară în acest dosar pur şi simplu pentru că a fost ţinut secret şi pentru că nu îi cunoaştem conţinutul. Nu cred că se poate imagina o încălcare mai flagrantă a mandatului parlamentar. În ceea ce ne priveşte, întreaga bucătărie secretă şi murdară ar trebui închisă şi pe uşă ar trebui pusă o plăcuţă pe care să scrie "Închis din cauza încălcării normelor".

 
  
MPphoto
 

  Zuzana Roithová (PPE). (CS) Dle comisar, doamnelor şi domnilor ştim că globalizarea şi mai ales aderarea Chinei la OMC au creat o problemă imensă. Europa este invadată de bunuri contrafăcute tot mai periculoase pentru sănătatea oamenilor şi care determină pierderi majore pentru întreprinderi. Cetăţenii şi întreprinderile sunt foarte nemulţumiţi că mecanismele de control ale statelor membre sunt total insuficiente şi solicită pe bună dreptate măsuri mai eficiente la nivel european, inclusiv amenzi mari pentru contrafacere. Acest acord ar trebui să amelioreze substanţial cooperarea internaţională în materie de depistare a contrafacerii, dar nu cred că scopul nostru trebuie să fie urmărirea în justiţie a liceenilor care descarcă jocuri de pe internet. Conţinutul acordului care se negociază de doi ani este secret, astfel încât informaţiile referitoare la articolele controversate care ar putea afecta actualele drepturi ale europenilor, intimitatea lor şi datele personale, nu fac decât să transpire din când în când. Nu am acordat Comisiei un mandat pentru aşa ceva.

Prin urmare, mă tem că Parlamentul European nu va ratifica acest acord extrem de important, aşa cum s-a întâmplat şi cu acordul SWIFT, decât în condiţiile în care Comisia va informa Parlamentul în mod regulat cu privire la structura şi limitele acordului negociat. Nu vreau să fim puşi iarăşi în faţa faptului împlinit, adică a unui act pe care trebuie să îl aprobăm sau să îl respingem fără a putea discuta conţinutul acestuia în detaliu pentru a risipi preocupările cetăţenilor.

De asemenea, faptul că cea mai mare sursă a contrafacerii, China, nu a fost invitată la negocierile acestui acord, este o eroare strategică. Prin urmare, dle comisar, doresc să ne explicaţi care sunt strategiile implicate şi dacă purtaţi discuţii cu China pentru semnarea acordului la o dată ulterioară. Credeţi că se va întâmpla acest lucru?

 
  
MPphoto
 

  Gianluca Susta (S&D).(IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, ambiţia Europei de a rămâne cea mai puternică economie a lumii trebuie să fie mai puternic corelată cu revigorarea competitivităţii sale, cu calitatea sistemului său de producţie şi cu abilitatea sa de a cuceri noi pieţe.

Lupta împotriva contrafacerii şi a fraudei comerciale joacă un rol esenţial în acest context. Cu toate acestea, protecţia mărcilor, a brevetelor şi a proprietăţii intelectuale nu este doar un instrument nefinanciar care asigură competitivitatea sistemului, ci reprezintă şi un exemplu tangibil de aplicare la economia industrială a principiilor unei culturi juridice democratice fondată pe respectul pentru norme, pentru acele norme care în ultimii ani au fost încălcate sub presiune speculei financiare internaţionale.

Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA) este un instrument fundamental de combatere a contrafacerii, fenomen care aduce profituri anuale incredibile de 500 de miliarde de dolari, care are legături cu crima organizată şi care afectează sau mai corect spus ameninţă drepturile fundamentale ale omului cum ar fi sănătatea, dacă ne gândim doar la medicamentele contrafăcute. Atunci când evaluăm necesitatea ACTA, trebuie să ţinem cont de acest context internaţional.

Pe de altă parte, trebui să solicităm ca acest acord să respecte unele principii fundamentale elementare ale convieţuirii, inspirate de respectul normelor. Nu putem ascunde faptul că ne îngrijorează temeiul legal al tratatului, precum şi negocierea mandatului şi transparenţa. Cei care reprezintă 500 de milioane de cetăţeni, cum este cazul acestui Parlament, trebuie să fie informaţi în mod oficial, nu confidenţial. Negociatorii Comisiei trebuie să informeze această instituţie cu privire la evoluţia negocierilor şi trebuie să asigure accesul acesteia la documente şi informaţii pentru a permite, astfel, exprimarea unui aviz detaliat.

