Cea de-a doua reuniune europeană la nivel înalt privind romii (RC-B7-0222/2010)

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Proiectul adoptat de rezoluţie a Parlamentului European referitoare la cea de-a doua reuniune europeană la nivel înalt privind romii deschide un nou drum în direcţia rezolvării problemelor populaţiei rome din Uniunea Europeană.

S-a constatat că eforturile individuale ale diferitelor ţări în vederea integrării romilor în societate nu au avut un rezultat mulţumitor. Cauzele acestei situaţii sunt variate. Salut, prin urmare, eforturile Uniunii Europene de a se implica în rezolvarea problemelor romilor şi de a îmbunătăţi integrarea în societate a acestei comunităţi, într-un mod organizat.

  Nicole Sinclaire (NI). – Dle preşedinte, nu sunt de acord cu discriminarea niciunui grup din societate, indiferent de motiv, însă nu pot susţine această rezoluţie. Totuşi, această rezoluţie urmăreşte să plaseze responsabilitatea pentru combaterea discriminării într-un context comunitar, însă eu sunt de părere că atitudinile şi abordările din statele membre sunt atât de variate, încât interesele grupurilor minoritare ar fi abordate mai bine de statele membre şi mai ales de acelea care nu împărtăşesc idealul de toleranţă şi egalitate care pentru noi, britanicii, este de la sine înţeles.

Ştiu, de exemplu, că un deputat italian din Parlamentul European, membru al Grupului EFD, a fost pus sub urmărire pentru că a participat la un raid cu scop justiţiar şi a dat foc posesiunilor unui imigrant. Aşa ceva este inacceptabil. Vă rugăm să nu asociaţi poporul britanic cu un astfel de comportament, sugerând că grupurile minoritare din ţara noastră au nevoie de acelaşi grad de protecţie ca bietul om de care am amintit mai devreme.

  Frank Vanhecke (NI). – (NL) Dle preşedinte, este cunoscut faptul că orice persoană care neagă o problemă, care neagă adevărul, va fi cu siguranţă incapabilă să rezolve acea problemă. Acesta este un fapt. Ar trebui să fim conştienţi de faptul că, prin rezoluţia noastră privind situaţia romilor din Europa, un document plin de absurdităţi corecte din punct de vedere politic, nu vom putea oferi nicio soluţie, deoarece nu facem altceva decât să negăm problema. În primul rând, ar trebui să observăm că, într-adevăr, ne confruntăm cu probleme majore, că foarte mulţi romi se află complet în afara societăţii noastre şi, de multe ori, sunt vinovaţi de infracţiuni foarte grave, de mică şi mare anvergură. Multe valori şi standarde sau lipsa acestora, după cum se poate observa la comunităţile rome, contrazic în mod evident valorile şi standardele pe care dorim să le vedem respectate în statele europene. Poate că opinia mea pare una părtinitoare, însă rezoluţia pe care tocmai am adoptat-o este mult mai părtinitoare, în direcţia opusă. În orice caz, cred că fiecare stat membru ar trebui să aibă dreptul să decidă în ce mod trebuie abordată această problemă foarte gravă.

  Philip Claeys (NI). – (NL) Dle preşedinte, acest raport este extrem de corect din punct de vedere politic. Se pare că Parlamentul a obţinut brevet pentru astfel de rapoarte. Dezavantajele economice şi sociale ale romilor au fost atribuite din nou intoleranţei şi discriminării. Nu trebuie decât să stabilim noi cote şi legi restrictive şi să dăm din nou drumul robinetului de bani pentru ca totul să fie în regulă.

Experienţa din Ţările de Jos a arătat, desigur, că majoritatea romilor refuză să se adapteze şi să se integreze, indiferent ce facem. Faptul că romii au o pondere exagerat de mare în statisticile privind infracţiunile nu este vina noastră, ci chiar a comunităţii rome. Valorile şi normele lor nu sunt deloc identice cu ale noastre. Totodată, mă opun oricărei încercări a Europei de a interveni în această problemă şi doresc să repet că fiecare stat membru are dreptul de a îndepărta de pe teritoriul său persoanele care refuză în mod sistematic să se adapteze şi care au un comportament infracţional.

Raport: Sidonia Elżbieta Jędrzejewska (A7-0033/2010)

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). – (LT) Am votat pentru rezoluţia privind priorităţile bugetului pe 2011, din multe motive, însă mai ales pentru atenţia acordată problemei şomajului în rândul tinerilor. Situaţia economică şi socială actuală din multe state membre ale Uniunii Europene necesită o abordare specială pentru a trata problema distanţei tot mai mari dintre tineret şi piaţa muncii, deşi se ştie că investiţiile în tineri şi în educaţia lor sunt investiţii în viitor. Experienţa ne arată că în perioadele de recesiune economică tinerii preferă să rămână în sistemul educaţional sau să înceapă studiile, nu să-şi caute de lucru. În prezent, putem observa tendinţe similare şi în statele noastre. Prin urmare, aş dori să spun că sunt foarte importante măsurile avute în vedere, o piaţă mai activă a muncii şi coerenţa sistemului educaţional. Dezvoltarea competenţelor antreprenoriale şi a unor programe speciale este foarte necesară, indiferent dacă vorbim despre prima activitate a programului ERASMUS sau despre alte măsuri. Sper din tot sufletul că Uniunea Europeană are suficientă voinţă politică încât să nu se rezume la a adopta documente foarte importante, ci să le şi pună în aplicare.

  Frank Vanhecke (NI). – (NL) Dle preşedinte, am votat împotriva acestui raport, în principal deoarece nu sunt deloc de acord cu priorităţile pe care acest Parlament i le-a propus Comisiei, inclusiv în ceea ce priveşte armonizarea politicii privind imigrările. Ştiu ce înseamnă acest lucru; armonizarea politicilor de imigrare ale tuturor statelor membre ale UE este prezentată drept o prioritate clară. Nu sunt de acord în această privinţă.

Cu toate acestea, am votat împotriva acestui raport, în primul rând, deoarece prin el s-a subliniat deja faptul că acest Parlament nu este de acord cu reducerea extrem de necesară a birocraţiei europene. Situaţia este chiar opusă. Trebuie să ne gândim foarte bine la desfiinţarea tuturor tipurilor de instituţii şi agenţii care au devenit sau au fost dintotdeauna inutile. Cu toate acestea, Parlamentul solicită tot mai multe aşa-numite agenţii descentralizate. Repet că, din punctul meu de vedere, deja există prea multe astfel de agenţii. Unele dintre ele trebuie desfiinţate înainte de crearea alteia noi. Mă gândesc la Comitetul Regiunilor, Agenţia pentru drepturile fundamentale şi Institutul european pentru egalitatea de gen. Cât de mult îi costă toate acestea pe contribuabilii noştri şi, pentru Dumnezeu, la ce folosesc?

Raport: Helga Trüpel (A7-0036/2010)

  Vito Bonsignore (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în vremuri extraordinare precum acestea pe care le trăim în prezent, trebuie să adoptăm măsuri extraordinare.

Bugetul pentru anul viitor nu trebuie elaborat ca şi cum am trece printr-o perioadă normală. Din păcate, criza economică nu s-a sfârşit încă şi nu putem ignora acest fapt. Împreună cu grupul meu, am votat astăzi pentru priorităţile bugetare, însă, în viitorul apropiat, trebuie să avem responsabilitatea politică de a lua decizii mai importante.

Trebuie să avem în vedere o reformă a bugetului Uniunii, pentru ca Europa să poată conduce politica economică într-o manieră mai incisivă. Următoarele noastre obiective trebuie să fie o piaţă internă complet funcţională, mai multe resurse pentru cercetare şi infrastructură, mai multe investiţii în securitate şi familii, altfel există pericolul ca statele membre UE să ia măsuri şi mai conservatoare.

În încheiere, trebuie să fim mai europeni şi mai puţin naţionalişti, să punem în practică o politică europeană autentică.

  Daniel Hannan (ECR). – (ES) Dle preşedinte, permiteţi-mi să vă spun că e o plăcere să vă revăd prezidând aceste dezbateri.

– Mark Twain constata odată că dacă tot ce ai este un ciocan, totul începe să arate ca un cui.

Uniunea Europeană se pricepe foarte bine să cheltuiască bani, banii altora. Cred că Milton Friedman a observat că în lume există două tipuri de bani: banii tăi şi banii mei. Suntem mult mai grijulii cu cea din urmă categoria decât cu cea dintâi. Acest lucru explică ceea ce se întâmplă astăzi în Europa.

Toate statele membre ale UE operează reduceri bugetare. În Grecia, se propun reduceri de 10 % în sectorul public, în Irlanda de peste 7 %, Germania se gândeşte să mărească vârsta de pensionare, Spania, ţara dumneavoastră, doreşte să economisească 2 % din PIB, însă bugetul Uniunii Europene creşte inexorabil. De ce? Pentru că în Uniunea Europeană nu există nicio legătură între impozitare, reprezentare şi cheltuieli, aşa că nu există nicio restricţie externă din partea contribuabililor.

Lumea a ajuns în acest haos din cauza unor cheltuieli prea mari: cheltuieli prea mari ale persoanelor fizice, ale corporaţiilor şi ale guvernelor. Gândiţi-vă ce efect benefic am fi obţinut dacă, în loc de să cheltuim aceste mii de miliarde pentru a ne creşte tot mai mult datoriile, am fi dat această sumă înapoi cetăţenilor noştri, sub forma unor reduceri de impozit.

Raport: Giancarlo Scottà (A7-0029/2010)

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Produsele agricole europene respectă cele mai ridicate standarde de calitate din lume, ceea ce ar trebui, desigur, să le facă mai competitive pe pieţele internaţionale.

Cetăţenii UE şi consumatorii cu drept de opţiune trebuie, deci, să fie informaţi pe deplin în legătură cu avantajele lor. În primul rând, trebuie apreciat faptul că produsele europene nu respectă doar standardele stricte de igienă, siguranţă şi veterinare, ci şi principiile dezvoltării durabile, prevenirii schimbărilor climatice, biodiversităţii şi bunăstării animalelor. Prin urmare, susţin pe deplin introducerea unei sigle europene a calităţii pentru produsele care provin exclusiv din UE. Această siglă recunoaşte în mod oficial eforturile agricultorilor europeni şi asigură protecţia proprietăţii intelectuale la nivel internaţional. Cred cu tărie că acest lucru va ajuta multe zone rurale care nu au nicio altă şansă de dezvoltare.

UE trebuie să asigure sprijin financiar pentru modernizarea activităţilor agricole şi dezvoltarea microîntreprinderilor, mai ales în zonele rurale, pentru a se obţine produse alimentare agricole de calitate ridicată, cu ajutorul Uniunii.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). – (LT) Am votat pentru acest document, deoarece cred că agricultura ecologică şi curată este viitorul nostru şi trebuie s-o susţinem. Totodată, trebuie să promovăm interesul cetăţenilor pentru fermele şi produsele ecologice, atât la nivelul UE, cât şi în statele membre. Pe de altă parte, deoarece dorim să asigurăm şi să promovăm agricultura ecologică, nu trebuie să ne grăbim să legalizăm organismele modificate genetic. Unele state oferă un exemplu foarte bun, restricţionând cu stricteţe cultivarea organismelor modificate genetic în jurul fermelor ecologice. Trebuie să existe o separare clară. Consumatorii trebuie să primească toate informaţiile şi rezultatele cercetării ştiinţifice privind organismele modificate genetic şi impactul alimentelor modificate genetic asupra mediului înconjurător şi asupra sănătăţii populaţiei, fără a i se ascunde nimic. Doar atunci vom crea o adevărată piaţă comună a produselor ecologice, piaţă foarte importantă pentru vieţile noastre, ale tuturor.

  Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, în primul rând doresc să-i mulţumesc dlui Scottà pentru activitatea sa în cadrul acestui raport.

Consider că protecţia şi consolidarea unei politici în materie de calitate pentru produsele agricole reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană, deoarece implică şi antrenează o serie de alte subiecte fundamentale la nivel european, precum protecţia tot mai mare a consumatorilor, sprijinirea IMM-urilor, păstrarea patrimoniului cultural şi tradiţional al multor regiuni europene şi competitivitatea producătorilor europeni de alimente, la nivel global.

Acestea sunt motivele pentru care am votat în favoarea raportului.

  Jan Březina (PPE). – (CS) Apreciez faptul că raportul referitor la politica în domeniul calităţii produselor agricole este în acord cu măsurile luate anterior în direcţia consolidării politicii în materie de calitate. Consider că este deosebit de benefică dezvoltarea sistemului de indicaţii geografice şi denumiri de origine, respectând în continuare criteriile pentru obţinerea protecţiei. Sunt de acord cu păstrarea instrumentului pentru garantarea specialităţilor tradiţionale, cu condiţia să se simplifice regulile de înregistrare. Având în vedere că acest instrument implică un standard inferior de protecţie, fără a trebui furnizate caracteristicile geografice specifice ale produsului, nu văd motivul pentru care gestionarea solicitărilor ar trebui să dureze la fel ca în cazul indicaţiilor geografice şi al denumirilor de origine.

Din punctul meu de vedere, în practica actuală există un punct slab, şi anume autoritatea Comisiei de a respinge solicitările pe care le consideră incomplete pe o bază discreţionară. Deseori, acest lucru se întâmplă aleatoriu şi arbitrar, fără a se cunoaşte caracteristicile speciale ale produsului şi zona geografică. Totodată, trebuie luate măsuri împotriva nerespectării termenelor limită din cadrul procesului de înregistrare, sub forma practicii Comisiei prin care aceasta adresează tot mai multe comentarii şi întrebări suplimentare.

  Diane Dodds (NI). – Dle preşedinte, şi eu doresc să-i mulţumesc dlui Scottà pentru activitatea depusă în cadrul acestui raport important.

Doresc să mă refer mai ales la amendamentul nr. 4, care solicită să fie puse la dispoziţia consumatorului cât mai multe informaţii. De asemenea, acest amendament susţine introducerea unei legislaţii obligatorii şi cuprinzătoare privind etichetarea cu „locul de provenienţă agricolă”.

Acestea sunt obiective lăudabile, însă consider că amendamentul este prea restrictiv şi că poate ar fi mai bine ca aceste informaţii să fie oferite din iniţiativa solicitantului.

Irlanda de Nord se bazează foarte mult pe capacitatea de a exporta produse în restul Regatului Unit şi în alte state europene. Acest amendament poate afecta capacitatea Irlandei de Nord de a vinde produse pe anumite pieţe unde nu există în prezent nicio dificultate şi consider că este important ca noua etichetare să nu creeze bariere de natură să prevină comerţul între diferitele state membre.

Deşi amendamentul nr. 4 ridică unele dificultăţi, recunosc eforturile importante depuse în cadrul raportului şi recunosc importanţa producerii unor produse sigure, de calitate ridicată, uşor de identificat.

  Vito Bonsignore (PPE). – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, prin acest vot am asigurat un mijloc de protecţie a consumatorilor şi de adăugare de valoare la produsele agricole: un obiectiv pe care ne dorim de mult timp să-l atingem.

Începând de astăzi, originea trebuie indicată în mod clar pe eticheta produselor din carne, a lactatelor, a fructelor şi legumelor, a cărnii de pasăre şi a altor produse prelucrate, conţinând un singur ingredient. în ceea ce priveşte animalele, locul de origine trebuie prezentat sub forma unei locaţii unice, definite, doar dacă animalele sunt născute, crescute şi tăiate în aceeaşi ţară.

Graţie acestei intervenţii, activitatea producătorilor agricoli şi a celor care prelucrează produsele agricole poate fi recunoscută aşa cum se cuvine. Am demonstrat că Parlamentul European are un singur obiectiv în ceea ce priveşte activitatea sa în legătură cu produsele alimentare agricole, şi anume acela de a garanta calitatea şi accesibilitatea informaţiilor aflate la dispoziţia consumatorilor.

Am făcut un lucru bun. Îi felicit pe deputaţii care au lucrat la acest dosar.

  Syed Kamall (ECR). – Dle preşedinte, în principiu nu am nicio problemă cu ideea siglelor de calitate. Există sigle de calitate în mai multe domenii ale vieţii noastre cotidiene. Însă nu doresc ca aceste sigle să fie folosite ca pretext pentru a nu ţine cont de opţiunilor consumatorilor.

Dacă alimentele nu îndeplinesc anumite restricţii privind dimensiunile sau restricţii estetice, nu trebuie să le aruncăm, după cum se întâmplă cu 30 % dintre produsele agricole europene care sunt frecvent risipite, deoarece nu îndeplinesc strictele standarde europene.

Totodată, nu trebuie să folosim standardele de calitate drept scuză pentru a interzice importurile de la agricultorii din ţările în curs de dezvoltare, condamnându-i pe aceşti agricultori la sărăcie şi apoi luând banii contribuabililor pentru a finanţa guvernele corupte, în timp ce agricultorii se zbat în sărăcie.

Cu siguranţă, în loc să adoptăm mărci de calitate şi să facem asemenea gesturi, ar trebui să avem încredere în piaţă, în consumatori şi în cetăţeni.

Raport: Enrique Guerrero Salom (A7-0034/2010)

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Am votat împotriva acestui raport, deoarece, aşa cum se întâmplă frecvent şi în cazul altor rapoarte, prin acest raport din proprie iniţiativă, Europa îşi promovează din nou ideea aşa-numitelor drepturi sexuale şi de reproducere, pe care le impune cetăţenilor din ţările în curs de dezvoltare.

Trebuie precizat o dată pentru totdeauna că, potrivit definiţiei Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, această idee prevede avortul ca metodă de planificare familială. Viaţa umană este sacră, de la concepere până la moartea pe cale naturală, şi, prin urmare, nu pot susţine acest raport. Pe de altă parte, raportul conţine şi câteva idei bune care, desigur, ar putea ajuta populaţia din ţările în curs de dezvoltare şi, prin urmare, s-ar putea spune că sute de milioane de oameni din ţările în curs de dezvoltare vor trebui să găsească un mijloc de a supravieţui dacă vor suporta consecinţele preţurilor tot mai mari ale produselor şi alimentelor de bază. Mă îngrijorează estimările instituţiilor financiare internaţionale, conform cărora, la miliardele de locuitori se vor adăuga câteva sute de milioane, iar în Africa sahariană mortalitatea infantilă va creşte cu 30 000-50 000.

  Joe Higgins (GUE/NGL). – (GA) Dle preşedinte, am votat în favoarea raportului privind efectul crizei financiare şi economice asupra statelor sărace. Deşi acest raport nu oferă un răspuns suficient de radical la problemele ţărilor sărace, putem totuşi fi de acord cu multe dintre prevederile sale.

Persoanele sărace şi ţările sărace suferă cel mai mult ca urmare a crizei economice. Trebuie să acordăm tot ajutorul pe care-l putem oferi în ceea ce priveşte investiţiile publice, mai ales în aceste state. Cu toate acestea, trebuie spus şi că acordurile comerciale dintre Uniunea Europeană şi ţările sărace nu sunt chiar favorabile acestora. Marile companii europene sunt cele care beneficiază cel mai mult de pe urma acestor acorduri; micii producători, micii agricultori şi muncitorii nu au niciun avantaj şi, prin urmare, trebuie să ne schimbăm modul de lucru cu aceste ţări.

  Diane Dodds (NI). – Dle preşedinte, am votat împotriva alineatului (7) din acest raport şi m-a deranjat să văd, din nou, cum Parlamentul foloseşte un raport de asemenea natură pentru a introduce subtil dreptul la avort şi felul în care sănătatea sexuală şi a reproducerii este corelată cu sănătatea publică în statele în curs de dezvoltare.

Nu Parlamentul trebuie să stabilească dacă accesul la avort este un drept sau nu. Guvernele naţionale trebuie să legisleze în această privinţă. Împreună cu vasta majoritate a alegătorilor mei din Irlanda de Nord, rămân la convingerea că un copil nenăscut are dreptul la viaţă.

  Frank Vanhecke (NI). – (NL) Dle preşedinte, Parlamentul trebuie să se gândească de două ori înainte de a formula propuneri. Trebuie să propunem politici care vor rezolva problemele, nu care le vor accentua. Acum, în ceea ce priveşte ajutorul pentru dezvoltare, există multe studii serioase care au demonstrat de fapt că acordând în mod prea automat ajutoare pentru dezvoltare se ajunge invariabil la întârzierea reformelor economice şi, astfel, la întârzierea şanselor de creştere economică în ţările în curs de dezvoltare. În pofida acestui fapt, Parlamentul pleacă de la premisa sau de la aşa-zisa axiomă că, într-o primă fază, acordarea unui cuantum mai mare al ajutorului pentru dezvoltare va ajuta statele africane să-şi revină. În pofida injecţiilor masive de ajutor pentru dezvoltare acordat de-a lungul multor decenii, nu există, din păcate, probe care să demonstreze că majoritatea statelor africane nu se află în prezent într-o stare mult mai rea decât imediat după decolonizare. Acesta a fost primul punct pe care am dorit să-l evidenţiez.

Voi prezenta foarte pe scurt cel de-al doilea punct. Desigur, după cum menţionează şi raportul, statele în curs de dezvoltare sunt în continuare afectate de exodul de creiere, însă de ce insistăm asupra „cardului albastru”, care agravează şi mai mult această problemă?

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Nu pot să înţeleg de ce problema sănătăţii reproducerii a fost introdusă din nou într-un raport privind consecinţele crizei economice şi financiare globale pentru ţările în curs de dezvoltare şi cooperarea pentru dezvoltare.

Organizaţiile care activează în domeniul sănătăţii reproducerii susţin avortul ca metodă de control al natalităţii. Această industrie este finanţată, de asemenea, la nivel european din impozitele plătite de cetăţenii care se opun avortului şi care doresc să protejeze viaţa. Timp de mai multe decenii, instituţiile internaţionale declară că prin controlul natalităţii se poate combate sărăcia, însă ţările în curs de dezvoltare sunt la fel de sărace. Din punctul meu de vedere, UE risipeşte resurse financiare pentru controlul natalităţii, însă acesta nu rezolvă problema sărăciei. Preţuiesc viaţa şi respect principiul subsidiarităţii în relaţiile cu ţările în curs de dezvoltare. Acesta este motivul pentru care am votat împotriva alineatului (7) şi împotriva întregului raport.

  Daniel Hannan (ECR). – Dle preşedinte, era previzibil, poate chiar inexorabil, că Uniunea Europeană va profita de criza financiară din Grecia pentru a-şi pune în practică planurile bine stabilite de armonizare a politicii fiscale.

Am văzut cum s-a solicitat în mod repetat crearea unei agenţii europene a datoriilor, a unui Fond Monetar European, a impozitării paneuropene, ca să nu mai trebuiască să cerem ajutorul electoratelor naţionale.

Dl Van Rompuy şi ceilalţi comisari, ca sinceri federalişti, sunt complet de acord cu părerea scepticilor britanici, şi anume că nu poate exista uniune monetară fără uniune fiscală şi economică.

Cred că John Maynard Keynes spunea: „Cine controlează moneda, controlează şi ţara”. Promit că aceasta este singura dată când îl voi cita pe Keynes în mod aprobator.

De fapt, vă voi da exemplul unei autorităţi mai înalte şi mai bune decât John Maynard Keynes. Mă refer la Evanghelia după Matei, capitolul 22. Sunt sigur că vă amintiţi. Domnul este întrebat dacă se cuvine să se plătească dări către Roma. El spune: „Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul de dajdie.” Iar ei I-au adus un dinar. Iisus le-a zis: „Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el?” Răspuns-au ei: „Ale Cezarului”. Atunci a zis lor: „Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.

Nu vreau să spun că Domnul era de o parte sau alta a dezbaterii privind moneda euro. Ideea este că simbolul suprem al unei autorităţi temporare, semn absolut al suveranităţii, este moneda! Am văzut deja că moneda euro conduce la o guvernare economică comună. Slavă Domnului că am fost suficient de prevăzători încât să păstrăm lira sterlină.

  Preşedintele. – Vă mulţumesc pentru că aţi binecuvântat sesiunea din această dimineaţă, dle Hannan.

  Syed Kamall (ECR). – Dle preşedinte, analizând acest raport, se observă numeroase fraze vechi, obosite privind modul în care suferă lumea în curs de dezvoltare ca urmare a crizei economice. Desigur, există persoane care suferă în aceste ţări, din cauza crizei economice, însă, de cele mai multe ori, acestea nu sunt neapărat şi cele pe care dorim să le ajutăm. Este vorba destul de frecvent despre guvernele îngrijorate că li se vor reduce bugetele de ajutor, pentru că, dacă vor primi mai puţine ajutoare financiare, se vor putea menţine mai greu la putere guvernele corupte şi ineficiente. Anul trecut, când am fost în Africa, am discutat cu mulţi politicieni de centru-dreapta şi aceştia mi s-au plâns că bugetele de ajutor menţin la putere guvernele corupte şi îngreunează îmbunătăţirea guvernării economice şi politice în aceste ţări.

