Preşedinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept (articolul 122 din Regulamentul de procedură), iniţial cazul lui Gilad Shalit (patru⁽¹⁾ propuneri de rezoluţie).

  Bastiaan Belder (IND/DEM), autor. − (NL) Dle preşedinte, în această dimineaţă pe la ora 8.00, aici, la Parlament, consultam site-ul web dedicat lui Gilad Shalit şi un fapt dureros mi-a atras imediat atenţia: timp de 1355 de zile, 3 ore, 12 minute şi 37 de secunde, lui Gilad, care a fost răpit, i-a fost refuzat orice contact cu tatăl, mama, fratele şi sora sa. Totuşi, pe acelaşi site web, am găsit şi un fragment din Cartea lui Ieremia: „Există speranţă pentru descendenţii tăi, spune Dumnezeu. Copiii tăi se vor întoarce la tărâmul lor”. Noam Shalit, care se află azi aici cu noi, speră şi are încredere în dvs., ca şi în Dumnezeul Israelului, să obţină eliberarea mult iubitului său fiu.

Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dezbatem azi cazul lui Gilad Shalit. În cursul unei reuniuni speciale cu delegaţia israeliană care a avut loc ieri după-amiază, l-am asigurat pe Noam Shalit că eliberarea lui Gilat Shalit nu este doar cauza lui, ci este şi cauza noastră. Haideţi ca prin această dezbatere şi această rezoluţie să transmitem semnale clare în acest sens, ceea ce, în mod evident, necesită o continuare a acţiunii de către Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe. Ieri dimineaţă am vorbit personal cu dna baroneasă Ashton despre acest caz. Cazul lui Shalit este cauza noastră, o cauză europeană.

Doamnelor şi domnilor, vă rog să rămâneţi fideli acestei cauze şi în perioada următoare. Mă bazez pe dvs. Haideţi să permitem Europei să facă o schimbare în Orientul Mijlociu. Împreună cu Noam Shalit şi familia lui, aşteptăm cu nerăbdare îndeplinirea rugăciunii rabinice pentru Shalit, psalmul 126, versetul 1: „Cind a adus Domnul înapoi pe prinşii de razboi ai Sionului, parcă visam”.

  Frédérique Ries, autor. − (FR) Dle preşedinte, dle comisar, Gilad Shalit avea 19 ani când a fost răpit în timpul unui atac al Hamas lângă Gaza. Nu în Gaza, ci în Israel, într-un kibbutz în care era staţionată unitatea sa.

De aproape patru ani, acest tânăr trăieşte într-o pivniţă; nu are dreptul să primească nici vizite, nici asistenţă medicală, nici asistenţă juridică, nici corespondenţă, nu are dreptul la un proces, Convenţia de la Geneva nu este respectată în cazul lui, nu are niciun drept. Cunoscut - în mod eronat, de altfel - drept soldatul Gilad Shalit, acesta îşi îndeplinea stagiul militar ca toţi tinerii din ţara sa.

Este mai degrabă un tânăr timid - ca şi tatăl său, pe care l-am întâlnit de mai multe ori şi căruia îi spun cu plăcere bun venit din nou, azi, în cadrul acestei Camere - un tânăr căruia îi plăcea matematica, fotbalul şi care ar fi redevenit civil, desigur, dacă nu ar fi trăit de patru ani, deja, într-o groapă, izolat de lume şi de familia sa.

Dle comisar, în această după-amiază nu doresc să vorbesc cu dvs. despre politică, nu doresc să vorbesc despre Orientul Mijlociu, despre negocieri sau schimburi de prizonieri. Azi, Parlamentul vă solicită în unanimitate să ajutaţi un tânăr - un tânăr israelian, un tânăr francez, un tânăr european - să se întoarcă acasă.

De aceea, împreună cu colegii mei autori ai acestei rezoluţii şi membri a şase grupuri politice, dna Essayah, dl Cohn­Bendit, dl Howitt, dl Tannock şi dl Belder, care tocmai a vorbit, ne vom adresa azi în scris dnei baronese Ashton.

Îi solicităm cu tărie dnei baronese Ashton, care va merge în Israel şi Gaza miercurea viitoare, să îşi exercite toată influenţa de care dispune pentru a cere eliberarea lui Gilad Shalit, influenţă care i s-a conferit prin mandatul rezoluţiei noastre de azi, influenţa celor 500 de milioane de cetăţeni europeni pe care îi reprezentăm în cadrul acestei instituţii.

(Aplauze)

  Proinsias De Rossa, autor. − Dle preşedinte, salut această rezoluţie transpartinică prin care se solicită eliberarea soldatului israelian Gilad Shalit, luat prizonier de aripa militară a Hamas în 2006. Sunt de acord cu tatăl lui Gilad, care a solicitat ca situaţia fiului său să fie tratată ca o problemă de ordin umanitar şi să nu fie transformată într-un joc politic. În vâltoarea dezbaterii politice nu trebuie să pierdem niciodată din vedere suferinţele familiilor israeliene şi palestiniene ai căror membri au dispărut în timpul acestui conflict.

Convenţiile de la Geneva trebuie respectate de toate părţile. Este complet inacceptabil faptul că lui Gilad Shalit i-au fost refuzate drepturile de prizonier de război care, raportul Goldstone o afirmă în mod categoric, trebuie să i se acorde. Familia sa nu are informaţii referitoare la starea lui de sănătate, nici fizică, nici mentală.

În acelaşi timp, dintre cei 7200 de prizonieri palestinieni din închisorile israeliene, reţinuţi de asemenea prin încălcarea Convenţiilor de la Geneva, 1500 sunt închişi pe perioadă nedeterminată, iar 13 sunt închişi deja de 25 de ani. Patruzeci şi patru sunt copii, în timp ce 23 de membri ai Consiliului Legislativ Palestinian sunt încarceraţi ca pedeapsă pentru prinderea lui Gilad Shalit. Din nou, raportul Goldstone afirmă în mod clar: aceste detenţii ale unor membri ai CLP contravin dreptului internaţional.

Voi aduce în discuţie aceste probleme în cadrul Adunării Parlamentare Euromed din Iordania din acest sfârşit de săptămână. Îi adresez dnei Catherine Ashton, pentru următoarea sa vizită în regiune, îndemnul de a face presiuni asupra autorităţilor israeliene şi palestiniene, inclusiv a celor din Gaza, pentru eliberarea lui Gilad Shalit, a copiilor palestinieni şi a membrilor CLP, precum şi pentru garantarea întoarcerii sigure şi rapide a acestora la familiile lor.

  Charles Tannock, autor. − Dle preşedinte, sergentul Gilad Shalit este ţinut prizonier de mai mult de trei ani de către acei membri ai Hamas susţinători fanatici ai Jihadului. Hamas pretinde că este o grupare legală care respectă Convenţiile de la Geneva, şi prin urmare îl tratează ca prizonier de război, dar Israelul consideră, în mod corect, din punctul meu de vedere, că din momentul prinderii sale vorbim despre o răpire. Indiferent de statutul său juridic şi de dreptul internaţional, acesta este izolat în Gaza, fără niciun contact cu lumea exterioară, refuzându-i-se chiar şi accesul Crucii Roşii, pe care Convenţiile de la Geneva îl autorizează. Familia sa nu are informaţii despre starea lui, cu excepţia unei înregistrări video şi a unor declaraţii sporadice din partea Hamas care afirmă că acesta încă trăieşte şi este bine.

Dacă Hamas doreşte ca solicitările sale să fie luate în serios de comunitatea internaţională, ar trebui cel puţin să dovedească fără echivoc că respectă dispoziţiile umanitare internaţionale în materie de condiţii de încarcerare.

Dar solicităm mai mult decât atât. Solicităm eliberarea sa imediată şi necondiţionată. Nu ascund faptul că sunt împotriva unui dialog cu teroriştii Hamas, o organizaţie care urmăreşte anihilarea Israelului dar, dacă va trebui vreodată să stabilim vreun contact cu Hamas, acest lucru trebuie întreprins numai după eliberarea din captivitate a lui Gilad Shalit.

  Sari Essayah, autoare. − Dle preşedinte, de regulă, atunci când această Cameră prezintă o rezoluţie care are o cât de mică legătură cu situaţia din Orientul Mijlociu, este dificil de ajuns la un consens. Cazul de faţă nu respectă această regulă, mulţumită colegilor care au înlesnit acest consens.

Situaţia lui Gilad Shalit este o cauză umanitară şi rezoluţia noastră comună subliniază faptul că, din momentul în care a fost luat prizonier cu aproape patru ani în urmă, acesta este deţinut într-un loc necunoscut din Gaza, unde i se refuză drepturile fundamentale conforme oricăror reglementări umanitare, inclusiv Convenţia de la Geneva. Din această perspectivă umanitară solicităm eliberarea imediată a lui Gilad Shalit. Între timp, cerinţele minime prevăd că Crucea Roşie şi părinţii lui Shalit pot avea contacte cu acesta.

Valoarea unei persoane nu se poate măsura. Este nemăsurabilă. Gilad Shalit nu ar trebui să facă obiectul unor negocieri ale organizaţiei teroriste Hamas, ci ar trebui să fie eliberat imediat. Acesta este mesajul pe care am dori ca Înaltul Reprezentant, dna baroneasă Ashton, să îl transmită în Gaza cu ocazia vizitei sale viitoare.

  Takis Hadjigeorgiou , autor. – (EL) Dle preşedinte, alături de alţi deputaţi, am participat ieri la o întâlnire la care a fost prezent tatăl lui Shalit şi aş dori să spun că nu poţi să nu fi afectat de tragedia acestei familii. De aceea, considerăm că Gilad Shalit, membru al forţelor armate israeliene arestat pe teritoriu israelian la 24 iunie 2006, întruneşte criteriile pentru a fi considerat prizonier de război în temeiul celei de-a treia Convenţii de la Geneva.

În această calitate, ar trebui să i se acorde tratament umanitar şi să i se permită să comunice. Crucea Roşie Internaţională ar trebui să aibă dreptul să îl viziteze, iar familia sa ar trebui să aibă dreptul să fie informată despre starea lui şi, bineînţeles, să îl viziteze. În acelaşi timp, ne exprimăm încrederea şi dorinţa ca această persoană să fie eliberată.

Cu toate acestea, fără a dori să reduc importanţa celor afirmate până acum, consider că poziţia noastră, conform căreia această problemă se poate diferenţa de alte cazuri de palestinieni încarceraţi, este oarecum apolitică. Încarcerarea acestora este, de asemenea, o problemă umanitară. Consider că dăm speranţe false acestei familii dacă ne gândim că vom realiza ceva axându-ne, ca Parlament, doar pe eliberarea acestei persoane, pentru care reiterez cererea de eliberare.

Situaţia a zeci de copii palestinieni de 16 ani care se află în închisoare nu este o problemă umanitară? Cum puteţi face diferenţa între aceste două probleme? Nu putem să nu menţionăm faptul că Gaza însăşi - aşa cum a afirmat cineva anterior că trăieşte într-o dărăpănătură, şi trăieşte într-adevăr într-o dărăpănătură - că Gaza însăşi, repet, este o dărăpănătură imensă. Un milion şi jumătate de palestinieni trăiesc într-o dărăpănătură colectivă. Există 7200 de palestinieni în închisorile israeliene; printre aceştia se numără 270 de copii cu vârste între 16 şi 18 ani şi 44 de copii sub 16 ani. Din 1967, au fost arestaţi şi încarceraţi şapte sute cincizeci de mii de palestinieni.

Aşadar, solicităm eliberarea lui Shalit, dar poziţia noastră, prin care vrem să realizăm acest lucru separându-l de imaginea de ansamblu a Palestinei, este apolitică.

În încheiere, aş dori să adaug faptul că singura regiune din lume care are un ministru pentru prizonieri este Palestina. Aş dori să exprim din nou dragostea şi compasiunea noastră pentru această familie şi am încredere că această problemă va fi rezolvată în curând.

  Nicole Kiil-Nielsen, autoare. − (FR) Dle preşedinte, rezoluţia referitoare la caporalul Gilad Shalit pe care o discutăm azi completează numeroasele rezoluţii adoptate anterior de Parlamentul European privind situaţia drepturilor omului din Orientul Mijlociu.

Caporalul Gilad Shalit, reţinut ca prizonier de 1355 de zile, trebuie eliberat cât mai curând posibil. Solicităm şi sperăm sincer că va fi eliberat. Tânărul franco-palestinian Salah Hamouri, reţinut de autorităţile israeliene din 13 martie 2005, trebuie eliberat. Copiii încarceraţi în Israel, încălcând dispoziţiile de drept internaţional şi convenţiile privind drepturile copilului, trebuie eliberaţi. Activiştii Rezistenţei populare nonviolente împotriva ocupaţiei, precum Abdallah Abu Rahmah din Bil’in, trebuie eliberaţi. Reprezentanţii aleşi, precum membrii Consiliului Legislativ Palestinian - inclusiv Marwan Barghouti - trebuie eliberaţi.

Este timpul ca Uniunea Europeană să insiste cu determinare ca drepturile omului şi dreptul internaţional să fie respectate în Orientul Mijlociu. Soluţiile nu constau într-o atitudine de superioritate, exercitată în condiţii represive şi violente, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, în cazul asasinării unui lider al Hamas în Dubai, pe care o condamnăm, nu în ultimul rând pentru că pune sub semnul întrebării siguranţa eliberării lui Gilad Shalit.

  Elena Băsescu, în numele grupului PPE. – Este pentru a doua oară în ultimele două săptămâni când vorbesc în plen despre Gilad Shalit şi mă bucur că eforturile depuse împreună cu colegii mei au avut ca rezultat această rezoluţie. „The case of Gilad Shalit” demonstrează preocuparea deosebită a Uniunii Europene cu privire la situaţia umanitară din Gaza. Drepturile lui Gilad, prevăzute în Convenţia de la Geneva, nu ar trebui să fie condiţionate de conflictul israelo-palestinian. De altfel, tatăl lui Gilad Shalit, domnul Naom, a afirmat în repetate rânduri că atât el, cât şi familia lui nu sunt implicaţi politic. Ei nu au ales să se afle astăzi în această situaţie. Ideal pentru noi, europenii, ar fi două state care să trăiască unul lângă celălalt în pace şi securitate.

Încă din anul 2006, se negociază prin diferiţi intermediari eliberarea lui Gilad, existând astfel o propunere foarte controversată de a se da în schimbul lui 1 000 de deţinuţi palestinieni. Gilad şi familia lui au nevoie de ajutorul nostru.

Vă mulţumesc mult

  Olga Sehnalová, în numele Grupului S&D. – (CS) Cazul lui Gilad Shalit a devenit un simbol al nesfârşitei disperări şi frustrări din Orientul Mijlociu. Acest lucru este valabil atât pentru oamenii care trăiesc acolo, cât şi pentru comunitatea internaţională implicată în regiune. Gilad Shalit este un prizonier cu un nume, a cărui soartă plină de evenimente o urmărim cu preocupare şi compasiune. Oamenii din Orientul Mijlociu sunt prizonieri anonimi ai acestui conflict perpetuu. Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Sau mai există altă speranţă pentru Gilad şi pentru celelalte victime?

Toate normele dreptului internaţional la un loc nu compensează ceea ce auzim atât de puţin în acest conflict - un apel la omenie. Să încercăm să lăsăm deoparte viziunea geopolitică asupra unei lumi în care oamenii şi destinele lor sunt manipulate precum cărţile de joc. Să încercăm să ne punem în locul familiilor victimelor, al tuturor deţinuţilor nevinovaţi şi al oamenilor nevoiaşi.

Ce împiedică, aşadar, eliberarea lui Gilad Shalit şi a tuturor celor a căror vină nu a fost stabilită fără urmă de îndoială de către tribunale? Ca să nu mai vorbesc despre încurajarea celor care doresc să trăiască în pace. Cheia către pace este încrederea, compromisul şi curajul de a apăra pacea împotriva tuturor celor neîndurători. Aş dori să vă rog să faceţi primul pas.

  Margrete Auken, în numele Grupului Verts/ALE. – (DA) Dle preşedinte, scopul dezbaterii noastre de azi este, cu toată onestitatea, să găsim un nume şi o faţă pentru suferinţa umană şi, astfel, să ne extindem compasiunea şi empatia. În această privinţă, este într-adevăr foarte important faptul că l-am ales pe Gilad Shalit ca subiect al dezbaterii noastre de azi. Astfel ne vom putea extinde empatia şi la alţii, astfel încât să ne putem identifica cu suferinţa lor şi a familiilor lor. Există mii de palestinieni încarceraţi în condiţii total inacceptabile, fapt care contravine tuturor normelor internaţionale, iar situaţia lor este la fel de dificilă ca şi situaţia lui Gilad Shalit şi a familiei sale. Trebuie să depunem toate eforturile pentru a aborda această problemă în mod serios şi consider că noi toţi din această Cameră suntem pregătiţi să facem acest lucru. Problema nu se referă la un singur prizonier, ci la mii de prizonieri victime ale acestui conflict major.

Aş dori să adaug încă un lucru: Este important să acceptăm cu onestitate cauza acestei suferinţe şi să ne dăm seama că nu va exista un viitor pentru aceşti oameni dacă nu acţionăm, nu numai în privinţa asediului Fâşiei Gaza, dar şi în privinţa ocupării Palestinei în ansamblu, şi dacă nu găsim o soluţie care să includă două state pe care cred că o dorim şi solicităm cu toţii. Cred că aceasta este o cale într-adevăr productivă de a găsi o soluţie comună şi sper că dna baroneasă Ashton va plasa Europa într-o poziţie din care, în afară de a plăti întruna, va putea, de asemenea, să îşi facă auzită vocea din când în când.

  Louis Bontes (NI). – (NL) Dle preşedinte, la 26 iunie 2006, un recrut din armata israeliană, caporalul Gilad Shalit, a fost răpit în urma unei infiltrări teroriste din Fâşia Gaza. De atunci este ţinut prizonier de către Hamas. Hamas l-a izolat complet pe Shalit de lumea exterioară. A fost încarcerat în cel mai profund întuneric şi nici măcar Crucea Roşie nu are acces la el.

Cazul Shalit dovedeşte încă o dată că Europa şi Israel se află de aceeaşi parte. Forţele islamice barbare duc un război total împotriva civilizaţiei vestice. Israelul se află în prima linie în acest război. În Israel şi Europa, contează fiecare viaţă omenească. Pentru teroriştii islamici viaţa omenească nu înseamnă nimic sau, mai degrabă, o viaţă echivalează cu o mie de vieţi, deoarece Hamas solicită ca, în schimbul lui Shalit, Israelul să elibereze 1 000 de prizonieri, inclusiv un număr mare de terorişti ucigaşi.

Este important să obţinem eliberarea lui Shalit, dar fără ca Israelul să elibereze în schimb terorişti. La urma urmelor, am constatat anterior unde pot duce schimburi de acest gen: la euforia victoriei teroriştilor, a adepţilor şi liderilor lor şi, în mod inevitabil, la mai multă teroare. Nu putem lăsa oamenii să profite de terorism şi ar fi iresponsabil să încurajăm Israelul să răspundă la aceste luări de prizonieri cu un schimb, pentru că următorul prizonier al Hamas ar putea fi o persoană din Paris, Amsterdam sau Bruxelles. Aşadar, ce poziţie trebuie adoptată?

Trebuie să ripostăm imediat: Hamas, şi nu Israel, trebuie să plătească pentru luarea ca prizonier a lui Gilad Shalit, un cetăţean european. Preţul ar trebui să fie atât de mare încât să îl elibereze din proprie dorinţă. Astfel, solicităm impunerea unei interdicţii totale de călătorie către Europa şi pe teritoriul acesteia pentru toţi oficialii regimului Hamas, inclusiv pentru cei care nu sunt aliaţi în mod oficial cu Hamas şi pentru cei care nu se găsesc pe lista europeană a teroriştilor.

  Tunne Kelam (PPE). – Dle preşedinte, acest tânăr este ţinut prizonier de aproape 1400 de zile, fără a respecta nicio normă internaţională şi fără ca cineva să aibă acces la el, nici măcar Crucea Roşie. Cred că acest caz trebuie considerat şi rezolvat exclusiv ca o tragedie umană. Sunt încurajat de sprijinul larg de care beneficiază această dezbatere în Parlamentul European şi de primirea călduroasă pe care colegii noştri au manifestat-o ieri faţă de tatăl lui Shalit.

Cazul lui Shalit nu ar trebui să devină monedă de negociere. Este în interesul Hamas, dacă doresc să câştige legitimitate în procesul de pace. În încheiere, cea mai bună dovadă a credibilităţii lor ar fi eliberarea necondiţionată a lui Gilad Shilat şi abţinerea de la comiterea altor răpiri.

  Filip Kaczmarek (PPE). – (PL) Rezoluţia pe care o discutăm azi nu are un caracter politic şi nu încercăm să rezolvăm conflictul din Orientul Mijlociu. Ne dorim numai ca unui fiu nevinovat să i se permită să se întoarcă la tatăl său şi la familia sa. Nu ştiu dacă colegii deputaţi cunosc existenţa unei organizaţii numite Cercul părinţilor. Este o organizaţie de familii israeliene şi palestiniene care şi-au pierdut rudele în conflict. Discutăm azi despre un caz individual pentru că nu dorim ca tatăl lui Gilad Shalit să devină unul dintre cei care şi-au pierdut cele mai apropiate şi îndrăgite rude - proprii copii.

Solicităm eliberarea unui prizonier deoarece nu suntem de acord cu idea că scopul scuză mijloacele. Lupta pentru o cauză dreaptă nu justifică acţiuni considerate în mod universal ca fiind greşite sau acte de terorism. Organizaţiile care doresc aprobarea şi respectul nostru nu trebuie să ia ostatici.

(Aplauze)

  Cristian Dan Preda (PPE). - Vreau să mă alătur şi eu celor care au cerut în acest hemiciclu, atât astăzi, cât şi ieri, eliberarea imediată a lui Gilad Shalit şi vreau, de asemenea, să îmi exprim simpatia pentru familia lui.

În intervenţia mea, aş vrea să le spun celor care îşi pun, poate, întrebarea: „de ce o rezoluţie asupra cazului Gilad Shalit şi de ce acum?”. Au mai fost colegi care au amintit faptul că în scurt timp se vor face patru ani de când tânărul Gilad Shalit este ostatic în condiţii brutale şi în dispreţul normelor internaţionale recunoscute prin a treia Convenţie de la Geneva relativă la tratamentul prizonierilor de război. Aşa cum ne putem da seama fiecare dintre noi, fiecare zi suplimentară de captivitate înseamnă o suferinţă teribilă pentru Shalit şi familia sa.

Aş adăuga un motiv, şi anume faptul că Gilad Shalit este un cetăţean european, e o victimă din Europa a terorismului şi, astăzi, de Ziua europeană a victimelor terorismului, nu cred că e gest mai semnificativ decât această rezoluţie

  Ana Gomes (S&D). – Dle preşedinte, în primul rând aş dori să salut eforturile depuse de familia lui Gilad Shalit pentru eliberarea acestuia, pe care o sprijinim din toată inima. Acesta este mesajul pe care dorim să îl transmitem prin intermediul acestei rezoluţii. Considerăm, aşa cum subliniază şi raportul Goldstone, că Gilad are dreptul la statutul de prizonier de război, la fel ca prizonierii reţinuţi de Israel, fie ei chiar şi copii.

Dorim eliberarea tuturor. Dorim eliberarea lui Gilad Shalit şi a tuturor tinerilor palestinieni. Într-adevăr, aceasta este singura cale către pace în regiunea respectivă. Îi adresăm dnei baronese Ashton îndemnul de a nu precupeţi niciun efort în a exercita presiuni pentru eliberarea lui Gilad Shalit şi a tuturor celorlalţi prizonieri de război palestinieni, în special a celor tineri care suferă în detenţie.

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Cazul lui Gilad Shalit are o dimensiune specială, personală. Este cazul tragic al unui tânăr de aceeaşi vârstă cu fiul meu şi, în egală măsură, este cazul tragic al familiei sale. Cu toate acestea, să nu ne prefacem că acest caz nu are şi o dimensiune politică mai amplă. De fapt, ne dovedeşte că filmul în alb şi negru care ni se prezintă cel mai adesea dintr-o singură perspectivă în cadrul acestei Camere, filmul care vorbeşte doar despre victimele palestiniene, nu este, în realitate, foarte obiectiv.

Consider că azi ar trebui să solicităm în mod foarte clar eliberarea acestui tânăr, dar, în acelaşi timp, să nu uităm că cei care lansează proiectile la Sderot sunt responsabili pentru faptul că el este încă prizonier.

  Eija-Riitta Korhola (PPE). – (FI) Dle preşedinte, după cum ştim, această rezoluţie a fost depusă pe fondul unor circumstanţe foarte delicate din punct de vedere politic, dar acest lucru nu trebuie să ne împiedice să adoptăm o rezoluţie cu caracter clar umanitar, a cărei substanţă să nu fie diluată de remarci politice de ordin general asupra situaţiei în ansamblu.

Sunt mulţumită că această rezoluţie se menţine la obiect. Intenţionez să votez în favoarea ei. Rezoluţia subliniază faptul că toate părţile implicate în criza din Orientul Mijlociu trebuie să respecte dreptul internaţional umanitar şi legislaţia în materie de drepturile omului. Sper că aceasta va primi sprijinul ferm al acestei Camere.

(Aplauze)

  Janez Potočnik, membru al Comisiei. − Dle preşedinte, cazul soldatului israelian răpit, Gilad Shalit, reprezintă o preocupare importantă pentru Uniunea Europeană.

Fosta mea colegă, dna comisar Ferrero-Waldner, a solicitat de urgenţă eliberarea dlui Shalit în cadrul acestei Camere, la 5 iulie 2006, la mai puţin de două săptămâni de la capturarea sa. De-a lungul anilor şi în diferite ocazii, inclusiv în cadrul ultimului Consiliu de asociere cu Israelul din luna iunie a anului trecut şi în cadrul Concluziilor Consiliului Afaceri Externe din decembrie 2009, UE a le-a solicitat în mod consecvent eliberarea dlui Shalit celor care îl ţin prizonier. Aşadar, ne alăturăm azi propunerii de rezoluţie a Parlamentului care solicită eliberarea sa.

Considerăm, la fel ca şi analizele elaborate de multe organizaţii pentru drepturile omului, că termenii şi condiţiile de detenţie din cazul dlui Shalit contravin dreptului internaţional umanitar. Prin urmare, îi îndemnăm pe aceia care îl ţin prizonier să respecte aceste obligaţii şi, în special, să permită reprezentanţilor Comitetului Internaţional al Crucii Roşii să îl viziteze. În cele din urmă, suntem conştienţi de faptul că se desfăşoară activităţi de mediere în vederea eliberării lui Gilad Shalit. Încurajăm toate eforturile depuse în această direcţie şi ne exprimăm speranţa că vor avea succes în curând. De asemenea, îi voi transmite personal colegei mele Cathy Ashton un mesaj clar din partea dvs.

Bineînţeles, gândurile noastre sunt alături de familia lui Gilad Shalit. Ştiu că tatăl său s-a aflat la Parlament în această săptămână şi înţeleg că se află aici cu noi în acest moment.

(Aplauze)

Doresc să îl asigur că gândurile şi eforturile noastre sunt alături de el şi, desigur, alături de toţi ceilalţi care suportă consecinţele acestui conflict de durată.

(Aplauze)

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc la sfârşitul dezbaterii.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Indrek Tarand (Verts/ALE), în scris. – Doresc să îmi exprim regretul cu privire la încarcerarea lui Gilad Shalit. Răpirea sa, precum şi detenţia celorlalţi prizonieri din regiune sunt inacceptabile. Este o situaţie care trebuie să se schimbe cât mai curând posibil. Consider că eliberarea lui Shalit ar contribui la procesul de pace din Orientul Mijlociu în general.

în scris. – (FR) În rest, Franţa tocmai a decis să vândă Rusiei o navă de luptă din clasa Mistral; credem că va regreta foarte mult acest demers.