Cooperarea dificilă dar fructuoasă dintre Parlament şi Comisie poate contribui la exploatarea potenţialului Uniunii Europene în cel mai bun mod posibil. Rezoluţia se înscrie în această perspectivă şi merită votul nostru.

 
  
MPphoto
 

  Alexander Alvaro (ALDE).(DE) Dle preşedinte, dle comisar De Gucht, aţi primit o moştenire grea şi dacă subiectul nu ar fi atât de grav, cred că avalanşa de speculaţii declanşată de ACTA m-ar face să zâmbesc. Există însă două motive care mă împiedică să schiţez şi cel mai discret zâmbet. În primul rând, contrafacerea şi încălcarea legislaţiei în materie de drepturi de autor şi mărci periclitează atât integritatea economiei, cât şi sănătatea oamenilor.

Pierderile pe care economia globală le-a înregistrat numai în 2007 ca urmare a contrafacerii şi a încălcărilor drepturilor de autor şi a mărcilor au fost estimate la 185 de miliarde de dolari. Este o sumă considerabil mai mare decât bugetul Uniunii Europene. Este un fenomen care pune în pericol întreprinderile noastre, încurajează criminalitatea şi distruge locuri de muncă. Cu siguranţă nu este în interesul nostru.

În plus, medicamentele contrafăcute pun în pericol viaţa oamenilor care le iau fără ştie că sunt contrafăcute. Este un risc inacceptabil.

De asemenea, se înţelege de la sine că este în interesul nostru să acţionăm. În al doilea rând, trebuie să fie foarte clar că mandatul de negociere al Comisiei Europene trebuie să se limiteze strict la cadrul acquis-ului comunitar, pentru a se garanta astfel că în viitor ACTA nu se va dovedi „un alt tratat nebun”.

După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Comisia trebuie să furnizeze Parlamentului European informaţii cuprinzătoare şi ad-hoc cu privire la stadiul negocierilor privind acordul. Până la urmă, ni se va solicita să ne dăm acordul. Cu alte cuvinte, Parlamentul European solicită o transparenţă totală şi publicarea documentelor de negociere şi a altor acte relevante. Dacă Comisia doreşte să evite alte zvonuri şi supoziţii cu privire la ACTA, nu văd altă soluţie decât să ofere publicului interesat informaţii detaliate.

Am trei întrebări importante în această privinţă. Deşi aţi abordat deja această problemă, doresc să vă întreb în primul rând dacă Comisia poate garanta faptul că nu se vor introduce sancţiuni de tipul „trei încălcări şi eşti exclus”? Astfel de măsuri ar contraveni noii Directive cadru privind serviciile de comunicaţii electronice.

În al doilea rând, poate garanta Comisia că nu se va introduce răspunderea părţilor terţe în cazul furnizorilor de servicii de internet pentru conţinutul pe care îl transmit? Ar fi o măsură care, la rândul ei, ar contraveni Directivei privind comerţul electronic.

În al treilea rând, poate Comisia da asigurări că în cadrul ACTA nu vor fi introduse măsuri penale care nu intră în competenţa Uniunii Europene şi sunt conştient de faptul că statele membre îşi vor asuma răspunderea în această privinţă. Pornesc însă de la premisa că, în calitate de gardian al tratatelor, veţi acţiona în conformitate cu îndatoririle dvs.

 
  
MPphoto
 

  Jan Philipp Albrecht (Verts/ALE).(DE) Dle preşedinte, dle De Gucht, în urmă cu mai mult de un an, Parlamentul European a cerut Comisiei în mod foarte clar ca în viitor negocierile pentru acordul ACTA să devină transparente şi să implice în negocieri opinia publică şi parlamentele. De asemenea, v-am solicitat ca negocierile să se limiteze la lupta împotriva contrafacerii, astfel cum este indicat în titlul acordului. Ce aţi făcut de atunci? Nimic, absolut nimic. Dimpotrivă, împreună cu aşa-numita dvs coaliţie nelegitimă binevoitorilor, formată mai ales din naţiuni puternic industrializate, recurgeţi la o diplomaţie secretă, total nedemocratică şi chiar ilegală pentru a negocia un acord care, în multe domenii, depăşeşte cu mult cadrul actualelor reglementări în materie de aplicare a legislaţiei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală în Europa. Bineînţeles însă că nu ştim dacă totul e adevărat sau sunt doar speculaţii, pentru că nu primim nicio informaţie de la dvs.