Să ne uităm la o parte dintre lucrurile pe care le propunem. Vorbim despre mai multe investiţii în ţările în curs de dezvoltare şi toată lumea este de acord cu acest lucru, însă există o propunere la nivelul acestui Parlament, Directiva privind administratorii fondurilor de investiţii alternative, care va reduce investiţiile în ţările în curs de dezvoltare. Vorbim despre ajutorul acordat agricultorilor din ţările în curs de dezvoltare, însă, chiar şi în cadrul bugetului de astăzi, votăm în continuare pentru alocarea mai multor resurse pentru politica agricolă comună, care afectează atât de mult existenţa agricultorilor din ţările în curs de dezvoltare.

Să abordăm sursa reală a problemelor din aceste ţări: guvernarea defectuoasă şi protecţionismul din UE.

  Martin Kastler (PPE). – (DE) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, am votat împotriva acestui raport din două motive. În primul rând, mă deranjează faptul că Europa adoptă tot mai mult o abordare globală a politicii de dezvoltare şi că această abordare este încurajată de tot mai multe rezoluţii şi solicitări. În al doilea rând, am votat împotriva raportului, deoarece cred că este nociv să încercăm să le impunem statelor în curs de dezvoltare şi emergente o politică de planificare familială sub forma unui imperialism cultural. Avortul nu este o soluţie şi regret că unii deputaţi din Parlamentul European se referă în mod eufemistic la „medicina reproducerii” atunci când vorbesc despre avort. Acest lucru nu schimbă faptul că avortul înseamnă uciderea unui copil nenăscut. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport şi sper că în viitor nu vom folosi în toate rezoluţiile şi în toate rapoartele din proprie iniţiativă aceiaşi termeni eufemistici pentru a descrie aspecte ale imperialismului cultural.

  Nirj Deva (ECR). – Dle preşedinte, am votat împotriva acestui raport deoarece este un raport stupid. Este un raport irelevant. Aşadar: toate activele se află în toate bursele din New York, Londra, Tokyo, Frankfurt etc. Veţi colecta acum un capital de aproximativ 6 mii de miliarde de dolari. Dacă vindeţi toate proprietăţile aflate în afara legii, proprietăţile clasificate în zona de periferie, care nu fac parte din sistemul judiciar în statele în curs de dezvoltare, veţi obţine 7 mii de miliarde de dolari. În statele în curs de dezvoltare există un volum mare de capital care se află în afara structurilor judiciare din aceste ţări, de la proprietăţile de la periferie şi până la milioanele de afaceri de pe marginea drumurilor, care nu fac parte din economia oficială.

În al doilea rând, dacă întrebaţi câţi bani părăsesc anual ţările în curs de dezvoltare prin intermediul sistemelor financiare mondiale, răspunsul este 800 de miliarde de dolari. De ce nu încercăm să păstrăm acest capital în ţările respective şi să le îmbogăţim?

În schimb, ce facem acum? Am votat pentru taxa Tobin pentru a distruge complet instituţiile financiare din vest, deja slăbite, şi pentru a da banii unui grup de persoane care, probabil, îi vor fura.

  Seán Kelly (PPE). – Dle preşedinte, la fel ca antevorbitorii mei, şi eu am o obiecţie în legătură cu includerea alineatului (7). Grupul nostru ne-a permis să votăm liber, însă delegaţia noastră s-a hotărât să voteze împotrivă, pentru că, după cum au spus şi cei care au luat cuvântul înainte, discuţia despre dreptul la sănătatea reproducerii este un alt mod de a vorbi despre avort. Dacă acesta este obiectivul final, el ar trebui menţionat în mod clar, nu introdus într-un plan privind criza economică. Prin urmare, la fel ca ceilalţi vorbitori, am obiectat şi am votat împotriva acestei secţiuni.

Raport: Edward Scicluna (A7-0010/2010)

  Morten Messerschmidt (EFD). – (DA) Dle preşedinte, membrii Partidului Popular Danez au votat împotriva acestui raport. Cu toate acestea, doresc să mulţumesc pentru o serie de observaţii prezentate în raport. Mă gândesc mai ales la alineatul (27), care prevede foarte onest că moneda euro ar trebui să conducă în mod natural la o coordonare mai bună a politicilor economice în zona euro. Desigur, mă opun pe deplin acestei afirmaţii, însă aş dori să mulţumesc pentru claritatea şi onestitatea de care dă dovadă raportorul în legătură cu moneda unică. Astfel, moneda euro este creată în vederea asigurării unei unificări economice sporite în Europa. Cu alte cuvinte, trebuie unificate politica financiară, politica privind piaţa forţei de muncă, politica structurală, adică toate domeniile economiei, tot ceea ce contează pentru economie. Asistăm în prezent la acest lucru în Grecia, unde economiştii de la Frankfurt le spun grecilor ce tip de politică economică trebuie să pună în aplicare şi vom asista la acest lucru şi peste câteva luni, în ceea ce priveşte Spania, Italia şi alte câteva ţări. Astfel, raportul demonstrează, cu toată claritatea pe care ne-am putea-o dori, de ce Danemarca şi mai ales partidul meu, Partidul popular danez, doreşte să rămână în afara zonei euro. Dorim să hotărâm de unii singuri ce politică economică trebuie să adoptăm. Electoratul danez trebuie să ia o decizie în această privinţă, nu economiştii de la Frankfurt.

Explicaţii scrise privind votul

Raport: Jo Leinen (A7-0018/2010)

  Andrew Henry William Brons (NI), în scris. – Am aprobat propunerea ca regulile existente privind importul de animale vii, carne şi produse din carne să rămână în vigoare până ce vor fi înlocuite de măsuri adoptate în noul cadru de reglementare. Deşi am prefera ca aceste legi să aparţină fiecărui stat membru, nu suprastatului UE, trebuie să existe legi care să acopere aceste aspecte. Cu toate acestea, raportul prezintă, de asemenea, o listă de ţări terţe sau de regiuni din ţări din care statele membre UE autorizează importul de bovine, porcine şi carne proaspătă. Aceasta înseamnă că şi Regatul Unit va avea obligaţia legală de a permite importurile din aceste ţări. Acest lucru va însemna o concurenţă pentru agricultorii noştri şi o mai mare diminuare a suveranităţii noastre. Din cauza acestei combinaţii de propuneri bune şi propuneri mai puţin bune, am hotărât să ne abţinem.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Articolul 3 alineatul (1) din Directiva Consiliului 72/462/CEE din 12 decembrie 1972 privind problemele de sănătate şi inspecţie veterinară care apar cu ocazia importurilor de animale din speciile bovină, ovină, caprină şi porcină, respectiv de carne proaspătă şi de produse din carne provenind din ţări terţe prevede că, la propunerea Comisiei, Consiliul va aproba o listă a ţărilor terţe din care statele membre vor autoriza importul de animale din speciile bovină şi porcină şi de carne proaspătă. Deşi această directivă a fost abrogată, procedura încă se desfăşoară, iar lista menţionată mai sus a fost modificată de-a lungul timpului. Comisia propune acum crearea unui regulament care să codifice toate modificările relevante desfăşurate de-a lungul anilor şi care să fie modificat frecvent, aceasta însemnând că va fi actualizat în permanenţă.

Cred că această procedură introduce claritate şi transparenţă, nu doar pentru statele membre, unde există modificări, ci şi pentru ţările terţe care exportă aceste produse către UE.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Salut adoptarea acestui raport privind problemele de sănătate şi inspecţie veterinară care apar cu ocazia importurilor de animale din speciile bovină, ovină, caprină şi porcină, respectiv de carne proaspătă şi de produse din carne provenind din ţări terţe. Acest raport se bazează pe Directiva Consiliului 72/462/CEE din 12 decembrie 1972, în urma căreia Consiliul a aprobat o listă a ţărilor terţe din care statele membre UE vor autoriza importurile de animale din speciile bovină şi porcină, respectiv de carne proaspătă. Deşi această directivă a fost abrogată, procedura încă se desfăşoară, iar lista menţionată mai sus a fost modificată de-a lungul timpului. Comisia propune acum crearea unui regulament care să codifice toate modificările relevante desfăşurate de-a lungul anilor şi care să fie modificat frecvent, aceasta însemnând că va fi actualizat în permanenţă.

Consider că această procedură consolidează siguranţa alimentară publică la nivelul UE şi, totodată, oferă o claritate sporită pentru statele membre şi pentru ţările terţe care exportă produse din carne către UE.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Siguranţa alimentară a publicului european este un aspect fundamental, care trebuie să ne intereseze pe toţi. Stabilirea unor criterii privind politica sanitară pentru importurile de animale vii şi de carne proaspătă din ţările terţe trebuie să se desfăşoare în mod riguros, iar aceste produse trebuie monitorizate sistematic, pentru a putea verifica dacă se respectă aceste criterii.

Prin urmare, trebuie elaborată o listă a ţărilor terţe care îndeplinesc criteriile de certificare veterinară, sănătate publică şi sănătate a animalelor, criterii care le permit să exporte animale vii (din speciile bovină, ovină, caprină şi porcină) şi carnea proaspătă a acestora în statele membre ale UE.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În nemilosul război al preţurilor cu care ne confruntăm în prezent, companiile apelează la metode strigătoare la cer pentru a-şi creşte profiturile. Carnea importată este vândută drept producţie internă, se comercializează frecvent carne stricată, ca să nu mai vorbim de şunca falsă. Acum, produsele care sunt imitaţii trebuie etichetate în mod clar. Cu toate acestea, majoritatea deputaţilor din Parlamentul European nu au susţinut etichetarea obligatorie a produselor alimentare care conţin organisme modificate genetic, deşi cetăţenii Europei au o atitudine foarte critică în ceea ce priveşte modificarea genetică. Trebuie instituite norme privind sănătatea animalelor şi igiena. Totuşi, în cadrul reglementărilor privind importurile nu a fost abordată problema modificării genetice, motiv pentru care m-am abţinut.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat „da” la votul final asupra acestei rezoluţii. Trebuie spus că s-a desfăşurat o întâlnire neoficială cu Consiliul şi Comisia, în urma căreia s-a clarificat faptul că Parlamentul ar putea fi de acord cu procedura. Proiectul de raport supus votului şi prezentat de Jo Leinen preia propunerea COM şi amendamentele propuse în cadrul Comisiei ENVI. Consiliul a stabilit deja că va aproba poziţia Parlamentului; din acest motiv, plecăm de la prezumţia că va exista un acord în prima lectură. Noi, membrii Grupului Verzilor, suntem de acord cu procedura.

  Róża Gräfin Von Thun Und Hohenstein (PPE), în scris. – (PL) Modificările legislative care au ca scop îmbunătăţirea bunăstării animalelor sunt esenţiale şi mă bucur foarte mult deoarece Comisia Europeană nu intenţionează să opereze aceste modificări fără implicarea Parlamentului European. Prin urmare, am susţinut raportul Leinen privind propunerea de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de abrogare a Deciziei Consiliului 79/542/CEE privind întocmirea listei de ţări terţe sau de regiuni din ţări terţe şi prezentarea condiţiilor de certificare veterinară şi de sănătate publică şi a animalelor pentru importurile de animale vii şi de carne proaspătă de la acestea, în interiorul Comunităţii.

Deşi nu fac parte din Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, mă voi implica în continuare în modificarea legislaţiei, mai ales dacă se doreşte realizarea unei îmbunătăţiri radicale în ceea ce priveşte transportul de cai. Există multe motivaţii în spatele acestei idei, însă mai ales morala creştină mă obligă să mă preocup de îmbunătăţirea existenţei oamenilor, dar şi a animalelor şi a mediului nostru natural. Uniunea Europeană poate face foarte multe în acest domeniu.

Raport: Barbara Matera (A7-0047/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am susţinut ambele rapoarte privind alocarea fondurilor din Fondul european de ajustare la globalizare către şomerii din Lituania. În Lituania, criza economică şi financiară a afectat multe sectoare şi multe persoane au rămas fără locuri de muncă şi fără nicio sursă de venituri. Regulile privind alocarea FEG au fost simplificate, ţinând cont de situaţia complexă de pe piaţa muncii şi de numărul tot mai mare al şomerilor. Prin urmare, Lituania trebuie să profite de toate şansele pe care le are pentru a obţine fondurile solicitate, pentru a ajuta cât mai mult şomerii. Totodată, este foarte important să asigurăm o utilizare eficace a acestor fonduri şi să luăm măsuri pentru ca ele să se dovedească a fi un real ajutor pentru populaţia lituaniană.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG) a fost creat în 2006 pentru a oferi asistenţă lucrătorilor care suferă ca urmare a modificărilor structurale majore ale practicilor comerciale mondiale şi pentru a-i ajuta să se reintegreze pe piaţa muncii. Începând cu 1 mai 2009, sfera de aplicare a FEG a fost lărgită astfel încât să includă asistenţa oferită lucrătorilor disponibilizaţi în urma crizei financiare şi economice.

În această perioadă de criză economică şi financiară gravă, una dintre principalele consecinţe este creşterea şomajului. UE trebuie să folosească toate mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru a face faţă consecinţelor crizei, mai ales în ceea ce priveşte sprijinul acordat celor care se confruntă cu realitatea cotidiană a şomajului.

Din aceste motive, am votat în favoarea acestei propuneri privind mobilizarea FEG în vederea ajutării Lituaniei, pentru susţinerea lucrătorilor disponibilizaţi de cele 49 de firme din industria mobilei.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat pentru acest raport, deoarece asistenţa financiară prin Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG) va fi alocată şomerilor de la companiile din industria mobilei, deoarece, în urma reducerii exporturilor din industria mobilei, mulţi lucrători au fost disponibilizaţi. Asistenţa UE îi va ajuta pe aceşti lucrători să se recalifice, să caute noi locuri de muncă sau să-şi deschidă propria afacere. Mă bucur că solicitarea Lituaniei de a primi finanţare UE a fost aprobată, deoarece, în timpul recesiunii, lucrătorii disponibilizaţi de la companiile de mobilă au foarte puţine şanse să revină pe piaţa muncii, iar disponibilizările în masă efectuate de 49 de companii au un impact negativ foarte puternic asupra situaţiei economice a acestei ţări. Doresc să le solicit instituţiilor UE să asigure adoptarea rapidă şi uniformă a deciziilor atunci când este vorba de acordarea ajutoarelor financiare, deoarece întârzierea unor astfel de decizii nu ar face altceva decât să agraveze situaţia deja dificilă a lucrătorilor în cauză. Doresc să subliniez faptul că ajutorul financiar acordat de UE îi va ajuta pe lucrătorii care au suferit din cauza modificărilor structurale importante din economie şi comerţ să se reintegreze pe piaţa muncii.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) La fel ca şi în cazul sectorului construcţiilor din Lituania, pe care l-am analizat înainte, industria mobilei din această ţară a resimţit efectele globalizării, deoarece, în prezent, este expusă produselor unor concurenţi neloiali, a căror producţie are un alt nivel. Deoarece au fost îndeplinite condiţiile pentru solicitarea şi mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, consider că o astfel de mobilizare ar fi utilă.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) La numai două săptămâni de când Parlamentul a aprobat mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare ca răspuns la disponibilizările din Lituania şi Germania, iată că aprobăm din nou mobilizarea acestui fond, de această dată ca răspuns la disponibilizările care au avut loc la 49 de companii din industria producătoare de mobilă din Lituania. După cum spuneam atunci, a trecut ceva timp de când numărul lucrătorilor disponibilizaţi a depăşit semnificativ estimările iniţiale ale Comisiei referitoare la numărul de lucrători care ar beneficia de acest fond.

Dorim să vă reamintim că această industrie s-a confruntat cu dificultăţi grave şi în Portugalia, mai ales în municipalităţile unde este predominantă, precum Paredes şi Paços de Ferreira. Acest lucru a condus la disponibilizări şi în respectiva regiune, agravând situaţia socială.

Fiecare nouă solicitare arată că avem nevoie de măsuri urgente pentru a proteja sectoarele productive şi locurile de muncă, pe lângă măsurile paliative care sunt, desigur, necesare, mai ales pentru a proteja sectoarele cele mai vulnerabile în faţa crizei şi cele implicate în exploatarea potenţialului de dezvoltare al fiecărei ţări, în promovarea proiectelor publice, în susţinerea întreprinderilor micro, mici şi mijlocii şi a sectorului cooperativ...

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

Raport: Barbara Matera (A7-0048/2010)

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG) a fost creat în 2006 pentru a oferi asistenţă suplimentară lucrătorilor care suferă ca urmare a modificărilor structurale majore survenite în practicile comerciale mondiale şi pentru a-i ajuta să se reintegreze pe piaţa muncii. Începând cu 1 mai 2009, sfera de aplicare a FEG a fost lărgită astfel încât să includă asistenţa oferită lucrătorilor disponibilizaţi în urma crizei financiare şi economice.

În această perioadă de criză economică şi financiară gravă, una dintre principalele consecinţe este creşterea şomajului. UE trebuie să folosească toate mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru a face faţă consecinţelor crizei, mai ales în ceea ce priveşte sprijinul acordat celor care se confruntă cu realitatea cotidiană a şomajului.

Din aceste motive, am votat în favoarea acestei propuneri privind mobilizarea FEG în vederea ajutării Lituaniei, pentru a susţine lucrătorii disponibilizaţi de cele 45 de firme active în industria confecţiilor.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Mă bucur că astăzi s-a votat acordarea ajutorului financiar pentru industria confecţiilor din Lituania, deoarece acest sector a fost grav afectat de recesiune. Aş dori să atrag atenţia asupra faptului că în industria confecţiilor lucrează în majoritate femei şi din cauza disponibilizărilor provocate de criză numărul femeilor şomere din Lituania s-a dublat de-a lungul unui an, până în iulie 2009. Am votat pentru acest raport, deoarece asistenţa financiară primită din Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG) va fi folosită pentru măsuri de stimulare a angajărilor, pentru reangajarea cât mai rapidă a lucrătorilor disponibilizaţi, pentru studii şi programe de recalificare, dar şi pentru plata de indemnizaţii către minorii sub opt ani şi pentru îngrijirea rudelor cu handicap. Astfel, acest ajutor financiar este foarte necesar în industria confecţiilor, deoarece în urma reducerii accentuate a cererii de îmbrăcăminte în Lituania şi în zonele de export, a scăzut puternic volumul de îmbrăcăminte produsă. Totodată, doresc să subliniez faptul că disponibilizarea acestor lucrători are un impact negativ asupra acestei ţări şi asupra economiei locale, însă, în acelaşi timp, afectează vieţile lucrătorilor în cauză.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Industria confecţiilor din Lituania se alătură industriei mobilei şi industriei construcţiilor din această ţară, ca victimă a globalizării, mulţi lucrători fiind concediaţi. Marea majoritate care a votat pentru în cadrul comisiei parlamentare competente confirmă aparenta soliditate a acestei măsuri. Astfel, nu văd niciun motiv pentru care aş vota împotriva mobilizării fondului în acest caz.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) La numai două săptămâni după ce Parlamentul a aprobat mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare ca răspuns la disponibilizările care au avut loc în Lituania şi Germania, aprobăm din nou mobilizarea acestui fond, de această dată ca răspuns la disponibilizările din 45 de companii active în industria confecţiilor a Germaniei. Să nu uităm că această industrie trece printr-o criză gravă şi în Portugalia, suferind foarte mult din cauza efectelor liberalizării comerţului mondial. Nu s-a luat nicio măsură pentru a preveni această situaţie.

Fiecare nouă solicitare de mobilizare a acestui fond face ca măsurile pe care le-am propus cu toţii să fie cu atât mai urgente: problema şomajului trebuie abordată în mod pragmatic, trebuie create şi promovate locuri de muncă cu drepturi bazate pe dezvoltarea activităţii economice, stimularea angajărilor în sectorul public, siguranţa locurilor de muncă şi reducerea programului de lucru fără reducerea salariilor. Totodată, trebuie luate măsuri pentru a combate mutarea în străinătate a companiilor, începând cu condiţionarea subvenţiilor publice, mai ales a celor comunitare, de îndeplinirea unor obligaţii precum protecţia locurilor de muncă şi dezvoltarea locală, măsuri care să impună o delimitare clară faţă de politicile neoliberale care provoacă un dezastru economic şi social în statele Uniunii Europene, a căror situaţie o cunoaştem din proprie experienţă.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE este o zonă de solidaritate, iar Fondul european de ajustare la globalizare (FEAG) a fost creat cu acest scop. Această asistenţă este esenţială pentru a ajuta şomerii şi victimele relocalizărilor care apar în contextul globalizării.

Un număr tot mai mare de companii se instalează în alte zone, profitând de costurile mai scăzute ale forţei de muncă din mai multe ţări, în special în China şi India, în detrimentul ţărilor care respectă drepturile lucrătorilor. Scopul FEG este acela de a ajuta lucrătorii care sunt victime ale relocalizării companiilor şi pentru a putea atinge acest obiectiv este esenţial ca, în viitor, aceşti lucrători să aibă acces la noi locuri de muncă. FEG a fost deja utilizat în trecut de alte ţări din Uniunea Europeană, în special Portugalia şi Spania, şi acum a venit momentul să acordăm acest ajutor Lituaniei.

Rapoarte: Barbra Matera (A7-0047/2010 şi A7-0048/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – Am votat în favoarea a două rapoarte elaborate de Barbara Matera privind asistenţa financiară acordată lucrătorilor disponibilizaţi din Lituania, prin Fondul european de ajustare la globalizare. Totodată, doresc să le mulţumesc colegilor care au votat pentru, deoarece pentru adoptarea rapoartelor aveam nevoie de o majoritate calificată şi de trei cincimi din voturi.

Ambele rapoarte privind situaţia din industria mobilei şi situaţia din industria confecţiilor reprezintă unul dintre cele mai grave cazuri de şomaj din Lituania. Sumele nu sunt mari pentru UE, însă vor diminua greutăţile cu care se confruntă lucrătorii din Lituania.

În această situaţie se află foştii angajaţi ai celor 49 de întreprinderi din industria mobilei, care vor primi 662 088 euro din Fondul european de ajustare la globalizare, precum şi foştii angajaţi ai celor 45 de întreprinderi din industria de confecţii, în cazul cărora suma este de 523 481 euro.

Chiar dacă, acesta este poate doar vârful aisbergului pentru problema şomajului în Lituania, asistenţa financiară îi va ajuta pe cei care într-adevăr au nevoie.

  Andrew Henry William Brons (NI), în scris. – Nu suntem de acord ca Uniunea Europeană să aibă responsabilitatea de a ajuta lucrătorii disponibilizaţi (sau orice altfel de responsabilitate). Ne-am opune alocării de fonduri pentru Fondul european de ajustare la globalizare, la fel cum ne-am opune alocării de fonduri pentru toate celelalte fonduri ale UE. Considerăm că statele membre ale UE trebuie să-şi ajute propriii lucrători disponibilizaţi. Cu toate acestea, au fost deja alocate fonduri pentru Fondul european de ajustare la globalizare, fonduri care provin de la statele membre. Dacă s-ar propune ca fondurile din FEAG să fie alocate lucrătorilor disponibilizaţi din Marea Britanie, am vota pentru această alocare şi am fi criticaţi dacă n-am face acest lucru. Prin urmare, trebuie să votăm ca fondul să fie folosit în mod corespunzător pentru alte state membre. Cu toate acestea, trebuie să ne asigurăm că în viitor se vor aloca fonduri şi lucrătorilor disponibilizaţi din Marea Britanie şi, dacă vom afla că aceştia nu sunt eligibili, vom vota împotriva tuturor viitoarelor mobilizări ale fondului.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Gândul că lucrătorii lituanieni au fost sacrificaţi pe altarul globalizării mă determină să mă abţin. Ei au fost aduşi în această situaţie de consecinţele politicilor neoliberale susţinute de Uniunea Europeană, aşa că am putea să credem că avem dreptul să votăm împotriva sumelor derizorii pe care elita europeană vrea să li le ofere. Cu toate acestea, puţinul pe care li-l dăm le poate diminua suferinţa. Logica Fondului european de ajustare la globalizare este, însă, intolerabilă. În regatul eurocraţilor, o conştiinţă curată este ieftină.

