Preşedintele. – Următorul punct este declaraţiile Consiliului și Comisiei privind perturbarea traficului aerian din Europa.

După cum bine ştiţi, deciziile referitoare la următoarele zile trebuie luate de braţul executiv al instituţiilor europene. Aceasta va fi, desigur, sarcina Comisiei şi a Consiliului de Miniştri. După cum ştim, atât Comisia, cât şi Consiliul lucrează la acest lucru încă de duminică, cel puţin, însă şi noi, în calitate de deputaţi în Parlamentul European, avem sarcinile noastre. Acestea se referă la soluţii pe termen mai lung pentru criza actuală. O să ne dorim să ne implicăm şi comisiile parlamentare. În cadrul sesiunii de la Bruxelles trebuie să vedem şi în ce mod vom rezolva situaţia actuală. Este posibil ca răspunsul nostru să fie o rezoluţie. Mă refer aici la modalităţi diferite de a reacţiona. Aş dori să vă rog ca, în cadrul discursurilor dvs., să vă referiţi şi la modul în care Parlamentul poate contribui la soluţionarea problemelor actuale. Acestea sunt, în primul şi în primul rând, problemele cetăţenilor noştri, locuitorii Europei. Desigur, avem o problemă cu deplasările la Strasbourg şi Bruxelles, însă aceasta este problema noastră şi nu trebuie sub nicio formă să facem prea mare caz. Trebuie să ne pregătim să discutăm cum am putea rezolva problemele europenilor în situaţia în care traficul aerian este paralizat. Aspectul cel mai important este ce putem noi face, în calitate de deputaţi în Parlamentul European, în următoarele săptămâni pentru a îmbunătăţi situaţia. Cu toate acestea, având în vedere că în primele ore şi zile cea mai mare responsabilitate revine executivului, doresc să le mulţumesc reprezentanţilor Comisiei şi Consiliului pentru că se află alături de noi.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Domnule preşedinte, aşa cum ştie toată lumea, transportul aerian are un caracter cu totul şi cu totul strategic, afectând cetăţenii, viaţa de zi cu zi a acestora şi dreptul lor la liberă circulaţie – un drept fundamental – şi, fără îndoială, afectează în mod decisiv activitatea economică.

Atunci când apar probleme în transportul aerian, când perturbările nu mai afectează doar o ţară, caracterul strategic al transportului aerian devine şi mai evident, iar pierderile sunt mai mari.

Atunci când afectează majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, ca în cazul de faţă, avem de-a face cu o problemă foarte serioasă, chiar cu o criză. Este, desigur, o criză neaşteptată şi fără precedent, care trebuie gestionată în mod corespunzător. Pe lângă aceasta, suntem puşi în faţa paradoxului de a face faţă unui subiect faţă de care Uniunea Europeană, ca atare, nu are prea multe prerogative, mai puţine, de fapt, decât are în alte cazuri, dar chiar şi aşa trebuie să reacţioneze, trebuie să acţioneze.

În această criză a traficului aerian din Europa, au apărut în acelaşi timp două circumstanţe: un nivel maxim de gravitate – criza este una foarte gravă – dar şi un nivel scăzut de capacitate juridică imediată a Uniunii Europene de a acţiona în acest sector. Prin urmare, este o situaţie în care nu este uşor să acţionezi din perspectiva Uniunii Europene. Cu toate acestea, am acţionat şi reacţionat.

Şi astfel ajung la cea de-a doua parte a discursului meu: ce acţiuni s-au întreprins în acest caz. În primul rând, statele membre şi autorităţile aeroportuare au aplicat protocolul existent, luând în considerare harta care prezenta influenţa cenuşii vulcanice, realizată de centrul de avertizare a aviaţiei privind cenuşa vulcanică de la Londra. Aceasta a fost o evaluare ştiinţifică, pe baza căreia s-a considerat că zborurile în spaţiul aerian respectiv trebuie restricţionate imediat. Iată ce s-a făcut în primul rând, şi s-a făcut cu cea mai mare precauţie şi siguranţă şi cu riscuri minime, pe baza acelei contribuţii iniţiale a Eurocontrol, care, la rândul său, a avut la bază afirmaţiile făcute de cei de la centrul de avertizare a aviaţiei privind cenuşa vulcanică de la Londra, care a fost creat cu mulţi ani în urmă.

Desigur, situaţia s-a extins dincolo de statele membre şi, prin urmare, Uniunea Europeană şi instituţiile sale s-au pus pe treabă de la bun început. Mai exact, în ultimele zile au avut loc o serie de reuniuni tehnice, care s-au finalizat cu o decizie politică luată ieri de către miniştrii transporturilor.

Pe parcursul întregului sfârşit de săptămână, Consiliul, Preşedinţia spaniolă, Comisia – în special comisarul Kallas, căruia ţin să îi mulţumesc pentru bunăvoinţa şi munca asiduă depusă în această perioadă – şi Eurocontrol au lucrat pentru a pregăti o reacţie mai clară şi mai potrivită la ceea ce devenea deja o criză de durată, care începea să aibă consecinţe foarte grave asupra întregii Uniuni Europene şi chiar dincolo de graniţele acesteia.

Munca depusă în ultimele zile s-a concretizat în recomandarea Eurocontrol, adoptată în unanimitate, mai întâi în cadrul reuniunii de ieri de la Bruxelles dintre Eurocontrol, Comisie, Consiliu, autorităţile aeroportuare, organizaţiile de transport aerian şi toate sectoarele implicate referitoare la necesitatea stabilirii de către Eurocontrol a trei zone afectate de vulcan, începând de astăzi. Prima zonă este aceea cu cea mai mare densitate de cenuşă vulcanică, în care se va impune o restricţie absolută, o interdicţie absolută a zborurilor; cea de-a doua zonă este opusul primei, una în care cenuşa nu este prezentă deloc şi în care, prin urmare, zborurile nu sunt restricţionate; iar cea de-a treia zonă este una intermediară, în care densitatea de cenuşă este scăzută, şi astfel zborurile pot fi efectuate fără riscuri. Autorităţile naţionale vor trebui să examineze această a treia zonă în mod coordonat, începând de astăzi, ţinând cont de datele furnizate de Eurocontrol zilnic şi constant, la fiecare şase ore, pentru a decide dacă este nevoie să stabilească coridoare sau zone în care zborurile sunt permise.

Această recomandare tehnică, care a venit de la Eurocontrol şi a fost propusă de acesta, a fost adoptată ieri în unanimitate de cele 27 de guverne din Uniunea Europeană, devenind, astfel, un obiectiv european şi o abordare europeană a ceea ce este necesar în momentul de faţă. Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană ia o decizie şi le propune, prin urmare, statelor membre să acţioneze în acest sens. A existat un acord unanim între guvernele europene şi Comisie, împreună cu propunerea făcută de Eurocontrol, în sensul acţionării în acest fel.

Prin urmare, siguranţa a continuat să fie menţinută ca prioritate. Din acest punct de vedere nu se pot face compromisuri, aşa cum a afirmat comisarul Kallas - a spus acest lucru la sfârşitul săptămânii – şi există, deci, o zonă care se află sub interdicţie, în care există un acord privind o interdicţie totală a zborurilor. Vom afla mai multe despre riscurile reale cu ajutorul tuturor datelor care vor fi folosite de Eurocontrol, care nu vin doar de la Londra, ci şi din testele făcute cu aeronave fără pasageri, precum şi al datelor furnizate de autorităţile naţionale, de producătorii de piese de motoare pentru avioane şi de Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei din Köln. Toate aceste date vor fi luate în considerare atunci când vor fi identificate zonele aprobate ieri de către miniştrii transporturilor la reuniunea extraordinară a Consiliului organizată la cererea Preşedinţiei spaniole.

Este, prin urmare, un model în dezvoltare, mai dinamic şi mai exact decât cel folosit în prezent, care se bazează în primul rând pe date ştiinţifice, în al doilea rând pe o decizie tehnică a Eurocontrol şi, în final, pe o decizie a statelor membre cu privire la zona intermediară, în legătură cu care trebuie să aibă o atitudine coordonată.

Domnule preşedinte, Consiliul miniştrilor transporturilor a adoptat la rândul său, ieri, o poziţie foarte clară, comunicându-le statelor membre că trebuie să facă tot ce le stă în putinţă pentru a pune la dispoziţia publicului cât mai multe metode de transport alternative, pentru a rezolva situaţia foarte gravă care afectează mobilitatea cetăţenilor europeni şi nu numai. De asemenea, au fost abordate consecinţele economice foarte grave ale acestei situaţii – după cum vă va explica dl comisar Kallas – în cadrul unui grup operativ condus de vicepreşedintele Comisiei, dl comisar Kallas, dl comisar Almunia şi dl comisar Rehn, care va prezenta săptămâna viitoare un raport referitor la toate aspectele economice. În sfârşit, cât de curând va avea loc o altă reuniune a Consiliului miniştrilor transporturilor, pentru a discuta toate aceste probleme.

Prin urmare, dle preşedinte, s-a luat o decizie, care prezintă o perspectivă europeană şi o abordare europeană coordonată ca răspuns la ceea ce se petrece în momentul de faţă, care se bazează pe siguranţă şi pe nevoia de a fi cât mai eficienţi şi mai exacţi atunci când se iau decizii legate de zboruri, protejând în acelaşi timp drepturile cetăţenilor. Domnule preşedinte, dle Buzek, mă bucur să văd că Parlamentul European a propus o dezbatere detaliată a acestei probleme. De fapt, dezbaterea demonstrează clar că aveţi reflexul de a acţiona imediat, aşa cum trebuie să facă o adunare care reprezintă popoarele din Europa, şi că puteţi considera acţiunile care trebuie luate pe termen mai lung, pentru a răspunde acestei crize total neaşteptate şi noi, care a avut un impact extraordinar şi foarte mare asupra vieţii cetăţenilor europeni.

  Preşedintele. – Doresc să asigur Consiliul de Miniştri şi Preşedinţia spaniolă, şi vă rog să le transmiteţi acest lucru, că Parlamentul European este dispus în orice moment să coopereze, că suntem deschişi pentru a discuta aceste aspecte în comisii. Suntem deschişi să îi primim pe reprezentanţii Comisiei Europene şi ai Consiliului şi să discutăm aceste probleme. Dorim să ne implicăm. Venim din regiunile diferite ale Uniunii Europene, am fost desemnaţi în baza unor alegeri directe şi suntem responsabili pentru locuitorii Uniunii; prin urmare, implicarea noastră este esenţială. Suntem pregătiţi să facem acest lucru. Desigur, putem face doar ce îi este permis unei autorităţi legislative. Nu putem lua decizii executive, însă ne dorim să ajutăm atât Consiliul, cât şi Comisia. Suntem deschişi la acest lucru. De aceea purtăm această discuţie.

  Siim Kallas, vicepreşedinte al Comisiei. – Domnule preşedinte, mă bucur să prezint Parlamentului raportul privind acţiunile întreprinse de Comisie în legătură cu efectele crizei din spaţiul aerian european, provocată de erupţia vulcanică din Eyjafjallajökull. Probabil că Parlamentul cunoaşte deja că 84 000 de zboruri au fost anulate, fapt care a afectat mii de pasageri.

După cum ştiţi, la iniţiativa noastră, Eurocontrol a organizat luni dimineaţă o teleconferinţă, iar Comisia a participat activ ieri după-amiază la o reuniune extraordinară a Consiliului miniştrilor transporturilor. Consider că trebuie transmise patru mesaje esenţiale după această reuniune.

Toţi miniştrii transporturilor sunt pentru un răspuns european coordonat în faţa crizei. Soluţiile identificate la nivel naţional nu sunt eficiente pentru gestionarea acestor probleme, care afectează spaţiul aerian la nivel global. Doresc să subliniez faptul că spiritul de cooperare a fost foarte accentuat în rândul tuturor miniştrilor transporturilor şi am avut mai multe convorbiri telefonice pe parcursul cărora toţi au afirmat că sunt gata să îşi asume responsabilitatea şi să coopereze.

Un al doilea aspect important este acela că siguranţa se află pe primul loc. Nu putem face compromisuri când vine vorba de siguranţă. Aceasta este şi va rămâne principala noastră preocupare. Trebuie să le asigurăm cetăţenilor cele mai ridicate standarde de siguranţă.

Un al treilea principiu este acela că miniştrii au fost de acord cu deschiderea progresivă şi coordonată a spaţiului aerian european, garantând, în acelaşi timp, siguranţa, lucru care a început deja în această dimineaţă, la ora 8.00, prin intermediul Eurocontrol. Decizia face referire la trei tipuri de zone, în funcţie de gradul de contaminare. Prima dintre aceste zone este cea din centrul zonei de emisie, acolo unde se vor menţine în continuare restricţii totale privind operaţiile, deoarece siguranţa nu poate fi garantată.

În cea de-a doua zonă, în principiu, cooperarea traficului aerian nu este împiedicată, cu toate că cenuşa este prezentă. Această zonă trebuie să fie confirmată, iar autorităţile statelor membre vor lua decizii coordonate privind operarea.

Cea de-a treia zonă nu este afectată, prin urmare nu există nici un fel de restricţii privind operarea. Eurocontrol le va oferi autorităţilor naţionale hărţi cu informaţii relevante la fiecare şase ore.

În al patrulea rând, prin aceste măsuri anticipăm şi punerea în aplicare a programului privind cerul unic european, şi, mai ales, a funcţiilor gestionarului reţelei. Ştiu că, după succesul celui de-al doilea pachet unic privind cerul european de anul trecut, mă pot baza pe susţinerea puternică a Parlamentului.

Cunoaşteţi, şi dl ministru a menţionat deja, că s-a creat un grup operativ – un grup de comisari europeni – pentru a discuta aspecte legate de ajutorul de stat. Ieri am discutat cu reprezentanţii companiilor aeriene care au spus că încă nu sunt pregătiţi să-şi evalueze pierderile. Principala lor preocupare în prezent, din care derivă toate consecinţele economice, este aceea de a-şi relua zborurile. Modelul de reluare a zborurilor este cel mai important. Nu trebuie să intram în panică în faţa ajutorului de stat şi a altor măsuri de sprijinire a sectorului transportului aerian.

Drepturile pasagerilor sunt un alt aspect important, şi trebuie să asigurăm aplicarea acestora. Regulile existente sunt bune. Toată lumea este de acord cu acest lucru. Problemele apar pe partea de aplicare, lucru care, din nou, ţine de statele membre. Ar trebui să insistăm asupra acestui lucru şi să venim cu mai multe idei pentru a aplica mai bine regulile.

Doresc acum să comentez asupra a ceea ce eu numesc încercări voite de a crea o stare de confuzie – cine ce ar trebui să facă, cine ce a făcut şi care sunt modelele. Este clar că în anumite ţări se apropie alegerile, şi aşa mai departe, însă după erupţia vulcanică toate deciziile luate s-au bazat pe modele existente şi acceptate referitoare la gestionarea acestui tip de situaţie.

Acest model este unul interguvernamental, iar spaţiul aerian aparţine competenţei naţionale. Nu Comisia este cea care dă ordinele – există reguli care se aplică pentru sistemele naţionale şi, repet, modelul nostru se bazează pe informaţii şi evaluări existente. Acest model nu are nicio problemă. Ne putem gândi acum la cum să îl schimbăm. Am început să discutăm despre acest lucru ieri. Ar fi total greşit să afirmăm că modelul european a eşuat complet. Acesta a fost şi este un eveniment extraordinar. Erupţia unui vulcan ca acesta şi răspândirea neaşteptată şi pe arie largă a norului de cenuşă sunt evenimente care au avut loc foarte rar în lume – nu pot fi comparate cu zăpada sau cu alte fenomene asemănătoare care apar frecvent.