Adevăratul scandal abia urmează însă. De la 1 decembrie anul trecut, există multe domenii în care nu ne mai puteţi ignora pentru a elabora împreună cu Consiliul politici secrete în spatele uşilor închise şi asta pentru că cetăţenii, reprezentaţi de Parlamentul lor, au pus capăt pe bună dreptate acestui comportament votând pentru Tratatul de la Lisabona. Mă întreb aşadar, ce faceţi în această privinţă? Comisia este gardianul tratatelor. Prin urmare, aveţi responsabilitatea de a garanta că Tratatul UE, foarte clar formulat de altfel, este într-adevăr respectat. Dacă nu sunteţi capabili să garantaţi respectarea deplină a tratatului, veţi primi încă o dată un „nu” de la această instituţie. Dacă însă consideraţi că nu puteţi garanta respectarea tratatelor în aceste negocieri, atunci vă rog întrerupeţi negocierile până când veţi fi capabili să oferiţi această garanţie. Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană vă transmite, aşadar: acţionaţi acum. Act on ACTA!

 
  
MPphoto
 

  Patrick Le Hyaric (GUE/NGL) . – (FR) Dle preşedinte, cu toţii suntem împotriva contrafacerii şi a pirateriei. Dar, dle comisar, tocmai ne-ţi povestit un basm pentru a justifica faptul că negociaţi un acord internaţional pe la spatele cetăţenilor şi al reprezentanţilor lor.

Dle comisar, vă amintesc că articolul 218 din Tratatul de la Lisabona stipulează, şi citez: „Parlamentul European este informat de îndată şi pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii” în cadrul negocierilor sau încheierii acordurilor internaţionale. Acordul comercial de luptă împotriva contrafacerii (ACTA) intră exact sub incidenţa acestui articol, prin urmare onoraţi-vă promisiunea şi respectaţi propriul tratat. Ne îngrijorează problema libertăţilor fundamentale. Într-adevăr, se pare că, în viitor, interpretarea şi sancţionarea delictului de piraterie nu vor mai fi delegate unei autorităţi juridice, ci furnizorilor de servicii de internet.

În plus, se pare că în viitor serviciile vamale din ţările semnatare ale acordului vor avea dreptul de a percheziţiona telefoanele, laptopurile şi playerele MP3 sub pretextul de a combate pirateria, la fel ca în cazul Acordului privind Societatea pentru Telecomunicaţii Financiare Interbancare Mondiale (SWIFT) care ar fi trebuit să fie destinat combaterii terorismului. Dar amintiţi-vă, dle comisar: Parlamentul v-a învins în privinţa SWIFT şi nu va ezita să o facă şi în cazul ACTA, dacă va fi nevoie.

Se doreşte astfel să se amestece lupta împotriva contrafacerii şi a pirateriei, violarea vieţii private, încălcările drepturilor de proprietate intelectuală şi, în cazul medicamentelor, chiar încălcarea dreptului la sănătate. Dle comisar, puneţi acordul pe masă imediat.

 
  
MPphoto
 

  Cristiana Muscardini (PPE).(IT) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA) este esenţial pentru armonizarea deplină a măsurilor de protejare a comerţului european împotriva contrafacerii şi a pirateriei. Negocierile ACTA implică aspecte legislative europene sensibile, cum ar fi garantarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, transmiterea şi protecţia datelor cu caracter personal, motiv pentru care solicităm încă o dată o mai mare transparenţă.

Comisia trebuie să se implice pe deplin, în conformitate cu gradul de confidenţialitate. Actualele texte de negociere trebuie să fie puse la dispoziţia Parlamentului, pentru a i se da posibilitatea de a monitoriza acordurile şi, eventual, de a face sugestii participanţilor la ACTA. Cuvintele dlui comisar din această seară ne dau speranţă, dar vrem ca aceste cuvinte să devină fapte.

Parlamentul a luptat mereu pentru a proteja consumatorii şi producătorii împotriva contrafacerii şi a măsurilor care încalcă dreptul la intimitate pe internet. De aceea este foarte important ca Comisia să continue să joace un rol activ în negocierile actuale, încercând să atragă un număr mai mare de participanţi; din păcate, în prezent, numărul lor este doar de douăsprezece. Sperăm că un număr tot mai mare de ţări, deopotrivă emergente şi în curs de dezvoltare, vor opta pentru participarea la negocieri şi semnarea acordului final, chestiunile vizate putând fi astfel abordate dintr-o perspectivă mai amplă.