Raport: Sven Giegold (A7-0031/2010)

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, raportul dlui Giegold prezintă o serie de aspecte interesante privind criza economică actuală, cea mai gravă de când a început procesul integrării europene.

Doresc să subliniez faptul că, într-o întrebare pe care am adresat-o recent Comisiei, am pus o întrebare referitoare la sfera de aplicare a Pactului de stabilitate şi creştere, care poate fi depăşită în cazuri excepţionale, precum punerea în aplicare a proiectelor de clădiri publice şi locuinţe sociale. Aceste lucrări au de fapt un obiectiv social şi se desfăşoară ca răspuns la nevoia urgentă de locuinţe din oraşele mari şi, prin urmare, s-ar putea ca această problemă să trebuiască abordată prin măsuri excepţionale.

Prin urmare, consider că este potrivit ca în acest moment Comisia să adopte o poziţie foarte clară, astfel încât să poată emite directive pentru statele membre, referitoare la bugetul şi la limitele de cheltuieli impuse prin parametrii Pactului de stabilitate şi creştere asupra autorităţilor locale care, mai ales dacă sunt importante, au nevoie de investiţii substanţiale în infrastructură.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului privind declaraţia anuală a Comisiei Europene referitoare la zona euro şi finanţele publice. Din acest raport, abundent în analize şi propuneri, reţin în special dorinţa de accentuare a guvernării economice europene şi de coordonare îmbunătăţită a politicilor bugetare. Creştere şi solidaritate: acestea sunt cele două cuvinte cheie care trebuie să ne îndrume strategia economică europeană. Creştere, deoarece fără ea nu vom putea face faţă provocărilor sociale. Solidaritate, pentru că aceasta este raţiunea de a fi a integrării europene şi va fi şi viitorul său.

  Liam Aylward şi Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Deputaţii din Parlamentul European, membri ai partidului Fianna Fáil, Pat the Cope Gallagher şi Liam Aylward, se opun în mod ferm propunerilor formulate în acest raport privind introducerea unei baze comune consolidate de impozitare a societăţilor (BCCIS).

O bază comună consolidată de impozitare a societăţilor în Europa nu ar îmbunătăţi competitivitatea Uniunii Europene sau funcţionalitatea pieţei unice şi, mai mult, ar putea afecta economiile deschise de mici dimensiuni, precum cea a Irlandei. Problema impozitării este de competenţa fiecărui stat în parte, iar guvernul irlandez trebuie să-şi poată folosi dreptul de veto în legătură cu orice măsuri fiscale, inclusiv în ceea ce priveşte BCCIS. Acest drept este prevăzut de tratate, inclusiv de Tratatul de la Lisabona.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am susţinut acest raport, deoarece cred că evidenţiază foarte bine problemele zonei euro şi ale finanţelor publice. Rata şomajului în statele membre ale Uniunii Europene a crescut tot mai mult şi se preconizează că această creştere se va accentua. Reformele structurale haotice din unele state membre, puse în aplicare fără un plan concret, ameninţă stabilitatea întregii Uniuni. Întreprinderile mici şi mijlocii trec printr-o perioadă deosebit de dificilă, deoarece statele membre şi Banca Centrală Europeană nu au putut controla şi nu s-au putut asigura că fondurile alocate băncilor au fost într-adevăr utilizate în scopul principal: acordarea de împrumuturi preferenţiale micilor întreprinderi. Totodată, este important să susţinem dezvoltarea zonei euro şi să luăm măsurile corespunzătoare pentru a crea condiţii propice statelor membre care doresc să intre în zona euro.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea Raportului privind declaraţia anuală pentru 2009 privind zona euro şi finanţele publice. Susţin propunerea din raport prin care se solicită Eurogrupului să faciliteze intrarea în zona euro a statelor membre care doresc acest lucru şi care îndeplinesc condiţiile impuse. Consider că este necesară îmbunătăţirea reglementării şi supravegherii pieţelor financiare, precum şi limitarea deficitelor externe şi interne pentru dezvoltarea cu succes a Uniunii Economice şi Monetare. De asemenea, trebuie să acordăm o atenţie deosebită problemelor legate de disciplina fiscală. Viitoarea Strategie UE 2020 trebuie să aibă în vedere politici privind crearea de locuri de muncă şi dezvoltarea durabilă, astfel încât să prevenim declanşarea unor noi crize economice. Totodată, este necesar ca statele membre şi Comisia Europeană să coopereze pentru reducerea dezechilibrelor fiscale. Consolidarea finanţelor publice este o condiţie esenţială pentru asigurarea unei creşteri economice durabile. După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Comisia Europeană va avea un rol mai important în urmărirea evoluţiei economice din statele membre. Conform articolului 121, Comisia Europeană va putea adresa avertismente ţărilor care nu respectă orientările generale privind politicile economice.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat pentru acest raport, deoarece Parlamentul European a atras atenţia Comisiei asupra faptului că, în timp ce statele dezvoltate încep să iasă treptat din criza globală, situaţia din ţările în curs de dezvoltare nu face altceva decât să se înrăutăţească. Prin urmare, Banca Centrală Europeană (BCE), Comisia Europeană şi statele membre din zona euro trebuie să încurajeze procesul de integrare în domeniul politicii economice şi monetare în Uniunea Europeană şi să susţină expansiunea zonei euro. Sunt de acord să-i solicităm BCE să susţină eforturile statelor membre din afara zonei euro pentru a putea introduce moneda unică, mai ales în situaţiile în care statele membre se dovedesc capabile să menţină o disciplină fiscală fiabilă şi stabilă. Doresc să evidenţiez faptul că pentru a evita crizele financiare în viitor, trebuie să cerem ca Eurogroupul, Consiliul şi BCE să-şi coordoneze mai bine acţiunile în domeniul politicii de curs de schimb valutar. Prin urmare, în pofida crizei, s-au înregistrat progrese reduse în trecerea la o reprezentare internaţională comună pentru zona euro. Cea mai mare preocupare este aceea că, deşi se depun eforturi pentru a stabiliza politica fiscală şi monetară, numărul de angajaţi din UE continuă să scadă, iar şomajul şi izolarea socială se accentuează.

  Nessa Childers (S&D), în scris. – Am votat în favoarea raportului Giegold deoarece trebuie să purtăm o dezbatere detaliată continuă privind diferitele probleme din raport. Este necesar să ne asigurăm că diferite regimuri fiscale pentru întreprinderi nu permit întreprinderilor să eludeze responsabilităţile pe care le au, de a sprijini societatea cu o cotă din profituri printr-un regim fiscal echitabil pentru întreprinderi. Totuşi, trebuie acordată o atenţie specială impactului negativ pe care o bază comună consolidată de impozitare a societăţilor (BCCIS) l-ar putea avea asupra ţărilor mici precum Irlanda, ale căror prosperitate şi nivel de ocupare a forţei de muncă depinde într-o mare măsură de capacitatea lor de a atrage investiţii străine. Partidul Laburist Irlandez nu este de acord cu introducerea BCCIS.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) M-am abţinut de la votul asupra acestui raport. Trebuie să înţelegem că recesiunea nu s-a încheiat, din moment ce situaţia economică din aproape toate statele membre UE este una negativă, iar şomajul se accentuează. Problema specifică nu este una de finanţe „solide”. Ţări precum Grecia se confruntă cu probleme în ceea ce priveşte datoria publică, din cauza atacurilor speculative ale pieţelor şi a problemelor instituţionale şi politice ale UME. Criza deficitelor publice este un fenomen general la nivelul Uniunii şi se datorează, printre altele, proporţiilor masive ale evaziunii fiscale. Însă Comisia uită acest lucru. Pe de altă parte, pachetele de asistenţă pentru bănci din partea guvernelor naţionale au mărit şi ele deficitele publice, după cum a recunoscut Preşedinţia spaniolă prin răspunsul dat la întrebarea mea în acest sens. În orice caz, insistenţa asupra Pactului de stabilitate, mai ales într-o perioadă de recesiune, este un dezastru. Aceasta exagerează inegalităţile sociale şi conduce la reducerea investiţiilor publice, accentuează şomajul şi subminează perspectivele de creştere ale ţărilor. Acesta este motivul pentru care trebuie modificat Pactul de stabilitate, cu caracter antisocial şi anticreştere, şi trebuie configurat un nou cadru pentru exercitarea politicii economice şi sociale, bazat pe muncă, pe necesităţile sociale şi pe o creştere durabilă şi viabilă.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Într-o perioadă de criză economică şi socială gravă, trebuie să depunem eforturi pentru a coordona strategiile macroeconomice şi structurale la nivel interstatal, pentru a putea aborda dezechilibrele care previn crearea de locuri de muncă. Împărtăşesc preocupările privind dezechilibrele din zona euro, precum speculaţiile din sectorul construcţiilor, ale cărui excese provoacă şocuri asimetrice şi solicit Comisiei să studieze posibilele mecanisme de îmbunătăţire a guvernării economice din zona euro şi să reducă expansiunea unor astfel de dezechilibre. Necesitatea reglementării şi supravegherii mai stricte a crizei financiare este mai urgentă ca niciodată. Orice discuţie europeană privind o bază comună consolidată de impozitare a societăţilor trebuie să ţină cont de necesităţile regiunilor de frontieră ale UE, precum Irlanda, şi de capacitatea acestora de a atrage ISD. O BCCIS nu reprezintă o rată comună a impozitului. Impozitarea societăţilor este responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru. Ideea BCCIS este să stabilim o bază legală comună pentru calculul profiturilor societăţilor cu sedii în cel puţin două state membre, să reducem obligaţiile de natură birocratică ale acestor companii, pentru a putea asigura conformitatea cu codurile fiscale din statele în care funcţionează acestea.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Criza financiară, economică şi socială a provocat mari dificultăţi statelor membre ale Uniunii Europene, reflectate prin situaţia gravă a finanţelor publice ale acestora. Cea mai mare parte a ţărilor înregistrează un nivel excesiv al datoriei, aşa că este nevoie urgent de măsuri care să contribuie la stabilitate şi la creştere, pentru ca situaţia să fie mai echilibrată.

Reducerea datoriei publice şi revizuirea priorităţilor statelor membre sunt esenţiale pentru o aplicare eficientă a fondurilor publice şi mai ales pentru a pune baza unor politici care să susţină creşterea economică şi, în consecinţă, bunăstarea socială. Revizuirea politicii fiscale este esenţială pentru a putea introduce stimuli economici adecvaţi, deoarece doar cu o economie puternică vom putea depăşi dificultăţile actuale şi ne vom putea pregăti pentru viitor.

  Marian Harkin (ALDE), în scris. – Nu susţin alineatul (29), deoarece el solicită introducerea BCCIS. Unul dintre lucrurile care ni se spun despre BCCIS este că va fi mai eficientă şi va simplifica situaţia. Având în vedere că în forma actuală companiile pot opta pentru aplicarea acestei baze sau o pot refuza, am ajunge să avem 28 de baze de impozitare, în loc de 27, ca în prezent. Acest lucru nu înseamnă simplificare. După cum se propune actualmente, BCCIS ar însemna redistribuirea profiturilor europene la nivelul UE, astfel încât o ţară precum Irlanda, care exportă o parte foarte mare din producţia proprie, ar fi penalizată, deoarece profiturile, desigur, s-ar înregistra la punctul de vânzare Pare puţin ciudat, deoarece libera circulaţie a bunurilor este unul dintre principiile de bază ale UE; prin urmare, dacă am folosi BCCIS, am ajunge să penalizăm ţările exportatoare. Introducerea acestei baze de impozitare ar afecta capacitatea Europei de a atrage investiţii străine directe, deoarece regulile, aşa cum sunt ele propuse, nu s-ar aplica statului membru în care se desfăşoară investiţia, ci s-ar apela la o formulă complicată care se poate calcula doar retroactiv, acest lucru afectându-ne capacitatea de a atrage investiţii străine directe.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Voi vota împotriva acestui raport, care promovează orbeşte logica neoliberală responsabilă pentru criza economică, socială şi de mediu, ale cărei consecinţe le suferim cu toţii. Textul care ni se propune nu este doar extrem de dogmatic, ci şi dispreţuitor faţă de cetăţeni, mai ales faţă de populaţia Greciei. Cum poate Parlamentul să voteze pentru un text atât de ruşinos, care pune în îndoială intrarea Greciei în zona euro, având în vedere deficitul bugetar creat de politicile pe care le susţine? Cu siguranţă, această Europă este doar un alt duşman al populaţiei.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Criza economică prin care trece UE şi care încă se resimte destul de puternic a dezvăluit o serie de carenţe ale politicii monetare comunitare şi ale finanţelor publice din anumite state membre ale Uniunii. Trebuie să învăţăm din greşelile făcute pentru a le putea evita pe viitor.

UE are nevoie de îmbunătăţiri în mai multe domenii, mai ales în ceea ce priveşte politica monetară, îmbunătăţirea coordonării şi cooperării în domeniul politicii economice şi monitorizarea finanţelor publice din statele membre. Totodată, trebuie să depună eforturi pentru a rezolva problema dependenţei energetice şi pentru a crea mai multe locuri de muncă în industriile moderne şi durabile din punct de vedere al mediului înconjurător.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie; Aceasta exprimă pe un ton satisfăcător şi insistent, în faţa Consiliului, problema creşterii preconizate a şomajului la nivelul Uniunii Europene, mai ales în ceea ce priveşte Grecia, şi evidenţiază măsurile extraordinare de recuperare care trebuie luate la nivel european. Alineatele (12)-(18), care se referă la îmbunătăţirea coordonării cooperării în domeniul politicii economice, evidenţiază dezechilibrele din cadrul zonei euro, cauzate de lipsa de coeziune dintre politicile economice şi mai ales comerciale din statele membre în perioade de recesiune. Totodată, consider că recomandarea oficială a Parlamentului European adresată Comisiei, potrivit căreia trebuie emise euroobligaţiuni şi trebuie adoptată o abordare comună a provocărilor din zona euro [alineatul (26)], este deosebit de importantă având în vedere politica pe care va decide Uniunea Europeană s-o urmeze în viitorul imediat.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am urmat poziţia raportorului nostru, dl Giegold, în această privinţă şi am votat în favoarea raportului domniei sale. Declaraţia anuală a Comisiei privind zona euro are ca scop stimularea unei dezbateri extinse privind politicile economice din zona euro. Mai exact, ea prezintă opinia Comisiei privind provocările cu care trebuie să se confrunte economia din zona euro, pe de o parte, şi analiza răspunsului adecvat al politicilor economice, pe de altă parte.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) În discursul meu, am vorbit despre situaţia zonei euro şi a finanţelor publice în 2009. Verdictul exprimat prin votul meu are un context mai amplu.

După cum previzionaseră economiştii, anul 2009 a fost cel mai dificil pentru statele membre ale Uniunii, lovite de criză. PIB-ul Uniunii a scăzut cu 4 %, producţia industrială cu 20 %, şomajul a crescut la 23 de milioane şi aşa mai departe. Cheltuielile pentru combaterea crizei au condus la o agravare drastică a situaţiei finanţelor publice. Cu toate acestea, unele state, chiar dinainte de recesiune, aveau un nivel ridicat al datoriei publice, încălcând astfel prevederile Pactului de stabilitate şi creştere.

Pentru zona euro, criza financiară s-a dovedit a fi cea mai mare provocare din istoria sa. Criza a evidenţiat fără milă slăbiciunile sistemului monetar comun. Cea mai gravă dintre acestea este, fără îndoială, existenţa unor diferenţe enorme între statele din zona euro din punctul de vedere al stabilităţii finanţelor publice şi al nivelului datoriilor. S-a observat brusc că Pactul de stabilitate şi creştere, care în principiu era o garanţie a îndeplinirii criteriilor de convergenţă, nu era respectat de autorităţile naţionale şi de autorităţile UE. Lipsa disciplinei şi lipsa unui sistem corespunzător de penalităţi au condus astfel la o criză a monedei comune. Mulţi politicieni care nu sunt de acord cu integrarea economică europeană au anunţat deja colapsul zonei euro şi vehiculează o viziune catastrofală a întregului proces al integrării.

Însă cred că aceste opinii nu sunt justificate şi sunt de natură speculativă, deoarece zona euro are şansa de a face o reformă riguroasă, care va îmbunătăţi mecanismele de supraveghere şi va asigura o coordonare sporită. Trebuie doar să urmăm acest proces în mod raţional.

Raport: Sharon Bowles (A7-0059/2010)

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Numirea unui profesionist de talia lui Vitor Constancio ca vice-guvernator al Băncii Centrale Europene va aduce un plus de valoare politicilor economice şi financiare promovate de această instituţie. Vitor Constancio preia funcţia de vice-guvernator al BCE într-un moment dificil pentru zona euro, dar opiniile sale asupra modului în care Uniunea Europeană trebuie să reacţioneze la criza grecească demonstrează că are viziune şi ştie să protejeze moneda europeană. Domnul Constancio are o carte de vizită impresionantă, iar faptul că este conducătorul Băncii Naţionale Portugheze îl confirmă ca profesionist. Ceea ce nu poate decât să îmi amintească de episodul recent al numirii politice a unui vice-guvernator la Banca Naţională a României, departe de exemplul profesional al domnului Constancio. Din fericire, Banca Naţională a României are şi foarte mulţi profesionişti, iar parcursul său pe perioada crizei economice a fost impecabil. Şi totuşi, băncile naţionale ar trebui să fie ultimul loc unde numirile se fac pe criterii politice şi nu pe criterii de competenţă Audierea domnului Constancio în comisia economică din Parlamentul European a fost solicitantă, însă domnul Constancio nu a ezitat niciodată, menţinându-şi coerenţa opiniilor şi demonstrând că viziunea sa asupra viitorului zonei euro este sănătoasă

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) În toţi anii în care a fost guvernatorul Băncii Portugaliei, Vítor Constâncio a urmat cu fidelitate normele impuse statelor membre ale Uniunii Europene de către Banca Centrală Europeană. Aceste norme au afectat profund interesele naţionale şi suveranitatea şi reprezintă un atac la adresa drepturilor lucrătorilor şi cetăţenilor din Portugalia.

Se ştie că domnia sa a solicitat în permanenţă moderarea salariilor, într-o ţară în care abundă salariile mici şi în care există inegalităţi sociale puternice. Acestea sunt provocate şi de distribuţia injustă a veniturilor, care penalizează lucrătorii, în beneficiul capitalurilor. Totodată, se ştie că domnia sa a eşuat în activitatea de supraveghere a sistemului bancar, care-i fusese încredinţată.

Vom continua să ne opunem cu fermitate şi vehemenţă argumentelor care susţin criteriile iraţionale ale Pactului de stabilitate, normele privind politica de schimb şi alte norme macroeconomice, precum şi devalorizării producţiei şi forţei de muncă – aspecte în care Vítor Constâncio a jucat un rol central –, aşa cum am făcut întotdeauna.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Nu suntem surprinşi de acest vot privind recomandarea Consiliului de desemnare a lui Vítor Constâncio drept vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene. Acţiunile domniei sale în calitate de guvernator al Băncii Portugaliei au fost întotdeauna în conformitate cu normele liberale ale BCE.

Politicile urmate de BCE şi impuse de aceasta statelor membre ale Uniunii Europene, politici care dăunează profund intereselor naţionale şi suveranităţii şi constituie un atac la adresa drepturilor lucrătorilor şi cetăţenilor din Portugalia sunt practic identice cu cele pe care dl Constâncio le-a susţinut şi le susţine în calitate de guvernator al Băncii Portugaliei. Vom continua să combatem aceste politici, indiferent cine este implicat în gestionarea lor.

Acesta este motivul pentru care am votat împotriva acestui raport, deoarece răspunsurile sale reafirmă aceleaşi vechi principii ale BCE. Acest raport susţine criteriile iraţionale ale Pactului de stabilitate şi ale politicii de schimb şi alte norme macroeconomice şi devalorizează în permanenţă rolul producţiei şi al forţei de muncă.

  Astrid Lulling (PPE), în scris. – (FR) Am refuzat în deplină cunoştinţă de cauză să votez pentru numirea dlui Vítor Constâncio în funcţia de vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene. Nu pun sub semnul întrebării persoana domniei sale, nici competenţele sale pe care, aş dori să adaug, le prezintă cu un anumit talent. Ne-ar plăcea foarte mult să îl credem.

Problema este că miile de portughezi ruinaţi din cauza lipsei de previziune şi a necugetării domniei sale sunt dovada vie a parcursului său dezastruos în fruntea băncii centrale din Portugalia. Trei astfel de incidente importante sunt multe pentru o persoană.

Cum este posibil ca o persoană care a eşuat în propria ţară să vrea acum să se ocupe de supervizare la nivelul întregii Europe? Am lansat un comentariu provocator: e ca şi cum am da dinamită pe mâna unui piroman.

Aceste cuvinte au făcut înconjurul Portugaliei. La fel ca şi mine, portughezii nu pot înţelege cum o persoană care a eşuat în acest mod poate fi promovată la un nivel superior.

În general, trebuie să spun că îmi pare rău că Parlamentul European nu urmează procedura senatului Statelor Unite şi nu face numiri decisive pentru viitorul Uniunii Europene.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) În 2008, timp de câteva luni, am făcut parte dintr-o comisie de anchetă pentru parlamentul portughez. Această comisie a descoperit şi a raportat erori grave de supervizare, care au condus la naţionalizarea unei bănci în 2008. O altă consecinţă încă resimţită astăzi este aceea că sute de clienţi ai unei alte bănci nu pot transfera în altă parte banii pe care i-au investit (în multe cazuri, economiile lor de o viaţă). Mă refer la Banco Português de Negócios şi la Banco Privado Português.

La momentul respectiv, am criticat în public şi în mod repetat felul în care dl Constâncio îşi îndeplinea obligaţiile de supervizare atunci când se afla în fruntea Băncii Portugaliei. Faptul că domnia sa este portughez şi loialitatea mea faţă de Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) mă împiedică să votez împotrivă. Cu toate acestea, conştiinţa şi chiar onestitatea mea intelectuală nu-mi permit să votez pentru o numire în urma căreia domnia sa va ajunge supervizor la Banca Centrală Europeană.

Raport: Inés Ayala Sender (A7-0039/2010)

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am susţinut numirea dnei Rasa Budbergytė în calitate de membru al Curţii Europene de Conturi. Numirea domniei sale este privită foarte favorabil atât în Lituania, cât şi în Europa, deoarece se bucură de o experienţă profesională vastă şi a înfiinţat în Lituania un sistem independent de auditare de înaltă calitate. În cadrul Comisiei pentru control bugetar, numirea dnei Budbergytė a fost primită foarte bine: aproape toţi membrii au aprobat această numire. Domnia sa este un specialist competent, iar experienţa profesională şi calităţile personale îi vor permite să se achite cu succes de toate obligaţiile unui membru al Curţii Europene de Conturi. De asemenea, dna Budbergytė a declarat public că-şi va organiza activitatea pe baza independenţei şi standardelor de audit, ţinând cont de cerinţele etice. Dacă va fi numită în această funcţie, domnia sa promite că-şi va desfăşura activitatea în funcţie de două principii. În primul rând, respectarea întocmai a standardelor naţionale de auditare şi a practicilor şi procedurilor de auditare introduse de Curtea Europeană de Conturi. În al doilea rând, că va fi productivă în îndeplinirea propriilor sarcini personale, a obligaţiilor la nivelul grupului/camere şi a obligaţiilor ca membru al colegiului Curţii Europene de Conturi. Domnia sa doreşte să consolideze cooperarea interinstituţională a Curţii Europene de Conturi cu Parlamentul European, mai ales cu Comisia pentru control bugetar. Sunt convinsă că auditorul şi-a dovedit competenţa şi profesionalismul în domeniul auditului. Sunt sigură că activitatea sa ireproşabilă va fi o contribuţie excelentă pentru întreaga Uniune Europeană.

Raport: Inés Ayala Sender (A7-0038/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Numirea dlui Fazakas ca membru al Curţii Europene de Conturi a provocat o serie de dezbateri puternice şi controversate în cadrul Comisiei pentru control bugetar. Deşi se ştie de numirea domniei sale încă din luna noiembrie, cu numai câteva zile înainte de audierea din cadrul comisiei, în vederea numirii, au început să circule informaţii privind posibila colaborare a dlui Fazakas cu poliţia secretă de stat. Mă uimeşte să văd cum competenţa dlui Fazakas este pusă sub semnul întrebării abia acum, când Ungaria se pregăteşte de alegeri, în timp ce în toţi cei cinci ani în care dl Fazakas a fost deputat în Parlamentul European, preşedintele Comisiei pentru control bugetar şi chestor, nu s-a adus în discuţie problema competenţei domniei sale şi a capacităţii sale de a-şi îndeplini obligaţiile. Sunt convins că Parlamentul European nu este locul potrivit pentru jocuri politice nebuloase; motiv pentru care am susţinut numirea dlui Fazakas. Cred că între luna noiembrie şi momentul audierii a fost suficient timp pentru ca părţile interesate să ofere informaţii bine argumentate privind circumstanţele care ar fi putut influenţa numirea dlui Fazakas ca membru al Curţii Europene de Conturi şi pentru a asigura o evaluare parlamentară exhaustivă, însă nu s-a făcut acest lucru.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Sunt de înţeles obiecţiile persoanelor care nu doresc ca această numire să aibă loc. Cu toate acestea, dacă am respecta cu stricteţe acest criteriu, multe alte persoane – şi sunt destule în Europa – ar trebui demise din funcţie, deoarece au militat pentru extrema stângă comunistă sau cu idei comuniste şi au comis acte care sunt mult mai condamnabile. În aceste condiţii, abţinerea mea este justificată.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – Am votat împotriva dlui Fazakas deoarece în autobiografia sa oficială a ascuns faptul că, în timpul dictaturii comuniste, a lucrat ca agent secret în cadrul poliţiei secrete ungare, din 1976 şi până la prăbuşirea regimului, în 1989. Conform documentelor oficiale din Arhivele istorice ale serviciilor de securitate de stat din Ungaria, dl Fazakas a fost recrutat în 1976 de Serviciul de securitate de stat, poliţia secretă comunistă, „din raţiuni patriotice” (adică a intrat în mod voluntar în acest serviciu), pentru activităţi de contraspionaj.

  Sławomir Witold Nitras (PPE), în scris. – (PL) În legătură cu votul de astăzi privind numirea candidaţilor la funcţia de membri ai Curţii Europene de Conturi, doresc să-mi exprim sprijinul pentru decizia luată în legătură cu dl Fazakas, un candidat controversat.

Conform documentelor oficiale, dl Fazakas a susţinut timp de mulţi ani dictatura comunistă din Ungaria, ca membru al serviciului de securitate ungar. Aceste fapte foarte cunoscute reprezintă o pată în biografia sa şi ar fi trebuit luate în considerare mult mai devreme. UE a apărat întotdeauna democraţia, libertatea de exprimare şi libertatea de conştiinţă, valori încălcate de regimul socialist de-a lungul a decenii întregi, nu doar în Ungaria, ci şi în multe alte state din fostul bloc estic. Este adevărat că vremurile s-au schimbat şi că astăzi ne bucurăm cu toţii de libertăţi extinse, însă nu trebuie să uităm cine au fost cei care au restricţionat această libertate.

  Traian Ungureanu (PPE), în scris. – Votul în favoarea dlui Fazakas este dezamăgitor. El creează un precedent grav. Împreună cu PPE, am votat împotriva confirmării dlui Fazakas ca membru al Curţii Europene de Conturi. Acesta nu a fost un vot obişnuit. Dl Fazakas este bănuit că ar fi un fost colaborator al serviciilor secrete comuniste. Presa ungară a prezentat un document în acest sens. Au fost exprimate o serie de opinii care se opuneau oricărei „pedepse” împotriva dlui Fazakas. Aceste persoane cereau să nu reînviem trecutul. Nimic mai greşit. Trecutul nu a murit. Zeci de milioane de cetăţeni din Europa de Est încă sunt afectaţi de ororile comunismului. Dacă trecutul a murit, nu mai are niciun sens să ducem o viaţă bazată pe norme şi valori. Aceasta ar fi o reţetă pentru politica responsabilităţii diminuate. Funcţiile publice şi-ar pierde din demnitate. Oricine ar putea candida pentru o funcţie publică, indiferent de cât de corupt sau imoral este. Dacă încă există politicieni care nu cunosc realităţile comuniste din estul Europei, aceasta nu înseamnă că ei pot formula o opinie informată. Cei vinovaţi de infamiile comunismului nu trebuie să facă parte din ordinea democratică pe care au încercat să o suprime. Dl Fazakas şi-a ascuns trecutul şi a minţit atunci când a fost întrebat despre acest subiect. Această lipsă de onestitate nu trebuie recompensată.

Raport: Inés Ayala Sender (A7-0041/2010)

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris. – (PL) În timpul acestei sesiuni plenare, am votat asupra raportului privind numirea lui Augustyn Bronisław Kubik ca membru al Curţii de Conturi.

În prezent, domnia sa este subsecretar de stat în cadrul ministerului dezvoltării regionale. În trecut a fost consilier al preşedintelui Camerei supreme de control şi Inspector şef pentru audit intern în cadrul Ministerului de finanţe. Dl Kubik a făcut o impresie foarte bună la audierea din cadrul Parlamentului European, iar candidatura domniei sale nu a ridicat niciun dubiu. Deţine experienţa profesională corespunzătoare pentru a fi membru al Curţii de Conturi şi va fi persoana potrivită la locul potrivit. Având în vedere aceste lucruri, am decis să-i susţin candidatura.

Rapoarte: Inés Ayala Sender (A7-0037, 0039, 0040, 0041, 0042, 0043, 0044, 0045 şi 0046/2010)

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Curtea de Conturi este o instituţie care inspectează veniturile şi cheltuielile Uniunii Europene, pentru a le verifica legalitatea, dar şi pentru a verifica buna gestiune financiară. Ea funcţionează cu o independenţă absolută. În acest sens, numirea persoanelor din care este constituită trebuie să se facă în funcţie de criterii de capacitate şi independenţă.

Astfel, la iniţiativa Consiliului, au fost propuse pentru Curtea de Conturi mai multe persoane din diferite state membre ale UE. Toate aceste persoane şi-au transmis curriculum-urile vitae, au răspuns la un chestionar scris şi au fost supuse audierilor în cadrul Comisiei pentru control bugetar. Majoritatea şi-au susţinut cauza suficient de bine pentru a-şi justifica numirea în cadrul Curţii de Conturi, acolo unde îşi vor desfăşura activitatea în mod capabil şi independent.

Raport: Alexander Graf Lambsdorff (A7-0049/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – Susţin întru totul aceste recomandări. Consider că trebuie să profităm de rolul extern consolidat al UE pentru a intensifica dialogurile cu partenerii principali şi pentru a construi o Uniune mai puternică. UE şi statele membre contribuie în mod semnificativ la bugetul ONU. Pentru ca valorile şi interesele Uniunii să fie reprezentate în mod coerent şi eficace în sistemul ONU, trebuie ca UE să se exprime cu o singură voce. UE trebuie să joace un rol activ în susţinerea procesului de reformă a sistemului ONU şi mai ales în reforma Consiliului de securitate. Consider că Uniunea Europeană trebuie să aibă ca obiectiv obţinerea unui loc pentru UE în cadrul unui Consiliu de securitate lărgit.

  Anna Maria Corazza Bildt, Christofer Fjellner, Gunnar Hökmark şi Anna Ibrisagic (PPE), în scris. – (SV) Raportul care conţine propunerea de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului cu ocazia celei de-a 65-a sesiuni a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (A7-0049/2010) a fost adoptat astăzi, 25 martie 2010, fără niciun vot din partea Parlamentului European. Dorim să menţionăm că nu suntem de acord cu formularea din raport potrivit căreia trebuie să-i cerem Consiliului să propună mecanisme inovatoare de finanţare, precum taxa internaţională pe tranzacţiile financiare.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Am votat în favoarea recomandării adresate Consiliului cu ocazia celei de-a 65-a sesiuni a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin care se cere accentuarea vizibilităţii UE în cadrul ONU. Uniunea Europeană trebuie să susţină şi să încurajeze reforma guvernării globale, mai ales în ceea ce priveşte Consiliul de securitate, a cărui componenţă nu reflectă realitatea secolului XXI. Trebuie realizată ambiţia de a obţine un loc pentru UE în cadrul unui Consiliu de securitate lărgit. Dacă se doreşte ca Uniunea Europeană să prezinte abordări multilaterale ale provocărilor globale, statele sale membre trebuie să acţioneze în mod coerent şi constant la nivelul ONU, mai ales având în vedere viitoarele conferinţe pentru revizuirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului şi a Tratatului de neproliferare, precum şi pentru revizuirea statutului şi metodelor de lucru ale Consiliului pentru drepturile omului. Trebuie să solicităm o implicare mai mare a adunărilor parlamentare naţionale şi transnaţionale în activităţile sistemului ONU, pentru a-i consolida legitimitatea şi natura democratică. Statele membre trebuie să facă tot posibilul pentru ca acest subiect să fie inclus pe ordinea de zi a Adunării.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) În această gravă perioadă de criză socială, de accentuare a sărăciei şi şomajului ca urmare a crizei capitalismului, cea de-a 65-a sesiune a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite devine şi mai importantă.

Există multe probleme de interes la nivel global. Deosebit de importantă este monitorizarea progresului în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, ca obiective minime care trebuie îndeplinite până în 2015. Trebuie combătută orice încercare de reducere, atenuare sau amânare a promisiunilor.

Prin urmare, este important să încercăm să ajungem la un acord între statele dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, privind accelerarea progresului. Acest acord trebuie să cuprindă angajamente clare şi specifice, deoarece comunitatea internaţională mai are de străbătut un drum lung până îşi va onora angajamentele referitoare la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Dacă nu sunt luate măsurile corespunzătoare, aproape 1,5 miliarde de lucrători ar putea trăi în sărăcie din cauza şomajului sau a locurilor de muncă nesigure şi prost plătite.

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris. – (PL) Aş dori să spun că mă bucură faptul că, în textul propunerii de recomandare a Parlamentului European adresată Consiliului privind priorităţile UE pentru cea de-a 65-a sesiune a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, raportorul a cuprins subiecte referitoare la tema foarte importantă a cooperării ONU-UE în vederea gestionării crizei. Foarte recent, cutremurele din Haiti şi Chile au arătat cât de vulnerabilă este populaţia în faţa suferinţei şi daunelor provocate de dezastrele naturale. Cu toate acestea, în cazul ambelor ţări, cooperarea dintre UE şi ONU a funcţionat foarte bine în timpul salvării şi ajutării victimelor. Sunt de părere că acum trebuie să ne concentrăm pe optimizarea acestei cooperări, pentru a utiliza în mod optim resursele disponibile, astfel încât nu doar să putem salva cât mai multe victime în cel mai scurt timp, dar şi ca să le oferim şansa de a supravieţui mai târziu. De asemenea, o altă problemă crucială este ajutorul în vederea menţinerii ordinii şi a reconstruirii unei ţări lovite de dezastru. Deşi toate statele membre ale UE sunt şi membre ale ONU şi deşi Uniunea Europeană are statutul de observator permanent la ONU, este greu să găsim o poziţie armonioasă, cu care să fie de acord toate statele membre ale UE. Sunt sigur că în ceea ce priveşte cooperarea eficace în timpul operaţiunilor de ajutor în situaţii de criză provocate de dezastrele naturale, dezvoltarea unei abordări constructive comune trebuie să fie o prioritate.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Îmi este imposibil să votez pentru acest text, deşi recunosc că are anumite calităţi. Este adevărat că susţine neproliferarea armelor nucleare şi controlul tuturor armelor. Este adevărat că propune abolirea pedepsei capitale. Cu toate acestea, raportul susţine utilizarea şi cercetările în domeniul energiei nucleare civile, energie la care, după cum ştim cu toţii, trebuie să renunţăm urgent. textul susţine existenţa Grupului G20, care nu are niciun fel de legitimitate. Şi, de asemenea, subliniază importanţa „principiului responsabilităţii de a proteja”, a cărui definiţie este atât de vagă încât permite numeroase interferenţe cu suveranitatea naţională a popoarelor. Din toate aceste motive, dar şi din alte motive pe care nu le pot menţiona aici, nu consider că acest text este demn de Uniunea Europeană, aşa cum o văd eu.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Viitoarea sesiune a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite este o altă şansă a UE de a se prezenta ca adevăratul catalizator pentru pacea şi solidaritatea mondială. Nu trebuie să uităm că UE este principala sursă de fonduri pentru ONU, contribuind cu 40 % din bugetul său total, 40 % din costurile de menţinere a păcii şi 12 % din trupele aflate în zonele de conflict. Totodată, aceasta este prima Adunare Generală la care UE va fi reprezentată de vicepreşedinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate.

În acest caz, trebuie să ne asumăm rolul de actori principali, redefinind rolul UE în cadrul ONU şi implicându-ne în guvernarea globală şi în reforma ONU, în domeniul păcii şi al securităţii, al dezvoltării şi al schimbărilor climatice.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Raportul elaborat de deputatul german, dl Lambsdorff, este o prezentare foarte cuprinzătoare şi competentă a diferitelor domenii de responsabilitate şi a viitoarelor obiective ale Organizaţiei Naţiunilor Unite din perspectiva Uniunii Europene. Fără nicio îndoială, ONU şi rolul său în sistemul internaţional trebuie consolidate la nivel mondial, cu ajutorul unor reforme corespunzătoare. Totodată, trebuie susţinută reforma sistemului de cooperare pentru dezvoltare, prezentată în raport. Acest aspect trebuie abordat urgent, deoarece se poate observa că actuala politică de ajutor pentru dezvoltare a eşuat. Prin urmare, nu înţeleg de ce raportul le solicită statelor membre să-şi mărească semnificativ contribuţiile în vederea începerii reformelor. Ajutorul pentru dezvoltare trebuie revizuit, reorganizat şi restructurat împreună cu ţările în curs de dezvoltare. De asemenea, sunt problematice declaraţiile privind politica climatică, declaraţii care afişează un refuz încăpăţânat de a discuta cu criticii Grupului interguvernamental privind schimbările climatice şi care consideră constatările grupului interguvernamental drept adevărate dogme. Din acest motiv, m-am abţinut de la votul final.

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris. – (DA) Recunosc şi susţin pe deplin obiectivele Organizaţiei Naţiunilor Unite de dezarmare nucleară, de integrare a egalităţii de gen şi combatere a sărăciei, precum şi Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului şi rolul important jucat de ONU în promovarea drepturilor omului şi combaterea schimbărilor climatice. Mă abţin de la vot deoarece raportul doreşte să împiedice statele membre să-şi prezinte opiniile individuale în cadrul ONU, de exemplu în situaţiile în care critică anumite dictaturi în mod mai drastic decât UE. De asemenea, raportul corelează în permanenţă instrumentele civile cu cele militare şi nu pot susţine o astfel de abordare.

Propunere de rezoluţie RC-B7-0222/2010

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – Majoritatea romilor din Europa au căpătat cetăţenie după extinderile din 2004 şi 2007 şi, împreună cu familiile lor, au dreptul de a se deplasa şi de a locui liber pe întreg teritoriul UE. Cu toate acestea, în unele state membre cu un procent semnificativ de populaţie romă, romii încă se confruntă cu numeroase probleme precum segregarea în învăţământ, locuinţele, o rată ridicată a şomajului şi accesul inegal la serviciile publice şi de asistenţă medicală. UE şi statele membre au responsabilitatea de a promova şi de a asigura incluziunea romilor, de a le susţine drepturile fundamentale în calitate de cetăţeni europeni şi de a depune mai multe eforturi pentru a obţine rezultate vizibile.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat pentru această rezoluţie, deoarece romii din Europa suferă în continuare din cauza discriminării şi, în multe cazuri, a sărăciei şi izolării sociale. Doresc să atrag atenţia asupra faptului că situaţia majorităţii romilor care locuiesc în multe state membre ale UE este diferită de situaţia altor minorităţi etnice europene şi, prin urmare, trebuie să luăm măsurile necesare la nivelul UE şi să elaborăm o strategie comună pentru combaterea discriminării împotriva romilor. Sunt de acord cu solicitarea adresată de Parlamentul European noilor membri ai Comisiei de a acorda prioritate situaţiei romilor în domeniile lor de competenţă şi de a acorda atenţia necesară punerii în aplicare a strategiei privind incluziunea romilor. Doresc să subliniez faptul că trăim într-o societate democratică şi liberă şi, ca atare, trebuie să preţuim drepturile şi libertăţile fundamentale ale tuturor cetăţenilor. Prin urmare, Comisia şi statele membre trebuie să ajungă la un acord şi la un dialog comun privind situaţia romilor şi să ia măsuri pentru a combate discriminarea acestora. Doar după ce vom găsi o abordare europeană comună a problemelor romilor din Europa vom putea pune în aplicare în mod activ această strategie. De asemenea, susţin poziţia Parlamentului şi sunt de acord că în procesul de pregătire a politicii UE privind situaţia romilor trebuie să fie implicaţi şi reprezentanţi ai comunităţii rome.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − În prezent, Uniunea Europeană este conştientă de problemele minorităţii rome, după cum reiese şi din numărul de rapoarte discutate, concretizate inclusiv cu finanţarea substanţială a unor programe de incluziune socială a romilor care, însă, nu au avut efectele scontate. Vorbim totuşi despre o minoritate de 10-12 milioane de persoane, la nivel european, care îşi duce viaţa după propriile reguli de sute de ani şi căreia i se pare firesc să se comporte astfel, izolată într-o majoritate. În România, minoritatea romă numără, după unele estimări, peste 2 milioane de persoane. Mai numeroasă decât minoritatea maghiară şi, pe cale logică, ar spune unii, mai puternică. Şi totuşi, minoritatea romă, în România, nu a reuşit să îşi identifice un lider care să o reprezinte pe scena publică sau în Parlament. Poate şi din cauza acestui lucru, programele naţionale de incluziune socială au fost toate eşecuri totale. În prezent, având în vedere întinderea populaţiei rome pe teritoriul mai multor state europene, precum şi cunoscuta ei înclinaţie spre migraţie şi infracţionalitate (fapt care a dus la aplicarea etichetei de ţigan si multor alţi cetăţeni), rezolvarea problemei incluziunii sociale a devenit una comunitară. Probabil că unde statele membre nu au reuşit (fiind adeseori criticate pentru acest lucru), va reuşi Uniunea.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Cea de-a doua reuniune europeană la nivel înalt privind romii reprezintă un angajament în direcţia dialogului privind diversitatea culturală şi ceea ce reprezintă acesta din punctul de vedere al avuţiei umane.

Educaţia este elementul-cheie în procesul de integrare. Oferind educaţie şi pregătire, combatem excluziunea, şomajul şi discriminarea. De asemenea, garantăm o societate mai corectă, mai creativă şi mai dinamică.

Este important să integrăm minorităţile etnice, nu doar pe piaţa muncii, ci şi în toate domeniile societăţii. Protecţia drepturilor fundamentale şi crearea unei zone comune a libertăţii, siguranţei şi justiţiei sunt obiective ale integrării europene.

Îi aplaud pe toţi cei care susţin integrarea la nivel local, precum politicienii, profesorii şi asociaţiile. Aceste persoane sunt deseori cele responsabile pentru accesul la o locuinţă, la serviciile sanitare, la educaţie, cultură şi la o calitate mai bună a vieţii.

Solicit Uniunii Europene şi statelor membre să promoveze eforturi concertate şi să se angajeze să pună în aplicare strategii politice care să includă angajamente legislative clare şi contribuţii bugetare credibile.

Este important să adoptăm o poziţie comună privind politica de finanţare structurală şi de preaderare.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Potrivit estimărilor, în UE trăiesc între 10 şi 12 milioane de romi, aceştia reprezentând una din cele mai mari minorităţi etnice din Europa. Majoritatea acestor persoane trăiesc în condiţii de sărăcie extremă, la marginea societăţii, având acces limitat la locurile de muncă şi la asistenţa medicală. Membrii acestei minorităţi etnice suferă în continuare de pe urma discriminării şi a excluziunii sociale, în pofida eforturilor depuse în vederea integrării lor.

UE susţine statele membre în eforturile lor de punere în aplicare a unor politici eficiente. A fost acordat sprijin în principal pentru proiecte specifice şi s-au luat măsuri pentru a asigura o aplicare corectă şi eficientă a legislaţiei împotriva discriminării. Luna aceasta, la Bruxelles, a avut loc o conferinţă la care s-au prezentat diferitele proiecte desfăşurate de UE. În aprilie, la cea de-a doua reuniune europeană la nivel înalt privind romii de la Córdoba, trebuie discutate rezultatele. Sper că rezultatele acestei reuniuni la nivel înalt pot contribui la realizarea unui angajament politic european puternic în vederea unei viitoare strategii pentru promovarea incluziunii populaţiei rome în viaţa economică, socială şi culturală a Europei şi pot asigura şanse egale pentru toţi cetăţenii UE, inclusiv romilor.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − În toate ţările cu populaţie romă importantă există politici de integrare a acestora, dar care nu sunt implementate decât sectorial, iar altele nu ţin cont de specificităţi, ceea ce le face în final inoperante. Trebuie efectuată o analiză a tuturor practicilor reuşite de integrare a romilor, în baza căreia să fie, în sfârşit, elaborată şi adoptată o strategie europeană privind această categorie care reprezintă, după cum se cunoaşte, cea mai numeroasă minoritate din spaţiul UE. Accentul principal trebuie să se pună în continuare pe educaţie, şcolarizarea copiilor, instruirea profesională, încadrarea etapizată în câmpul muncii, emanciparea femeii, eficientizarea sistemului de asigurare socială etc. Şi aici se impune o cooperare mult mai strânsă între Comisia Europeană şi guvernele statelor membre privind finanţarea proiectelor prin intermediul fondurilor structurale, al celor de coeziune, precum şi a programelor specifice, care să se axeze mai mult pe emanciparea individuală decât pe ierarhia tradiţională. O amplă campanie de informare adresată opiniei publice şi populaţiei de etnie romă, care să combată sentimentul excluderii romilor din viaţa societăţii europene şi care să pună un accent pronunţat pe principiile egalităţii de tratament şi non-discriminare, reprezintă, în opinia mea, o componentă esenţială a acestei sinergii de acţiuni comunitare

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Comunităţile rome există în Europa de multe secole şi până de curând erau persecutate în multe state membre ale UE. Stilul lor de viaţă tradiţional nomad, activităţile pe care le desfăşurau, procentul ridicat de endogamie şi excluziune care se manifesta în rândul lor au contribuit la etichetarea acestor comunităţi drept nedorite, periculoase şi antisociale.

Chiar şi astăzi, aceste prejudecăţi persistă, la fel ca şi consecinţele lor inerente dintotdeauna: chiar şi astăzi, romii sunt una dintre comunităţile cu cele mai mici niveluri de şcolarizare şi cele mai mari rate ale criminalităţii. Sociologii şi istoricii sunt cei care vor trebui să evalueze cauzele şi consecinţele situaţiei romilor.

Politicienilor li se cere să poată face ceva pentru comunităţile pe care le deservesc. Din acest motiv, este deosebit de important să propunem modalităţi de combatere a excluziunii romilor şi de promovare a integrării autentice a acestora în societăţile în care trăiesc şi să luăm măsuri concrete în acest sens, în urma unor studii serioase şi detaliate privind această problemă.

  Carlo Fidanza (PPE), în scris. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, această rezoluţie face referire la anumite principii care nu trebuie subestimate, precum importanţa combaterii discriminării împotriva populaţiei rome şi necesitatea integrării acestei minorităţi cu ajutorul unei strategii globale.

Toate aceste propuneri sunt bune, însă ele nu ţin cont de starea de degradare în care se află multe comunităţi rome din anumite state membre ale UE, precum Italia, de multe ori din propria lor dorinţă. Activităţile ilegale (jafurile, furtul de buzunare, cerşetoria, prostituţia), frecvent agravate în mare măsură de exploatarea copiilor în aceste scopuri şi dorinţa aproape inexistentă de integrare şi de ducere a unei vieţi civilizate sunt caracteristicile predominante ale anumitor comunităţi rome din Italia.

Răspunsul la această situaţie critică trebuie să fie aplicarea completă a Directivei 2004/38/CE privind libera circulaţie a cetăţenilor UE, care prevede deportarea cetăţenilor UE care, după o şedere de trei luni într-un anumit stat membru, nu pot demonstra că au o sursă regulată de venit şi refuză să se implice în procesul de integrare oferit de autorităţile naţionale şi/sau locale.

„Integrarea” generică nu este suficientă. Avem nevoie de programe pentru a obişnui comunităţile rome să respecte statul de drept şi normele sociale, precum şi de anumite măsuri punitive pentru cei care se sustrag acestui proces. Altfel, solicitările legitime de respectare a unei minorităţi riscă să se transforme într-o discriminare inversă, în detrimentul tuturor cetăţenilor oneşti care suferă ca urmare a infracţiunilor şi abuzurilor comise de mulţi romi.

Integrarea nu se poate realiza fără respectarea normelor, iar minorităţile rome nu sunt scutite de la respectarea acestui principiu. Din aceste raţiuni, m-am abţinut de la votul asupra rezoluţiei şi nu am fost de acord cu grupul meu politic.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Rezoluţia privind cea de-a doua reuniune europeană la nivel înalt privind romii, care va avea loc la Córdoba la 8 şi 9 aprilie, îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu discriminările suferite de romi în ceea ce priveşte educaţia, locuinţele, angajarea şi accesul legal la sistemele de asistenţă medicală şi la alte servicii publice, precum şi nivelul extrem de redus al participării lor politice.

Cu toate acestea, Parlamentul i-a solicitat Comisiei să prezinte noi propuneri privind incluziunea socială a romilor. De asemenea, Parlamentul le solicită statelor membre să ia măsuri mai importante şi mai vizibile pentru a fi respectate drepturile legitime ale romilor, ţinând cont de faptul că măsurile de combatere a discriminării nu sunt suficiente pentru a facilita incluziunea socială. Este nevoie de eforturi concertate la nivel comunitar, inclusiv de contribuţii financiare.

Rezoluţia recomandă Consiliului să adopte o poziţie comună privind finanţarea structurală şi de preaderare, reflectând angajamentul politic european de promovare a incluziunii romilor.

Sperăm că cea de-a doua reuniune europeană la nivel înalt privind romii se va axa pe angajamentele politice strategice care vor demonstra voinţa politică de a elimina diferenţele dintre comunităţile rome şi populaţia majoritară din diverse ţări.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Această rezoluţie este totuşi încă unul din acele texte în care trebuie acordată o prioritate absolută unei anumite categorii de cetăţeni, o categorie care, desigur, trebuie să beneficieze de o atenţie deosebită şi să fie luată în considerare în toate politicile naţionale şi europene. Astăzi este vorba despre cele 10 sau 12 milioane de romi din UE. Dacă ne gândim şi la alte minorităţi, aduse în discuţie în Parlament în alte rânduri, ajungem la o ierarhie în care minoritatea romă ocupă de acum înainte poziţia superioară, urmată de imigranţii din afara Europei, de europenii care nu sunt de origine europeană şi, în final, la baza ierarhiei, de cetăţenii de „origine” europeană. Dacă adăugăm la toate acestea „dimensiunea de gen” şi cultul predominant al tineretului, ajungem la concluzia că în aşa-numita Uniune Europeană nu e prea bine să fii bărbat, de vârstă medie, european şi de origine europeană şi să nu faci parte din nicio minoritate etnică, culturală, religioasă sau sexuală identificată ca atare de Parlament. Când va apărea în final o politică benefică în primul rând pentru europeni? Când va fi acordată prioritate lucrătorilor săraci, claselor medii sufocate de impozite, şomerilor şi familiilor care sunt pur şi simplu europene şi care constituie vasta majoritate a locuitorilor Uniunii Europene, cetăţeni pentru care suntem responsabili şi la care vă gândiţi doar în ajunul alegerilor?

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am susţinut această rezoluţie, înaintea celei de-a doua reuniune europeană la nivel înalt privind romii de la Córdoba, de la 8 aprilie 2010, deoarece incluziunea romilor în toate sferele societăţii trebuie să fie una dintre priorităţile apărate la nivel european. Din punctul meu de vedere, nu trebuie doar să subliniem situaţia romilor din estul Europei, zonă în care aceştia sunt supuşi unor discriminări semnificative, ci, de asemenea, să fim conştienţi că aceste probleme rămân la fel de pronunţate, însă fără a fi atât de evidente, şi în alte ţări europene precum Franţa. Totodată, trebuie să vedem care este eficacitatea măsurilor puse în aplicare şi să aflăm cum ar putea fi îmbunătăţite acestea, pentru a atinge într-adevăr obiectivele de integrare socio-economică şi de obţinere a cetăţeniei europene complete pentru romi.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. − Am votat pentru Rezoluţia privind integrarea romilor din convingerea că această minoritate europeană are nevoie de politici concrete şi de implementarea lor rapidă. Deşi ne aflăm la jumătatea decadei pentru incluziunea romilor, problemele legate de educaţie, angajare, dezvoltare regională etc., persistă şi chiar se acutizează în unele state membre. Sunt de acord cu nevoia de a redefini principiile, dar consider că mai degrabă ar trebui să construim o strategie transversală, orizontală, care să abordeze problemele acestei minorităţi în mod integrat, şi nu exclusiv. Prin această rezoluţie solicităm noilor comisari să acorde prioritate aspectelor privind romii din portofoliile lor şi să nu continue politica de până acum, discursivă, dar lipsită de acţiune reală. Aşteptările noastre faţa de summitul de la Cordoba sunt mari, dar şi mai mari sunt nevoile romilor, care aşteaptă rezultate în termeni de respectare a drepturilor lor şi de politici de antidiscriminare.

  Lívia Járóka (PPE), în scris. – (HU) Doamnelor şi domnilor, doresc să salut adoptarea propunerii de rezoluţie prezentate în comun de principalele şase grupuri politice din Parlament, prin care, reiterând rezoluţia ciclului anterior, de la începutul anului 2008, i se solicită Comisiei Europene să elaboreze o strategie europeană atotcuprinzătoare privind situaţia romilor, care să aibă ca scop soluţionarea excluziunii sociale şi economice suferite de romi în Europa. Propunerea evidenţiază în mod corect faptul că măsurile antidiscriminatorii în sine sunt insuficiente pentru promovarea integrării sociale a romilor. Pentru a reuni toţi factorii sociali şi instituţionali şi, în acelaşi timp, pentru a obliga participanţii să-şi ţină promisiunile asumate avem nevoie de eforturi comunitare armonizate, care să aibă un temei juridic ferm.

Totodată, este deosebite de important ca rezoluţia să adopte în mod clar o poziţie dincolo de instrumentele neobligatorii şi să susţină angajamentele legislative obligatorii şi contribuţiile bugetare realiste. În final, doresc să-mi exprim speranţa că, în conformitate cu instrucţiunile explicite ale Parlamentului şi cu aprobarea Consiliului European, Comisia Europeană va lansa cât mai curând programul complex de dezvoltare descris în rezoluţie. Acest lucru va putea pune, în sfârşit, capăt perpetuării sărăciei extreme care afectează populaţia romă din generaţie în generaţie, va putea face eforturi concertate simultane în toate domeniile aferente ale politicii şi va putea interveni cu promptitudine în regiunile care se confruntă cu deficite structurale grave şi care sunt pe cale să se transforme în ghetouri.

  Timothy Kirkhope (ECR), în scris. – Eu şi colegii mei din grupul ECR suntem de acord cu o mare parte a acestui raport şi susţinem cu tărie asigurarea unor drepturi şi şanse egale pentru toţi cetăţenii, indiferent de rasă, religie, sex sau orientare sexuală.

Cu toate acestea, deşi susţinem pe deplin integrarea populaţiei rome la nivelul Uniunii Europene, avem reţineri serioase în ceea ce priveşte implicarea Uniunii Europene în probleme pe care le considerăm a fi de competenţa statelor naţionale individuale, precum accesul la asistenţă medicală, educaţie, angajare şi locuinţe.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE este o regiune de solidaritate şi incluziune, aşa că trebuie să ia măsurile necesare pentru a preveni discriminarea împotriva romilor şi pentru a le acorda acestora aceleaşi drepturi în ceea ce priveşte educaţia, locurile de muncă, asistenţa medicală şi locuinţele în toate statele membre, precum şi în statele care intenţionează să se alăture Uniunii în viitor.

Trebuie luate măsuri decisive pentru a pune capăt discriminărilor. Cu toate acestea, dacă se vor atinge aceste obiective, romii nu se pot autoexclude şi trebuie să contribuie la propria lor integrare într-un spaţiu european care se doreşte a fi inclusiv.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Mulţi dintre cerşetorii din ţările occidentale provin din Slovacia, România şi Bulgaria, iar majoritatea aparţin minorităţii rome. Pentru o perioadă îndelungată de timp, s-a încercat îmbunătăţirea situaţiei sociale precare a romilor care trăiesc la periferia societăţii, în suburbii mizere sau în tabere de corturi. Simpla pompare de fonduri în aşezămintele de romi nu va aduce nimic bun, după cum arată experienţele anterioare. Cheia către succes constă în educaţie, deoarece acesta este singurul mod de a crea pe termen lung şanse de a duce un alt stil de viaţă. În principiu, măsurile pentru combaterea sărăciei în estul Europei au sens. Cu toate acestea, măsurile puse în aplicare în trecut au eşuat şi nu au fost sugerate abordări noi, raţionale. Din acest motiv, am votat împotriva raportului.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Această propunere de rezoluţie merge într-o singură direcţie, propunând subvenţii şi ajutoare financiare pentru romii din Uniunea Europeană. Desigur, trebuie să facem tot posibilul pentru a ne asigura că grupurile marginalizate, precum romii, se vor integra mai bine în societate şi mai ales pe piaţa muncii. Cu toate acestea, populaţia romă trebuie să demonstreze că vrea şi că poate depune ea însăşi eforturi pentru ca acest proces de integrare să reuşească. Romii trebuie să înceapă prin a-şi introduce copiii şi tinerii în sistemul şcolar european. Propunerea de rezoluţie referitoare la reuniunea la nivel înalt privind romii subliniază prea puţin aceste aspecte, motiv pentru care am votat împotriva ei.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Timp de ani de zile, discriminarea împotriva romilor a fost unul dintre cele mai mari tabuuri ale Europei. În ultimii ani, situaţia s-a schimbat. Măsurile luate în vederea combaterii discriminării împotriva romilor sunt în continuare insuficiente. Această problemă este neglijată frecvent.

Un exemplu foarte bun în acest sens este lipsa de reacţie din partea Comisiei Europene la propunerea Parlamentului European din 28 ianuarie 2008 referitoare la dezvoltarea unei strategii europene privind romii, în cooperare cu statele membre. Trebuie să reînnoim cât mai urgent acea propunere. Deoarece în timpul crizei economice, agresiunile împotriva romilor s-au accentuat. Acest lucru i-a afectat pe mulţi dintre cei 10-12 milioane de romi din Uniunea Europeană.

Cred că situaţia romilor trebuie să devină o prioritate pentru comisarii nou desemnaţi, motiv pentru care am hotărât să susţin propunerea de rezoluţie referitoare la cea de-a doua reuniune la nivel înalt privind romii, elaborată de colegii mei din Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European şi Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat).

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Propunerea comună de rezoluţie adoptată de Parlament, în favoarea căreia am votat, este extrem de importantă. După cum se subliniază la alineatul (7), chiar dacă romii reprezintă o comunitate paneuropeană şi, prin urmare, este nevoie de un efort colectiv la nivel european, Comisia Europeană nu a răspuns până acum solicitării adresate de Parlamentul European la 28 ianuarie 2008 de a formula o strategie europeană privind romii, în cooperare cu statele membre, pentru a accentua coordonarea şi a îmbunătăţi situaţia acestei comunităţi. Având în vedere că, în baza principiului subsidiarităţii, statele membre deţin competenţa pentru o integrare uşoară în societate a acestui grup de populaţie – iar în Grecia există o comunitate importantă de romi – Parlamentul European ar trebui să solicite o iniţiativă mai dinamică din partea Comisiei şi a Consiliului, pentru o mai bună coordonare a acţiunilor care au ca scop integrarea completă a romilor în societăţile europene. De altfel, acesta este şi scopul acestei propuneri.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Am votat rezoluţia cu convingerea că în perioada imediat următoare, măsurile concrete pentru îmbunătăţirea situaţiei populaţiei de etnie romă vor fi transpuse în practică şi nu vor rămâne la nivel declarativ. Fondurile structurale europene reprezintă o şansă uriaşă pentru incluziunea socială a populaţiei de etnie romă, dar din păcate, valorificarea ei a fost îngreunată de aspecte metodologice şi de conţinut. Aplicat pe România, s-a constatat necesitatea unei diversificări a abordării problematicii ocupării atunci când vine vorba de segmentul de populaţie reprezentat de romi, în cadrul măsurilor din POSDRU. Măsurile clasice de reconversie profesională, consiliere şi informare a beneficiarilor romi trebuie să ţină seama şi de specificitatea culturală a acestora. Deşi beneficiarii din zonele rurale sunt cei mai afectaţi, nu a existat niciun fel de program pentru comunităţile de romi în programele europene destinate dezvoltării rurale, iar romii nu se regăsesc printre grupurile ţintă favorizate de astfel de programe de finanţare. Iniţierea unor programe de dezvoltare a întreprinderilor agricole, stimularea înfiinţări de ferme de animale, împreuna cu un set de stimulente cum ar fi subvenţii pentru angajatorii din acest domeniu, sunt soluţii de luat în calcul pentru integrarea populaţiei rome pe piaţa muncii

  Teresa Riera Madurell (S&D), în scris. – (ES) Am votat în favoarea acestei rezoluţii, deoarece incluziunea comunităţilor rome este una dintre priorităţile Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European. Această rezoluţie arată poziţia Parlamentului înaintea celei de-a doua reuniuni europene la nivel înalt privind romii, care va avea loc la 8 şi 9 aprilie la Córdoba, sub Preşedinţia spaniolă. Situaţia populaţiei rome este diferită de cea a altor minorităţi din UE, iar incluziunea lor necesită politici eficace, pentru a reduce discriminarea sistematică la care sunt supuşi. Toate nivelurile de guvernare, de la UE până la autorităţile locale, trebuie să se implice şi să joace un rol în asigurarea unui tratament egal pentru această categorie de populaţie, aceasta fiind una dintre valorile fundamentale ale UE. Rezoluţia solicită instituţiilor europene să aducă o contribuţie coordonată şi strategică în vederea includerii populaţiei rome a Europei. Reuniunea la nivel înalt de la Córdoba trebuie să reprezinte un pas înainte, făcând trecerea de la intenţii bune la politici concrete, care vor permite depăşirea problemelor cu care se confruntă aceste persoane în ceea ce priveşte accesul la locuinţe, educaţie, serviciile publice şi locurile de muncă.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Mă bucur mult că această rezoluţie a fost adoptată (evident, am votat pentru), deoarece ea cuprinde declaraţii cruciale privind promovarea nediscriminării împotriva populaţiei rome. Mai exact, ea solicită din nou Comisiei Europene să elaboreze o strategie europeană cuprinzătoare pentru incluziunea romilor, ca instrument de combatere a excluziunii sociale şi discriminării romilor în Europa.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. − Am votat pentru Rezoluția Parlamentului European referitoare la cel de-al doilea Summit european privind romii deoarece consider că lupta împotriva discriminării romilor, care constituie o comunitate paneuropeană, necesită o abordare comunitară. Ne exprimăm îngrijorarea cu privire la discriminarea suferită de romi în ceea ce privește educația, locuințele, încadrarea pe piaţa muncii și accesul egal la sistemul de sănătate și la alte servicii publice. Condamnăm escaladarea recentă a ostilității împotriva romilor (romafobie) din mai multe state membre ale UE, exprimată periodic sub forma discursurilor de instigare la ură și a atacurilor împotriva populației rome. Solicităm din nou Comisiei să adopte o abordare orizontală în ceea ce privește chestiunea romilor și să elaboreze propuneri suplimentare pentru a realiza o politică coerentă la nivel european în privința incluziunii sociale a romilor. În acest sens, cerem Comisiei să pregătească o strategie europeană privind romii în colaborare cu statele membre, care să coordoneze mai bine și să promoveze eforturile de îmbunătățire a situației populației rome. De asemenea, sper ca statele membre să utilizeze mai eficient diferitele instrumente existente pentru a combate excluderea romilor, cum ar fi alocarea a maximum 2 % din FEDER pentru locuințe în favoarea comunităților marginalizate sau opțiunile existente în cadrul FSE

Propunere de rezoluţie B7-0227/2010

  Andrew Henry William Brons (NI), în scris. – Desigur, suntem de acord ca Frontex să îşi exercite supravegherea în afara apelor teritoriale ale statelor aflate la frontierele UE. Există avize juridice contradictorii în legătură cu deţinerea acestei atribuţii. Totuşi, această rezoluţie impune reguli şi norme care ar împiedica această funcţie. S-a insistat, în special, ca Frontex nu doar să salveze imigranţii ilegali aflaţi în pericol în largul mării (o acţiune morală evidentă), ci şi să impună obligaţia de a acorda azil imigranţilor ilegali salvaţi. Considerăm că aceşti imigranţi ilegali salvaţi trebuie trimişi în ţara de unde se crede că s-au îmbarcat sau în ţara lor de origine şi lăsaţi acolo.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat în favoarea propunerii de rezoluţie din raţiuni care depăşesc proiectul de decizie şi conţinutul propunerii Consiliului privind completarea Codului frontierelor în ceea ce priveşte supravegherea frontierelor maritime externe. În pofida faptului că, mai ales în cea de-a doua parte, care nu este obligatorie pentru statele membre, decizia se referă la elemente pozitive pentru apărarea drepturilor omului, procedura utilizată pentru ratificare îngreunează în mod clar activitatea şi competenţele Parlamentului European. Prin acest proiect de decizie, Consiliul îşi depăşeşte atribuţiile executive. Dacă Parlamentul European acceptă o astfel de procedură, va crea un precedent foarte negativ pentru rolul şi funcţionarea sa efectivă, deoarece el ar trebui să-şi protejeze atribuţiile legislative, de control, dar şi de altă natură, fiind singura instituţie aleasă la nivel european. Totodată, am observat recent că votul decisiv al Parlamentului European a modificat acordul referitor la transferul datelor cu caracter personal privind cetăţenii europeni către serviciile secrete şi guvernul Statelor Unite. Nu ar trebui iniţiate facilităţi de acest gen.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) În mod evident, este absolut necesară trecerea la consolidarea controalelor de frontieră coordonate de Agenţia Europeană pentru Managementul Cooperării Operaţionale la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene. Totodată, este nevoie de proceduri operaţionale comune, dar şi de reguli clare pentru participarea la operaţiuni maritime comune, mai ales de căutare şi salvare, şi la debarcarea persoanelor salvate.

În acest scop, Comisia a hotărât să transmisă un proiect de decizie, în baza procedurii de comitologie. Consiliul nu a putut trece peste divergenţele de opinie în această privinţă şi a preferat să se ascundă de Parlament în spatele unor argumente tehnice, nesocotindu-ne astfel competenţele. Avizul Serviciului juridic al Parlamentului este foarte clar. Comisia şi-a depăşit atribuţiile de punere în aplicare. Aceasta nu este pur şi simplu o procedură tehnică. Însăşi dna Malmström a spus că această iniţiativă are o mare însemnătate politică, dar şi implicaţii practice.

Votul nostru împotrivă nu este o simplă afirmare a prerogativelor parlamentare, ci şi un act de solidaritate cu statele mici, care sunt penalizate în mod injust de această decizie.

  Cornelia Ernst şi Sabine Lösing (GUE/NGL), în scris. – Ţinând cont că, printre altele, Frontex a fost creată pentru a „proteja” frontierele UE de aşa-numiţii imigranţi „ilegali”, ne opunem existenţei acestei agenţii şi obiectivelor sale. Totuşi, salutăm liniile directoare privind respectarea legislaţiei internaţionale şi europene privind drepturile omului şi acordarea de azil, din cadrul propunerii Comisiei (COM (2009)0658 final). Salutăm în special punctul 1 din anexa I (respectarea principiului nereturnării, luarea în considerare a necesităţilor speciale ale persoanelor vulnerabile şi ale celor care necesită asistenţă medicală urgentă, instruirea poliţiştilor de frontieră în domeniul drepturilor omului şi al legislaţiei privind refugiaţii), precum şi punctele 3 şi 4 (inclusiv analiza situaţiei imigrantului, luarea în considerare a eventualelor solicitări de asistenţă sau fiabilitatea navei, nedebarcarea în state în care persoanele riscă să fie persecutate şi torturate), menţionate în anexa II. Pe lângă aceasta, subliniem necesitatea ca această a doua anexă să aibă caracter obligatoriu şi menţionăm că vom modifica mandatul Frontex, în funcţie de aceste principii.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat împotriva acestei rezoluţii, care ar fi împiedicat adoptarea unui număr de măsuri care reprezintă un pas în direcţia corectă, deşi recunosc că situaţia este departe de a fi perfectă. Graţie acestui text, vom putea aduce înaintea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cazurile în care vor fi implicate statele ce nu-şi respectă angajamentele privind principiul nereturnării în largul mării. În prezent, statele nu sunt supuse unei astfel de proceduri. Este important ca statele membre care funcţionează sub auspiciile Frontex să ofere asistenţă imigranţilor aflaţi în pericol pe mare, indiferent de naţionalitate, statut sau de circumstanţele în care au fost găsiţi.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Propunerea de rezoluţie se referă la proiectul de decizie a Consiliului şi completează Codul frontierelor în ceea ce priveşte supravegherea frontierelor maritime în cadrul operaţiunilor coordonate de Frontex pentru salvarea celor aflaţi pe mare. În ceea ce priveşte Grecia şi ca urmare a presiunii imigraţioniste tot mai mari, aceste măsuri specifice facilitează prezenţa Frontex în apele Greciei.

Mai exact, aceste măsuri consistă atât din reguli, cât şi din norme cu caracter neobligatoriu şi se axează pe primirea, căutarea şi salvarea celor aflaţi pe mare. În esenţă, aceste măsuri trebuie luate dacă se identifică o navă şi dacă se bănuieşte că la bord există persoane care încearcă să evite controalele de frontieră. Totodată, operaţiunile de căutare şi salvare trebuie să se desfăşoare în baza unor principii specifice, iar oamenii arestaţi sau salvaţi trebuie debarcaţi conform unui plan operaţional specific. Acesta este motivul pentru care cred că această iniţiativă specifică trebuie sprijinită şi că trebuie accelerată punerea în aplicare a măsurilor menţionate în propunerea Consiliului.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Contrar poziţiei noastre (eu am votat pentru), nu s-a obţinut o majoritate calificată, aşa că nu a fost adoptată rezoluţia de respingere a propunerii Comisiei şi de respectare a avizului serviciilor juridice ale Parlamentului. Aceasta înseamnă că, în conformitate cu propunerilor formulate de Comisie în cadrul procedurii de comitologie, Codul frontierelor Schengen va fi modificat acum, adăugând la directivă anexa cu măsuri neobligatorii privind obligaţiile în timpul operaţiunilor de căutare şi salvare pe mare. Sperăm doar că pentru a evita tragediile umane şi catastrofele maritime, Comisia va profita de această şansă pentru a monitoriza mai riguros operaţiunile coordonate de Frontex. Însă există pericolul real ca în urma acestui rezultat să nu putem solicita luarea de măsuri obligatorii în cadrul mandatului Frontex revizuit actualmente, dar, desigur, nu putem renunţa şi trebuie să facem tot posibilul pentru a obţine un rezultat mai bun în activitatea noastră viitoare în această privinţă.

Raport: Sidonia Elżbieta Jędrzejewska (A7-0033/2010)

  Richard Ashworth (ECR), în scris. – Eu şi colegii mei din Grupul ECR suntem de acord cu o mare parte din cele prezentate în acest raport, inclusiv cu îmbunătăţirea eficienţei bugetare, simplificarea procedurilor de solicitare a fondurilor UE, precum şi cu prioritizarea finalizării strategiei pentru 2020.

Cu toate acestea, avem reţineri serioase în ceea ce priveşte referirile la un pilon social al UE, o agendă socială ambiţioasă, o politică armonizată privind imigrările, restricţiile asupra pieţei agricole unice,şi subliniem faptul că domeniile educativ, militar şi de apărare sunt de competenţa statelor membre.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Am votat în favoarea acestui raport privind priorităţile pentru bugetul pe anul 2011. După cum se menţionează în raport, întreprinzătorii şi microîntreprinderile trebuie sprijiniţi în mod specific, iar aceste aspecte trebuie să stea la baza politicii Uniunii Europene privind tineretul şi inovaţiile.

Raportul solicită să se acorde asistenţă tuturor programelor şi instrumentelor care încurajează antreprenoriatul, mai ales în zonele rurale, să se acorde asistenţă în timpul fazei iniţiale a afacerilor noi şi să se încurajeze schimbul de informaţii între tinerii antreprenori.

