Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2090(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A7-0010/2010

Dezbateri :

PV 25/03/2010 - 3
CRE 25/03/2010 - 3

Voturi :

PV 25/03/2010 - 8.4
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0090

Dezbateri
Joi, 25 martie 2010 - Bruxelles Ediţie JO

3. Raportul anual 2008 al BCE - Raport referitor la Declarația anuală pentru 2009 privind zona euro şi finanţele publice (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind următoarele:

- raportul dlui Scicluna, în numele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, privind raportul anual al BCE pentru anul 2008 (2009/2090(INI)) (A7-0010/2010) și

- raportul dlui Giegold, în numele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, privind Declarația anuală pentru 2009 privind zona euro și finanțele publice [COM(2009)0527 - 2009/2203(INI)] (A7-0031/2010).

 
  
MPphoto
 

  Edward Scicluna, raportor. – Dle Președinte, fără îndoială, ultimii doi ani au reprezentat cea mai mare provocare pentru BCE, în calitate de gardian al stabilității financiare și a prețurilor, de la înființarea acesteia. Raportul meu privind raportul anual al BCE pentru anul 2008 a fost elaborat în acest context.

Raportul se axează pe soluţiile continue ale BCE pentru depăşirea crizei, pe strategiile acesteia de ieșire din criză, pe dezechilibrele tot mai mari din cadrul zonei euro, pe reforma arhitecturii financiare a UE și, în cele din urmă, pe aspecte legate de guvernarea și responsabilitatea acestei instituții. Sper că s-a ajuns la un bun echilibru.

Criza financiară și economică a înregistrat cel mai acut declin economic la nivel mondial din anii '30 încoace. După o perioadă relativ benignă de creștere economică de care s-a bucurat cea mai mare parte a Europei, majoritatea statelor membre s-au confruntat cu testarea rezistenței la stres a economiilor lor, nu printr-un model de simulare, ci în timp real și cu consecințe reale grave. Rezultatul a fost o creștere a PIB-ului cu un procent nesemnificativ de 0,7 % în 2008, urmată de o scădere de 4 % în 2009. Între timp, statele membre din întreaga UE au prevăzut o redresare foarte lentă și neuniformă a creșterii în 2010 și 2011.

Majoritatea statelor membre se confruntă cu deficite și datorii bugetare crescute. Previziunea economică a Comisiei din toamna lui 2009 a preconizat deficite bugetare medii de 6,4 % în întreaga zonă euro și datorii guvernamentale medii de 78,2 %, cifre care se preconizează că vor crește în 2010. Va dura ani întregi până când aceste cifre, generate de criza economică și financiară, vor reveni la nivelurile anterioare crizei.

Consider că BCE a răspuns destul de bine la criză. Funcția principală a BCE este de a menține stabilitatea prețurilor. Deși inflația s-a aflat cu mult peste pragul autoimpus de BCE atunci când a ajuns la nivelul maxim de 4 % în iunie și iulie 2008, ratele inflației au scăzut vertiginos de atunci. De asemenea, BCE a redus constant ratele dobânzilor de la nivelul maxim de 4,25 % în iunie 2008 la rata actuală de 1 % în mai 2009, printr-o invitație de a revigora împrumuturile și de a relansa economia europeană.

Rolul suplimentar al BCE în timpul crizei a constat în extinderea dispozițiilor privind lichiditatea prin utilizarea unor măsuri nonstandard. Fără acest sprijin financiar esențial, numeroase instituții financiare care dețin economiile și pensiile a numeroși cetățeni europeni s-ar fi prăbușit în mod cert.

Desigur, se poate sugera că reducerile ratei dobânzii ale BCE nu au fost atât de radicale ca cele adoptate de Rezerva Federală a SUA sau de Banca Angliei.

În aceeași măsură, în timp ce injecțiile masive de numerar ale BCE au împiedicat colapsul a numeroase instituții, realitatea este că multe bănci nu au transferat lichiditatea către cetățeni, mai ales în detrimentul întreprinderilor mici și mijlocii pe care se bazează redresarea economică. În schimb, numeroase bănci au utilizat lichiditatea pentru a-și sprijini propria poziție. Spre repulsia publică justificată, le-a permis, de asemenea, să plătească prime.

De asemenea, nu pot evita să fac o trimitere rapidă la răspunsurile politice necesare în ceea ce privește dezechilibrele fiscale actuale, subiect care provoacă multă confuzie și care necesită acțiuni decisive şi oportune. Totuși, îi voi lăsa pe colegii mei să dea mai multe detalii.

Ca și raportorii anteriori, consider că dialogul dintre Parlament și BCE este constructiv și evoluează în mod pozitiv. Trebuie să ne bazăm pe acest lucru. Consider că Parlamentul trebuie să se implice mai îndeaproape în numirea membrilor Comitetului executiv al BCE – inclusiv următorul președinte al BCE – urmărind precedentul care a fost stabilit recent de procedura adoptată pentru numirea noului vicepreședinte al instituției.

BCE este răspunzătoare în faţa cetățenilor Europei prin intermediul Parlamentului European. Trebuie să consolidăm această răspundere. În primul rând, criza a demonstrat că piețele care nu sunt reglementate nu se autocorectează întotdeauna și sunt predispuse riscului sistemic. Din acest motiv, este important să se sprijine și să se finalizeze seria cuprinzătoare de reforme ale arhitecturii financiare a UE și, în special, înființarea unui Comitet european pentru riscuri sistemice, un organism conceput să acționeze în calitate de gardian, oferind avertismente timpurii privind orice riscuri sistemice de instabilitate pe piața...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Sven Giegold, raportor.(DE) Dle Președinte, raportul privind declarația anuală pentru 2009 privind zona euro și finanțele publice a fost elaborat într-o perioadă în care zona euro se confrunta cu provocări imense, iar această perioadă nu s-a încheiat încă.

Situația economică reprezintă un motiv major de îngrijorare pentru cetățenii Europei și pentru noi toți. În acest moment, raportul a fost adoptat de Comisia pentru afaceri economice şi monetare în mod foarte cooperant și cu o mare majoritate. Aş dori să prezint raportul în acest context. Pe de o parte, reiese foarte clar, atât din propunerea relevantă a Comisiei, cât și din recomandările pe care Parlamentul și Comisia pentru afaceri economice şi monetare le prezintă aici în ședința plenară, că situația economică trebuie stabilizată. Pe de altă parte, criza, care a atins un anumit nivel de stabilitate pe măsură ce creșterea s-a redresat ușor, a intrat într-o a doua etapă reprezentată de imense deficite bugetare publice. Acesta este prețul pe care trebuie să îl plătim pentru a ieși din criză. Mesajul raportului în această privință este foarte clar. Trebuie să revenim cât mai repede posibil la direcția adoptată de Pactul de stabilitate şi creştere. Nu putem transmite copiilor și nepoților noștri acest nivel al datoriei.

Cu toate acestea, raportul susține, de asemenea, foarte clar că normele din Pactul de stabilitate şi creştere nu sunt suficiente. Nu există măsuri corespunzătoare pentru îmbunătățirea coordonării în zona euro și este importantă soluționarea dezechilibrelor din cadrul zonei euro și sporirea coordonării politicii bugetare și fiscale.

Cei care răspund de aceste regiuni din zona euro se confruntă cu provocarea semnificativă de a găsi o soluție responsabilă la aceste probleme. Aceasta înseamnă că nici nu se pune problema ca fiecare țară să continue să insiste asupra privilegiilor individuale într-un context de politici parohiale. Comisia, în special, precum și țările din zona euro au o responsabilitate imensă în ceea ce priveşte introducerea măsurilor necesare în această situație. Aș dori să sintetizez pe scurt propunerile noastre în această privință.

În primul rând, avem nevoie de instrumente eficiente de coordonare economică. În al doilea rând, dependența structurală a zonei euro de resurse finite trebuie să se încheie. Nu ne putem permite să revenim la recesiune data viitoare când se va înregistra o majorare a prețurilor la petrol și resurse, care deja este în curs. În al treilea rând, este esențial ca piețele financiare să fie reglementate în mod eficient după criză. Cu toate acestea, în prezent, statele membre individuale se asigură că propunerile rezonabile nici măcar nu sunt făcute de autoritățile centrale, precum organismele de supraveghere. În al patrulea rând, este inacceptabil ca pe parcursul unei astfel de crize, accentul să nu cadă asupra coeziunii sociale, contrar valorilor Uniunii Europene. În schimb, din partea statelor membre se așteaptă să utilizeze rate ridicole ale dobânzii pentru a-și finanța datoriile. De aceea, solicităm în acest raport aplicarea euroobligațiunilor sau a unor măsuri similare, pentru a ajuta statele membre mai slabe prin intermediul solidarității. Cel mai important, modificările necesare ale politicii fiscale nu trebuie efectuate pe cheltuiala puterii de cumpărare în masă. Soluția cea mai simplă care ne-ar permite să realizăm progrese bune în acest domeniu este cooperarea eficientă în domeniul impozitelor.

În cele din urmă, Comisia trebuie să elaboreze rapid propuneri privind baza comună consolidată de impozitare a societăţilor. De asemenea, raportul solicită punerea în aplicare a unui sistem de raportare a venitului societăților pentru fiecare țară în parte. Vă solicităm să prezentaţi o propunere corespunzătoare. În general, principiul cooperării fiscale trebuie să aibă prioritate în fața concurenței fiscale, în special în contextul activității întreprinse de dl Monti și al revigorării pieței interne. Trebuie să elaborați propuneri eficiente pentru a nu ieși din această criză cu datorii și mai mari. Cooperarea economică strânsă între statele membre ne va ajuta să ne asigurăm că nu lăsăm în urmă datorii pentru copiii noștri, ci o zonă euro în care țările cooperează una cu alta în loc să aibă de suferit de pe urma concurenței.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Claude Trichet, Președintele Băncii Centrale Europene. (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, îmi face plăcere să mă aflu aici cu dvs. cu ocazia dezbaterii referitoare la rezoluția privind raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru anul 2008.

Ca urmare a alegerilor parlamentare de anul trecut, dezbaterea din acest an a suferit o amânare îndelungată. Totuși, acest lucru îmi oferă posibilitatea de a discuta situația actuală la sfârșitul dezbaterii.

BCE.(FR) Dle Președinte, după cum știți, Banca Centrală Europeană salută legăturile foarte strânse cu Parlamentul, care, întâmplător, se extind dincolo de obligațiile prevăzute de tratat. În timp, am stabilit un dialog foarte productiv și aș afirma că rapoartele excelente pe care tocmai le-am audiat din partea dlui Scicluna și a dlui Giegold dovedesc încă o dată acest lucru.

Astăzi, în declarația mea, voi examina pe scurt evoluțiile economice observate în trecut și măsurile de politică monetară adoptate de Banca Centrală Europeană. Ulterior, voi aborda unele aspecte ridicate în propunerea de rezoluție și voi vorbi pe scurt despre situația actuală.

Preşedintele Băncii Centrale Europene. – În primul rând, în ceea ce privește evoluțiile economice și politica monetară din ultimul an. În 2009, după cum a afirmat foarte elocvent dl Scicluna, Banca Centrală Europeană funcționa într-un mediu pe care viitorii istorici economici îl pot descrie ca fiind cel mai dificil pentru economiile avansate de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace.

În urma intensificării profunde a crizei financiare în toamna lui 2008, anul 2009 a început cu o cădere liberă continuă și sincronizată a activității economice din întreaga lume. Până aproximativ în aprilie anul trecut, activitatea economică s-a redus, lună de lună. În această perioadă, marca înregistrată care era esențială pentru menținerea încrederii – care era marca BCE – era capacitatea de a adopta deciziile imediate și excepționale care erau necesare, păstrând totodată, în mod ferm, obiectivul de bază al menținerii stabilității prețurilor pe termen mediu.

Considerăm că, la nivel global, măsurile noastre nonstandard de politică monetară, care sunt cunoscute în mod colectiv ca facilităţi crescute de finanţare, au adus avantaje zonei euro. Acestea au susținut funcționarea pieței monetare, au contribuit la îmbunătățirea condițiilor de finanțare și au permis un flux mai bun de credit către economia reală decât s-ar fi putut obține numai prin reducerile ratei dobânzii. În general, băncile au transmis ratele cheie ale dobânzilor ale BCE, cu mult mai reduse, gospodăriilor și întreprinderilor.

Principiul călăuzitor este că, în măsura în care situația revine la normal, menținerea în vigoare a acestor măsuri mai mult timp decât este necesar riscă să modifice comportamentul participanților de pe piața financiară într-un mod nedorit și nu dorim să stimulăm dependența.

De aceea, în decembrie 2009, am început să eliminăm treptat unele din măsurile noastre extraordinare de lichiditate, ținând cont de îmbunătățirea piețelor financiare. În special, am redus numărul, frecvența și scadența operațiunilor de refinanțare pe termen lung. În aceleași timp, ne-am angajat să menținem sprijinul de lichiditate pe deplin corespunzător pentru sistemul bancar al zonei euro până cel puțin în luna octombrie a acestui an.

Consiliul guvernatorilor consideră că poziția actuală din domeniul politicii monetare este corespunzătoare și că ancorarea fermă continuă a așteptărilor privind inflația reprezintă un semn bun pentru stabilitatea prețurilor pe termen mediu.

Voi aborda acum unele din aspectele pe care le-ați subliniat în rezoluție și care sunt menționate în raport.

În ceea ce privește responsabilitatea și transparența, apreciem foarte mult dialogul periodic cu Parlamentul European și spiritul constructiv în care se desfășoară acest schimb.

În consecinţă, salut susţinerea repetată a Comisiei pentru afaceri economice şi monetare acordată dialogului nostru monetar trimestrial. Consider, după cum a spus foarte elocvent raportorul, că suntem responsabili în fața poporului european, și anume în fața Parlamentului.

Considerăm că BCE este una dintre cele mai transparente bănci centrale din lume. Practica noastră de a organiza o conferință de presă imediat după reuniunea Consiliului guvernatorilor în domeniul politicii monetare din fiecare lună rămâne o inițiativă originală care nu a fost încă reprodusă de niciuna din principalele instituții similare. Odată cu publicarea declarației introductive cuprinzătoare în timp real, explicăm deciziile politice și raționamentul de la baza acestora.

După cum știți, pe parcursul crizei ne-am intensificat în continuare eforturile de comunicare, contribuind astfel la aplanarea reacțiilor pieței financiare, la consolidarea încrederii și la crearea bazei pentru redresare.

De asemenea, ați solicitat opiniile BCE privind înființarea unui organism de compensare pentru instrumente precum swap-urile pe risc de credit din zona euro. Aș dori să spun că robustețea piețelor swap-urilor pe risc de credit exprimate în euro prezintă o relevanță directă pentru Eurosistem în ceea ce privește controlul asupra monedei și stabilitatea financiară în zona euro.

Compensația centrală în contrapartidă este foarte importantă, nu numai pentru asigurarea transparenței, ci și pentru diversificarea și împărtășirea expunerilor la risc și reducerea stimulentelor de a-și asuma riscuri excesive. Anumite instrumente financiare care au fost introduse pentru operațiuni de acoperire nu trebuie utilizate abuziv pentru a face speculații. Organismele de reglementare ar trebui să fie capabile să efectueze anchete eficiente în ceea ce privește comportamentul necorespunzător și mi se pare că împărtăşim aceleaşi preocupări cu Parlamentul.

Vă rog să îmi permiteți să vorbesc pe scurt despre perspectiva pentru UEM într-o perioadă plină de provocări. Redresarea economică este în curs, însă acest lucru nu înseamnă sfârșitul crizei. Un motiv este că știm că ritmul redresări va fi neuniform și că nu putem nega obstacolele.

Un alt motiv este că încă ne confruntăm cu numeroase provocări privind reforma sistemului nostru financiar. Finanțele trebuie să joace un rol constructiv, nu unul distructiv în economiile noastre. Dovada rolului constructiv este că finanțele aduc beneficii economiei reale. Pentru a asigura acest rol, trebuie să îmbunătățim în continuare, în mod considerabil, funcționarea sistemelor financiare.

Până în prezent, s-a acordat foarte multă atenție sectorului bancar. De asemenea, reformele eficiente trebuie să examineze îndeaproape instituțiile financiare nebancare, precum și înființarea și funcționarea piețelor financiare. Trebuie să concepem mecanisme și stimulente pentru a asigura că finanțele nu scapă de sub control într-un mod distructiv, așa cum s-a întâmplat înainte de criză.

Trebuie să limităm tulburările sistemice care conduc la dificultăți economice pentru poporul european. Înființarea Comitetului european pentru riscuri sistemice - legislația care reglementează acest comitet este în curs de examinare de către Parlament - face parte din răspunsul corect la această provocare.

Există alte provocări cu care se confruntă economia europeană, acestea fiind asociate cu finanțele publice, după cum a subliniat din nou raportorul, și cu bunăstarea financiară suverană.

În cadrul uniunii economice și monetare din Europa, există o alocare clară a responsabilităţilor. În ceea ce privește această alocare a responsabilităţilor, toată lumea poate să se bazeze pe angajamentul BCE de a menține stabilitatea prețurilor în zona euro, în ansamblu, pe termen mediu.

Pe baza ultimelor noastre previziuni pentru acest an, la sfârșitul acestui an, după 12 ani de existență a euro, vom înregistra o inflație de o medie anuală de 1,95 %. Aceasta coincide cu definiția noastră a stabilității prețurilor: sub 2 %, dar apropiată de 2 %.

Angajamentul BCE, strategia BCE și evoluția sa din trecut sunt consecvente. Funcționarea armonioasă a uniunii economice și monetare a Europei nu se bazează numai pe uniunea monetară, ci și pe uniunea economică. Factorii de decizie politică la nivel național trebuie să mențină soliditatea finanțelor publice și competitivitatea economiilor.

În circumstanțele actuale, când Europa se confruntă cu decizii esențiale, este mai important ca niciodată să recunoaștem că o uniune prosperă necesită eforturi hotărâte din partea tuturor. În opinia mea, uniunea monetară din Europa este mult mai mult decât un acord monetar. Este o uniune a unui destin comun.

(Vorbitorul a adăugat în franceză și germană: „Împărtășim un destin comun”.)

Acest destin este pentru binele nostru comun și reprezintă viziunea părinților noștri fondatori. Uniunea monetară nu a fost creată din comoditate. Aceasta face parte dintr-un proces cuprinzător de promovare a integrării poporului european, care a început după cel de-al Doilea Război Mondial.

Consider că de multe ori, minimalizăm realizările obținute de Europa. Deseori, criticăm prea rapid instituțiile și procesele noastre. Însă ele au funcționat în general bine, chiar în momentele cele mai dificile. Consider că instituțiile și procesele europene au rămas eficiente pe parcursul crizei financiare.

De această parte a Atlanticului, am evitat evenimentele dramatice care ar fi putut declanșa o nouă intensificare a crizei, care a început în Statele Unite în septembrie 2008. În cadrul contextului actual, apreciez angajamentul statelor membre din zona euro, asumat cu ocazia ultimei reuniuni a Consiliului European, de a lua măsuri hotărâte și coordonate, dacă este cazul, pentru a proteja stabilitatea financiară în zona euro.

De asemenea, aș dori să profit de prezența mea în fața Parlamentului European pentru a expune ceea ce am menționat deja luni cu ocazia audierii în fața Comisiei pentru afaceri economice și monetare. Intenția Consiliului guvernatorilor al BCE este de a menține pragul minim de credit în cadrul garanțiilor la nivelul „investment grade” (BBB-) după sfârșitul lui 2010. În paralel, vom introduce, începând cu luna ianuarie 2011, un calendar gradat al marjelor, care va continua să protejeze în mod corespunzător Eurosistemul. Voi furniza detaliile tehnice cu ocazia raportării privind deciziile Consiliului guvernatorilor din reuniunea următoare care va avea loc pe 8 aprilie.

Daţi-mi voie să închei. În opinia mea, introducerea monedei unice cu peste un deceniu în urmă reprezintă cea mai mare realizare din istoria integrării europene de până în prezent – proces care a asigurat pacea și prosperitatea în Europa.

Criza financiară mondială a adus noi provocări cu care noi, în Europa, ne confruntăm. Uniunea noastră monetară și legăturile noastre foarte strânse în interiorul pieței unice, cu toate statele membre ale UE, au prevenit apariția unor crize valutare, în plus față de criza actuală, așa cum s-a întâmplat la începutul anilor '90.

Astăzi, Europa se confruntă cu alte decizii cruciale. Sarcina noastră comună este să continuăm să asigurăm pacea și prosperitatea, să facem din uniunea noastră un loc și mai atrăgător în ceea ce privește condițiile de trai și de lucru.

În acest scop, avem nevoie de o supraveghere consolidată, așa cum au spus raportorii, precum și de o cooperare consolidată. De asemenea, trebuie să reactivăm sentimentul unui scop comun, idealurile comune care i-au motivat pe părinții noștri fondatori. Eforturile lor au fost vizionare și tot ceea ce vedem în lumea de astăzi confirmă luciditatea acestora.

 
  
MPphoto
 

  Olli Rehn, Membru al Comisiei. – Dle Președinte, în primul rând aș dori să vă mulțumesc pentru ocazia de a discuta despre declarația anuală pentru 2009 privind zona euro. Când am elaborat declarația anuală, știam că aspectele selectate vor fi de actualitate. Cu toate acestea, recent au devenit probabil prea de actualitate.

Dați-mi voie să îi felicit pe ambii raportori, Edward Scicluna și Sven Giegold, pentru rapoartele excelente. Pentru a analiza independența Băncii Centrale Europene, mă voi axa pe raportul Giegold, care aduce o contribuție substanțială la dezbaterea actuală privind coordonarea economică și guvernarea economică din cadrul zonei euro.

În opinia mea, susținerea la scară largă de care s-a bucurat raportul Giegold în cadrul Comisiei pentru afaceri economice și monetare dovedește, într-adevăr, relevanța și echilibrul acestei abordări și al acestor aspecte. Sunt de acord întru totul cu dl Trichet că euro nu este numai o dispoziție monetară tehnică, ci este, mai degrabă, proiectul politic de bază al Uniunii Europene, care trebuie apărat și dezvoltat în acest spirit european, îndeosebi astăzi și mâine, întrucât Consiliul European se reunește într-un moment critic.

Începând cu anul 1999, zona euro a fost în principal o zonă de stabilitate economică. I-a apărat pe cetățenii noștri de tulburările economice. Cu toate acestea, de la sfârșitul lui 2008, zona euro a fost afectată grav de criza financiară mondială. În pofida politicilor de redresare economică și a stimulentelor fiscale puternice, piețele financiare rămân încă volatile, iar gradul de incertitudine se menține excepțional de ridicat. Tendințele recente de pe piață au pus foarte serios la încercare stabilitatea financiară și guvernarea economică din zona euro, în special în privința Greciei.

Aș dori să spun că Grecia se află acum pe drumul cel bun pentru a îndeplini ținta de 4 % de reducere a deficitului în acest an, în urma măsurilor curajoase și convingătoare pe care le-a adoptat parlamentul elen la începutul acestei luni și care sunt acum în vigoare. Acest moment poate reprezenta, într-adevăr, un punct hotărâtor în istoria fiscală a Greciei și în evoluția economică a acesteia.

Cu toate acestea, nici Grecia și nici zona euro nu au ieșit complet din criză, deoarece încă există preocupări privind stabilitatea financiară în zona euro. Prin urmare, Comisia a încurajat puternic statele membre din zona euro să adopte o decizie politică privind un mecanism prin care să se asigure stabilitatea financiară în întreaga zonă euro, mecanism care ar putea fi activat rapid în caz de nevoie, în conformitate cu tratatul și clauza de salvare a acestuia, și fără a conține un sistem automat încorporat.

Din partea noastră, puteţi primi asigurarea că Comisia este pregătită să instituie un astfel de cadru european de asistență coordonată și condiționată, care ar putea fi utilizat dacă este necesar și dacă se solicită acest lucru. Colaborăm îndeaproape și intensiv cu toate statele membre ale zonei euro și cu BCE pentru a ajunge la o soluție în această săptămână în cadrul Consiliului European.

Cu toate acestea, pe lângă gestionarea imediată a crizei, trebuie să examinăm modul în care situațiile similare pot fi evitate pe viitor pentru a nu ne mai confrunta vreodată cu cazuri precum cel al Greciei, din prezent. Criza Greciei a demonstrat nevoia unei guvernări economice consolidate. Aceasta a fost deja recunoscută, iar temeiul juridic a fost prevăzut în Tratatul de la Lisabona. Prin urmare, în prezent elaborăm propuneri de punere în aplicare a articolului 136 din Tratatul de la Lisabona, iar Comisia va elabora în săptămânile următoare o propunere privind coordonarea consolidată a politicilor economice și supravegherea consolidată la nivel național.

Ca și dvs., dle Giegold, la alineatul (28), regretăm lipsa unor angajamente obligatorii în rândul guvernelor pentru a consolida coordonarea în zona euro. Prin urmare, este necesară o abordare integrată și orientată către viitor, care să se concentreze asupra acțiunilor politice și dispozițiilor operaționale clare. În primul rând, trebuia să prevenim deficitele publice nesustenabile și, de aceea, trebuie să putem monitoriza mai bine politicile bugetare pe termen mediu ale statelor membre din zona euro. Trebuie să putem emite recomandări mai extinse și mai stricte statelor membre în vederea adoptării de măsuri corective. De asemenea, mă bazez pe sprijinul dvs. în această problemă.

În plus, putem utiliza mai bine instrumentele existente. Consiliul poate utiliza recomandări către un stat membru ale cărui politici economice riscă să compromită buna funcţionare a uniunii economice şi monetare. Acest lucru a fost utilizat în trecut, însă probabil prea rar. Odată cu noul Tratat de la Lisabona, în temeiul articolului 21, Comisia poate emite avertismente timpurii similare direct către un stat membru. Trebuie să luăm aceste măsuri pentru a ajuta statele membre să abordeze problemele economice emergente într-o etapă mult mai timpurie.

Întrucât se pare că am depășit timpul alocat, voi continua cu dezechilibrele macroeconomice în observațiile de încheiere. Acesta este al doilea element de bază al guvernării economice consolidate. În general, împărtășesc opiniile raportorului în această privință.

Aș dori să închei prin a afirma că criza financiară a demonstrat în mod sever că creșterea economică continuă din ultimele decenii nu poate fi luată drept sigură. Astăzi, probabil cele mai mari dificultăți au trecut. Redresarea economică este în curs, însă este încă fragilă și nu se poate autoalimenta. Șomajul încă nu a înregistrat o ameliorare. Același lucru este valabil pentru consolidarea finanţelor publice, care este o condiție preliminară pentru creșterea durabilă. Indiferent de importanța stimulentelor fiscale pentru redresarea economică, cei doi ani de criză au eliminat peste 20 de ani de consolidare a finanţelor publice.

Acești nori vor plana asupra peisajului nostru economic în anii următori. Trebuie să facem tot posibilul să îndepărtăm norii și să restabilim creșterea. Prin urmare, nu trecem prin momente obişnuite. În schimb, este momentul pentru o schimbare de ritm pentru a promova creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă.

 
  
MPphoto
 

  Sophie Auconie, în numele Grupului PPE.(FR) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, dați-mi voie în primul rând să îl felicit pe raportor, dl Giegold, și să îi mulțumesc pentru că a propus un document de înaltă calitate și și-a arătat disponibilitatea de a-i asculta pe raportorii din alte grupuri.

Acest raport, răspunsul Parlamentului European la declarația anuală a Comisiei Europene privind zona euro și finanțele publice, este bogat în analize și propuneri. Desigur, este marcat în mare măsură de marele eveniment al anului 2009, criza economică și financiară, care este, fără îndoială, cea mai gravă criză cu care s-a confruntat Uniunea Europeană de la înființarea acesteia.

Din această criză, am învățat două lecții principale. Pe de o parte, Uniunea Economică şi Monetară și-a dovedit utilitatea. Euro, o monedă comună stabilă, a jucat rolul unui adevărat scut monetar. Apartenența la zona euro le-a permis mai multor țări să evite deprecierea monedelor naționale, care ar fi exacerbat și mai mult consecințele crizei. Prin urmare, zona euro a devenit mai atrăgătoare, așa cum arată cazul Islandei.

În plus, politica monetară activă și flexibilă abordată de BCE, sporindu-și injectările de fonduri lichide în instituțiile de credit, a jucat un rol semnificativ în menținerea la suprafață a băncilor europene.

Prima lecție este că, deşi afirmăm de multe ori că Europa a fost construită pe crize, aceasta a dovedit că Europa economică este, în același timp, atât eficientă, cât și necesară.

De aici extrag a doua lecție, care este că ar trebui să consolidăm guvernarea economică europeană. Astăzi, unica politică economică europeană autentică este politica monetară. Există o coordonare limitată a politicilor bugetare. Cu toate acestea, zona euro, care – așa cum menționează din nou acest raport – este concepută să integreze toate statele membre ale Uniunii Europene, trebuie să stabilească o guvernare eficientă în toate aspectele politicii economice.

Trebuie să înceapă prin monitorizarea macroeconomică și financiară, la care lucrăm în prezent în Parlamentul European. Trebuie continuată în cadrul Pactului de stabilitate și creștere ca un instrument real de coordonare fiscală. În acest moment de criză, reducerea considerabilă a veniturilor, măsurile de stimulare fiscală adoptate în cadrul planului de redresare și acţiunea stabilizatorilor economici au condus la deteriorarea echilibrelor bugetare ale statelor membre.

Reducerea datoriei publice rămâne un angajament fundamental, deoarece este legată de viitorul copiilor noștri. Să fim stricţi, dar în același timp să fim inventivi. Să avem în vedere o nouă politică fiscală europeană, să avem în vedere euroobligațiunile și să fim curajoși în ceea ce privește guvernarea economică europeană.

 
  
MPphoto
 

  Liem Hoang Ngoc, în numele Grupului S&D.(FR) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, raportul dlui Giegold este foarte semnificativ având în vedere dezbaterea macroeconomică actuală. Acest raport este cu atât mai relevant având în vedere că autorul acestuia este un deputat german care a dorit să atragă atenția europenilor asupra efectelor denaturate, pentru țările din zona euro, ale strategiei germane de reducere a costurilor cu forța de muncă în cadrul sistemului monedei unice.

De fapt, guvernul german este pe cale de a atrage zona euro și întreaga Uniune Europeană într-o deflație generalizată a salariilor, cu consecințe macroeconomice negative. În special în lipsa fondurilor structurale consecvente și a resurselor bugetare suficiente și confruntându-se cu imposibilitatea deprecierii, statele membre cu conturi curente aflate în deficit sunt condamnate, pentru a rezista, să își reducă salariile și perimetrul sistemelor de securitate socială.

Rezultatul este în primul rând o încetinire a cererii interne care, din al doilea trimestru al 2008, a condus la creștere negativă, chiar înainte de începerea crizei lichidității. În al doilea rând, ne confruntăm cu o creștere a datoriei personale a gospodăriilor cu venituri și mijloace modeste, a căror putere de cumpărare nu mai crește. Datoria acumulată pentru achiziționarea de case a fost alimentată de întregul mecanism financiar dereglementat în Spania, în Regatul Unit și în Irlanda, cu consecințele dezastruoase pe care le-am observat în criza creditelor ipotecare subprime.

Doamnelor și domnilor, audiind dezbaterile din cadrul comisiei, un număr semnificativ de deputați par să uite lecțiile acestei crize. Această criză este departe de a se încheia. Redresarea actuală este cu atât mai fragilă având în vedere faptul că Europa continuă cu deflația salariilor, iar Comisia, dar și președintele Eurogrupului și președintele Băncii Centrale Europene – pe care i-am audiat luni – solicită ca statele membre să adopte prematur politici de ieșire din criză care sunt comparabile cu adevărate planuri de austeritate.

Aceste politici riscă diminuarea creșterii încă din etapa incipientă când abia a devenit din nou pozitivă, deși ratele de utilizare a capacității rămân scăzute. Aceste politici nu vor reuși să reducă deficitele în Grecia, Spania și în alte părți, deoarece veniturile fiscale preconizate nu se vor materializa. Acestea vor exacerba șomajul și vor alimenta tensiunile sociale.

Raportul Giegold are meritul de a atrage atenția asupra unora dintre aceste dezechilibre macroeconomice. Din păcate, versiunea finală, modificată de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, refuză să condamne deflația salarială. Cu toate acestea, la nivel global, dezbaterea deschisă de dl Giegold poate fi benefică într-un moment în care dogmele neoliberale puse la îndoială de criză au revenit în forță în Parlament, în Consiliu și în Comisie.

 
  
MPphoto
 

  Ramon Tremosa i Balcells, în numele Grupului ALDE.(ES) Dle Președinte, în primul rând, aș dori să îi felicit raportorii, pe dl Scicluna – care știe multe lucruri despre băncile centrale – și pe dl Giegold. Am avut discuții lungi cu aceștia și, la final, am fost de acord cu privire la numeroase amendamente de compromis.

Astăzi aș dori să vă vorbesc despre euro. Doresc să vă semnalez faptul că sunt novice în ale politicii: până acum nouă luni, predam cursuri de macroeconomie la Universitatea din Barcelona. În toamna lui 2008, locuiam cu familia în Londra, din motive academice, și am fost martorul direct al scăderii bruște a lirei sterline cu 30 % în interval de câteva săptămâni. Dintr-o dată, toți colegii mei englezi deveniseră mai săraci, iar lira încă nu și-a revenit nici în ziua de astăzi. În lumina scăderii semnificative a lirei, nici nu doresc să îmi imaginez care ar fi astăzi valoarea pesetei dacă am mai avea-o în portofele.

Acești doi ani de criză economică mondială teribilă au arătat că euro ne-a ancorat ferm în stabilitate. Aceasta este, de fapt, unica monedă principală occidentală care nu și-a sărăcit utilizatorii.

Euro a fost un port sigur împotriva valurilor uriașe ale furtunilor financiare mondiale, pentru a împrumuta imaginea sugestivă a omului de finanțe britanic David Marsh. Eurosceptic convins timp de mulți ani, acum 12 luni, acest respectat om de finanțe a publicat o carte în care laudă euro, recunoscând că este un succes și o monedă viitoare la nivel mondial.

Astăzi euro nu se află în criză: crizele fiscale ale anumitor state membre sunt cele care cauzează dificultăţi monedei unice. Euro este un exemplu strălucitor de uniune monetară, care este studiat și admirat de elitele economice din China, India, Brazilia și Rusia. Euro nu prezintă niciun risc pentru economiile mediteraneene. Euro este ocazia ca economiile acestora să fie integrate permanent în practicile bune, reformatoare și avansate ale țărilor din Europa Centrală.

Raportul pe care îl dezbatem astăzi cuprinde critici severe la adresa practicii intervenției statului în moneda chineză. Deprecierea artificială a acesteia a contribuit la crearea dezechilibrelor mondiale imense care sunt una din cauzele crizei actuale.

Noi, cei din zona euro, nu trebuie să penalizăm țările care exportă cel mai mult. Istoria crizelor financiare ne arată că, odată ce s-a obținut bunăstarea financiară, redresarea economică merge mână în mână cu exporturile.

Este adevărat că Germania trebuie să înceapă din nou să consume și să contribuie mai mult în calitate de motor al creșterii economice europene. Cu toate acestea, sub nicio formă nu trebuie slăbită forţa exporturilor. Sunt un membru liberal din Catalunia, iar regiunea mea – care este sursa a 28 % din exporturile Spaniei – are, de asemenea, o proporție foarte ridicată de exporturi în produsul intern brut: aproape 30 %. Cei care se descurcă cel mai bine nu pot fi penalizați.

În cele din urmă, acum euro se bucură de un prestigiu foarte mare în întreaga lume, însă trebuie să depună mai multe eforturi pentru a fi transparent. Dle Trichet, stenogramele dezbaterilor Băncii Centrale Europene ar trebui publicate, așa cum se întâmplă în Statele Unite, Japonia și Suedia.

 
  
MPphoto
 

  Philippe Lamberts, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle Președinte, întrucât aș dori să mă fac foarte bine înțeles de dl comisar Rehn, mă voi adresa în limba engleză.

Aș dori, începând cu situația actuală, să privim înainte. Unde ne aflăm? Avem deficite publice imense și nesustenabile, nu uitaţi, iar Verzii nu sprijină acest tip de deficit.

În al doilea rând, nu putem ignora faptul că avem deja inegalități sociale imense și care se adâncesc. 16 % dintre europeni trăiesc sub nivelul sărăciei, ceea ce este o cifră semnificativă; șomajul de 40 % în rândul tinerilor spanioli sub 25 de ani este o cifră semnificativă, și aș putea continua.

În plus, ne confruntăm cu schimbări climatice și cu insuficiența resurselor, ceea ce înseamnă că sunt necesare investiții în infrastructură, educație, cercetare și inovație etc.

Prin urmare, considerăm că este necesară o schimbare de direcție.

Herman Van Rompuy a spus, după reuniunea la nivel înalt din februarie, că trebuie sporită și îmbunătățită considerabil coordonarea politicii macroeconomice. Desigur. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă, desigur, că în ceea ce privește cheltuielile bugetare, este necesară mai multă revizuire inter pares, mai mult control ex ante. În Grecia, 4 % din PIB este alocat cheltuielilor militare. Forța lor aeriană este la fel de mare ca Luftwaffe. Cum se explică acest lucru? Este o țară atât de mică și se înarmează până în dinți.

Însă dacă analizăm numai cheltuielile, nu vom reuși. Trebuie să examinăm cu atenție coordonarea veniturilor fiscale pentru că, ce trebuie să facem? Trebuie să reechilibrăm veniturile fiscale încât să se îndepărteze de veniturile din forța de muncă și să se apropie de alte forme de venituri, inclusiv veniturile din capital. Trebuie să ne asigurăm că dispunem de o contribuție efectivă din partea societăților comerciale – efectivă, nu doar pe hârtie – ceea ce înseamnă raportarea CCCTB de fiecare țară în parte etc.

Trebuie să punem în aplicare taxa pe tranzacţiile financiare; trebuie să punem în aplicare taxa pe carbon, atât pentru a modifica comportamentul, cât și pentru a furniza venit. Nu putem face acest lucru numai solicitându-le țărilor să își coordoneze politicile. Avem nevoie de mai multă integrare. Dacă nu facem acest lucru, guvernele noastre se vor dovedi incapabile să reconcilieze nevoia de a echilibra bugetele și de a satisface nevoile sociale și nevoile de investiții.

Prin urmare, consider că Europa se află acum într-un punct critic. Are de ales între un grad mai ridicat de integrare, nu numai coordonare, și declin. Lecția pe care am învățat-o de la Copenhaga nu constă numai în faptul că nu am reușit să încheiem un acord climatic. Ci şi că Europa s-a dovedit a nu fi relevantă dacă nu acționează în mod comun. Dedicăm prea mult timp coordonării și prea puțin timp lucrului împreună. Astfel, aceasta ar fi contribuția noastră la dezbaterea de astăzi.

 
  
MPphoto
 

  Kay Swinburne, în numele Grupului ECR. – Dle Președinte, provenind dintr-un stat care nu face parte din zona euro, nu sunt sigură că opinia mea cântărește la fel de mult ca cea a colegilor mei în cadrul acestei dezbateri. În prezent, mulți ar susține că problema zonei euro trebuie soluționată de membrii zonei euro.

Cu toate acestea, euro nu este o monedă izolată. Euro se află pe piața mondială și a fost afectat de criza economică și financiară mondială la fel ca și monedele din afara zonei euro. Modul în care ne gestionăm finanțele statelor în anii buni afectează în totalitate modul în care putem să reacționăm și să ne redresăm astăzi. După cum au semnalat multe persoane, există un motiv pentru care Germania se confruntă cu un deficit guvernamental foarte diferit de cel al Greciei. În timp ce sunt unite printr-o monedă comună, atitudinile privind economiile și cheltuielile variază considerabil. Aderarea la o uniune monetară nu a unit complet culturi și tradiții diferite de politică fiscală.

Perspectiva Regatului Unit are multe de spus privind diferențele de politică fiscală. Ne-am lăudat, de asemenea, sectorul public, am cheltuit foarte mult în anii buni, împrumutând tot mai mult pentru a crea datorii pe care nici nu le puteam recunoaște când părea că perioada bună a dispărut pentru totdeauna și creând o cultură în care chiar săptămâna trecută, un așa-zis economist respectat din Regatul Unit a ținut un discurs în fața uneia din comisiile noastre, susținând că guvernele pot crea bani ca prin farmec.

În mod fundamental, banii pentru a finanța sectorul public nu apar ca prin minune. Provin din veniturile fiscale din sectorul privat. Germania își dă seama de acest lucru. Politicile sale recente s-au axat pe utilizarea cheltuielilor și stimulentelor guvernamentale pentru a contribui la stimularea sectorului privat. Prin urmare, se află într-o poziție puternică pentru redresare. În cele din urmă, sectorul public și-a făcut datoria în perioada crizei. A salvat băncile și a progresat atunci când sectorul privat a dat greș. Acum este rândul sectorului privat să aprovizioneze tezaurele.

Dezavantajul măsurilor de austeritate, care vor determina ca persoanele muncitoare să îşi piardă locurile de muncă din sectorul public, trebuie inversat în avantajul companiile nou-înființate, profitând de spiritul antreprenorial prin reducerea costurilor de înființare a întreprinderilor pentru ca acestea să poată crea sectorul privat profitabil necesar în vederea ieșirii din criză a tuturor țărilor. Toate țările care au practicat politici economice nesustenabile în ultimii ani – inclusiv țara mea – trebuie să își dea seama că schimbarea este esențială și inevitabilă.

 
  
MPphoto
 

  Jürgen Klute, în numele Grupului GUE/NGL.(DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor. aș dori să mă folosesc de această ocazie pentru a analiza din nou situația din Grecia, deoarece consider că criza din Grecia ne oferă o perspectivă asupra statutului politic al zonei euro. Cu toate acestea, în primul rând aș dori să fac o observație privind solicitarea cancelarului german, dna Merkel, de a exclude Grecia din zona euro, dacă este cazul.

Grupul meu, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică, consideră că această propunere este absolut absurdă. Pe de altă parte, este vorba despre o comunitate cu un destin comun. Dacă vorbim serios, nu putem solicita, pe de altă parte, ca un stat membru să fie exclus în timpul primei crize mari sau medii cu care ne confruntăm. Este ridicol! Cel mai important, aceasta ar fi o recunoaștere a eșecului, care ar fi echivalentă cu îngenuncherea în fața sectorului financiar.

Sectorul financiar și-a permis în mod neobrăzat să fie răscumpărat de contribuabili pentru a ieși din criză, însă acum ni se cere să refuzăm acest tip de ajutor pentru Grecia. Va fi dificil să le explicăm pensionarilor și lucrătorilor din Grecia, precum și din celelalte țări afectate – potrivit mijloacelor de informare în masă, Portugalia este următoarea țară care va fi supusă unei examinări – de ce trebuie acum să plătească, după ce au susținut deja băncile cu impozitele lor. Adoptarea acestei direcții ar echivala cu a conduce proiectul UE într-un zid.

În pofida tuturor criticilor justificate la adresa Greciei – iar deputații greci își vor da seama că sunt multe de făcut în țara lor – criza nu este în niciun caz numai responsabilitatea Greciei. Aș dori doar să subliniez că majoritatea deciziilor privind politica financiară în zona euro au fost transmise Băncii Centrale Europene. Euro nu poate oferi răspunsul la nivelurile diferite de productivitate din fiecare economie în parte. Exportatorii principali precum Germania îngenunchează politica economică a Greciei. Prin urmare, acest lucru reprezintă, de asemenea, o criză în politica economică și în domeniul concurenței la nivel comunitar.

De aceea, solicităm ridicarea interdicției privind asistența financiară acordată statelor membre ale UE. Statele membre din zona euro ar trebui să pună la dispoziție împrumuturi în euro, Banca Centrală Europeană trebuie să cumpere datorii așa cum a făcut Serviciul Federal în SUA, iar swap-urile pe risc de credit ar trebui interzise. Aceasta este soluţia pentru care milităm.

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
  

PREZIDEAZĂ: DL SCHMITT
Vicepreşedinte

 
  
MPphoto
 

  Nikolaos Salavrakos, în numele grupului EFD.(EL) Dle preşedinte, 25 martie este ziua de naştere atât a Europei, cât şi a Greciei. Pe 25 martie 1957 a fost creată Uniunea Europeană, prin Tratatul de la Roma. Pe 25 martie 1821 s-a născut Grecia.

Astăzi, de ziua lor de naştere, Europa şi Grecia sunt puse la încercare; Europa în ceea ce priveşte coeziunea, iar Grecia în ceea ce priveşte economia sa. Toţi cei din acest plen ştiu că, dintre cele 15 ţări din zona euro, şase au datorii publice şi deficite financiare uriaşe. Toţi cei din acest plen ştiu că toate cele 30 de ţări care fac parte din OCDE au o datorie de peste 100 % din PIB şi cu 30 % mai mare decât în 2008. Chiar şi Statele Unite încearcă, în această perioadă de criză economică uriaşă cu care ne confruntăm, să îşi rezolve problemele în principal tipărind bani.

Ştim, de asemenea, că Grecia a introdus măsuri de austeritate atât de severe încât şi-a epuizat cetăţenii. Mulţi vor spune că aşa îi trebuie Greciei şi că ţara ar trebui să plătească pentru greşelile sale. Da, anumiţi oameni trebuie traşi la răspundere pentru această situaţie. Cu toate acestea, nu trebuie să uităm că Grecia importă din ţări europene, în special din Germania, produse a căror valoare depăşeşte cu 15 miliarde de euro valoarea produselor pe care le exportă.

Prin urmare, i-aş ruga pe conducătorii Uniunii Europene să ţină cont de faptul că rezolvarea problemei speculaţiilor va crea o mai bună situaţie geopolitică în cadrul politicii mai largi.

 
  
MPphoto
 

  Preşedintele. – Vă mulţumesc, domnule. Timpul pe care îl aveaţi la dispoziţie a expirat. Vă rog respectuos să respectaţi timpul de discurs care v-a fost alocat.

 
  
MPphoto
 

  Werner Langen (PPE).(DE) Dle preşedinte, aş dori să ridic o problemă de procedură. Deputaţii vor să voteze acest aspect mai târziu şi vom avea probleme dacă nu respectăm timpul alocat discursurilor.

 
  
MPphoto
 

  Hans-Peter Martin (NI).(DE) Dle preşedinte, dle Trichet, în primul rând aş dori să vă felicit pentru ceea ce aţi realizat în ultimii ani. Totuşi, în acelaşi timp, trebuie să fiţi conştienţi de faptul că sute de milioane de oameni sunt cu sufletul la gură pentru că sunt îngrijoraţi în privinţa monedei euro, lucru pe care nu ne aşteptam să îl vedem la această generaţie.

În primul rând, suntem îngrijoraţi de ceea ce se va întâmpla în continuare cu operaţiunile de refinanţare semestriale şi anuale şi ne punem problema dacă veţi reuşi sau nu să vă retrageţi din acest pachet de măsuri extraordinare de lichidităţi. Doar aceia care au tendinţe masochiste în ceea ce priveşte politica financiară nu v-ar ura succes în acest sens. Totuşi, inflaţia reprezintă şi ea un motiv de îngrijorare, iar dumneavoastră înregistraţi progrese în acest domeniu. Ca cetăţean austriac, aş dori să atrag atenţia asupra atacurilor împotriva Germaniei care au avut loc aici. Cu toţii ar trebui să fim conştienţi de faptul că, în trecut, Germania a fost o sursă importantă de stabilitate. Nu ar trebui să fie pedepsită acum pentru că a obţinut rezultate mai bune în multe domenii, comparativ cu alte ţări. Nu este posibil să fim solidari cu oameni care au fost răspunzători pentru o administrare nepotrivită, pentru risipă şi pentru măsuri administrative excesive.

 
  
MPphoto
 

  Burkhard Balz (PPE).(DE) Dle preşedinte, în calitate de raportor alternativ din partea Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat) pentru raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2008, sunt foarte mulţumit de raportul pe care îl avem acum în faţa noastră. Ca urmare a cooperării apropiate şi eficace cu raportorul Scicluna şi, mai presus de toate, cu dl Tremosa, membru al Grupului Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa, consider că am realizat un comentariu foarte echilibrat cu privire la raportul anual al BCE pentru 2008. Dl Trichet şi dl Rehn au fost de aceeaşi părere.

Cred că BCE s-a confruntat cu sarcini extrem de dificile în 2008, primul an de criză. Având în vedere aceste provocări, după părerea mea, BCE a acţionat eficient şi, mai presus de toate, foarte prudent. Raportul dlui Scicluna reflectă această abordare. Cu toate acestea, BCE nu se găseşte într-o situaţie simplă şi nu este probabil că această situaţie se va schimba în viitorul apropiat. Pe de-o parte, suntem foarte departe de a fi învins criza şi, pe de altă parte, măsurile de reglementare planificate aduc noi provocări şi probleme pentru BCE. Este important ca BCE să continue să asigure stabilitatea zonei euro în lunile şi anii care vor urma. Asemenea unui tanc petrolier aflat în largul mării, BCE trebuie să rămână pe cursul corect.

Pe de altă parte – dle Trichet, am spus deja acest lucru în penultima discuţie privind politica monetară – independenţa Băncii Centrale Europene trebuie menţinută, în special ţinând cont de viitoare includere a acesteia în Comitetul european pentru riscuri sistemice. Acesta este un aspect de importanţă extremă pentru că dumneavoastră, în calitate de preşedinte, şi alţi membri ai BCE veţi deveni foarte implicaţi în acest domeniu. Acesta ar trebui să fie un criteriu important pentru viitoarele evaluări ale altor măsuri luate de banca centrală. Este esenţial ca noi să avem în vedere acest aspect atunci când vom analiza alte rapoarte în următorii câţiva ani.

 
  
MPphoto
 

  Gianni Pittella (S&D).(IT) Dle preşedinte, dle Trichet, dle comisar, doamnelor şi domnilor, regele e dezbrăcat! Gravitatea situaţiei a fost foarte corect descrisă. Acum este util să ne concentrăm asupra tratamentului, iar prima etapă a acestui tratament nu poate fi decât guvernarea economică europeană, fără de care sistemul economic nu va creşte, iar datoria va deveni mult mai greu de susţinut.

Grecia trebuie să fie susţinută şi ajutată şi trebuie evitat un potenţial efect de domino în cazul acelor ţări europene care au economii caracterizate printr-un nivel scăzut de competitivitate şi niveluri ridicate ale datoriei. Adevărata guvernare europeană trebuie să garanteze trei obiective: 1) o politică de creştere; 2) instrumente financiare potrivite pentru a susţine această creştere; şi 3) o politică de gestionare a situaţiilor de urgenţă.

În această dimineaţă am auzit atât de multe discursuri care preamăreau virtuţile monedei euro. Foarte bine, sunt în mod evident de acord cu acestea, însă de ce să nu ne gândim la euro ca la o monedă care nu doar ne salvează de inflaţie, ci, prin intermediul unei datorii mici virtuoase şi garantate, ca la una care ne garantează o mai mare lichiditate pentru a lansa un program european important de investiţii prin emiterea de euroobligaţiuni? În ceea ce priveşte gestionarea situaţiilor de urgenţă, sunt de acord cu ideea de a înfiinţa un Fond Monetar European, care ar fi de altfel o soluţie raţională.

Doamnelor şi domnilor, în concluzie, aş vrea să spun în mod foarte clar că în acest moment nu are nici un rost să amânăm şi să deviem, aşteptând ca lunga noapte să se termine. O “Europă în stil Don Abbondio” nu ne foloseşte la nimic. Dacă Europa nu dă dovadă de curaj astăzi, când altcândva va trebui să îl demonstreze?

 
  
MPphoto
 

  Sharon Bowles (ALDE). – Dle preşedinte, am avut o săptămână foarte grea în comisie cu preşedintele BCE, preşedintele Grupului Euro şi candidatul la vicepreşedinţia BCE. Cu toţii am convenit că o mai bună monitorizare a statelor membre, cu statistici corecte care să permită intervenţiile rapide, reprezintă o cerinţă esenţială.

Am început lucrul în acest sens, inclusiv în vederea acordării puterilor de audit pentru Eurostat, iar comisia este nerăbdătoare să îşi asume rolul sporit pentru a fi de ajutor.

Există însă indicatori dincolo de Pactul de stabilitate şi creştere, care trebuie şi ei respectaţi. O mai bună coordonare fiscală asociată cu stabilitatea macroeconomică este o opţiune. Însă, evident, acest lucru a mai fost încercat. Amintiţi-vă cearta din 2001, pe tema avertismentului pe care Ecofin l-a dat Irlandei atunci când exista surplus fiscal. Prin urmare, ştim lecţia: utilizarea disciplinei atunci când există surplus este mai dificilă decât gestionarea deficitului. Şi, ca şi în cazul pieţelor financiare, imposibilitatea de a face aceste lucruri are drept rezultat criza.

În ceea ce priveşte dezechilibrele dintre statele membre, ar trebui să ne concentrăm asupra pierderii competitivităţii, care de multe ori merge mână în mână cu stagnarea pieţei unice şi cu imposibilitatea de a realiza reforme structurale, inclusiv pensii. Nici acest aspect nu include neapărat un declanşator al deficitului.

Şi, în fine, aşa cum a spus dl Scicluna, furnizarea de lichidităţi de către BCE a reprezentat un instrument valoros în timpul crizei, însă acesta nu a fost transferat şi către economia reală. Deseori, lichidităţile au fost pur şi simplu reinvestite în active cu dobânzi mai mari. Şi îndrăznesc să spun că unele dintre aceste lichidităţi au fost chiar repuse în circulaţie prin contracte repo către BCE. Cu siguranţă, în unele locuri se consideră chiar că această activitate merită să primească un bonus. Aşa că întreb: ar trebui oare să ascultăm cu adevărat solicitările acestor bănci cu privire la noi date de punere în aplicare a cerinţelor în materie de capital?

 
  
MPphoto
 

  Michail Tremopoulos (Verts/ALE).(EL) Dle preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a spune că acesta este un raport important, care realizează un compromis demn de luat în seamă între tensiunile din Parlamentul European. El identifică elemente de coeziune socială care nu sunt prezente în dezbateri similare din Parlamentul European. Ne-am dori ca raportul să semnaleze şi un moment crucial în politica Uniunii Europene ca întreg.

Bineînţeles, se referă la 2009, în timp ce în 2010 se petrec evenimente importante care, evident, privesc ţara mea, Grecia. S-ar putea concluziona că, în afară de uniune monetară, avem nevoie şi de uniune economică şi politică, aşa cum au spus mulţi. Moneda euro ar trebui să fie însoţită de un indicator minim de securitate socială pentru coeziune socială.

Acest lucru reiese clar din diversele lucruri care se spun în Grecia, dintre care multe sunt inexacte. De exemplu, trebuie să subliniez faptul că productivitatea în Grecia nu a fost cu mult mai scăzută decât media din UE a celor 27. Acest fapt rezultă clar din statisticile Eurostat: aceasta a fost de aproximativ 90 % atât în 2007, cât şi în 2008.

Creşterea deficitului bugetar şi a datoriei publice a Greciei în ultimii doi sau trei ani a fost rezultatul scăderii veniturilor, al reducerii veniturilor obţinute în afara ţării, ca de exemplu în domeniul turismului şi livrărilor, din cauza crizei, dar şi al creşterii cheltuielilor publice. Bineînţeles că se înregistrează şi pierderi, însă multe persoane sunt recrutate în sectorul public, sub diferite forme.

Fără îndoială că situaţia trebuie să se schimbe; de asemenea, trebuie să solicităm acest indicator de protecţie socială şi să nu ne mulţumim cu apelurile generale de a nu face nimic din ceea ce ar putea afecta şi mai mult veniturile scăzute. Cheltuielile şi indicii trebuie să fie controlaţi, la fel cum trebuie să se întâmple cu orice alt aspect care a crescut în mod semnificativ în ultimii doi ani, însă în special trebuie controlate veniturile, care au scăzut şi ele în mod semnificativ. Venitul unor grupuri mari de populaţie, care sunt la un pas de sărăcie, nu trebuie să scadă.

Evident, există chestiuni care se referă la reuniunea la nivel înalt care se desfăşoară în prezent aici, la Bruxelles. Totuşi, raportul Giegold trebuie să semnaleze şi o modificare mai generală şi încorporarea acestor poziţii în Pactul de stabilitate. Mai presus de orice, nu trebuie să recurgem la politica inacceptabilă a Fondului Monetar European care, în afară de alte aspecte, are un deficit de viabilitate.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Peter van Dalen (ECR).(NL) Dle preşedinte, dl Rehn şi dl Trichet au fost îndreptăţiţi să vorbească despre situaţia din prezent. Poziţia Greciei în zona euro este foarte instabilă şi, după câte văd eu, răspunsul se găseşte la Fondul Monetar Internaţional (FMI). În prezent, FMI este organizaţia potrivită care poate ajuta Grecia să treacă de criză. Dacă acţiunile FMI nu funcţionează, atunci va fi nevoie să fim fermi şi să tăiem nodul gordian. Ţările care nu joacă după regulile din zona euro trebuie să părăsească jocul.

Dle preşedinte, haideţi să încercăm să învăţăm ceva din această situaţie. Când a adoptat moneda euro, Grecia era la fel de imprevizibilă ca oracolul din Delphi. Cifrele pe care le-a furnizat au fost imprecise şi nu prezentau încredere. Nu este corect ca guvernul elen să insiste ca alte state din zona euro să găsească o soluţie pe motiv că ar fi fost parţial responsabile de actuala criză din Grecia. O asemenea poziţie întoarce lumea cu susul în jos. Cel care furnizează cifre incorecte nu poate arăta spre nimeni cu degetul în mod acuzator. Prin urmare, permiteţi-mi să le adresez dlor Trichet şi Rehn o întrebare punctuală: aţi ştiut că cifrele pe care Grecia le-a furnizat atunci când a aderat la zona euro au fost incorecte şi incomplete? Dacă nu, nu cumva ar fi trebuit să ştiţi acest lucru? Sper că îmi veţi putea da un răspuns direct la această întrebare.

 
  
MPphoto
 

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL) . – (EL) Dle preşedinte, voi începe prin a le ura compatrioţilor mei toate cele bune cu ocazia zilei de 25 martie.

Criza capitalistă a avut drept rezultat o deteriorare rapidă a nivelului de trai al muncitorilor. În acelaşi timp, aceasta a oferit o ocazie de a promova aplicarea unor opţiuni politice antimuncă. Sub teroarea statală la care au fost supuşi lucrătorii, plutocraţia a început un adevărat război împotriva salariului de bază şi a drepturilor sociale, într-o încercare de a spori profiturile capitaliste.

Pilonul principal al politicii antipopulare practicate de către Uniunea Europeană şi de guvernele statelor membre este reprezentat de BCE. Este o politică dură, practicată numai pe baza criteriului profitabilităţii capitalului. De când a fost înfiinţată, apelurile constante de reducere a salariilor şi de intensificare a restructurărilor capitaliste şi-au găsit un sol fertil în criza capitalistă.

BCE a acţionat ca asistentul burghez al plutocraţiei în demersul de a transfera povara crizei pe umerii muncitorilor. A canalizat peste un trilion de euro spre bănci şi grupuri de monopol. Cu toate acestea, astăzi le cere muncitorilor să plătească pagubele şi să ramburseze aceşti bani.

Iată de ce trebuie intensificată lupta antiimperialistă, lupta pentru a ieşi din Uniunea Europeană, lupta pentru puterea poporului şi pentru o economie a poporului, lupta pentru socialism.

 
  
MPphoto
 

  Godfrey Bloom (EFD). – Dle preşedinte, se pare că eu am trăit într-un fel de univers paralel, auzind ce se vorbeşte despre succesul monedei euro. Haideţi să revenim puţin cu picioarele pe pământ.

Şomajul, şomajul în rândul tinerilor din Peninsula Iberică şi în multe ţări din zona euro este o problemă cronică. Nivelul acestuia este de ani de zile de 30-40 %. Nu are nimic de-a face cu criza. Este un dezastru complet. PIB-ul pe cap de locuitor în SUA este cu mult mai mare decât în Uniunea Europeană. PIB-ul din Zona Pacificului este cu mult mai mare decât PIB-ul din Uniune.

Nu, moneda euro nu a avut deloc succes. Deja eşuează. Deja se prăbuşeşte sub ochii noştri. Vă rog să vă uitaţi doar la câteva aspecte de bază ale economiei. Nu există un creditor de ultimă instanţă şi tocmai de aceea există această criză a Greciei şi o criză a Portugaliei pe cale de a se declanşa. Nu există niciun creditor. Acest lucru este imposibil pentru gestionarea la nivel mondial, pentru gestionarea monedei, indiferent dacă este vorba sau nu de o zonă monetară optimă.

Nu există o politică fiscală coordonată, aşa că euro este sortit eşecului şi eşuează chiar în acest moment.

Permiteţi-mi să le mai reamintesc ceva tuturor celor prezenţi aici. Există două feluri de oameni: creatorii de averi, cei care merg şi lucrează în sectorul privat şi creează averi, şi cei care cheltuiesc averile, iar aceştia din urmă sunt politicienii şi birocraţii şi suntem prea mulţi din această categorie. Mult prea mulţi. Noi suntem povara economiilor noastre şi până când aceste zone monetare nu vor începe să reducă toate cheltuielile din sectorul public, situaţia se va înrăutăţi din ce în ce mai mult.

 
  
MPphoto
 

  Corneliu Vadim Tudor (NI). - Cauza majoră a crizei este mafia. Am să vă dau câteva exemple din ţara mea, România, şi vă rog să mă credeţi că, în calitate de scriitor şi istoric, care conduce un cotidian şi o revistă săptămânală, ştiu bine ce vorbesc.

Din anul 1990 şi până azi au fost privatizate fraudulos cca. 6 000 de întreprinderi, evaluate la 700 miliarde de euro. Din păcate, din aceşti bani s-au încasat până acum doar 7 miliarde de euro, aşadar 1 %. În multe cazuri nici n-a fost vorba de privatizare, ci de transferul unor valori din proprietatea statului român în proprietatea altor state, adică etatizare. Asta nu mai este economie de piaţă, ci economie de junglă.

Situaţia se repetă în mai multe ţări din Balcani unde mafia locală s-a înfrăţit cu mafia transnaţională într-un cartel al crimei organizate. La fel ca acum 100 de ani, Peninsula Balcanică stă pe un butoi de pulbere. Flacăra protestelor sociale se poate extinde rapid din Grecia la celelalte ţări din zonă.

Dacă în secolul XX se vorbea despre exportul de revoluţie, în secolul XXI putem vorbi despre exportul de faliment. Foametea este cel mai puternic agent electoral din istorie. Noi trebuie să deplasăm accentul de pe lupta împotriva corupţiei, care este o abstracţiune, pe lupta împotriva corupţilor.

Starea de spirit a populaţiei e din ce în ce mai proastă şi dacă nu vom reuşi să oprim jaful din ţările noastre, atunci proiectul generos al Uniunii Europene se va prăbuşi ca un castel de nisip.

Există totuşi o salvare: la o asemenea răscruce istorică e nevoie de soluţii radicale. Mafia nu trebuie să fie sub control, mafia trebuie să fie sub pământ

 
  
MPphoto
 

  Werner Langen (PPE).(DE) Dle preşedinte, înainte de toate aş dori să îi mulţumesc călduros preşedintelui Băncii Centrale Europene, dl Jean-Claude Trichet, pentru activitatea sa încununată de succes din ultimii şase ani. Bineînţeles, aş dori să le mulţumesc şi raportorilor pentru că au prezentat un raport care a primit susţinerea majorităţii. Dle Rehn, aş dori să vă amintesc faptul că aveţi de îndeplinit nişte sarcini uriaşe. Sper că, în sfârşit, Comisia are curajul de a analiza deficienţele Pactului de stabilitate şi creştere în cadrul unei propuneri noi. Modelul guvernării economice utilizate de miniştrii de finanţe nu este o soluţie posibilă în acest caz, pentru că aceşti miniştri de finanţe au eşuat în trecut. Avem nevoie de un sistem mai automat. Nu avem nevoie de o guvernare economică sub controlul miniştrilor de finanţe. În schimb, avem nevoie de un sistem automat, un sistem care să reacţioneze în cazul în care se înregistrează încălcări, cu susţinerea BCE şi a Comisiei şi sub îndrumarea acestora. Acesta ar putea fi rezultatul reuniunii la nivel înalt.

Aş dori să fac două observaţii în legătură cu ceea ce a spus dl Trichet cu privire la zona euro. Salut bucuros faptul că v-aţi referit la necesitatea de a fi competitivi în întreaga lume. Acest lucru nu implică doar ca o ţară aparţinând zonei euro să concureze cu alta, ci implică să fim capabili de a rămâne competitivi în faţa SUA şi a Asiei.

În al doilea rând, UE a reuşit în mare parte să îşi echilibreze conturile, graţie ţărilor care au înregistrat surplus. Dacă nu s-ar fi întâmplat acest lucru, BCE ar fi fost nevoită să elaboreze politici mult mai stricte.

În al treilea rând, în istoria economică nu există exemple de ţări cu populaţie aflată în scădere, dar care generează creştere pe termen lung pe piaţa internă. Acestea trebuie să îşi exporte propriile bunuri.

În ceea ce priveşte Germania, aceasta a avut un start slab în cadrul Uniunii Economice şi Monetare, dar a recuperat handicapul, iar acum este un exemplu pentru multe alte ţări. Dar toate acestea nu sunt suficiente. Avem destule de făcut noi înşine în ceea ce priveşte consolidarea bugetară. Este important să nu subestimăm munca pe care o presupune acest lucru. Cine a avut ideea de a pedepsi ţările care au înregistrat mari succese şi de a le exclude pe cele care nu şi-au îndeplinit obligaţiile? Aceasta nu este o politică europeană veritabilă. Prin urmare, aş dori să îi urez Comisiei mult curaj şi să transmit mulţumiri călduroase BCE.

(Aplauze)

 
  
MPphoto
 

  Anni Podimata (S&D).(EL) Dle preşedinte, permiteţi-mi să încep prin a-i felicita pe cei doi raportori pentru munca excelentă pe care au depus-o într-un moment extrem de dificil.

Lucrările uneia dintre cele mai importante reuniuni la nivel înalt trebuie să înceapă în curând şi încă se vorbeşte mult pe tema aşa-numitei probleme greceşti şi se fac presupuneri dacă şi în ce măsură vom adopta un mecanism european care să acţioneze, atunci când va fi nevoie, ca un indicator de protecţie a economiei, necesar pentru stabilitatea întregii zone euro.

Fără îndoială, responsabilitatea principală pentru această situaţie o poartă Grecia, care de altfel şi-a şi asumat-o. Cu toate acestea, există şi alte responsabilităţi – unele colective. Moneda unică a adus numeroase beneficii, dar are şi unele puncte slabe importante. În cei 11 ani de UEM, nu am vrut să vedem şi să recunoaştem faptul că diviziunea competitivităţii şi inegalităţile şi dezechilibrele semnificative dintre economiile aflate în zona euro nu sunt compatibile nici cu viabilitatea şi nici cu stabilitatea zonei euro.

Atacurile speculative care până acum au fost direcţionate în special asupra Greciei – dar care au făcut totodată ca ratingul de credit al Portugaliei să fie scăzut zilele trecute şi care au fost deja îndreptate şi spre alte ţări, precum Italia şi Spania, şi nimeni nu ştie care vor fi consecinţele – au confirmat acest lucru.

Prin urmare, dacă vrem să demonstrăm că putem face faţă acestei situaţii, ar trebui să ne îndreptăm imediat către un model nou, îmbunătăţit de cooperare economică şi de guvernare economică, dle Langen, un model care să respecte regulile Pactului de stabilitate şi creştere, dar care, în acelaşi timp, să fie capabil să treacă de la coordonarea financiară în cel mai strict sens către o coordonare economică la care să fie adăugate criterii suplimentare şi care să îndeplinească obiectivele strategiei UE pentru ocuparea forţei de muncă şi dezvoltare durabilă.

 
  
MPphoto
 

  Olle Schmidt (ALDE).(SV) Dle preşedinte, dle comisar, dle Trichet, euro are zece ani şi a trecut în mare parte de toate testele, chiar dacă actuala turbulenţă încă nu s-a terminat. Sunt sigur că, încă de acum, vom vedea primul pas important făcut către o soluţie europeană, cu sau fără Fondul Monetar Internaţional. Avem un destin comun, aşa cum bine a spus dl Trichet. Dacă planul va eşua, alternativa ar fi, bineînţeles, o perspectivă sumbră.

BCE a fost un bastion de putere atunci când furtunile financiare au lovit. Merită să repetăm faptul că moneda euro a fost un succes în timpul crizei financiare şi a reprezentat o ancoră în Europa, inclusiv pentru ţările aflate în afara zonei euro.

Moneda euro a conferit stabilitate şi a oferit condiţiile necesare pentru crearea a milioane de locuri de muncă noi, iar acest lucru nu trebuie uitat în aceste momente, când toată lumea vorbeşte despre o criză. Problemele Greciei şi cele ale altor ţări din zona euro nu pot fi puse pe seama monedei euro. Creşterea neglijentă a cheltuielilor publice va genera probleme indiferent de moneda adoptată. Din contră, criza economică ar fi fost considerabil mai grea dacă nu ar fi existat cooperarea pe care o implică moneda europeană. Ar fi trebuit să facem faţă speculaţiilor şi devalorizării competitive în cazul a mai mult de 20 de monede naţionale.

Mulţi dintre noi au trecut prin această experienţă şi eu însumi am lucrat într-un comitet financiar suedez care aplica o rată a dobânzii de 500 %. Criza din Grecia demonstrează în mod natural faptul că pactul semnat pentru menţinerea deficitului bugetar la un nivel scăzut trebuie consolidat. Deficitul este încă extrem de mare. Este nevoie de o mai bună supraveghere şi coordonare a politicii economice la nivelul UE, cu alte cuvinte, avem nevoie de o coordonare financiară care să fie demnă de acest nume.

Aş dori să închei spunând ceva despre speculaţii. Uneori, când ţările sunt ţinta speculaţiilor, aşa cum s-a întâmplat cu ţara mea în anii 1990, acest lucru ne oferă de fapt o ocazie bună de a organiza măsurile pe care le luăm. Atunci când ne aflam într-o situaţie dificilă, din cauza unor persoane precum George Soros, printre alţii, am ştiut la ce să ne aşteptăm şi am luat măsurile necesare. Acesta este un aspect la care dumneavoastră, cei din ţările care în prezent se confruntă cu probleme, va trebui să vă gândiţi.

 
  
MPphoto
 

  Ryszard Czarnecki (ECR).(PL) Dle preşedinte, voi evita limbajul milităresc pe care l-a folosit antevorbitorul meu. Limbajul războiului nu se potriveşte cu stilul băncilor. Eu reprezint probabil singurul grup politic din acest Parlament care şi-a atras majoritatea membrilor din afara zonei euro. Doar doi membri provin din ţări din zona euro. Prin urmare, punctul meu de vedere va fi diferit.

Discursul dlui Trichet poate fi rezumat prin numărul 36, pentru că acesta este numărul de deputaţi din Parlamentul European care i-au ascultat discursul. Asta înseamnă că suntem leneşi? Nu – de fapt, înseamnă că deputaţii din Parlamentul European nu cred cu adevărat că Banca Centrală Europeană poate fi o soluţie, un remediu pentru criză sau că poate fi un colac de salvare. Dl Rehn a spus că zona euro este prin natura ei un lucru de valoare, după care a vorbit despre criza din Grecia. Există o contradicţie aici. Grecia trece în prezent printr-o criză pentru că a intrat prea devreme în acea oază de stabilitate. Ar trebui să evităm astfel de incompatibilităţi.

 
  
MPphoto
 

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL).(EL) Dle preşedinte, sunt de acord cu colegii mei deputaţi care au spus că această criză nu s-a terminat. Situaţia economică din multe ţări este în mod clar negativă. Rata şomajului este în creştere în majoritatea ţărilor. Măsurile care se iau pentru a regla deficitele nu fac decât să adâncească această criză.

Dle Trichet şi dle Rehn – şi vorbesc acum din punct de vedere instituţional – nu aţi prevăzut apariţia acestei crize? Semne existau. Când a izbucnit criza, v-aţi ascuns în spatele ideii că fiecare trebuia să îşi rezolve singuri problemele. Acum, iată că repetaţi în mod plictisitor cuvintele „monitorizarea deficitelor” şi „austeritate în cadrul Pactului de stabilitate”.

După părerea mea, problema din Uniunea Europeană şi din Grecia nu ţine de o situaţie financiară bună. Ştiţi că, pentru a acoperi un împrumut, ţări precum Grecia sunt o pradă bună pentru speculanţi, însă, în acelaşi timp, dezvăluie lacunele instituţionale şi politice ale UEM.

Prin urmare, v-aş spune că este nevoie de o modificare a Pactului de stabilitate. Dacă vom insista pe aplicarea Pactului de stabilitate, în special în perioadă de recesiune, cu siguranţă acest lucru va spori şi va exacerba inegalităţile regionale şi sociale, va creşte nivelul şomajului şi va distruge orice posibilitate de creştere.

 
  
MPphoto
 

  Bastiaan Belder (EFD).(NL) Dle preşedinte, situaţia în care se află Grecia şi zona euro este regretabilă. Ajutorul financiar pentru Grecia ar trebui să vină în primul rând de la Fondul Monetar Internaţional (FMI). Însuşi FMI a spus că aceasta este o ocazie excelentă pentru a ajuta Grecia. Înfiinţarea unui Fond Monetar European (FME) pare să fie motivată de considerente politice, în special de dorinţa de ajuta Europa să iasă cu faţa curată în cazul în care Grecia ar apela la FMI. Totuşi, haideţi să nu ne pripim înfiinţând un nou organism care să servească drept remediu pentru nerespectarea regulilor existente. Necesitatea şi avantajul înfiinţării FME sunt suspecte. Penalităţile stipulate de Pactul de stabilitate şi creştere trebuie puse în aplicare în mod mai activ, pentru a impune respectarea regulilor. Acum nu mai depinde decât de Consiliu să facă o mişcare. Eurostat trebuie însărcinată cu inspectarea cu atenţie a cifrelor bugetare ale statelor membre din zona euro şi, astfel, cu monitorizarea respectării Pactului de stabilitate şi creştere.

 
  
MPphoto
 

  Csanád Szegedi (NI). (HU) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, raportul are un defect grav: nu îi numeşte pe cei care sunt responsabili. Şi totuşi, nu vom reuşi să punem capăt crizei economice din Europa până când cei care sunt responsabili nu vor fi identificaţi. Haideţi să spunem în sfârşit lucrurilor pe nume: criza nu a fost provocată de oamenii care trăiesc din salarii, ci de acele bănci, companii multinaţionale şi societăţi de asigurări care au secat societăţile europene.

În acest moment, dacă o companie multinaţională vrea să se stabilească în Ungaria, procedura este următoarea: primeşte teren gratuit de la un guvern municipal local, primeşte o reducere a impozitelor şi contribuţiilor, angajează personal pentru salariul minim pe economie şi nici măcar nu le permite angajaţilor să îşi înfiinţeze un sindicat. Acestea sunt condiţiile care au generat o criză pentru toţi cei care îşi caută un loc de muncă în Europa. Solicităm ca multinaţionalele, băncile şi societăţile de asigurare să îşi joace rolul şi să contribuie la rezolvarea şi încheierea crizei economice.

 
  
MPphoto
 

  Antolín Sánchez Presedo (S&D).(ES) Dle preşedinte, criza cu care ne confruntăm este cea mai gravă din ultimele opt decenii şi cea mai serioasă de la lansarea proiectului Comunităţii.

A început cu criza ipotecară subprime din America de Nord şi, după colapsul fraţilor Lehman, se află acum în cea de-a treia etapă a sa, după ce a provocat o scădere cu 4 % a PIB-ului în Europa, în 2009, a lăsat şomeri peste 23 de milioane de persoane şi a generat o deteriorare gravă a finanţelor publice, datoria fiind mai mare de 80 % din PIB.

Banca Centrală Europeană a jucat un rol decisiv în menţinerea lichidităţilor în sistem, folosind mecanisme neconvenţionale pentru a contracara restricţiile de credite şi cooperând îndeaproape cu principalele autorităţi monetare.

Acum când se estimează o redresare moderată şi când nu există nicio presiunea inflaţiei, trebuie să continue să contribuie la restabilirea creditelor şi să evite compromiterea redresării economice prin intermediul retragerii timpurii sau nediscriminatorii a măsurilor extraordinare.

Criza ne-a arătat că pilonii monetar şi economic – care reprezintă baza politicii monetare – trebuie să fie consolidaţi. Trebuie să observăm cu atenţie progresul preţurilor principalelor active financiare şi ale datoriilor private, pentru a garanta stabilitatea preţurilor şi economia în general.

Douăzeci de state membre înregistrează în prezent deficite excesive. Adevăratul înţeles al ideii de consolidare a finanţelor publice – o sarcină care nu poate fi evitată, care trebuie făcută în mod coordonat şi inteligent – este refacerea cererii, promovarea investiţiilor şi favorizarea reformelor care vor permite revitalizarea economiei, care vor creşte potenţialul creşterii durabile şi care vor crea locuri de muncă. O mai mare uniune economică poate face diferenţa.

Dezechilibrele existente la nivel mondial trebuie corectate. Uniunea Europeană este una dintre cele mai echilibrate regiuni. Aceasta ar putea fi ameninţată dacă nu îşi întăreşte competitivitatea şi dacă nu există o mai bună cooperare monetară internaţională. Vom îmbunătăţi capacitatea de a concura la nivel mondial dacă vom consolida cooperarea economică internă în domeniul competitivităţii şi al balanţei plăţilor, pentru a corecta dezechilibrele şi diferenţele existente în zona euro.

Eforturile şi curajul Greciei merită o susţinere clară şi hotărâtă. Este o chestiune de interes comun, iar incertitudinea dăunează tuturor europenilor. Subsidiaritatea şi solidaritatea sunt cele două feţe ale aceleiaşi monede: moneda europeană. Aşa cum dl Trichet a spus în limbile engleză, franceză şi germană, euro este mai mult decât o monedă: este destinul nostru comun.

Am repetat acest lucru în spaniolă, care este una dintre limbile Uniunii Europene folosite la nivel mondial. Voi încheia spunând acelaşi lucru în limba greacă, limba care exprimă cel mai bine vocaţia noastră universală: Το ευρώ είναι το κοινό μας μέλλον.

 
  
MPphoto
 

  Pat the Cope Gallagher (ALDE).(GA) Dle preşedinte, criza economică a avut un impact negativ asupra statelor membre din întreaga Uniune Europeană. Rata şomajului a crescut în mod dramatic în întreaga Uniune, iar tinerii sunt cel mai mult afectaţi de acest fenomen. Fondurile publice ale multor state membre au scăzut ca urmare a acestei crize. Pentru a rezolva această problemă, guvernul irlandez a luat măsuri decisive în anii 2008 şi 2009.

– În lipsa unor verificări, deficitul Irlandei se îndrepta spre 14 % din PIB. Acţiunea guvernului a stabilizat deficitul la 11,6 % din PIB în 2010. Măsurile luate de guvern şi-au câştigat recunoaşterea pe pieţele internaţionale. De la ultima stabilire a bugetului, în luna decembrie a anului trecut, costurile împrumutului irlandez, aferente analizelor comparative, s-au stabilizat. De fapt, am înţeles că la întâlnirea Comisiei pentru afaceri economice şi monetare din această săptămână, preşedintele Băncii Centrale a recunoscut şi a lăudat acţiunile guvernului irlandez. În multe feluri, Irlanda se află în faţa multor altor ţări graţie ajustării sale financiare. Ţări precum Marea Britanie şi SUA, ambele cu deficite care depăşesc 10 %, vor trebui să facă ajustări semnificative pentru a reface durabilitatea finanţelor lor publice.

În concluzie, permiteţi-mi să spun că Irlanda încă este un loc bun pentru afaceri, întrucât elementele de bază ale economiei irlandeze sunt în vigoare şi vom menţine procentul de 12,5 %...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

 
  
MPphoto
 

  Zbigniew Ziobro (ECR).(PL) Dle preşedinte, criza care se extinde în zona euro arată pericolele cu care se pot confrunta proiectele economice care nu sunt susţinute de calculele economice, ci se bazează pe presupuneri ideologice, în special atunci când integrarea include integrarea economică a diferitelor state membre, care au condiţii economice diferite.

Trebuie să ne întrebăm dacă anumite state au făcut bine că au intrat în zona euro atât de devreme pe cât au făcut-o. Într-un anumit punct, proiectul euro a devenit mai degrabă un proiect politic decât unul economic, fiind menit să accelereze integrarea europeană. E posibil ca, în prezent, contribuabilii europeni din multe ţări să plătească un preţ foarte mare pentru această grabă. Ar fi bine dacă am putea trage nişte concluzii din această lecţie, pentru viitor. Moneda euro nu este un răspuns la problemele structurale ale economiilor individuale, la datoria excesivă sau la lipsa disciplinei financiare. Statele membre sunt responsabile pentru situaţia lor financiară, iar aceste probleme ar trebui rezolvate în ţările unde au apărut.

 
  
MPphoto
 

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL).(FR) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, am citit rapoartele cu oarecare surprindere, iar discursurile pe care le-am auzit în această dimineaţă nu fac decât să îmi întărească anumite convingeri.

Cu câteva excepţii, încă este o chestiune legată de restricţii bugetare, care includ inflaţia, şi de Pactul de stabilitate şi creştere, cu toate că 20 dintre cele 27 de ţări nu mai îndeplinesc toate criteriile.

Este adevărat că multe solicită guvernarea economică. Cu toate acestea, ne dorim o Europă politică care să asigure controlul atât al opţiunilor sale economice, cât şi al opţiunilor sociale şi care să fie capabilă să intervină în ceea ce priveşte opţiunile monetare.

Criza din Grecia ne spune: Germania este cea care deţine controlul şi care îşi impune revendicările. În Statele Unite, banca centrală tocmai a intervenit direct în finanţarea bugetului de stat prin achiziţionarea de titluri de stat. În Europa, Banca Centrală Europeană a venit urgent în ajutorul băncilor, însă în Grecia şi, în general, în Portugalia, Italia, Grecia şi Spania, aceiaşi oameni ca şi până acum trebuie să plătească, adică angajaţii, funcţionarii publici şi pensionarii, deşi ţările lor au fost şi ele victime ale speculaţiilor financiare.

Nu avem nevoie de reforme minore, ci de o Europă diferită, de o Europă economică şi socială care să aducă beneficii majorităţii, nu doar câtorva persoane.

 
  
MPphoto
 

  Jaroslav Paška (EFD). (SK) Raportul privind gestionarea anuală a zonei euro şi a finanţelor publice în 2009 analizează în detaliu gestionarea efectuată în UE în timpul crizei economice şi financiare mondiale.

Declinul rezultatelor economice în diverse ţări ale UE a dus la o creştere dramatică a ratei şomajului şi la o creştere a datoriilor ţărilor europene. Impactul crizei asupra fiecărei ţări în parte a variat şi, prin urmare, măsurile prin care ţările au abordat în mod individual criza au fost diferite de la una la alta. În ciuda eforturilor depuse de instituţiile UE pentru a adopta măsuri coordonate şi colective, se pare că în anumite ţări guvernele populiste, care nu au dovedit un simţ al responsabilităţii în ceea ce priveşte gestionarea finanţelor publice, atrăgeau dezastrul.

Din acest motiv, Uniunea Europeană, ca întreg, a întâmpinat dificultăţi mai mari în ameliorarea impactului crizei, comparativ cu alte centre economice importante, precum Statele Unite, China, Japonia şi India. A devenit evident faptul că mediul economic european ca întreg poate fi caracterizat prin diversitate şi regularizare extensivă însă, comparativ cu economiile concurente, este unul foarte greoi. Aşadar, în perioada următoare va trebui nu doar să depunem eforturi pentru a consolida finanţele publice ale zonei euro, ci şi să ne străduim să restructurăm şi să simplificăm mult regulile referitoare la mediul intern. Nu ar trebui să uităm că sectorul productiv este singurul care generează resursele pe baza cărora trăieşte întreaga societate.

 
  
MPphoto
 

  Enikő Győri (PPE). (HU) Doamnelor şi domnilor, în timpul activităţilor din 2008, Banca Centrală Europeană s-a confruntat cu provocări fără precedent, întrucât în septembrie 2008 criza economică mondială a găsit calea spre Europa. Criza financiară s-a transformat într-o criză a economiei reale, întrucât pieţele de capital au îngheţat din cauza suspiciunilor, iar instituţiile de credit nu au mai vrut să extindă creditele acordate reciproc sau afaceriştilor. BCE a reacţionat rapid şi, după părerea mea, corect la aceste evenimente financiare, însă atunci când evaluăm măsurile de reducere a crizei nu putem trece cu vedere un aspect regretabil, şi anume discriminarea faţă de ţările din afara zonei euro.

Sunt convinsă că BCE a acţionat în contradicţie cu spiritul Uniunii Europene atunci când, în plină criză, în octombrie 2008, nu a stabilit condiţii egale pentru acordarea facilităţilor de lichiditate. BCE a aranjat schimburi monetare cu banca naţională suedeză şi cu cea daneză pentru a asigura lichidităţi corespunzătoare de euro pentru sistemele bancare ale acestor două ţări. În schimb, în cazul băncii centrale a Ungariei şi al băncii centrale a Poloniei, instituţia a fost de acord să facă acest lucru numai în schimbul unor garanţii suplimentare.

Din păcate, aceste acţiuni ale BCE au contribuit la crearea unei nesiguranţe din ce în ce mai mari pe pieţe, fapt care a agravat situaţia acestor ţări. Acum, în plin proces de elaborare a unui nou sistem financiar, trebuie să luăm măsuri pentru a ne asigura că astfel de inegalităţi vor fi eliminate pe viitor. Prin urmare, nu putem introduce regulamente care defavorizează unele regiuni ale Uniunii, în beneficiul altora. Aş merge şi mai departe cu această idee, vorbind despre înfiinţarea Comitetului european pentru riscuri sistemice, la care lucrăm cu toţii în prezent. BCE va avea un rol important în acest domeniu. Preşedinţia acestui comitet va fi asigurată de preşedintele BCE, iar noi va trebui să ne asigurăm că ţările din zona euro – dar şi cele din afara ei, ca de exemplu statele din centrul şi estul Europei – vor primi drepturi egale de vot în cadrul noii organizaţii.

Dacă nu reacţionăm faţă de discriminarea cu care ne-am confruntat deja în timpul crizei, există pericolul ca inegalitatea să devină o practică obişnuită a noilor organisme de monitorizare financiară, iar acest lucru trebuie evitat cu orice preţ. Nu trebuie să permitem ca idealul reunificării să fie eliminat prin înlocuirea fostei dezbinări politice cu divizarea economică.

 
  
MPphoto
 

  George Sabin Cutaş (S&D). - Nu este surprinzător faptul că nucleul raportului anual al Băncii Centrale Europene este reprezentat de măsuri excepţionale, pe care aceasta a fost nevoită să le adopte în condiţii de criză.

În acest context, consider adecvată mărirea constantă a furnizării de lichidităţi de către Banca Centrală Europeană către băncile din zona euro, dar nu trebuie să uităm faptul că statele membre din afara zonei euro au fost şi ele la rândul lor grav afectate de criză şi că este nevoie de o intervenţie din partea Băncii Centrale prin măsuri de îmbunătăţire a lichidităţilor şi în această zonă.

De asemenea, creşterea deficitelor bugetare, a datoriilor publice, a ratei şomajului în rândul tinerilor de până în 25 de ani se înregistrează în majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene. Pactul de stabilitate şi creştere trece printr-o criză identitară, îşi pierde din credibilitate, iar aplicarea efectivă a principiilor sale devine imposibilă.

Consider că este nevoie de mai puţină automaticitate şi uniformitate a pactului, de o abordare care să ţină cont de circumstanţele fiecărui stat membru, în care accentul să fie pus mult mai mult pe sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice şi mai puţin pe deficitul public.

Principalul scop al pactului a fost unul preventiv; s-a dorit o supraveghere multilaterală a evoluţiei bugetare printr-un sistem de alertă precoce. De aceea, în spiritul raportului colegului meu Scicluna, apreciez absolut necesară crearea unui Comitet european pentru riscurile sistemice, care să îndeplinească obiectivul de alertă rapidă contra riscurilor sistemice sau dezechilibrelor care ameninţă pieţele financiare.

Această criză financiară, precum şi recenta sa acutizare în genere, trebuie să determine o clarificare rapidă a mecanismelor de susţinere reciprocă la nivelul Uniunii, dar şi o întărire a instrumentelor de coordonare dintre statele membre în sprijinul unei guvernanţe economice comune. Una din lecţiile majore ale crizei este nevoia de responsabilitate fiscală sporită şi, implicit, de modalităţi de supervizare economice pentru menţinerea echilibrului bugetar

 
  
MPphoto
 

  Roberts Zīle (ECR).(LV) Vă mulţumesc, dle preşedinte şi domnilor comisari, în luna decembrie a anului trecut, la Strasbourg, dl Almunia, care pe atunci era comisar pentru afaceri economice şi monetare, a spus că, cu excepţia unor evenimente semnificative, Estonia va fi invitată să adere la zona euro, începând cu 2011. Ei bine, s-au petrecut anumite evenimente semnificative nu doar pentru Estonia, ci şi pentru zona euro. Practic Estonia este singurul stat membru al UE care în prezent respectă criteriile impuse de Tratatul de la Maastricht. Ce semnal va fi transmis dacă Estonia nu este acceptată în zona euro, în conformitate cu aceste reguli? După părerea mea, acest lucru ar semnala lumii financiare faptul că situaţia din zona euro este atât de gravă încât aceasta nu poate accepta o ţară mică, dar responsabilă din punct de vedere fiscal. Cu alte cuvinte, se va afişa o pancartă deasupra uşii de la clubul euro, pe care va sta scris: „Clubul este închis pentru renovare”. Totuşi, ce fel de semnal ar fi acesta pentru noile state membre, aşa cum este şi ţara mea, Letonia, care se află sub incidenţa unui program al FMI, care menţine un curs de schimb fix al monedei euro şi care, pentru a introduce moneda euro, îşi devalorizează economia, raportând o scădere a PIB-ului cu un procent format din două cifre şi înregistrând o rată a şomajului extrem de ridicată? Semnalul ar fi să ne întrebăm de ce ar trebui să depunem toate eforturile pentru a plăti datoria privată cu o rată de schimb mare pentru moneda noastră naţională, dacă această datorie a fost emisă ca împrumuturi în euro acordate de băncile din UE contra, să zicem, unor proprietăţi imobiliare? Vă mulţumesc.

 
  
MPphoto
 

  David Casa (PPE). – Dle preşedinte, 2008 a fost un an extrem de important atât pentru economia europeană, cât şi pentru cea mondială. A fost un an caracterizat printr-un grad foarte mare de incertitudine în ceea ce priveşte gravitatea crizei, care a părut că se tot adânceşte.

De asemenea, o foarte mare incertitudine a existat şi în ceea ce priveşte perioada de timp de care vor avea nevoie economiile europene să îşi revină, dar şi în privinţa instrumentelor pe care ar trebui să le folosim pentru a stimula această redresare.

Nu a fost un an uşor pentru BCE, care a avut de înfruntat numeroase provocări. În 2008, BCE s-a angajat, împreună cu alte bănci centrale importante, să creeze o abordare coordonată, pentru a furniza sistemului bancar multe lichidităţi pe termen scurt, iar această abordare a BCE s-a dovedit a fi încununată de succes.

În acest sens, trebuie să susţin concluzia la care a ajuns colegul meu în ceea ce priveşte performanţele BCE. Sunt de acord că 2008 a fost un an instrumental şi că responsabilii au fost la înălţime. De asemenea, împărtăşesc unele dintre îngrijorările raportorului în ceea ce priveşte netransmiterea de la bănci spre consumatori a informaţiilor referitoare la reducerile de rate ale dobânzii şi consider că acesta este un aspect care ar trebui analizat în continuare, aşa că vă rog să luaţi aminte, dle Trichet.

Una peste alta, consider că acesta este un raport extrem de echilibrat, o lucrare excelentă realizată de colegul meu maltez, dl Edward Scicluna.

 
  
MPphoto
 

  Pervenche Berès (S&D).(FR) Dle preşedinte, din păcate, din cauza altei obligaţii, preşedintele Juncker nu a putut fi alături de noi, ca de obicei. Fără îndoială, regret acest lucru.

Avem în faţa noastră două rapoarte foarte bune, care ne permit să aprofundăm discuţia noastră într-un moment critic pentru zona euro.

Raportul dlui Scicluna ne permite să punem bazele pentru mai multe elemente ale dezbaterii, în special pentru cele privind condiţiile de numire a succesorului dumneavoastră, dle Trichet. Din punctul de vedere al democraţiei, dialogul monetar este un element important, dar este important şi în ceea ce priveşte chiar funcţionarea şi conducerea Băncii Centrale Europene.

Raportul elaborat de prietenul nostru, dl Giegold, ridică probleme legate de dumneavoastră, dle Rehn, lucruri care sunt responsabilitatea dumneavoastră, nu a Băncii Centrale Europene.

Riscul cu care ne confruntăm în ceea ce priveşte funcţionarea zonei euro este distrugerea modelului nostru social. Atunci când predecesorul dumneavoastră, dl Almunia, a făcut o evaluare a zonei euro pe perioada celor 10 ani de funcţionare, unul dintre factori a fost extrem de evident: diferenţele din ce în ce mai mari dintre statele membre ale zonei euro. Iată în ce punct ne aflăm şi iată aspectul pe care chiar autorii tratatului şi autorii Pactului de stabilitate şi creştere l-au subestimat. Acesta este aspectul pe care trebuie să îl luăm în considerare.

Trebuie să ţinem seama de el din două motive. În primul rând, pentru a înţelege că, deşi durabilitatea finanţelor publice este un element cheie, aceasta nu este suficientă. Puse în faţa competenţelor naţionale, statele membre nu îşi doresc sancţiuni şi, prin urmare, coordonarea lor, cooperarea lor nu este una bună. Acesta este spiritul pe care trebuie să îl descoperim. Acesta este panaceul magic de care avem nevoie.

Al doilea pilon care nu poate fi trecut cu vederea şi de care nu ne putem lipsi este armonizarea fiscală. După cum ştiţi, regret faptul că, din acest punct de vedere, Strategia 2020 nici măcar nu menţionează munca depusă în prezent pentru armonizarea bazei de impozitare pentru impozitarea corporatistă, demers pe care trebuie să îl continuăm cu hotărâre.

 
  
MPphoto
 

  Sari Essayah (PPE).(FI) Dle preşedinte, ca urmare a crizei financiare, situaţia datoriei publice s-a înrăutăţit rapid, chiar dacă multe ţări încep să închidă robinetele redresării. Confruntându-ne cu o criză economică acută, avem nevoie să ne concentrăm foarte îndeaproape asupra dezechilibrului grav, pe termen lung, prezentat de finanţele publice.

Am avut Pactul de stabilitate şi creştere, însă problema este generată de faptul că statele membre nu au respectat acest pact, aşa că acum trebuie să facem faţă unor deficite grave ale finanţelor publice. S-a acordat atenţie informaţiilor statistice incorecte în cazul Greciei, însă centrul problemei îl reprezintă politica economică gestionată necorespunzător.

Noi, politicienii, ne confruntăm cu decizii foarte dificile, în condiţiile unei creşteri lente, ale unei populaţii care îmbătrâneşte şi ale unei redresări lente a ocupării forţei de muncă. Există doar câteva remedii pentru finanţele publice: creşterea veniturilor obţinute din impozitare, impulsionarea creşterii economice sau reducerea cheltuielilor.

În căutarea acestor remedii, indicatorii cheie sunt durabilitatea finanţelor publice şi deficitul. Deficitul de durabilitate este o reflectare a nivelului cu care ar trebui crescută impozitarea sau scăzută rata cheltuielilor pentru ca finanţele publice să ajungă pe o bază durabilă pe termen lung. Pentru a obţine un echilibru, trebuie să continuăm să recunoaştem faptul că datoria va creşte cu diferenţa dintre ratele dobânzii şi creşterea produsului intern brut, dar şi faptul că îmbătrânirea populaţiei va face ca toate costurile aferente pensiilor şi îngrijirii să crească substanţial în anii viitori. Pentru a impulsiona veniturile înregistrate de finanţele publice, este absolut esenţială creşterea şi ocuparea forţei de muncă, mărirea productivităţii serviciilor publice şi aplicarea unor măsuri structurale care pot garanta durabilitatea schemelor de pensii, de exemplu.

Pe termen lung, o creştere a ratei natalităţii şi a nivelului de îngrijire preventivă va fi semnificativă pentru echilibrul finanţelor publice. În mijlocul crizei economice, am solicitat o mai bună coordonare a finanţelor publice şi aş dori să întreb cum intenţionează comisarul Rehn să obţină acest lucru. Totuşi, cred că această criză economică nu poate fi folosită ca o ieşire pe uşa din dos, pentru ca economiile statelor membre să poată fi controlate. Trebuie doar să respectăm o disciplină bugetară riguroasă în ceea ce priveşte finanţele publice.

 
  
MPphoto
 

  Olle Ludvigsson (S&D).(SV) Dle preşedinte, aş dori să subliniez trei aspecte importante din raportul pe care îl discutăm.

În primul rând, nu ar trebui să dedicăm dezbaterea privind finanţele publice doar unor chestiuni legate de austeritate. Trebuie să ne concentrăm, de asemenea, şi pe lucrurile pe care le putem face pentru a iniţia creşterea şi pentru a combate şomajul. În multe ţări este nevoie de reduceri ale cheltuielilor publice. Cu toate acestea, în acelaşi timp, este important şi ca veniturile să crească printr-o creştere pozitivă, prin aducerea mai multor persoane în câmpul muncii şi prin plata impozitelor.

În al doilea rând, apreciez faptul că dl Scicluna a integrat în raportul său problema transparenţei sporite în sectorul financiar. Încă mai sunt multe de făcut în această privinţă. Transparenţa nu este doar o modalitate excelentă de a contracara comportamentul dăunător de asumare a unor riscuri pe piaţa financiară. O transparenţă sporită este, de asemenea, necesară pentru ca monitorizarea să fie eficientă şi pentru ca instituţiile financiare publice să câştige încrederea publicului, lucru care este extrem de important.

BCE ar trebui să constituie un exemplu în acest domeniu şi să ia măsuri imediate pentru a-şi face munca mai transparentă. Un prim pas în direcţia corectă ar fi să înceapă să facă publice procesele verbale ale adunărilor consiliului BCE. Deschiderea ar trebui să fie şi ea un principiu cheie în înfiinţarea Comitetului european pentru riscuri sistemice (CERS). Pentru ca recomandările Comitetului pentru riscuri sistemice să aibă impact, principiul călăuzitor ar trebui să fie acela ca recomandările să fie făcute publice.

În al treilea rând, sunt încântat de faptul că, în raportul său, dl Giegold subliniază importanţa ideii de a avea o perspectivă clară asupra mediului şi climatului, chiar şi pe timp de criză. Nu trebuie să lăsăm criza financiară să încetinească trecerea la o economie verde. În schimb, ar trebui să promovăm redresarea economică prin investiţia în surse regenerabile de energie, în sisteme de transport care respectă mediul şi în dezvoltarea tehnologiilor verzi. Doar făcând aceste tipuri de investiţie vom putea realiza o creştere durabilă pe termen lung.

 
  
MPphoto
 

  Frank Engel (PPE).(FR) Dle preşedinte, 2009 a fost, fără îndoială, cel mai dificil an pentru moneda euro de la introducerea ei, însă, în acelaşi timp, a fost şi cel mai util. Fără euro, Uniunea Europeană s-ar fi afundat într-un război al devalorizărilor competitive, în contextul crizei. În 2009, instabilitatea monetară ar fi putut slăbi rezistenţa politică a Uniunii Europene.

Graţie monedei euro, am fost scutiţi de problema unui dezechilibru continuu al cursurilor de schimb şi al politicilor monetare. Dar cât va mai dura această situaţie? Astăzi sperăm la o guvernare mai bună a monedei europene – o guvernare mai restrictivă, mai vizibilă şi mai entuziastă.

Adevărul este că încercările pe care le-au făcut ţările pentru a recăpăta controlul asupra regulilor de bază ale monedei euro nu contribuie deloc la apariţia unei guvernări economice şi monetare europene adecvate. Numai solidaritatea poate înfrâna activităţile speculative cărora le-a căzut victimă Grecia şi care ar putea lovi oricând alte ţări din zona euro.

Solidaritatea merge mână în mână cu rezistenţa în contextul sensibil al pieţelor suverane de datorii. Echivocul politic din ultimele săptămâni nu a dăunat numai Greciei. A clătinat serios şi încrederea în moneda euro. Faptul că ţările aflate în pericol nu sunt ajutate subminează stabilitatea monetară a întregii zone euro.

Dincolo de situaţiile de urgenţă, haideţi să îi oferim monedei euro instrumentele de care are nevoie. Avem nevoie de o piaţă europeană coordonată a obligaţiunilor, pentru a evita blocajele provocate de faptul că prea multe datorii suverane ale prea multor ţări devin scadente în acelaşi timp. Avem nevoie de reprezentare în afara zonei euro la toate nivelurile, în toate instituţiile, inclusiv în instituţiile financiare internaţionale. De ce preşedintele Eurogrupului nu face parte din G20?

Haideţi să acceptăm faptul că noii membri vor să adere la zona euro cât mai repede posibil. Trebuie să îi primim cu entuziasm, nu cu meschinării. A pune la cale planuri de a exclude membri din zona euro echivalează cu a abandona ambiţia de a avea o Europă puternică în lume. Extinderea zonei euro trebuie să meargă mână în mână cu punerea în aplicare a instrumentelor de care este nevoie pentru o veritabilă uniune economică: coordonarea politicilor bugetare şi armonizarea politicilor economice şi fiscale. Acesta este preţul care trebuie plătit pentru continuarea succesului monedei euro.

 
  
MPphoto
 

  Czesław Adam Siekierski (PPE).(PL) Dle preşedinte, o criză este ca o boală care de obicei nu se termină numai cu recuperarea, dar care întăreşte şi creează mecanisme de rezistenţă. Poate duce şi la ceea ce se poate numi complicaţii şi chiar la anumite tipuri de disfuncţii permanente ale organismului. Haideţi să ne gândim la felul în care a apărut această boală, pe care noi o numim criză.

De cele mai multe ori, o boală este rezultatul diverselor feluri în care ne neglijăm corpul sau are o origine externă. Cauza crizei a reprezentat-o o activitate contrară principiilor pieţei – speculaţia. Piaţa în sine nu poate reacţiona, contracara sau limita aceşti factori dacă nu există o supraveghere potrivită şi o monitorizare corectă a progresului proceselor, în special în situaţii care nu sunt tipice pentru piaţă. Până acum, pieţele financiare erau monitorizate şi supravegheate în principal prin intermediilor instituţiilor naţionale şi de stat. Globalizarea a dus la înfiinţarea instituţiilor financiare mondiale şi a unei pieţe financiare mondiale. Cu toate acestea, nu au fost înfiinţate instituţii adecvate mondiale, regionale şi, în cazul nostru, europene pentru supravegherea şi monitorizarea acestor pieţe.

Piaţa nu se ghidează după valori, ci, mai presus de orice, după nevoia de a obţine profit cu orice preţ. Criza nu a început în 2008, prin colapsul de pe pieţele financiare, ci în 2007, prin criza de pe pieţele de alimente, precum şi prin subminarea pieţei energetice, care este controlată de instrumente politice. Situaţia din Uniunea Europeană rezultă din faptul că nu s-au respectat principiile Pactului de stabilitate şi creştere, principii stabilite şi acceptate de toată lumea.

Este păcat că avertismentele venite din partea Comisiei au fost prea blânde. Unora dintre statele membre li s-au permis mai multe pentru că, în definitiv, nu aveau de gând să asculte morala făcută de vreo comisie. Unele state membre s-au comportat ca nişte copii, tăinuind faptele rele comise. Acest gen de comportament nu poate sta la baza Comunităţii sau a integrării noastre. Este important să recunoaştem greşelile care au fost făcute, să ne informăm cetăţenii, să ne cerem scuze de la ei şi să le solicităm înţelegerea şi cooperarea pe măsură ce ieşim din criză.

Trebuie să acţionăm pentru ca preţul aferent crizei să nu trebuiască să fie plătit de cei mai slabi şi mai săraci. Solidaritatea Uniunii Europene ne obligă, de asemenea, să susţinem ţările care au fost cel mai grav lovite de criză. Redresarea nu va veni din afară dacă instituţia sau statul nu va lupta.

 
  
MPphoto
 

  Othmar Karas (PPE).(DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, dle Trichet, aş dori să vă mulţumesc foarte mult, nu numai pentru ceea ce aţi realizat în ultimii ani, ci şi pentru atitudinea dumneavoastră din ultimele săptămâni. Aţi dat dovadă de competenţă, independenţă şi consecvenţă. Împreună cu echipa dumneavoastră sunteţi o oază de calm în vremuri tulburi.

Dle Rehn, aţi făcut nişte afirmaţii foarte încurajatoare în ultimele câteva zile. Ar trebui să facem tot ce ne stă în putere pentru a continua să mergem pe drumul pe care l-aţi deschis.

Moneda euro este o forţă stabilizatoare, chiar şi pe timp de criză. Trebuie să punem capăt mitului potrivit căruia moneda euro şi Pactul de stabilitate şi creştere reprezintă cauza problemelor cu care s-au confruntat Grecia şi alte ţări. Săptămâna trecută, premierul elen a spus foarte clar în acest plen că nu moneda euro este problema. Dimpotrivă, aceasta este o parte a soluţiei. Fără euro nu pot exista reforme. Fără euro nu pot fi impuse restricţiile adecvate asupra obiectivelor pe care ni le stabilim. Nu trebuie să slăbim moneda euro, dacă ţările afectate simt că euro le protejează în loc să le slăbească.

Aş dori să adaug, de asemenea, faptul că Grecia nu cerşeşte bani, aşa cum se vehiculează deseori în presă. Ar fi bine dacă mulţi dintre membrii Consiliului ar înceta să se concentreze asupra părerii populare existente pe frontul politic intern atunci când se vorbeşte despre acest subiect şi în schimb ar colabora cu noi pentru a găsi soluţii europene comune. Greciei nu îi pot fi acordate subvenţii, însă solicită ajutor pentru a-şi pune în aplicare reformele şi planul de economii. Preşedintele Băncii Centrale Europene, dl Trichet, a precizat foarte clar în cadrul unui plan care se va desfăşura în trei etape ce anume este posibil şi când pot fi luate măsurile. Nimeni nu a spus că nu se poate face nimic.

Avem o uniune monetară, dar nu avem o uniune economică. Pentru a realiza o uniune economică avem nevoie mai degrabă de voinţa politică a statelor membre, nu de sfaturi. Uniunea economică include coordonarea politicii bugetare, armonizarea impozitelor şi coordonarea politicii educaţiei, a politicii economice şi a politicii sociale. Acestea sunt lucrurile pe care le solicităm statelor membre şi ne aşteptăm ca acestea să dovedească angajament în acest sens. Trebuie să continuăm pe acest drum în interesul monedei euro.

 
  
MPphoto
 

  Danuta Jazłowiecka (PPE).(PL) Dle preşedinte, anul trecut a fost extrem de agitat pentru zona euro. A început cu intrarea Slovaciei în Eurogrup şi s-a terminat cu uriaşele probleme economice şi financiare din Grecia. Pe parcursul acestei perioade, lumea s-a confruntat cu cea mai mare criză economică din ultimii ani.

În prezent se poartă discuţii despre felul în care putem face faţă noilor provocări, despre direcţia pe care ar trebui să o ia economia mondială şi se vorbeşte despre cum ar trebui să fie politica Uniunii Europene. Rezoluţia la care ne gândim în prezent face parte din această dezbatere. Aş dori să vă atrag atenţia asupra unui aspect al acesteia.

Doamnelor şi domnilor, criza economică, problemele din Grecia, dar şi actuala dezbatere privind ajutorul pentru Grecia arată faptul că încă există o divizare între noua şi vechea Europă. Vinerea trecută, preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a menţionat ideea de a crea un mecanism de ajutorare pentru ţările din zona euro care se confruntă cu probleme financiare. Potrivit şefului Comisiei, principiile şi condiţiile care ar urma să guverneze utilizarea acestui instrument ar trebui stabilite numai de către membrii din zona euro.

Aş dori să profit de ocazia oferită de această dezbatere pentru a susţine ferm poziţia comisarului pentru programare financiară şi buget, dl Lewadowski, şi a profesorului Jan Rostowski, ministrul polonez al finanţelor. Aş dori să mă alătur apelului făcut de dumnealor, dar şi părerii multora dintre colegii mei deputaţi, că statele membre, inclusiv cele care se află în afara zonei euro, ar trebui deja să participe activ la măsurile de consolidare a zonei euro şi să creeze instrumente de ajutor pentru membrii acesteia. Polonia, care este una dintre ţările din afara zonei euro, va adopta în curând moneda unică şi aş dori ca astăzi să fim responsabili pentru viitoarea formă a Eurogrupului. Prin urmare, haideţi să nu excludem noile state membre din această dezbatere importantă. Am avut sloganul „Europa cu două viteze”. Haideţi să nu împărţim acum Europa într-o Europă din interiorul zonei euro şi una din afara zonei euro, pentru că suntem cu toţii o singură Uniune.

În fine, aş dori să îmi exprim susţinerea deplină în ceea ce priveşte toate părţile rezoluţiei care solicită Băncii Centrale Europene, Comisiei Europene şi membrilor Eurogrupului să susţină procesul de extindere a zonei euro – extindere bazată pe actualele criterii. Aş dori, de asemenea, să îi mulţumesc preşedintelui Băncii Centrale Europene, dl Trichet, pentru munca sa de calitate, în special din acest an, un an atât de greu pentru Europa.

 
  
MPphoto
 

  Alajos Mészáros (PPE). (HU) Le sunt recunoscător comisarului, preşedintelui BCE şi raportorului pentru că au abordat în mod deschis şi extrem de profesionist această problemă care ne priveşte foarte mult. Într-adevăr, este îngrijorător faptul că, în ciuda tuturor eforturilor noastre, rata şomajului şi nivelul îndatorării statelor continuă să crească în aproape toate statele membre ale Uniunii Europene. Ţara mea, Slovacia, nu face excepţie de la regulă. Rata şomajului a depăşit 13 %. Slovacia a fost ultimul stat care s-a alăturat zonei euro la 1 ianuarie 2009, iar acest fapt a avut repercusiuni pozitive asupra economiei, dar şi asupra domeniilor politic şi social. Marea majoritate a populaţiei încă are o părere bună despre euro. Prin urmare, considerăm că este important să menţinem puterea şi prestigiul monedei euro. Parlamentul trebuie să ajute Comisia şi BCE în eforturile depuse pentru a evita eşecul acestui demers. Primul lucru pe care trebuie să îl facem este să aducem integrarea economiei europene la un nivel mai înalt şi durabil. Aceasta este totuşi o problemă strategică, iar ajutorul ferm al Consiliului este indispensabil în acest sens.

 
  
MPphoto
 

  Zigmantas Balčytis (S&D).(LT) Ieşirea din această criză economică şi financiară complicată nu a fost atât de eficientă pe cât am sperat. Atunci când a început criza, programele statelor membre de susţinere a băncilor nu au fost coordonate prin condiţii comune stabilite la nivel european, iar pentru a-şi acoperi pierderile, unele bănci au folosit fonduri suplimentare alocate de Banca Centrală Europeană. Susţinerea activităţii economice şi în special a întreprinderilor mici şi mijlocii nu a fost nici ea coordonată. Efectul acestor acţiuni este clar: în momentul în care nu au mai primit împrumuturi de la bănci la timp, întreprinderile mici şi mijlocii au dat faliment în masă. Ţărilor din zona euro le-a fost mai uşor să depăşească dificultăţile, întrucât Banca Centrală Europeană a asigurat furnizarea de lichidităţi către aceste ţări. Dacă într-adevăr credem în solidaritatea europeană, dacă operăm pe o singură piaţă deschisă în aceleaşi condiţii de competitivitate şi dacă principalul obiectiv este să ieşim cât mai repede din această situaţie complexă, cred că Banca Centrală Europeană ar fi trebuit să asigure şi trebuie să asigure furnizarea de lichidităţi către statele membre din afara zonei euro care au fost în mod special lovite grav de criză.

 
  
MPphoto
 

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dle preşedinte, raportorul, dl Scicluna, a spus că BCE a încercat să extindă lichiditatea, însă băncile nu au transmis această lichiditate mai departe clienţilor lor. Acest fapt este adevărat atât în interiorul zonei euro, cât şi în afara ei.

Partidul meu este mulţumit că Marea Britanie rămâne în afara zonei euro. Moneda unui stat trebuie să reflecte condiţiile şi nevoile propriei sale economii, nu nevoile medii a 27 de economii diferite. Totuşi, păstrarea propriei noastre monede este doar o parte a răspunsului. Problema centrală este faptul că stabilirea şi distribuirea creditelor se află în mâinile societăţilor private – băncile comerciale –, iar acest lucru se întâmplă atât în interiorul zonei euro, cât şi în afara ei.

Funcţia de stabilire a creditelor – de fapt, crearea de bani – trebuie luată din mâinile societăţilor private. Puterea suplimentară de cheltuire, atunci când este nevoie de ea – fie pentru a distribui creşterea existentă sau iminentă, fie pentru a finanţa proiecte importante de infrastructură – trebuie creată de guvern şi folosită în circulaţie, nu creată de bănci şi împrumutată circulaţiei.

 
  
MPphoto
 

  Petru Constantin Luhan (PPE). - În timpul crizei s-a putut observa că fluctuaţiile provocate de rata dobânzii şi cursul de schimb s-au lovit de o monedă unică, care a acţionat ca un adevărat scut pentru zona euro.

Moneda unică nu a fost un răspuns pentru toate dezechilibrele interne şi externe apărute, dar avantajele oferite de accesul instituţiilor financiare naţionale la lichidităţile Băncii Centrale Europene şi înlăturarea riscului unor fluctuaţii ale cursului de schimb au sporit interesul pentru aceasta din partea statelor membre care nu fac parte din zona euro.

Efortul depus de aceste state, prin îmbunătăţirea propriilor economii şi politici fiscale pentru adoptarea monedei unice, trebuie apreciat şi solicit Comisiei şi Băncii Centrale Europene să încurajeze mai mult extinderea zonei euro într-un timp cât se poate de scurt, pentru a fi mai feriţi de efectele crizei economice şi financiare

 
  
MPphoto
 

  Karin Kadenbach (S&D).(DE) Dle preşedinte, dle Trichet, aş dori să vă mulţumesc foarte mult pentru acea parte a raportului care avertizează asupra riscului reprezentat de reducerile excesive ale salariilor cu scopul de a scădea deficitele, pentru că veniturile mici au drept rezultat scăderea creşterii economice. Doresc să vă mulţumesc pentru acest alineat, pentru că sunt de părere că o astfel de măsură nu doar încetineşte creşterea economică şi scade competitivitatea Europei, ci şi limitează şansele cetăţenilor europeni de a juca un rol complet în societate.

Este esenţial să ne stabilim bugetele potrivit orientărilor, dar este la fel de important ca statele membre să aibă suficient loc pentru a acţiona într-un anumit context economic şi social. Dacă avem o Europă unde nu se mai investeşte deloc în educaţie, sănătate şi cercetare, vom avea în acelaşi timp o Europă instabilă, care nu poate concura cu restul lumii. Grupurile care nu sunt responsabile pentru criză nu trebuie obligate acum să suporte costurile. Dacă nu investim în oameni, nu vom avea un viitor în Europa. Iată de ce solicit ca pe viitor să se pună accent pe aspectul social.

 
  
MPphoto
 

  Angelika Werthmann (NI).(DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, actuala criză economică şi financiară, care este totodată şi o criză structurală, ne obligă să impunem controale pe termen lung şi să introducem bugete prudente. Globalizarea obligă zona euro să joace un rol important în ceea ce priveşte politica financiară. Totuşi, acest lucru nu trebuie să se întâmple pe cheltuiala cetăţenilor obişnuiţi şi aş dori să le reamintesc tuturor faptul că este nevoie de prudenţă şi responsabilitate.

 
  
MPphoto
 

  Jean-Claude Trichet, Preşedinte al Băncii Centrale Europene.(FR) Dle preşedinte, trebuie să spun că mă adresez Parlamentului de şase ani şi jumătate, iar aceasta este prima dată când am observat atât de multe discursuri, analize, sugestii şi propuneri.

Sunt foarte impresionat de bogăţia discursurilor pe care tocmai le-am auzit şi de diversitatea punctelor de vedere care au fost exprimate.

Dacă îmi permiteţi, voi încerca să fac un rezumat al principalelor lucruri pe care le am de spus după ce am auzit aceste observaţii, care au fost toate interesante şi relevante şi cărora, fără îndoială, Banca Centrală Europeană le va acorda cea mai mare importanţă.

Preşedinte al Băncii Centrale Europene. – În primul rând, aş spune că am auzit multe lucruri spuse despre provocările cu care s-a confruntat BCE şi am auzit multe laude aduse BCE pentru faptul că a putut reacţiona în timp real în situaţii foarte dificile. Daţi-mi voie să vă spun că eu cred că, împreună cu toţi colegii mei, am făcut tot ceea ce ne-a stat în putinţă în situaţii excepţionale: cele mai dificile de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace şi care ar fi putut deveni cele mai dificile de la Primul Război încoace, dacă nu am fi acţionat cu promptitudine.

Toată lumea s-a confruntat cu aceste provocări; mulţi dintre dumneavoastră au afirmat că provocările au existat şi pentru alte bănci centrale din Europa şi din restul lumii. Prin urmare, toţi a trebuit să ne confruntăm cu responsabilităţi enorme şi sunt complet de acord cu cei care au afirmat că nu putem spune că perioada grea s-a terminat. Nu am trecut de ea. Nu am revenit la activitatea noastră normală. Trebuie să rămânem foarte vigilenţi.

Am recepţionat şi mesajul privind creşterea şi locurile de muncă, un mesaj foarte puternic venit din partea Parlamentului. Sunt total de acord cu el. Oferind stabilitate, fiind credibili în crearea unui climat de stabilitate pe termen mediu şi lung, suntem convinşi că reuşim să contribuim la o creştere durabilă şi la o creare durabilă de locuri de muncă. Însă dumneavoastră ştiţi că mesajul nostru se referă la reformele structurale; reformele structurale menite să sporească potenţialul de creştere al Europei şi capacitatea Europei de a crea locuri de muncă sunt absolut esenţiale.

Un mesaj clar care vine de la dumneavoastră şi pe care noi, cei de la BCE, îl împărtăşim – şi nu vreau să răspund în locul dlui comisar – este acela că guvernarea Europei celor 27, guvernarea celor 16 membri ai zonei euro este esenţială. Le solicităm ţărilor să dea dovadă de cel mai înalt nivel de responsabilitate, fie că aceste ţări fac parte din cele 27 sau cele 16, să îşi asume responsabilitatea şi să îşi supravegheze omologii. Avem foarte mare nevoie de aplicarea totală şi completă a Pactului de stabilitate şi creştere. Monitorizarea politicilor fiscale se află în centrul activităţii UEM, şi trebuie să includ şi monitorizarea reformelor structurale şi a punerii în aplicare a reformelor structurale, dar şi monitorizarea evoluţiei competitivităţii costurilor diverselor economii, în special cele ale membrilor zonei euro. Acesta este un aspect important.

Nu doresc să dezvolt subiectul Greciei şi diversele aspecte puse în joc. Am avut deja ocazia de a răspunde la multe întrebări, în cadrul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi în faţa Parlamentului. Daţi-mi voie să spun doar că Grecia are un model de urmat, iar acest model este cel al Irlandei. Irlanda s-a confruntat cu o problemă extrem de dificilă – acest lucru a fost menţionat de unul dintre deputaţii prezenţi – pe care a luat-o foarte în serios ex ante, cu foarte multă hotărâre, profesionalism şi competenţă, lucru care a fost recunoscut de toată lumea. Doresc să subliniez acest aspect. Acestea fiind spuse, repet: opinia BCE cu privire la noile măsuri care au fost luate de guvernul elen este aceea că ele sunt convingătoare şi, aş adăuga, curajoase.

Câteva cuvinte despre situaţia pe termen lung din interiorul zonei euro: în următorii 10 sau 20 de ani, vom stabiliza preţurile în conformitate cu definiţia pe care am formulat-o în momentul în care a fost creată moneda euro. Puteţi avea încredere în noi. Putem dovedi acest lucru. Nu este doar teorie. Sunt fapte; sunt cifre.

ECB.(FR) Trebuie să mai subliniez un lucru: toţi membrii zonei euro ştiu că rata medie a inflaţiei din zona euro va fi sub 2 %, sau aproape de 2 %, pe termen lung şi mediu. Din această afirmaţie trebuie să tragă concluzii la nivel naţional. Aceste ţări au un avantaj datorită faptului că aparţin zonei euro. Nu trebuie să se pună într-un context naţional, din punctul de vedere al inflaţiei naţionale, întrucât acest lucru ar fi departe de ceea ce garantăm noi, pentru că asta este ceea ce ni s-a cerut, pentru că suntem credincioşi datoriei noastre şi pentru că aceasta reprezintă o contribuţie la prosperitatea şi stabilitatea Europei.

Dle preşedinte, permiteţi-mi să trag o concluzie – dacă pot, în câteva cuvinte – cu privire la transparenţă. Aşa cum le-am spus deseori deputaţilor din Parlamentul European, suntem cei mai transparenţi din lume atunci când vine vorba de publicarea imediată a studiilor noastre, a declaraţiei introductive. Suntem cei mai transparenţi din lume atunci când vine vorba de conferinţa de presă organizată imediat după Consiliul guvernatorilor.

Preşedinte al Băncii Centrale Europene. – Singurul aspect în cazul căruia această decizie nu este valabilă – şi avem un motiv bun pentru asta – este faptul că nu facem publice numele celor care votează pentru un lucru sau altul, pentru că suntem de părere că mesajul nostru este acela că nu suntem o colecţie de persoane individuale. Suntem un colegiu. Consiliul guvernatorilor este organul competent. Consiliul guvernatorilor este cel care contează.

Am spus deja că activitatea nu este una obişnuită şi este absolut necesar să reformăm pieţele financiare într-un mod foarte profund, pentru a fi siguri că nu generăm o altă criză ca cea cu care am fost nevoiţi să ne confruntăm.

Un ultim lucru despre Polonia şi Ungaria: unul dintre deputaţi a menţionat Polonia şi Ungaria şi ne-a spus că BCE nu le-a tratat aşa cum ar merita. Cred că respectiva deputată nu a fost bine informată; i-aş propune să meargă la băncile centrale naţionale ale celor două ţări şi i se va arăta că BCE are o colaborare strânsă cu aceste două bănci centrale, în beneficiul tuturor.

 
  
MPphoto
 

  Olli Rehn, membru al Comisiei. – Dle preşedinte, în primul rând aş dori să le mulţumesc deputaţilor pentru această dezbatere foarte serioasă şi importantă. V-am ascultat părerile cu foarte mare atenţie. Din acestea pot trage concluzia că există o susţinere puternică şi largă pentru a consolidare eficace a guvernării economice din zona euro şi din întreaga Uniune Europeană.

După părerea mea, dezbaterea de astăzi a reprezentat un cadru important şi valoros pentru Consiliul European de azi şi de mâine. Salut, de asemenea, oportunitatea de a continua discuţiile cu privire la guvernarea economică foarte curând, în cadrul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, preferabil cât mai curând posibil după sărbătorile pascale. Aş dori să mă consult cu dumneavoastră şi să avem curând propuneri concrete.

Există două direcţii de acţiune esenţiale pentru consolidarea guvernării economice. În primul rând, piatra de temelie a acesteia o va constitui o monitorizare fiscală şi bugetară preventivă mai bună şi cu adevărat credibilă, una care să fie mai puternică şi mai riguroasă, care să includă şi politicile bugetare pe termen mediu, dar şi recomandări de utilizare şi, dacă este nevoie, avertismente pentru statele membre.

Al doilea modul ar fi reprezentat de o monitorizare preventivă mai eficientă, mai sistematică şi riguroasă a dezechilibrelor macroeconomice şi a diferenţelor de competitivitate dintre statele membre din zona euro şi din Uniunea Europeană. Vor fi folosite şi recomandări politice obligatorii în acest sens. Acestea sunt necesare pentru a împiedica crearea de noi dezechilibre. Este evident faptul că, fără îndoială, cele mai presante şi urgente nevoi se înregistrează în ţările care au deficite mari şi o competitivitate slabă – nu doar în Grecia, dar, bineînţeles, începând cu Grecia.

La fel de evident este şi faptul că acest lucru nu poate însemna – şi nici nu va însemna – că performanţele de export ale ţărilor care înregistrează surplusuri de cont curent ar putea fi slăbite de oricine. Cu alte cuvinte, obiectivul nu este să îi facem pe fotbaliştii de la Bayern München să joace mai prost împotriva celor de la Olympic Lyon, ci să îmbunătăţească atât competitivitatea exporturilor, acolo unde este nevoie, cât şi cererea internă, acolo unde este nevoie şi unde se poate, făcând deci ca şi Bayern München şi Olympic Lyon să joace mai bine ca echipe europene, elaborându-şi strategii ofensive şi defensive cu atât mai puternice.

Despre acest lucru este vorba în zona euro – şi, în ultimă instanţă, în Uniunea Europeană.

 
  
MPphoto
 

  Edward Scicluna, raportor. – Dle preşedinte, întâi voi puncta câteva aspecte. Aş dori să profit de această ocazie pentru a mulţumi BCE pentru cooperare şi pentru disponibilitatea de a răspunde diverselor solicitări ale mele. În al doilea rând, aş dori să le mulţumesc colegilor raportori alternativi pentru munca de echipă depusă pentru a conveni asupra amendamentelor aduse acestui report, extinzând astfel acordul asupra lui.

Am văzut că recenta recesiune se dovedeşte a fi o provocare. Totuşi, tensiunile din zona euro nu sunt noi şi sunt binecunoscute. Ştim că încă nu ne aflăm într-o zonă monetară optimă. Cu toate acestea, tocmai din acest motiv trebuie să fim inovatori. Trebuie să respectăm politici şi principii economice raţionale. Bineînţeles, acestea trebuie să fie aliniate la principiile europene de coeziune socială.

Unii observatori au afirmat că BCE nu poate ajuta Grecia pentru că acest lucru este interzis de clauza „fără salvare” prevăzută la articolul 103 din Tratatul UE. Totuşi, una este să punem în aplicare o procedură de salvare şi altceva, un lucru complet diferit, să furnizăm asistenţă financiară temporară.

Ştim că avem la îndemână mai multe opţiuni. Unele pot fi executate pe termen scurt, iar altele pe termen mediu. Aşa cum au menţionat şi colegii mei înainte şi în calitate de europeni, avem o deosebită consideraţie pentru moneda euro şi vrem să aibă succes. Putem ajuta euro să aibă succes, aşa că haideţi cu toţii – Parlamentul, Comisia, Consiliul şi Banca Centrală Europeană – să ne punem mintea la contribuţie şi să găsim calea cea bună pentru a progresa.

În fine, trebuie să refacem încrederea publică în instituţiile financiare prin intermediul unor măsuri care să includă o mai mare transparenţă, o mai bună gestionare a riscurilor şi reglementări adecvate. Trebuie să ne asigurăm că nu se va mai întâmpla o criză de asemenea proporţii.

 
  
MPphoto
 

  Sven Giegold, raportor. – Dle preşedinte, în urma acestei dezbateri aş dori să punctez rapid trei aspecte.

În primul rând, ascultând părerile diferite existente în acest plen am observat că nu avem aceeaşi opinie cu privire la dezechilibre. Au existat diferenţe destul de clare şi cred că trebuie să fim atenţi.

Dle Trichet şi dle Rehn, aş dori să vă atrag în special atenţia în acest sens şi să vă rog să nu fiţi orbi, pentru că problema centrală, aşa cum în principiu suntem cu toţii de acord, este faptul că orice costuri ar trebui să crească în conformitate cu ţinta de inflaţie plus productivitatea. Unele ţări au înregistrat creşteri de costuri prea mari şi este un lucru bun că acţionaţi.

Pe de altă parte, există mai multe ţări care folosesc politica fiscală şi aranjamentele salariale pentru a se asigura că se încadrează sub acest prag. Dacă nu acţionaţi în privinţa acestora – şi ştiu că unii dintre membrii Ecofin nu sunt de acord cu această abordare – atunci vom da foc bazei economice a zonei euro, ceea ce este foarte periculos. Vă îndemn să nu fiţi orbi şi la fel îi îndemn şi pe colegii mei.

Uitaţi-vă la situaţia Greciei şi la programul de stabilitate, care a fost lăudat. Aş dori să subliniez faptul că există o problemă majoră şi mă refer la ceea ce am aflat în timpul vizitei pe care am făcut-o în Grecia săptămâna trecută.

Cei mai mulţi dintre cetăţenii greci sunt de părere că în ultimii 10 sau 20 de ani multe persoane s-au îmbogăţit foarte mult în condiţii care nu au fost corecte. Puteţi lăuda eforturile Irlandei, dar nu le puteţi compara cu situaţia din Grecia. Oamenii din Grecia sunt de părere că nu ar trebui să sufere din cauza unor probleme pe care nu le-au provocat.

Prin urmare, vă îndemn, dle Rehn, să exercitaţi presiune asupra guvernului elen pentru a aborda în mod serios problema averilor ilegale acumulate în trecut. Altfel, programul nu va fi acceptat şi va eşua şi din motive economice. Trebuie să ne asigurăm că programul este corect din punct de vedere social – pentru că încă nu este corect din punct de vedere social.

 
  
MPphoto
 

  Preşedinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc joi, 25 martie 2010.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Cristian Silviu Buşoi (ALDE), în scris. – Există lecţii care trebuie învăţate din actuala criză a zonei euro. Criza economică este responsabilă şi pentru dificultăţile din zona euro, însă consider că există anumite slăbiciuni structurale ale UEM pe care trebuie să le abordăm pentru a evita crizele pe viitor. Pentru ca BCE să poată acţiona în mod eficace în vederea susţinerii ocupării forţei de muncă şi a creşterii, trebuie să îi punem la dispoziţie instrumentele necesare. BCE nu beneficiază de aceleaşi instrumente ca şi Fondurile europene de dezvoltare, motiv pentru care nu a putut avea o politică monetară activă care să susţină creşterea. BCE este limitată la principalul său obiectiv, acela de a asigura stabilitatea preţurilor, lucru care o împiedică să stimuleze creşterea în mod eficient. Consider, de asemenea, că avem nevoie de o mai bună coordonare a politicilor economice şi fiscale, astfel încât să evităm situaţiile nefericite ca cea din Grecia. O mai bună coordonare ar spori stabilitatea zonei euro. Pactul de stabilitate şi creştere trebuie să fie respectat cu rigurozitate, însă cred că ar trebui să fie revizuit. Componenta preventivă ar trebui să fie consolidată. Componenta represivă nu este eficientă, întrucât plata de taxe nu face decât să crească deficitele bugetare şi să împiedice respectarea regulilor. Pe de altă parte, nu Consiliul ar trebui să stabilească sancţiunile, pentru că statele membre vor fi întotdeauna reticente să se pedepsească între ele.

 
  
MPphoto
 
 

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Ar trebui să plecăm de la un fapt central – în timpul celei mai grave crize economice cu care s-a confruntat vreodată Europa, moneda euro a reprezentat un element de stabilitate şi credibilitate. Dacă nu ar fi existat o zonă euro funcţională, învingerea crizei ar fi fost un proces mult mai lent şi mai inegal. Acest lucru este valabil şi pentru statele membre care nu au aderat încă la zona euro. Acum este extrem de important să ne dăm seama că moneda unică europeană este o valoare comună, faţă de care fiecare membru al zonei euro are o responsabilitate individuală. Există un consens general că această criză economică a fost rezultatul logic al unei crize răspândite a valorilor.

Se aşteaptă ca ţările care au aderat la zona euro să poarte o responsabilitate mai mare pentru echilibrarea cheltuielilor şi a veniturilor. Nu are niciun rost ca cineva să îşi asume rolul de presupusă victimă a speculaţiilor financiare sau a mafiei economice. Aproape toate economiile europene au păcătuit împotriva principiilor de politică fiscală corectă şi echilibrată. Lecţia trebuie învăţată – avem nevoie de o monitorizare mai strictă şi de o mai bună coordonare a politicilor fiscale, odată cu înfiinţarea unui Fond Monetar European. Dar, înainte de orice, fiecare dintre membrii zonei euro trebuie să înceteze să îşi trăiască viaţa în detrimentul zilei de mâine.

 
  
MPphoto
 
 

  Jaromír Kohlíček (GUE/NGL), în scris. (CS) De la înfiinţarea Băncii Centrale Europene, activităţile acesteia au fost supuse în mod constant criticilor stângii, iar acest lucru nu s-a întâmplat numai în cadrul UE. Prima cauză a acestui criticism justificat o reprezintă obiectivele băncii. Întrucât principalul obiectiv al băncii este acela de a se asigura că rata inflaţiei nu depăşeşte 2 % şi că deficitele bugetare ale statelor membre ale UE nu depăşesc valoarea de 3 % din PIB, atunci totul este în mod evident în regulă în perioade de creştere, atunci când rata şomajului „scade de la sine”, când lichidităţile băncilor sunt „asigurate de la sine”, iar BCE poate „presa guvernele” din statele membre individuale să îşi reducă datoriile. Totuşi, situaţia se schimbă în momentul în care izbucneşte o criză economică. Obiectivul prost formulat al instituţiei financiare centrale face ca diferenţele fundamentale faţă de obiectiv să devină necesare. Raportul, care evaluează raportul anual şi performanţa BCE în ceea ce priveşte rezolvarea crizei financiare, insistă cu încăpăţânare pe acest obiectiv central prost formulat. De asemenea, raportul afirmă, printre altele, că este necesar să renunţăm la politica pachetelor de stimulare şi la asigurarea lichidităţilor băncilor, care au reprezentat principalele aşa-zise măsuri neconvenţionale de depăşire a crizei. Raportul nu se interesează deloc de situaţia critică a finanţelor din cel puţin cinci state ale UE şi se pare că autorii raportului sunt indiferenţi şi la creşterea exagerată a ratei şomajului. Toate acestea nu fac decât să confirme cât de nocivă este actuala concepţie a Băncii Centrale Europene. Prin urmare, raportul trebuie să fie respins.

 
  
MPphoto
 
 

  Andreas Mölzer (NI), în scris.(DE) Uniunea Europeană ca întreg şi în special zona euro se află într-o situaţie gravă. Grecia este pe punctul de a intra în faliment, iar Spania şi Portugalia se află şi ele în dificultate. Din cauza gravităţii situaţiei, se fac în mod constant propuneri noi. Pe de-o parte, oamenii vorbesc despre ideea de a acorda Fondului Monetar European drepturi extensive de intervenţie. Pe de altă parte, comisarul pentru politică economică şi monetară, dl Rehn, solicită ca Bruxelles-ul să se implice în planificarea bugetară a statelor membre. În mod evident, Uniunea Europeană doreşte să se folosească de actuala criză pentru a lăsa statele membre fără autonomie financiară, care este unul dintre ultimele elemente centrale de suveranitate naţională care le-au mai rămas. Totuşi, făcând încă un pas uriaş către un superstat european centralizat nu vom rezolva problemele existente. Dimpotrivă, aceste probleme vor fi exacerbate. Situaţia alarmantă în care se află uniunea monetară şi faptul că euro a devenit o monedă cu grad înalt de risc sunt rezultatul faptului că ţări precum Germania, Ţările de Jos şi Austria, pe de-o parte, au fost puse în acelaşi loc cu ţări precum Grecia, Italia şi Spania, de cealaltă parte, fără a se ţine deloc seama de diferenţele care există între ele în ceea ce priveşte dezvoltarea economică şi etosul pe care se bazează politicile lor financiare. Trebuie să luăm în considerare aceste diferenţe istorice, care nu ţin numai de economie, în loc să înăsprim şi mai mult constrângerile centrale impuse asupra statelor naţionale europene.

 
  
MPphoto
 
 

  Franz Obermayr (NI), în scris.(DE) În contextul raportului anual al Băncii Centrale Europene, aş dori să subliniez modificarea deranjantă a politicii financiare care a dus la tipărirea a prea mulţi dolari, fără să fie posibil să se acopere valoarea lor. O actuală sau viitoare devalorizare a dolarului, asociată acestui fenomen şi creată de Statele Unite ca parte a programului său de reformă monetară, ar avea un impact negativ asupra pieţei europene. Pentru a evita acest risc, Banca Centrală Europeană şi alte instituţii europene ar trebui să se gândească serios să nu mai considere dolarul o monedă cheie. Euro este mult mai puternic şi economişti celebri, precum Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel, au afirmat că rolul de conducere pe care îl joacă dolarul a fost cauza multor crize financiare. Uniunea Europeană ar trebui să înceteze să se expună în mod voluntar la problemele asociate politicii financiare a Statelor Unite.

 
  
MPphoto
 
 

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris.(ET) Dle preşedinte, criza datoriei din Grecia a ridicat semne de întrebare cu privire la capacitatea noastră de a menţine stabilitatea zonei euro. Sunt convinsă că forţa monedei unice va fi garantată dacă regulile pe care le-am convenit vor fi respectate de fiecare dintre statele membre. S-a spus că, la fel cum se întâmplă cu Grecia, mai sunt şi alte state membre ale Uniunii Europene care se pot aştepta la dificultăţi financiare grave. În afară de faptul că datoria lor naţională a crescut semnificativ, unele state membre au ajuns la niveluri aproape periculoase ale cheltuielilor guvernamentale, un lucru în legătură cu care Banca Centrală Europeană s-a declarat îngrijorată încă de acum câţiva ani. Moneda euro este o ancoră de care sunt legate economiile statelor membre. Acţiunile oricărui stat membru prin care se urmăreşte slăbirea monedei euro sunt inacceptabile. Consider că este esenţial ca fiecare ţară să îndeplinească toate condiţiile stabilite pentru zona euro. În acelaşi timp, susţin abordarea colectivă a căutării de soluţii, inclusiv prin crearea unui pachet de ajutor pentru Grecia, prin înăsprirea regulilor referitoare la moneda unică şi prin efectuarea unei monitorizări mai stricte. Ideea posibilei înfiinţări a unui Fond Monetar European, care a fost formulată ca urmare a crizei din Grecia, este o abordare care ar putea preveni eventualele probleme, însă nu trebuie să uităm de factorii de dincolo de ocean, care operează pe o piaţă globalizată a investiţiilor şi care, evident, afectează zona euro. Prin urmare, este clar că la nivel naţional va trebui, de acum înainte, să ne concentrăm mai mult pe elaborarea de legi care ar putea proteja moneda euro de influenţa factorilor periculoşi, atât interni, din Uniunea Europeană, cât şi din afara acesteia.

 
Ultima actualizare: 9 iunie 2010Notă juridică