Ţările trebuie să rămână fidele obligaţiilor pe care şi le-au asumat în comun şi trebuie să le respecte pentru a combate mai eficient contrafacerea şi pirateria. Acest flagel economic distruge multe sectoare de producţie care funcţionează cu respectarea normelor. De aceea, trebuie prevăzute norme clare pentru consumatorii care sunt expuşi la riscuri considerabile, inclusiv în ceea ce priveşte sănătatea lor, pentru că, dle comisar, în absenţa unor norme clare şi bine aplicate, inclusiv pentru utilizarea internetului, acesta nu mai poate reprezenta un beneficiu; va avea mai curând un efect de bumerang. Trebuie să ne asumăm cu toţii un angajament de a stopa acest fenomen, pentru că nu este o problemă care se limitează la viaţa privată individuală, ci care afectează securitatea ţărilor noastre.

 
  
MPphoto
 

  Emine Bozkurt (S&D).(NL) Dle preşedinte, dle comisar, cetăţenii europeni nu merită şi nu-şi doresc un acord încheiat în spatele uşilor închise. În prezent, Uniunea Europeană negociază încă o dată în spatele uşilor închise un important acord comercial, Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA). Parlamentele naţionale şi Parlamentul European nu au avut nici cea mai mică posibilitate de a exercita un control democratic asupra conţinutului sau a cuprinderii negocierilor, părţile implicate în negocieri convenind asupra unei clauze de confidenţialitate.

Parlamentul şi publicul european sunt astfel din nou marginalizaţi, fapt care antrenează încă o dată pierderea încrederii publicului în Europa. De această dată, miza nu mai este lupta împotriva terorismului, ci interesele comerciale. Nu mă înţelegi greşit; economia europeană trebuie stimulată, proprietatea intelectuală reprezentând un aspect important în acest context. Însă nesiguranţa creată de confidenţialitatea care învăluie documentele de negociere a dat naştere la numeroase zvonuri.

Aş dori să întreb cum funcţionează în această privinţă comunicarea dintre comisarul pentru comerţ şi comisarul pentru drepturi fundamentale. Îşi va informa dl comisar De Gucht colegii cu privire la conţinutul negocierilor în fiecare etapă a acestora? Intenţionează comisarul Reding să-i solicite transparenţă colegului ei, comisarului pentru comerţ? Parlamentul European solicită o astfel de transparenţă şi este momentul să o primească, înainte de a fi pus în situaţia de a aproba acest acord comercial.

 
  
MPphoto
 

  Eva Lichtenberger (Verts/ALE).(DE) Dle preşedinte, dle comisar, în cadrul audierilor noilor comisari, transparenţa a fost unul dintre cele mai vehiculate cuvinte. Azi aţi repetat că totul este deja transparent şi deschis. Trebuie să vă spun cu toată sinceritatea că aveţi o definiţie a transparenţei pe care personal nu o pot îmbrăţişa. Este o părere împărtăşită în mod evident de un mare număr de colegi din această instituţie. Transparenţa înseamnă mai mult decât a arunca câteva informaţii şi a spune „Ei bine, îmi pare rău, dar nu putem divulga restul pentru că am promis cuiva că va fi confidenţial”.

Am intrat într-o nouă eră. Nu mai este posibil să recurgeţi la tratate internaţionale pentru a încheia acorduri oarbe cu parteneri comerciali, acorduri care afectează în viitor legislaţia europeană. Tratatul de la Lisabona nu mai permite astfel de practici. Ceea ce înseamnă că acordurile oarbe, secretomania şi lipsa de transparenţă trebuie abandonate la uşile Parlamentului European. Pentru a proteja inovaţia pe care o invocaţi aici ca justificare supremă, avem nevoie de credibilitate. Nu veţi câştiga însă credibilitate dacă negociaţi totul în spatele uşilor închise pentru a spune apoi oamenilor că până la urmă nu va fi chiar aşa rău. Dle comisar, este o direcţie total greşită.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Trautmann (S&D).(FR) Dle preşedinte, dle comisar, doamnelor şi domnilor, haideţi să fim clari: modul în care se desfăşoară negocierile privind Acordul comercial împotriva contrafacerii este inacceptabil pentru Parlamentul European.

Conferindu-ne statutul de colegislator în acest domeniu, Tratatul de la Lisabona ne garantează dreptul la o informare deplină şi simultană cu cea pe care o primeşte Consiliul. Documentele care s-au „scurs” până în prezent ne-au demonstrat că nu a fost respectată deloc forma acestui acord.