Trebuie sprijinite programele care îi ajută pe tinerii care încep o nouă afacere. Salut modul în care acest raport evidenţiază politica privind tineretul şi rolul pe care trebuie să-l joace tinerii în încercarea de a ieşi din actuala criză economică şi financiară.

Susţin cu tărie solicitarea formulată în raport, de creştere a investiţiilor în tineret şi educaţie, conform recomandărilor din „Strategia UE privind tineretul”. Trebuie recunoscute, încurajate şi sprijinite rolul şi importanţa tineretului pentru Uniunea Europeană şi pentru viitorul Uniunii.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Tineretul, ştiinţa şi inovaţiile stau la baza priorităţilor următorului buget al Uniunii Europene. Investiţiile în tineret sunt investiţii în viitor. Aceste investiţii trebuie să se desfăşoare în mod coordonat între diferitele politici.

Educaţia, pregătirea profesională şi trecerea de la sistemul educaţional la piaţa muncii sunt principalele preocupări ale acestui buget. Tinerii cu calificări şi licenţe universitare sunt din ce în ce mai afectaţi de şomaj. Din acest motiv, consider că programul de mobilitate Erasmus - primul loc de muncă reprezintă un angajament strategic pentru viitor, deoarece creează o legătură clară între sistemul educaţional şi piaţa muncii. Dintre celelalte priorităţi ale acestui buget, aş alege cercetarea, inovarea şi agenda digitală: aceste domenii sunt esenţiale pentru dezvoltarea durabilă a Europei.

De asemenea, doresc să evidenţiez importanţa câtorva programe deja existente care contribuie la realizarea acestui obiectiv, precum Institutul European de Inovare şi Tehnologie. Acest buget concentrează chiar eforturile pentru susţinerea dezvoltării tehnologiilor ecologice şi inovatoare, contribuind astfel în mod esenţial la redresarea economică şi stimulând dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Angajamentul faţă de tineret, inovaţii şi ştiinţă este elementul cheie pentru ca Europa să redevină lider mondial.

  Ole Christensen, Dan Jørgensen, Christel Schaldemose şi Britta Thomsen (S&D), în scris. – (DA) Astăzi, social-democraţii danezi au votat în favoarea priorităţilor bugetului pentru 2011. Susţinem priorităţile generale şi în special eforturile de combatere a şomajului juvenil şi de promovare a cercetării, inovaţiilor şi tehnologiei ecologice. De asemenea, social-democraţii danezi susţin pe deplin alocarea fondurilor necesare pentru strategia UE pentru creştere şi angajare, UE 2020. Totuşi, social-democraţii danezi doresc să sublinieze faptul că scopul politicii agricole comune a UE trebuie să fie în continuare garantarea stabilizării pieţei, motiv pentru care nu putem susţine subvenţiile permanente din partea UE pentru produse precum laptele şi lactatele.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson, Marita Ulvskog şi Åsa Westlund (S&D), în scris. – (SV) Noi, social-democraţii suedezi, am ales astăzi să votăm în favoarea priorităţilor bugetului pentru 2011. În mare parte suntem de acord cu priorităţile menţionate în raport. De exemplu, considerăm că este important să investim în tineret, în cercetare, în inovare şi în tehnologia ecologică. De asemenea, credem că este important ca noua strategie pentru creştere şi angajare a Uniunii, „UE 2020”, să primească suficiente resurse financiare încât să poată avea succes.

Totuşi, dorim să subliniem faptul că nu credem că principalul obiectiv al politicii agricole comune a UE este acela de a garanta stabilitatea pieţei şi, prin urmare, nu dorim ca UE să asigure în permanenţă ajutoare pentru piaţa laptelui şi a produselor lactate.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În contextul crizei generalizate şi având în vedere cerinţele ambiţioase ale strategiei 2020 privind inovaţiile, lupta împotriva sărăciei şi excluziunii sociale şi creşterea economică şi angajarea, este esenţial ca provocările strategiei 2020 să stea la baza priorităţilor bugetare.

Din acest motiv, mă bucur să descopăr în priorităţile stabilite de Comisie pentru bugetul aferent anului 2011 un angajament clar pentru politicile de educaţie, cercetare şi inovaţie. Totodată, este esenţial să avem în vedere redresarea economică şi ieşirea din criză, aşa că mă bucură să văd că sprijinul acordat întreprinderilor mici şi mijlocii este una din principalele preocupări ale bugetului pentru 2011. În cadrul reformei politicii agricole comune, doresc să reiterez necesitatea măririi finanţării pentru PAC; Comisia trebuie să aibă şi ea în vedere această prioritate.

Doresc să subliniez faptul că bugetul pentru 2011 va fi primul adoptat în baza Tratatului de la Lisabona, pe fondul consolidării intervenţiei Parlamentului.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) În pofida retoricii sociale, inevitabilă în perioadele de criză, priorităţile propuse pentru bugetul pentru 2011 sunt suficient de clare: intenţia este aceea de a menţine practic aceleaşi priorităţi care au determinat şi bugetele anterioare. Încă o dată, există semne că vom avea un buget care va conduce la consolidarea pieţei unice, la lipsa de siguranţă a unui loc de muncă, cunoscută sub numele de flexicuritate, liberalizarea şi comercializarea mediului înconjurător şi a domeniilor vieţii sociale. Deşi aceste norme au fost grupate sub egida aşa-numitei „strategii 2020”, ele sunt vechi.

Prioritatea declarată, acordată tineretului, nu poate ascunde faptul că intenţia este aceea de a planifica încă de acum viitoarele generaţii de lucrători pentru care şomajul va fi structural, ca variabilă strategică pentru a impune devalorizarea puterii de muncă. Până şi persoanele calificate vor trebui să oscileze între locuri de muncă nesigure, alternându-le cu inevitabilul şomaj. Aceste priorităţi pun bugetul pentru 2011 în serviciul intervenţionismului extern al UE, al politicii externe şi de securitate comune şi al politicii de securitate şi apărare comune, al militarismului şi al războiului, al politicilor care criminalizează imigrările, al Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene.

În acest caz, singurul nostru răspuns la acest raport poate fi votul împotrivă. Totuşi, aceasta nu este nici singura soluţie, nici o rezolvare inevitabilă. Am încercat să demonstrăm acest lucru cu ajutorul diferitelor propuneri pe care le-am prezentat în timpul dezbaterii.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) Nu este uşor să construieşti bugetul UE în timpul unei crize financiare, cu o marjă bugetară foarte redusă şi cu noi domenii de lucru aferente intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Prin urmare, am votat cu o mare satisfacţie pentru raportul dnei Jędrzejewska privind bugetul pe 2011 şi propunerea de rezoluţie a Parlamentului European, care oferă priorităţi bugetare ambiţioase pentru anul viitor.

Pe lângă priorităţile tradiţionale, precum politica de coeziune şi sprijinul pentru tehnologii inovatoare şi ecologice, bugetul pentru 2011 trebuie să se concentreze pe asigurarea funcţionalităţii depline a noilor iniţiative în UE: Serviciul european pentru acţiune externă, strategia economică UE 2020 şi măsurile din cadrul Parteneriatului estic. Toate aceste trei elemente pot deveni un fiasco dacă fondurile alocate lor se dovedesc a fi prea „simbolice”.

Totodată, trebuie reţinut modul cuprinzător de abordare a problemei tineretului. În contextul problemelor demografice, UE nu îşi poate permite un procent redus de tineri educaţi, deoarece aceasta ar conduce la o creştere şi mai mare a şomajului la nivelul acestei grupe de vârstă, un lucru pe care UE nu şi-l poate permite. Prin urmare, trebuie rezervate fonduri în cadrul bugetului european pentru a susţine învăţarea de limbi străine, dialogul intercultural, creşterea mobilităţii tinerilor şi integrarea absolvenţilor pe piaţa muncii.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Dacă am înţeles corect cuvintele acestui raport, totul sau aproape totul devine o prioritate, adică nu există de fapt nicio prioritate. Pur şi simplu, se cere un buget mai mare: cu alte cuvinte, mai multe impozite pentru europeni. Desigur, este lăudabilă grija raportoarei de a se asigura că fondurile din bugetul UE se vor cheltui nu numai în mod util, ci şi eficient şi că ele vor adăuga o valoare europeană autentică politicilor naţionale. Totuşi, ca să fim sinceri, aceasta ar fi trebuit să fie o preocupare constantă de-a lungul anilor. Pe de o parte, îmi amintesc că în ultimii 14 sau 15 ani lucrurile nu au stat aşa, deoarece Curtea Europeană de Conturi nu s-a simţit capabilă să aprobe execuţia bugetelor anuale. Pe de altă parte, tot mai caut în acest raport propuneri concrete care vor permite atingerea acestui obiectiv. Caut în special propuneri prin care să se poată pune capăt programelor pur populiste, alocării inutile de fonduri în cuantum redus, propagandei ideologice şi încercărilor de a interveni mai mult în domenii în care, din fericire, UE are doar puţine atribuţii şi mai ales nu poate acţiona.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Deşi am votat în favoarea acestui raport, aş dori să subliniez o serie de rezerve critice pe care le am în legătură cu priorităţile pentru bugetul pe 2011. Este adevărat că susţin bucuroasă angajamentul UE de a oferi asistenţă pentru tineret, inovaţii şi voluntariat, ca elemente structurale ale societăţii noastre. Chiar şi aşa, cadrul financiar nu este deloc adecvat, mai ales într-o perioadă de criză economică şi şomaj: nu ne permite să finanţăm nicio ambiţie politică prin care să putem antrena schimbări reale. 9 milioane de euro, adică 0,07 % din buget pentru combaterea şomajului: această sumă chiar nu reprezintă o ambiţie substanţială de susţinere a angajărilor.

  Iosif Matula (PPE), în scris. − Am votat în favoarea Raportului privind bugetul Comisiei Europene deoarece consider că este important ca UE să aibă un buget echilibrat şi realist, care să răspundă în mod eficient aşteptărilor cetăţenilor, care doresc depăşirea crizei economice actuale, locuri de muncă bine plătite şi un viitor mai sigur. Cred că susţinerea financiară a IMM-urilor trebuie să fie o prioritate europeană, pentru că IMM-urile joacă un rol decisiv în asigurarea multor locuri de muncă, în dezvoltarea regiunilor şi a zonelor rurale. De asemenea, consider că tineretul este extrem de important atât în prezent, cât și pentru viitorul UE, fapt care trebuie să se reflecte şi în priorităţile bugetare. Tineretul se află în centrul strategiilor sociale și de incluziune europene. Capacitatea de inovare a tineretului reprezintă o resursă-cheie pentru dezvoltarea și creșterea economică, pe care UE ar trebui să se bazeze. Cred cu tărie că a investi în tineret și în educație înseamnă a investi în prezent și în viitor, așa cum se subliniază în strategia UE privind tineretul. Apreciez că politica privind tineretul trebuie să aibă în vedere inclusiv pregătirea în şcoli şi universităţi pentru piața muncii.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Voi vota împotriva acestui raport privind priorităţile pentru bugetul pe 2011. Acesta pune în aplicare politicile eurocrate dogmatice şi nocive cărora mă opun, atât la nivel european, cât şi la nivel mondial. Nu pot vota pentru un buget care susţine atât de multe dezastre potenţiale.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) În urma eşecului strategiei de la Lisabona, UE are o nouă şansă de a deveni marele catalizator al economiei mondiale prin strategia 2020. Pentru ca acest nou plan să fie un succes, diferitele bugete care vor fi aprobate trebuie să acorde prioritate mai multor domenii fundamentale pentru succesul strategiei 2020.

Vorbim despre inovaţii, despre sprijinul acordat tinerilor în vederea dezvoltării mobilităţii sociale şi despre sprijinul consolidat acordat întreprinderilor mici şi mijlocii, adevăratele motoare economice ale statelor. Totodată, este esenţial să investim la scară largă în domeniile reprezentate de schimbările climatice, mediul înconjurător şi politica socială. Pentru ca strategia pentru 2020 să fie un succes, este crucial să se găsească noi modalităţi de finanţare şi de strângere a fondurilor în acest scop, deoarece nu putem proceda ca în trecut, când am realocat din fondurile programate iniţial pentru politica agricolă comună, pentru politica structurală sau pentru cea de coeziune.

  Georgios Papastamkos (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului privind priorităţile pentru bugetul pe 2011, unul dintre motive fiind propunerile de finanţare a PAC. În special, se menţionează că finanţarea priorităţilor aferente viitoarei strategii UE 2020 printr-o posibilă realocare a fondurilor nu trebuie să afecteze politicile fundamentale ale UE, precum politica agricolă comună, politica structurală sau de coeziune. Se reiterează preocuparea exprimată cu ocazia aprobării bugetului comunitar pentru anul curent, în ceea ce priveşte marja strânsă pentru cheltuielile agricole şi se susţine alocarea unei marje suficiente în cadrul bugetului pe 2011. Este deosebit de importantă existenţa unei marje satisfăcătoare pentru cheltuielile agricole, pentru a putea face faţă cerinţelor neprevăzute în sectoarele agriculturii, mai ales având în vedere instabilitatea preţurilor.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. − Am votat pentru Rezoluția Parlamentului referitoare la prioritățile pentru bugetul aferent exercițiului financiar 2011 – secțiunea III – Comisia, reafirmând în acest fel că prioritatea liderilor politici ai Uniunii Europene şi ai statelor membre trebuie să fie păstrarea locurilor de muncă existente şi crearea altora noi, care să permită cetățenilor europeni să aibă o viață decentă. Comunicarea Comisiei, intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii”, reprezintă baza unei dezbateri cuprinzătoare privind strategia economică şi socială a UE pentru următorii ani. De asemenea, am votat în favoarea amendamentului 5, având în vedere că şomajul constituie o temă centrală în cadrul discuţiilor actuale şi că, pentru a trata pe deplin problema ratei ridicate şi în creştere a şomajului, UE trebuie să pună în aplicare o agendă socială ambiţioasă. Uniunea trebuie să investească mai ales în cercetare şi în infrastructura de transport şi energie pentru a-şi putea păstra competitivitatea pe plan mondial. De asemenea, atât statele membre, cât şi Uniunea trebuie să investească în educație şi în dezvoltarea tinerilor. De aceea, programe precum Erasmus, şi mai ales componenta Erasmus pentru tinerii antreprenori, trebuie să constituie o prioritate care să se reflecte şi în bugetul pentru 2011.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Mă bucură rezultatul votului asupra raportului dnei Jędrzejewska privind priorităţile bugetare ale Uniunii Europene pentru 2011. Desigur, am votat în favoarea acestuia. Votul de astăzi a fost excepţional din două motive. În primul rând, este primul buget adoptat în baza regulilor Tratatului de la Lisabona. În al doilea rând, Parlamentul European, nu Comisia, şi-a prezentat mai întâi propunerile de priorităţi.

În documentul său, raportoarea a menţionat într-un mod foarte pertinent problema tineretului şi a educaţiei. Într-o perioadă de criză, este deosebit de important sprijinul acordat tinerilor, spre exemplu ajutându-i să-şi găsească primul loc de muncă sau să-şi deschidă propria afacere. Astăzi se observă în mod clar lipsa unei abordări suficiente a acestei probleme în anii anteriori. Experţii în materie arată că nu doar absolvenţii întâmpină dificultăţi pe piaţa muncii, ci şi persoanele între 30 şi 40 de ani, care se află deja de ceva vreme pe piaţa muncii.

Raport: Helga Trüpel (A7-0036/2010)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Susţin acest raport, deoarece circumstanţele în care va fi adoptat bugetul pe 2011 vor fi excepţionale, ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi a continuării crizei economice şi financiare. Bugetul va trebui să fie echilibrat în mod corect pentru a asigura realizarea cu succes a obiectivelor prevăzute de Tratatul de la Lisabona, precum, spre exemplu, crearea unei pieţe interne comune de energie. În planificarea bugetului, trebuie acordată o atenţie deosebită şi consecinţelor crizei financiare, încă resimţite de multe ţări, dar şi eforturilor de combatere a acestora. Principala prioritate trebuie să fie în continuare păstrarea şi crearea de locuri de muncă, aspecte corelate îndeaproape cu necesitatea ajutorului financiar pentru întreprinderile mici şi mijlocii care creează multe locuri de muncă. La aprobarea bugetului Parlamentului European pentru 2011, trebuie acordată o atenţie deosebită evaluării priorităţii Parlamentului European – modelarea unui proces legislativ la nivel înalt – şi trebuie luate toate măsurile care se impun. Totodată, trebuie găsită o soluţie potrivită la problema organizării eficiente a activităţii PE, inclusiv pentru stabilirea unui loc de desfăşurare a activităţii pentru deputaţii din Parlamentul European.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona înseamnă atribuţii sporite pentru Parlament. Într-o lume globalizată, problemele sunt tot mai complexe, iar deciziile trebuie să fie adecvate din punct de vedere tehnic şi fundamentate ştiinţific. Este crucial ca factorii decizionali să cunoască ultimele evoluţii ştiinţifice, deoarece acestea le vor permite să ia deciziile optime. Acest buget prezintă o serie de linii directoare pe termen lung privind politica imobiliară, linii care ar putea conduce la reducerea costurilor în viitor.

Solicit ca deputaţii din Parlamentul European să primească o instruire îmbunătăţită şi asistenţă tehnică de calitate, deoarece acestea oferă Parlamentului resursele necesare pentru a-şi desfăşura bine activitatea, cu ajutorul resurselor ştiinţifice şi tehnice atât de necesare în ziua de astăzi.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere responsabilităţile tot mai mari ale multor instituţii în contextul noului cadru, aşa cum se întâmplă în cazul Parlamentului, este esenţial ca bugetul operaţional al fiecărei instituţii să se asigure că deţine resursele materiale şi umane necesare pentru a-şi putea desfăşura activitatea în cadrul instituţional existent, în spiritul acurateţei şi excelenţei.

Susţin un buget realist şi fezabil, dar care să ofere diferitelor instituţii mijloacele materiale necesare pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile. Totuşi, aceste consideraţii nu trebuie să pericliteze durabilitatea bugetară şi evidenţa riguroasă, indispensabile oricărei instituţii. De asemenea, în gestionarea fondurilor puse la dispoziţia diferitelor instituţii trebuie acţionat cu rigoare şi transparenţă.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Planificarea bugetului pe 2011 este foarte importantă şi sunt de acord cu solicitarea formulată în raport, în vederea purtării unei discuţii transparente şi bine argumentate. De asemenea, este corectă afirmaţia potrivit căreia problema plafonului bugetar este delicată şi trebuie să avem în vedere costurile globale. Mă bucură atitudinea precaută a raportului. O abordare contrară a acestei probleme ar reprezenta o insultă pentru populaţia din ţara mea de origine şi pentru cetăţenii întregii Europe, care se confruntă cu propriile preocupări bugetare. De asemenea, doresc să profit de această şansă pentru a spune că sper că aceste precauţii ne demonstrează solidaritatea şi fraternitatea cu colegii din Grecia şi Portugalia, care trec printr-o perioadă deosebit de dificilă.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona a conferit Parlamentului noi responsabilităţi. Această situaţie implică sarcini administrative suplimentare, iar deputaţii europeni vor avea nevoie de consilieri calificaţi. Ca urmare a acestei noi situaţii, apar două probleme: creşterea costurilor, deoarece este nevoie de mai mulţi asistenţi şi de spaţiu suplimentar pentru ca aceştia să-şi poată desfăşura activitatea în condiţii bune de lucru. Această situaţie conduce la creşterea costurilor. Aceste lucruri sunt greu de explicat într-o perioadă de criză, însă, pentru ca activitatea Parlamentului să fie excelentă, acesta trebuie să dispună de resursele financiare şi umane necesare.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport important. Liniile directoare sunt primul pas din procedura bugetară, ele oferind îndrumări generale Secretariatului general şi Biroului Parlamentului European pentru următorul pas, estimările preliminare, care, în prezent, se află deja la Birou.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Circumstanţele în care este adoptat bugetul pe 2011 sunt excepţionale şi, în acelaşi timp, reprezintă o provocare. Punerea cu succes în aplicare a Tratatului de la Lisabona este o prioritate mai mare, în timp ce efectele crizei economice, care se resimt în Uniunea Europeană, fac ca atingerea acestui obiectiv să fie şi mai solicitantă.

În acest context, Grupul Partidului Popular European (Creştin Democrat) căruia îi aparţin, susţine în continuare ideea unui buget durabil şi riguros, în care să fie justificată fiecare cheltuială şi în care să poată fi asigurate în mod durabil rigoarea şi eficienţa. Prin urmare, susţin adoptarea unui buget bază zero, care să permită economiile şi eficienţa. Pentru o mai bună îndeplinire a acestui obiectiv, trebuie să stabilim urgent o politică imobiliară pe termen lung.

Sunt de acord că trebuie promovate o cooperare sporită şi un dialog strâns la nivel interinstituţional, pentru ca resursele să fie utilizate mai bine în diferite domenii, precum în domeniul traducerilor şi în politica imobiliară, printre altele. Doresc să subliniez importanţa transformării excelenţei legislative a Parlamentului într-o prioritate şi a asigurării mijloacelor necesare pentru ca Parlamentul să-şi poată desfăşura cu succes rolul legislativ. Tocmai de aceea am votat în favoarea liniilor bugetare directoare pentru 2011 incluse în acest raport...

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

Raport: Giancarlo Scottà (A7-0029/2010)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului privind politica în domeniul calităţii produselor agricole din UE, deoarece mi se pare extrem de relevant din două puncte de vedere. În primul rând, acest raport subliniază importanţa protejării calităţii produselor de către Uniunea Europeană, transformând acest obiectiv într-o prioritate majoră a strategiei agricole europene. În al doilea rând, apără principiul identificării geografice şi al specialităţilor tradiţionale, prezentându-le drept două elemente care contribuie la competitivitatea agricolă europeană şi la păstrarea patrimoniului cultural. În final, acest raport îşi manifestă susţinerea faţă de produsele agricole de care suntem atât de mândri, susţinând în acelaşi timp simplificările administrative necesare în legătură cu protecţia acestora.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului intitulat „Politica în domeniul calităţii produselor agricole: ce strategie trebuie adoptată?”, deoarece calitatea este un factor decisiv în competitivitatea produselor europene pe pieţele internaţionale.

În acest context, consider că obligativitatea etichetării cu „locul de provenienţă agricolă” este un fapt pozitiv, deoarece oferă posibilitatea de a furniza consumatorilor informaţii privind standardele de calitate. De asemenea, mă gândesc la felul în care raportul abordează într-un mod pozitiv protecţia mediului şi bunăstarea animalelor.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Politica agricolă comună trebuie să-şi asume un angajament faţă de calitatea îmbunătăţită a produselor sale agricole, aceasta fiind o valoare adăugată irefutabilă pentru competitivitatea europeană pe piaţa globală. Politica în domeniul calităţii nu poate fi disociată de politica agricolă comună ca întreg şi nu poate fi separată de noile provocări precum combaterea schimbărilor climatice, necesitatea păstrării biodiversităţii, problemele de aprovizionare cu energie, dezvoltarea bioenergiilor, bunăstarea animalelor şi gospodărirea apei în agricultură. Totodată, viitoarea politică în domeniul calităţii produselor agricole trebuie să integreze aşteptările tot mai mari ale consumatorilor şi să ţină cont de faptul că, în exercitarea opţiunilor, calitatea contează pentru consumatorii informaţi.

Însă doresc să vă reamintesc că politica în domeniul calităţii produselor agricole nu poate să fie atât de drastică încât să afecteze fermierii mici şi mijlocii sau existenţa produselor tradiţionale, tipice pentru anumite regiuni şi a căror fabricaţie nu poate fi supusă unor reguli mult prea uniforme. Scopul politicii din domeniul calităţii trebuie să fie acela de a stimula prezenţa agriculturii statelor membre UE pe piaţa globală şi de a apăra produsele europene. Menirea sa este aceea de a fi în beneficiul producătorilor şi consumatorilor.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Unele elemente ale raportului pe care îl discutăm acum sunt pozitive: spre exemplu, felul în care acesta susţine crearea de instrumente pentru promovarea şi popularizarea producătorilor locali, precum şi a produselor tradiţionale şi artizanale asociate anumitor zone şi care au o denumire geografică; sau modul în care recunoaşte că procedura cu care se confruntă micii producători în momentul în care solicită certificările de calitate este extrem de lentă, greoaie şi costisitoare.

Cu toate acestea, raportul ignoră aspecte vitale pentru protejarea calităţii produselor agricole şi a durabilităţii producţiei agricole în UE: spre exemplu, consecinţele dereglementării comerţului mondial şi liberalizarea necontrolată a pieţelor, ambele în cadrul acordurilor bilaterale şi în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului; diferitele pericole implicate de introducerea în mediul înconjurător a organismelor modificate genetic, aşa cum s-a procedat până în prezent; în final, necesitatea reformării profunde a politicii agricole comune care susţine protecţia locală, dreptul de a produce şi dreptul la suveranitate alimentară.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Doresc să-l felicit pe colegul meu pentru acest raport şi să spun că sunt de acord cu ideea că politica în domeniul calităţii produselor agricole nu trebuie abordată separat faţă de politica agricolă comună sau faţă de ideile centrale ale politicii comunitare pentru următorii ani, precum dezvoltarea durabilă, biodiversitatea sau combaterea schimbărilor climatice.

Cetăţenii Uniunii Europene doresc produse sănătoase, de calitate ridicată, fabricate cu tehnologii inovatoare, care ţin cont de impactul ecologic al procesului de producţie. De asemenea, împărtăşesc opinia raportorului privind desfăşurarea unei campanii de informare şi educare privind etichetele tuturor produselor europene, care au fost şi care sunt aprobate. O campanie de acest gen este esenţială, deoarece dezinformarea consumatorilor în legătură cu sensul complet al simbolurilor ridică un semn de întrebare în legătură cu întreaga politică în domeniul calităţii.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Aş dori să-i felicit pe colegii mei din Comisia pentru agricultură pentru acest raport din proprie iniţiativă. Trebuie să profităm de avantajele calităţii produselor noastre agricole. Uniunea Europeană alocă foarte mult timp asigurării îndeplinirii celor mai ridicate standarde în agricultură; animalele noastre sunt bine tratate şi sănătoase, produsele noastre sunt sigure, practicile noastre agricole sunt etice din punctul de vedere al impactului asupra mediului. Practic, fiecare pas din lanţul producţiei industriale este reglementat, „de pe câmp până la furculiţă”. Pentru a profita la maxim de punctul unic de vânzare al industriei, calitatea ridicată a rezultatelor acesteia, avem nevoie de o promovare mai bună, după cum indică şi raportul Scottà. Este foarte bine să existe produse etichetate în funcţie de zona de provenienţă agricolă sau în funcţie de statutul lor de specialitate tradiţională, însă, dacă consumatorul nu cunoaşte semnificaţiile etichetelor, ar fi ca şi cum ar citi într-o limbă străină. Prin urmare, sunt de acord că recomandarea adresată Comisiei în acest raport de a promova conştientizarea acestor informaţii, va fi o formă eficientă de marketing. Ea va ajuta clienţii şi micile întreprinderi deopotrivă. Poate fi deosebit de benefică pentru sectorul nostru agroalimentar.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Susţin pe deplin raportul din proprie iniţiativă privind politica în domeniul calităţii produselor agricole (A7-0029/2010), asupra căreia s-a votat pe 25 martie 2010. Există o legătură clară între calitatea produselor şi originea materiilor prime. Menţionarea pe etichetă a „locului de provenienţă agricolă”, conform propunerii, va indica de unde provin materiile prime. Din punctul meu de vedere aceasta este o şansă importantă pentru industria agricolă, care produce produse agricole de calitate ridicată. Etichetarea clară a originii produselor garantează consumatorilor o calitate optimă a produselor şi, în acelaşi timp, le permite să ia o decizie pe baza unor criterii obiective şi transparente. Calitatea este un aspect cheie pentru întregul lanţ alimentar şi un activ esenţial în susţinerea competitivităţii producătorilor agroalimentari europeni. Producţia unor alimente de calitate ridicată este frecvent singura şansă de angajare în multe zone rurale cu alternative limitate de producţie. Prin urmare, mă declar în favoarea indicaţiilor geografice protejate şi a denumirilor de origine protejate, precum şi în favoarea reintroducerii unei denumiri reglementate şi protejate pentru produsele din regiunile de munte şi din regiunile fără OMG. De asemenea, trebuie menţinute programele privind agricultura ecologică şi specialităţile tradiţionale garantate.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Am votat în favoarea raportului deoarece susţin o mai bună protecţie a produselor europene pe plan mondial. Prin indicaţiile geografice, produsele agricole capătă mai multă credibilitate şi vizibilitate în viziunea consumatorilor, asigurând în acelaşi timp un mediu concurenţial pentru producători. În acelaşi timp, acestea garantează protecţia drepturilor de proprietate intelectuală pentru produse. Sistemul indicaţiilor geografice este unul bine stabilit în Uniunea Europeană şi în multe state din afara Uniunii, cum ar fi Statele Unite ale Americii, Australia, Noua Zeelandă. Din nefericire, există totuşi parteneri comerciali ai Uniunii care nu deţin o legislaţie în acest domeniu. Din această cauză, produsele europene nu sunt bine protejate în cadrul sistemelor naţionale ale acestor state, existând riscul de contrafacere.

  Astrid Lulling (PPE), în scris. – (DE) Deşi sunt de părere că trebuie să fim precauţi în legătură cu solicitările adresate Comisiei în rapoartele din proprie iniţiativă, mă declar în favoarea raportului privind politica în domeniul calităţii produselor agricole.

În special, susţin necesitatea unei monitorizări mai stricte şi a unei coordonări mai mari între Comisie şi statele membre, pentru ca produsele alimentare din import să respecte standardele de calitate şi siguranţă alimentară ale UE, precum şi standardele sociale şi de mediu.

În cazul produselor proaspete sau prelucrate care au un ingredient unic, trebuie indicată ţara de origine pentru a le permite consumatorilor să facă alegeri conştiente, bine informate, în legătură cu ceea ce cumpără.

Mă bucur că amendamentul meu care se opunea standardizării denumirilor de origine protejate şi indicaţiilor geografice protejate a fost acceptat în sesiunea plenară. Combinarea acestor informaţii ar fi făcut ca denumirile existente să fie inutile şi i-ar fi afectat puternic pe producătorii cu denumiri de origine protejate.

Subiectul gestionării cantitative a producţiei a fost omis în mod deliberat de comunicarea Comisiei. Sunt convins că încă avem nevoie de instrumente de control al producţiei pentru a putea garanta preţuri stabile pentru producători şi pentru a le oferi siguranţa de a îşi planifica activitatea, astfel încât să poată face faţă aşteptărilor ridicate ale consumatorilor şi legislatorilor. Acest lucru este valabil nu doar pentru producţia de lapte, ci mai ales pentru viticultură.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest raport are un defect incontestabil: include politica agricolă în logica autosuficientă de urmărire a profitului maxim, idee opusă conceptului nostru de politică agricolă. Prin urmare, nu pot vota pentru acest raport. Totuşi, având în vedere îmbunătăţirile pe care le aduce, consider că este mai înţelept să mă abţin. De fapt, nu vreau să contribui la obstrucţionarea unor idei antiproductive precum dorinţa de a introduce etichetarea „amprentei ecologice” şi de a relocaliza o parte din producţia agricolă. Am remarcat intenţia de îndepărtare faţă de logica productivismului. Îmi pare rău că acestea sunt singurele posibilităţi evidenţiate în text şi că punerea lor în aplicare într-un mediu capitalist le reduce în mod semnificativ impactul. Cu toate acestea, nu vreau să minimalizez importanţa promovării acestor concepte.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Calitatea produselor agricole europene reprezintă un obiect de patrimoniu respectat la nivel mondial. Din acest motiv, trebuie să protejăm aceste produse şi să nu permitem ca ele să fie confundate cu altele de calitate inferioară, mai nesigure şi uneori contrafăcute.

Pentru a preveni acest lucru, produsele trebuie neapărat etichetate şi trebuie neapărat luate măsuri pentru a pune la dispoziţia consumatorilor informaţii de încredere în legătură cu aceste produse. Pentru a evita distorsionarea competitivităţii, este important să se înţeleagă pe deplin că produsele agricole importate respectă aceleaşi cerinţe impuse produselor originare din UE. De aceea am votat pentru.

  Tiziano Motti (PPE), în scris. – (IT) Dle preşedinte, doamnelor şi domnilor, graţie reglementărilor europene care au prevăzut reguli stricte privind calitatea produselor agricole, sănătatea cetăţenilor, durabilitatea mediului înconjurător şi caracteristicile specifice ale recoltelor, putem spune astăzi cu mândrie că agricultura europeană este un model fără egal în lume.

Pe de o parte, trebuie să le mulţumim agricultorilor care au aplicat regulile cu simţ de răspundere, iar pe de altă parte trebuie să ne întrebăm de ce Uniunea Europeană tinde să se aglomereze în activităţi birocratice care eclipsează această excelenţă şi care nu fac altceva decât să decepţioneze cetăţenii.

Iată deci motivul pentru care, astăzi, cetăţenii noştri îşi încep ziua cu un suc de portocale fără portocale, iar la prânz beau vin rozé fabricat prin amestecarea de vin roşu şi alb, fermentat cu adaos de zahăr şi mănâncă pizza cu mozzarella din caseină. În lipsă de afecţiune, pot consuma oricând ciocolată fără cacao.

Nici măcar copiii nu scapă de consecinţele distrugerii schizofrenice a alimentelor noastre de calitate ridicată: europenii sunt supuşi riscului de a consuma produse stricate, a căror provenienţă nu o cunosc; să oferim spre exemplu doar laptele contaminat cu melamină din China.

Cetăţenii au dreptul la protecţie. Pentru a le permite consumatorilor să facă alegeri informate, trebuie să insistăm ca etichetele să fie complete şi cuprinzătoare şi ca produsele pentru consumul în masă, precum laptele de vacă sterilizat pentru păstrare îndelungată sau UHT şi produsele lactate obţinute exclusiv din lapte de vacă, să poarte o indicaţie a originii laptelui crud folosit în producţie, precum şi alte indicaţii cerute prin lege.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea amendamentului 3, pentru că acesta se referă la un punct din propunerea de rezoluţie care ar putea fi interpretat ca îndemnând la o revenire la standardizarea produselor agricole (forma şi dimensiunea fructelor şi legumelor).

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Acest raport subliniază rolul central jucat de produsele agricole de înaltă calitate în domeniul protecţiei consumatorilor. De asemenea, el evidenţiază sprijinul acordat produselor regionale tradiţionale şi întreprinderilor agricole mici şi mijlocii. Din acest motiv, am votat în favoarea acestui raport.

  Georgios Papastamkos (PPE), în scris. – (EL) Am votat împotriva amendamentului nr. 3, deoarece sunt pentru restabilirea standardelor comerciale în sectorul fructelor. Consider nejustificată decizia Comisiei de a aboli aceste standarde, în pofida opoziţiei unei mari majorităţi a statelor membre şi a sectorului de producţie în cauză.

Pe bună dreptate, UE are cele mai ridicate standarde pentru produsele agroalimentare, în beneficiul consumatorilor europeni. În acelaşi timp, politica în domeniul calităţii are o importanţă strategică, deoarece ea este principala bază pentru valoarea adăugată a produselor agricole europene pe pieţele globale. Cu toate acestea, conformitatea produselor importate cu specificaţiile echivalente de calitate rămâne o problemă. Trebuie realizat un catalog al tuturor sistemelor private de certificare a calităţii şi trebuie adoptat un cadru legislativ al principiilor de bază la nivelul UE, pentru a asigura funcţionarea transparentă a acestor sisteme.

Mă declar în favoarea etichetării tuturor produselor agricole principale cu locul producţiei. În ceea ce priveşte indicaţiile geografice, trebuie să păstrăm cele trei sisteme ale UE pentru produse agricole şi alimente, băuturi alcoolice şi vin, exact aşa cum sunt. De asemenea, este deosebit de importantă protejarea indicaţiilor geografice în cadrul acordurilor comerciale bilaterale şi al OMC.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Am votat acest raport deoarece consolidarea politicii în domeniul calității la nivelul Uniunii Europene, reprezintă un stimulent important pentru ca producătorii agricoli europeni să își intensifice eforturile în ceea ce privește calitatea, siguranța alimentară și respectarea mediului înconjurător. Consider că această politică poate să aducă o îmbunătățire considerabilă valorii adăugate a producției agroalimentare europene în cadrul unei piețe din ce în ce mai globalizate. Dar in acelaşi timp este nevoie de o mai buna informare a cetăţenilor prin campanii adecvate de informare si promovare a unor etichete voluntare privind alte metode de producție care respectă mediul și animalele, precum „producția integrată”, „pășunatul” și „agricultura de munte”.

  Britta Reimers (ALDE), în scris. – (DE) În cadrul votului asupra raportului Scottà privind politica în domeniul calităţii produselor agricole, a fost acceptat amendamentul nr. 5, care solicita etichetarea obligatorie a provenienţei alimentelor cu un singur ingredient. Această cerinţă implică mult mai multă muncă şi costuri mai mari pentru industria agricolă şi industria prelucrării alimentelor, fără a asigura valoare adăugată reală pentru consumatori. Din acest motiv, am votat împotriva acestui amendament.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) Am votat pentru raportul privind viitorul politicii în domeniul calităţii alimentelor. Să evidenţiem încă de la început un aspect pozitiv al textului: propunerea creării unei sigle europene pentru alimentele organice. Aceasta este atât o solicitare clară din partea consumatorilor, cât şi o cerinţă care trebuie respectată pentru a dezvolta piaţa internă.

Ajung la problema importantă a indicaţiilor geografice şi a specialităţilor tradiţionale. Esenţiale pentru agricultura europeană datorită legăturilor privilegiate stabilite de-a lungul timpului între produse şi regiuni, indicaţiile geografice şi specialităţile tradiţionale sunt legate îndeaproape de tradiţia şi de istoria gustului. Din acest motiv, trebuie să le protejăm. Prin urmare, mă bucur că ne opunem reunirii celor două concepte de DOP (denumire de origine protejată ) şi IGP (indicaţie geografică protejată), după cum propunea Comisia Europeană. Este adevărat că, la prima vedere, simplificarea standardelor poate părea dezirabilă, întrucât s-ar reduce birocraţia, însă aceasta nu trebuie să conducă la o reducere a standardelor pe care producătorii europeni şi le-au impus cu curaj. În final, să nu uităm că trebuie să lucrăm în direcţia creşterii protecţiei indicaţiilor geografice la nivel internaţional (în special prin intermediul OMC).

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În final, am votat în favoarea rezoluţiei, în principal deoarece au fost adoptate amendamentele noastre, nr. 3 (privind dezaprobarea regulilor de standardizare pentru fructe şi legume) şi nr. 5 (privind etichetarea obligatorie a locului de provenienţă).

  Brian Simpson (S&D), în scris. – Ne bucurăm să vedem că bunul simţ a predominat în faţa ideii de fructe şi legume cu defecte, însă deputaţii britanici laburişti din Parlamentul European au avut o serie de rezerve în ceea ce priveşte raportul Scottà şi, prin urmare, au votat împotriva lui. Ne opunem oricărei încercări de instituire a unei sigle de calitate a UE care ar fi aplicată doar produselor din UE, deoarece aceasta ar reprezenta o discriminare împotriva agricultorilor din ţările terţe şi nu ar fi în conformitate cu obiectivele noastre de dezvoltare. Partidul Laburist din cadrul Parlamentului European este în favoarea unei etichete organice aplicabile la nivelul UE, însă Comisia ştie deja că are sprijinul Parlamentului în această privinţă, iar celelalte părţi ale raportului sunt suficient de importante pentru a vota împotriva întregului raport.

  Alf Svensson (PPE) , în scris. – (SV) UE trebuie să asigure o bună protecţie a consumatorilor. Consumatorii au dreptul la informaţii clare şi exacte privind conţinutul şi originea produselor şi dacă acestea au fost sau nu modificate genetic. Există reguli comune clare care creează condiţiile necesare pentru o piaţă funcţională în spiritul egalităţii, la nivelul UE. Atunci când piaţa funcţionează corect, consumatorii informaţi pot canaliza dezvoltarea în direcţia obţinerii unei calităţi superioare a alimentelor, prin opţiunile lor. Totuşi, am votat împotriva raportului privind politica în domeniul calităţii produselor agricole: ce strategie trebuie adoptată? (2009/2105(INI)). Principalul motiv a fost faptul că acest raport încalcă principiul subsidiarităţii. De exemplu, UE nu are obligaţia de a crea o „bancă europeană a cunoştinţelor cu reţete vechi şi metode istorice de preparare a alimentelor”. Din punctul meu de vedere, indicaţiile geografice protejate sunt mult prea evidenţiate în acest raport. De asemenea, există riscul creării de bariere în calea comerţului pentru state din afara Uniunii Europene, dacă se pune atât de mult accentul pe fabricarea produselor în interiorul UE. Marcajele de origine sunt importante, însă, în sine, originea nu este neapărat o garanţie a calităţii ridicate a produsului.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Obiectivul unor alimente de calitate ridicată, sigure şi adecvate este o cerinţă a populaţiei, dar şi a lucrătorilor care nu pot fi protejaţi în baza metodei capitaliste de producţie şi comerţ cu produse agricole. Raportul exprimă filosofia UE de a produce alimente pentru a mări profiturile din industria alimentară, nu pentru a îndeplini cerinţele alimentare ale populaţiei. Într-o perioadă în care un miliard de persoane suferă de foamete, iar societatea marginală din ţările capitaliste este lovită de sărăcie, UE foloseşte standardele alimentare ca pretext pentru restricţionarea producţiei, concentrarea terenurilor în mâinile marilor întreprinderi capitaliste şi îndepărtarea agricultorilor mici şi săraci de pe terenul şi de la producţia lor agricolă. Cazurile de scandal alimentar, care s-au înmulţit în ultimii ani din cauza condiţiilor capitaliste de producere a alimentelor, impuse tot mai mult de UE şi de OMC, nu vor fi rezolvate niciodată eficient prin măsuri de control administrativ, iar OMG-urile nu pot coexista cu alimentele convenţionale şi organice. Cerinţele moderne ale populaţiei de rând pot fi îndeplinite doar prin suveranitate şi siguranţă alimentară, prin protejarea alimentelor sigure, sănătoase şi ieftine, prin asistenţa acordată agricultorilor săraci şi prin înfiinţarea de cooperative de producţie în cadrul unei economii a populaţiei şi în spiritul puterii populaţiei.

Raport: Enrique Guerrero Salom (A7-0034/2010).

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În cadrul votului privind raportul referitor la efectele crizei financiare şi economice mondiale asupra ţărilor în curs de dezvoltare şi asupra cooperării pentru dezvoltare, am votat pentru amendamentul la alineatul (31), care solicită introducerea unei taxe internaţionale pe tranzacţiile financiare. Într-adevăr, sunt foarte convinsă că o taxă, chiar şi una mică, pe astfel de tranzacţii importante ar însemna generarea unor sume semnificative de bani. Astfel, am putea aloca mai multe fonduri pentru combaterea elementelor nocive care ne afectează planeta şi am dispune de finanţarea necesară pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Aceasta este mai mult decât o chestiune de justiţie; este o chestiune de bun simţ.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – Susţin pe deplin acest raport. Criza economică şi financiară mondială a provocat perturbări semnificative ale economiilor dezvoltate, însă a avut efecte şi mai profunde asupra ţărilor emergente şi în curs de dezvoltare. Realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului se află acum în pericol, deoarece progresul înregistrat în ultimul deceniu la nivelul statelor respective a stagnat. Numai ajutorul financiar nu este suficient pentru a asigura progresul economic în ţările în curs de dezvoltare. Astfel, Comisia trebuie să accelereze reforma cooperării internaţionale pentru dezvoltare. De asemenea, cred că asistenţa acordată ţărilor în curs de dezvoltare trebuie adaptată constant la circumstanţele din ţările respective.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat pentru acest raport, deoarece trebuie să ajutăm ţările în curs de dezvoltare, mai ales în această perioadă economică dificilă. În multe ţări în curs de dezvoltare şi mai ales în ţările mai puţin dezvoltate, s-a înregistrat o reducere a venitului din exporturi şi o încetinire a creşterii şi dezvoltării regiunilor sudice. Este foarte important să încheiem parteneriate economice pentru a consolida compatibilitatea politicii UE în interesul dezvoltării şi, printre altele, pentru promovarea activităţilor corespunzătoare, a bunăstării şi a creării de locuri de muncă, dar şi pentru a asigura punerea corectă în aplicare a angajamentelor comerciale şi aplicarea unei perioade corespunzătoare de tranziţie pentru aceste angajamente. Ţările în curs de dezvoltare au nevoie de ajutor pentru a reduce sărăcia şi izolarea, de măsuri pentru stimularea dezvoltării şi de măsuri esenţiale pentru a ieşi din criză. În ceea ce priveşte punerea în aplicare a acestor acţiuni, Uniunea Europeană trebuie să ia iniţiativa, să acţioneze decisiv şi, în acest sens, toate instituţiile UE trebuie să-şi asume angajamente mai importante. Nu putem permite ca criza să întrerupă progresul înregistrat de aceste state în ultimul deceniu, din punctul de vedere al creşterii economice stabile şi, de aceea, cred că este esenţială acordarea unui sprijin mai mare pentru dezvoltare.

  Andrew Henry William Brons (NI), în scris. – Ne-am opus acestei propuneri, deoarece urmărea ca ţările europene să-şi asume răspunderea pentru statele nedezvoltate din lumea a treia, nu să responsabilizeze respectivele state. Totodată, ea promova crearea mai multor forme de guvernare a lumii politice şi economice.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestui raport, care prezintă o serie de aspecte cheie privind dezvoltarea durabilă şi integrarea treptată a statelor africane, caraibiene şi din zona Oceanului Pacific în economia globală.

Statele în curs de dezvoltare sunt cele mai afectate de încălzirea globală, aşa că trebuie să accelerăm toate măsurile de combatere a schimbărilor climatice, precum transferul tehnologiilor corespunzătoare. La fel de important este să se ajungă la un acord privind sistemul comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, conform căreia cel puţin 25 % din veniturile generate prin vânzarea la licitaţie a certificatelor de emisii de dioxid de carbon vor fi folosite ca ajutor pentru ţările în curs de dezvoltare.

Aspecte precum dezvoltarea durabilă şi creşterea ecologică trebuie să constituie priorităţi strategice pentru UE. Solicit alocarea unor fonduri suplimentare pentru ţările în curs de dezvoltare. Acestea trebuie să fie durabile pe termen mediu şi lung şi să provină din sectorul privat, de pe piaţa carbonului şi din sectorul public al ţărilor industrializate sau de la ţările în curs de dezvoltare care sunt mai avansate din punct de vedere economic.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Criza economică şi financiară care ne devastează a avut efecte dezastruoase în ţările în curs de dezvoltare, care au fost deja victime ale unor crize succesive (alimentară, energetică, financiară şi climatică). Cei care nu au provocat criza, însă sunt cei mai afectaţi au nevoie urgentă de ajutor. Uniunea Europeană şi ţările dezvoltate trebuie să reacţioneze în mod rapid, ferm şi eficace.

Cred că este esenţial ca statele membre UE să-şi respecte angajamentele de Asistenţă oficială pentru dezvoltare şi să-şi consolideze angajamentele, pentru a realiza Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului. Totodată, Comisia şi Consiliul trebuie să continue cu reforma cooperării internaţionale pentru dezvoltare, acesta fiind unul dintre principalele motive pentru care ajutorul pentru dezvoltare nu este eficace. Salut crearea facilităţilor speciale de împrumut pentru ţările cele mai sărace, acordate de instituţiile financiare. Totuşi, nu este suficient. Susţin apelul formulat în acest raport privind creşterea susţinută a ajutorului pentru dezvoltare.

  Harlem Désir (S&D), în scris. – (FR) Ţările în curs de dezvoltare, mai ales cele mai sărace, deja lovite puternic de criza alimentară din 2007, suferă în prezent gravele consecinţe economice şi sociale ale crizei financiare internaţionale care a început în ţările dezvoltate. Acestea din urmă tind acum să reducă ajutorul pentru dezvoltare, pentru a putea face faţă propriilor dificultăţi. Ţările în curs de dezvoltare plătesc astfel dublu pentru dezordinea provocată de capitalismul global nereglementat. Am votat în favoarea raportului Guerrero Salom, care îi reaminteşte Europei care sunt responsabilităţile sale şi solicită respectarea angajamentelor asumate în legătură cu asistenţa oficială pentru dezvoltare, mai ales a obiectivului de a aloca 0,7 % din PIB în acest scop, până în 2015. Prin adoptarea acestui raport, Parlamentul solicită şi punerea în aplicare a unei taxe internaţionale privind tranzacţiile financiare, pentru a finanţa dezvoltarea, accesul la bunurile publice mondiale şi adaptarea statelor sărace la provocările schimbărilor climatice. Totodată, susţine anularea datoriilor ţărilor celor mai slab dezvoltate. Toate aceste recomandări sunt esenţiale pe măsură ce se apropie revizuirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, în luna septembrie. Uniunea Europeană are obligaţia morală de a pune în aplicare fără întârziere aceste noi instrumente de solidaritate internaţională.

  Lena Ek, Marit Paulsen, Olle Schmidt and Cecilia Wikström (ALDE), în scris. – (SV) Noi, liberalii, apreciem foarte mult investiţiile în ţările în curs de dezvoltare. Salutăm noile metode de obţinere a fondurilor pentru acordarea de asistenţă acelor ţări care au nevoie, însă dorim să subliniem că nu credem că o taxă pe tranzacţiile financiare internaţionale este soluţia care ne va permite să atingem Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului sau să corectăm dezechilibrele globale. Totodată, trebuie evidenţiat faptul că această taxă va putea fi pusă în aplicare doar dacă este o taxă mondială. În schimb, am dori să evidenţiem importanţa respectării de către statele membre ale UE a angajamentelor actuale în ceea ce priveşte nivelul stabilit de asistenţă. Pentru a genera dezvoltare şi creştere în ţările în curs de dezvoltare, trebuie să promovăm comerţul liber şi să desfiinţăm diversele bariere directe şi indirecte instituite de UE în calea comerţului.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind efectele crizei economice şi financiare mondiale asupra ţărilor în curs de dezvoltare şi asupra cooperării pentru dezvoltare.

Este important să evidenţiem faptul că ţările în curs de dezvoltare, deşi nu sunt de vină pentru criza internaţională, sunt afectate de ea într-un mod disproporţional. Uniunea Europeană, cel mai mare donator de ajutor către ţările în curs de dezvoltare, joacă un rol esenţial prin poziţia sa de lider în ceea ce priveşte adoptarea de măsuri la nivel internaţional, pentru a permite atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Atunci când ne referim la criza financiară, economică şi socială prin care trecem actualmente, ne referim la o criză globală în cadrul căreia trebuie să acordăm o atenţie deosebită ţărilor în curs de dezvoltare, care au suferit atât direct, cât şi indirect de pe urma acestei crize. Mecanismele existente pentru ajutorarea ţărilor mai sărace şi a populaţiei acestora, care se confruntă cu condiţii de sărăcie şi mizerie extremă, trebuie aplicate într-un mod mai eficace şi mai bine orientat. Ele nu trebuie să conducă la dependenţă, care ar putea avea efecte negative asupra creşterii, salariilor şi angajării.

Prin urmare, trebuie să garantăm că instrumentele şi politicile de dezvoltare vor permite o dezvoltare eficace. Acest lucru necesită acţiuni mai coordonate la nivel bilateral şi multilateral. Trebuie luate măsuri în ceea ce priveşte ajutorul umanitar, cooperarea şi dezvoltarea şi în acest domeniu, statele membre, Uniunea Europeană şi organizaţiile internaţionale joacă un rol esenţial. Cu toate acestea, mă opun introducerii unei taxe pe tranzacţiile financiare internaţionale (taxa Tobin) cu scopul de a finanţa aceste ţări, din cauza impactului pe care l-ar avea asupra societăţii în general.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Raportul supus discuţiei abordează aspecte foarte importante şi prezintă câteva idei corecte: spre exemplu, închiderea paradisurilor fiscale, anularea datoriilor externe ale anumitor ţări, necesitatea unor eforturi sporite în cadrul Asistenţei oficiale pentru dezvoltare şi o taxă pe tranzacţiile financiare.

Cu toate acestea, trebuie să evidenţiem unele caracteristici negative şi chiar contradictorii ale raportului. Un exemplu este argumentul pentru liberalizarea comerţului conform modelelor urmate de Uniunea Europeană, mai ales prin intermediul acordurilor europene de parteneriat, pe care UE a încercat să le impună statelor africane, caraibiene şi din zona Pacificului. Aşa au stat lucrurile, în pofida rezistenţei şi a rapoartelor privind consecinţele negative ale acestor acorduri în multe ţări în curs de dezvoltare. Totodată, nu s-a reuşit abordarea problemei datoriilor externe într-un mod mai cuprinzător.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Textele acestui Parlament frizează uneori absurdul, însă trebuie să spun că în cazul raportului dlui Guerrero Salom, v-aţi autodepăşit. Voi trece cu vederea solicitarea inacceptabilă de guvernare economică şi financiară mondială şi contradicţia fundamentală între a deplânge dependenţa externă a statelor sărace şi a le recomanda să fie şi mai deschise faţă de comerţul mondial. De asemenea, voi trece cu vederea ipocrita condamnare a, citez, „conceptului de globalizare care vizează dereglementarea totală şi respingerea oricăror instrumente de guvernare publică”, concept care vă aparţine şi pe care îl impuneţi Parlamentului de ani întregi. Apoi, pentru a culmina, ajungem la alineatul (26), unde propuneţi să urmăm sfaturile lui George Soros! O persoană care a făcut avere din speculaţii. O persoană care, în parteneriat cu alte fonduri de acoperire, pariază pe prăbuşirea monedei euro şi speculează pe baza datoriei Greciei pentru a o provoca. O persoană care nu ţine cont de consecinţele economice şi sociale ale acţiunilor sale şi îşi impune propria ordine economică globală. Totuşi, este adevărat că împărtăşiţi dorinţa creării unui bloc euro-atlantic unificat, a unei guvernări globale şi a unei monede globale.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am susţinut raportul colegului meu, dl Guerrero Salom, pentru a le reaminti statelor membre care sunt responsabilităţile lor faţă de ţările în curs de dezvoltare, având în vedere provocările globale ale crizei economice şi ale schimbărilor climatice, pentru care acestea nu au nicio vină. Europa trebuie să îşi asume un angajament mai puternic în direcţia atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului: cu alte cuvinte, trebuie să aloce cel puţin 0,7 % din PIB pentru a combate sărăcia în ţările în curs de dezvoltare până în 2015. Pentru a atinge acest obiectiv, am susţinut, de asemenea, crearea unei taxe pe tranzacţiile financiare, precum şi luarea în calcul a eventualelor opţiuni de anulare a datoriilor statelor celor mai sărace. În final, accesul la dreptul la sănătate sexuală şi a reproducerii rămâne o prioritate pentru Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European, iar acesta este motivul pentru care am votat în favoarea acestui raport.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest text are meritul că recomandă stabilirea unui moratoriu asupra datoriilor şi anularea datoriilor pentru statele cele mai sărace, susţine suveranitatea alimentară şi se angajează să respecte normele OIM. Totuşi, aceste lucruri nu compensează faptul că susţine piaţa de carbon şi creşterea ecologică şi că laudă comerţul liber şi dezvoltarea serviciilor financiare. Acest text susţine logica implacabilă a dogmatismului liberal. Prin urmare, este nociv. Am votat împotrivă.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Am votat împotriva acestui raport, din mai multe motive. În primul rând, votările rapide din plen ale voturilor pe care eu le consideram voturi cheie asupra amendamentelor la alineatele (7), (31) şi (34). De asemenea, decizia privind aşa-zisul drept la sănătate sexuală şi a reproducerii. În final, intenţia de stabilire a unor viitoare taxe europene cu care nu sunt de acord, după cum am spus în repetate rânduri, mai ales pe parcursul campaniei electorale pentru Parlamentul European.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Cea mai gravă criză financiară şi economică din 1930 până astăzi a afectat puternic Europa. Cu toate acestea, şi ţările în curs de dezvoltare suferă mult ca urmare a efectelor sale şi, în mare măsură, sunt neputincioase în această privinţă. Speculaţiile iresponsabile, lăcomia pentru profituri rapide, complet necorelate cu economia reală din ţările anglo-saxone şi sistemul financiar distrus au adus întreaga lume în pragul unui colaps financiar. O altă cauză a crizei este un concept de globalizare care a transformat dereglementarea completă în principala sa prioritate. Ţările Europei se afundă tot mai mult în datorii pentru a-şi putea relansa economiile. Cu toate acestea, în multe cazuri, ţările în curs de dezvoltare nu pot face acest lucru din cauza situaţiei financiare precare. Prin urmare, trebuie să li se dea şansa de a-şi proteja propriile economii naţionale într-un mod mai eficace împotriva produselor importate, vândute la preţuri de dumping şi care distrug pieţele locale şi sursele de venituri ale populaţiei locale. Trebuie să le oferim ţărilor în curs de dezvoltare şansa de a ieşi din criză pe propriile picioare. Ajutorul tradiţional pentru dezvoltare nu şi-a atins deloc obiectivele. În final, trebuie să abordăm cauzele problemei şi să impunem reglementări stricte pieţelor financiare, să prevenim practicile speculative şi să introducem rapid o taxă pe tranzacţiile financiare. Cu siguranţă, problema nu va fi rezolvată niciodată de tipul de „guvern mondial” propus în raport, care va afecta tot mai mult atât populaţia, cât şi statele.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Raportul Comisiei pentru dezvoltare privind efectele crizei financiare şi economice mondiale asupra ţărilor în curs de dezvoltare şi asupra cooperării pentru dezvoltare menţionează în mod corect că, în ultimii doi ani, nu a existat o singură criză, ci o serie de crize înlănţuite. În loc să conducă la o reducere a ajutorului pentru dezvoltare acordat statelor în curs de dezvoltare, această situaţie ar trebui să determine o creştere a acestuia.

Obiectivul comun ar trebui să fie alocarea a 0,56 % din venitul naţional brut pentru ajutorul pentru dezvoltare până în 2010 şi 0,7 % până în 2015. Pe lângă ajutoarele temporare, este nevoie şi de alte măsuri care să modifice arhitectura guvernării economice mondiale. Acest lucru explică de ce susţin îndeplinirea imediată a obligaţiilor asumate în cadrul reuniunii la nivel înalt a G20 de la Pittsburgh privind transferul cotei FMI către statele emergente şi în curs de dezvoltare, în proporţie de cel puţin 5 %, şi o creştere de cel puţin 3 % a puterii de votare în cadrul Băncii Mondiale pentru ţările în curs de dezvoltare şi în tranziţie.

Aceste măsuri trebuie corelate cu măsurile de desfiinţare a paradisurilor fiscale. O soluţie importantă pentru sistemul financiar, a cărei introducere merită avută în vedere, este aşa-numita taxă Tobin. Ţinând cont de faptul că raportul Comisiei conţine toate propunerile menţionate mai sus, am decis să votez în favoarea adoptării sale.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Mă bucur că raportul a fost adoptat, deşi cu o majoritate strânsă (283 de voturi pentru, 278 împotrivă şi 15 abţineri), mai ales din cauza eşecului voturilor separate solicitate de PPE pentru a submina anumite alineate ale raportului: impozitarea sistemului bancar pentru justiţie socială mondială, taxa internaţională pe tranzacţiile financiare, moratoriul datoriilor şi anularea datoriilor. Toate aceste alineate au fost adoptate cu o majoritate confortabilă.

  Alf Svensson (PPE) , în scris. – (SV) La 25 martie, am votat împotriva raportului privind efectele crizei financiare şi economice mondiale asupra ţărilor în curs de dezvoltare şi asupra cooperării pentru dezvoltare (2009/2150(INI)), în principal din cauza formulării de la alineatul (31) privind impozitarea sistemului bancar şi impunerea unei taxe pe tranzacţiile financiare. Introducerea unei „taxe Tobin” ar putea conduce la efecte secundare nedorite, care ar afecta piaţa internaţională, aceasta fiind, desigur, piaţa pe care trebuie să se implice ţările sărace, pentru a se putea dezvolta economic în mod adecvat. Din punctul meu de vedere, nu este clar modul în care taxa Tobin ar putea contribui la prevenirea viitoarelor crize financiare, fără consens şi sprijin global.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D), în scris. − Am votat pentru Rezoluția Parlamentului European referitoare la efectele crizei financiare și economice mondiale asupra țărilor în curs de dezvoltare și asupra cooperării pentru dezvoltare deoarece acestea sunt cele mai afectate de criza economică şi financiară. Constatăm cu mare îngrijorare că, potrivit estimărilor, țările în curs de dezvoltare se vor confrunta în 2010 cu un deficit financiar de peste 300 miliarde de dolari și că dificultățile bugetare din ce în ce mai mari din țările cele mai vulnerabile periclitează funcționarea şi dezvoltarea unor domenii vitale, precum educația, sănătatea, infrastructura și protecția sociala, în valoare de peste 11,5 miliarde de dolari. De asemenea, ţările în curs de dezvoltare sunt cele mai afectate şi de efectele schimbărilor climatice. De aceea, solicităm Comisiei și statelor membre să sprijine toate acțiunile de combatere a schimbărilor climatice și să accelereze, în acest context, transferul de tehnologii corespunzătoare către ţările în curs de dezvoltare De asemenea, am votat pentru ca statele membre şi Comisia să acorde o atenție deosebită promovării și protecției muncii decente și măsurilor de combatere a discriminării de gen și a muncii copiilor, urmând în acest scop recomandările Organizației Internaționale a Muncii, al cărei rol trebuie consolidat

Raport: Edward Scicluna (A7-0010/2010)

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Zona euro a fost confruntată în ultimii doi ani, cu o criză economică de proporţii. Coeziunea politicilor aplicate de către BCE şi măsurile coerente, deşi pertinente, au făcut ca impactul crizei să fie redus la minim în zona euro. Excepţia Grecia a fost posibilă din cauza unor greşeli sistemice, perpetuate în timp şi ţinute ascunse. Impactul crizei economice a fost substanţial mai mare în zona non-euro a Uniunii Europene. România este un exemplu în acest sens unde, în ciuda unor actuale măsuri economice corecte, impactul crizei este mare. Efectele ar fi fost cu mult mai mici dacă exista responsabilitate fiscală, iar România nu ar fi intrat în primul an de criză, 2009, cu un deficit bugetar de 5,4 % în condiţiile în care, cu un an înainte, raporta o creştere economică record. În timp ce statele din zona euro raportează trecerea pe plus a propriilor economii încă din urmă cu 6 luni, în România abia acum se văd primele semne, destul de timide, ale redresării economice, însă aceasta nu poate fi sustenabilă fără reducerea drastică a deficitului bugetar, asta ca să nu ajungem în situaţia Greciei. Mecanismele de sancţionare a statelor membre, în condiţiile nerespectării indicatorilor macro-economici vitali, trebuie utilizate fără întârziere.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva raportului BCE pentru 2008. Începând cu anul 2008, BCE a furnizat lichidităţi băncilor comerciale, însă fără a prevedea reguli şi criterii specifice şi stricte privind modul de utilizare a acestor lichidităţi suplimentare. Prin urmare, au scăzut împrumuturile acordate întreprinderilor mici şi mijlocii şi consumatorilor şi nu s-a înregistrat reducerea anticipată la nivelul ratei de împrumuturi pentru consum. Totodată, BCE a demonstrat din nou că nu poate pune capăt înşelăciunilor comise de băncile comerciale, care se împrumută de la BCE cu o rată de 1 % şi apoi împrumută statele la rate mult mai mari. Trebuie să ne dăm seama că independenţa băncilor centrale nu a fost opţiunea potrivită, atât din punctul de vedere al controlului democratic şi politic, cât şi din cel al eficacităţii economice. Acum avem nevoie nu numai de o reglementare strictă a sectorului financiar, ci şi de restricţionarea mărimii şi importanţei acestuia în raport cu economia reală.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Modul în care Banca Centrală Europeană a introdus măsuri ca urmare a crizei economice, financiare şi sociale actuale a jucat un rol esenţial, mai ales prin intermediul măsurilor care le-au permis statelor membre să-şi menţină lichiditatea, să emită credite în favoarea companiilor şi să reducă rata dobânzii, printre altele.

Prin urmare, cred că strategiile de ieşire din criză trebuie să prevadă indemnizaţii pentru stabilitatea autentică a pieţelor financiare sau vom asista la întoarcerea unei versiuni mai puternice a efectelor pe care le-am văzut deja, însă al căror impact a fost redus prin aceste măsuri. De asemenea, consider că trebuie să ne gândim la adaptarea Pactului de stabilitate şi creştere. Această măsură ar face ca pactul să fie mai flexibil şi l-ar adapta la situaţii excepţionale, precum cea actuală.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) După cum ştim, deciziile Băncii Centrale Europene (BCE) sunt parţial de vină pentru criza prin care trecem. Este interesant de remarcat faptul că nici raportul nu se sfieşte să formuleze critici la adresa acţiunilor BCE. Acest lucru este valabil, desigur, atunci când observă că previziunile economice ale BCE, la fel ca şi cele ale Fondului Monetar Internaţional şi ale altor instituţii financiare, nu au prevăzut gravitatea recesiunii din 2008. Acelaşi lucru se întâmplă, de asemenea, când „constată că, în raport cu așteptările multora din observatorii economici de la acea dată, scăderile ratelor dobânzii operate de BCE au fost mai puțin radicale decât cele operate de alte bănci centrale, cum ar fi Rezerva federală americană (US Federal Reserve) și Banca Angliei în Regatul Unit”.

Totuşi, raportul apără în continuare BCE şi normele sale, formulând chiar şi contradicţii majore. De aceea, am votat împotrivă. Cu toate acestea, există şi alte aspecte care merită avute în vedere, mai ales când îşi exprimă „dezamăgirea față de faptul că lichiditățile suplimentare injectate de BCE nu au aplanat suficient criza creditului cu care s-a confruntat industria, în special întreprinderile mici și mijlocii, acestea fiind utilizate de unele bănci pentru a-și mări marjele și a-și compensa pierderile”.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Felicitările adresate Băncii Centrale Europene pentru activitatea sa din 2008 sunt forţate şi refuz să iau parte la acestea. Banca nu a prevăzut că se apropie o criză majoră şi nu a strălucit nici în ceea ce priveşte reglementările, acestea fiind departe de perfecţiune. Nu cred că din această criză s-a învăţat vreo lecţie: încă avem încredere în cele câteva agenţii anglo-saxone de credit care nu se pricep să acorde astăzi calificative statelor mai bine decât se pricepeau ieri să acorde calificative băncilor şi produselor financiare toxice. Dorin în continuare să „reasigurăm” pieţele complet iraţionale care accentuează speculaţiile ostile împotriva unui stat, în timp ce ar trebui să eliminăm speculaţiile renunţând la ortodoxia monetară. Ne pregătim să revenim rapid la aceleaşi politici care au contribuit la producerea crizei, în numele „viabilităţii finanţelor publice”, însă în detrimentul unei potenţiale redresări şi al puterii de cumpărare a gospodăriilor. În primul rând, nu facem nimic concret pentru a modifica sistemul. Legislaţia pe care o prezentaţi drept urgentă, pentru a amăgi opinia publică, a fost amânată până după perioada electorală dificilă pentru dl Brown şi dna Merkel. Aceasta este o eroare: eventualii lor înlocuitori vor fi la fel de „compatibili cu lumea” ca şi domniile lor.

  Alan Kelly (S&D), în scris. – Nu sunt prea multe de spus în legătură cu acest raport care nu se autoexplică. Desigur, mai mult ca oricând, avem nevoie ca instituţiile financiare să ia o pauză şi să-şi reevalueze abordarea. În ultimele două săptămâni, doi foşti funcţionari de nivel înalt de la cea mai mare bancă din Irlanda au fost arestaţi în urma unor verificări. Aceasta este o afirmare dramatică a necesităţii unei gestionări financiare responsabile şi morale. Doresc să subliniez un singur aspect, şi anume nevoia tot mai mare de transparenţă în cadrul instituţiilor financiare, la nivel regional, naţional sau la nivelul UE. Acest raport solicită o transparenţă mai mare, idee pe care sunt sigur că o vor susţine majoritatea deputaţilor din Parlamentul European.

  Arlene McCarthy (S&D), în scris. – Eu şi colegii mei laburişti sprijinim ferm activitatea raportorului Edward Scicluna. Doresc să atrag atenţia în mod deosebit asupra accentului pus de acest raport pe importanţa creşterii economice, drept măsură optimă pentru abordarea deficitelor excesive. Acesta este un răspuns clar pentru cei care solicită să se pună accentul pe reducerea cheltuielilor pe termen scurt, ceea ce ar putea periclita de fapt creşterea pe termen lung. Deficitele trebuie reduse constant în următorii ani, pe măsură ce economia se va recupera după efectele crizei financiare, însă ieşirea din criză este singura opţiune eficace pentru a asigura durabilitatea fiscală pe termen lung şi a proteja cetăţenii.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Voi vota împotriva acestui raport, care promovează orbeşte logica neoliberală vinovată pentru criza economică, socială şi de mediu ale cărei consecinţe le suferim cu toţii. Textul care ni se propune nu este doar extrem de dogmatic, ci şi dispreţuitor faţă de cetăţeni, mai ales faţă de populaţia Greciei. Cum poate Parlamentul să voteze pentru un text atât de ruşinos, care pune în îndoială intrarea Greciei în zona euro, având în vedere deficitul bugetar creat de politicile pe care le susţine? Cu siguranţă, această Europă este doar un alt duşman al populaţiei.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Grava criză economică suferită simultan de întreaga lume se resimte foarte puternic la nivelul UE. Răspunsul Băncii Centrale Europene la criză a fost unul eficace, deşi în unele momente a acţionat cu întârziere sau fără hotărâre, în special prin politica de reducere a ratei dobânzii, care a fost mai radicală şi eficace în Regatul Unit şi în cazul Rezervelor Federale ale Statelor Unite.

Trebuie să învăţăm din greşelile făcute pentru a le putea evita pe viitor. Trebuie evidenţiat faptul că Tratatul de la Lisabona a transformat BCE într-o instituţie a UE. Aceasta a reprezentat o creştere a responsabilităţii Parlamentului, deoarece acesta a devenit instituţia prin care BCE este acum trasă la răspundere în faţa publicului european.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – (ES) La fel ca marea majoritate din acest Parlament, am votat în favoarea acestui raport. Subiectul nu a fost controversat şi nu au apărut amendamente în timpul şedinţei plenare care să poată modifica principalele idei ale acestuia.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Raportul anual al BCE pentru 2008 reflectă bine cauzele şi circumstanţele crizei. Anul 2008, an în care a început faza acută a celei mai mari crize economice din ultimele decenii, a determinat modul de dezvoltare a economiei mondiale şi a economiei europene, pentru o perioadă îndelungată de acum înainte.

Pentru Banca Centrală Europeană, ultimii doi ani au fost, fără îndoială, cea mai dificilă perioadă din istorie. BCE a trebuit să abordeze o criză care a lovit grav economia europeană. Creşterea deficitelor bugetare în statele membre împreună cu mărirea datoriilor sunt principalele consecinţe macroeconomice ale crizei. Conform tratatului, BCE este principalul responsabil pentru „stabilitatea preţurilor”, adică pentru o inflaţie redusă. Şi-a îndeplinit BCE rolul? Nu putem fi siguri. Este adevărat că nivelul actual al inflaţiei se află sub plafonul fixat de BCE, însă trebuie evidenţiat faptul că în primele luni ale crizei, inflaţia a sărit la cel mai mare nivel înregistrat vreodată în zona euro, pentru ca, mai târziu, să se prăbuşească brusc.

Cred, însă, că această instabilitate poate fi explicată prin surpriza provocată de criză. Începând cu octombrie 2008, politica monetară a BCE poate fi caracterizată drept activă şi flexibilă. BCE a adoptat o strategie diferită pentru criză, faţă de alte bănci centrale din lume. Încă aşteptăm rezultatele acestor acţiuni. Europa iese din criză, însă situaţia este încă nesigură. BCE este pregătită pentru posibilitatea unei noi crize, o posibilitate întrevăzută de unii economişti?

  Peter Skinner (S&D), în scris. – Salut acest raport al colegului meu, Edward Scicluna, care a prezentat o părere bine argumentată şi a muncit mult pentru a putea supune votului această rezoluţie. În acest sens, trebuie făcute multe compromisuri şi acest lucru are tendinţa de a masca diferenţele existente. Mă preocupă în special faptul că, într-o perioadă în care se adresează întrebări în legătură cu rolul Băncii Rezervelor Federale din Statele Unite, întrebările similare lipsesc din dezbaterea noastră privind BCE. Ne interesează îndeosebi relevanţa supervizării la nivel microeconomic şi dacă BCE, având în vedere rolul jucat în criza recentă, se califică automat pentru a se implica atât de direct în această activitate sau va aduce cu sine un risc semnificativ de reputaţie.