La începutul weekendului era deja clar că situaţia devine una excepţională, iar pe parcursul acestuia am avut mai multe discuţii legate de modul de abordare a problemei. Dacă am afirma că miniştrii transporturilor ar fi trebuit să intervină imediat am fi în total dezacord cu modul în care noi înţelegem că lucrurile sunt organizate în Europa. Acest tip de decizii sunt la latitudinea experţilor independenţi şi a organismelor independente. Împreună cu dl ministru López Garrido am fost duminică la Eurocontrol, iar eu am păstrat legătura cu toţi miniştrii transporturilor din statele membre importante. Eram pregătiţi să ne asumăm responsabilitatea şi să întrebăm ce trebuie făcut pentru a rezolva această situaţie. Însă acestea nu pot fi decizii arbitrare, ci sunt la latitudinea unui organism special. Acesta a avut o reuniune, iar duminică am discutat şi noi cu membrii săi. Deciziile au fost foarte dificile, deoarece se discuta despre vieţi omeneşti.

Luni dimineaţă a avut loc o adunare extraordinară a consiliului Eurocontrol, care a aprobat aşa-numitul model al zonelor libere. Ne-a bucurat foarte mult cooperarea de care a dat dovadă Eurocontrol. Repet, aceasta nu intrau în niciun fel în sfera de competenţă a Comunităţii, însă evenimentele au arătat că o abordare naţională ar fi fost complet depăşită. Acum, în mod cert, suntem mai motivaţi să venim cu o abordare mai europeană a acestui tip de evenimente şi să le reglementăm. Desigur, trebuie să evaluăm, de asemenea, consecinţele şi rezultatele.

Aspectul cel mai important – după cum a afirmat deja toată lumea, inclusiv companiile aeriene – l-a reprezentat reluarea zborurilor. În ceea ce îi priveşte pe pasageri, cel mai important lucru este să îi ducem acasă sau la destinaţie. Acestea au fost aspectele esenţiale avute în vedere ieri.

Pe scurt, lucrăm intens împreună cu Consiliul şi cu Eurocontrol pentru a monitoriza situaţia şi, dacă este cazul, pentru a lua noi decizii. Modelul pe care îl avem în momentul de faţă permite reluarea marii majorităţi a zborurilor.

  Corien Wortmann-Kool, în numele Grupului PPE. – (NL) Domnule preşedinte, mulţumesc Comisiei şi Consiliului pentru informaţiile oferite despre criza din aviaţia europeană. În ultimele zile a devenit clar că, fără aviaţie, nu doar Parlamentul întâmpină dificultăţi, ci şi cooperarea europeană şi economia noastră se confruntă cu probleme uriaşe. Tocmai de aceea este important că avem astăzi, în Parlament, această dezbatere de urgenţă. Pasagerii au rămas izolaţi, companiile aeriene, industria transporturilor şi companiile care depind de transportul aerian au fost lovite puternic, şi toate acestea se adaugă crizei economice.

Siguranţa este vitală. Să fie clar acest lucru. Pasagerii trebuie transportaţi în siguranţă, însă este clar că nu am fost suficient de pregătiţi pentru această situaţie excepţională. Închiderea spaţiului aerian în prima zi a fost un răspuns rapid la o problemă cu care noi, în Europa, nu ne-am mai confruntat – un nor de cenuşă vulcanică. Dar ce s-a întâmplat în zilele următoare? Modelele pe calculator ne-au arătat că nu trebuie să zburăm, însă zborurile de testare au continuat fără probleme. Subliniez încă o dată că, deşi siguranţa trebuie, desigur, să primeze, este important ca spaţiul aerian european să se redeschidă pe baza unor elemente şi presupuneri corecte. Este necesar să desfăşurăm mai multe activităţi, adaptate circumstanţelor specifice cu care ne confruntăm. Un aspect pozitiv este că ieri s-au făcut deja primii paşi; acum trebuie să mergem mai departe repede. Trebuie să luăm măsuri decisive. În primul rând siguranţa, însă trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că vom putea folosi zonele sigure din nou.

Pe lângă aceasta, avem nevoie de măsuri structurale. Cerul unic european, care a întâmpinat atâta rezistenţă din partea statelor europene, ar putea contribui la eficientizarea aviaţiei.

Companiile aeriene au suferit pierderi economice enorme. Costurile suportate au fost foarte mari, nu doar cele cauzate de faptul că aeronavele au rămas la sol, ci şi cele asociate asistenţei care a trebuit acordată pasagerilor izolaţi. Companiile de asigurări nu acoperă nimic şi ne întrebăm dacă putem justifica ca toate aceste cheltuieli să cadă pe umerii companiilor aeriene. Prin urmare, vă îndemn să investigaţi amploarea costurilor suportate, amploarea pierderilor şi ce compensaţii ar putea fi oferite. Şi o să vă dau un exemplu: costurile suportate de companiile aeriene, în baza Directivei europene privind drepturile pasagerilor, şi ce asistenţă în caz de dezastru se plăteşte. Nu ar fi un pas firesc să presupunem că, în acest caz de forţă majoră, am putea acoperi aceste cheltuieli din bugetul european?

Domnule comisar Almunia, v-aţi declarat în favoarea acordării ajutoarelor de stat, însă vă avertizez că trebuie să împiedicăm statele membre să-şi sponsorizeze campionii naţionali. Prin urmare, este foarte important ca această activitate să fie coordonată la nivel european. Nu mă refer doar la cadrul de acordare a ajutorului de stat, ci şi la acordarea efectivă a acestuia. Asta vă rog să asiguraţi.

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, consider că această criză are şi o dimensiune umană pe care va trebui cu certitudine să o discutăm astăzi. Foarte mulţi oameni, zeci de mii, sunt izolaţi peste tot în lume şi aşteaptă să se întoarcă acasă. Cred că ar trebui să ne gândim şi la ei în această dimineaţă. Aproape toţi, mulţi dintre deputaţii în acest Parlament, am trecut în ultimele săptămâni prin experienţe similare. Suntem deputaţi privilegiaţi în Parlamentul European, care se pot folosi de infrastructura disponibilă. Cu toate acestea, multe persoane sunt izolate în zone îndepărtate ale globului. Nu pot să plece şi să se întoarcă la muncă, copiii lor nu pot merge la şcoală, pentru că nu au putut să se întoarcă din vacanţă, şi sunt blocaţi, fără cazare şi bani. Doresc încă o dată să îmi afirm solidaritatea faţă de aceste persoane. Sper că va fi posibil să îi aducem repede acasă.

Companiile aeriene sunt o parte vitală a sistemului de transport, nu doar pentru pasageri, ci şi pentru bunuri. Pierderile financiare cauzate de această erupţie vulcanică sunt mult mai semnificative decât cele înregistrare în urma evenimentelor de la 11 septembrie 2001. Tocmai de aceea fac apel la Comisie să aibă o abordare flexibilă în autorizarea ajutoarelor naţionale către companiile aeriene în dificultate, dacă este într-adevăr necesară acordarea acestui tip de ajutor.

În final, trebuie să fim conştienţi de faptul că traficul aerian este parte a infrastructurii foarte vulnerabile pe care o avem în Europa. Dacă transportul aerian nu mai este posibil, nu avem posibilitatea de a compensa lipsa sa în mod corespunzător. Tocmai de aceea consider că proiectul început în urmă cu 20 de ani, de extindere a reţelelor trans-europene, în special a celor feroviare, este o alternativă viabilă şi semnificativă şi, după cum vedem acum, una vitală pentru supravieţuirea noastră economică. Este important să conştientizăm acest lucru încă o dată.

Colegul meu, dl El Khadraoui se va referi şi la alte aspecte ale acestei probleme, însă doresc să spun un singur lucru. Încă nu am reuşit să asigurăm interoperabilitatea trenurilor între diferite ţări. Nu este posibil ca un intercity express german să îi aducă pe nemţi acasă, din Spania, şi, în mod similar, un tren francez de mare viteză nu poate ajunge până la Budapesta. Ceea ce înseamnă că încă nu am ajuns în poziţia în care ar fi trebuit să ajungem. Deşi în Parlament am făcut rezoluţii corespunzătoare, consider că nu avem nevoie de aceste răbufniri periodice bruşte de acţiune, ci trebuie să adoptăm o abordare durabilă, continuă, pentru a pune în aplicare aceste noi concepte.

  Gesine Meissner, în numele Grupului ALDE. – (DE) Domnule preşedinte, dle Kallas, dle López Garrido, în cazul de faţă am văzut că natura este cu mult mai puternică decât toate tehnologiile pe care le avem la dispoziţie. Într-un fel, ni s-a predat o lecţie. În acelaşi timp, totuşi, este important să observăm faptul că această situaţie ne-a arătat că nu am făcut atât de multe progrese în Europa cât ar fi trebuit.

De 20 de ani vorbim de o piaţă internă a transporturilor şi de cerul unic european. Desigur, acest lucru nu ar fi împiedicat erupţia vulcanică, însă ne-ar fi permis să acţionăm mai eficient şi mai rapid.

Cerem un cer unic european, coordonat de Eurocontrol, de mult timp, însă, în continuare acesta nu există. În mod similar, şi aici mă îndrept în aceeaşi direcţie ca dl Schulz, în continuare nu avem interoperabilitate pe reţelele feroviare. Nici acum nu este posibil să cumperi un singur bilet de tren pentru a călători din nordul Europei în sud, traversând continentul. În acest caz din nou este clar că am pus foarte multe lucruri pe hârtie şi am discutat multe din probleme, însă în realitate multe din lucrurile de care este nevoie lipsesc.

Este clar că din punctul de vedere al cetăţenilor, răspunsul european a fost nesatisfăcător. Desigur, situaţia a fost una dificilă, şi, desigur, niciun ministru din nicio ţară nu şi-a putut deschide spaţiul aerian în condiţiile în care un institut londonez avertiza că nu este sigur să zbori. În acelaşi timp, un lucru nesatisfăcător este acela că nu s-a făcut nicio măsurătoare cu baloane, de exemplu, şi toată lumea a lucrat cu extrapolări statistice. Acest lucru i-a enervat pe mulţi cetăţeni europeni. Poziţia companiilor aeriene este şi ea de înţeles. Sufereau din punct de vedere financiar şi şi-ar fi dorit un răspuns mai rapid.

Companiile aeriene au suferit pierderi financiare şi, desigur, este foarte important ca pasagerii să ajungă acasă cât mai repede posibil. Trebuie să le protejăm drepturile. Cu toate acestea, din perspectiva drepturilor pasagerilor în Europa este important ca ei să poată dispune de oportunităţi de transport şi călătorie. Din acest motiv, consider că este vital ca sistemul de transport european să dispună de companii aeriene şi de alte opţiuni de transport, pe care pasagerii să le poată folosi. Ceea ce înseamnă că este esenţial ca noi să analizăm în detaliu felul în care vom gestiona această situaţie, cum putem sprijini companiile aeriene pe perioada acestei crize pe care o resimte deja sectorul transporturilor şi cum putem păstra şi asigura mobilitatea cetăţenilor europeni, care este o realizare majoră.

În ceea ce priveşte compensaţiile pentru pagubele înregistrate, nu are nici un sens să ne îndreptăm atenţia către vulcan, deoarece, aşa cum ştim deja, nu am avea nici un rezultat. Natura are propriile sale legi, însă noi trebuie să încercăm să reacţionăm la acestea în interesul cetăţenilor europeni. Tocmai de aceea consider ca fiind benefică crearea grupului operativ care va fi condus de dl Kallas. Acest lucru este foarte important şi vom continua să discutăm despre cum putem desprinde învăţăminte pentru viitor din această criză.

  Michael Cramer, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, în ultimele şase zile mobilitatea din Europa s-a schimbat fundamental. În cazul de faţă factorul crucial nu a fost vreun accident grav, măsurile de combatere a schimbărilor climatice sau preţul ridicat al combustibilului avioanelor. De data aceasta natura însăşi a jucat un rol decisiv.

Vulcanul islandez le-a arătat încă o dată oamenilor adevărata putere a naturii. Trebuie să desprindem de aici învăţăminte pentru viitor. Rasa umană nu este omnipotentă şi nu va fi niciodată. Este adevărat că răspunsul la această erupţie vulcanică a venit din Europa. Din cauza faptului că cenuşa vulcanică poate opri motoarele aeronavelor şi poate obstrucţiona vizibilitatea, Organizaţia Europeană pentru Siguranţa Navigaţiei Aeriene, Eurocontrol, a avut o abordare responsabilă, făcând din siguranţa pasagerilor prioritatea sa principală.

În numele Grupului Verzilor/ Alianţa Liberă Europeană, doresc să mulţumesc sincer Eurocontrol, miniştrilor transporturilor care l-au sprijinit şi, în special, ministrului transporturilor german, dl Peter Ramsauer. Ar trebui, de asemenea, să sprijinim sindicatul piloţilor germani, Cockpit, care a dat dovadă de mai multă responsabilitate decât conducerea companiilor aeriene prin refuzul de a zbura în conformitate cu regulile zborului la vedere în spaţiul aerian european, deoarece consideră că acest lucru ar fi iresponsabil. Spaţiul aerian este ori sigur, ori nesigur. În final, nici nu mai contează după ce reguli zboară avioanele sau după ce reguli se prăbuşesc.

Prin urmare, Partidul Verzilor doreşte să denunţe în cel mai vehement mod abordarea companiilor aeriene, care au dorit să acorde prioritate profitului în detrimentul siguranţei. Facem apel ca spaţiul aerian european să se redeschidă doar atunci când nu vor mai exista riscuri. Facem apel la politicieni să nu cedeze în faţa presiunii exercitate de companiile aeriene şi să nu transfere responsabilitatea pentru siguranţă piloţilor, de exemplu.

În ultimele zile am conştientizat în mod dureros deficienţele politicilor de transport naţionale şi europene din ultimele decenii, care au neglijat, şi în multe cazuri încă mai neglijează, sistemul feroviar. Aceste politici s-au concentrat în întregime pe transportul aerian. Anual, companiile aeriene din Europa primesc 14 miliarde de euro de la contribuabilii europeni, deoarece, spre deosebire de combustibilul folosit în sectorul feroviar, kerosenul nu este supus taxării. Şi astfel avem o perspectivă a pierderilor temporare de venit ale companiilor aeriene.

Totuşi, trebuie să tragem o concluzie din toate acestea. Transportul feroviar nu este doar cel mai sigur mod de transport, ci este esenţial şi pentru asigurarea mobilităţii şi pentru oprirea schimbărilor climatice. Prin urmare, ţin să le mulţumesc tuturor companiilor feroviare din Europa, care ne-au ajutat să îi ducem pe călători la destinaţie.

Erupţia vulcanică din Islanda ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru noi toţi. Ceea ce trăim noi acum este realitatea viitorului transporturilor. Totuşi, transportul va avea un viitor de succes doar dacă măsurile necesare nu trebuie luate peste noapte. Din acest motiv, facem apel la toate statele membre ale Uniunii Europene pentru a modifica priorităţile politicilor de transport naţionale şi internaţionale. Transportul feroviar trebuie să devină o prioritate, nu doar prin cuvinte, ci şi la nivel financiar, astfel încât să nu mai experimentăm o situaţie asemănătoare cu aceasta.

  Peter van Dalen, în numele Grupului ECR. – (NL) Domnule preşedinte, încă o dată suntem martorii impactului major pe care vremea şi clima îl pot avea asupra transportului. Un vulcan nu foarte mare din Islanda erupe şi traficul aerian în multe părţi din Europa se opreşte pentru mai multe zile. Cred că este corect că cel puţin azi am reuşit să reluăm parţial zborurile. De asemenea, cred că am făcut lucrul acesta în mod justificat şi a fost ceva ce am putut face, pentru că zborurile de testare ne-au arătat că putem zbura, cu toate că, evident, doar atâta timp cât vom avea vizibilitate bună, aşa cum avem în prezent.

În acelaşi timp, consider că am fost prea rigizi prin închiderea întregului trafic aerian dintr-o dată. Ne-am precipitat atunci când am făcut comparaţia cu zborul KLM care a fost cuprins de praful vulcanic al muntelui Redoubt de deasupra regiunii Alaska în 1989 şi ne-am grăbit prea tare atunci când am făcut referire la zborul British Airlines care s-a trezit învăluit într-un nor de cenuşă zburând peste Indonezia, în 1982. Nu uitaţi că ambele avioane au fost învăluite în cenuşa vulcanilor care au erupt cu puţin înainte şi care se aflau în apropiere. Densitatea şi căldura particulelor de praf în acele cazuri erau la un nivel incomparabil cu circumstanţele situaţiei actuale.

Prin urmare, aprob o abordare care ia în calcul diferenţele de concentraţie de praf vulcanic. Dacă mergem pe această abordare – aşa cum se pare că mergem – atunci este cât se poate de corect să redeschidem anumite spaţii aeriene, anumite culoare şi la anumite altitudini. Această redeschidere este absolut necesară, cred, pentru că cenuşa islandeză ne sărăceşte companiile aeriene. Posibilitatea ca anumite companii aeriene aflate în dificultate să se prăbuşească din cauza acestei crize nu mă îngrijorează prea mult. Totuşi, nu putem permite companiilor mari, cu reputaţie, care pun siguranţa pe primul loc, să se prăbuşească. Sunt în joc prea mulţi bani şi prea multe locuri de muncă.

În plus, trebuie să lucrăm cu o abordare realistă, care ia în considerare concentraţia particulelor de praf. Este drept că anumite spaţii aeriene trebuie redeschise astăzi. Ar trebui să aplicăm această abordare pragmatică şi pe viitor, pentru a obţine un echilibru bun, şi chiar mai mult decât atât, unul responsabil între siguranţă şi economie.

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Domnule preşedinte, decizia luată de autorităţile din domeniul siguranţei aviatice, de a nu pune pasagerii în pericol, a fost una bună, chiar dacă asta a însemnat închiderea spaţiului aerian european pentru mai multe zile şi a implicat pierderi financiare pentru companiile aeriene. După părerea mea, este iresponsabil din partea companiilor aeriene să-i pună pe piloţi să zboare pe riscul lor. De fapt, în acest caz, ce însemnă „pe riscul lor”?

Salut atitudinea Comisiei, care ia în considerare autorizarea acordării unor ajutoare de stat speciale pentru companiile aeriene, care altfel ar cunoaşte dificultăţi financiare grave din cauza situaţiei curente. Mai târziu vom discuta despre ocuparea forţei de muncă în Uniunea Europeană. Dacă UE şi statele membre pot cel puţin să ajute ca lucrurile să nu se înrăutăţească, acesta este cel mai bun lucru care trebuie făcut. Totuşi, în schimbul ajutorului de stat, companiile aeriene trebuie să-şi ia un angajament obligatoriu de a nu face reduceri de personal sau salariale. Trebuie, de asemenea, să garanteze că nu vor reduce primele de vacanţă sau plata pentru zilele în care angajaţii nu au putut să ajungă la lucru din cauza situaţiei din sectorul transportului.

Este timpul ca Comisia să creeze un sistem european comun de monitorizare a siguranţei aviatice. Acest sistem de monitorizare ar trebui să fie special proiectat pentru a preveni dumpingul social. Aş dori să le reamintesc tuturor de ajutorul de stat acordat băncilor, care au profitat de ajutor, dar nu au avut o abordare socială corespunzătoare. Concurenţa şi urmărirea profitului nu trebuie să aibă prioritate în faţa siguranţei umane.

  Francesco Enrico Speroni, în numele Grupului EFD. – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, după părerea mea, situaţia cauzată de vulcan a fost gestionată tardiv şi ineficient. Prima întâlnire operaţională adevărată a avut loc ieri, luni: vulcanul a început să erupă joi dimineaţă: prin urmare, au trecut patru zile până a se ajunge la o decizie operaţională.

Este adevărat că anumite restricţii au fost poate excesive, în special în ceea ce priveşte siguranţa. De ce, totuşi, să interzicem zborurile în Belgia când norul se afla în Norvegia? De ce să le interzicem aparatelor cu un singur motor să zboare la o altitudine de 500 m, când cenuşa se afla la peste 8 000 m?

Probabil că regula aplicată a fost aceea pe care noi aviatorii o ştim de ani de zile, şi anume, că cel mai sigur zbor este acela unde pilotul este în bar şi avionul în hangar. Totuşi, nu aşa se abordează urgenţele şi deci eu cred că, din perspectiva obligaţiilor de a garanta siguranţa pasagerilor şi a echipajului, adoptarea acestor măsuri a fost o idee bună, doar că ele au fost adoptate la prea mult timp de la producerea incidentului.

Prin urmare, pe viitor, va trebui să luăm în considerare cerinţele de siguranţă în primă instanţă, dar şi cerinţe care să fie conforme celor de siguranţă, dar care să nu implice doar o interdicţie de zbor aplicată tuturor, ci şi măsuri care să reflecte situaţia reală, şi nu pe cea statistică, astfel încât, de dragul unui sector vital pentru întreaga economie, să putem preveni o repetare a consecinţelor negative şi a repercusiunilor pe care le-am văzut când a avut loc atacul de la 11 septembrie 2001, nu doar pentru sectoarele de transport aerian şi turism, ci şi pentru întreaga economie.

Prin urmare, solicit o acţiune rapidă, o acţiune serioasă şi o acţiune întreprinsă în deplină cunoştinţă a faptelor.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, siguranţa are prioritate în fata tuturor celorlalte consideraţii. Nu putem să ne asumăm riscul ca unui avion plin de pasageri să i se oprească motoarele şi, posibil, ca urmare a acestui lucru, să se prăbuşească într-o zonă locuită. Aş dori să le reamintesc tuturor de avionul companiei British Airlines care a zburat printr-un nor de cenuşă la întoarcere din Noua Zeelandă în 1982 şi, în particular, de Boeing-ul 747 al companiei KLM din 1989, care a zburat printr-un nor gros de cenuşă. Ambele avioane abia au scăpat de la un dezastru.

Nu se poate pune preţ pe viaţa unui om. Salut decizia de a închide spaţiul aerian în timpul acestei crize şi, prin urmare, de a garanta că piloţii nu trebuie sa-şi asume responsabilitatea pasagerilor care se află în grija lor. Au avut loc zboruri de testare şi de măsurare, dar numai până la o anumită înălţime şi în conformitate cu regulile zborului la vedere. Aceste zboruri nu au reuşit să ducă la bun sfârşit analize reale sau să producă rezultate semnificative.

Un alt comentariu legat de zborurile în conformitate cu regulile zborului la vedere este legat de faptul că, în cazul avionului KLM, norul de cenuşă nu era vizibil. Natura ne învaţă respectul şi, în acelaşi timp, ne arată care sunt limitele globalizării. Suntem cu toţii extrem de conştienţi de consecinţele financiare serioase. Totuşi, o viaţă de om valorează mai mult decât bunurile. Prin urmare, având în vedere cazurile pe care vi le-am menţionat, aş vrea să solicit un maxim de responsabilitate şi precauţie, inclusiv în ceea ce priveşte împărţirea spaţiului aerian în trei zone.

  Mathieu Grosch (PPE). – (DE) Domnule preşedinte, dle López Garrido, dle. Kallas, această interdicţie de zbor ne aduce înapoi la vasta dezbatere pe tema siguranţei, care a avut loc adesea în Parlament şi în care am spus că noi, şi prin asta mă refer la Parlament şi, de asemenea, la mine, am putea şi ar trebui să introducem reglementări în acest domeniu la nivel european, dacă statele membre ar dori acest lucru. Am avut adesea această dezbatere nu doar referitor la transportul aerian, ci şi în contextul căilor ferate şi al altor domenii. Prin urmare, ar trebui astăzi să adresăm această întrebare acelor organe care pot să răspundă: în primul rând, autorităţilor aviatice din ţările relevante şi, bineînţeles, organizaţiilor responsabile de coordonare la nivel european. Această coordonare a funcţionat excepţional de bine.

După părerea mea, prioritatea principală o reprezintă siguranţa pasagerilor. Aspectul financiar este mai puţin important, cu toate că nu trebuie neglijat. Ţările individuale au luat decizia corectă. Sper că, pe viitor, Eurocontrol şi autorităţile naţionale pentru siguranţa aviaţiei vor fi cele care vor lua deciziile, şi nu companiile aeriene individuale, pentru că, încă o dată, avem de-a face cu experţi care au opinii diferite. Din acest motiv trebuie să fim extrem de precauţi.

Din perspectivă economică, acesta este, bineînţeles, un dezastru pentru o industrie care suferă acum cea de a treia sa criză, după evenimentele de la 11 septembrie şi criza economică. Prin urmare, ar trebui să luăm măsuri la nivel european şi nu la nivel naţional şi să furnizăm pachete de ajutorare care să fie compatibile în întreaga Europă, şi să nu deformăm piaţa, aşa cum s-a întâmplat frecvent în trecut. Ajutorul este necesar, dar nu doar la nivel naţional.

Pasagerii se află acum în situaţia în care legea, în forma ei actuală, nu le oferă ajutorul pe care îl aşteaptă. Pe bună dreptate am discutat acest subiect adesea în Parlament. Totuşi, presupun că companiile aeriene şi celelalte companii afectate vor face posibil ca pasagerii să insiste asupra drepturilor care le-au mai rămas.

Pentru mine viitorul este reprezentat de cerul unic european. Aş vrea să subliniez că vom discuta acest subiect frecvent în Parlamentul European în următorii doi ani.

  Saïd El Khadraoui (S&D). – (NL) Domnule Preşedinte, doamnelor şi domnilor, dle comisar, cred că există trei elemente importante ale acestei dezbateri. În primul rând, sprijinul prevăzut pentru pasagerii blocaţi şi repatrierea lor; aceasta trebuie să fie prioritatea principală pentru toate autorităţile, la toate nivelurile. În legătură cu asta, putem fi de acord că regulamentul european privind drepturile pasagerilor a asigurat pentru cei mai mulţi dintre ei un minim de confort şi sprijin. Totuşi, în practică – aşa cum bine ştiţi – am avut, bineînţeles, destule probleme: haos în aeroporturi, lipsa informării etc. Prin urmare, pledez pentru instituirea unei anchete la nivel european, împreună cu companiile aeriene şi toate celelalte părţi implicate, pentru a putea găsi modul în care am putea ajuta în astfel de situaţii.

În plus, vă îndemn să creaţi un fel de grup operativ la nivelul Comisiei şi statelor membre pentru a organiza repatrierea în cel mai eficient mod posibil. Ştiu că aceasta este sarcina companiilor aeriene, dar există cu siguranţă oameni blocaţi în locuri îndepărtate, care vor trebui să aştepte destul de mult pentru a fi repatriaţi, chiar dacă spaţiul aerian va fi redeschis. Trebuie să ne îndreptăm atenţia în această direcţie.

Un al doilea element important, un al doilea capitol dacă vreţi, este procedura de instituire a interdicţiilor de zbor. Ceea ce s-a întâmplat a fost că am auzit din nou cereri privind intensificarea cooperării şi a coordonării la nivel european, iar cerul unic european – la care s-a făcut deja referire – se va dovedi de folos în viitor. Este adevărat că, în prezent, Uniunea Europeană nu are competențe de decizie asupra spaţiului aerian al statelor membre şi nici asupra Eurocontrol, ceea ce îngreunează foarte mult luarea unor decizii eficace şi coordonate.

Totuşi, este, de asemenea, adevărat că până aseară foloseam, de fapt, la nivel european, un model matematic destul de conservator. Practic, acest model este bazat pe scenariul cel mai pesimist, ceea ce înseamnă că puţină cenuşă vulcanică a fost marcată ca un nor masiv, impunând o restricţie de zbor, ceea ce s-a şi întâmplat. Trebuie să ştiţi că SUA foloseşte un alt model, unul care aplică o interdicţie de zbor numai în zona de deasupra vulcanului şi care lasă riscurile de operare în mâinile companiilor aeriene. Acela este un alt model. Modelul de mijloc, aflat între aceste două extreme, care a fost deja acceptat – cel cu cele trei zone – acesta este un model bun. Haideţi să vedem cum putem de fapt să integrăm siguranţa şi eficienţa cu acesta.

Cel de-al treilea şi ultimul punct se referă la cum facem faţă impactului economic. Este o idee bună să enumerăm diferitele posibilităţi, dar avem nevoie de o abordare europeană. În cele din urmă, vreau doar să adaug că nu ar trebui să inducem oamenii în eroare, făcându-i să creadă că vom fi capabili să-i despăgubim pentru toate neplăcerile prin care au trecut. Acest lucru este pur şi simplu imposibil.

  Dirk Sterckx (ALDE). – (NL) Domnule preşedinte, în primul rând, aş dori să mă adresez dlui ministrului, adică preşedintelui în exerciţiu al Consiliului. Nu dumneavoastră personal, ci tuturor celor care au avut această funcţie şi, posibil, şi celor care o vor deţine în viitor. Cum aţi reuşit să scăpaţi cu obstrucţionarea abordării europene de genul acesta atâţia ani? În repetate rânduri Comisia şi Parlamentul au trebuit să preseze Consiliul pentru a ajunge la o înţelegere şi, chiar şi atunci, întotdeauna acesta se dovedeşte a fi un compromis slab. De ce întotdeauna Consiliul gândeşte în termeni interguvernamentali şi naţionali şi nu în termeni europeni? Aceasta este una din lecţiile pe care va trebui să le desprindem din această situaţie. Colegul meu, dl El Khadraoui, a menţionat deja că putem îmbunătăţi cooperarea, şi nu doar în ceea ce priveşte gestionarea spaţiului aerian. Coordonarea dintre autorităţile naţionale ar putea fi, de asemenea, îmbunătăţită, însă chiar dvs. aţi afirmat, dle preşedinte în exerciţiu, că Europa nu are deocamdată puterea de a aduce aceste îmbunătăţiri. Ei bine, daţi-i Europei aceste puteri, în cele din urmă! Astfel, lucrurile ar fi mult mai simple.

Al doilea punct se referă la informaţia ştiinţifică. Avem un singur centru la Londra care este specializat doar în anumite domenii şi care, împreună cu Eurocontrol, a decis că siguranţa trebuie să fie pe primul loc. Aceasta a fost, într-adevăr, cea mai bună decizie, dar oare a fost suficient? Nu ar trebui să întărim modelul european prin reunirea unor specializări diferite şi prin crearea unui adevărat centru european pentru siguranţa aviaţiei? Acest vulcan încă nu s-a oprit din erupere. Acum 200 de ani, când a erupt ultima oară, a rămas activ timp de zece ani. Deci, trebuie să facem pregătirile pentru următorii ani. Cred că ar trebui să întărim modelul european - şi acesta este un punct important pentru acest Parlament – şi trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că drepturile pasagerilor rămân intacte şi că ajutorul de stat va fi acordat tuturor fără discriminare.

  Isabelle Durant (Verts/ALE). – (FR) Domnule preşedinte, chiar dacă mii de oameni se găsesc azi în mare dificultate, cred că această erupţie vulcanică sună ca o adevărată chemare la ordine: o chemare la ordine care ne îndeamnă să revizuim relaţia noastră cu vremea în sectorul transportului şi, mai presus de toate, dependenţa noastră excesivă faţă de transportul aerian, care, treptat, şi uneori fără să ne dăm seama, a luat locul tuturor celorlalte mijloace de transport. Acest lucru este şi mai esenţial, având în vedere faptul că astăzi nimeni nu poate spune dacă această erupţie vulcanică se va opri sau cum se va deplasa acest nor în săptămânile şi lunile care urmează.

Ceea ce înseamnă că, în primul rând - şi susţin atât Comisia, cât şi Consiliul în această privinţă – trebuie să continuăm să respectăm principiul precauţiei şi principiul siguranţei. Mai mult decât atât, sunt uimită să văd că, la un moment dat, în sectorul farmaceutic, principiul precauţiei a fost folosit pentru a pune presiune asupra statelor membre şi asupra Europei pentru a suporta cheltuieli care, după părerea mea, au fost, oarecum, considerate greşit. Astăzi se pare că un alt sector doreşte să conteste sau să critice atitudinea precaută adoptată de statele membre şi de Consiliul European. Acest lucru mi se pare extraordinar. Nu există o precauţie de buzunar. Siguranţa şi binele comun sunt prioritatea.

În ceea ce priveşte restul, cred că trebuie, desigur, să dezvoltăm transporturile feroviare. Aceasta este prioritatea principală şi, aşa cum au spus şi colegii mei, este clar că aici avem o viziune asupra a ceea ce ar trebuie să fie sistemul transporturilor; cu alte cuvinte, calea ferată trebuie să recâştige piaţa pentru distanţele mici şi medii. De asemenea, cred că diversitatea transportului şi a modurilor de transport este importantă. Întâmplător, acesta este subiectul cărţii albe la care va trebui să lucrăm în comisie.

Pe termen scurt, consider că prioritatea este să aducem oamenii acasă, să despăgubim pasagerii şi, poate, să vedem ce trebuie făcut pentru companiile aeriene, dar într-un mod foarte precis. De asemenea, cred că, din punct de vedere structural, trebuie să asigurăm mai mult sprijin videoconferinţelor. Videoconferinţa ca mijloc de comunicare este extrem de ocazională şi are puţină relevanţă pentru oricine; lucru valabil nu doar în cazul Parlamentului, bineînţeles, ci şi la nivel mai general. Cred că sprijinul pentru astfel de practici ne-ar ajuta să reducem din dependenţa noastră faţă de transportul aerian.

În cele din urmă, cred, pentru că preşedintele ne-a întrebat, că Parlamentul European ar putea sa-şi revizuiască modul de lucru, luând în calcul, de exemplu, posibilitatea să lucreze cinci zile pe săptămână timp de două săptămâni, decât trei zile sau trei zile şi jumătate pe săptămână. Acesta ar fi, de asemenea, un mod de a da un exemplu, prin felul în care ne organizăm munca, al felului de a reduce dependenţa de transportul aerian, care, în mod clar, este foarte fragil şi supus necunoscutului asupra căruia nu avem control, după cum ne arată natura astăzi.

Este, de fapt, vorba despre revizuirea sistemului în ansamblul său, iar în cartea albă, dar şi în Parlamentul European, va exista posibilitatea de a ne revizui propria metodă de sprijinire a altor mijloace de transport, inclusiv din perspectiva felului în care lucrăm.

PREZIDEAZĂ: DL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Domnule preşedinte, regret nespus faptul că, se pare, mulți dintre colegii mei deputați, înainte de a-şi ţine discursurile, nu s-au sfătuit cu un profesionist în domeniu - cu o persoană care a petrecut câteva mii de ore la comanda unui aparat de zbor. Am impresia că aceasta este o discuție extrem de politică și că i se aduc acuzații Consiliului deşi acesta nu este în niciun caz responsabil de activitatea vulcanică. Se poate spune cu mâna pe inimă că decizia Eurocontrol a fost pripită - și afirm aceasta sus și tare - deoarece totul a fost adunat de-a valma la un loc. Diversificarea situației ivite nu a fost deloc luată în calcul. Suntem responsabili de sistemul de gestionare permanentă a traficului aerian și cred că, în urma acestor evenimente, a rezultat o lecție din care putem cu toții să învățăm ceva. Totuși, sunt foarte sigur că deciziile care s-au luat deja au fost adoptate pentru o perioadă prea lungă de timp și convingerea mea este că respectivele decizii ar fi putut fi, în mod cert, diferite.

  Jacky Hénin (GUE/NGL). – (FR) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, cred că în momente ca acestea trebuie să le adresăm cuvinte de liniștire și înțelegere celor care au fost sau încă mai sunt, într-un fel sau altul, victime ale perturbărilor traficului, tot așa cum trebuie să le adresăm cuvinte de înțelegere angajaților companiilor aeriene care, având la dispoziție resurse limitate, au încercat să răspundă nevoilor pasagerilor.

Nu dorim ca vocea noastră să se alăture vocilor acelora care critică foarte mult, dar oferă puține sugestii și încă pretind că sunt în posesia adevărului, aceasta însă după ce furtuna a trecut. Am dori să spunem aici că principiul siguranței pasagerilor trebuie reafirmat ca fiind principiul prioritar. Este mai bine să avem un pasager nemulțumit, dar în viață, decât un pasager care, din nefericire, moare la bord.

Aș dori, în același timp, să spun că Europa suferă de prea puţină credibilitate. O cooperare și o unitate mai bune ar fi însemnat probabil o comunicare mai bună, o explicație mai bună pentru noi și o încercare mai fructuoasă de a-i satisface pe cei care pur și simplu doreau informații.

După părerea noastră, este important să se întărească competenţele Agenției Europene de Siguranță și să i se permită să recurgă în orice moment la o consiliere științifică, pe baza căreia și-ar putea justifica deciziile în toate situațiile. Pe viitor - și acest lucru a fost spus deja, însă cred că trebuie subliniat din nou - va trebui să depunem și mai multe eforturi pentru a ne asigura că mijloacele de transport care traversează Europa se vor completa unele pe celelalte prin încercarea, și de această dată, de a asigura o mai mare coeziune între ele.

În final, Domnule președinte, dacă-mi permiteți, pentru a spulbera orice îndoială care poate exista, aș dori să propun crearea în cadrul Parlamentului European a unei comisii de anchetă pe această temă.

  Anna Rosbach (EFD). – (DA) Domnule președinte, sunt două lucruri importante pe care doresc să le prezint. În primul rând, din nefericire, Europa se află într-un punct mort și de aceea nu poate concura la nivel mondial, însă același lucru se aplică și companiilor aeriene americane și asiatice, care nu pot ateriza în UE.

În al doilea rând, aș dori să le mulțumesc tuturor părților implicate pentru eforturile depuse.

Rămâne să decidem dacă aceste companii aeriene vor beneficia sau nu de compensații financiare. Rezultatul va fi decis în urma dezbaterilor care vor avea loc în zilele următoare. Este un lucru bun că am auzit că acum există un plan în trei etape. Mă bucură acest lucru. Financial Times critică politicienii pentru că „pur și simplu” au închis totul din motive de siguranță și sugerează ca Europa să introducă strategia americană prin care li se permite companiilor aeriene să decidă ele însele dacă doresc sau nu să zboare. Sper că noi, cei din acest Parlament, vom respinge imediat acest model. Ar fi dezastruos pentru pasageri ca o companie aeriană amenințată de faliment să decidă să zboare pur și simplu de dragul profitului.

Acum avem nevoie de o strategie pe termen lung: avioanele trebuie să fie dotate cu instrumente de măsură mai bune care să prevadă schimbările atmosferice și, de asemenea, motoarele avioanelor trebuie dezvoltate astfel încât să folosească mai eficient combustibilul și să fie mai puțin sensibile. Totuși, avioanele sunt vulnerabile nu numai la atacurile teroriste, ci și la condițiile atmosferice extreme. Avioanele consumă foarte multă energie și sunt foarte poluante. Nu va fi posibil să se dezvolte versiuni de avioane pentru transportul mărfurilor sau al pasagerilor care să funcționeze cu energie solară sau electrică, însă ceea ce putem face este să demarăm proiectele de trenuri de mare viteză și să creăm linii directe între principalele orașe europene. Trenurile pot deveni mult mai ecologice decât avioanele și pot concura fără probleme cu acestea în cazul destinațiilor din interiorul Europei.

  Danuta Maria Hübner (PPE). – Domnule președinte, astăzi știm mai bine decât în urmă cu o săptămână că un cer fără avioane costă foarte mult. Costul suportat de companiile aeriene depășește veniturile pierdute. Și alte industrii sunt afectate, deși sunt unele care obțin beneficii din această situație. Ceea ce contează este, de asemenea, faptul că acest nou dezastru a lovit economia deja foarte fragilă a Europei, confruntată cu nevoia consolidării fiscale.

Aș dori să ridic două probleme.

Prima se referă la asistența de stat. Oferirea de ajutoare din partea statului către liniile aeriene sub formă de compensație pentru pierderi are un precedent în sumele acordate în favoarea American Airlines după 9/11. Comisia Europeană oferă, de asemenea, proceduri rapide de monitorizare a ajutorului de stat, lucru care este de apreciat. Însă întrebarea mea pe care o adresez Comisiei este dacă știm care va fi dimensiunea potențială a acestei noi poveri pentru bugetele naționale, care suferă din cauza deficiturilor uriașe și a datoriilor și care se confruntă cu provocarea consolidării fiscale. Reprezintă ajutorul de stat prin bugetele naționale cea mai bună soluție? Comisia Europeană ia în calcul și alte opțiuni?

Cea de-a doua problemă este legată de capacitatea Uniunii Europene de a gestiona crizele. Am auzit că, în primele zile, nu a existat nicio consultare sau coordonare între autoritățile naționale relevante într-o situație care a afectat 80 % din spațiul aerian european. Vă pot asigura, Domnule comisar, că puteți fi total independent și totuși coordonat.

Este posibil să auzim în curând că, dacă ar fi existat o coordonare, aceasta ne-ar fi permis să creăm și să implementăm o soluție mai bună, așadar, în opinia mea, a sosit momentul să înaintăm în direcția gestionării crizei la nivelul UE. Vedem în mod clar că dezastrele care ne afectează cetățenii se pot produce, de asemenea, la exteriorul teritoriului UE, în Spațiul Economic European sau chiar în afara acestuia. Întrebarea pe care o adresez Comisiei este următoarea: cum va folosi acest dezastru în vederea îmbunătățirii capacității Uniunii Europene de gestionare a crizelor? Vă pot asigura că noi, deputații europeni, vom susține toate eforturile pe care le veți depune pentru a ne face mai eficienți și mai eficace în gestionarea crizelor.

  Hannes Swoboda (S&D). – (DE) Domnule președinte, în ultimele zile, am văzut și am resimțit alternativele la traficul aerian din Europa, pe de o parte, în timpul unei călătorii cu mașina de la Belgrad la Viena și, apoi, într-o călătorie cu trenul între Viena și Strasbourg. Deși există probleme pe drumuri, infrastructura rutieră este relativ bine dezvoltată, chiar și în regiunile învecinate ale Europei. Totuși, situația căilor ferate rămâne îngrozitoare. Acest lucru nu este acceptabil.

Unde am fi oare astăzi dacă am fi implementat prevederile așa-numitului Plan Delors? Am fi avut deja rețelele transeuropene și am fi avut mai multe linii de cale ferată de mare viteză și, de asemenea, trenuri de mare viteză. După doar câteva ore, toaletele din tren erau inutilizabile, deși era un tren modern, din cauza faptului că numeroase persoane trebuiau să stea în picioare sau să se așeze pe jos timp de câteva ore și, prin urmare, trenurile erau supraaglomerate, iar toaletele suprasolicitate.

Prin urmare, aș dori să-l îndemn pe dl Kallas să ne ofere un nou imbold în vederea modernizării liniilor de cale ferată prin introducerea mai multor trenuri de mare viteză și prin punerea la dispoziție a unor capacități de rezervă. Avem nevoie de un anumit număr de astfel de capacități de rezervă. Nu numai în timpul dezastruoasei explozii vulcanice, ci și pe durata iernii, am descoperit că avem prea puține rezerve și că nu este suficient să ne concentrăm numai asupra profitabilității. Trebuie să punem accentul și pe spațiile de cazare.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Domnule președinte, Domnule López Garrido, Domnule Kallas, vă mulțumesc foarte mult pentru explicațiile dvs. și pentru munca depusă.

Sunt de acord cu dvs. că prioritatea este siguranța și că criza care ne-a afectat este complicată, însă ne-a luat prea mult timp să comunicăm, deoarece am făcut acest lucru de-abia după cinci zile de la prima încercare.

Totuși, pentru a fi la înălțimea așteptărilor publicului european, concluziile acestei dezbateri trebuie să fie clare, simple și, mai ales, practice. Ele trebuie să aibă și efecte imediate pe care toată lumea să le poată vedea.

Prin urmare, contribuabilii, care și ei vor trebui să plătească pentru criză, au în mod clar dreptul de a li se garanta cel puțin trei lucruri: în primul rând, mai multă transparență cu privire la deciziile de a închide aeroporturile și la evoluția situației. Au fost informați cu întârziere când a început criza, lucru care, cred eu, a ajutat la agravarea problemelor în mai multe aeroporturi și a îngreunat găsirea unor variante alternative de transport pentru mulți utilizatori. De aceea, avem nevoie de mai multă transparență acum, când cele trei zone au fost definite. Dorim să știm care sunt acestea și ce vor semnifica ele.

În al doilea rând, contribuabilii au dreptul să li se garanteze respectarea în totalitate a drepturilor pasagerilor. Avem nevoie de claritate, trebuie să definim cine este responsabil de drepturile pasagerilor, care va fi aria de aplicabilitate a acestor drepturi și care vor fi termenele limită în care se vor exercita ele. Sunt de acord cu comisarul Kallas că trebuie, de asemenea, să se asigure monitorizarea proceselor pe care le vor folosi companiile aeriene pentru a permite tratarea unor astfel de reclamații.

Și cel din urmă lucru care trebuie să le fie garantat este ajutorul de stat pentru companiile aeriene. Vă solicit să definiți în mod clar ce va fi ajutorul de stat și care vor fi criteriile de acordare a acestuia și să monitorizăm și să controlăm consecințele pe care le-ar putea avea această criză asupra angajaților companiilor aeriene. Trebuie, de asemenea, să sporim la maxim măsurile de control pentru a nu permite companiilor aeriene să se folosească de situații ca cea de față pentru a-și ajusta în mod gratuit sau excesiv forța de lucru.

Lucrul pe care l-a indicat foarte clar această criză este nevoia de a dezvolta mai departe coordonarea și interoperabilitatea europeană.

  Philip Bradbourn (ECR). - Domnule președinte, după cum s-a spus deja, nimeni nu ar fi putut prevedea evenimentele recente din Islanda. Industria aviatică trebuie să facă față unor situații imprevizibile, atât din punctul de vedere al erupției vulcanice, cât și din punctul de vedere al cadrului economic general. Reținând acest lucru, ar trebui să justificăm astfel de măsuri extreme de închidere a întregului spațiu european prin dovezi științifice adecvate și, cu ajutorul tehnologiei de care dispunem în acest moment, să ne asigurăm că perturbările sunt minime și informațiile sunt comunicate în mod eficient.

În această privință, Eurocontrol și autoritățile naționale au sporit nivelul frustrării prin gestionarea defectuoasă a crizei. Prelungirea constantă, la fiecare șase sau opt ore, a duratei de timp în care spațiul aerian european era închis a însemnat că pasagerii nu își puteau planifica călătoriile în alt mod și chiar și companiile aeriene au fost ținute în așteptare. Simulările pe computer și tehnologia prin satelit sunt disponibile pentru a ajuta în aceste situații însă, chiar și cu toată această tehnologie, încă se pare că suntem în situația de a ne băga degetul în gură și de a-l ridica apoi în aer pentru a vedea din ce direcție bate vântul. Cel puțin aceasta este percepția publicului asupra situației. A fost un dezastru pentru toată lumea. Prognoze pe termen lung, nu decizii în pripă, iată de ce avem nevoie.

  Christine De Veyrac (PPE). – (FR) Domnule președinte, mai întâi de toate aș dori să subliniez faptul că aplicarea principiului precauției de către majoritatea guvernelor din Europa atunci când și-au închis spațiul aerian în mod voluntar și temporar a fost o decizie înțeleaptă și prudentă.

Siguranța concetățenilor noștri trebuie să fie mai presus de orice alte considerații și, în aceste circumstanțe, atitudinea anumitor companii aeriene de a solicita deschiderea completă și imediată a spațiului aerian pe baza unui zbor de testare sau două pare obscenă, ca să nu spun mai mult.

Cred că dl Hénin a fost cel care a vorbit cu puțin timp în urmă despre complementaritatea transportului, mai ales cu privire la cel feroviar, și aș dori să profit de această ocazie pentru a spune cât de rău îmi pare că paralizarea spațiului aerian a fost înrăutățită de perturbările existente în transportul pe cale ferată cauzate de grevele care sunt iresponsabile și de neînțeles în aceste circumstanțe.

Ca să revin la subiectul discuției, aș dori să laud decizia Comisiei de a autoriza punerea unor fonduri publice la dispoziția companiilor aeriene afectate de perturbarea din momentul de față. Este o decizie de bun simț, într-un context deja marcat de criză; asistența trebuie totuși să fie considerată excepțională.

În această privință, aș dori ca criteriile de acordare a acestor fonduri să includă comportamentul exemplar pe care companiile aeriene trebuie să-l demonstreze în compensarea clienților lor care sunt victimele anulărilor de zboruri. Într-adevăr, este inacceptabil ca anumite companii aeriene să abuzeze de clauza de forță majoră pentru a eluda obligațiile ce le revin în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 261/2004 privind despăgubirea pasagerilor. Călătorii sunt victimele situației actuale și, dacă nu li se oferă o soluție alternativă, nici nu ar trebui să suporte costurile financiare.

Mai mult decât atât, agențiile de turism sunt scutite de obligațiile de a-i despăgubi pe călători pentru zborurile neefectuate. Și nici acest lucru nu este corect. Companiile aeriene, la fel ca agențiile de turism, au asigurări care le oferă acoperire în situații excepționale, cum ar fi cele cu care ne-am confruntat în ultimele zile și trebuie așadar să ne asigurăm că li se vor oferi despăgubiri adecvate călătorilor pentru zborurile anulate.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Din UE-27 aproximativ două milioane de pasageri utilizează anual transportul aerian, 22 % la nivel naţional, 44 % la nivel intra-comunitar şi 34 % la nivel extra-comunitar.

Erupţia vulcanului din Islanda ne-a dezvăluit fragilitatea sistemului de transport european. În ultimele şase zile, peste 17 000 de zboruri au fost anulate şi milioane de pasageri au rămas blocaţi în diferite locaţii, în interiorul Uniunii sau în exteriorul ei. În aceste condiţii, obligatorie era informarea corectă şi rapidă a pasagerilor.

Siguranţa pasagerilor trebuie să constituie principala noastră preocupare. De aceea, mai ales în interiorul Uniunii, ar trebui să existe un sistem eficient de rerutare a pasagerilor către alte mijloace de transport: căile ferate, căile navigabile sau rutiere. Dacă un astfel de sistem ar fi fost funcţional, 66 % din pasagerii blocaţi în această perioadă, cei care circulau în interiorul unui stat membru sau în interiorul Comunităţii, ar fi ajuns la destinaţie utilizând alte mijloace de transport.

Devine imperativ să alocăm fondurile necesare pentru ca transportul transeuropean să fie dezvoltat, astfel încât căile ferate de mare viteză să deservească toate capitalele statelor membre, precum şi marile oraşe europene. De asemenea, devine imperativă şi dezvoltarea transportului naval pe căile navigabile interioare şi a coridoarelor maritime europene. Haideţi să dăm dovadă de voinţă politică şi să păstrăm deviza „Keep Europe moving!”.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE). – (GA) Domnule președinte, aș dori să salut eforturile pe care dl comisar Kallas și miniștrii transporturilor le-au depus în vederea rezolvării acestei probleme.

– În ciuda erei tehnologiei în care trăim astăzi, cred că acest lucru servește pentru a ne reaminti că ne aflăm în mâinile mamei naturi, acum mai mult ca niciodată.

Vin dintr-o țară - Irlanda - care se află la distanță de două mări de continentul european. Știu că noi și poporul pe care-l reprezentăm am resimțit efectele acestei situații poate chiar mai mult decât alți cetățeni din alte state membre. După anunțurile transmise noaptea trecută, existau speranțe reale ca situația să se amelioreze. Totuși, aceasta s-a schimbat din nou, peste noapte, iar restricțiile impuse spațiului nostru aerian s-au prelungit până astăzi la ora 13.00.

Mulți pasageri sunt blocați în diferite locuri - nu doar în Europa, ci în multe alte părți ale lumii - și prioritatea noastră trebuie să fie să încercăm să-i ajutăm, să-i ajutăm pe oamenii care au decese în familii și nu se pot întoarce acasă. Companiile aeriene ar trebui să acorde prioritate acestor persoane, nu să le ignore și să le trateze ca pe orice alt pasager.

Impactul economic este imens și sunt bucuros că dl comisar va prezida un grup pentru a stabili consecințele economice ale acestei situaţii. Desigur, este esențial - și cred că asta este adevărata problemă - ca rolul Eurocontrol să fie întărit în urma crizei, deoarece vulcanii nu respectă hotarele economice, geografice sau politice. Trebuie să soluționăm problema din centrul ei. Sunt de acord că o abordare din 27 de perspective, din partea a 27 de state, nu poate avea succes. Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă pasagerii din ziua de astăzi este confuzia...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Vicky Ford (ECR). – Domnule președinte, norul de cenușă a cauzat stres și traume pentru multe mii de pasageri și, de asemenea, pierderi financiare pentru multe întreprinderi. Într-adevăr, mulți dintre colegii noștri din zone îndepărtate ale Europei au fost obligați să rămână pe loc în această săptămână. Președinției ar trebui să i se mulțumească pentru că a admis că ar fi nedemocratic să se voteze fără aceștia - mult prea des, aceia dintre noi care sunt departe au senzația că sunt dați deoparte, în favoarea intereselor alianțelor europene centrale.

Vulcanul ne-a reamintit, de asemenea, că nu suntem stăpânii acestei planete și că nu avem răspunsuri la toate întrebările. Este clar că avem nevoie de o înțelegere mai bună în ceea ce priveşte atât cenușa vulcanică, cât și gazele vulcanice, iar cercetările în această sferă ar trebui încurajate.

Ne-a reamintit și cât de dependenți am devenit de transportul aerian. Știm că trebuie să reducem această dependență în anii ce vor urma. Ar trebui să încurajăm investițiile în sistemele avansate de comunicații pentru reuniunile virtuale, precum și investițiile în căile ferate de mare viteză.

În cele din urmă, planurile de reducere a călătoriilor care nu sunt necesare ar trebui și ele susținute. Acesta este un domeniu în care Parlamentul ar putea să dea exemplu.

  Marian-Jean Marinescu (PPE). - Fenomene naturale excepţionale, ca erupţia din Islanda, din păcate nu pot fi încă prevăzute. O reacţie neadecvată poate fi argumentată în astfel de cazuri, dar o singură dată. Avem obligaţia să analizăm atent ce s-a întâmplat şi să pregătim un răspuns eficace în cadrul repetării unui astfel de fenomen. Informaţiile referitoare la consecinţele erupţiei au fost insuficiente. Astăzi, la aproape o săptămână de la începutul haosului, nu ştim încă cât va mai dura şi care sunt, de fapt, riscurile.

Este necesară crearea unui centru de monitorizare adecvat, indiferent de costuri, pentru a da posibilitatea celor implicaţi, companii şi pasageri, să ia măsurile necesare. Reacţia companiilor a fost întârziată şi fragmentată şi a creat mari probleme pasagerilor. Nu a existat nicio încercare de cooperare între companii pentru o dirijare coordonată a fluxului de pasageri şi a utilizării la maxim posibil a rutelor încă disponibile. Singurul răspuns logic la acest neajuns este crearea Cerului Unic European şi asigurarea controlului traficului centralizat în responsabilitatea unui singur organism.

Domnule Preşedinte al Consiliului, anul trecut am fost raportor pentru Cerul Unic European şi mi-a fost foarte greu să obţin forma actuală, după negocieri extrem de dure cu Consiliul. Anul acesta se întâmplă exact acelaşi lucru cu coridoarele de marfă europene.

Cred că ar trebui ca statele membre să înţeleagă ceva din ce s-a întâmplat acum. Reacţia statelor membre nu a fost suficientă şi nu a condus la asigurarea transportului prin alte mijloace. În Europa, astăzi, nu poţi să cumperi un bilet de călătorie cu trenul într-un mod civilizat. Crearea unui centru european de intervenţie şi coordonare în caz de fenomene naturale excepţionale este absolut indispensabilă. Modernizarea transportului de călători pe calea ferată este, de asemenea, o prioritate despre care se vorbeşte foarte mult, dar se face prea puţin.

Sper că statele membre au înţeles un lucru extrem de important: nu este suficient să fii pregătit la tine acasă, este necesar să existe aceleaşi condiţii peste tot în Uniune. Este necesară o coordonare la nivel european, o responsabilitate la nivel european, o posibilitate de a lua o decizie la nivel european.

  Stavros Lambrinidis (S&D). – (EL) Domnule președinte, abilitatea căpitanului se demonstrează cel mai bine pe timp de furtună. În furtuna vulcanică ce a lovit Europa, Uniunea a fost înceată în a prevedea, reacţiona şi preveni răspândirea problemelor pentru cetățenii europeni. La fel de înceți am fost și când am reacționat la furtuna economică, dar aceasta este o altă poveste.

Există două aspecte în dezbaterea de astăzi:

În primul rând, cu privire la interdicția asupra zborurilor și la coordonare. Evident, nu companiile sunt cele care trebuie să pună în balanță riscul pentru viață și costurile pe care le suportă și nu ele sunt cele care trebuie să decidă când și unde zboară. Aceasta este o chestiune care trebuie rezolvată de autoritățile naționale. Singura realizare absolut pozitivă din ultimele zile este faptul că nu au existat victime pe care să le jelim; nu am putut risca acest lucru. Totuși, într-o situație care a depășit granițele Europei, ar fi trebuit ca, încă din prima clipă, autoritățile naționale să fi decis, alături de Eurocontrol și de meteorologi, dacă puteau deschide coridoarele, despre care spunem acum că vor fi deschise - după părerea mea, din nefericire - ca urmare a presiunii financiare a companiilor. Acest lucru mă înspăimântă.

În al doilea rând, într-o situație atât de haotică, este inacceptabil ca aplicarea regulamentului european privind despăgubirea pasagerilor să fie contestată, deoarece acest regulament, în astfel de situații, ar trebui activat automat. Știați că puțini dintre pasagerii afectați au fost asigurați de către companiile lor că li se va plăti cazarea și că, dintre aceștia, majoritatea au obținut despăgubiri deoarece au negociat foarte dur cu companiile, în timp ce majoritatea nu a primit nimic? Cred că Parlamentul European ar trebui să cerceteze modul în care au reacționat companiile, comparativ cu regulamentul, și dacă drepturile pasagerilor au fost respectate.

  Ivo Belet (PPE). – (NL) Domnule președinte, Domnule comisar, doamnelor și domnilor, bună dimineața. Ne confruntăm aici cu situații excepționale, desigur. Perturbările actuale ale traficului aerian sunt mult mai grave decât în cazul evenimentului de la 9/11, însă este clar că nu am fost așa de bine pregătiți cum am fi putut fi pentru o astfel de situație de urgență. În ciuda tuturor eforturilor depuse de agențiile de turism și de personalul companiilor aeriene, mulți pasageri au fost pur și simplu abandonați în voia sorții și au fost siliți să găsească o soluție pe cont propriu. Trebuie în mod evident să învățăm din această situație și să întreprindem măsurile adecvate.

Domnule președinte, Domnule comisar, mai întâi de toate, nu avem de ales decât să adoptăm un plan de urgență, un plan coordonat la nivel european. Este important ca planul să ofere pasagerilor aflați în situații excepționale nu numai condiții de siguranță, desigur, ci și informații și ajutor, astfel încât cei care sunt afectați să aibă cel puțin pe cineva la care să poată apela și care să le garanteze un adăpost. Trebuie să profităm de aceste evenimente pentru a îmbunătăți în viitor, în mod substanțial, soarta pasagerilor afectați. În ultimii ani, un alt lucru care a devenit evident este acela că în Europa va trebui să investim o grămadă de bani în crearea unei rețele de cale ferată transfrontaliere de mare viteză, care să ofere o alternativă ecologică unei rețele de transport aerian care este în mod clar vulnerabilă. Haideți să întreprindem eforturi reale, în cadrul UE 2020, pentru a crea un proiect obligatoriu de investiții în sistemul de cale ferată, care ar fi bun pentru cetățeni, pentru mediu și pentru ocuparea forței de muncă.

  Jo Leinen (S&D). – (DE) Domnule președinte, ca și cum am putea prevedea ce se întâmplă în viitor, Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, responsabilă, de asemenea, de protecția civilă, are în proiect un raport din proprie inițiativă privind abordarea comunitară a prevenirii dezastrelor naturale. Raportorul este dl Ferreira. Vom vota asupra acestui raport în sesiunea viitoare și vom discuta despre experiența noastră cu norul de cenușă vulcanică la momentul respectiv. Plenul va putea foarte curând să formuleze poziția Parlamentului cu privire la aceste chestiuni.

Sunt de acord cu deputații care au spus că suntem slab pregătiți pentru dezastrele naturale. Din fericire, Europa are puține dezastre naturale. Totuși, avem puțină experiență în acest domeniu și este clar că modul nostru de gestionare a crizei lasă de dorit. După părerea mea, totul a durat mult prea mult. Cu cinci zile în urmă, a avut loc un zbor de testare și s-au colectat date reale, însă totul durează de prea mult timp. Trebuie să învățăm din acest lucru. Nu doresc să emit nicio acuzație, însă experiența ne arată că trebuie să facem lucrurile mai bine pentru data viitoare.

Dacă această cenușă vulcanică ne-a arătat ceva, atunci acel lucru este că avem nevoie de mai multă coeziune europeană. Domnule Kallas, ați spus că autoritățile naționale au responsabilități. Totuși, acest lucru nu-i poate ajuta pe oamenii care au suferit în urma acestor lucruri. Avem nevoie de mai multă coeziune europeană în domeniul protecției civile și în politica de transport comună. Tratatul de la Lisabona ne oferă mai multe oportunităţi. La fel ca dna Hübner, aș dori să vă întreb cum veți folosi oportunitățile puse la dispoziție prin Tratatul de la Lisabona în domeniul gestionării crizelor și al protecției civile. Situația trebuie să se îmbunătățească.

  Anne Delvaux (PPE). – (FR) Domnule președinte, „șovăieli”, „haos”, „paralizie”, „cacofonie”, „catastrofă”, „dezastru”: presa nu duce lipsă de cuvinte pentru a descrie închiderea spațiului aerian european și consecințele acestui lucru.

Nu voi discuta pe marginea a ceea ce s-a spus deja, mai ales cu privire la proporția uriașă - imensă, ar spune unii - a impactului financiar al crizei în termeni direcți sau indirecți. În timp ce salut posibilitatea unui ajutor public excepțional care i se acordă sectorului aerian, care a suferit deja mult după 11 septembrie 2001, sunt încă perplexă în fața gestionării acestor evenimente de către Europa.

În primul rând, știind că 750 000 de pasageri europeni au fost afectați, un mare număr dintre aceștia fiind încă blocați în cele patru colțuri ale lumii, știind că pierderile economice cresc exponențial în timp, cum putem explica faptul că nu a durat o zi, nici două, nici trei sau patru, ci cinci zile pentru ca miniștrii transporturilor europeni să țină o ședință prin teleconferință în care să-și coordoneze acțiunile și să decidă crearea unor zone cu trafic diferențiat?

În al doilea rând, nimeni nu contestă nevoia, ca prioritate absolută - și subliniez cuvântul „prioritate” - de aplicare a principiului precauției. Totuși, astăzi, când traficul începe să fie permis treptat în zonele sigure, în condiții meteorologice neschimbate, și când vulcanul este încă activ, avem dreptul să ne întrebăm ce garanții suplimentare de siguranță pentru pasageri am fi putut pune la dispoziție mai devreme, mai curând.

În al treilea rând, a fost dezvoltat un model de acțiune evolutivă - în conformitate cu prognozele meteorologice, evoluția și activitatea vulcanului se pot schimba de la o oră la alta - însă cine va continua să desfășoare o evaluare actualizată a siguranței coridoarelor aeriene? Trebuie ca aceste zboruri de testare să fie realizate de aviația civilă și de companiile aeriene? În sfârşit, dacă acest lucru se prelungește, se înrăutățește sau se produce din nou - ceea ce este posibil - metoda de gestionare stabilită trebuie să asigure o coordonare mai mare între statele membre și proceduri operaționale speciale bazate pe date reale și pe o coordonare mai bună a altor mijloace de transport în circumstanțe excepționale. Trebuie, de asemenea, să se ia în calcul totuși şi nevoia de coordonare a asistenței, astfel încât zecile de mii de pasageri blocați să poată fi duși acasă; și ei au dreptul la informații și asistență. Până acum totuși nu am văzut decât inițiative izolate și la nivel național.

  Inés Ayala Sender (S&D). – (ES) Domnule președinte, salut ocazia pe care ne-o oferă această dezbatere, de a ne recunoaşte responsabilitățile care ne revin.

Ca răspuns la crizele din ziua de astăzi, dimensiunea națională și deciziile interguvernamentale nu sunt suficiente, nici nu sunt soluții simple, chiar dacă se bazează pe modele statistice.

Este corect să recunoaștem diligența cu care, a doua zi după ce spațiul aerian s-a închis, Președinția spaniolă a Consiliului a remarcat ocazia adoptării unei abordări europene pentru a se găsi o soluție la haosul care se împrăștia deja dincolo de guvernele naționale și, mai important încă, îi arunca pe mii de călători din interiorul sau din exteriorul frontierelor noastre într-o situație disperată. Repatrierea lor trebuie să fie prioritatea noastră.

Măsurile inițiale au fost adecvate, în conformitate cu principiul precauției și al garantării siguranței cetățenilor - al celor care zburau și al celor care planificau un zbor - dar lipsa de claritate cu privire la viitor și un sentiment crescând de neliniştite, apărut din cauza complexității deciziilor interguvernamentale, a ridicat întrebarea care s-a pus dintotdeauna: ce face Europa? Trebuie să admitem faptul că eforturile comune depuse de comisarul Kallas și de Președinția spaniolă au reușit în timp record - deși nu putem spune niciodată că acest tip de situații se dezvoltă îndeajuns de rapid, dar, ca să fim corecți, având în vedere dificultățile actuale, au reușit în timp record - să schimbe abordarea. Deși această abordare este marcată de precauție, așa cum este normal, ridică totuși întrebări importante.

Concluziile acestei alegeri sunt: aplicarea drepturilor pasagerilor nu se mai respectă în situațiile excepționale. Eforturile depuse la nivel european și național nu au fost suficiente. Pe termen scurt, trebuie să asigurăm repatrierea și să oferim soluții urgente, însă, pe termen mediu, trebuie să facem îmbunătățiri.

Serviciul de acțiune externă ar trebui să poată să răspundă la aceste situații de urgență; în unele cazuri, nu se poate închide în weekend.

Sectorul traficului aerian, agenții de turism, industria turismului, logistica etc., care cu greu întrezăreau sfârșitul crizei, au fost grav afectate și salut prezența comisarului Almunia, care va fi responsabil de gestionarea soluției necesare pentru acest sector.

Dacă vom pune capăt cât mai curând posibil nesiguranței, acest lucru ne va ajuta să ieșim din criză. În sfârşit, e clar că avem nevoie de un sistem care să înlocuiască traficul aerian, chiar şi atunci când va exista un singur spațiu aerian european. Căile ferate, drumurile și sectorul maritim laolaltă nu au reușit să-l înlocuiască.

  Artur Zasada (PPE). – (PL) Domnule președinte, Domnule Kallas, ne aflăm în mod cert într-o situație de criză. În Europa, traficul aerian a fost redus cu 70 %, iar 80 % din aeroporturi au fost închise. Sper totuși că vom putea trage câteva concluzii constructive. În primul rând, Comisia ar trebui să facă tot posibilul pentru a se asigura că erupția vulcanului nu va conduce la falimentul transportatorilor aerieni europeni, care sunt deja într-o situație catastrofală. Spun aceste lucruri în contextul dezbaterii de ieri pe tema finanțării securității traficului aerian și a rezistenței Consiliului la măsuri financiare mai stricte privind securitatea.

În al doilea rând, experimentele cu tehnologii noi și neverificate, cum ar fi scannerele corporale și pentru lichide nu vor îmbunătăți în niciun caz securitatea, ci, fără nicio îndoială, vor avea un efect asupra situației financiare a transportatorilor aerieni europeni.

În al treilea rând, chestiunea pasagerilor. Cred că decizia de a opri zborurile datorită preocupării privind siguranța pasagerilor a fost una înțeleaptă. Totuși, această preocupare nu ar trebui să se oprească aici, ci trebuie să includă și un ajutor pentru cei care, din cauze care nu le sunt imputabile, au fost blocați în aeroporturi. Aceste chestiuni au fost deja discutate de mai multe ori în cadrul unor ședințe ale Parlamentului European și, mai ales, în cadrul Comisiei pentru transport și turism. Totuși, în mod paradoxal, una dintre erupțiile vulcanului din Islanda ne-a făcut să ne dăm seama cât de importantă este industria aviatică pentru funcționarea adecvată a economiei Uniunii Europene, iar acest lucru este adevărat mai ales pentru acei reprezentanți ai UE care, din acest motiv, nu au putut participa la funeraliile de la Cracovia de duminică.

  Jörg Leichtfried (S&D). – (DE) Domnule președinte, Domnule Kallas, Domnule López Garrido, doamnelor și domnilor, cred că răspunsul Uniunii Europene și al statelor membre la această criză a fost întru totul satisfăcător și că s-a făcut tot ceea ce a fost posibil. Ele au acționat în conformitate cu principiul „siguranța mai întâi de toate”. Putem discuta asupra faptului dacă norul de cenușă ar fi trebuit să fie cercetat mai rapid. Cred că acest lucru ar fi fost posibil, dar, în principiu, ceea ce s-a făcut a fost acceptabil.

Acum, trebuie să discutăm și să ne gândim cu grijă la ceea ce trebuie făcut pentru oameni, pentru cetățenii europeni, care sunt blocați. Am fost sunat ieri de trei persoane care sunt în această situație. Unul dintre cazuri se referă la membrii unei familii care așteaptă într-un aeroport din Tailanda și cărora li s-a spus că vor putea probabil să zboare în data de 29 aprilie. Au petrecut deja o săptămână întreagă în aeroport. Cel de-al doilea caz implică niște tineri din New York, cărora li s-a spus să nu-și părăsească hotelul timp de cel puțin o săptămână, deoarece puteau fi preluați în orice clipă. Cel de-al treilea caz este reprezentat de o familie de pensionari aflați pe o insulă din Marea Norvegiei, care nu-și mai pot permite să plătească o cazare suplimentară, dar nici nu pot pleca.

Acestea sunt chestiuni la care noi, cei din Parlamentul European, trebuie să ne gândim și pe care trebuie să le discutăm. Trebuie să le oferim soluții acestor persoane, trebuie să le acordăm sprijin și să facem propuneri utile. Nu-i putem abandona pe cetățenii europeni care se găsesc în această situație; trebuie să-i ajutăm.

  Președintele. - Vă mulțumesc foarte mult, doamnelor și domnilor. Ne aflăm acum într-o situație extremă, deoarece subiectul pe care-l dezbatem este atât de urgent și atât de traumatizant pentru multă lume, și mai ales pentru public, încât avem mai multe cereri de intervenţii „catch the eye” ca oricând.

Acesta este un record, deoarece cred că avem 13 sau 15 cereri, și, deși deputații încă mai solicită să li se acorde cuvântul, nu putem să avem 20 de vorbitori.

Totuși, vom încerca să-i acordăm fiecăruia posibilitatea de a lua cuvântul, printre altele, până ce sosește președintele, care a ieșit pentru câteva minute și pe care îl înlocuiesc până la întoarcerea dumnealui. Deoarece nu doresc să încep următoarea dezbatere, vom desfășura procedura „catch the eye” fie până ce dl președinte nu va mai vedea bine, fie până ce toată lumea de pe listă a luat cuvântul.

  Sergio Paolo Francesco Silvestris (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, îi sunt recunoscător comisarului și ministrului Președinției spaniole pentru discursuri și pentru munca depusă.

Nu cred că există dubii asupra faptului că prioritatea în această situație de urgență este să se garanteze siguranța, iar siguranța a fost garantată, deoarece rezultatul acestui dezastru, al acestui eveniment natural neașteptat, este faptul că niciun avion nu a fost implicat în vreun accident cauzat de nor.

Obiectivul privind siguranța a fost așadar atins și nu putem decât să fim mulțumiți de această situație. Există însă încă două probleme astăzi: prima este aceea a timpului. Acțiunile ar fi putut oare să fie întreprinse mai repede? Ar fi putut fi întreprinse mai devreme? S-ar fi putut lua măsuri pentru a se interveni mai repede și pentru a se redeschide zona care era cea mai sigură pentru traficul aerian, în condițiile efectului economic uriaș, al impactului economic al acestui dezastru asupra traficului aerian și asupra companiilor aeriene? Nu s-ar fi putut întreprinde acțiuni mai devreme? Este nevoie de răspunsuri la aceste întrebări.

Cea de-a doua chestiune: mii de pasageri sunt încă la sol și trebuie să stea la hotel, să se schimbe...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Domnule președinte, această dezbatere a dat naștere multor discursuri din partea specialiștilor în transporturi. Este adevărat că ne-am concentrat cu precădere asupra problemelor economice pe care această situație excepțională și imposibil de prevăzut le-a cauzat.

Există și aspecte umane, după cum s-a spus, și analizez situația mai mult din punctul de vedere al unui apărător al cetățenilor și al consumatorilor, dintre care mai multe mii sunt blocați undeva în lume și sunt în imposibilitatea de a reveni acasă. Mă gândesc mai mult la aceștia și, mai ales, la cei care nu-și mai pot permite să stea unde sunt, care sunt blocați și nu au nicio altă soluție.

Cât privește cerul gol și aceste aeroporturi pline de oameni la ananghie, ar trebui să ne gândim la o reformare a directivelor privind transporturile, mai ales transportul aerian. Directiva privind pachetele de servicii turistice va fi probabil revizuită. Nu am putea oare - și acest lucru nu a fost încă menționat - să ne gândim la asigurarea obligatorie, care ar putea oferi acoperire, în caz de forță majoră, pentru astfel de persoane, mai ales pentru a nu le lăsa în aceste situații problematice?

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) Domnule președinte, situația actuală ne face să ne dăm seama și să fim martorii neputinței noastre în fața forțelor naturii. Totuși, în calitate de organizație serioasă, Uniunea Europeană ar trebui să fie mai bine pregătită pentru astfel de situații și ar trebui, mai ales, să fie pregătită să reacționeze în mod eficient în cazuri de urgență. Este dificil, desigur, să ne pregătim pentru ceva care poate sau nu să se întâmple o dată la 150 de ani, însă putem observa în acest moment că sistemul și infrastructura căilor ferate din Europa, cât și rețeaua de conexiuni, sunt complet insuficiente. Trebuie să răspundem, aici, la întrebarea cum am putea îmbunătăți această situație.

Alte întrebări pe care ar trebui să le discutăm sunt, mai întâi, ce fel de asistență publică va fi pusă la dispoziția societăților care sunt amenințate. Știm că va fi nevoie de sume uriașe de bani pentru a repara situația financiară a acestor societăți. O altă întrebare este cum ar trebui să dezvoltăm o strategie care ne va pregăti, pe termen lung, să reacționăm și să facem îmbunătățiri mai adecvate...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Antonio Masip Hidalgo (S&D). – (ES) Domnule președinte, dl comisar vorbea despre caracterul absurd și depășit al procedurilor. Haideți așadar să continuăm în aceeași direcție.

Am risipit prea multe ocazii, prea multe tratate, când am fi putut de fapt să instituim puterea comunității asupra spațiului aerian european. Totuși, chiar dacă nu am putut acționa așa cum trebuie în aer, putem să facem acest lucru la sol. De exemplu, putem monitoriza drepturile pasagerilor și, de asemenea, putem media sau solicita un armistițiu în cadrul diferitelor dispute industriale privitoare la transportul terestru. Nu ar trebui să existe servicii minime; ar trebui să existe servicii maxime în toate.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Domnule președinte, sper că actuala situație dificilă din transportul european nu va mai dura mult și nu se va transforma într-o adevărată criză a transporturilor. Experiența pe care o câștigăm este prea scumpă, însă este foarte instructivă. Ar trebui să tragem concluziile adecvate, și iată câteva dintre acestea, care se impun de la sine. În primul rând, securitatea transporturilor, atât în sfera calității, cât și în cea a abilității cetățenilor de a călători, este o obligație prioritară pe care o avem în comun. În al doilea rând, este necesară o dezvoltare echilibrată a tuturor formelor de transport, dar, mai ales, nu trebuie să neglijăm transportul feroviar. În al treilea rând, transportul eficient este seva economiei. Transportul bunurilor și mobilitatea forței de muncă sunt decisive pentru dezvoltare și ar trebui să ne reamintim acest lucru mai ales în timpul crizei economice. În sfârşit, este nevoie de proceduri adecvate, de coordonare, de sprijin separat pentru liniile aeriene, de ajutor reciproc și de solidaritate europeană pentru bunurile cetățenilor noștri.

  Piotr Borys (PPE). – (PL) Domnule președinte, Domnule Kallas, catastrofa ne-a arătat că nu există, în Uniunea Europeană, proceduri pentru combaterea efectelor catastrofelor de tipul celei rezultate în urma erupției vulcanice.

În primul rând, Uniunea Europeană ar trebui să coordoneze chestiunile privitoare la siguranță și să decidă dacă aeronavele pot sau nu să zboare. Acest lucru nu trebuie să fie decis în exclusivitate de statele membre. În al doilea rând, trebuie să ne gândim la chestiunea responsabilității economice. Cred că un sistem european de asigurare contra acestor tipuri de situații, sau poate o schemă națională de asigurare, ar putea fi soluția. În al treilea rând, în privința logisticii pasagerilor care au fost blocați în tranzit între anumite state, a existat o lipsă de mobilitate reală în rețelele de transport și TTN și cele de trenuri de mare viteză. În sfârşit, cred că, în cazul pasagerilor care sunt blocați în afara Uniunii Europene, Serviciul european pentru acțiune externă ar trebui să fie pregătit cu proceduri clare pentru a le putea veni în ajutor. Sper că se vor introduce aceste proceduri rapide.

  Kriton Arsenis (S&D). – (EL) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, în ultimele zile am fost martorii unor tulburări fără precedent în viețile noastre. Avioanele, de care depindem pentru a călători dinspre și înspre regiunile noastre către, respectiv de la Bruxelles și Strasbourg, nu mai sunt disponibile. Tulburările au fost la scară foarte mare; a trebuit să luăm trenuri, vapoare și autocare, totul a durat mult mai mult și numeroși deputați de-abia au putut ajunge.

Totuși, ceea ce am văzut în ultimele zile este faptul că depindem în mod clar de avioane; am văzut că există și mijloace alternative, dar și că infrastructura feroviară din Europa este inadecvată; nu este de ultimă generație. Ne putem oare închipui o Uniune Europeană cu o rețea completă de trenuri de mare viteză, o Europă în care toate călătoriile de mai puțin de 1 000 de km să se poată face cu trenul și în care să folosim avioanele numai pentru călătorii lungi?

Impactul transportului aerian asupra climei în Uniunea Europeană este uriaș. Este mai mare decât cel al rafinăriilor și al uzinelor siderurgice...

(Preşedintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Magdalena Alvarez (S&D). – (ES) Domnule președinte, cred că răspunsurile care se pot da acum nu pot decât să amelioreze situația actuală, dar nu și să preîntâmpine producerea acestor lucruri.

În transport, nu există scurtături, nu există soluții pe termen scurt, și acest lucru ar trebui să reprezinte o ocazie - cu atât mai mult acum, când cartea albă este în curs de elaborare - pentru a include, introduce și pune la punct măsurile necesare în vederea reducerii dependenței noastre excesive de conexiunile de transport aerian. Trebuie să echilibrăm aceste conexiuni prin facilitarea și întărirea alternativelor care lipsesc pe scară mare, în comparație, cum ar fi liniile de cale ferată și transportul maritim.

Prin urmare, cred că atât dl Kallas, cât și dl Grosch, care este raportorul pentru acest raport, vor fi luat notă de cererile înaintate de toți membrii privind necesitatea întăririi sistemului de cale ferată și al rețelelor transeuropene pentru acest mod de transport.

  Bendt Bendtsen (PPE). – (DA) Domnule președinte, s-au spus multe lucruri de bun simț în timpul dezbaterii din această dimineață, însă cred că trebuie să ne concentrăm mai mult pe viitor. Ceea ce ni s-a întâmplat este ceva ce se va produce din nou. Experții din Islanda spun că nu este vorba despre producerea unor alte erupții în viitor, ci pur și simplu despre momentul în care se vor produce. De aceea trebuie să ne uităm puțin mai departe în viitor și să găsim o soluție de rezolvare a unei astfel de situații în momentul în care se va produce din nou în viitor. Ca parte a acestui lucru, cred că trebuie să începem să ne concentrăm asupra creării unor linii de tren de mare viteză între capitalele europene și asupra modului în care putem materializa interoperabilitatea de care este nevoie.

  Tanja Fajon (S&D). – (SL) Doamnelor și domnilor, este, desigur, clar pentru noi toți că siguranța pasagerilor trebuie să fie prioritatea noastră absolută și că avem această discuție astăzi în primul rând deoarece natura ne-a reamintit acest lucru. Zborurile au rămas la sol în cea mai mare parte a Europei, pasagerii așteaptă pe termen nedeterminat, companiile aeriene au depășit linia roșie, angajații din industrie se tem pentru posturile lor, iar paguba economică este imensă. Evident, companiile aeriene au dreptul de a crede că, dacă fermierii pot solicita despăgubiri pentru dezastrele naturale, atunci și ele au, la rândul lor, dreptul la indemnizații. Cât privește mediul înconjurător, i-am făcut fără îndoială o mare favoare în decursul ultimelor zile.

Interconexiunea - haideți ca aceasta să fie lecția din care să învățăm, că Europa are nevoie de o mai bună integrare a traficului aerian, feroviar și rutier, că trebuie să punem la dispoziție fonduri pentru trenurile de mare viteză și că avem nevoie de mai puțină poluare. Trebuie să răspundem imediat, în mod responsabil și, mai presus de toate, gândindu-ne la siguranța pasagerilor.

  Judith A. Merkies (S&D). – (NL) Domnule președinte, mai întâi de toate, aș dori să-mi exprim compasiunea pentru fiecare persoană care a fost afectată de această criză. Acum, cuvântul „criză” este unul pe care l-am auzit mult prea des zilele acestea: criză economică, criză financiară, criza din transporturi și orice alt fel de criză care mai există sub soare. Dacă vreun lucru este clar, acela este că societatea noastră este extrem de vulnerabilă la crize de acest fel. Avem nevoie de o măsură de siguranță. Avem tendința de a vorbi mult despre societatea ecologică, însă o societate ecologică trebuie, de asemenea, să includă un transport ecologic și, în mod clar, nu ne-am încheiat munca, din acest punct de vedere.

Mulți membri ai grupului meu, dar și alte persoane, au spus deja acest lucru: este foarte urgent să investim în transportul ecologic și în conexiuni mai bune și mai rapide în interiorul UE - și, desigur, în conexiuni mai bune și mai rapide și în afara UE, dacă avem și noi un cuvânt de spus aici - cu trenul și de ce nu și cu barca, dacă se ajunge la așa ceva? Acest lucru ar fi bun pentru economie, pentru climă și, de asemenea, pentru stabilitatea acestei societăți, deoarece are nevoie disperată de ea.

  Gesine Meissner (ALDE). – (DE) Domnule președinte, a devenit clar că punctul central al acestei chestiuni este reprezentat de pasageri. Dorim ca pasagerii din Europa să fie transportați în siguranță. Dorim siguranță, însă dorim, de asemenea, să avem și opțiuni de transport. Cred că avem nevoie de toate mijloacele de transport disponibile în acest moment. Avem nevoie de aeronave, deoarece nu putem înlocui zborul cu o altă soluție. S-au spus multe despre trenurile de mare viteză. Desigur, ar fi bine să existe mai multe, însă la ce folosește și cel mai bun tren de mare viteză dacă trebuie să se oprească la frontieră?

Din acest motiv, cred că ar trebui să înaintăm pas cu pas. În primul rând, avem nevoie de continuitate în sistemele feroviare europene, tot așa cum avem nevoie de cerul european. Deoarece toate partidele au pledat în favoarea unei coordonări sporite între statele membre, aș dori să îndemn din nou pe toată lumea să treacă la acțiune, deoarece partidele din statele membre sunt cele care sunt responsabile de blocarea progresului din acest domeniu. Vă rog să vă asigurați că partidele de la dvs. de acasă, din statele membre, sunt în mod veritabil în favoarea deschiderii transportului în Europa. Dacă ne putem convinge partidele, situația se va îmbunătăți pe viitor.

  Corina Creţu (S&D). - În ultimele zile se vorbeşte foarte mult despre pierderile de natură economică suferite de companiile aeriene, care sunt o realitate. Devine evident că se impune adoptarea unui mecanism de ajutor al companiilor, cu atât mai mult cu cât se poate ca această criză provocată de erupţia vulcanului islandez să se prelungească.

Dar, înainte de toate, cred că trebuie să fie siguranţa pasagerilor şi protecţia consumatorilor. Au apărut foarte multe nemulţumiri din partea pasagerilor, care sunt trataţi diferit în funcţie de ţară sau de companie. Este evident că se impune unificarea practicilor în materie, ceea ce ar fi un mare pas înainte pentru pasageri, care acum sunt plimbaţi din loc în loc pe un fundal de incertitudine în legătură cu redeschiderea spaţiului aerian.

  Gilles Pargneaux (S&D). – (FR) Domnule președinte, Domnule comisar, această criză pe care am resimțit-o de câteva zile încoace, ne-a demonstrat - și nu s-a insistat îndeajuns asupra acestui lucru - eșecul Strategiei de la Lisabona, pe care Uniunea Europeană a putut să o aplice în ultimii zece ani.

Acest eșec, care provine din dereglementare și din competiția feroce, ne arată astăzi, cu ocazia crizei, că Uniunea Europeană a devenit incapabilă de a coordona abordarea necesară care ar fi făcut posibilă nu doar protejarea celor care sunt blocați în aceste aeroporturi, ci și planificarea acțiunilor ulterioare, permițând companiilor aeriene să întreprindă zboruri de testare, de exemplu. Așadar, îndemn Uniunea Europeană să se adune.

Ni se spune că avem nevoie de mai multă coeziune europeană. Într-adevăr, trebuie să existe un serviciu public, susținut de Uniunea Europeană, într-un sector așa de proeminent cum este transportul aerian.

  Elisa Ferreira (S&D). – (PT) Domnule președinte, aceasta a fost, desigur, o criză neprevăzută, iar principiul precauției trebuie, desigur, să reprezinte prioritatea absolută. Totuși, există lecții care trebuie învățate, iar prima dintre acestea este că, timp de cinci zile, nu s-a făcut auzită nicio voce europeană suficient de puternică și de responsabilă politic. O astfel de voce a lipsit cu privire la protejarea intereselor pasagerilor, la clarificarea drepturilor lor, la căutarea unui transport alternativ și la coordonarea soluțiilor.

O a doua concluzie este că modul de ieșire din criză nu trebuie să îi dea impresia cetățeanului de rând că este vorba despre o încleștare a forțelor între cei care doresc să evite pierderile economice și cei care doresc să susțină principiul precauției. Trebuie să existe o transparență clară și o obiectivitate evidentă cu privire la condițiile în care vom ieși din această situație, în care întregul spațiu aerian european a fost închis. Prin urmare, îmbunătățirea testelor științifice și, de asemenea, coordonarea le nivelul...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Robert Goebbels (S&D). – (FR) Domnule președinte, principiul precauției a devenit un principiu al iresponsabilității. În fața celui mai mic risc, principiul precauției a devenit o invitație în favoarea renunțării la orice responsabilitate. Nici măcar unul dintre așa-numitele partide „responsabile” nu mai îndrăznește să-și asume responsabilitățile.

O posibilă epidemie de gripă? Imediat, mii de oameni sunt invitați să se vaccineze. Un vulcan care erupe? Imediata, întregul spațiu aerian european este închis, deși experiența ne-a arătat că cenușa vulcanică nu este cu adevărat periculoasă decât pentru avioanele ce trebuie să traverseze un nor dens.

Totuși, din cauza principiului precauției, companiile noastre au de suferit de pe urma faptului că părțile responsabile nu-și asumă responsabilitatea, de pe urma slăbiciunii experților și a neputinței sferei politicului, care a tot vorbit despre nevoia de a ne reduce dependența excesivă de transportul aerian și de a investi mai mult în rețelele feroviare, probabil extinzându-le până în Asia, cele două Americi, Africa, Oceania sau chiar până la fiecare insulă din drumul către acestea.

PREZIDEAZĂ: DL BUZEK
Preşedinte

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Domnule preşedinte, cred că toată lumea este în mod clar de acord cu faptul că, înainte de toate, trebuie să ne concentrăm asupra naturii. Dl Cramer a afirmat acest lucru cât se poate de clar, iar eu sunt de acord cu domnia sa, deoarece acest mesaj este important pentru noi toţi. Evident, trebuie să ne concentrăm, de asemenea, asupra Uniunii Europene, asupra acţiunilor europene, ca reacţie la o criză de importanţă europeană, care a avut deja un impact major asupra milioanelor de cetăţeni europeni şi asupra celor din afara Uniunii Europene, precum şi asupra economiilor sectoarelor europene esenţiale.

A devenit imediat evident faptul că acţiunile statelor membre, care deţin puterea de decizie în privinţa deschiderii aeroporturilor, au fost depăşite de evenimente şi, din acest motiv, Uniunea Europeană a intervenit de îndată. Repet, domnule Speroni, doamnă Ferreira, s-a trecut imediat la acţiune. Vineri, gravitatea situaţiei ce se prefigura a devenit clară. În acel moment, Comisia Europeană împreună cu Preşedinţia spaniolă a Consiliului şi Eurocontrol au trecut de îndată la treabă. Duminică, aşa cum a afirmat dl Kallas, a avut loc o luare de poziţie publică a Comisiei şi a Preşedinţiei - prin dl Kallas şi prin mine - prin care s-a explicat situaţia şi acţiunile ce urmau să fie întreprinse. Măsurile ce urmau să fie luate atunci se refereau la întâlnirea de ieri a Eurocontrol şi la decizia reuniunii extraordinare a Consiliului, ce a fost convocată de guvernul spaniol şi prezidată de ministrul spaniol pentru lucrări publice şi care a avut loc ieri.

Aşadar, au fost luate măsuri. Măsurile au fost luate pentru ca toate acestea să ducă la luarea unei decizii, la acţiune, la o abordare, cu un nucleu european prin însăşi natura caracterului său. Acum se implementează decizia de ieri a Consiliului extraordinar al miniştrilor. În această dimineaţă, la ora 8.00, Eurocontrol a stabilit patru zone cu un perimetru de siguranţă extins în care zborurile nu sunt permise şi alte zone în care acestea sunt permise, cu condiţia ca între statele membre să existe acorduri şi coordonare. Astfel, spaţiul aerian se va deschide treptat, însă acest lucru depinde de condiţii şi de natură. Va depinde de aceste lucruri, bineînţeles, însă decizia luată ieri este deja pusă în practică azi, iar deschiderea spaţiului aerian se va realiza, în mod evident, în baza principiului precauţiei şi a necesităţii de a garanta siguranţa.

Cred că ceea ce a devenit imediat evident în acest caz este faptul că abordarea europeană a oferit perspectiva luării unei decizii mult mai echilibrate. Abordarea europeană a însemnat luarea tuturor factorilor în calcul, lucru esenţial când are loc ceva extraordinar, asemănător cu ceea ce se petrece acum. O asemenea abordare presupune, în primul rând, ca modelul după care se evaluează riscurile să fie mult mai punctual şi mai riguros. Domnule Sterckx, ca replică la spusele dumneavoastră în acest sens, doresc să adaug că Eurocontrol analizează deciziile centrului de avertizare a aviaţiei privind cenuşa vulcanică de la Londra, însă va lua în considerare şi zborurile de testare, informaţiile provenind de la autorităţile naţionale, informaţiile transmise de producătorii de aeronave şi informaţiile obţinute de la Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei de la Köln, informaţii despre care cred, de asemenea, că trebuie confirmate. Toate aceste informaţii vor fi analizate în vederea elaborării unei hărţi mai exacte, aşa cum se întâmplă în acest moment, prin propunerea de ordin tehnic elaborată de Eurocontrol în baza datelor ştiinţifice.

Abordarea europeană înseamnă că, înainte de orice alt principiu, siguranţa va constitui totodată principiul esenţial şi fundamental, aşadar sunt de acord cu aceia care au afirmat acest lucru. Aceasta înseamnă că se pot lua în considerare şi consecinţele de natură economică, Consiliul înfiinţând un grup de lucru care a fost deja foarte bine primit de către domniile voastre şi care urmează să prezinte săptămâna viitoare un raport cu privire la aspectele economice. Mai mult decât atât, mobilitatea şi drepturile cetăţenilor nu vor fi lăsate deoparte. Din acest motiv, fac un apel la toate guvernele din Uniunea Europeană să ajute oamenii să ajungă acasă, să facă uz de toate mijloacele de comunicare posibile şi să facă acest efort special şi extraordinar pentru că la mijloc este dreptul fundamental al cetăţenilor: dreptul de a se întoarce acasă, de a călători oriunde doresc. Astfel, facem un apel la respectarea dreptului acestora la libera circulaţie.

Pe viitor, cred că această situaţie va deschide calea unei dezbateri foarte profunde, iar Parlamentul European este exact locul unde aceasta trebuie să se desfăşoare. Această dezbatere trebuie să abordeze drepturile pasagerilor în situaţii excepţionale şi necesitatea unui plan de urgenţă, iar, în acest sens, aşa cum a afirmat dna Bilbao, Uniunea European trebuie să acţioneze transparent, în aşa fel încât să permită reformarea structurală, care presupune consolidarea în Europa a reţelelor feroviare trans-europene. Acest obiectiv devine unul absolut strategic, şi, dacă luăm totul în considerare, acesta presupune pur şi simplu structurarea Europei pentru că, din punct de vedere istoric, structurarea statului modern s-a realizat prin dezvoltarea mijloacelor de comunicare, a şoselelor, a liniilor feroviare şi a legăturilor maritime. În viitor, structurarea Europei, cea a secolului XXI, se va putea realiza doar prin infrastructurile mijloacelor de comunicare, în cazul de faţă acestea fiind în esenţă liniile feroviare.

Cele două aspecte merg mână în mână, iar dezvoltarea acestor infrastructuri ale transportului este o chestiune politică, simbolică şi reală şi se prefigurează a fi obiectivul principal al Europei secolului XXI. În acest context, sunt de părere că acesta era exact locul şi momentul potrivit ca dl Swoboda, dl Schulz şi dna Álvarez şi alţi vorbitori să facă referire la aceste reforme pentru că, fără îndoială, acesta este un element spre care trebuie să tindă Uniunea Europeană în viitor.

  Gay Mitchell (PPE). – Domnule preşedinte, cu tot respectul, doresc ca această dezbatere să fie prelungită, deoarece acest schimb de idei este mai mult decât amabil. Oamenii sunt trataţi ca nişte gunoaie în gări, de către companiile ariene şi de către autorităţi în aeroporturi. Suntem mult prea amabili. Trebuie să ne folosim de autoritatea UE în Consiliu şi în Comisie pentru a determina oamenii să deschidă mai multe centre de informare. În gara centrală din Bruxelles sunt şase centre de informare; patru dintre acestea sunt închise.

Ar trebui alocat mult mai mult timp acestei dezbateri şi ar trebui permisă participarea mai multor membri. Nu sunt deloc mulţumit de măsurile luate de Consiliu şi de Comisie pentru a servi interesul publicului călător ce doarme prin gări.

  Preşedintele. – Acest lucru a fost menţionat de mai multe ori astăzi. Toţi antevorbitorii dumneavoastră din Parlamentul European au făcut referire la aceste probleme.

  Siim Kallas, vicepreşedinte al Comisiei. – Domnule preşedinte, doresc să mulţumesc onorabililor membri pentru toate observaţiile lor. Am de adăugat încă patru.

În primul rând, aceste evenimente ne-au dat de gândit cu privire la planurile noastre strategice. Unul din aspectele cele mai importante şi cruciale este intermodalitatea şi flexibilitatea dintre mijloacele de transport şi abilitatea companiilor feroviare de a îndeplini rolul unei alternative. Vom aborda curând acest aspect, în cadrul discuţiilor despre remodelarea pachetului feroviar şi cartea albă referitoare la viitorul transporturilor.

Aceasta este o problemă foarte serioasă. Ieri am discutat-o şi cu Consiliul de Miniştri. Vă garantez că tratăm această problemă cu extrem de multă seriozitate - luăm în calcul lucrul la domiciliu şi alţi factori meniţi să evite transportul şi deplasările inutile.

În ceea ce priveşte impactul economic, vom analiza toate aspectele şi vom veni cu propuneri. În orice caz, trebuie să procedăm cu grijă. Banii nu cad din ceruri şi lucrurile trebuie să fie echitabile pentru toţi ceilalţi actori economici. Abordarea noastră trebuie să fie foarte echilibrată. Nu există miracole.

În ceea ce priveşte drepturile pasagerilor, normele sunt foarte clare. Unii deputaţi au formulat întrebări referitoare la norme şi la necesitatea de a fi revizuite. Nu sunt de părere că trebuie să revizuim normele adoptate de factorii de decizie europeni, inclusiv de Parlamentul European. Ele sunt bune. Problema care se pune este alta. Este vorba de transpunerea şi de aplicarea normelor, care stă în mâinile statelor membre. Planul nostru este clar în ceea ce priveşte aplicarea acestor norme şi modul în care trebuie să influenţăm statele membre. Este clar ce trebuie făcut astăzi în privinţa drepturilor pasagerilor.

Mai este un aspect, care însă nu are o importanţă majoră: presa şi mulţi dintre colegi au afirmat că am reacţionat prea târziu şi că nu am fost pregătiţi. Ei bine, eu am fost activ în tot acest timp. Am fost la Eurocontrol. Am ţinut legătura cu miniştrii. Astăzi, în cadrul acestei camere, avem cu toţii aceeaşi dilemă, fiind confruntaţi cu toţi acei experţi şi factori de decizie, însă această problemă este de competenţa experţilor şi a autorităţilor în materie de siguranţă, şi nu în mâinile politicienilor. Dilema este aceeaşi: siguranţă versus flexibilitate.

Eram pregătiţi pentru o erupţie vulcanică, însă aveam mai multe tipuri de dovezi despre erupţie. Acest aspect a fost, de asemenea, menţionat aici. Doar unul dintre zborurile efectuate de British Airlines şi unul din cele efectuate de KLM au fost afectate de erupţia vulcanică, în consecinţă normele au fost stabilite pornind de la faptul că ne confruntăm cu un risc ridicat. Autorităţile au procedat potrivit prezumţiei existenţei unui risc considerabil şi necesităţii anulării curselor.

Acum avem o abordare mai diferenţiată. Duminică au fost efectuate majoritatea zborurilor de testare, informaţia fiind direcţionată către Eurocontrol, unde am discutat aceste probleme, respectiv zborurile de testare şi rezultatele finale ale acestor zboruri. Acum se pune problema flexibilităţii, iar aceasta se află încă la latitudinea statelor membre. Vom continua demersurile legate de cerul unic european, un proiect foarte promiţător pentru Europa, despre care miniştrii consideră că reprezintă calea ce trebuie urmată, printr-o mai bună coordonare la nivel european.

Aceasta este o mare oportunitate. Acestea sunt observaţiile pe care doream să le fac. Legat de informaţii, dorinţa mea era să vă transmit că, joi şi vineri, Comisia a emis nişte comunicate de presă cu privire la drepturile pasagerilor. Am menţionat faptul că drepturile pasagerilor trebuie tratate cu extremă seriozitate. Informaţiile privind drepturile pasagerilor au fost furnizate imediat de către Comisie şi, începând cu duminică, toate aceste aspecte au început să fie abordate, majoritatea fiind deja de ieri trecute în revistă.

Aceasta este situaţia. Cazul nu a fost închis. Mai avem la dispoziţie cel puţin trei sau patru zile până când se vor relua majoritatea curselor aeriene. Soluţia la problema economiei şi a pasagerilor este reluarea curselor aeriene, astfel încât companiile să ducă pasagerii acasă sau la destinaţia finală. Această situaţie continuă să fie dificilă, iar noi trebuie să suportăm consecinţele.

Vă mulţumesc pentru observaţiile dumneavoastră. Vom avea mai multe ocazii de a discuta aceste probleme mai mult.

  Preşedintele. – Această dezbatere pe care o încheiem acum a fost, cu siguranţă, cel mai important subiect de pe ordinea de zi. Chiar şi doar pentru această dezbatere, întâlnirea de aici, din Strasbourg, a meritat. Această discuţie este ceea ce cetăţenii noştri aşteaptă de la noi, respectiv să rezolvăm aceste probleme şi este exact ceea ce am şi făcut de azi-dimineaţă. Este subiectul cel mai important.

Doresc, de asemenea, să mulţumesc pentru faptul că 14 comisari ai Comisiei Europene au luat parte la dezbaterea noastră finală. Faptul că aceştia au ascultat observaţiile dumneavoastră este foarte important.

Dezbaterea a fost închisă.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Kinga Göncz (S&D), în scris. – (HU) Cu toate că, mulţumită intervenţiei autorităţilor aviatice, norul vulcanic nu a cauzat pierderea de vieţi omeneşti, nivelul informării şi al coordonării din Europa nu primeşte o notă de trecere. Închiderea spaţiului aerian a creat dificultăţi sutelor şi miilor de europeni, împiedicându-i să ajungă la destinaţie. Toată lumea încearcă să rezolve această problemă neaşteptată, însă informarea inadecvată a condus la agravarea situaţiei. De cele mai multe ori, pasagerii nu au primit informaţiile corespunzătoare, nici prin telefon, nici prin internet. Mai mult, s-a creat confuzie prin faptul că autorităţile aviatice şi companiile aeriene au emis informaţii contradictorii. Totodată, a existat o lipsă a coordonării transporturilor terestre şi aeriene. Am simţit pe propria piele cât de importantă este modernizarea legăturilor transportului public între statele membre şi crearea reţelelor de transport trans-europene. Salut măsurile decisive ale Comisiei în materie de gestionare a crizei. Grupul de lucru instituit în acest sens trebuie să consolideze coordonarea dintre autorităţile aviatice şi cele de control al traficului aerian, fiind totodată util să examinăm dacă măsurile de siguranţă introduse în anii '80 mai sunt valabile. Recomand ca, în situaţii de criză similare, Parlamentul European să evite comutarea între Bruxelles şi Strasbourg, cauzând complicaţii unui sistem de transporturi deja haotic. În schimb, sesiunile plenare ar trebui să aibă loc la Bruxelles.

  Filip Kaczmarek (PPE), în scris. – (PL) Domnule preşedinte, dezbaterea noastră despre situaţia aviaţiei europene nu trebuie să se rezume la un fleac, respectiv la cum să ajungem la sesiunea Parlamentului European de la Strasbourg. Dacă ne vom concentra excesiv pe acest aspect, vom crea senzaţia unui egocentrism nejustificat din partea deputaţilor în Parlamentul European. Ar trebui să ne folosim imaginaţia. Efectele economice, sociale sau chiar şi politice ale închiderii spaţiului aerian pe o perioadă mai lungă se pot dovedi a fi o provocare colosală pentru întreaga Europă. Unii dintre politicienii şi jurnaliştii din Polonia întreabă, de exemplu, cum de anumite persoane nu au putut ajunge duminică la Cracovia, în timp ce altele au reuşit să ajungă acolo. Întreabă totodată de ce nu a fost posibilă parcurgerea drumului către Cracovia pe şosele sau cu trenul, acest lucru devenind posibil luni cu aceste mijloace pentru a ajunge la Strasbourg. Evenimentele petrecute în urma erupţiei vulcanice din Islanda vor avea şi un puternic impact global. În general, nu ne gândim la importanţa imensă a transporturilor aeriene. Doar Etiopia, care a fost în imposibilitate de a exporta flori în Europa, a suferit pierderi de 3 milioane USD pe zi. Trebuie să analizăm foarte serios modul în care închiderea spaţiului aerian va afecta piaţa muncii, competitivitatea noastră, întreaga economie şi cum va afecta vieţile oamenilor obişnuiţi. Cine ştie, poate că evenimentul acesta obscur din Islanda va determina viitorul Uniunii Europene. Vă mulţumesc foarte mult.

  Ádám Kósa (PPE), în scris. – (HU) În urma erupţiei vulcanului islandez, mii de oameni sunt blocaţi pe aeroporturi în condiţii dificile din cauza limitărilor şi anulărilor curselor aeriene pentru mai multe zile. În ciuda întârzierilor considerabile (peste 2 ore în cazul curselor sub 1500 km), companiile aeriene nu au oferit sau au oferit minimă asistenţă şi nu au furnizat informaţii corecte cu privire la opţiunile aflate la dispoziţia pasagerilor pentru a ajunge la destinaţiile finale. Nu au făcut aranjamentele necesare pentru ca pasagerii să aibă acces gratuit la telefon, fax sau internet şi nici nu au asigurat transferul sau cazarea, chiar dacă pasagerii sunt îndrituiţi la acestea conform reglementărilor UE în vigoare. Pasagerii cu dizabilităţi, persoanele în vârstă şi familiile cu copii mici sunt cu atât mai vulnerabili în asemenea situaţii excepţionale, iar ceea ce s-a întâmplat acum este tot o situaţie excepţională. Această situaţie neaşteptată a dovedit că drepturile pasagerilor anterior respectate pot fi anulate câteva minute, iar Carta Pasagerilor, la a cărei necesitate am făcut şi eu trimitere, este foarte utilă pentru a evita repetarea situaţiei de neajutorare a companiilor aeriene sau a altor organisme. În acelaşi timp, recomand ca, în cazul vreunei modificări majore, să devină obligatorie trimiterea informaţiilor cu privire la variantele alternative sub forma unui mesaj pe telefoanele mobile ale pasagerilor.

  Jacek Olgierd Kurski (ECR), în scris. – (PL) Norul de cenuşă vulcanică generat de erupţia vulcanului islandez Eyjafjöll a fost foarte eficient în a da peste cap traficul aerian din Europa în ultimele câteva zile. Până acum, zeci de mii de curse au fost anulate, pasagerilor fiindu-le imposibil să mai călătorească. Aceasta este o lecţie pentru întreaga Europă şi pentru autorităţile naţionale, din care trebuie să tragem concluziile necesare pentru viitor, inclusiv că evenimentele viitoare similare nu trebuie să paralizeze activitatea Consiliului European sau a adunării noastre. Printre cei afectaţi se numără şi deputaţi în Parlamentul European, care, asemenea mie, au fost în imposibilitatea de a ajunge la sesiunea de la Strasbourg din această săptămână. Reuniunea noastră de la Strasbourg din această săptămână a fost înconjurată de controversă, pentru că, unii dintre deputaţi pur şi simplu nu au putut ajunge aici din circumscripţiile lor. Până în ultima clipă nici nu am ştiut dacă sesiunea va mai avea loc sau nu. Pe viitor, ar fi bine pentru noi toţi să avem proceduri, astfel încât să fim pregătiţi în faţa unor asemenea situaţii excepţionale.

  Tiziano Motti (PPE), în scris. – (IT) Domnule preşedinte, ne-am obişnuit ca ştirile să ne aducă calamităţi, fie naturale, fie cauzate în mod intenţionat, care îngenunchează structurile naţionale şi societatea, creând situaţii de urgenţă în transporturi şi în aprovizionare. Fondurile alocate din bugetul european şi coordonarea dintre diferitele organisme de protecţie civilă au intrat deja în funcţiune, graţie experienţei acumulate. Cu toate acestea, niciodată nu a fost prevăzută o situaţie de urgenţă precum cea creată de erupţia vulcanului islandez. Cetăţenii noştri nu vor uita niciodată imaginea panourilor de informare din aeroporturi indicând anularea tuturor curselor, nu vor uita închisoarea, de la o zi la alta, din zona de tranzit a aeroportului, şi cozile interminabile din gări, de la companiile de închirieri de maşini şi din staţiile de taxi. Companiile aeriene au fost cele care au suferit cele mai mari pierderi financiare. Cetăţenii europeni riscă să fie batjocoriţi: lăsând deoparte inconvenientele şi costurile neprevăzute ce vor fi dificil de recuperat, este posibil ca costurile curselor să crească pentru a recupera pagubele. Nu trebuie să lăsăm acest lucru să se întâmple. Aşa cum procedează în cazul dezastrelor naturale, Uniunea Europeană, împreună cu companiile aeriene, va trebui să reacţioneze prin compensarea cetăţenilor care au avut cheltuieli neprevăzute pentru a reduce disconfortul acestora, dar, atunci când face acest lucru, Uniunea trebuie să evite riscul de a prezenta aceste compensaţii ca fiind ajutoare de stat, aşadar ajutoare ilegale. Înainte de toate, cetăţenii trebuie reasiguraţi că Uniunea Europeană îi va ajuta, astfel încât aceştia să se simtă protejaţi atât în mod direct, cât şi indirect. Până acum, puţini sunt aceia care pot afirma că se simt protejaţi. Parlamentul, care este drastic redus numeric din cauza deputaţilor care nu au putut ajunge aici, facem un apel atât la adoptarea urgentă a unui plan european de măsuri de coordonare între guvernele naţionale şi organisme, cât şi la crearea unei forme organizate de protecţie civilă. Astfel vom putea răspunde rapid la acele necesităţi ale cetăţenilor pe care guvernele, în mod ciudat, nu au fost în stare să le garanteze astăzi.

  Sławomir Witold Nitras (PPE), în scris. – (PL) Doamnelor şi domnilor, în ultimele zile am fost martorii blocării aeroporturilor pe aproape întreg continentul european. Situaţia este una neobişnuită pentru că ea nu este rezultatul unor greve, ci al unui dezastru natural survenit în urma erupţiei unui vulcan din Islanda. Această paralizie care ne cuprinde într-o oarecare măsură aproape pe toţi, este însoţită de un cortegiu de consecinţe, precum problemele financiare ale companiilor aeriene şi creşterea importanţei transportului terestru şi maritim. Acesta este aspectul asupra căruia aş dori să vă atrag atenţia. În ultimii ani, a fost evident că transportul aerian a surclasat restul mijloacelor de transport. Era mai rapid, mai sigur şi mai convenabil pentru pasageri. