Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2057(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A7-0023/2010

Dezbateri :

PV 10/03/2010 - 6
CRE 10/03/2010 - 6

Voturi :

PV 10/03/2010 - 7.9
CRE 10/03/2010 - 7.9
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0060

Stenograma dezbaterilor
Miercuri, 10 martie 2010 - Strasbourg Ediţie JO

6. Raportul anual 2008 privind PESC - Punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate şi a politicii de securitate şi apărare comune - Tratatul de neproliferare (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 
 

  Preşedintele. – Îi urez bun venit baroanei Ashton şi declar sesiunea deschisă.

Următorul punct este dezbaterea comună privind:

– raportul (A7-0023/2010) întocmit de Gabriele Albertini, în numele Comisiei pentru afaceri externe, referitor la Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind aspectele principale şi opţiunile de bază ale oliticii externe şi de securitate comună (PESC) în 2008, prezentat Parlamentului European în aplicarea părţii a II-a secţiunea G punctul 43 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 [2009/2057(INI)],

– raportul (A7-0026/2010) întocmit de Arnaud Danjean, în numele Comisiei pentru afaceri externe, referitor la punerea în aplicare a strategiei europene de securitate şi a politicii comune de securitate şi apărare comune [2009/2198(INI)],

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Consiliului de Gabriele Albertini şi Arnaud Danjean, în numele Comisiei pentru afaceri externe, privind Tratatul de neproliferare nucleară (O-0169/2009 - B7-0009/2010) şi

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Gabriele Albertini şi Arnaud Danjean, în numele Comisiei pentru afaceri externe, privind Tratatul de neproliferare nucleară (O-0170/2009 - B7-0010/2010).

 
  
MPphoto
 

  Gabriele Albertini, raportor.(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea trebuie să adopte o nouă abordare şi să depună un efort comun atunci când se confruntă cu provocări globale. Puterile obţinute de curând graţie intrării în vigoare a tratatului înseamnă că Parlamentul se angajează în discuţii frecvente, eficiente şi de cooperare cu principalul nostru interlocutor, baroana Ashton, care are onoarea de a acţiona pentru prima dată în calitate de nouă vicepreşedintă/Înalt Reprezentant.

Mandatul dumneaei a făcut obiectul votului nostru consensual din ianuarie şi, cu mai multe ocazii, Adunării Parlamentare i s-a promis că şi Consiliul, şi Comisia vor fi implicate constant în toate aspectele importante ale securităţii şi apărării europene. Prin urmare, aşa cum confirmă şi raportul, Înaltul Reprezentant este invitat să apară în faţa Parlamentului European şi să se consulte frecvent şi periodic cu acesta.

Odată cu Tratatul de la Lisabona, acţiunea externă a Uniunii Europene capătă o dimensiune nouă şi importantă, însă de fapt îndeplinirea acestui obiectiv depinde şi de deţinerea de către Uniunea Europeană a resurselor bugetare necesare. Parlamentul European joacă un rol cheie în calitatea sa de apărător al legitimităţii democratice a acţiunii externe. Înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă va oferi un corp şi un sistem diplomatic Uniunii Europene, care, până acum, nu s-a putut baza decât pe reprezentarea naţională.

Îndatoririle reprezentanţilor oficiali, a căror numire este responsabilitatea Înaltului Reprezentant, se caracterizează printr-o mare relevanţă şi actualitate. Totuşi, aşa cum se menţionează şi în raport, Parlamentul solicită puteri mai mari de vot şi control asupra îndatoririlor şi mandatelor reprezentanţilor individuali, încurajând astfel principiile de transparenţă şi merit după care trebuie să se ghideze Înaltul Reprezentant atunci când numeşte candidaţii. Există speranţa că vom reuşi în cele din urmă să ajungem la situaţia asumării unor prerogative duble – cu excepţia cazului reprezentantului special, a cărui sferă de acţiune trebuie să fie la nivel regional – şi că, prin urmare, vom beneficia de economii consistente, transformând acţiunea externă a Uniunii Europene într-una mai eficientă şi, în acelaşi timp, mai puţin costisitoare.

După un prim capitol de introducere dedicat strategiei, raportul abordează problema politicii externe europene din punctul de vedere al temelor şi al zonelor geografice. Uniunea Europeană trebuie să îşi facă simţită prezenţa în cadrul organizaţiilor internaţionale cărora li s-a aliat, în special în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, principalul apărător al securităţii globale. Trebuie să joace un rol important, nu numai din punctul de vedere al poziţiei sale în Consiliul de securitate, ci şi în ceea ce priveşte personalul şi delegaţiile care leagă cele două instituţii. Solicităm vicepreşedintei/Înaltului Reprezentant să lase Europa să îşi îndeplinească ambiţia de a deveni un partener activ, strategic şi independent al unui aliat atât de important cum sunt Statele Unite, pentru a putea răspunde provocărilor globale pe care le reprezintă terorismul, finanţele şi relaţiile deseori riscante cu giganţi industriali precum Rusia, China şi Japonia.

Raportul continuă cu o analiză geografică a ceea ce noi sperăm să obţinem. În Balcani a fost introdusă tema extinderii: raportul laudă realizarea treptată a procesului de stabilizare din Kosovo, acolo unde Uniunea Europeană este prezentă prin misiunea EULEX, dar mai trebuie depuse eforturi pentru a ne asigura că standardele de aderare sunt respectate în cazul multor ţări care sunt aproape de candidatura pentru aderare – Turcia şi Bosnia şi Herţegovina.

În capitolul dedicat cooperării cu estul şi cu regiunile de la Marea Neagră, raportul se ocupă de problema securităţii şi dependenţei furnizării de energie electrică ale Uniunii Europene. În capitolul referitor la Rusia, raportul solicită semnarea unui parteneriat nou şi a unui acord de cooperare. În ceea ce priveşte Caucazul de Sud, raportul solicită ca teritoriul Georgiei şi minorităţile etnice ale acestei ţări să rămână intacte, dar solicită totodată şi rezolvarea conflictelor din Nagorno-Karabah şi Transnistria.

Orientul Mijlociu: conflictul israeliano-palestinian, unde Uniunea Europeană trebuie să joace un rol politic mai puternic pentru relansarea procesului de pace în urma deciziei Consiliului din 12 decembrie 2009. Uniunea pentru Mediterana: rezolvarea conflictului dintre Turcia şi Cipru. Asia: Afganistanul, perioadă critică pentru înfiinţarea unui nou guvern după alegeri; rolul-cheie al Pakistanului în lupta împotriva terorismului; preocuparea pentru încălcarea drepturilor fundamentale în Iran. Africa: contribuţia pozitivă a misiunii de apărare a coastei somaleze. America Latină: nevoia de a crea un parteneriat stabil şi solid pentru relaţiile dintre Uniunea Europeană şi America Latină.

Voi asculta cu mare interes comentariile făcute de colegii mei deputaţi şi le voi răspunde la sfârşit.

 
  
MPphoto
 

  Arnaud Danjean, raportor.(FR) Domnule preşedinte, doamnă baroană Ashton, raportul privind punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate pe care îl prezentăm astăzi este un document anual elaborat de Parlament, care furnizează un fel de evaluare interimară a Politicii europene de securitate şi apărare şi care prezintă propuneri menite să îmbunătăţească eficacitatea şi vizibilitatea acestei politici.

Anul acesta, raportul se încadrează într-un context foarte specific şi, prin urmare, ar trebui să devină o forţă pentru propuneri. Acest context specific se caracterizează printr-o combinaţie de trei cicluri majore.

Primul se referă la cei 10 ani de Politică europeană de securitate şi apărare care au fost aniversaţi la sfârşitul anului 2009. Ultimii 10 ani au arătat că Europa a fost capabilă să desfăşoare operaţiuni civile şi militare în zonele unde s-au înregistrat peste 23 de crize. Această realizare fundamentală reprezintă o bază pe care se poate construi mai departe. Arată că Europa este solicitată şi că Uniunea dispune de abilitatea instituţională, politică şi operaţională de a se ridica la nivelul aşteptărilor.

Al doilea ciclu important îl reprezintă, bineînţeles – aşa cum a spus şi dl Albertini acum câteva minute – punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona. Modificările în ceea ce priveşte securitatea şi apărarea merg dincolo de adaptările strict semantice. Este adevărat, PESA devine Politica de securitate şi apărare comună, PSAC, şi trebuie să capete o nouă dimensiune. Tratatul a îmbogăţit gama de instrumente şi raza de acţiune a politicii de securitate şi apărare, în special prin includerea clauzelor de asistenţă, a clauzelor de solidaritate, prin cooperare structurată permanentă şi, mai presus de toate, prin crearea unui Serviciu european de acţiune externă, dar şi prin rolul dumneavoastră de Înalt Reprezentant, doamnă vicepreşedintă a Comisiei.

În fine, cel de-al treilea eveniment important care caracterizează contextul în care a fost elaborat acest raport este faptul că NATO, care, pentru 21 dintre cei 27 de membri ai Uniunii încă rămâne principalul punct de referinţă în ceea ce priveşte securitatea colectivă a continentului european, îşi revizuieşte în prezent conceptul strategic, iar această evaluare făcută de NATO ar trebui să ne determine pe noi, Uniunea Europeană, să definim mai clar condiţiile acestui parteneriat, care rămâne fundamental.

În acest context, obiectivul raportului este mai puţin acela de a insista asupra unei anumite doctrine şi mai mult de a furniza o hartă, aflată în mod necesar într-o continuă evoluţie, pentru toate instituţiile noi care sunt înfiinţate şi care trebuie să înveţe să colaboreze. Obiectivul este acela de a face Uniunea mai credibilă, mai eficace şi mai vizibilă în ceea ce priveşte securitatea şi apărarea. În acest sens, Parlamentul European trebuie neapărat să primească un grad mai mare de responsabilitate în aceste domenii sensibile, pentru asigurarea unei legitimităţi complete a unei politici al cărui obiectiv principal este garantarea securităţii cetăţenilor europeni.

Prin acest raport am dorit să subliniem următoarele aspecte. În primul rând, am vrut să scoatem în evidenţă faptul că, mai presus de orice, Strategia europeană de securitate şi apărare şi Politica de securitate şi apărare comună sunt menite să servească populaţiei din Europa, să garanteze şi să îmbunătăţească securitatea acesteia. Această ambiţie politică nu este superfluă; nu există doar de dragul aparenţelor. Corespunde necesităţii ca acest continent să se străduiască să îşi asigure propria securitate, dar şi să contribuie la stabilitatea lumii din jurul nostru, să rezolve situaţiile de criză şi ameninţările care apar în mediul nostru. În afară de conflictele armate tradiţionale care continuă să se petreacă în imediata noastră apropiere, Europa trebuie să fie capabilă să îşi exprime interesele şi să le apere în faţa noilor ameninţări – mă refer aici în special la piraterie şi la infracţiunile cibernetice.

Am considerat, de asemenea, că este important să subliniem cât de puternică este valoarea adăugată a Europei în procesul de gestionare a crizei graţie varietăţii de soluţii pe care le furnizează şi echilibrului între dimensiunea civilă şi cea militară pe care îl realizează în fiecare dintre operaţiunile sale. Mai mult, în această privinţă, resping criticile pe care unii le exprimă faţă de politica europeană de securitate şi apărare, sugerând în special că totul are legătură cu militarizarea. Cred cu tărie în natura complementară a instrumentelor civile şi militare pe care le posedă Uniunea, iar recenta criză din Haiti, unde dumneavoastră aţi fost – şi cred că aţi putut observa această bună cooperare – dovedeşte nevoia de a asocia resursele noastre civile şi militare pentru a putea face faţă dezastrelor naturale şi crizelor majore.

În ceea ce priveşte aceste operaţiuni, suntem nerăbdători să le evaluăm pe toate, pentru a scoate în evidenţă ceea ce noi credem că sunt punctele forte, dar şi punctele slabe, când este cazul – acestea trebuie recunoscute pentru ca situaţia să se amelioreze. De asemenea, am fost nerăbdători să punem în evidenţă anumite regiuni de importanţă strategică pentru securitatea Uniunii şi să încurajăm Consiliul şi Comisia să grăbească punerea în aplicare a strategiilor globale, în special pe cele privind regiunea Cornului Africii şi regiunea Afganistan-Pakistan.

În domeniul capacităţilor – atât civile, cât şi militare – care reprezintă un aspect esenţial pentru credibilitatea politicii noastre, provocarea este să îmbunătăţim capacitatea de reacţie a Uniunii. Trebuie să fim capabili să mobilizăm mai repede şi mai eficient resursele materiale şi personalul competent pe care statele membre le au la dispoziţie. Cu toate acestea, trebuie să avem şi capacitatea, prin intermediul unei industrii eficiente de securitate şi apărare, care să combine cunoştinţe tehnologice nepreţuite şi care să ofere sute de mii de locuri de muncă în Europa, pentru a ne asigura nouă înşine programe de echipare corespunzătoare pentru aceste nevoi estimate.

Europa industriei şi apărării a început să se organizeze pe continentul nostru prin intermediul pachetului pentru apărare. Chestiunile legate de cooperarea industrială şi comercială cu ţările terţe ar trebui abordate rapid, în special în contextul problemelor recente cu care se confruntă industriile europene în încercarea de a accesa piaţa americană, de exemplu.

Acesta ar fi un rezumat scurt, extrem de scurt, al priorităţilor care apar în acest raport şi care reprezintă toate provocările pe care va trebui să le asumaţi. Parlamentul este pregătit să îşi joace tot rolul, un rol pozitiv şi constructiv, pentru a vă ajuta să vă realizaţi această ambiţie, care este o ambiţie comună. În plus, doresc să profit de această ocazie pentru a mulţumi tuturor grupurilor politice care au făcut eforturi mari pentru a îmbogăţi acest raport. Am colaborat cu toţii foarte bine pentru a menţine un grad înalt de ambiţie, bineînţeles ţinând totodată cont de caracteristicile fiecăruia dintre grupurile noastre.

De asemenea, aş dori să profit de această ocazie, doamnă baroană Ashton, pentru a aborda împreună cu dumneavoastră problema neproliferării nucleare. În pragul conferinţei de evaluare a Tratatului de neproliferare nucleară care urmează să aibă loc în luna mai, Parlamentul European a dorit să revizuiască împreună cu dumneavoastră angajamentul Uniunii referitor la lupta împotriva proliferării nucleare şi la controlul armelor şi dezarmării; aceasta este motivaţia din spatele întrebărilor cu solicitare de răspuns oral care v-au fost adresate şi la care veţi răspunde în scurt timp.

Contextul internaţional pare să ofere noi posibilităţi în pragul acestei conferinţe de evaluare. În primul rând, preşedintele Obama şi-a afirmat cu convingere ambiţia de a avea o lume fără arme nucleare şi angajamentul său de a încerca în mod activ să realizeze ratificarea de către Statele Unite a Tratatului de interzicere totală a experimentelor nucleare. În al doilea rând, procesul de încheiere cu Rusia a unui nou acord menit să înlocuiască Acordul START pare să meargă bine şi, în sfârşit, asistăm la lansarea negocierilor privind un nou tratat de dezarmare care va interzice producţia de materiale fisile pentru arme nucleare.

În ceea ce priveşte reducerea arsenalelor nucleare, prioritatea este, fără îndoială, reducerea principalelor două arsenale, adică cel al Rusiei şi cel al Statelor Unite, ţări despre care încă se crede că deţin aproximativ 95 % din toate armele nucleare care există pe planetă. Prin urmare, salutăm angajamentele făcute de preşedinţii Medvedev şi Obama de a încheia în viitorul apropiat un nou acord de reducere. În acest context, cum preconizează Uniunea să susţină aceste eforturi şi să coopereze cu Statele Unite şi cu Rusia?

Uniunea trebuie să facă faţă provocărilor cu care se confruntă regimul de neproliferare nucleară şi, în special, acelor provocări cu care ne confruntăm din cauza celor două mari crize din domeniul neproliferării pe care le reprezintă Iranul şi Coreea de Nord, care rămân principalele ameninţări la adresa securităţii internaţionale. Va continua Uniunea să se angajeze, efectiv şi complet, pentru rezolvarea acestor crize, în special a problemei Iranului? Aşteptăm ca dumneavoastră să ne călăuziţi pe acest drum, doamnă baroană Ashton. Mai mult decât atât, Uniunea trebuie să joace un rol în promovarea cooperării în ceea ce priveşte utilizarea paşnică a energiei nucleare. Ştiţi că aceasta este o provocare importantă. Ce măsuri se întreprind în acest context şi care este strategia dumneavoastră în această privinţă?

În fine, Parlamentul European doreşte ca Uniunea să fie o forţă proactivă în timpul apropiatei conferinţe de evaluare a Tratatului de neproliferare nucleară. Este esenţial ca Uniunea să adopte o poziţie comună nouă, ambiţioasă şi echilibrată, dacă vrea să îşi apere poziţia. Care este punctul de vedere al statelor membre în această privinţă?

 
  
MPphoto
 

  Catherine Ashton, Vicepreşedintă a Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. – Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult. Sunt încântată să mă aflu alături de dumneavoastră pentru a discuta problemele importante ale programului de lucru internaţional al Europei.

Doresc să încep prin a le mulţumi dlui Albertini şi dlui Danjean pentru rapoartele lor excelente. Dacă îmi permiteţi să spun aşa, aţi subliniat numărul, felul şi gradul de urgenţă al provocărilor cu care ne confruntăm.

De la întărirea statului de drept în Kosovo la colaborarea cu puterile emergente pentru a împărţi responsabilitatea pentru guvernarea globală, de la promovarea păcii în Orientul Mijlociu – şi permiteţi-mi să mă alătur vicepreşedintelui Biden şi să condamn decizia de a se construi 1 600 de locuinţe noi în Ierusalimul de Est – până la oferirea de adăpost pentru supravieţuitorii sinistraţi în urma cutremurului din Haiti, pe care i-am vizitat săptămâna trecută, de la abordarea problemelor de proliferare nucleară, aşa cum este cazul Iranului, până la găsirea unor răspunsuri eficace la „noi” provocări cum sunt energia, schimbările climatice şi securitatea cibernetică.

Europa trece printr-o etapă în care se construiesc lucruri noi, în care oamenii trebuie să îşi adapteze hărţile mentale iar instituţiile trebuie să îşi găsească noul lor loc. Aceste procese sunt dificile şi complicate – dar şi interesante, pentru că în niciun caz nu exagerăm spunând cât de important este acest moment. Acum avem o şansă de a construi ceea ce îşi doresc de mult timp multe persoane din Europa – şi mulţi din acest Parlament: o politică externă europeană mai puternică şi mai credibilă.

Bineînţeles, Serviciul european pentru acţiune externă va fi elementul principal pentru realizarea acestor lucruri. Trebuie să construim un sistem robust, care să ne permită să rezolvăm problemele de astăzi şi noile probleme care vor apărea în viitor.

De ani zile încercăm să elaborăm şi să punem în aplicare strategii complexe, însă structurile şi sistemele pe care le aveam au făcut acest demers dificil. Având Tratatul de la Lisabona şi Serviciul pentru acţiune externă, acum ar trebui să reuşim să realizăm acest obiectiv.

În centrul a tot ceea ce noi facem se află un adevăr simplu: pentru a ne proteja interesele şi pentru a ne promova valorile, trebuie să fim implicaţi în teritoriile străine. Nimeni nu poate spera să fie o insulă de stabilitate şi prosperitate într-o mare de insecuritate şi nedreptate.

Aş putea spune că lumea noastră este una aflată la flux. Pentru a o putea angaja în mod eficient, trebuie mai întâi să o încadrăm. Din punctul meu de vedere, există două caracteristici evidente ale lumii de astăzi. În primul rând există o puternică interdependenţă din punct de vedere politic, economic şi de securitate: tehnologiile, ideile, bolile, banii – totul se mişcă. Suntem conectaţi în feluri pe care nu le-am mai văzut până acum. În al doilea rând, puterea se schimbă, atât în cadrul sistemelor politice – în termeni generali, de la guverne către pieţe, media şi ONG-uri – cât şi între sistemele politice – dinspre vechiul „Vest” către est şi sud. Ambele aspecte sunt rezultatul globalizării, care nu este numai un fenomen economic, ci şi unul politic, atât din punctul de vedere al manifestărilor, cât şi, bineînţeles, din punctul de vedere al consecinţelor sale.

Gândiţi-vă la dezvoltarea Chinei şi a altor state în jucători importanţi pe scena politică sau gândiţi-vă la impactul politic al crizei financiare. Datoriile sunt în Vest; surplusurile se înregistrează în Est. Redistribuirea puterii financiare modelează totodată discuţiile noastre politice. Sau gândiţi-vă la schimbările climatice, care nu sunt doar o problemă de mediu, ci şi una cu implicaţii geopolitice şi de securitate.

Prin urmare, trebuie să rezolvăm probleme complexe şi facem acest lucru într-un peisaj geopolitic nou. Trebuie să ne adaptăm. Nu este un moment prielnic să zburăm pe pilot automat sau să ne mărginim la apărarea limitată a acţiunilor naţionale. Este momentul să fim inteligenţi şi ambiţioşi.

Daţi-mi voie să vă furnizez câteva cifre pentru a ilustra ce vreau să spun. Europa reprezintă 7 % din populaţia lumii, un procent aflat în scădere de la 25 %, cât se înregistra în urmă cu un secol. În ultimii 60 de ani, procentul din PIB-ul global pe care îl reprezentăm noi a scăzut de la 28 % la 21 %. Economiile Chinei, Indiei şi ale altor ţări ne-o iau înainte cu 10 % pe an.

Sarcina economică se traduce printr-o lovitură politică şi prin încredere exagerată în sine. Se simte peste tot: de la negocierile privind schimbările climatice la situaţia Iranului şi la acordurile mari în domeniul energiei în Africa sau în Asia centrală. Dacă reuşim să colaborăm, ne putem proteja interesele. Dacă nu, alţii vor lua deciziile pentru noi. Este foarte simplu.

Preferinţa mea este clară. Trebuie să reacţionăm ca nişte europeni. În primul rând cooperând, pentru că unitatea este o condiţie preliminară a influenţei, şi în al doilea rând acţionând, pentru că răspunsul la o problemă nu poate fi un document sau o reuniune. Dacă vreţi rezultate, trebuie să acţionaţi şi câteodată să şi riscaţi. Şi da, în Europa există tendinţa de a pune procesul înaintea rezultatelor. În al treilea rând, demonstrând principialitate şi creativitate, pentru că este nevoie de amândouă: trebuie să avem principii în apărarea valorilor noastre şi trebuie să fim creativi atunci când elaborăm soluţii la probleme complexe.

Aşa cum subliniază foarte corect raportul dlui Albertini, „este nevoie de o abordare nouă pentru ca UE să acţioneze în mod colectiv şi să facă faţă provocărilor la nivel global într-o mod coerent, consecvent şi eficient”. Din acest tablou general se desprind câteva obiective principale: în primul rând, asigurarea unei mai mari stabilităţi şi securităţi în vecinătatea noastră, prin promovarea reformelor politice şi economice. Acest lucru este important din motive care sunt extrem de evidente, însă credibilitatea noastră la nivel internaţional depinde şi ea de îndreptarea situaţiei din vecinătate.

În al doilea rând, abordarea provocărilor legate de securitatea globală, care reprezintă provocările acestei ere. Pentru acest lucru avem nevoie de strategii cuprinzătoare, de organizaţii internaţionale puternice şi de statul de drept, atât în interiorul ţărilor, cât şi în relaţiile dintre acestea.

În al treilea rând, construirea unei reţele de relaţii strategice cu ţări şi organizaţii cheie, pentru că problemele cu care ne confruntăm nu pot fi rezolvate de către un singur actor.

Mai presus de toate acestea se află înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă – un mijloc de a realiza celelalte trei obiective şi o modalitate de a îndeplini obiectivele promise prin Tratatul de la Lisabona.

Acestea sunt principalele sarcini cărora le-am acordat timpul meu de când mi-am asumat acest rol. Am mers întâi la Washington şi la New York, lucru care a reprezentat un bun început al relaţiei noastre importante cu Statele Unite şi cu ONU. De atunci am fost la Moscova, la Kiev, în regiunea Balcanilor şi în Haiti. Mă voi duce în Orientul Mijlociu săptămâna viitoare, iar la sfârşitul lunii voi merge din nou la New York. Între timp, am prezidat de trei ori Consiliul Afaceri Externe, am participat la Consiliul European informal şi m-am întâlnit cu colegiul comisarilor. Am muncit mult pentru a obţine consensul intern de care avem nevoie, vizitând numeroase capitale ale statelor UE: Berlin, Paris, Londra, Viena şi Ljubljana. Evident, am dedicat foarte mult timp înfiinţării Serviciului pentru acţiune externă şi munca mea va continua şi în săptămânile următoarele, incluzând şi colaborarea cu dumneavoastră.

Datorită intereselor acestui plen, şi din aceste motive am asigurat implicarea Parlamentului European în ghidarea grupului pe care l-am înfiinţat. Voi discuta acest subiect şi în această după amiază în cadrul Conferinţei preşedinţilor. Pe 23 martie, când voi veni la Comisia pentru afaceri externe, vom avea ocazia de a discuta în detaliu, în prezenţa tuturor comisiilor relevante.

Va exista rezistenţă sau opoziţie de fiecare dată când se va crea ceva nou. Unii preferă să minimizeze pierderile observate în loc să maximizeze câştigurile colective. Eu văd altfel lucrurile şi sper ca şi Parlamentul să le vadă diferit.

Aceasta este o ocazie care apare o dată la o generaţie de a construi ceva nou, ceva care în sfârşit adună laolaltă instrumentele angajamentului nostru pentru susţinerea unei singure strategii politice. Este o ocazie uriaşă pentru Europa. Nu trebuie să scădem nivelul ambiţiilor ci, mai degrabă, să ne oferim mijloacele de a le realiza. Este un moment oportun pentru a vedea întregul tablou, pentru a fi creativi şi pentru a ne asuma o responsabilitate comună. Dacă vom reuşi – şi acest lucru trebuie să se întâmple – atunci vom fi capabili să modelăm o politică externă europeană pentru secolul XXI, cu un serviciu extern menit să o realizeze: unul în care să ne mobilizăm toate pârghiile de influenţare – instrumente politice, economice, de dezvoltare şi de gestionare a crizei – într-o manieră coordonată. Un serviciu care să reprezinte Uniunea Europeană şi din punct de vedere geografic şi al genului. Cred că este singura modalitate de acţiune acceptabilă.

Daţi-mi voie să ilustrez cu câteva exemple la ce mă gândesc atunci când spun „abordare cuprinzătoare”.

Regiunea Balcanilor de Vest – am avut plăcerea de a vizita de curând această regiune. Într-un fel, regiunea Balcanilor este locul de naştere al politicii externe a UE. Mai mult ca oriunde altundeva, aici nu ne putem permite să eşuăm. Obiectivul meu a fost să stabilesc relaţii bune de lucru cu liderii politici, să discut cu societatea civilă despre ce ar putea însemna apartenenţa la Europa şi să asigur coordonarea între diverşii actori ai UE din regiune. Una dintre concluziile pe care le-am tras a fost aceea că regiunea înregistrează progrese, chiar dacă acestea sunt inegale şi incomplete. Perspectiva europeană rămâne cadrul general – atât ca obiectiv al nostru, cât şi ca principalul stimulent pentru reformă. Aşa cum am subliniat peste tot pe unde am fost, progresul pe calea către UE depinde de angajamentul de a realiza reforme acasă. În ceea ce priveşte drepturile omului, statul de drept şi cooperarea regională.

Ne susţinem strategia cu ajutorul tuturor instrumentelor legate de politica externă pe care le avem la dispoziţie. Avem în Kosovo cea mai mare misiune civilă a noastră, misiune care este un succes. În Bosnia am adaptat misiunea ALTHEA, întrucât situaţia s-a stabilizat, şi am dezvoltat un program de instruire. Transmitem mesajul european cu multă putere înainte de alegerile din octombrie. În întreaga regiune înregistrăm progrese în ceea ce priveşte liberalizarea vizelor şi contactul interpersonal.

Prin urmare, strategia noastră privind regiunea Balcanilor este aşa cum trebuie să fie: strategică în ceea ce priveşte obiectivele sale, polivalentă din punctul de vedere al instrumentelor şi adaptată din punctul de vedere al punerii în aplicare.

Al doilea exemplu se referă la regiunea Cornului Africii. Acesta scoate în evidenţă interdependenţa dintre fragilitatea statală, sărăcie, competiţia pentru resurse, printre care şi apa, cu pirateria, terorismul şi crima organizată. Singurul răspuns posibil este unul cuprinzător, adică exact ceea ce realizăm noi. Operaţiunea noastră navală Atalanta a fost considerată un succes uriaş. Următorul pas al nostru este să dezvoltăm în continuare opţiunile pe care le avem în ceea ce priveşte transferul piraţilor suspecţi, pentru a fi puşi sub acuzare în regiune. Adăugăm o misiune de instruire pentru guvernul federal de tranziţie (GFT) din Somalia, misiune care urmează să se desfăşoare în primăvară. Prin intermediul Instrumentului de stabilitate, finanţăm măsuri adiacente pentru a construi capacităţi, pentru a instrui autorităţile maritime şi pentru a continua cu munca de dezvoltare pe termen lung în Yemen şi Somalia în domeniul sărăciei, alfabetizării şi sănătăţii.

Felul în care suntem implicaţi în Georgia urmează acelaşi scenariu. În august 2008, când un conflict izolat s-a transformat într-un conflict deschis, am reacţionat imediat. Am preluat conducerea internaţională, am mediat un armistiţiu şi am mobilizat o misiune puternică de monitorizare alcătuită din 300 de persoane într-un timp record. De atunci, aplicăm întreg spectrul de mijloace comunitare şi PSAC de prevenire a reluării violenţei şi de obţinere a stabilităţii în Georgia şi în regiune.

Împreună cu ONU şi OSCE conducem negocierile de la Geneva, singurul for unde ne întâlnim toţi cei interesaţi. Am găzduit o conferinţă a donatorilor pentru reconstrucţie şi ajutor economic în Georgia şi am inclus Georgia – împreună cu Armenia şi Azerbaidjan – în politica europeană de vecinătate. Continuăm să promovăm aceste reforme şi legături mai strânse. Lucrăm în domeniul comerţului şi al liberalizării vizelor şi susţinem măsurile de clădire a încrederii pentru a reface legăturile cu republicile separatiste.

Mai este mult de lucru în Georgia şi avem un program de lucru plin atunci când discutăm acest aspect cu Rusia, aşa cum am discutat în urmă cu 10 zile cu Serghei Lavrov. În acest caz, am demonstrat ce poate face UE atunci când mobilizăm complet resursele pe care le avem. Cei care au fost implicaţi în acele săptămâni nebune mi-au spus că ceea ce s-a făcut în această privinţă este excepţional. Prin urmare, avem nevoie de structuri mai puternice, de o mai mare flexibilitate şi de o mai bună pregătire dacă vrem ca Georgia să fie un punct de referinţă pentru acţiunile noastre viitoare.

Permiteţi-mi să îmi îndrept atenţia către politica de securitate şi apărare comună şi să spun că sunt de acord cu vârful de lance al raportului Danjean referitor la importanţa misiunilor noastre. Ele salvează vieţi, creează spaţiu pentru ca politica funcţională să fie eficientă şi arată că Europa îşi poate folosi toate instrumentele de putere pentru a-şi îndeplini responsabilităţile.

Mi se pare uimitor cât de mult am progresat în ultimii zece ani. Peste 70 000 de bărbaţi şi femei au fost mobilizaţi în această perioadă, în peste 20 de misiuni. Gestionăm crize într-un mod european, printr-o abordare cuprinzătoare în susţinerea legislaţiei şi acordurilor internaţionale şi în strânsă colaborare cu principalii noştri parteneri. Cooperăm bine cu NATO în Bosnia şi Herţegovina şi de-a lungul coastei Somaliei. În Kosovo şi în Afganistan este mai dificil din cauza aspectelor politice. Trebuie să îndreptăm situaţia, aşa că eu colaborez cu Secretarul General al NATO pentru a îmbunătăţi relaţiile UE-NATO în domenii practice şi pentru a crea un climat pozitiv. Haideţi să vedem cum putem să ne dezvoltăm relaţiile în mod pragmatic. ONU este un alt partener-cheie. Există multe exemple pozitive de cooperare între UE şi ONU în domeniu – Republica Democrată Congo, Ciad şi chiar Kosovo. În ultimul timp am început să ne cunoaştem mai bine, însă putem şi trebuie să consolidăm aceste relaţii, concentrându-ne pe domenii precum planificarea şi împărtăşirea celor mai bune practici.

În raportul Danjean, dar nu numai aici, oamenii întreabă dacă nu cumva este momentul ca UE să îşi înfiinţeze propriul cartier general de operaţiuni permanent. Este o problemă serioasă, pentru care este nevoie de o dezbatere serioasă. Nimeni nu contestă faptul că avem nevoie de un cartier general care să poată planifica şi executa operaţiuni militare. Întrebarea este dacă actualul sistem, bazat pe SHAPE sau pe cartierele generale naţionale, reprezintă cea mai eficientă modalitate sau dacă există altceva mai bun.

Deseori abordăm această chestiune din punctul de vedere al structurilor. Cred că întâi trebuie să facem analiza funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinim. Eu văd trei funcţii principale din care ar trebui să rezulte deciziile: prima, capacitatea de a planifica şi executa operaţiuni militare, inclusiv planificarea în avans, dar şi de a putea reacţiona rapid când este nevoie; a doua, capacitatea de a dezvolta o coordonare civilă-militară într-un mod mai structurat, astfel încât să ne maximizăm capacitatea; şi, a treia, capacitatea de a stabili legături cu alţii, de a optimiza coordonarea generală şi ceea ce putem numi în linii mari „comunitate internaţională”. Dacă vom folosi această analiză drept punct de plecare pentru discuţiile noastre, ar trebui să putem stabili terenul comun şi să mergem mai departe pentru a stabili ceea ce trebuie să facem.

Raportul solicită, de asemenea, înfiinţarea unui Consiliu de apărare, o idee care ştiu că se vehiculează de ceva vreme. Următoarea întrunire din aprilie va urma practicile stabilite, însă la reuniunea informală a miniştrilor apărării s-a ajuns la un consens pe baza propunerilor mele de a ţine consiliile pentru afaceri externe în formaţia ministerelor apărării. Acest lucru le-ar permite miniştrilor apărării să se întâlnească şi să ia decizii, de exemplu, cu privire la dezvoltarea capacităţilor.

Ultimul aspect pe care vreau să îl discut se referă la sugestia făcută cu privire la o forţă de protecţie civilă. Haideţi să începem cu exerciţiul generat de lecţiile învăţate din Haiti, exerciţiu care se află în desfăşurare. Apoi haideţi să aplicăm spiritul Tratatului de la Lisabona şi să vedem ce opţiuni avem de a mobiliza bunurile statelor membre împreună cu instrumentele UE, fie pentru a susţine ONU, OCHA, fie pentru a acţiona ca însăşi UE. Cuvintele de ordine trebuie să fie maximizarea sinergiilor şi evitarea rupturilor „grele” sau artificiale dintre felurile în care gestionăm criza internă a UE şi pe cea externă.

În fine, permiteţi-mi să îmi îndrept atenţia către subiectul neproliferării nucleare, având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral care a fost formulată. Doresc să menţionez pe scurt două aspecte, care sunt cele mai importante: în primul rând conferinţa de evaluare a Tratatului de neproliferare nucleară, programată pentru luna mai la New York. Voi participa la acest eveniment pentru a mă asigura că vom avea un rezultat încununat de succes. Nu trebuie să facem nicio greşeală: întregul sistem de neproliferare bazat pe acest tratat, sistem al cărui punct forte este TNP, se află sub o presiune crescândă. Pentru a răspunde, trebuie să fim pregătiţi să ne aducem contribuţia: la accesul la utilizarea paşnică a energiei nucleare, în special pentru ţările în curs de dezvoltare, evitând în acelaşi timp riscurile de proliferare, iar acest lucru include activitatea în domeniul abordărilor privind ciclurile multilaterale ale combustibililor nucleari – cred că 84 de ţări au beneficiat de programe de asistenţă UE; la progresul în ceea ce priveşte dezarmarea nucleară – din punct de vedere politic, acest lucru este fundamental pentru a crea o atmosferă constructivă; şi abordând crizele regionale de proliferare, în special în cazul Iranului, care ar putea provoca eşecul conferinţei.

După cum ştiţi, UE conduce eforturile de a găsi soluţii diplomatice. Susţinem în totalitate procesul Consiliului de securitate privind aplicarea de noi măsuri restrictive dacă – aşa cum este cazul în prezent – Iranul va continua să ignore obligaţiile ce îi revin.

În al doilea rând, este vorba despre summitul privind securitatea nucleară organizat de preşedintele Obama. Împărtăşim obiectivul summitului, adică ideea de a consolida securitatea materialelor nucleare şi de a împiedica accesul teroriştilor la acestea. Cred că UE sprijină încă din 2004 Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) în demersul de a ajuta ţările din această regiune şi vom continua în acelaşi sens.

În fine, permiteţi-mi să mă întorc la punctul de la care am plecat. Cererea privind angajamentul european global este uriaşă. Trebuie să ne asigurăm că oferta se ridică la nivelul cererii. Tratatul de la Lisabona ne oferă această şansă. Trebuie să acţionăm în conformitate cu litera şi cu spiritul tratatului, amintindu-ne de ce liderii Europeni au negociat de fapt tratatul. Cred că motivul a fost unul clar: dorinţa de a elabora o politică externă europeană mai puternică, mai hotărâtă şi mai încrezătoare în propriile forţe, o politică externă care să se afle în serviciul cetăţenilor Uniunii Europene. Ştiu că mulţi din acest plen împărtăşesc acest obiectiv şi contez pe ajutorul dumneavoastră, pentru a ne asigura că acest lucru va deveni realitate.

 
  
MPphoto
 

  Nadezhda Neynsky, raportoare pentru avizul Comisiei pentru bugete. – Domnule preşedinte, doresc să o felicit pe dna Ashton pentru declaraţia sa încurajatoare.

În acelaşi timp, în calitate de raportoare pentru avizul Comisiei pentru bugete cu privire la PESC, doresc să subliniez faptul că este esenţial ca dumneaei să iniţieze un audit al operaţiunilor trecute şi prezente ale PESC şi al misiunilor civile ale PSAC pentru a identifica punctele forte şi punctele slabe ale acestora. Astfel, Uniunea Europeană va fi mai eficientă în asigurarea securităţii, îşi va spori autonomia şi va folosi în mod mult mai înţelept bugetul relevant, care din păcate este în continuare subfinanţat.

 
  
MPphoto
 

  Ioannis Kasoulides, în numele Grupului PPE. – Domnule preşedinte, este înspăimântător să ne imaginăm că un dispozitiv nuclear, de dimensiuni mici însă posibil letal pentru milioane de persoane, ar putea ajunge pe mâinile teroriştilor. Acum câţiva ani, puteam spune că această probabilitate este una foarte mică. Nu mai putem spune la fel şi acum.

Ţări precum Iran şi Coreea de Nord sunt în plin proces de achiziţie a unei arme nucleare ori au posibilitatea de a face o astfel de achiziţie. Se pare că un om de ştiinţă din Pakistan ar fi vândut Iranului know-how, iar Coreea de Nord a comercializat material nuclear. Nimeni nu se opune ideii ca Iranul să achiziţioneze energie nucleară în scopuri paşnice, însă răbdarea se diminuează dacă Iranul încearcă să tragă de timp în cadrul dialogului cu cei 5+1, pe care noi îl susţinem.

Abordarea dublă şi elaborarea de către Consiliul de securitate al ONU a unor sancţiuni inteligent direcţionate sunt garantate. Proliferarea nucleară se află într-un moment atât de critic, încât a determinat personalităţi marcante precum Henry Kissinger să susţină că doar acţiunile făcute către eliminarea totală vor putea asigura neproliferarea şi securitatea mondială.

Prin urmare, susţinem un tratat internaţional pentru eliminarea progresivă a armelor nucleare, susţinem stoparea producţiei de material fisil, promovarea tratatului complex privind interzicerea totală a testelor nucleare, reducerea focoaselor nucleare, acordul START etc., punerea tuturor tratamentelor combustibililor nucleari sub controlul AIEA, precum şi consolidarea mandatului acesteia şi a puterilor sale de verificare.

 
  
MPphoto
 

  Adrian Severin, în numele grupului S&D. – Domnule preşedinte, sper că suntem cu toţii de acord că avem nevoie de o politică externă proactivă, condusă de obiectivele noastre europene comune şi bazată pe valorile noastre comune. Această politică ar trebui să recunoască indivizibilitatea securităţii în lumea globalizată, întrucât aceasta reprezintă o sursă de solidaritate a intereselor, atât în cadrul Uniunii Europene, cât şi în afara acesteia.

O asemenea politică necesită şi presupune un instrument instituţional adecvat. Prin urmare, priorităţile sunt clare şi sunt bucuros să văd că aceste priorităţi pe care le voi menţiona sunt aceleaşi ca ale dnei Ashton. Un Serviciu pentru acţiune externă eficient, o politică de vecinătate cu rezonanţă, o politică de extindere vizionară, parteneriate bine structurate cu jucătorii strategici, atât cu cei tradiţionali, cât şi cu cei emergenţi, precum şi o strategie eficientă pentru soluţionarea provocărilor globale, în special securitatea energetică, neproliferarea nucleară, migrarea, crima organizată la nivel transnaţional, expresia transnaţională a sărăciei, conflictele culturale şi aşa mai departe.

În ceea ce priveşte Serviciul pentru acţiune externă, avem nevoie de o instituţie care să nu fie construită numai pe baza principiului responsabilităţii politice şi bugetare, ci şi pe principiul eficacităţii. Nu trebuie să înfiinţăm un serviciu care să menţină vechea competiţie naţională sau actuala structură birocratică. Cele două capete ale acţiunilor externe europene trebuie să poarte ambele pălării deodată şi întotdeauna, pentru a asigura astfel unitatea serviciului şi coerenţa acţiunilor sale.

În ceea ce priveşte politica externă de vecinătate, avem nevoie de o abordare care să nu excludă Rusia şi Turcia. În ceea ce priveşte Marea Neagră, trebuie să trecem de la sinergie la strategie. În ceea ce priveşte conflictele izolate, avem nevoie de iniţiative regionale şi de mecanisme de securitate şi cooperare regională în conformitate cu garanţiile internaţionale.

În ceea ce priveşte securitatea globală, avem nevoie de un nou aranjament care să reflecte realităţile de după ordinea bipolară. Trebuie să ne promovăm valorile în lume, însă printr-o modalitate tradiţională, nu ca nişte cruciaţi noi.

Cred că acestea şi multe altele reprezintă priorităţile noastre, care pot fi comparate cu o sarcină herculeană. Solicit colaborarea Parlamentul, a Comisiei şi a Consiliului pentru a duce această sarcină la îndeplinire.

 
  
MPphoto
 

  Annemie Neyts-Uyttebroeck, în numele grupului ALDE.(NL) Domnule preşedinte, doamnă Înalt Reprezentant/vicepreşedintă a Comisiei, doamnelor şi domnilor. Doamnă Ashton, în primul rând permiteţi-mi să vă urez bun venit şi să spun că sper din tot sufletul că excelenta şi puternica prezentare a dumneavoastră de astăzi va vesti într-adevăr sfârşitul unei perioade extrem de dificile pentru noi, care a început în noiembrie, la finalul mandatului anterior al Comisiei. Dacă putem cădea de acord asupra unui lucru, atunci acesta este următorul: nu ne putem permite perioade atât de lungi de şovăială. De la sfârşitul lunii noiembrie până de curând, s-a părut – şi îmi pare rău că trebuie să spun acest lucru – că UE a dispărut de pe scena mondială sau că a fost foarte aproape de o asemenea dispariţie. Permiteţi-mi să reiterez faptul că nu putem permite în niciun caz ca acest lucru să se întâmple. Pentru că, evident, lumea nu ne va aştepta. Aţi menţionat câteva cifre care ilustrează foarte clar această idee. Totuşi, am fost martori şi la o serie de evenimente care au ilustrat această idee: catastrofele naturale care se tot întâmplă, oribilele atacuri care tot au loc, faptul că, deşi sunt democratice, anumite guverne din Orientul Mijlociu au luat decizii care au împiedicat serios procesul de pace, sau ceea ce a mai rămas din el, şi aşa mai departe. Prin urmare, avem nevoie de un Înalt Reprezentant /vicepreşedinte al Comisiei care să poată fi capabil să fie prezent şi pe teren, nu doar în centrele europene în care se iau decizii, ci şi în centrele de acest fel care există în alte părţi ale lumii. Şi dumneavoastră, şi noi ştim că v-aţi asumat o sarcină aproape imposibilă. Vă admir pentru acest lucru. Am promis să vă susţinem în îndeplinirea acestei sarcini. Suntem încântaţi că v-am auzit vorbind astăzi şi că am fost martori la declaraţia dumneavoastră puternică în ceea ce priveşte Serviciul european pentru acţiune externă, de care avem cu toţii atâta nevoie. Dacă încă mai există oameni care au voinţa de a pune capăt acestor conflicte teritoriale – în care o parte luptă cu mănuşi şi cealaltă fără – atunci sunt sigură că, dacă vom colabora, vom putea să ne pregătim bine pentru ceea ce ne aşteaptă. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

 
  
MPphoto
 

  Franziska Katharina Brantner, în numele Grupului Verts/ALE.(DE) Domnule preşedinte, doamnă baroană Ashton, doamnelor şi domnilor, doamnă baroană Ashton, am ascultat cu atenţie ceea ce aţi avut de spus. Din păcate, trebuie să remarcăm faptul că probabil va trebui să mai aşteptăm destul timp înainte să puteţi elabora planuri pentru proiecte viitoare specifice generate de experienţa dumneavoastră referitoare la principiile pe care le aveţi şi pe care le putem susţine.

Totuşi, permiteţi-mi să spun câteva cuvinte despre Serviciul pentru acţiune externă, despre care mă aşteptam să aud ceva mult mai concret de la dumneavoastră. Aţi spus în mod repetat că acest serviciu are de-a face cu coerenţa, subiect care este la ordinea zilei. În multe cazuri, avem nevoie de planuri şi programe comune ale Serviciului pentru acţiune externă şi ale Comisiei. Cei care se declară în favoarea ideii de a lăsa numeroase domenii politice în seama Comisiei sau a secretariatului Consiliului ar trebui să fie cinstiţi şi să recunoască faptul că sunt în favoarea stării de fapt, a sistemului care funcţionează în conformitate cu prevederile Tratatului de la Nisa.

Pentru noi, un prim punct important este măsura în care suntem capabili să obţinem o majoritate în privinţa tuturor aspectelor legate de prevenirea crizei civile, de gestionarea crizei civile şi de reconstrucţie. După părerea noastră, este vorba de lucrurile la care face referire termenul „consolidarea păcii”, adică prevenirea conflictelor, avertizarea timpurie, medierea conflictelor, reconcilierea şi stabilizarea pe termen scurt până la mediu. Avem nevoie de o unitate organizaţională corespunzătoare acestui obiectiv şi, prin urmare, propunem înfiinţarea unui „departament de gestionare a crizelor şi de consolidare a păcii”. Prin urmare, aş dori să vă întreb care este poziţia dumneavoastră faţă de înfiinţarea unui astfel de departament. În acest moment, aş dori să subliniez şi faptul că susţinem ideea ca atât bugetul politicii externe şi de securitate comune (PESC), cât şi Instrumentul de stabilitate să fie încorporate în Serviciul pentru acţiune externă, însă nu ca parte a Direcţiei de gestionare a crizelor şi planificare civilă şi militară (CMPD) şi elemente subordonate acestei direcţii, ci, în schimb, în cadrul unei structuri noi pe care sper să o veţi înfiinţa. Aş dori să aflu care este poziţia dumneavoastră faţă de acest subiect.

Un al doilea aspect important pentru noi îl reprezintă legătura dintre domeniile tradiţionale ale politicii externe şi noile domenii precum politica energetică, politica privind clima, justiţia şi afacerile interne. Ce structuri intenţionaţi să creaţi pentru a acorda Serviciului pentru acţiune externă acces sistematic la aceste domenii de politică globală ale UE şi ale statelor sale membre?

Mai există un aspect important pentru noi: acesta trebuie să fie un serviciu modern, cu o politică de personal echilibrată. Săptămâna aceasta am sărbătorit ziua de 8 martie. Prin urmare, este foarte clar că noi credem că drepturile femeii trebuie bine ancorate în acest serviciu şi că femeile trebuie să facă parte din acesta. Stimată baroană Ashton, mai multe deputate v-au scris pentru a vă solicita să garantaţi că Rezoluţiile ONU 1325 şi 1820 vor fi de la bun început puse în aplicare în cadrul structurilor instituţionale ale serviciului. Prin urmare, întrebarea mea legată de acest subiect este aceasta: care sunt planurile dumneavoastră în această privinţă?

Aşa cum am spus, aveţi susţinerea noastră în demersurile pentru înfiinţarea unui Serviciu pentru acţiune externă comun solid. Aştept cu interes răspunsurile dumneavoastră.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Domnule preşedinte, Tratatul de la Lisabona este acum o realitate juridică în ordinea internaţională, chiar dacă îi lipseşte legitimitatea democratică, pentru că multora dintre cetăţenii UE, inclusiv celor din Marea Britanie, le-a fost refuzat dreptul de a vota în cadrul unui referendum. Cu toate acestea, Grupul ECR şi conservatorii britanici sunt dedicaţi angajamentului pozitiv şi progresului în noul cadru instituţional.

Am dori să vedem o abordare similară venită şi din partea statelor membre şi a Comisiei. După părerea mea, este foarte ironic faptul că primul mare progres instituţional realizat în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, adică înfiinţarea Serviciului european pentru acţiune externă, ameninţă să trimită UE înapoi, tocmai la introspecţiile şi certurile pe care Tratatul de la Lisabona ar fi trebuit să le eradice. Fără îndoială, înfiinţarea Serviciului pentru acţiune externă trebuie supusă dezbaterii şi consensului cu privire la cine ce face şi face mai bine, însă elementele de politică externă ale PESC trebuie să rămână în atribuţiile Consiliului.

Numai că, potrivit teoriei promovate de Tratatul de la Lisabona, avem nevoie şi de o conducere puternică, una care să creeze o viziune trainică asupra diplomaţiei Europei în lume. Ne punem speranţele în dumneavoastră, doamnă Înalt Reprezentant Ashton, să preluaţi iniţiativa şi să afirmaţi autoritatea şi conducerea pe care vi le-a conferit tratatul, să tăiaţi în dreapta şi în stânga dacă va fi nevoie şi să pavaţi drumul spre progres. Vă vom susţine în demersurile pe care le veţi face, dacă dumneavoastră veţi demonstra că vă puteţi ridicaţi la nivelul acestei provocări intimidante.

UE a avut la dispoziţie mulţi ani de zile pentru a se gândi la acest Serviciu, aşa că zăpăceala şi ezitarea pe care le vedem în prezent nu aduc niciun serviciu ambiţiilor UE de a juca un rol global în politica externă prin intermediul PESC.

Există şi aspecte mai generale. Raportul Albertini, pe care îl susţin cu tărie, stabileşte priorităţile politicii externe a Uniunii şi aprobă în mod corect aspiraţiile de a adera la UE ale ţărilor din regiunea Balcanilor de Vest, în special ale Croaţiei, Macedoniei şi statului Muntenegru, pentru care eu sunt raportor.

Raportul menţionează însă şi alianţa transatlantică şi NATO, despre care noi credem că sunt pietrele de temelie ale politicii externe şi de securitate a UE. Subliniază în mod corect responsabilitatea pe care o are UE de a rezolva conflictele izolate, în special pe cele din Transnistria şi din Nagorno-Karabah, din imediata noastră apropiere, şi de a stabili relaţii bune cu Ucraina.

Însă, în cele din urmă, şi Taiwanul este menţionat ca partener important al UE şi ar trebui să i se permită şi acestuia să participe în mod activ şi complet în cadrul organizaţiilor internaţionale, potrivit politicii UE şi politicii unei singure Republici Chineze.

 
  
MPphoto
 

  Willy Meyer, în numele Grupului GUE/NGL.(ES) Domnule preşedinte, doamnă baroană Ashton, dl Albertini ştie deja motivele pentru care grupul meu prezintă o opinie minoritară asupra raportului privind politica externă, de securitate şi de apărare. Doamnă baroană Ashton, practic facem acest lucru pentru că am ajuns la o concluzie. În ţările care ne înconjoară, în Uniunea Europeană, politicile de securitate şi apărare actuale nu au nimic de-a face cu apărarea teritoriului: politica de securitate este în prezent o proiecţie a politicii externe.

Considerăm că principalul obiectiv al politicii externe ar trebui să fie realizarea dezarmării la nivel internaţional: armament zero, prin aplicarea unor politici pragmatice, care să răspundă cauzelor actuale ale insecurităţii din lume.

Principalele arme de distrugere în masă ale lumii de astăzi sunt foamea şi sărăcia. Acestea sunt arme împotriva cărora nu putem lupta cu forţe militare. Prin urmare, noi credem că, plecând de la această ipoteză, ar trebui să devenim fideli unui sistem de securitate transnaţional, care să permită demilitarizarea treptată a întregii securităţi din lume. Evident, nu suntem de acord cu ideea ca Uniunea să fie legată de NATO, printre altele, pentru că strategia NATO a fost aceea de a alege să dea un răspuns militar la elemente de insecuritate cum sunt crima organizată şi terorismul, care nu au fost niciodată chestiuni pretabile la un răspuns militar.

Cred că această militarizare aflată într-o continuă creştere impune statelor membre să deţină industrii de armament din ce în ce mai puternice şi să cheltuiască mai mult pentru achiziţionarea de arme. Ne aflăm la cel mai înalt nivel de civilizaţie şi, în ceea ce priveşte dotarea cu arme, nivelul este mai ridicat decât în timpul Războiului Rece, lucru care este departe de politicile pragmatice care tind spre demilitarizare.

Nu, nici terorismul şi nici crima organizată nu ar trebui să fie ţinte militare. Trebuie să fie ţinte pentru poliţie, pentru serviciile juridice internaţionale, pentru serviciile secrete, pentru aducerea infractorilor în faţa justiţiei, însă în niciun caz nu trebuie să fie ţinta unui răspuns militar.

Prin urmare, nu suntem de acord cu această abordare militară. Nu suntem de acord să existe baze militare americane în Uniunea Europeană. Nu vrem acest lucru pentru nicio ţară, nu vrem ca vreun stat puternic să îşi desfăşoare forţele militare în lume şi, prin urmare, credem că este foarte important ca legislaţia internaţională să fie respectată. Nu suntem de acord cu recunoaşterea independenţei statului Kosovo – nu credem în recunoaşterea niciunui stat care foloseşte forţa în afara limitelor impuse de legislaţia internaţională – pentru că noi credem în această legislaţie şi, prin urmare, suntem de părere că procesul de decolonizare a regiunii Saharei de Vest ar trebuie menţionat în acest raport. Bineînţeles, solicităm, de asemenea, retragerea trupelor din Afganistan, trupe care, aşa cum chiar NATO recunoaşte săptămână de săptămână, provoacă moartea unor civili nevinovaţi. Prin urmare, nu suntem de acord să mergem pe calea militarizării.

 
  
MPphoto
 

  Fiorello Provera, în numele Grupului EFD.(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, doamnă baroană Ashton, raportul cu adevărat excepţional al dlui Albertini conţine un fragment care eu consider că are o uriaşă importanţă politică: partea în care se face legătura între fenomenul imigraţiei şi politica de cooperare cu ţările în curs de dezvoltare.

Ar fi de neconceput să controlăm asemenea fluxuri uriaşe de migraţie doar prin intermediul unor măsuri represive şi printr-o politică internă. Nici distribuirea imigranţilor în toate statele membre europene nu ar rezolva această problemă. Dimpotrivă, ar încuraja sosirea a noi imigranţi. Un răspuns cheie pentru controlul fenomenului de migraţie este elaborarea unei politici de cooperare, de preferat coordonată la nivel european şi îndreptată nu doar către progresul economic, ci şi către progresul social şi democratic. Emigrarea trebuie să fie o opţiune, nu o necesitate.

Pentru ca această politică de cooperare să fie eficace şi să ajungă la cei care au cu adevărat nevoie de ea, este esenţial să promovăm o bună guvernare locală, fără de care s-ar înregistra ineficienţă, corupţie, risipă de resurse şi rezultate slabe. Asigurarea guvernării locale şi a colaborării guvernelor reprezintă obiectivul politicii externe, iar cooperarea trebuie să devină un instrument important al politicii externe europene: acesta este mesajul meu către doamna baroană Ashton în legătură cu un domeniu care îmi este foarte drag – cooperarea.

 
  
MPphoto
 

  Andreas Mölzer (NI).(DE) Domnule preşedinte, faptul că în Tratatul de la Lisabona au fost definite doar obiective de politică externă foarte atipice se întoarce acum împotriva noastră. Probabil vom avea de plătit un preţ pentru faptul că baroana Ashton este un Înalt Reprezentant pentru afaceri externe şi politica securităţii care nu are experienţă reală în domeniul politicii externe şi care a fost impus Uniunii ca cel mai mic numitor comun pe care statele membre l-au putut găsi.

Dacă nu spunem nimic în legătură cu chestiunile importante legate de politica externă, noi, europenii, nu vom putea realiza nimic mai mult decât ar reuşi un grup mic de diplomaţi care merg prin lume şi dau mâna cu toată lumea, proclamând diverse cursuri de politică externă.

Nici neînţelegerile apărute în legătură cu Serviciul european pentru acţiune externă nu sunt tocmai lucruri pe care ni le putem permite. Acest serviciu, fără îndoială important, nu trebuie mutat, peste capul statelor membre, într-o sferă de activitate benefică pentru eurocraţi.

Foarte probabil, este momentul să ieşim din insuccesele înregistrate în încercarea de a înfiinţa acest Serviciu european pentru acţiune externă şi este momentul ca UE să se facă din nou auzită în lumea din afară. De asemenea, este timpul ca Înaltul Reprezentant să acţioneze mai responsabil în ceea ce priveşte aceste chestiuni, inclusiv, de exemplu, în privinţa utilizării tuturor celor trei limbi de lucru ale Uniunii – adică şi germana – în cadrul Serviciului european pentru acţiune externă.

Trebuie să folosim cât se poate de bine experienţa şi bunele relaţii pe care statele membre le au în mod individual cu anumite regiuni. Gândiţi-vă, de exemplu, la experienţa istorică pe care o are Austria în regiunea Balcanilor de Vest. Făcând acest lucru, trebuie să arătăm clar că securitatea Europei nu este apărată în munţii Hindukuş, ci la frontierele externe ale UE din Balcani. UE trebuie să înceteze să se comporte ca un braţ întins şi ca finanţator principal al NATO şi al Statelor Unite. Banii europeni sunt cu siguranţă mai bine cheltuiţi pe agenţia FRONTEX decât în deşerturile din Afganistan.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Ashton, vicepreşedintă a Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. – Domnule preşedinte, dacă îmi permiteţi, aş dori să fac câteva comentarii directe legate de aspectele şi întrebările care au fost formulate.

Pentru dl Kasoulides, în ceea ce priveşte revizuirea Tratatului de neproliferare nucleară, este esenţial ca acesta să aibă succes, mai presus de orice. Credem că trebuie să parcurgem etape practice: trebuie să intre în vigoare un tratat privind interzicerea completă a testelor nucleare; materialul fisil trebuie eliminat; trebuie să susţinem utilizarea paşnică a energiei nucleare pentru a găsi metode sigure prin care să ne asigurăm că evităm proliferarea – de exemplu, contribuţiile pe care le facem către banca pentru combustibili nucleari – şi trebuie să susţinem o AIEA foarte puternică şi eficace. Bineînţeles, aşa cum am mai spus, va trebui să acţionăm în special în regiuni precum Orientul Mijlociu, ceea ce înseamnă că va trebui să continuăm să exercităm presiune asupra Iranului şi să ne ocupăm de problemele care există aici.

Domnule Severin, în ceea ce priveşte Serviciul pentru acţiune externă şi priorităţile pe care le-aţi menţionat, ei bine, suntem pe exact aceeaşi lungime de undă. Pentru mine este foarte important că Serviciul are responsabilitate politică şi bugetară, întocmai cum aţi spus şi dumneavoastră, şi trebuie să funcţioneze în aceste două direcţii. Aşa cum aţi indicat şi dumneavoastră, va fi esenţial să ne implicăm şi să discutăm aceste chestiuni cu alţi parteneri cheie. De exemplu, cred că aţi menţionat Rusia şi Turcia. Ei bine, am vizitat deja Rusia. Am petrecut o parte a sfârşitului de săptămână împreună cu ministrul turc de externe: a fost o ocazie extraordinară de a discuta mult mai în detaliu despre viitorul acestei relaţii. Prin urmare, sunt absolut de acord cu priorităţile pe care le-aţi stabilit şi vă mulţumesc pentru acestea.

Doamnă Neyts-Uyttebroeck, vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase. Cred că nu se poate spune neapărat că UE a dispărut de pe scena mondială. Mai degrabă, inevitabilitatea acestei lacune, de a avea o Comisie eficientă, este acum o chestiune rezolvată. Şi, în ceea ce mă priveşte, a fost extrem de important pentru că, până la intrarea în vigoare a Comisiei, eu nu aveam nici măcar un cabinet, ca să nu mai vorbesc despre un Serviciu pentru acţiune externă. Iar acum ne aflăm într-o poziţie din care putem începe să adunăm resursele.

Cred că este foarte corect să vorbiţi despre importanţa faptului de a fi vizibili pe teren. Pentru mine este dificil pentru că încă nu am învăţat cum să călătoresc prin timp. Însă cred că este absolut esenţial ca, privind înainte, să vedem priorităţile care au fost stabilite, cu care cred că acest plen va fi de acord în mare măsură, şi să ne asigurăm că acţiunile mele sunt îndreptate către aceste priorităţi, dintre care una este înfiinţarea Serviciului, care încă nu există. Nu are o structură de personal. Încă nu există. Dar când această structură va exista, vom putea demonstra în întreaga lume forţa Europei în cel mai bun sens al cuvântului.

Doamnă Brantner, ca de obicei, încercaţi să obţineţi cât mai multe detalii posibil: Cred că este foarte important. Unele dintre chestiunile pe care le-aţi menţionat sunt esenţiale. Nu vrem să existe dublări în cadrul diverselor instituţii, în ceea ce priveşte acţiunile noastre. Vrem să vedem abordarea geografică a lucrurilor pe care le facem şi sunt de acord cu dumneavoastră în ceea ce priveşte consolidarea păcii: cred că este un domeniu foarte important în care UE ar trebui să acţioneze.

Şi într-un fel, face parte din procesul de creare a diverselor elemente din ceea ce facem bine – acţiunile noastre în privinţa consolidării statelor, în justiţie, în ceea ce priveşte statul de drept, munca pe care o depunem pentru programele de dezvoltare, munca pe care o depunem pentru a rezolva aspectele legate de schimbările climatice, munca pe care o depunem pentru a susţine guvernele şi oamenii – toate acestea sunt menite să ne aducă mai multă securitate, stabilitate şi prosperitate, însă, de fapt, făcând toate acestea,creăm o lume mai sigură, mai stabilă şi mai prosperă.

Aceste obiective sunt extreme de importante.

Sunt complet de acord cu dumneavoastră în ceea ce priveşte condiţia femeilor. De exemplu, trebuie să includem mai multe femei în misiunile noastre poliţieneşti, unde, din câte am văzut eu, sunt foarte puţine. Trebuie să ne asigurăm că femeile sunt bine integrate în serviciu la toate nivelurile. Aceasta este o provocare pe care trebuie să ne asigurăm că o abordăm. Însă, cel mai important, v-aş spune că Serviciul pentru acţiune externă se află în serviciul întregii Uniuni Europene.

Prin urmare, ce facem în privinţa justiţiei şi a afacerilor interne în întreaga lume, ce vor parlamentarii să facă împreună cu alte parlamente? Trebuie să folosim Serviciul pe măsură ce îl construim, pentru a vă putea ajuta să abordaţi aceste probleme pe teren. Cred că, în ceea ce priveşte aceste probleme, suntem pe aceeaşi lungime de undă.

Domnule Tannock: conducere hotărâtă care să se ridice la nivelul provocărilor. Ei bine, spre că veţi începe să vedeţi ceea ce consideraţi o conducere hotărâtă. Aşa cum spuneţi şi dumneavoastră, este foarte important să abordăm unele dintre aceste chestiuni importante: regiunea Balcanilor şi relaţiile transatlantice se află chiar în centrul acţiunilor noastre. Sunt motivele pentru care petrecem foarte mult timp discutând cu Statele Unite şi pentru care eu, personal, discut şi dialoghez foarte mult cu Statele Unite şi, bineînţeles, cu Ucraina.

Sper că aţi fost mulţumit de decizia mea de a participa la ceremonia de învestire ca preşedinte şi de a-l invita apoi pe preşedintele Ianukovici să vină la Bruxelles, unde şi-a petrecut una din primele zile în această funcţie. Învestirea a avut loc joi. Dumnealui a venit la Bruxelles luni, pentru a începe să promoveze şi să consolideze această relaţie pentru viitor.

Domnule Meyer, aţi vorbit despre politica externă şi despre dezarmare, dar aţi şi întrebat dacă este sau nu potrivit să gândim în termeni militari. Permiteţi-mi să vă dau două exemple scurte, dintre care pe unul l-am descris deja, este vorba de Atalanta şi importanţa ideii ca acţiunile noastre să beneficieze de o abordare complexă.

În largul coastelor Somaliei, avem nave care au înregistrat succese foarte mari în acest sfârşit de săptămână, apropo, împreună cu marina franceză, când au capturat o navă de piraţi care erau hotărâţi să creeze haos în acea zonă maritimă. Legat de acest lucru, trebuie să ne asigurăm că piraţii vor fi judecaţi şi trataţi cum se cuvine, în conformitate cu propriile noastre standarde judiciare în vigoare în ţările din acea regiune.

Legat de acest lucru este şi programul de dezvoltare la care lucrează Comisia pentru a încerca să susţină ameliorarea economiei din Somalia. Este şi activitatea pe care ne pregătim să o începem, aceea de a instrui oameni care să poată asigura securitatea în regiune. Cu alte cuvinte, este o abordare comună şi este o abordare complexă. Aceasta înseamnă să foloseşti instrumentele de care ai nevoie pentru a putea rezolva problemele cu care se confruntă oamenii.

Un alt exemplu: întrucât săptămâna trecută am fost în Haiti, trebuie să le aduc un omagiu italienilor pe care i-am văzut muncind acolo. Poporul lor a trecut nu demult prin tragedia de la Aquila, însă erau aici marinari, pompieri, ONG-uri, civili, doctori, psihiatri, dentişti, asistente medicale, care lucrau cu toţii sub îndrumarea comandantului unei nave a cărei infirmerie era plină de oameni care se aflau aici din cauza consecinţelor directe ale seismului. Tineri cu membre amputate; copii cu arsuri grave care le erau îngrijite; echipe venite pentru a-i ajuta.

Ceea ce încerc să spun este că sunt de părere că trebuie să vă gândiţi la strategia complexă şi la abordarea pe care o putem oferi şi care implică utilizarea mijloacelor de care dispunem şi folosirea lor în cele mai bune scopuri.

Domnule Provera, referitor la dezvoltarea cooperării privind imigraţia, punctaţi un aspect important, şi anume faptul că, dacă simt că nu au alte opţiuni, oamenii îşi asumă riscuri, de multe ori legate de viaţa lor, şi aleg să părăsească ţara în care trăiesc, în care s-au născut şi în care vor să trăiască. Cei mai mulţi oameni vor să poată locui în ţara în care au crescut.

Aşa că, după părerea mea, un element important al dezvoltării este faptul că au putut întotdeauna să susţină mijloacele economice de trai ale oamenilor, astfel încât aceştia să poată rămâne şi locui acolo unde vor să trăiască, pentru a putea beneficia de ajutorul educaţional, de ajutorul medical şi aşa mai departe.

Acest lucru va reprezenta o parte importantă a activităţii noastre de pe teren, care va fi de ajutor în special în ţările unde instabilitatea cauzată de schimbările climatice ar putea deveni o situaţie foarte dificilă.

În fine, dle Mölzer, aş vrea să vă îndemn să nu fiţi aşa de pesimist. Nu se pune problema să acţionăm peste voinţa statelor membre. Este vorba despre crearea unui lucru care să fie numai şi numai european – nu la fel cu ce se întâmplă în statele membre, fie că este vorba de Germania, Italia, Franţa, Marea Britanie sau oricare alt stat. Nu este acelaşi lucru. Construim ceva diferit care are legătură cu securitatea şi stabilitatea pe termen lung, cu creşterea economică pe un teren la care putem contribui şi care este în interesul nostru, dar se pune, de asemenea, problema valorilor pe care le preţuim.

Şi, în ceea ce priveşte limbile pe care le vorbesc, oui, je peux parler français, mais je ne suis pas très bien en français. Ich habe auch zwei Jahre in der Schule Deutsch gelernt, aber ich habe es jetzt vergessen.

Deci pot vorbi aceste limbi şi le voi învăţa din ce în ce mai bine. Aştept cu nerăbdare momentul în care voi putea purta cu dumneavoastră o conversaţie adevărată, într-o germană mai de calitate decât cea pe care o vorbesc în prezent.

 
  
MPphoto
 

  Elmar Brok (PPE).(DE) Domnule preşedinte, doamnă vicepreşedintă, doamnelor şi domnilor, rapoartele Albertini şi Danjean, precum şi propunerea de rezoluţie privind neproliferarea armelor nucleare arată că în curând vor trebui luate decizii importante şi că noi va trebui să ne pregătim pentru aşa ceva. Permiteţi-mi să prezint alte câteva exemple. Cred că acum Uniunea Europeană are de jucat un rol important într-o etapă esenţială, al cărei obiectiv trebuie să fie acela de a împiedica Iranul să construiască arme nucleare şi cred că activitatea grupului celor 5+1 trebuie să se intensifice cu adevărat, în special în ceea ce priveşte elaborarea unei rezoluţii a ONU şi posibilele extinderi ale sancţiunilor, pentru a evita apariţia unui nou stat nuclear realizat prin mijloace care nu sunt militare. Situaţia dramatică din Orientul Mijlociu şi rezolvarea problemelor care există aici sunt legate, direct sau indirect, de aceste lucruri.

Stimată baroană Ashton, aş dori să vă mulţumesc că aţi mers la Kiev pentru a discuta cu preşedintele Ianukovici. Va fi extrem de important să reuşim să susţinem ţări precum Ucraina, pentru ca ele să nu ia decizii greşite, pentru a afirma clar că o uniune vamală cu Rusia şi o zonă de comerţ liber cu Uniunea Europeană sunt incompatibile şi pentru a menţiona clar care sunt avantajele aduse de o decizie corectă.

Mai am de făcut încă un comentariu. Spre deosebire de mulţi dintre miniştrii de externe şi ai apărării, vom avea suficientă răbdare pentru a construi împreună cu dumneavoastră un Serviciu pentru acţiune externă solid. Vrem acest Serviciu pentru acţiune externă. Trebuie să aibă succes. Este o condiţie esenţială pentru capacitatea noastră de a vorbi într-un singur glas. Ar fi greşit să luăm decizii excesiv de rapide, care sunt prin urmare greşite. Nu suntem presaţi de timp – avem nevoie de un rezultat bun. Totuşi, trebuie să ţinem cont de faptul că, de-a lungul istoriei sale, Uniunea a înregistrat succese acolo unde s-a aplicat metoda comunitară şi că, acolo unde a acţionat la nivel interguvernamental, rareori a avut succes, dacă nu cumva niciodată. Prin urmare, trebuie să fie clar că acele lucruri care reprezintă politica comunitară nu trebuie transformate pe furiş într-o politică interguvernamentală, prin intermediul Serviciului pentru acţiune externă. Trebuie să ne protejăm de acest efect, pentru a asigura eficacitatea serviciului unitar, dar în acelaşi timp şi politica comunitară şi drepturile Parlamentului European pe care le implică aceasta – în ceea ce priveşte bugetul, controlul bugetar şi descărcarea de gestiune – precum şi drepturi de supraveghere politică pentru Parlamentul European. Sperăm să avem o colaborare pozitivă.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Hannes Swoboda (S&D).(DE) Domnule preşedinte, mă adresez dumneavoastră, doamnă baroană Ashton, vicepreşedintă a Comisiei, dar şi Înalt Reprezentant, întrucât presupun că, spre deosebire de miniştrii de interne, în calitate de Înalt Reprezentant, dumneavoastră aveţi şi un oarecare grad de responsabilitate politică faţă de acest plen. Astăzi se împlinesc 100 de zile de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Există două decizii iminente şi semnificative care trebuie luate în ceea ce priveşte direcţia noastră de acţiune. Una dintre ele – aşa cum aţi spus şi dumneavoastră la început – este extinderea politicii externe din cauza climei, a energiei şi a altor chestiuni care fac parte din politica externă, iar cealaltă este înfiinţarea unui Serviciu pentru acţiune externă dinamic şi eficace.

Vorbind despre politica energetică, am învăţat de la Conferinţa de la Copenhaga că, dacă nu suntem uniţi, dacă suntem fragmentaţi, dacă fiecare şef de guvern crede că trebuie să producă ceva specific, vom realiza mai puţine lucruri decât am reuşi altfel. Nu este vorba că am fi realizat ceva extraordinar, având în vedere poziţia Chinei şi a Statelor Unite, însă nu ar trebui să permitem să se repete groaznica telenovelă care a fost Conferinţa de la Copenhaga.

Prin urmare – şi sunt de acord cu dl Brok în această privinţă – este nevoie să obţinem un Serviciu pentru acţiune externă solid, ferm. Ca mulţi dintre noi, nu sunt surprins, ci îngrozit să văd cât de mulţi dintre miniştrii de externe vă fac probleme din cauza unei invidii meschine care îi macină. Spunem aceste lucruri foarte limpede. Mulţi vă acordă cu adevărat sprijinul, însă mulţi creează probleme. Pur şi simplu nu pot accepta faptul că nu mai joacă rolul principal şi că au devenit din nou simpli miniştri de externe. Până la urmă, funcţia de ministru de externe nu este una rea şi nu trebuie să însemne că dumneavoastră trebuie să stabiliţi fiecare detaliu pentru orice se întâmplă în Uniunea Europeană. Din acest motiv, trebuie să spunem clar că de acum ne vom folosi capacităţile parlamentare în totalitate, nu pentru a pune piedici, ci pentru a crea ceva constructiv. Un Serviciu pentru acţiune externă este constructiv – aşa cum se precizează în Tratatul de la Lisabona – atunci când este subordonat dumneavoastră, doamnă baroană Ashton, şi, bineînţeles, atunci când colaborează îndeaproape cu Comisia.

În mod similar, nu vom tolera nicio activitate legală care până acum a fost efectuată folosind metoda comunitară şi care ar trebui să continue în acelaşi fel, potrivit Tratatului de la Lisabona, devenind dintr-o dată interguvernamentală. Vedeţi, este exact ceea ce vor mulţi miniştri şi poate şi mai mulţi şefi de guvern, nu numai pentru a submina puţin Comisia, ci şi pentru a submina dreptul comunitar. Acest lucru nu este acceptabil. Trebuie trasată o linie clară.

Cum se vor împăca aceste lucruri cu Serviciul pentru acţiune externă rămâne de discutat în următoarele săptămâni – ca şi înainte. Prin urmare, voi încheia menţionând un lucru care s-a spus deja. Nu se pune problema de cronometrare, chiar dacă într-adevăr dorim rapid o soluţie, ci de o prezentare bazată pe conţinut. Trebuie spus din nou, în special Consiliului de miniştri de externe, faptul că acest Parlament îşi va exercita drepturile – nici mai mult, dar nici mai puţin – legate de buget şi de Statutul personalului, pentru că avem un obiectiv, care este un Serviciu pentru acţiune externă eficace şi eficient.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Andrew Duff (ALDE). – Domnule preşedinte, cred că ne-am aşteptat cu toţii să întâmpinăm dificultăţi la începutul procesului de aducere în vigoare a tratatului şi am putea să ne cerem scuze că nu am reuşit să introducem în tratat şi o clauză privind călătoria în timp, însă lucrul la care nu ne-am gândit şi pe care nu îl putem accepta este o breşă în materie de încredere între Comisie şi Consiliu în demersul de a înfiinţa Serviciul extern. Soluţia se găseşte în tratat, care ar trebui apreciat şi respectat cu sfinţenie.

Articolul 40 protejează funcţiile respective ale Comisiei şi Consiliului. Ambele instituţii ar trebui să dovedească pragmatism pentru a se asigura că prin întreaga politică se poate construi o diplomaţie puternică, eficace şi coerentă. Catherine Ashton ne oferă o descriere grafică a UE ca putere ce se ridică dintr-un continent aflat în declin. Este destul de clar că întreaga campanie din Afganistan este o problemă care ne captează atenţia; este nevoie de o reformare profundă a strategiei şi a tacticilor. Datoria noastră ar trebui să fie să reevaluăm scopul, costul şi durata angajamentului nostru în acea regiune.

Grupul ALDE este nerăbdător să apese pedala de acceleraţie în ceea ce priveşte apărarea. Trebuie să găsim interesele de securitate comune pentru cele 27 de state şi să elaborăm exerciţii comparabile în aceste state şi o evaluare sinceră a punctelor forte ale misiunilor PESA, creând circumstanţe pentru a aduce o cooperare structurată permanentă în domeniul apărării.

 
  
MPphoto
 

  Reinhard Bütikofer (Verts/ALE).(DE) Domnule preşedinte, doamnă baroană Ashton, aş dori să îi mulţumesc dlui Danjean pentru raportul său excelent, în care explică unde ne aflăm acum în ceea ce priveşte politica de securitate şi apărare comună. Explică, de asemenea, care sunt punctele asupra cărora nu am căzut de acord.

Dacă Parlamentul va adopta acest raport, va realiza mai multe decât Comisia şi Consiliul, în câteva puncte specifice, întrucât acest raport, de exemplu, face din nou o referire expresă şi pozitivă la raportul Barnier privind protecţia civilă europeană. Este regretabil faptul că baroana Ashton tocmai a respins din nou această idee.

– Doamnă Ashton, regret că unul dintre puţinele puncte din prezentarea dumneavoastră în care aţi spus „nu” a fost cel referitor la ideea dlui Barnier, deşi v-aţi declarat pe aceeaşi lungime de undă cu toţi ceilalţi în legătură cu majoritatea subiectelor.

(DE) Noul raport, la fel ca raportul Albertini, susţine o misiune a Uniunii de instruire în Somalia. Noi, cei din Grupul Verts/ALE, respingem această idee. Ne cramponăm de o misiune care în mod clar nu reprezintă nici cât valoarea ei adăugată, comparativ cu ceea ce s-a făcut deja în regiune, care nici nu se încadrează în limitele cadrului politic mai larg pe care se bazează şi nici nu demonstrează dacă aduce sau nu vreo contribuţie la reconstrucţia naţională din Somalia. Este foarte probabil să plătim un preţ prea mare pentru pregătirea soldaţilor de infanterie, care apoi îşi vor oferi serviciile către comandantul militar care plăteşte cel mai mult.

Permiteţi-mi să fac un al treilea comentariu. Raportul vorbeşte despre obiectivul de a obţine autonomia strategică a Europei în domeniul politicii de securitate şi apărare. Din punctul meu de vedere, este o exagerare – muşcăm mai mult decât putem mesteca. Nu cred că vreunul dintre statele membre este în poziţia de a furniza cheltuielile militare enorme de care am avea nevoie dacă am lua în serios ideea de a obţine „autonomia strategică”. Eu cred, de asemenea, că ar fi vorba, în orice caz, de o greşeală strategică. Europa trebuie să îşi găsească rolul în reţeaua europeană şi mondială de securitate, iar acest rol nu poate fi acela de unitate strategică autonomă. Prin urmare, ar fi mai bine să convenim, foarte raţional şi foarte realist, să sporim acele capacităţi şi structuri care ne oferă posibilitatea de a acţiona cu mai multă autonomie.

 
  
MPphoto
 

  Paweł Robert Kowal (ECR).(PL) Doamnă Ashton, domnule preşedinte, un ofiţer influent al armatei ruse a declarat că dacă Rusia ar fi deţinut nave de atac amfibii din clasa Mistral, invadarea Georgiei ar fi durat cam o jumătate de oră. Între timp, Franţa vinde nave Mistral către Rusia, în ciuda faptului că planul Sarkozy nu a fost pus în aplicare şi, în acelaşi timp, Franţa susţine Gazoductul Nord-European.

Este greu să vorbim despre securitate în Europa dacă evităm să discutăm despre situaţia de la graniţa estică a Uniunii Europene, însă aşa s-a întâmplat în tot timpul cât s-a lucrat la acest raport şi mă adresez acum, cu regret, preşedintelui Subcomisiei pentru securitate şi apărare. S-au făcut eforturi, cu orice preţ, ca să nu mai vorbim despre chestiuni precum manevrele „Zapad 2009”. S-au depus eforturi să nu se vorbească despre acest subiect, ca şi când politica de securitate şi apărare – o politică generală, comună pentru Uniunea Europeană, pe care noi trebuie să o creăm – ar fi doar o politică a câtorva ţări mari. S-au spus foarte multe despre ceea ce se întâmplă în cealaltă parte a lumii şi despre ceea ce se întâmplă în aproape fiecare parte a globului, însă, în orice caz – o abordare care a fost şi ea acceptată de mulţi deputaţi – s-a încercat să se treacă peste problemele importante care există la graniţa estică a Uniunii. A fost o dovadă neobişnuită a unui soi de megalomanie europeană şi a unei neglijări a intereselor unora dintre statele membre. Acesta este motivul pentru care nu vom aproba acest raport, însă este şi o solicitare pe care aş dori să o adresez dnei Ashton.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Îmi cer scuze, domnule Kowal, dar aţi vorbit un minut şi 44 de secunde în loc de perioada de timp de un minut care v-a fost acordată.

 
  
MPphoto
 

  Sabine Lösing (GUE/NGL).(DE) Domnule preşedinte, în numele grupului meu, GUE/NGL, aş dori să precizez că în acest moment suntem profund îngrijoraţi în ceea ce priveşte dezvoltarea politicii externe a UE în direcţia militarizării şi a unei politici din ce în ce mai intervenţioniste. Este o dezvoltare periculoasă. Vreau să spun foarte clar că noi suntem de părere că o abordare militară pentru soluţionarea conflictelor sau pentru presupusa stabilizare a ţărilor şi regiunilor reprezintă modalitatea greşită de acţiune dacă vrem să obţinem un grad mai mare de securitate pentru UE şi pentru întreaga lume. Intervenţiile militare – şi, din păcate, Afganistanul este un exemplu extrem de actual – aduc numai suferinţă, moarte şi devastare prelungită, însă nu aduc nici pace şi nici ameliorări ale situaţiei populaţiei rezidente.

Raportul Danjean menţionează aspecte care sunt numite ameninţări serioase şi care reprezintă o provocare pentru viitoarea politică de securitate a UE. Unul dintre aceste aspecte îl reprezintă schimbările climatice – un lucru care a fost provocat în mare măsură de naţiunile industrializate din Occident. Dacă oamenii din ţările din sud vor trebui să se refugieze pentru că nu mai au apă şi alimentele sunt din ce în ce mai puţine, atunci aceşti oameni vor reprezenta o problemă de securitate pentru Europa. Un asemenea punct de vedere este cinic şi inuman. Dacă unele state vor intra în colaps din cauza unei politici economice neoliberale, acestea vor constitui o problemă de securitate. Lucrul de care avem nevoie nu este de natură militară, ci este o schimbare, sfârşitul orientării neoliberale a Uniunii Europene.

Serviciul european pentru acţiune externă, Agenţia Europeană de Apărare, crearea unei direcţii pentru gestionarea crizelor şi planificare civilă şi militară şi fondul iniţial stabilit pentru finanţarea operaţiunilor militare sunt menite să transforme UE într-un jucător global din punct de vedere militar. Suntem de părere că mişcările făcute către centralizare în cadrul Serviciului european pentru acţiune externă reprezintă o dezvoltare periculoasă şi nedemocratică. UE trebuie să îşi asume un rol de conducere în ceea ce priveşte demilitarizarea şi dezarmarea, în special în domeniul dezarmării nucleare. Trebuie să se facă demersuri pentru ca obligaţiile care revin statelor nucleare potrivit articolului 6 din Tratatul de neproliferare nucleară, adică dezarmarea nucleară totală, să fie în sfârşit onorate. Aceasta a fost una dintre principalele promisiuni pe baza cărora multe state au semnat Tratatul de neproliferare nucleară şi s-au abţinut de la a achiziţiona arme nucleare în urma semnării tratatului. Garanţiile solide de neagresiune reprezintă cele mai bune metode de a împiedica proliferarea nucleară, căci, altfel, ţările ameninţate de intervenţii vor încerca să oprească atacurile de acest fel prin achiziţionarea de arme nucleare.

În fine, în acest context, aş dori să subliniez şi să avertizez, în special în ceea ce priveşte Iranul, asupra faptului că operaţiunile militare şi activităţile militare de orice fel întreprinse pentru a preveni proliferarea sunt absolut contraproductive şi extrem de periculoase. Vom respinge raportul Danjean şi am prezentat propria noastră rezoluţie privind Tratatul de neproliferare nucleară.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder (EFD).(NL) Domnule preşedinte, „Miliarde chinezeşti pentru Balcani” este un titlu pe care l-am citit de curând într-un ziar şi care în mod evident solicită un răspuns european în această dezbatere, pentru că, până la urmă, noile iniţiative de investiţie ale Chinei vizează ţări care au devenit deja membre ale UE sau ţări care aspiră la acest statut.

Stimaţi reprezentanţi ai Consiliului şi ai Comisiei, cum vedeţi dumneavoastră rolul Chinei în regiunea Balcanilor? În definitiv, el cuprinde o gamă largă de activităţi economice: de la finanţare şi executarea unor proiecte importante de lucrări publice până la furnizarea de investiţii pentru industrie şi agricultură şi cumpărarea de porturi. Aspectul esenţial în această situaţie este faptul că abordarea Chinei este în mod clar incompatibilă cu standardele occidentale. Marea întrebare este următoarea: s-a întâmplat ca acest program de lucru al Chinei să încurce vreodată programul încărcat al UE în ceea ce priveşte extinderea în această regiune? Indiferent care este răspunsul dumneavoastră, şi în această regiune ceasul Chinei ticăie mai repede şi mult mai productiv decât cel occidental.

În cele din urmă, doamnă Înalt Reprezentant, veţi face o călătorie în Orientul Mijlociu. Noam Shalit, tatăl lui Gilad Shalit, un soldat israelian care a fost răpit acum aproape patru ani, se bazează pe ajutorul dumneavoastră pentru a obţine eliberarea lui Gilad. Şi eu mă bazez pe ajutorul dumneavoastră.

 
  
MPphoto
 

  Martin Ehrenhauser (NI).(DE) Domnule preşedinte, permiteţi-mi să abordez pe scurt două aspecte. În primul rând, datoria de a acorda asistenţă este în mod evident incompatibilă cu neutralitatea Austriei şi, din acest motiv, ar fi important să includem următoarele chestiuni în acest raport. Trebuie spus, în primul rând, că datoria de a acorda asistenţă nu este obligatorie din punct de vedere juridic, în al doilea rând că utilizarea de mijloace militare nu este necesară, iar în al treilea rând că fiecare stat membru are libertatea de a decide ce anume va include asistenţa pe care o acordă.

Comisia nu a acceptat aceste lucruri, în primul rând din punct de vedere al conţinutului. După părerea mea, chiar şi felul în care propunerea a fost respinsă arată o lipsă gravă de respect. Solicit mai mult respect din partea dumneavoastră, doamnă baroană Ashton, faţă de noi, austriecii din această regiune foarte sensibilă.

Cel de-al doilea aspect se referă la raportul privind minorităţile. Calitatea democraţiilor şi a societăţilor este dovedită, de fiecare dată, de felul în care acestea tratează minorităţile. Din punctul meu de vedere, este foarte bine că avem această opţiune a unui raport privind minorităţile. Nu sunt de acord cu toate aspectele pe care le conţine, însă sunt foarte încântat că dna Lösing a făcut uz de această opţiune.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Mario Mauro (PPE).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, aş dori să profit şi eu de rapoartele excelente ale colegilor mei deputaţi, domnii Danjean şi Albertini, pentru a susţine rolul important al Înaltului Reprezentant. Pentru binele tuturor, există speranţa că doamna baroană Ashton îşi dă seama cât de important este rolul său, că va apăra acest rol şi că este hotărâtă să-şi impună acest rol atunci când va materializa solicitările tratatului, de exemplu atunci când va consolida relaţiile Uniunii Europene cu partenerii săi strategici şi când îşi va întări propria conducere în cadrul forumurilor multilaterale.

Pe scurt, avem nevoie urgent de o strategie care să identifice interesele reale pe care intenţionăm să le urmărim şi este important să implicăm statele membre în obiective semnificative. De asemenea, este important să nu ne lăsăm condiţionaţi de disputele interinstituţionale cu privire la împărţirea responsabilităţilor – mă refer în special la viitorul Serviciu european pentru acţiune externă. Doamnă baroană Ashton, în esenţă dorim ca dumneavoastră să jucaţi un rol-cheie. Vrem să jucaţi acest rol-cheie fără a fi birocrată.

Permiteţi-mi să fac următoarea observaţie: îmi pare cu adevărat rău că aţi decis să nu participaţi la discuţia de astăzi cu privire la Cuba. Ştiu că aveţi motive întemeiate pentru această decizie şi că veţi fi prima care va participa la discuţia cu privire la regiunea arctică, şi ea extrem de importantă. Însă Cuba libre nu este doar numele unui cocteil: este strigătul democraţiei pe care atât de multe persoane din acest Parlament o poartă în inimile lor. Prin urmare, sper că vă veţi face timp să participaţi la deciziile Parlamentului, să contribuiţi la ele şi să le susţineţi, cu puterea dumneavoastră şi cu puterea rolului dumneavoastră. Veţi participa la dezbaterea privind regiunea arctică şi veţi vedea că orice Cuba libre merge mai bine cu puţină gheaţă.

 
  
MPphoto
 

  Kristian Vigenin (S&D).(BG) Raportul realizat de Comisia pentru afaceri externe cu privire la raportul anual al Consiliului a fost elaborat în spiritul cooperării şi dialogului, care indică felul în care noi abordăm toate aspectele strategice. O parte importantă a raportului este dedicată ramificaţiilor Tratatului de la Lisabona.

În privinţa acestui aspect aş dori să îmi concentrez atenţia asupra unui aspect important al cooperării noastre comune. Succesul politicii externe comune şi rezultatele reale generate de reformele instituţionale care au fost puse în aplicare devin factori fundamentali, care vor determina atitudinea cetăţenilor europeni faţă de capacitatea Uniunii Europene de a le apăra interesele, de a se schimba şi de a se dezvolta. În mod justificat sau nu, aşteptările sunt mari în ceea ce priveşte o creştere semnificativă a rolului Uniunii Europene pe scena mondială, iar noi nu avem dreptul să-i dezamăgim pe cetăţenii Europei.

Din păcate, în ultimele săptămâni, nu fără justificare, presa europeană a pus politica externă într-o lumină extrem de nefavorabilă, prezentând-o ca pe o competiţie între statele membre pentru a obţine posturi în noul Serviciu pentru acţiune externă, ca pe un pariu făcut între instituţii în legătură cu rolul pe care baroana Ashton şi-l va asuma mai des – de reprezentantă a Comisiei sau a Consiliului – şi ca pe o luptă incorectă dusă de Parlamentul European pentru a câştiga mai multă influenţă.

Vă daţi seama că toate aceste lucruri ne dăunează pe plan intern. În plus, sunt în special dăunătoare ca mesaj transmis partenerilor noştri externi. Divergenţele noastre ne fac să părem slabi în faţa lor.

Acestea sunt motivele pentru care profit de ocazia oferită de această dezbatere pentru a face un apel. Noi toţi cei care am luat poziţie faţă de conceperea şi elaborarea politicii externe şi de securitate comune trebuie să ne concentrăm pe aspectele strategice importante şi să ne străduim să arătăm, cât mai repede posibil, rezultate concrete obţinute printr-un dialog mai intens şi printr-o abordare constructivă. Le datorăm cetăţenilor Europei să îi facem să simtă că fac parte dintr-o Uniune Europeană, a cărei voce se face auzită şi are influenţă în politica mondială.

 
  
MPphoto
 

  Pino Arlacchi (ALDE). – Domnule preşedinte, propunerea comună de rezoluţie cu privire la Tratatul de neproliferare nucleară este una foarte importantă, iar Grupul ALDE şi cu mine suntem foarte mândri că am contribuit la elaborarea ei. Rezoluţia este holistică pentru că include toate chestiunile care privesc dezarmarea, de la conferinţa de revizuire a TNP şi până la zonele fără arme nucleare.

Această rezoluţie solicită ca în Orientul Mijlociu să nu mai existe arme nucleare şi ca toate focoasele tactice să fie retrase de pe teritoriul european, în contextul unui dialog frăţesc purtat cu Rusia. De asemenea, această rezoluţie face în mod frecvent referire la o lume fără arme nucleare, un obiectiv care urmează să fie îndeplinit printr-o convenţie specială şi într-o perioadă de timp „ambiţioasă” – adică una scurtă.

Rezoluţia noastră este răspunsul european la propunerea preşedintelui Obama de abolire a armelor nucleare. Prin urmare, acest document trebuie considerat ca un pas înainte pe calea interzicerii totale a armelor atomice. Înseamnă sfârşitul paradoxului că, pe de-o parte, unele ţări posedă dispozitive nucleare, lucru care este legal, iar, pe de altă parte, pentru toate ţările se interzic în totalitate arsenalele chimice şi biologice. Bombele atomice trebuie scoase din legalitate, iar într-o bună zi posesia lor ar trebui să fie considerată drept un act criminal. Am încredere că acest Parlament va continua în această direcţie cu şi mai multă iniţiativă şi viziune.

 
  
MPphoto
 

  Ulrike Lunacek (Verts/ALE).(DE) Domnule preşedinte, doamnă vicepreşedintă a Comisiei şi Înalt Reprezentant, în calitate de raportoare a acestui Parlament pentru Kosovo, sunt foarte încântată că v-am auzit spunând că sunteţi de părere că regiunea Balcanilor de Vest reprezintă un punct de interes pentru politica externă europeană şi că Uniunea Europeană nu îşi poate permite să eşueze.

Totuşi, aţi mai spus că situaţia din Bosnia s-a stabilizat. Stimată baroană Ashton, în situaţia în care se găseşte Bosnia în prezent, stabilitatea şi stabilizarea sunt de fapt periculoase. Nu oricine poate să facă parte din procesul democratic. Constituţia care există în prezent – constituţia Dayton – era un semn de stabilitate în anii '90, însă acum nu mai este cazul. Ce fel de strategie aveţi şi avem, ca reprezentanţi ai UE, pentru a schimba situaţia? Aţi spus că aveţi o strategie pentru Bosnia. Aceasta este abordarea Înaltului Reprezentant – însă unde este strategia UE? Aş vrea să îmi spuneţi asta. Cred că UE încă trebuie să elaboreze o strategie în acest sens.

În ceea ce priveşte Kosovo, aţi descris misiunea EULEX drept un succes. Acest lucru este doar parţial adevărat. Încă mai sunt multe de făcut aici, de exemplu liberalizarea vizelor pentru cetăţeni. Stimată baroană Ashton, vă solicit să asiguraţi faptul că această Comisie va începe imediat să elaboreze o foaie de parcurs, pentru a le arăta clar cetăţenilor din Kosovo că nu vor fi abandonaţi.

Din păcate, nu aţi răspuns la o întrebare adresată de dna Brantner. O direcţie dedicată, o Direcţie Generală pentru instaurarea păcii în cadrul Serviciului pentru acţiune externă ar fi la ordinea zilei. Sunteţi de acord cu noi că procesul de consolidare a păcii este important, dar veţi ancora acest proces în Serviciul pentru acţiune externă? Veţi înfiinţa o Direcţie Generală pentru instaurarea păcii? Aşa ceva ar fi necesar pentru a arăta foarte clar încotro se îndreaptă Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte raportul dlui Danjean, sunt foarte mulţumită că în cadrul comisiei s-a acceptat ideea ca viitoarele dezvoltări realizate în politica europene de securitate şi apărare să respecte în totalitate neutralitatea şi statutul de nealiniere al unora dintre statele membre. Acest lucru înseamnă că statele însele vor decide unde, când şi cum vor participa şi acorda asistenţă.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL VIDAL-QUADRAS
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Geoffrey Van Orden (ECR). – Domnule preşedinte, acolo unde UE poate adăuga valoare şi când nu subminează interesele noastre privind suveranitatea sau nu concurează cu organizaţii precum NATO, o putem sprijini.

În general, acest lucru înseamnă adoptarea de poziţii comune referitoare la anumite probleme-cheie şi misiuni civile în domeniul asistenţei umanitare sau al reconstrucţiei şi dezvoltării post-conflict, deşi trebuie să spun că antecedentele EUPOL în Afganistan nu inspiră prea multă încredere.

Adevărul este că rolul dumneavoastră în calitate de ministru de afaceri externe al UE este acela de a deservi integrarea politică a UE. Efectul Serviciului european pentru acţiune externă, lanţul de ambasade UE din toată lumea, va fi acela de a submina reprezentarea naţională din multe capitale, fiind alimentat în mod greşit cu bani proveniţi din naţiunile noastre pentru a promova politica externă a altcuiva.

Raportul pe care îl avem în faţa noastră privind politica de securitate şi de apărare a UE reprezintă un manifest pentru integrarea militară a UE, care face confuzie în mod deliberat între gestionarea civilă şi militară a situaţiilor de criză pentru a justifica rolul UE. Acesta se bazează pe o poveste fictivă referitoare la operaţiunile UE şi caută din ce în ce mai mult să implice Comisia în domenii care sunt în mod normal responsabilitatea naţiunilor noastre şi a Consiliului.

Practic toate paragrafele acestui raport promovează intensificarea integrării militare a UE pe seama NATO şi a integrităţii suverane a ţărilor europene individuale.

Îmi aduc aminte de marile „linii roşii” ale poziţiei de negociere a guvernului laburist britanic, care a afirmat că se va opune ideii unui centru de operaţiuni al UE separat şi permanent, responsabil cu planificarea operaţională şi cu desfăşurarea operaţiunilor militare, deoarece acesta ar fi cel mai clar exemplu de duplicare a NATO, al cărui sediu SHAPE joacă exact acest rol.

Doamnă baroană Ashton, când v-am întrebat despre aceasta pe 11 ianuarie, aţi afirmat că sunteţi de acord cu poziţia pe care am adoptat-o atunci. Acum, se pare că v-aţi răzgândit. Aş fi foarte interesat să ştiu ce gândiţi cu adevărat acum.

 
  
MPphoto
 

  Nikolaos Salavrakos (EFD).(EL) Domnule preşedinte, raportul dlui Albertini este într-adevăr excelent şi îl felicit pentru acesta. Domnia sa este o persoană riguroasă şi elaborează întotdeauna rapoarte riguroase. Prezentarea doamnei Ashton a fost la fel de importantă şi de bună.

Consider că au fost acoperite numeroase probleme de politică externă, însă consider că toate cele la care s-a făcut referire în cele două rapoarte în ceea ce priveşte exercitarea corespunzătoare a politicii externe şi a politicii de securitate sunt legate iremediabil de două aspecte: în primul rând, o definire clară a graniţelor Uniuni Europene, astfel încât Uniunea Europeană să fie tratată cu respect uniform, şi, în al doilea rând: resurse, cu alte cuvinte, bani; nu am citit nimic despre resurse în cele două rapoarte, chiar dacă acestea sunt condiţia fundamentală a unei politici externe eficiente.

Consider că noua ordine a adus cu sine o nouă dezordine economică globală. Există dezordine socială şi politică, iar dezordinea monetară ne bate la uşă. Ceea ce doresc, aşadar, este ca dna Ashton să coordoneze Comisia pentru afaceri economice şi monetare şi Comisia pentru afaceri externe, astfel încât să putem discuta despre resursele care vor susţine politica adoptată.

 
  
MPphoto
 

  Philip Claeys (NI).(NL) Domnule preşedinte, doamnă Înalt Reprezentant, mă tem că ceea ce ne-aţi adus astăzi este o înşiruire de domenii asupra cărora trebuie să reflectăm sau o înşiruire de teme obişnuite. Din nefericire, prezentarea dumneavoastră conţine foarte puţine elemente de viziune strategică.

De exemplu, ce acţiuni propuneţi să întreprindem pentru a ne asigura că obţinem o mai mare apropiere de Rusia şi pentru ca aceasta să nu coopereze din ce în ce mai mult cu regimuri paria, precum cele ale Iranului şi Coreei de Nord? Care sunt propunerile dumneavoastră în ceea ce priveşte încercările Iranului de a dezvolta arme nucleare? Ce poziţie veţi adopta în legătură cu tendinţele anti-occidentale şi anti-europene în creştere din lumea islamică? Aceste tendinţe pot fi observate şi la ţări candidate precum Turcia.

Doamnă Ashton, sunteţi pregătită să apăraţi realizările europene, precum libertatea de expresie şi separarea dintre biserică şi stat într-un mod clar şi necompromiţător în faţa islamismului politic în expansiune? După părerea mea, nu se mai poate adopta din nou atitudinea ştearsă a UE de acum câţiva ani cu privire la criza daneză a benzilor desenate.

La fel ca dl Provera, şi eu aş vrea să întreb dacă sunteţi pregătită să punem în aplicare politica externă şi de securitate comună pentru a controla potopul imigraţiei în masă spre Europa. Aici mă refer atât la imigraţia legală, cât şi la cea ilegală. Nu aţi răspuns la această întrebare.

 
  
MPphoto
 

  Jacek Saryusz-Wolski (PPE). – Domnule preşedinte, salut Înaltul Reprezentant, vicepreşedintele şi preşedintele Consiliului Afaceri Externe, care sunt aceeaşi persoană, de fapt. Domnia sa are trei funcţii. Rapoartele noastre se referă la vremurile trecute. Funcţia dumneavoastră, doamnă baroană Ashton, reprezintă o nouă epocă, aşa că mă voi referi la noua epocă. Reprezentaţi o instituţie nou-înfiinţată, o instituţie tocmai înfiinţată, care trece printr-o copilărie grea.

Este un hibrid cu un motor electric al metodei comunitare şi un motor diesel al metodei interguvernamentale. Este un orfan, ai cărui presupuşi părinţi, statele membre, Consiliul şi Comisia, se uită la el cu o anumită suspiciune şi distanţă. Parlamentul este pregătit să umple golul parental.

În această etapă timpurie, există riscul ca acest serviciu să fie dezbinat de rivalităţile şi de interesele instituţionale divergente. Parlamentul nostru a fost şi este susţinătorul hotărât al unei politici externe ferme a UE. Puteţi conta pe noi.

Priviţi Parlamentul ca pe aliatul dumneavoastră, poate şi ca pe un agent cinstit între cei care ar fi tentaţi să vadă numai o funcţie a dumneavoastră şi nu pe toate trei.

Parlamentul ar aştepta ca noua instituţie, la fel ca altele, să fie legată de acesta printr-un acord interinstituţional care stabileşte în mod clar termenii cooperării. Avem intenţia de a codecide, aşa cum prevede tratatul, asupra reglementărilor financiare şi de personal, în spiritul unui SEAE integru, nu dezbinat. Vă rog să vă gândiţi la consolidarea funcţiei dumneavoastră din punctul de vedere al competenţelor şi al greutăţii politice, prin instituirea unor adjuncţi – un fel de „viceminiştri”, inclusiv parlamentari. Acest lucru ar rezolva problema timpului limitat pentru un singur om, o problemă care nu poate fi rezolvată în alt mod. Este nevoie de dumneavoastră pretutindeni şi am dori să înmulţim posibilităţile dumneavoastră de a acţiona în numele nostru şi în numele Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Maria Eleni Koppa (S&D).(EL) Domnule preşedinte, doamnă Ashton, noi, socialiştii şi democraţii, credem într-o Uniune Europeană cu o prezenţă marcantă pe scena internaţională, o Uniune cu o politică externă comună care poate vorbi cu o singură voce într-o lume din ce în ce mai complexă, o Uniune cu o identitate distinctă în domeniul apărării, care îi oferă independenţa opţiunilor şi a acţiunilor şi un rol deosebit la nivel internaţional. Mă voi referi în special la raportul excelent al dlui Danjean, căruia aş vrea să-i mulţumesc pentru cooperarea productivă.

Aş vrea să fac patru remarci:

În primul rând, mai ales după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, referirile făcute la rolul principal al sistemului ONU şi invitaţia ca acesta să consolideze cooperarea multilaterală sunt importante.

În al doilea rând, susţinem cooperarea îndeaproape cu NATO. Cu toate acestea, aş evidenţia că această cooperare nu ar trebui să stea în calea dezvoltării independente a capacităţii de apărare a Uniunii Europene. Dimpotrivă, trebuie luate în considerare toate diferenţele dintre cele două organizaţii şi independenţa acestora trebuie să rămână intactă, mai ales în ceea ce priveşte luarea deciziilor.

În al treilea rând, consider că avem nevoie de un alineat privind necesitatea unei cooperări sporite cu Rusia, care este un partener strategic pentru Uniune în sectoare precum securitatea energetică, gestionarea situaţiilor de criză şi altele.

În încheiere, aş vrea să-mi exprim mulţumirea în legătură cu faptul că raportul include acum referinţe la necesitatea dezarmării generale, evidenţiindu-se armele de calibru mic, minele anti-personal şi muniţiile cu dispersie. Concomitent însă, consider că Parlamentul European ar trebui să adopte o poziţie mai clară şi să solicite statelor membre să ofere un sprijin real iniţiativei Obama pentru o lume fără arme nucleare. Dezarmarea şi neproliferarea armelor nucleare pot fi realizate dacă fiecare dintre noi face un pas către atingerea acestui obiectiv ultim.

 
  
MPphoto
 

  Norica Nicolai (ALDE). - Doresc să salut calitatea celor două rapoarte, al domnului Albertini şi al domnului Danjean. Asta dovedeşte că în Parlament există expertiză şi sper, doamnă Ashton, să profitaţi de această expertiză, este în interesul nostru, al tuturor.

Subliniez în mod deosebit recomandarea din raport cu privire la cooperarea în supervizarea politicilor UE de către această adunare. În lumina paragrafului 1 al Tratatului de la Lisabona, cred că putem partaja responsabilitatea acestui Parlament şi a parlamentelor naţionale, pentru o mai bună coerenţă în acest demers politic.

Îmi exprim însă, doamnă Ashton, în continuare nevoia de a aştepta o strategie mult mai coerentă a dumneavoastră în materie de politică de securitate şi, în ceea ce priveşte Serviciul pentru acţiune externă, cred că resursa umană care va servi acest Serviciu şi cetăţeanul european trebuie să reprezinte proporţional expertiza statelor membre, pentru că, din păcate, foarte multe instituţii au ajuns la un nivel nedeclarat de incompetenţă şi birocraţie, care ar putea impieta asupra unei viziuni globale şi coerente a Uniunii.

În final, aş dori să vă adresez întrebarea cu privire la grupurile de luptă, structuri pe care le-am creat dar, din păcate, nu le-am utilizat. Ele ar putea să impieteze asupra imaginii politicii de securitate, şi aş dori să văd care este viziunea dumneavoastră. În ceea ce priveşte misiunea Atalanta, îmi exprim opinia că e nevoie de o abordare mult mai realistă, pentru că, din păcate, succesele forţelor noastre nu sunt proporţionale cu intensitatea manifestărilor de piraterie.

Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Paul Nuttall (EFD). – Domnule preşedinte, permiteţi-mi să vorbesc sincer ca de la un Lancaster la altul, pentru că lucrurile nu merg pe un făgaş bun, nu-i aşa? Cu siguranţă nu merg. Mai devreme, doamnă baroană Ashton, aţi afirmat că Europa are nevoie de o politică externă credibilă. Cum putem avea o politică externă credibilă când are un Înalt Reprezentant căruia îi lipseşte credibilitatea?

Se pare că treceţi dintr-o criză în alta, cu atât mai mult cu cât ministrul de externe britanic a fost nevoit să vă adreseze o scrisoare săptămâna trecută în care vă ruga să vă remontaţi, pentru a vă întoarce pe câmpul de luptă. Însă noi, cei din UKIP, am ştiut din start. Ne-am opus numirii dumneavoastră pentru că am afirmat că veţi fi depăşită în mod clar de situaţie – şi se dovedeşte că am avut dreptate.

S-a afirmat că desemnarea dumneavoastră de către Comisie va opri traficul în Tokyo şi în Washington. Însă nu aţi reuşit să numiţi ambasadorul la Washington, pentru că bătrânul Barroso v-a făcut figura!

De asemenea, se afirmă în presa britanică faptul că nu vă închideţi telefonul după ora 8 seara. Însă, doamnă baroană Ashton, sunteţi cea mai bine plătită politiciană din lume. Sunteţi plătită mai mult decât dna Merkel, sunteţi plătită mai mult decât Hillary Clinton: acesta este o slujbă cu program non-stop. Culmea este că ieri s-a raportat că vi s-a pus la dispoziţie un Learjet. Se aşteaptă de la dumneavoastră să parcurgeţi 500 000 km pe an. Aţi ajunge până la Lună şi majoritatea ar dori să rămâneţi acolo.

 
  
MPphoto
 

  Cristian Dan Preda (PPE). - (Nu era rândul meu, dar voi continua.) Doresc să îl felicit în primul rând pe domnul Albertini pentru excelentul raport pe care l-a redactat şi care evidenţiază rolul pe care Uniunea trebuie să îl joace pe scena internaţională ca un actor global, un actor de primă importanţă.

Salut în mod special introducerea în text a paragrafului 47, care subliniază importanţa cooperării regionale în cadrul Parteneriatului estic şi al Sinergiei Mării Negre, deoarece consider că această zonă este una în care intervenţia Uniunii poate aduce o reală schimbare, atât în domeniul economic, cât şi în cel politic.

Pe de altă parte, aş vrea să adresez domnului Arnaud Danjean felicitările mele pentru redactarea unui raport care reuşeşte performanţa de a aborda toate provocările şi, în acelaşi timp, toate realizările Uniunii în sfera politicii de securitate şi de apărare. Consider că în momentul aniversării a zece ani de la demararea acestei politici, propunerile din raportul Danjean sunt foarte importante pentru a ameliora acţiunea Uniunii, ceea ce va contribui, desigur, la securitatea cetăţenilor europeni şi, în cele din urmă, la pacea şi securitatea internaţională.

Aş vrea să insist aici asupra unui singur punct din acest excelent raport, şi anume asupra importanţei parteneriatului cu Statele Unite în sfera gestiunii crizelor, a menţinerii păcii şi, în general, pe teme militare. În acest sens, proiectul sistemului de apărare antirachetă lansat de partenerii americani este important nu numai pentru ţara mea, România, care a decis să fie implicată, ci şi, într-un sens mai larg, pentru că proliferarea rachetelor balistice reprezintă o ameninţare serioasă la adresa populaţiei europene.

Menţionez că am susţinut amendamentul 34 depus la paragraful 87 al raportului pentru că sunt de părere că, dacă proiectul scutul antirachetă ar putea beneficia de instaurarea unui dialog la nivel continental, referinţa la dialogul cu Rusia nu îşi are rostul în acest context.

Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Ioan Mircea Paşcu (S&D). – Domnule preşedinte, rapoartele elaborate de dl Albertini şi de dl Danjean sunt documente foarte importante, care vin într-un moment crucial: Tratatul de la Lisabona tocmai a intrat în vigoare, UE are un nou Parlament, iar cooperarea transatlantică pare mai promiţătoare.

Raportul dlui Danjean abordează noile provocări ale securităţii cu care se confruntă membrii UE. În acest scop, solicită o Carte albă, care ar declanşa o dezbatere publică şi ar evidenţia PSAC, stabilind o relaţie mai clară între obiective şi interese, pe de o parte, şi mijloacele şi resursele pentru a le obţine, pe de alta.

Raportul oferă, de asemenea – şi acesta este un lucru foarte bun – propuneri concrete şi se îndreaptă către domenii care necesită mai mult efort în domeniul militar. Concomitent, unele dintre propuneri, precum introducerea unui principiu european al preferinţei pentru achiziţiile în domeniul apărării şi solicitarea participării obligatorii a industriei europene a apărării în viitorul sistem de apărare anti-rachetă al SUA, par imposibil de reconciliat, iar satisfacerea tuturor nevoilor cu ajutorul unei singure instituţii nu este întotdeauna practică.

În general, având în vedere că Europa îşi diminuează în mod constant cheltuielile sale militare de la încheierea Războiului Rece şi publicul care nu tinde către sprijinirea acţiunilor militare în general, abordarea PSAC nu ar trebui să fie numai mecanică, ci şi politică. Restabilirea voinţei politice în această privinţă este, așadar, indispensabilă pentru o PSAC reuşită.

În sfârşit, raportul este important pentru că abordează chestiunea de actualitate a rolului Parlamentului European în ceea ce priveşte PSAC. Aş vrea să-i mulţumesc dlui Danjean şi colegilor mei pentru contribuţii.

 
  
MPphoto
 

  Mirosław Piotrowski (ECR).(PL) Domnule preşedinte, propunerea de rezoluţie a Parlamentului privind politica externă şi de securitate comună are rolul, între altele, de a stabili structuri militare ca parte din Uniunea Europeană. Fac apel pentru înfiinţarea unui consiliu de apărare special şi a unui centru de operaţiuni militare al Uniunii Europene. Aceste instrumente vor avea rolul de a acorda Uniunii statutul de jucător global în afacerile militare.

Ar trebui să ne aducem aminte că, din 27 de state membre, 21 sunt membre NATO. Doar şase state UE nu fac parte din NATO şi majoritatea acestora şi-au declarat neutralitatea. Acest lucru dă naştere, prin urmare, unei întrebări fundamentale – această propunere care a fost depusă are drept obiectiv dezvoltarea anumitor ţări UE sau este şi un pas ferm pe calea către construirea unui bloc militar separat, în concurenţă cu NATO? Chiar şi pe termen mediu, nu va fi posibilă menţinerea statutului de membru concomitent în ambele organizaţii. Prin urmare, votul de astăzi în favoarea acestui raport va distruge, de fapt, caracterul civil al Uniunii, se va arăta cartonaşul roşu NATO şi va fi începutul construcţiei unui bloc militar alternativ.

 
  
MPphoto
 

  Ernst Strasser (PPE).(DE) Domnule preşedinte, doamnă baroană Ashton, doamnelor şi domnilor, aş vrea să încep prin a-i felicita cu căldură pe cei doi colegi ai mei deputaţi, care au pus bazele unei dezbateri foarte bune, cu rezultate excelente. Există câteva principii directoare pe care aş vrea să le menţionez. În primul rând, politica externă comună: din nefericire, în prezent avem o imagine a Uniunii Europene formată din multe voci. Doamnă Înalt Reprezentant, aş vrea să vă rog şi să vă invit să vă asiguraţi că Europa vorbeşte cu o singură voce. Acest lucru este extrem de necesar dacă este să realizăm o aliniere pan-europeană.

În al doilea rând, este corectă menţionarea relaţiilor transatlantice. În domeniul diplomatic, economic, al politicii de siguranţă şi apărare, chiar avem nevoie de un parteneriat strâns cu colegii noştri din Statele Unite, însă în calitate de parteneri egali. Drepturile cetăţenilor şi problemele de securitate trebuie tratate în mod egal, aşa cum a solicitat în sfârşit, în mod impresionant Parlamentul în legătură cu Acordul SWIFT.

A treia mea remarcă este aceea că este corect că Balcanii de Vest sunt un factor absolut crucial pentru securitatea europeană şi pentru politica externă a viitorului. Trebuie să oferim acestor state perspective europene. Acest lucru înseamnă relaţii stabile, siguranţă personală şi dezvoltare economică. Serviciul european pentru acţiune externă ar trebui şi trebuie – iar Parlamentul este de partea dumneavoastră în această privinţă – să ajute la realizarea acestora. Percepem acest Serviciu european pentru acţiune externă ca pe un serviciu pentru Europa şi nu pentru statele membre, pentru instituţii, pentru gândirea şi activitatea europeană, nu pentru alte interese. Parlamentul va fi de partea dumneavoastră în această problemă.

Desigur, îl susţin, de asemenea, pe ministrul de afaceri externe german, care solicită ca germana să fie una dintre limbile de lucru ale Serviciului european pentru acţiune externă.

 
  
MPphoto
 

  Wolfgang Kreissl-Dörfler (S&D).(DE) Domnule preşedinte, doamnă baroană Ashton, doamnelor şi domnilor, da, avem nevoie de o politică externă, de securitate şi apărare comună, însă haideţi să o folosim pentru a obţine o lume fără arme nucleare. Ştim că acest lucru nu se va întâmpla peste noapte; luptăm pentru aceasta de prea mult timp ca să gândim aşa ceva. Însă, poate că vom reuşi, împreună cu preşedinţii Obama şi Medvedev, să facem încă un pas în direcţia acestui obiectiv esenţial.

De asemenea, salut faptul că, în conformitate cu acordul său de coaliţie, guvernul federal al Germaniei intenţionează să solicite retragerea armelor nucleare ale SUA din Germania. Acesta ar reprezenta un semnal clar şi neechivoc. De asemenea, salutăm faptul că secretarul general al NATO va ţine o dezbatere complexă despre apropierea de obiectivul primordial al unei lumi fără arme nucleare fără a fi nevoiţi să neglijăm interesele referitoare la siguranţă. Şi acesta ar fi un pas crucial înainte.

Doamnă baroană Ashton, consider că, pe lângă un Serviciu european pentru acţiune externă, există multe lucruri pe care le veţi putea realiza. Prin urmare, am foarte multe speranţe în această privinţă şi trebuie să spun că, în cazul multor comentarii pe care a trebuit să le ascultăm în această Cameră – mai ales din partea aşa-numitului grup parlamentar din Regatul Unit – calitatea a avut de suferit groaznic de mult.

 
  
MPphoto
 

  Eduard Kukan (PPE). (SK) Rapoartele excelente ale colegilor mei deputaţi, Albertini şi Danjean, includ multe idei pline de inspiraţie privind modul în care se pot coordona principalele aspecte şi oportunităţi cheie în punerea în aplicare a politicii externe şi de securitate comune.

Aş vrea să evidenţiez că, în acest moment, când se procesează conceptul creării şi funcţionării în viitor a unui Serviciu european pentru acţiune externă, este extrem de important ca acest serviciu să fie fondat chiar de la început pe o bază cât mai raţională. Cu alte cuvinte, să deservească obiectivele de bază ale Uniunii Europene şi eforturile de a-i consolida poziţia în lume.

După cum putem vedea astăzi, aceasta nu este o misiune simplă sau uşoară. În dezvoltarea conceptului serviciului, deja observăm că se ciocnesc interesele adesea conflictuale ale diferitelor instituţii europene şi componentele individuale ale acestora şi uneori se ciocnesc chiar cu grupuri şi indivizi din cadrul acestora. Acestora le putem adăuga şi interesele naţionale ale statelor membre individuale. În această situaţie, este necesar ca toţi actorii şi participanţii în acest proces să fie responsabili, deschişi şi obiectivi, pentru a se putea ridica deasupra propriilor interese şi pentru a ţine cont în principal de obiectivul comun: înfiinţarea unui serviciu diplomatic ce va funcţiona ca un element omogen, deservind exclusiv nevoile Uniunii Europene şi ale statelor sale membre. Aici intervine importantul rol de lider – al dumneavoastră, doamnă baroană Ashton. Ar fi o greşeală dacă interesele speciale şi dorinţa de a impune opinia proprie pe seama altora şi cu orice preţ, cu scopul de a demonstra propria importanţă şi propriul statut, ar depăşi în importanţă nevoia unei perspective mai largi. Rezultatul acestui efort va dovedi dacă ne interesează cu adevărat o Uniune Europeană mai puternică sau dacă acesta reprezintă încă o demonstraţie şi un concurs al celor mai puternice poziţii în cadrul structurilor Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Roberto Gualtieri (S&D).(IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, doamnă Înalt Reprezentant/vicepreşedintă, aş vrea să subliniez faptul că discutăm trei documente excelente elaborate de Parlament: documente ambiţioase care exprimă poziţii clare, fac alegeri ferme şi sunt supuse consensului larg între grupurile acestui Parlament cărora le pasă de Europa şi de viitorul acesteia. Este un fapt important, care demonstrează voinţa şi capacitatea Parlamentului de a se oferi drept candidat pentru a juca un rol central în PESC/PSAC pe baza a ceea ce eu aş numi o citire dinamică a Tratatului de la Lisabona.

Intenţionăm să exercităm acest rol în procesul de construire a unui Serviciu european pentru acţiune externă, nu numai pentru a garanta prerogativele Parlamentului, ci şi pentru a contribui la transformarea serviciului într-o organizaţie capabilă să asigure consecvenţa şi eficienţa acţiunilor externe ale UE şi, în același timp, consolidarea şi extinderea treptată a metodei comunitare.

În ceea ce priveşte raportul Danjean, aş vrea să evidenţiez faptul că conceptul de autonomie strategică este prezentat în contextul unei abordări multilaterale şi că aceasta este o condiţie pentru consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite. De asemenea, aş vrea să subliniez faptul că Parlamentul este solidar în solicitarea unui Centru de operaţiuni şi sunt bucuros că dumneavoastră, doamnă Înalt Reprezentant, v-aţi declarat deschisă la o discuţie mai cuprinzătoare pe marginea acestei idei.

În ceea ce priveşte rezoluţia privind neproliferarea, aş vrea să subliniez importanţa perspectivei unei lumi lipsite de arme nucleare, a pronunţării clare în legătură cu anacronismul armelor nucleare tactice, precum şi valoarea poziţiilor recent adoptate de unele guverne europene pe acest front. Astfel, mesajul Parlamentului este clar, realist şi ambiţios şi sperăm că Înaltul Reprezentant va putea să-l înţeleagă şi să-l susţină.

 
  
MPphoto
 

  Tunne Kelam (PPE). – Domnule preşedinte, permiteţi-mi să îi felicit pe colegii Albertini şi Danjean pentru rapoartele cuprinzătoare şi creative privind politica externă şi de securitate.

UE este hotărâtă să devină un actor global, după cum aţi afirmat, doamnă Înalt Reprezentant, însă cu şapte la sută din populaţia lumii şi o cincime din PIB, acest lucru va fi posibil numai pe baza unei cooperări transatlantice consolidate şi bazate pe valori comune.

În primul rând, UE ar trebui să îşi arate voinţa fermă de a dezvolta strategii coerente în cinci domenii cruciale: strategii comune pentru China, Rusia, pace în Orientul Mijlociu, Afganistan şi securitate energetică.

Încă este un handicap major pentru credibilitatea şi eficienţa noastră în lume faptul că nu am reuşit să adoptăm o poziţie unitară în aceste domenii. Principala provocare pentru dumneavoastră va fi să puneţi în practică excelenta dumneavoastră declaraţie privind construirea unei strategii politice unice şi asumarea responsabilităţii colective.

Salut punctul 10 din raportul colegului Danjean, care îndeamnă Consiliul şi Comisia să analizeze ameninţările informatice şi să coordoneze un răspuns eficient la astfel de provocări pe baza bunelor practici. Războiul cibernetic nu este o provocare a viitorului: a devenit o realitate a zilelor noastre. Prin urmare, elaborarea unei strategii europene în domeniul securităţii cibernetice reprezintă o misiune iminentă pentru UE.

În sfârşit, despre Serviciul european pentru acţiune externă: consider că formarea SEAE ar trebui să fie bazată pe un echilibru geografic echitabil şi pe oportunităţi egale pentru reprezentanţii tuturor statelor membre, mai noi sau mai vechi, cu aplicarea sistemului cotelor. Doar astfel se va garanta eficienţa şi transparenţa şi, în cele din urmă, credibilitatea noului serviciu diplomatic.

Vă urez mult noroc, doamnă Înalt Reprezentant, şi vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  Richard Howitt (S&D). – Domnule preşedinte, dna Înalt Reprezentant Ashton ne-a rugat în această dimineaţă să schimbăm concepţiile, să punem la încercare rezistenţa la schimbările instituţionale şi să evităm apărarea obtuză a intereselor naţionale. Dacă Parlamentul este serios în privinţa afirmaţiilor legate de PESC, trebuie să trimitem un mesaj clar că vom susţine un Serviciu european pentru acţiune externă puternic, global şi integrant şi că nu vom deveni partizani ai intereselor directe care caută să limiteze capacitatea şi, așadar, eficienţa acestui serviciu în respectarea propriilor noastre prerogative.

Acest lucru ar trebui să însemne desemnări exclusiv pe baza meritelor, desemnări din partea ministerelor de externe ale statelor membre din prima zi şi din toată Uniunea Europeană; acest lucru înseamnă încorporarea recomandărilor strategice pe marginea chestiunilor precum aprovizionarea cu energie şi politica de mediu; înseamnă structuri organizaţionale care reflectă o acoperire globală şi care acordă importanţa cuvenită Africii şi relaţiilor transatlantice, precum şi Asiei, Americii de Sud şi vecinătăţii noastre; înseamnă o marjă financiară suficientă, nu doar pentru reacţia rapidă sau pentru reacţia umanitară, ci pentru mobilizarea fondurilor în sensul reflectării noilor priorităţi politice; înseamnă susţinerea deciziei dnei Cathy Ashton de a pune reacţia la dezastre mai presus de turismul generat de dezastre şi de a imprima o direcţie cheie programării financiare şi înseamnă că acest Parlament va susţine noile aranjamente privind suplinirea, care mai degrabă reflectă practicile internaţionale decât respectă cu obstinaţie vechile noastre regulamente.

În încheiere, sunt încântat să văd că locul Comisiei este neocupat în această dimineaţă şi, pentru toţi cei care au promovat Tratatul de la Lisabona, nu ar trebui să ne limităm sau să îşi limiteze sprijinul pentru punerea sa în aplicare în întregime.

 
  
MPphoto
 

  Francisco José Millán Mon (PPE).(ES) Domnule preşedinte, politica externă a Uniunii intră într-o nouă etapă, după cum au afirmat în această dimineaţă baroana Ashton şi dl Albertini.

Articolul 21 din tratat stabileşte principiile sale obiective. Tratatul a creat şi noi funcţii: un Înalt Reprezentant, vicepreşedinte al Comisiei, un preşedinte permanent al Consiliului European, un Serviciu european pentru acţiune externă şi o nouă politică de securitate şi apărare, care reprezintă tema raportului colegului meu, dl Danjean, etc.

Aceste inovaţii au drept scop asigurarea unei influenţe mult mai eficiente a Uniunii Europene în lume şi consider că reuniunile la nivel înalt cu ţările terţe rămân un instrument ideal pentru realizarea acestuia. Uniunea Europeană nu ţine multe reuniuni la nivel înalt cu ţări individuale, astfel încât ar trebui să le acordăm o mai mare atenţie.

Reuniunea la nivel înalt de săptămâna trecută cu Marocul a fost prima cu o ţară arabă şi simbolizează, de asemenea, statutul avansat conferit Marocului. Mi-ar fi plăcut să participaţi, doamnă baroană Ashton. De asemenea, regret că nu a fost prezent regele Marocului. Absenţa domniei sale a însemnat că un summit care ar fi trebuit să fie istoric şi-a pierdut influenţa politică, semnificaţia şi eficienţa.

Sper că summitul Uniunii pentru Mediterana din Barcelona va avea succes şi în ceea ce priveşte nivelul delegaţiilor.

De asemenea, regret faptul că reuniunea cu preşedintele Obama programată pentru primăvară nu va mai avea loc. După cum afirmă raportul dlui Albertini, Tratatul de la Lisabona pregăteşte terenul pentru consolidarea mecanismelor noastre de dialog cu Statele Unite. Acesta şi alte subiecte puteau fi tratate în cadrul summitului.

Uniunea Europeană şi Statele Unite nu ar trebui să piardă ocazia de a trata la nivel înalt problemele bilaterale, conflictele şi provocările globale care se adună în prezent pe agenda mondială. Ar fi un paradox – şi voi încheia – ca acum, că avem Tratatul de la Lisabona, să fim ameninţaţi de riscul de a deveni nerelevanţi în această lume pe care unii o numesc „post-occidentală” sau „post-americană”.

 
  
MPphoto
 

  Libor Rouček (S&D). (CS) Doamnă Înalt Reprezentant, doamnelor şi domnilor, în discursul meu aş vrea să evidenţiez nevoia de a crea un parteneriat cu Rusia. Statele UE şi Rusia se confruntă cu multe provocări şi ameninţări comune. Aş putea menţiona lupta împotriva terorismului, proliferarea armelor de distrugere în masă, conflictele regionale din Orientul Mijlociu şi din Afganistan, schimbările climatice, securitatea energetică şi nucleară şi aşa mai departe. Nici Uniunea Europeană şi nici Rusia nu pot rezolva aceste probleme singure. Cooperarea este necesară şi ar trebui să reprezinte baza unui nou acord global între UE şi Rusia.

Prin urmare, aş vrea să o invit pe dna Înalt Reprezentant să îşi folosească noile prerogative şi să grăbească negocierile cu această ţară. De asemenea, aş dori să vă rog, doamnă baroană Ashton, să utilizaţi noile dumneavoastră competenţe pentru a coordona mai eficient atât poziţiile statelor membre individuale, cât şi ale părţilor individuale implicate în politica noastră externă şi de securitate comună, deoarece aceasta este singura cale pe care vom putea asigura o abordare integrată şi vom putea promova valori precum drepturile omului, democraţia, statul de drept, egalitatea şi echitatea în cadrul relaţiilor reciproce.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). – Domnule preşedinte, salut şi susţin ambele rapoarte şi îi felicit pe ambii raportori pentru respectivele documente.

Acum, două remarci. În primul rând, pe marginea raportului Danjean, aş vrea să aduc în discuţie o problemă care a provocat mirare într-o serie de state membre ale UE. Vorbesc mai ales despre convorbirile exclusive dintre Paris şi Moscova în privinţa posibilei vânzări a patru vase de război Mistral Rusiei.

Vasul Mistral are un caracter clar ofensiv şi este, într-adevăr, foarte alarmant faptul că unele state membre se angajează în vânzarea de arme către terţe ţări, vânzare care ar putea avea efecte profund negative pentru securitatea altor state membre ale UE sau a vecinilor UE.

Tratatul de la Lisabona descrie aspiraţii de apărare comune şi include o clauză privind solidaritatea în domeniul securităţii şi al apărării. Prin urmare, ce consideraţi că ar trebui să urmărească Parlamentul şi alte instituţii UE? Un set comun de regulamente în cadrul UE privind vânzarea de arme din state membre ale UE către terţe ţări.

În ceea ce priveşte raportul dlui Albertini, aş vrea să subliniez importanţa stabilităţii şi securităţii în estul Asiei. Salutăm eforturile întreprinse atât de Taipei, cât şi de Beijing pentru a îmbunătăţi relaţiile interstatale şi pentru intensificarea dialogului şi cooperării practice. În acest context, UE ar trebui să susţină ferm participarea Taiwanului la Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale şi la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, deoarece participarea Taiwanului în aceste organizaţii este importantă pentru UE şi pentru interesele globale.

 
  
MPphoto
 

  Zoran Thaler (S&D).(SL) Doamnă Înalt Reprezentant, sunt absolut de acord când afirmaţi că obiectivul dumneavoastră principal este o politică europeană externă mai bună şi mai credibilă. Această stabilitate şi securitate mai mare în Balcani, regiunea noastră, este obiectivul dumneavoastră principal.

Chiar nu ne permitem niciun eşec în această privinţă. Deci, vă recomand să vă angajaţi pentru rezolvarea a două probleme: în primul rând, pentru îmbunătăţirea relaţiilor dintre Grecia şi Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, astfel încât statul nostru membru, Grecia, să poată respira din nou uşor în privinţa graniţelor sale nordice; în al doilea rând, pentru a face eforturi ca Serbia, aflată în faţa dilemei artificiale de a alege între Uniunea Europeană şi Kosovo, să opteze pentru Uniunea Europeană, adică să nu se izoleze. Poate că ar fi o idee bună să le amintim prietenilor noştri din Serbia de un fapt important, şi anume că Serbia şi Kosovo vor fi din nou împreună odată ce vor deveni membre ale Uniunii Europene.

 
  
MPphoto
 

  Michael Gahler (PPE).(DE) Domnule preşedinte, doamnă vicepreşedintă, astăzi staţi de cealaltă parte a baricadei. Nu m-ar deranja deloc dacă v-aţi schimba locul în fiecare lună.

Pe măsură ce se apropie de sfârşit dezbaterea, devin clare o serie de concluzii primare. Ne dorim să fiţi la conducerea unui Serviciu pentru acţiune externă în cadrul căruia – aşa cum a afirmat mai devreme un coleg deputat – deţineţi concomitent ambele funcţii. Această duplicare ar trebui să fie totuşi unica duplicare – duplicarea în structuri nu este ceva de care avem nevoie. Trebuie asigurată menţinerea metodei comunitare, însă nu numai în legătură cu bugetul şi cu supravegherea PE. Ca să fiu foarte clar în această privinţă, noul serviciu nu trebuie să fie jucăria exclusivă a miniştrilor de externe, care se simt insultaţi că nu vor mai fi incluşi în Consiliul European. Acelaşi lucru este aplicabil desemnării personalului şi ocupării funcţiilor importante din cadrul serviciului.

În ceea ce priveşte raportul Danjean, aş vrea să acord sprijinul meu deplin pentru poziţia adoptată de raportor. În privinţa centrului de operaţiuni permanent, la fel ca dl Van Orden, am observat că doamna baroană Ashton şi-a schimbat poziţia în legătură cu acest subiect de la ultima audiere a domniei sale şi trebuie să spun că aceasta se înscrie şi în direcţia corectă, în opinia mea. Aţi trecut de la respingere la o fază de probe. Consider în continuare, că, dacă vrem să realizăm planificări de misiuni civile şi militare într-un mod absolut integrat în cadrul Serviciului pentru acţiune externă, este logic să conducem serviciul din propriul sediu operaţional.

În legătură cu propunerea Grupului Verts/ALE de a stabili o Direcţie Generală pentru instituirea păcii, aş afirma că, spre deosebire de colegii mei deputaţi care se află în extrema stângă a acestei Camere, consider că întregul proiect UE, şi mai ales politica noastră externă, este un proiect unic de instituire a păcii. Având în vedere acest lucru, nu sunt sigur că ar trebui să ne limităm la un singur departament.

 
  
MPphoto
 

  María Muñiz De Urquiza (S&D).(ES) Domnule preşedinte, consider că noile instituţii au nevoie de ceva timp pentru a se stabili, însă considerăm, de asemenea, că nu ar trebui să pierdem din vedere ceea ce este important. Ceea ce este important nu este, după cum cer unii, ca Înaltul Reprezentant să fie prezent la orice manifestare care implică politica europeană externă. Ceea ce este important este ca Uniunea Europeană să fie prezentă pe scena internaţională cu capacitatea de a se exprima în apărarea poziţiilor sale. Asta afirmă rapoartele şi asta dezbatem astăzi.

Deci promovăm o politică de anvergură a Uniunii Europene în ceea ce priveşte relaţiile de cooperare cu toate ţările cu care avem interese, mai ales în domeniul drepturilor omului, de la Belarus la Cuba. Ar trebui să adoptăm această politică pentru toate ţările în care avem interese legate de drepturile omului, securitate şi provocările globale, pentru că Uniunea Europeană poate schimba ceva, aşa cum s-a văzut odată cu poziţia comună a majorităţii statelor membre sub Preşedinţia spaniolă, la Consiliul drepturilor omului din Geneva, şi aşa cum trebuie adoptată faţă de Orientul Mijlociu şi faţă de Cuba. Acesta este un pas înainte proactiv şi reformist din punctul de vedere al acţiunilor externe ale Uniunii Europene. Ne dorim un Serviciu european pentru acţiune externă care susţine munca Înaltului Reprezentant şi care rezonează, de asemenea, cu aspiraţiile Parlamentului.

 
  
MPphoto
 

  Krzysztof Lisek (PPE).(PL) Domnule preşedinte, doamnă Ashton, aş vrea să-mi exprim satisfacţia pentru faptul că astăzi putem discuta despre politica externă şi de securitate comună şi despre politica comună de securitate şi apărare cu dumneavoastră. În ciuda mai multor voci care afirmă contrariul, aş vrea să spun că sunt sigur că majoritatea celor din această Cameră vă doresc numai bine şi ar dori să vadă dezvoltarea politicii externe şi de securitate comune şi a unui Serviciu european pentru acţiune externă, un serviciu în cadrul căruia veţi putea folosi cei mai buni diplomaţi din toate statele membre ale Uniunii Europene.

Discuţia noastră de astăzi despre politica comună de securitate şi apărare se bazează pe un raport excelent al şefului meu din Subcomisia pentru securitate şi apărare, dl Danjean. Desigur, Uniunea trebuie să construiască cadrul politicii de securitate şi apărare comune. Avem înaintea noastră multe provocări, nu numai conflicte, ci şi dezastre naturale, ameninţarea terorismului şi aşa mai departe. Prin urmare, trebuie să ne consolidăm capacităţile operaţionale. Uniunea trebuie să aibă grijă de propria securitate, însă trebuie să fie activă şi în faţa provocărilor globale. Acest lucru nu poate fi realizat fără o bună colaborare cu aliaţii noştri de peste Atlantic. Consider că nu doar pentru că majoritatea statelor membre ale UE fac parte din NATO, ci datorită acestor provocări, de fapt, toţi se aşteaptă să reuşiţi să iniţiaţi un bun dialog şi să construiţi o cooperare coerentă între Uniunea Europeană şi NATO.

Doamnă baroană Ashton, încheind într-o notă umoristică, aş dori să-mi exprim speranţa că aţi trimis deja numărul dumneavoastră de telefon nu numai lui Henry Kissinger, ci şi lui Hilary Clinton.

 
  
MPphoto
 

  Proinsias De Rossa (S&D). – Domnule preşedinte, doresc să o felicit pe dna vicepreşedintă Ashton pentru un discurs cu viziune şi substanţă.

Problema pe care o au unele persoane cu dumneavoastră, doamnă vicepreşedintă Ashton, este că nu sunteţi un general macho sau chiar un naţionalist obtuz. Salut, în mod special, accentul pe care l-aţi pus asupra statului de drept şi vă îndemn să insistaţi asupra aceluiaşi lucru în Orientul Mijlociu. De asemenea, salut angajamentul dumneavoastră faţă de principiul important al câştigurilor colective faţă de cel al pierderilor minime ale statelor membre.

Orientul Mijlociu este probabil cea mai instabilă regiune în care poate să izbucnească în prezent o conflagraţie de proporţii. Trebuie să lucraţi îndeaproape cu Statele Unite şi să insistaţi ca declaraţia Consiliului de pe 8 decembrie să reprezinte un cadru pentru progres în acest domeniu.

În încheiere, doresc să recomand cu tărie să susţineţi ideea unei politici pentru denuclearizarea zonei Orientului Mijlociu.

 
  
MPphoto
 

  Andrey Kovacev (PPE).(BG) Consider că rapoartele dlor Danjean şi Albertini marchează un pas înainte către mult necesara viziune comună pentru Uniunea Europeană ca actor global în apărarea păcii şi a securităţii şi îi felicit pentru acest lucru.

Bugetele pentru apărare din ce în ce mai mici şi actuala criză economică evidenţiază extrem de clar faptul că, dacă dorim ca Europa să se exprime cu o singură voce în lume şi să trimită semnale puternice, demne de luat în seamă, trebuie să utilizăm resursele disponibile mai prudent şi mai eficient.

Rolul Agenţiei Europene de Apărare, care a fost întărit de Tratatul de la Lisabona, are o importanţă vitală pentru sporirea la maxim a potenţialului nostru prin achiziţii colective, reunirea resurselor şi formarea în comun. Interacţiunea dintre aspectele civile şi militare ale politicii externe şi de securitate comune trebuie utilizată pentru a îmbunătăţi capacităţile şi eficienţa Uniunii noastre.

Aştept să o văd pe dna Ashton că îşi asumă un rol activ în această direcţie în calitate de şefă a Agenţiei Europene de Apărare şi de Înalt Reprezentant. În încheiere, doamnă Ashton, vă urez mult succes în organizarea Serviciului comun pentru acţiune externă. Mă aştept să se respecte principiul echilibrului geografic în desemnarea personalului serviciului, astfel încât să poată reprezenta cu adevărat întreaga Uniune Europeană. Europa are nevoie de succes.

 
  
MPphoto
 

  Ágnes Hankiss (PPE). (HU) Doamnelor şi domnilor, în primul rând, aş vrea să îl felicit pe dl Arnaud Danjean pentru acest raport, care este cuprinzător şi, în acelaşi timp, ia în considerare fiecare problemă în parte; în ceea ce mă priveşte, aş vrea să vorbesc despre o singură temă. Există multe ţări printre statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv ţara mea, Ungaria, care ar dori să joace un rol activ, în calitate de membri deplini şi egali, în cooperarea în domeniul politicii comune de securitate şi apărare. În acelaşi timp, din motive istorice bine cunoscute, nici resursele materiale, nici capacitatea sau baza de cunoştinţe nu le permit, deocamdată, să se afle pe picior de egalitate în această privinţă cu cele mai mari ţări. Prin urmare, am votat pentru modificările propuse care caută să faciliteze acest gen de participare şi de recuperare. Pe de altă parte, acest lucru ţine de cooperarea structurală în curs, care poate fi şi ar fi putut fi formulată în aşa fel încât nu se transforme într-un club elitist, al celor mai puternice şi mai mari state membre, cu alte cuvinte, că nu are cerinţe unitare şi uniforme pentru fiecare participant, pentru că, în acest caz, anumite ţări vor fi lăsate pe dinafară, ci permite ţărilor mai mici să participe în funcţie de abilităţile lor specializate. Pe de altă parte, trebuie dezvoltate reţele de formare în acest domeniu. Aş vrea să-i mulţumesc preşedintelui pentru că a inclus aceste aspecte în raport.

 
  
MPphoto
 

  Ivo Vajgl (ALDE).(SL) Domnule preşedinte, doamnă baroană Ashton, astăzi aş vrea să îi felicit pe ambii raportori care au condus atât de bine această dezbatere, o dezbatere care a dus la acest document sau, mai degrabă, la aprobarea documentelor dlor Albertini şi Danjean.

Aş spune că aceste documente au fost aprobate la momentul potrivit, la începutul mandatului doamnei baroane Ashton şi că am demonstrat pe larg ceea ce ne dorim de la politica externă a Uniunii Europene. Doamnă baroană Ashton, aţi folosit această oportunitate foarte bine traducând aceste documente foarte specifice în propria dvs. viziune despre lume şi vă felicit pentru acest lucru. Evident, nu vă voi felicita întotdeauna, dacă nu vă veţi exprima poziţia dumneavoastră clar în privinţa problemelor specifice, a dilemelor şi a crizelor. Astăzi, doresc să vă felicit pe dumneavoastră, în mod special, pentru că aţi făcut acea remarcă critică referitoare la acţiunile guvernului israelit cu privire la construirea de aşezări ilegale.

În încheiere, permiteţi-mi să adaug că sunt de părere că în viitor ar trebui să acordăm mai multă atenţie Japoniei, vechiul nostru prieten de nădejde şi să nu fim atât de fascinaţi de China şi de alte ţări cu dezvoltare rapidă.

 
  
MPphoto
 

  Piotr Borys (PPE).(PL) Domnule preşedinte, doamnă Ashton, vorbesc, probabil, pentru toţi cei prezenţi în această Cameră, când spun că politica externă este una dintre cele mai importante provocări cu care se confruntă Uniunea Europeană şi sperăm că sub conducerea dumneavoastră, doamnă Ashton, Uniunea Europeană va fi un adevărat reglementator al politicii externe la nivel mondial.

Mă voi concentra asupra a două domenii. Primul este situaţia politică din Orientul Mijlociu. Ne aşteptăm la o poziţie clară din partea dumneavoastră în ceea ce priveşte strategia referitoare la lupta împotriva terorismului. Ne aşteptăm, în principal, ca mai ales situaţia din Afganistan să fie o situaţie din care va fi posibilă retragerea. Aş dori să sugerez aici utilizarea tuturor mijloacelor, inclusiv operaţiuni în principal civile, ca parte a eforturilor de a moderniza o ţară care astăzi este o ruină după 30 de ani de război continuu. De asemenea, consider că implicarea politică în reconstrucţia Afganistanului este un factor cheie pentru stabilizarea ţării. Al doilea domeniu este Iranul, care astăzi joacă un rol central în politica externă din regiune. Consider că angajarea în lupta pentru prevenirea proliferării armelor nucleare este o misiune crucială care cade, de asemenea, în sarcina dumneavoastră. Vă urăm mult succes şi avem încredere că veţi reuşi să vă coordonaţi bine activitatea cu politica americană.

Cred că situaţia politică din Afganistan, Pakistan, India şi Iran este fundamentală din punct de vedere al politicii mondiale de securitate. Prin urmare, doamnă Ashton, rolul dumneavoastră în această privinţă este nepreţuit.

 
  
MPphoto
 

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE).(ES) Domnule preşedinte, doamnă baroană Ashton, aţi descris Operaţiunea Atalanta din Cornul Africii pentru combaterea pirateriei ca fiind un succes.

Cu toate acestea, săptămâna trecută a avut loc un atac masiv al piraţilor asupra vaselor de pescuit basce, spaniole şi franceze, care a forţat flota de pescuit să părăsească zona şi să se retragă în locuri în care poate fi protejată, însă în care nu este peşte, fără a uita de sutele de oameni care încă sunt ţinuţi ostatici pe diferite vase.

Vă rog să aplicaţi rezoluţia pe care Parlamentul a adoptat-o în decembrie pentru ca această operaţiune să protejeze vasele de pescuit şi să extindeţi această protecţie. De asemenea, solicit regândirea strategiilor şi revizuirea urgentă a tehnicilor utilizate în această operaţiune în Oceanul Indian, împreună cu motivul prezenţei sale acolo.

 
  
MPphoto
 

  Struan Stevenson (ECR). – Domnule preşedinte, 58 de persoane şi-au pierdut viaţa duminică încercând să îşi exercite dreptul la vot în alegerile irakiene şi 140 de persoane au fost grav rănite. Cu toate acestea, violenţa, intimidarea, ameninţările cu atacul şi şantajul nu au împiedicat milioane de irakieni curajoşi să meargă la vot.

Au avut loc tentative repetate de a manipula şi de a denatura rezultatul alegerilor. Interzicerea a peste 500 de candidaţi laici ne-sectanţi de către fictiva Comisie pentru justiţie şi tragere la răspundere, atacurile cu bombă repetate în ziua alegerilor şi întârzierea profund sinistră a anunţării rezultatelor sunt toate semne tulburătoare ale unor tertipuri.

Amestecul ameninţător al Iranului a fost o trăsătură constantă a acestor alegeri şi trebuie să-i transmitem astăzi acest avertisment aspru: nu încercaţi să instalaţi un prim-ministru marionetă în Irak, nu încercaţi să privaţi poporul irakian de drepturile sale democratice şi nu trageţi Irakul înapoi în haosul sectant, pentru că Occidentul este cu ochii pe voi şi sunteţi în colimator.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Henry William Brons (NI). – Domnule preşedinte, rolul baroanei Ashton este descris în articolul 18 din Tratatul privind Uniunea Europeană, şi anume, acela de a contribui la dezvoltarea unei politici externe şi de securitate comune, fiind împuternicită de Consiliu, care include, desigur, reprezentanţii statelor naţiune. Totuşi, acelaşi articol prevede că trebuie să opereze din poziţia unui vicepreşedinte al Comisiei. Mai mult decât atât, înţeleg că va avea întâietate fostul personal al Comisiei în faţa personalului diplomatic şi al ministerelor de externe în ceea ce priveşte desemnarea în cadrul Serviciului european pentru acţiune externă.

Doamnă baroană Ashton, este clar că rolul dumneavoastră a fost conceput pentru a submina în mod continuu influenţa statelor membre asupra politicii externe, nu numai individual, ci şi colectiv în Consiliu. Dumneavoastră şi succesorii dumneavoastră veţi fi împuterniciţi de Consiliu numai pe hârtie. Adevărata forţă propulsoare din spatele politicii externe a UE va fi Comisia; statele membre şi Consiliul vor fi marginalizate întotdeauna.

 
  
MPphoto
 

  Andrzej Grzyb (PPE).(PL) Mesajul principal al raportului dlui Albertini este o politică coerentă şi eficientă. Îl felicit pentru acest raport, aşa cum îl felicit şi pe dl Danjean.

Aş vrea să evidenţiez faptul că există, de asemenea, aspectul personal al desfăşurării acestei activităţi. Serviciul european pentru acţiune externă apare în raport şi, în ciuda faptului că acesta priveşte anul 2008 – este păcat că nu este, deja, despre 2009 –, este, aici, un fel de indicator care va măsura, de fapt, cum ne desfăşurăm activitatea care cade acum în sarcina serviciului condus de dna Ashton. Consider că echilibrul geografic pe care îl solicităm şi rolurile Parlamentului European şi parlamentelor naţionale în acest proces sunt deosebit de importante aici. Criteriile de recrutare clare şi rolul Parlamentului European în dezvoltarea serviciului sunt chestiuni care vor fi atent evaluate în această Cameră.

Aş vrea să fac un apel ca acest proces să fie clar şi transparent, astfel încât să îl putem înţelege în calitate de reprezentanţi ai alegătorilor individuali care, la urma urmelor, formează Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Jelko Kacin (ALDE).(SL) Aş vrea să exprim sincerele mele complimente faţă de ambii raportori, dl Albertini şi dl Danjean.

V-aş aminti de un eveniment tragic ce a avut loc în Belgrad la 12 martie, acum şapte zile. Mă refer la uciderea lui Zoran Đinđić, fost prim-ministru al Serbiei. L-au omorât pentru a opri normalizarea, democratizarea şi europenizarea Serbiei. Cu toate acestea, nu au oprit procesul. Tot ceea ce au făcut este să îl întârzie. Acest eveniment a avut, de asemenea, un impact negativ asupra ţărilor vecine şi asupra întregii regiuni.

Doamnă Ashton, v-aş ruga să ajutaţi şi să încurajaţi forţele pro-europene de pretutindeni din imediata noastră apropiere. Va trebui să acţionaţi rapid şi preventiv. V-aţi ales o nouă instituţie şi un nou rol, care sunt în mod fundamental două roluri, în două instituţii, şi deveniţi o figură dublă, în orice caz. Nu există cale de întoarcere, nici pentru dumneavoastră, nici pentru noi. Având în vedere că puteţi merge numai înainte, vă cer să justificaţi încrederea pe care v-am acordat-o.

 
  
MPphoto
 

  Franz Obermayr (NI).(DE) Domnule preşedinte, rapoartele exhaustive necesită, de obicei, evaluări diferenţiate, iar acest lucru este adevărat şi în acest caz. Astfel, sunt în favoarea unei politici externe şi de securitate comune care tratează imigraţia ilegală, fraudele referitoare la vize, turismul infracţional şi cererile de azil fictive. Sunt, de asemenea, în favoarea unei politici externe şi de securitate comune care tratează apărarea graniţelor zonei Schengen şi luarea frâului în dinţi în privinţa luptei împotriva crimei organizate. Cu toate acestea, critic şi mă opun unei politici externe şi de securitate comune concepute pentru a da UE un rol activ în probleme militare, unde deja există ONU şi NATO. Această dublare ar trebui să fie respinsă – şi, desigur, vorbesc din poziţia specială de reprezentant al unui stat neutru. De asemenea, mă opun exonerării de obligativitatea vizelor, o exonerare nepotrivită în cazul statelor balcanice din care, după câteva luni, s-au pornit către Europa Centrală în jur de 150 000 de macedoneni, din care două treimi au dispărut deja în ilegalitate.

Aceasta, cu siguranţă, nu este o cale către asigurarea nevoilor de securitate ale cetăţenilor europeni – nu este o contribuţie la securitate şi nici nu face nimic pentru a intensifica dorinţa cetăţenilor noştri pentru o Europă mai mare.

 
  
MPphoto
 

  Miroslav Mikolášik (PPE). (SK) Mă îngrijorează faptul că conferinţele anterioare nu au generat rezultate tangibile în domeniul neproliferării armelor nucleare. Astfel de arme şi tehnologii au proliferat. Există un risc din ce în ce mai mare ca tehnologia nucleară să cadă în mâinile organizaţiilor criminale şi teroriste.

Uniunea ar trebui să acţioneze în comun în acest domeniu şi să adopte o poziţie în această privinţă în calitate de actor global, pentru a întări toţi cei trei piloni ai Tratatului de neproliferare nucleară şi pentru a obţine aplicarea universală a reglementărilor şi instrumentelor pentru neproliferare. Consider că este necesar să includem problema neproliferării între priorităţile Uniunii Europene şi să iniţiem un dialog constructiv cu toate puterile nucleare, nu doar cu SUA şi Rusia. Numărul de ţări care dispun de arme nucleare nu se limitează numai la cei cinci membri ai Consiliului de securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Prin urmare, în interesul securităţii globale, Uniunea ar trebui să facă eforturi politice şi diplomatice să se asigure că ţări precum Israel, India, Pakistan şi Coreea de Nord devin semnatare ale Tratatului de neproliferare nucleară.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Ashton, vicepreşedintă a Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. – Domnule preşedinte, în primul rând, aş vrea să mulţumesc pentru contribuţiile făcute şi să spun că sunt de părere că aceasta este o dezbatere importantă şi de valoare în ceea ce priveşte orientarea noastră strategică.

Doresc să spun la început că sunt de acord întru totul cu onoraţii deputaţi care au vorbit despre valoarea şi importanţa examinării minuţioase pe care o realizează această Cameră şi rolul acestei Camere, nu numai în ceea ce priveşte această examinare, ci şi cunoştinţele expert care ştiu că există aici. Intenţia mea este să mă bazez pe aceste cunoştinţe expert şi să sper că vom avea cât mai multe ocazii în care să putem dezbate şi discuta multe, dacă nu toate problemele cele mai importante care au fost aduse în discuţie astăzi.

Voi vorbi relativ pe scurt în acest moment, însă voi încerca să vorbesc despre câteva dintre domeniile cheie cu privire la care consider că sunt cel mai preocupaţi onoraţii deputaţi. Voi începe prin a afirma că nu am spus „nu” raportului Barnier. Ceea ce am afirmat, pe baza lecţiilor învăţate din Haiti şi acum, odată cu sprijinul pe care îl oferim în Chile, a fost că am vrut să vedem cât de multe putem face, cum am putea opera mai eficient, ce ar trebui să pregătim pentru astfel de cazuri şi dacă ar trebui să pregătim ceva. Trebuie să ne gândim strategic la ce ar trebui să facem, iar raportul Barnier reprezintă fundalul pentru aceasta. Sunt foarte recunoscătoare lui Michel pentru contribuţia pe care a făcut-o – reprezintă cu adevărat fundalul.

Despre Tratatul de neproliferare: o serie de onoraţi deputaţi au evidenţiat importanţa conferinţei care va avea loc în mai, importanţă cu care suntem de acord cu toţii. Este foarte important să mergem mai departe acum în ceea ce priveşte posibilităţile pe care ni le va oferi această oportunitate din mai.

De asemenea, sunt de acord că securitatea începe cu relaţii politice trainice. Trebuie să privim în permanenţă abordarea noastră în lume în general ca având drept scop dezvoltarea acestor relaţii politice trainice în sensul promovării securităţii, nu numai pentru noi înşine, ci şi pentru terţe state, pentru state cu care căutăm să avem aceste relaţii şi cu care purtăm un dialog datorită intereselor deosebite pe care le avem.

O parte dintre onoraţii deputaţi au subliniat pe bună dreptate importanţa Balcanilor. Am indicat în priorităţile mele că aceasta este o zonă de lucru extrem de importantă. Este foarte important ca, în perioada premergătoare alegerilor din Bosnia, să promovăm importanţa Uniunii Europene şi să ne asigurăm că oamenii politici naţionali descriu alegătorilor lor calea pe care îşi propun să o urmeze pentru a forma legături mai puternice cu Europa şi, în cele din urmă, pentru a deveni o parte din Europa.

Sunt de acord în legătură cu importanţa lui Valentin Inzko şi a activităţii sale în instituţia Înaltului Reprezentant. Lucrăm împreună pentru a elabora o abordare strategică – din nou, pentru viitorul de după alegeri şi pentru a ajunge în poziţia în care trebuie să fim în următoarele luni şi ani pentru a menţine securitatea. Înţeleg foarte bine importanţa stabilităţii: nu numai că trebuie să existe acolo, ci trebuie să o şi menţinem. Există îngrijorare în regiune în legătură cu faptul că uneori se pare că progresăm şi alteori simt că ne împotmolim în privinţa pasului nostru următor. Trebuie să mergem înainte.

Acest lucru este cu atât mai adevărat în Kosovo, după cum au afirmat o serie de onoraţi deputaţi, al cărui guvern l-am întâlnit. Am purtat discuţii cu guvernul şi mai ales cu prim-ministrul, pentru a vedea ce putem face pentru ei în viitor. Apoi este şi Serbia, care face eforturi foarte mari pentru a face parte din Uniunea Europeană. Când l-am întâlnit pe preşedintele Tadić şi pe membrii guvernului, a fost foarte clar că şi pentru ei tot acesta este viitorul şi că şi ei înţeleg problemele care ne îngrijorează pe această cale.

În ceea ce priveşte dezbaterea legată de Cuba, aş fi fost prezentă. Însă pur şi simplu există o suprapunere. Are loc reuniunea Consiliului preşedinţilor pentru a discuta Serviciul european pentru acţiune externă şi nu pot fi în două locuri în acelaşi timp. Data a fost fixată de Parlamentul European. Trebuie să mă supun şi să fiu prezentă. Cu toate acestea, consider că Cuba este o chestiune importantă şi sunt sigură că vom reveni la acest subiect.

În legătură cu departamentul separat pentru menţinerea păcii, răspunsul meu este că aceasta ar trebui să fie activitatea noastră şi mă nelinişteşte mereu realizarea de separaţii, ca şi cum ar fi ceva separat de toată activitatea pe care o desfăşurăm. Dacă priviţi modul în care va funcţiona Serviciul european pentru acţiune externă, acesta va fi un fel de organizaţie-umbrelă care îşi asumă responsabilităţile create în baza tratatului, însă care vă deserveşte, de asemenea, pe dumneavoastră şi pe Comisie.

Aşadar, atunci când Comisia urmăreşte să facă ceva în legătură cu comerţul, schimbările climatice sau securitatea energetică la nivel global, şi Serviciul pentru acţiune externă îi poate servi drept instrument, făcând legătura directă dintre activitatea Comisiei şi ceea ce se întâmplă în teren. Toate acestea, aş afirma eu, ţin de o lume mai sigură şi mai stabilă. Prin urmare, pentru mine, totul ţine de modul în care construim în ideea că suntem acolo pentru a susţine eforturile de a asigura pacea şi menţinerea păcii.

Despre Atalanta: consider că remarcile făcute pe marginea acestui subiect sunt pozitive. Este o misiune foarte importantă, însă este o misiune care trebuie coordonată cu tot ceea ce facem în regiunea respectivă. De asemenea, înţeleg că trebuie să reflectăm asupra pescuitului şi asupra unei strategii în această privinţă. Acestea sunt lucruri foarte bine înţelese.

Grupurile de lucru: cred că este o idee foarte bună să fie organizate în Parlament. Consider că înalţii funcţionari menţin legătura bine cu ele şi trebuie să continuăm în aceeaşi direcţie.

În privinţa cartierului general operaţional: nu mi-am schimbat poziţia. Ceea ce am afirmat în ianuarie este că încă nu sunt convinsă. Analizăm acum acest subiect deoarece, având în vedere că acum deţin această funcţie de ceva mai mult timp, sunt mai angajată în activitatea pe care o desfăşurăm în privinţa misiunilor noastre în străinătate, în Kosovo, în Bosnia, în discutarea activităţii noastre în cadrul operaţiunii Atalanta sau în Haiti şi aşa mai departe.

În discursul meu, am spus că trebuie să vedem ceea ce este necesar şi apoi să hotărâm cum să realizăm aceste lucruri mai bine. Există diferite puncte de vedere, însă aceste puncte de vedere vor converge în jurul unui subiect comun şi asta ar trebui să facem. Deci problema este a fi convinşi, într-un mod sau altul, în privinţa modului în care vom acţiona.

Despre drepturile omului: aş vrea să le descriu ca pe un fir roşu. Proiecţia valorilor noastre şi a drepturilor omului este esenţială pentru tot ceea ce facem în Uniunea Europeană şi în toată lumea. Trebuie să ne asigurăm că rămâne un fir roşu care ne ghidează toate acţiunile referitoare la susţinerea activităţii pe care o desfăşurăm în toată lumea pentru a promova valorile Uniunii Europene. Aş vrea să analizăm cu foarte mare atenţie modul în care facem acest lucru, astfel încât să nu fie doar un adaos de prisos la dialog. Acesta devine o parte integrantă din tot ceea ce facem.

Sunt de acord şi cu relaţia transatlantică solidă cu Statele Unite. SUA este un partener puternic într-o serie largă de domenii, mai ales în gestionarea situaţiilor de criză, şi este foarte important să construim pe această bază. Sunt, de asemenea, foarte dornică să continui activitatea pe care o desfăşurăm cu SUA în domeniul dezvoltării, mai ales în Africa, unde există potenţial – cred oricum că există – să facem mult mai multe, mai ales în lumina experienţei mele cu Ajutorul pentru comerţ, în calitate de comisar pentru comerţ.

Trebuie să ne gândim şi la alte mari parteneriate. Am vorbit cu ministrul de externe brazilian despre posibilitatea de a lucra din nou împreună în domeniul dezvoltării, acolo unde economiile de scară şi posibilitatea de a colabora ne permit să eliberăm resursele într-un mod mult mai eficient către anumite părţi ale lumii în care există o reală nevoie.

Sunt de acord şi în privinţa ameninţărilor informatice. Aceasta este o problemă foarte importantă. Este de actualitate. Este o problemă la care va trebui să continuăm să reflectăm, deoarece, în mod inevitabil, ameninţările se schimbă mereu.

Foarte puţin despre Serviciul pentru acţiune externă. Amploarea geografică a Uniunii Europene trebuie să se reflecte în cadrul Serviciului pentru acţiune externă. Sunt absolut de acord cu acest lucru, însă se va face în timp. Unul dintre lucrurile pe care le-am spus tuturor miniştrilor de externe şi pe care îl spun şi Parlamentului: vă rog să rezistaţi tentaţiei de a presupune că, dacă primele patru sau cinci desemnări pe care le-am făcut nu sunt dintr-un stat membru pe care poate că îl ştiţi foarte bine, nu înseamnă că în viitor nu voi face desemnări din aceste state. Pur şi simplu trebuie să construim cărămidă cu cărămidă. Ţineţi minte, după cum ştiu onoraţii deputaţi, practic acesta încă nu există. Nu am o echipă sau un personal pentru Serviciul pentru acţiune externă pentru că, până la finalizarea temeiului juridic, nu avem nimic. Avem ce am avut şi înainte şi încercăm să îl organizăm într-un mod mai coerent.

Voi face desemnări bazate pe merite şi nimic altceva. Aici nu există favoriţi. Totul se bazează pe merit. Îi vreau pe cei mai inteligenţi şi mai buni şi am comunicat acest lucru statelor membre şi instituţiilor. Vreau ca delegaţiile din teren să fie ca o umbrelă, capabilă să susţină activitatea Uniunii Europene cu toate elementele sale diferite, după cum este reprezentată terţelor ţări şi după cum lucrează cu terţele ţări.

Este esenţial să facă acest lucru, deoarece altfel vom ajunge din nou o entitate fragmentară. Întrebarea este cum să facem acest lucru şi de aceea purtăm în prezent un dialog cu Consiliul şi cu Comisia. Dacă ar fi fost foarte simplu, am fi făcut-o până acum. Trebuie doar să ne asigurăm că o facem corect şi eficient. Vom rezolva această problemă în următoarele câteva săptămâni.

În ceea ce priveşte resursele, voi susţine nevoia flexibilităţii. Dacă există o criză într-o anumită ţară sau dacă vă daţi seama că trebuie să puteţi disloca resurse, ar trebui să putem rezolva acest lucru, însă în contextul analizei atente realizate de către Parlament. Din nou, trebuie să reflectăm la modul în care putem face să funcţioneze acest mecanism, nu doar acum, ci şi în viitor.

Trebuie să evităm cu orice preţ duplicarea; altfel nu vom fi câştigat nimic altceva decât mai multă birocraţie şi nu ne dorim aşa ceva. Trebuie să ne asigurăm că acesta este un serviciu coeziv care funcţionează bine, ca o entitate în cadrul Uniunii Europene, susţinând şi fiind susţinută de alte instituţii. Şi, după cum am afirmat, trebuie să ţinem cont de faptul că încă nu există. Haideţi să sperăm că putem finaliza în următoarele câteva săptămâni. Cu sprijinul Parlamentului sunt sigură că îl vom putea înfiinţa. Putem pune temelia, însă construirea va dura şi este atât de important încât sper că fiecare onorabil deputat va înţelege.

Câteva remarci finale. În legătură cu summiturile: avem o mulţime de summituri. Aspectul de care trebuie să ţinem cont mereu este valoarea şi importanţa acestora. Nu pot participa la toate. Efectiv sunt prea multe. Voi participa la unele. Am fost bine reprezentaţi la summitul de la Maroc, pentru că au fost prezenţi ambii preşedinţi. Cred sincer că dacă sunt prezenţi preşedinţii Consiliului şi Comisiei, trebuie să începem să spunem că UE este bine reprezentată la summit. Nu este întotdeauna necesară şi prezenţa mea şi domniile lor vor fi de acord cu acest lucru.

În sfârşit, onoraţii deputaţi au vorbit despre relaţiile cu ţări precum Japonia, cu ţări importante pentru noi în parteneriate strategice, precum Rusia, despre importanţa şi valoarea Orientului Mijlociu, unde voi călători începând de duminică, şi despre importanţa şi valoarea Cvartetului, pentru că voi călători prin Orientul Mijlociu. Cred că voi vizita cinci ţări şi apoi vom ajunge la Moscova pentru reuniunea Cvartetului, în care vom discuta şi vom dezbate ceea ce urmează să facem.

În final, onoraţi deputaţi, vă mulţumesc pentru că aţi observat că sunt de partea Consiliului şi că nu există Comisie. Voi trece de partea cealaltă. Cât timp există un loc la mijloc, voi continua să fac acest lucru. Va fi responsabilitatea dumneavoastră să ţineţi minte de care parte a baricadei ar trebui să fiu când intru.

Şi, în încheiere, aş vrea să îi felicit încă o dată pe dl Albertini şi pe dl Danjean pentru rapoartele excelente care mi-au oferit ocazia să îmi exprim punctele de vedere astăzi.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Gabriele Albertini, raportor.(IT) Mulţumesc colegilor mei deputaţi, care au luat cuvântul în număr atât de mare, mai ales celor care au fost de acord cu părţile cele mai importante ale raportului, lăudându-i şi aprobându-i conţinutul, însă şi celor care l-au criticat şi care, mai presus de toate, au făcut acest lucru din dorinţa de a evita regretabilele situaţii tragice în care s-a folosit forţa şi care visează la o lume în care domneşte pacea. Un filosof grec, Platon, spunea că doar morţii vor vedea sfârşitul războaielor. Totuşi, în ciuda refuzului nostru de a ceda în faţa acestei filosofii şi încercărilor noastre de a preveni acest lucru, realitatea ne obligă să folosim forţa chiar şi în cadrul misiunilor noastre de pace.

O felicit pe dna Înalt Reprezentant/vicepreşedinta Ashton şi îi mulţumesc pentru că a menţionat raportul meu: unul dintre aspectele abordării domniei sale care îmi place în mod deosebit este caracterul dual, modul în care urmăreşte sinergia între sarcinile Consiliului şi ale Comisiei. Poziţionarea fizică a domniei sale – care va alterna între pupitrele Consiliului, Parlamentului şi Comisiei – demonstrează dorinţa de a activa în două funcţii.

În calitate de Parlament, consider că trebuie să sprijinim şi să promovăm acest angajament în sensul sinergiei. Comisia Europeană urmăreşte politici pentru dezvoltare, vecinătate şi pentru stabilitate şi promovarea drepturilor umane şi a democraţiei; Consiliul întreprinde misiuni de pace şi misiuni pentru punerea în aplicare a statului de drept. Acest şir de teme trebuie să îşi găsească expresia în cele din urmă în serviciul diplomatic european, care trebuie să fie eficient şi dotat cu competenţele şi resursele necesare pentru a-şi putea juca rolul aşa cum ar trebui, şi vom munci din greu pentru a realiza acest lucru.

De asemenea, aş vrea să îi mulţumesc dnei Înalt Reprezentant – şi vom discuta pe marginea acestui subiect mai mult pe 23 aprilie – pentru că a fost de acord să fie prezentă la audierea Comisiei pentru afaceri externe privind tema serviciului extern, despre care vom avea posibilitatea să discutăm mai amănunţit. Ziua de astăzi marchează începutul colaborării noastre, cu siguranţă nu sfârşitul.

 
  
MPphoto
 

  Arnaud Danjean, raportor.(FR) Domnule preşedinte, doamnă baroană Ashton, doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc pentru toate discursurile care au contribuit, încă o dată, la îmbogăţirea acestei dezbateri, la îmbogăţirea acestui raport.

Aş vrea să îi asigur din nou pe cei care şi-au făcut auzite îndoielile şi, uneori, suspiciunile în legătură cu faptul că acest raport ar putea duce la o concurenţă mai acerbă, mai ales cu NATO, şi chiar la izolare. Nu este deloc cazul. Nu sunt de acord deloc şi aş vrea să adaug că acest lucru nu apare în tratat, dimpotrivă. Puteţi da crezare unui deputat francez care a luptat neîncetat pentru a-şi repune în drepturi ţara în cadrul structurilor integrate ale NATO.

Când vorbim despre autonomie strategică, ce idee dezvoltăm, ce politică am dezvoltat în ultimii 10 ani? Răspunsul este capacitatea Uniunii Europene de a interveni prin intermediul misiunilor civile şi militare în zone în care alte organizaţii, inclusiv NATO, nu pot interveni. NATO nu ar fi putut interveni pentru a pune capăt conflictului din Georgia, unde nu există ONU sau OSCE prezente. NATO nu a intervenit mai devreme decât noi în Cornul Africii pentru a pune capăt evenimentelor care ameninţau interesele noastre privind securitatea.

Autonomia strategică înseamnă şi capacitatea de a interveni cu o gamă de instrumente de care dispunem numai noi: instrumente civile şi militare, instrumente juridice, financiare, de dezvoltare. Uniunea Europeană se află în cea mai bună poziţie pentru a dezvolta această abordare globală în zone de criză.

Autonomia noastră strategică se referă, de asemenea, la capacitatea noastră, acolo unde este necesar, de a nu interveni în campanii militare sau – şi acest lucru a fost evidenţiat de mai mulţi deputaţi austrieci – la faptul că există între noi ţări neutre şi că respectăm statutul acestora.

Asta înseamnă apărare şi securitate europeană. Asta înseamnă autonomia strategică pe care o dezvoltăm prin intermediul acestei politici. Nu uitaţi niciodată originile acestei politici europene de securitate şi apărare. Ea s-a născut de pe urma unui eşec tragic şi sângeros: cel din Balcani, din anii '90, când Uniunea Europeană nu a fost capabilă să facă faţă unei provocări majore la adresa securităţii pe propriul continent. Să nu uităm acest lucru. Cetăţenii noştri europeni nu l-au uitat şi nu ne-ar ierta dacă am abandona ambiţia de a vedea că Europa joacă un rol pe scena internaţională.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Acest punct a fost închis. Dezbaterea a fost închisă. Am primit şase propuneri de rezoluţii(1) depuse în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură pentru încheierea dezbaterii.

Votarea va avea loc astăzi.

 
  
MPphoto
 
 

  Elena Băsescu (PPE), în scris. – În primul rând doresc să îl felicit pe domnul Albertini pentru redactarea acestui raport. Mă bucur că amendamentele propuse de mine au fost adoptate. Comisia Europeană a anunţat săptămâna trecută finanţarea a 43 de proiecte energetice majore, inclusiv 4 care privesc România. Pe viitor, Comisia trebuie să acorde importanţa cuvenită Conductei Petroliere Pan-Europeane Constanţa – Trieste, precum şi dezvoltării relaţiilor cu ţările din Parteneriatul Estic. De asemenea, trebuie intensificate eforturile pentru a pune în aplicare proiecte din cadrul Sinergiei Mării Negre pentru a se asigura o cooperare mai eficientă în această zonă. Republica Moldova poate juca un rol important atât în cadrul Parteneriatului Estic cât şi în cadrul Sinergiei Mării Negre. Uniunea Europeană trebuie să acorde atenţie deosebită relaţiilor cu această ţară şi să o sprijine în drumul său către UE. Uniunea trebuie să se implice mai mult în soluţionarea conflictelor îngheţate din zona Mării Negre inclusiv cel din Transnistria. Dezvoltarea parteneriatului transatlantic trebuie să fie o prioritate pentru politica externă şi de securitate a Uniunii Europene. Relaţiile cu Statele Unite sunt foarte importante în procesul de consolidare a securităţii şi stabilităţii mondiale. Instalarea unei părţi din sistemul american antirachetă pe teritoriul României este o dovadă de încredere acordată ţării mele.

 
  
MPphoto
 
 

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris.(PT) Este regretabil că procesul dezarmării multilaterale a fost întrerupt şi că de mai mulţi ani nu există intenţii politice de a-l relua. Din acest motiv, viitoarea conferinţă de revizuire din 2010 a Tratatului de neproliferare nucleară este deosebit de importantă.

După cum afirmă propunerea de rezoluţie pe care am semnat-o, suntem profund îngrijoraţi de pericolul pe care îl prezintă o nouă cursă de înarmare nucleară. Prin urmare, încetarea imediată a dezvoltării, producţiei şi depozitării de arme nucleare este necesară.

Este necesar ca SUA să pună capăt dezvoltării de noi generaţii de arme nucleare tactice şi, adoptând un curs absolut contrar, să semneze şi să ratifice Tratatul de interzicere totală a experienţelor nucleare.

De asemenea, susţinem găsirea unei soluţii paşnice pentru disputa privind programele nucleare ale Iranului şi solicităm reînceperea negocierilor, reiterând opoziţia noastră faţă de orice acţiune militară sau ameninţare cu folosirea forţei. De asemenea, avertizăm că orice acţiune militară ar putea duce la o criză şi mai gravă în regiune.

 
  
MPphoto
 
 

  Edit Herczog (S&D), în scris. (HU) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, Conferinţa privind revizuirea Tratatului de neproliferare va avea loc în aprilie-mai 2010. Este important ca statele membre ale Uniunii Europene să prezinte o poziţie unică în cadrul reuniunii şi să reafirme cei trei piloni ai Tratatului: neproliferarea armelor nucleare, dezarmarea şi cooperarea privind utilizările civile ale energiei nucleare. Statele membre trebuie să îşi exprime angajamentul faţă de eliminarea comerţului cu arme nucleare, reducerea treptată a stocurilor de arme nucleare, monitorizarea strictă a producerii de materiale necesare pentru realizarea armelor nucleare şi deţinerea de produse necesare pentru producţie. Statele membre trebuie să îşi asume un rol principal în aplicarea Rezoluţiei 1887 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, adoptată în toamna 2009 (la 24 septembrie). În sensul acestei rezoluţii, statele membre trebuie să pună foarte mult accent pe dezvoltarea unui acord internaţional global care să reglementeze eliminarea armelor nucleare sub supraveghere internaţională strictă. În plus, trebuie să lupte pentru introducerea a două măsuri concrete în domeniile menţionate mai sus, pentru a da un exemplu pentru restul lumii. Statele membre ale UE trebuie să promoveze Tratatul de interzicere totală a experienţelor nucleare şi înnoirea Acordului START între Statele Unite şi Rusia. UE trebuie să trateze eforturile legate de combustibilul nuclear ca domeniu prioritar şi să se concentreze asupra armonizării, înăspririi şi transparenţei reglementărilor legate de depozitarea, transportul şi comerţul acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Filip Kaczmarek (PPE), În scris. (PL) Doamnelor şi domnilor, trebuie să spun că presupun că raportul anual referitor la politica externă şi de securitate comună pentru 2008 nu va stârni sentimente la fel de puternice ca dezbaterea pe marginea aceluiaşi subiect de anul viitor. Sper că într-un an vom şti cum arată Serviciul european pentru acţiune externă, iar acest nou serviciu va avea, la rândul său, o influenţă imensă asupra dezvoltării politicii europene externe.

Uniunea Europeană are ambiţii de actor global. Este un lucru bun, însă aceste ambiţii nu vor fi uşor de realizat. Ne aşteaptă o muncă grea înainte. Instituţiile europene trebuie să ajungă la un acord asupra SEAE. Nu va fi uşor, însă fără acesta nu vom reuşi să îmbunătăţim politica externă. Ar trebui să ne întoarcem la valorile fundamentale ale Uniunii Europene şi să le folosim ca o bază pe care să construim politica noastră externă.

Trebuie să ţinem mereu cont de solidaritate, egalitate, standarde uniforme, de drepturile omului şi de cele civile. Trebuie să menţinem echilibrul intern şi ar trebui să apărăm acele interese ale statelor membre ale UE care nu se exclud reciproc. O problemă cheie este, cu siguranţă, nevoia de a îmbunătăţi coordonarea dintre instituţiile comunitare şi statele membre. Interesele naţionale specifice nu ar trebui să intre în conflict cu coerenţa şi comunitatea noastră. În mod paradoxal, chiar şi acele ţări care doresc să fie percepute ca o forţă propulsoare pentru integrarea europeană acţionează uneori împotriva intereselor colective ale Uniunii. Haideţi să schimbăm acest lucru.

 
  
MPphoto
 
 

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris.(ET) Domnule preşedinte, unii dintre vorbitorii anteriori au evidenţiat probleme legate de alcătuirea Serviciului european pentru acţiune externă care şi-a început activitatea după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Consider că este extrem de important să aderăm la principiile egalităţii geografice în formarea SEAE şi, la fel ca alte organisme ale Uniunii Europene, să punem în aplicare discriminarea pozitivă în legătură cu reprezentanţii noilor state membre, reflectată în perioada de tranziţie, care face posibilă grăbirea dezvoltării profesionale. Reprezentanţii din noile state membre nu au experienţa necesară de zeci de ani în instituţiile Uniunii Europene, care este o condiţie preliminară pentru deţinerea celor mai importante poziţii. Ar fi nedrept dacă toate funcţiile cele mai importante ar fi deţinute de funcţionari din vechile state membre şi dacă funcţionarii din noile state membre ar trebui să aştepte mulţi ani pe tuşă. Acest lucru ar fi evident o risipă de resurse deoarece, de exemplu, reprezentantul din Malta poate că ar fi avut cunoştinţe mult mai bogate despre Africa de Nord, cel din Cipru în ceea ce priveşte Orientul Mijlociu, cel din Bulgaria în ceea ce priveşte Turcia, cel din Polonia în ceea ce priveşte Belarus şi Ucraina, statele baltice în ceea ce priveşte Rusia şi aşa mai departe. Sper că Uniunea Europeană nu va face greşeala de a permite doar vechilor state membre să configureze imaginea SEAE şi sper că va găsi o soluţie optimă care să satisfacă toate statele membre.

 
  
MPphoto
 
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. (PL) Situaţia din lume creează noi provocări pentru politica externă a UE şi necesită o înţelegere mai bună a problemelor referitoare la securitate. Au apărut noi puteri care se implică activ în politica globală din diferite domenii. Deci, este necesar un dialog la nivel mondial şi stabilirea de noi principii pentru cooperare şi pentru împărţirea rolurilor. Trebuie să suplimentăm rolul enorm pe care îl joacă în securitatea mondială NATO şi SUA prin stabilirea de forţe mobile speciale, ca parte din UE, care ne vor permite să abordăm toate tipurile de dezastre şi de catastrofe. Uniunea nu va fi percepută doar ca instituţie care luptă pentru democraţie şi pentru drepturile omului, ci şi ca instituţie care vine în ajutorul oamenilor în momente dificile. Pericolul altor ameninţări creşte în mod clar şi astfel securitatea alimentară şi energetică devine din ce în ce mai importantă. Consider că este necesară dezvoltarea unei noi concepţii privind funcţionarea serviciului extern al UE în care sunt definite domeniul operaţiunilor comunitare şi principiile înfiinţării serviciului, cât şi principiile împărţirii rolurilor şi cooperării cu serviciile diplomatice ale statelor membre, pentru a clarifica rolurile jucate de instituţiile individuale ale UE. Faptul că nu s-a realizat de la început împărţirea rolurilor şi a competenţelor ar putea fi cauza neînţelegerilor dintre diferitele instituţii şi liderii din Uniune, cât şi dintre UE şi statele membre. Experienţele iniţiale cu funcţia de Înalt Reprezentat pentru politica externă şi de securitate şi aşteptările generale legate de faptul că acesta ar trebui să fie activ şi prezent în diferite locuri ne fac să ne gândim la numirea de adjuncţi sau la implicarea în mai mare măsură a altor comisari în domenii ale activităţii sale, având în vedere numărul ridicat al acestora.

 
  
MPphoto
 
 

  Traian Ungureanu (PPE), în scris. – Salut raportul Albertini referitor la principalele orientari ale politicii externe si de securitate comune şi, in particular, paragrafele despre dezvoltarea Parteneriatului Estic şi politicii europene în zona Mării Negre. Parteneriatul Estic şi adunarea parlamentară EURONEST oferă cadrul potrivit pentru apropierea vecinilor estici ai UE de standardele europene, precum şi pentru clarificarea perspectivei de aderare europeană a unor state ca Republica Moldova. Subliniez în mod special importanţa asistenţei rapide si concrete ce ar trebui acordată guvernului pro-european al Republicii Moldova. În aceasta direcţie, două acţiuni europene necesită urgentare: accelerarea procesului de acordare a asistenţei macrofinaciare UE şi eliminarea regimului de vize pentru călătoriile în UE ale cetăţenilor Republicii Moldova. În regiunea Mării Negre, este esenţială continuarea obiectivului european de asigurare a securităţii energetice a UE. Sprijin paragraful 21 din raport, care insistă ca UE să asigure implementarea deplină şi cât mai rapidă a proiectului Nabucco. Nu mai puţin importantă în această dezbatere este o apreciere corectă a dezvoltării proiectului american de apărare anti-racheta şi a importanţei sale pentru securitatea europeană. Implicarea României în acest proiect demonstrează că Romania a devenit un furnizor net de securitate la nivel european şi are toata capacitatea de a-şi onora angajamentele de securitate faţă de aliaţi.

 
  
MPphoto
 
 

  Janusz Władysław Zemke (S&D), în scris. (PL) Aş vrea să fac mai multe remarci referitoare la strategia europeană de securitate şi la politica de securitate şi apărare comună.

În propunerea de rezoluţie a Parlamentului European, au fost definite corect principalele ameninţări şi provocări cu care se confruntă Europa. Problema este că nu reuşim să reacţionăm suficient la acestea, sau cel puţin nu întotdeauna destul de repede. Există trei puncte slabe principale şi, dacă am reuşi să le depăşim, am îmbunătăţi radical eficienţa politicii de securitate şi apărare comune. Primul este o lipsă de hotărâre a tuturor statelor membre ale UE în sensul unei politici comune şi nu doar declararea verbală a necesităţii acesteia. În al doilea rând – coordonarea slabă a activităţii desfăşurate de numeroase instituţii europene. Încă nu există un centru de reacţie în caz de situaţii de criză la nivelul Uniunii. În al treilea rând şi în sfârşit, potenţialul militar şi civil care chiar este la dispoziţia Uniunii şi nu doar la dispoziţia statelor membre individuale este prea mic.

Problemele cu transportul aerian, de exemplu, sunt acum proverbiale, iar acest lucru are o însemnătate fundamentală pentru o reacţie rapidă în situaţii de criză. Doar progresul în aceste trei domenii ar face politica comună de securitate şi apărare mai eficientă.

 
  
 

(Şedinţa a fost suspendată pentru câteva minute în aşteptarea votării.)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL McMILLAN-SCOTT
Vicepreşedinte

 
  

(1) A se consulta procesul-verbal

Aviz juridic - Politica de confidențialitate