Ce se poate spune despre conţinut? Înţelegerea nesocotită care li s-a oferit furnizorilor de servicii de internet este următoarea: dacă acceptă să coopereze în monitorizarea sistematică a conţinutului care tranzitează reţelele lor, vor beneficia în continuare de neimputarea responsabilităţii. Altfel, s-ar expune acţiunilor în justiţie ale titularilor drepturilor şi ar fi sancţionaţi în mod sistematic.

Consider că o astfel de răsturnare este foarte periculoasă, pentru că ar pune în discuţie acquis-ul comunitar nu doar în ceea ce priveşte principiul simplei transmiteri, - denumit în franceză simple transport – şi cuprins în Directiva privind comerţul electronic, ci şi în raport cu protejarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, fapt invocat recent în dezbaterea noastră referitoare la pachetul privind telecomunicaţiile.

Închei amintindu-vă că Adunarea noastră şi-a demonstrat deja ataşamentul pentru aceste principii respingând Acordul SWIFT Societatea pentru Telecomunicaţii Financiare Interbancare Mondiale Nu mă îndoiesc nico clipă că o va face din nou. Ţin, de asemenea, să subliniez importanţa rezoluţiei pe care o dezbatem în această seară. Salut activitatea coordonatorului nostru, dl Arif, şi a tuturor negociatorilor din Comisia pentru comerţ internaţional, care au făcut astfel încât semnalul pe care îl va transmite mâine Parlamentul European să fie încărcat de simbolism, pentru că este unanim.

 
  
MPphoto
 

  Georgios Papastamkos (PPE).(EL) Dle preşedinte, bunurile contrafăcute nu afectează doar competitivitatea întreprinderilor europene, ci ameninţă şi sănătatea umană. Soluţia este protejarea drepturilor de proprietate intelectuală la nivel global.

Trebuie să atragem cât mai mulţi parteneri comerciali în acordul multilateral în discuţie. Acordul în curs de negociere trebuie să fie în deplină conformitate cu acquis-ul comunitar relevant, trebuie să respecte libertăţile fundamentale şi protecţia datelor cu caracter personal, trebuie să garanteze libera circulaţie a informaţiei şi nu trebuie să împovăreze în mod nejustificat comerţul legal.

În cele din urmă, în toate etapele negocierii, Parlamentul trebuie să primească informaţii complete şi substanţiale, cu respectarea unei confidenţialităţi rezonabile.

 
  
MPphoto
 

  João Ferreira (GUE/NGL).(PT) Dle preşedinte, din procesul obscur condus de Comisia Europeană reiese relativ clar un aspect, şi anume intenţia de a lărgi aria de aplicare şi costurile drepturilor de proprietate intelectuală, sporind astfel şi mai mult profiturile marilor corporaţii.

Pentru a realiza acest obiectiv, acolo unde a fost cazul au fost ignorate norme elementare în materie de proceduri democratice şi transparente, informaţiile fiind ascunse şi procesul nefiind supus controlului democratic. Pentru a realiza acest obiectiv, acolo unde a fost cazul s-a restricţionat accesul la unele bunuri, cum ar fi medicamentele sigure, inclusiv cele generice, şi au fost încălcate drepturile la viaţa privată şi la confidenţialitatea corespondenţei, precum şi protecţia informaţiilor personale.

Omniprezenţa pieţei şi apărarea intereselor economice care au ca scop realizarea propriilor obiective în interiorul sectoarelor lor nu sunt compatibile cu apărarea şi protejarea bunului comun. Rezultatele acestei politici se pot vedea cu ochiul liber.

 
  
MPphoto
 

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, ascultând discursurile care au urmat intervenţiei mele, mă întreb dacă mulţi dintre voi au ascultat cu atenţie ce am spus, pentru că am afirmat foarte clar că vom respecta acquis-ul comunitar, că voi face tot ce-mi stă în putinţă pentru a convinge celelalte părţi la acord să dea undă verde publicării textului în curs de negociere; am afirmat foarte clar că acest acord se aplică doar încălcărilor comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală, şi lista poate continua. Aşadar nu voi răspunde din nou la toate aceste întrebări pentru că, sincer consider că am făcut-o deja în primul meu discurs.

David Martin a întrebat ce se întâmplă atunci când cineva nu părăseşte doar Uniunea Europeană ci o ţară semnatară a Acordului ACTA? Este o întrebare interesantă pentru că răspunsul depinde, fireşte, de destinaţia acelei persoane. Dacă merge într-o ţară care nu este parte la ACTA, totul depinde de vameşii şi poliţia din ţara respectivă, noi neavând nicio competenţă. În măsura în care intră în competenţa noastră, ne vom asigura că nu se va întâmpla nimic, dar nu putem vorbi în numele altora.

Nu sunt întru totul de acord cu raţionamentul dnei ’t Veld referitor la aprobarea şi controlul parlamentar, dar permiteţi-mi să exprim foarte clar cum văd eu că stau lucrurile în virtutea Tratatului de la Lisabona: Consiliul acordă Comisiei un mandat şi Comisia negociază, mandatul Consiliului fiind acordat pe baza unor decizii luate în conformitate cu regulamentele lor de procedură. Dacă un ministru din Consiliul de Miniştri are nevoie de aprobarea parlamentului său naţional înainte, este o problemă ce ţine de dreptul naţional, care diferă de la o ţară la alta, şi nu de legislaţia europeană. Ştiu că în ţara dvs, de exemplu, pentru multe astfel de cazuri miniştri au nevoie de aprobarea prealabilă a parlamentului, înţeleg foarte bine, dar există alte ţări unde situaţia stă altfel. Nu cred că ar trebui să judecăm modul în care Consiliul adoptă o decizie. În măsură în care Consiliul respectă tratatul şi propriile regulamente de procedură, cred că este o chestiune care îi priveşte pe ei, şi nu în mod direct pe noi.

Într-o oarecare măsură aţi încercat chiar să mă protejaţi avertizându-mă să am grijă să nu-mi controleze iPod-ul. Nu am nicun iPod, deci nu există niciun motiv de îngrijorare. De fapt chiar de ieri am unul, dar încă nu l-am folosit şi nici nu plec în Noua Zeelandă. E puţin cam prea departe. Dar cred că sunt funcţionari care au ceva mai mult timp pentru o călătorie acolo.

membru al Comisiei. – (NL) Voi lăsa pentru dna Stassen toată discuţia despre bucătărie...

membru al Comisiei. – Interesantă întrebarea, cum rămâne cu China? Ei bine, după cum ştiţi, dnă Roithová, China nu este parte la actualele negocieri. China este o problemă gravă pentru că, aşa cum aţi afirmat pe bună dreptate, este principala sursă de contrafacere.

În prezent purtăm cu ei diferite negocieri şi discuţii, inclusiv dialogul economic la nivel înalt. În mod repetat am pus accentul pe drepturile de proprietate intelectuală, care constituie una dintre principalele probleme, nu doar în comerţul pe internet, ci şi în multe alte activităţi. După finalizarea ACTA, toate ţările vor fi libere să îl semneze şi sper că şi China va ajunge la concluzia că o mai bună protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală ar fi benefică şi pentru industria sa, şi cred că, mai devreme sau mai târziu, China ni se va alătura. Luaţi exemplul altor ţări care în trecut au avut aceeaşi poziţie: acum sunt mult mai interesate de protejarea drepturilor de proprietate intelectuală.

Nu sunt de acord cu interpretarea pe care dl Le Hyaric şi dna Trautmann o dau articolului 218. Articolul 218 stipulează că Parlamentul trebuie să fie informat în toate etapele procedurii; ei bine, sunteţi informaţi, şi chiar mai mult. Ceea ce oferim noi cu titlu de informare depăşeşte cu mult ceea ce este prevăzut în articolul 218, cu foarte mult, dar nu am nimic împotrivă. Am afirmat foarte clar în declaraţia mea introductivă că voi insista ca şi celelalte părţi să îşi dea acordul pentru a face public actualul proiect de text, dar este incorect să spuneţi că nu respectăm articolul 218.

De altfel, dnă ’t Veld, v-am trimis anexa 16 la declaraţia convenită de toţi participanţii la ACTA cu privire la păstrarea confidenţialităţii documentelor. V-a fost trimisă de directorul general, dl David O’Sullivan, la 21 ianuarie 2009. Acest lucru s-a întâmplat, desigur, în legislatura precedentă, dar este vorba de aceeaşi persoană. Vorbim de acelaşi dl O’Sullivan şi de aceeaşi dnă ’t Veld, prin urmare aţi primit anexa. Este deci cam bizar să mă întrebaţi acum despre ce este vorba.

În cele din urmă, vreau să fie foarte clar că tot ce-am spus aici şi tot ce-am afirmat în timpul audierilor trebuie luat foarte în serios. Voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a obţine acordul părţilor contractante de a vă informa pe deplin. Atâta timp cât nu am acest acord, nu vă pot pune la dispoziţie proiectul acordului pentru că aş încălca confidenţialitatea acestuia, consecinţele unei astfel de încălcări nelimitându-se doar la negocierile privind ACTA, ci se vor răsfrânge şi asupra altor multe negocieri pe care le purtăm cu ţările în chestiune. Ar însemna să încalc confidenţialitatea ca atare, fapt care ar face negocierile foarte dificile, dacă nu chiar imposibile, dar mă voi strădui să obţineţi documentele.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Am primit cinci propuneri de rezoluţie(1) prezentate în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc miercuri, 10 martie 2010.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Françoise Castex (S&D), în scris.(FR) În condiţiile în care de luni de zile Parlamentul cere accesul la texte, este inacceptabil că Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA) continuă să fie negociat în cel mai mare secret, pe la spatele cetăţenilor şi ai reprezentanţilor lor. Nici Comisia nu se mai descurcă între atâtea inadvertenţe. Ne spune că ne-a trimis deja documentele şi, în acelaşi timp, că va cere Consiliului să publice totul: pe cine încearcă să păcălească?

Dincolo de problema transparenţei, dorim să amintim Comisiei şi Consiliului că la finalul negocierilor vor avea nevoie de avizul conform al Parlamentului. Din informaţiile scurse care au ajuns la noi, se pare că avem de-a face cu un cal troian: sub pretextul unei lupte absolut legitime împotriva contrafacerii, statele membre, în frunte cu guvernul francez, doresc să voteze un text care ar submina accesul la medicamente, libertatea de expresie, neutralitatea internetului şi responsabilitatea juridică a furnizorilor de servicii de internet.

Însă Parlamentul se va opune oricărei atingeri aduse acquis-ului comunitar. Dacă Comisia şi Consiliul nu vor schimba strategia, vom proteja libertăţile individuale ale cetăţenilor noştri respingând ACTA, la fel cum am respins şi Acordul SWIFT Societatea pentru Telecomunicaţii Financiare Interbancare Mondiale.

 
  
MPphoto
 
 

  Ioan Enciu (S&D), în scris.(RO) Salut întrebarea adresată Comisiei pe tema transparenţei şi a situaţiei actuale a negocierilor privind Acordul comercial de combatere a contrafacerii. Sunt de părere că trebuie luată o măsură urgentă de rezolvare a situaţiei în care ne aflăm. Nu este admisibil ca Parlamentul European să fie dat la o parte de către Comisie din cadrul negocierilor pentru stabilirea ACTA, dat fiind faptul că noi trebuie să ne dăm acceptul pentru prevederile acestui tratat. Comisia, aşa cum s-a mai spus, trebuie să facă publice cât mai curând toate negocierile ce au avut loc pentru ACTA, precum şi perspectiva avută în vedere pentru întâlnirea din aprilie. Probleme precum constrângerea Providerilor de Internet de a supraveghea traficul şi de a institui restricţii în cadrul reţelelor lor pot avea un impact negativ asupra populaţiei atât din punct de vedere al respectării dreptului la intimitate cât şi datorită apariţiei unor costuri suplimentare pentru utilizatori. O astfel de problemă trebuie dezbătută deschis şi trebuie consultată opinia publică. Poziţia cetăţenilor europeni precum şi a industriei vis-a-vis de aceste măsuri trebuie cunoscută şi respectată pentru a putea evita un comportament abuziv de natură anti-democratică.

 
  
MPphoto
 
 

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. (PL) Doamnelor şi domnilor, Acordul comercial împotriva contrafacerii care este negociat de Comisia Europeană nu respectă principiul proporţionalităţii consacrat în legislaţia UE. În virtutea acestui principiu, acţiunile întreprinse de Uniune nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor tratatului. Capitolul referitor la internet în special este un motiv de îngrijorare. Se pare că acordul conţine regulamente care ar limita libertatea de expresie pe internet, pe de o parte, şi pe de altă parte activitatea comercială. Aceasta va fi consecinţa propunerii care se pare că a fost făcută în ceea ce priveşte posibilitatea de a incrimina furnizorii de internet pentru conţinutul informaţiilor transmise, precum şi de a aplica sancţiuni penale pentru descărcarea de fişiere pentru uz privat. Sunt nevoită să spun „se pare”, pentru că informaţiile referitoare la conţinutul acordului nu provin din surse oficiale, ci doar din bârfe şi scurgeri, Comisia neinformând Parlamentul cu privire la evoluţia negocierilor. Cu toate acestea, Tratatul de Lisabona prevede, acum, o astfel de procedură. În plus, avizul conform al Parlamentului, exprimat cu o majoritate de voturi, este esenţial pentru orice acord încheiat de Consiliu. Noul tratat ne conferă competenţe şi în domeniul proprietăţii intelectuale, acţiunile putând fi întreprinse cu drepturi egale de Parlament şi Consiliu. Mă alătur, aşadar, colegilor mei care solicită o mai mare transparenţă în negocierile actuale şi cred că prin cooperarea interinstituţională în privinţa ACTA toate instituţiile ar demonstra că iau foarte în serios tratatul acum în vigoare. Acest lucru nu se întâmplă încă.

 
  
MPphoto
 
 

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Acordul comercial împotriva contrafacerii are un mandat vital pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală. Într-o perioadă post-criză, intelectualii şi artiştii trebuie să fie stimulaţi să-şi folosească creativitatea şi să publice noi materiale online fără teamă. Trebuie să existe un echilibru între acest drept şi dreptul individual la acces la informaţii şi, în plus, sancţiunile trebuie îndreptate doar împotriva celor care exploatează în scopuri comerciale materialele protejate de dreptul de autor. Dar aceasta este o altă problemă. În acest moment mă îngrijorează mai mult gradul de informare al acestei instituţii cu privire la negocieri. În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, acordul va necesita aprobarea Parlamentului şi având în vedere modul în care se negociază, am sentimentul că va fi primit cu foarte multă răceală de colegii mei. Comisia şi Consiliul trebuie să-şi demonstreze disponibilitatea de a purta negocieri mai deschise în privinţa ACTA, garantând accesul amplu al Parlamentului la documentele relevante.

 
  
MPphoto
 
 

  Stavros Lambrinidis (S&D), în scris. – Sper că declaraţia scrisă privind ACTA pe care am înaintat-o cu două săptămâni în urmă împreună cu colegii mei Castey, Alvaro şi Roithová, precum şi dezbaterea de azi vor servi drept semnal de alarmă tardiv pentru Comisie şi Consiliu. Parlamentul nu va sta cu mâinile în sân în timp ce în spatele uşilor închise se negociază drepturile fundamentale ale milioane de cetăţeni. Ne opunem oricărei „spălări legislative” la nivel internaţional a unor chestiuni care ar fi extrem de dificil să treacă prin majoritatea parlamentelor naţionale, fără să mai vorbim de Parlamentul European. Aici mă refer, bineînţeles, la legile scandaloase prin care se impun sancţiuni de tipul "three strikes". Acest Parlament consideră că drepturile de proprietate intelectuală trebuie protejate cu fermitate, dar nu prin acordarea de drepturi ample întreprinderilor private de a monitoriza fără discriminare activităţile de pe internet ale fiecărui cetăţean, drepturi pe care le refuzăm chiar şi poliţiei în lupta contra terorismului, şi cu siguranţă nu prin sancţiuni disproporţionate de a bloca accesul gospodăriilor la internet. Accesul la internet este un drept fundamental. Trebuie tratat şi protejat ca atare.

 
  
MPphoto
 
 

  Michael Theurer (ALDE), în scris.(DE) Negocierile Comisiei Europene în Acordul comercial împotriva contrafacerii (ACTA) au ridicat câteva întrebări. Deşi acordul abordează preocupări justificate, şi anume combaterea contrafacerii şi a contrabandei cu produse şi mărci, trebuie să fie mai solid întemeiat pe principiile europene. Nu trebuie să conducă la armonizarea legislaţiei din UE in materie de drepturi de autor, brevete sau mărci - dimpotrivă, principiul subsidiarităţii trebuie să rămână cel mai important principiu. Acordurile comerciale nu trebuie utilizate în mod abuziv pentru a limita drepturile şi libertăţile fundamentale ale indivizilor. Înainte ca Parlamentul să-şi poată da aprobarea necesară în vederea ratificării acordului, este nevoie de modificări semnificative, care nu se limitează la conţinut. Parlamentul trebuie implicat într-o mai mare măsură în negocieri şi documentele de negociere trebuie puse la dispoziţia tuturor.

 
  

(1)A se consulta procesul-verbal

Ultima actualizare: 4 iunie 2010Notă juridică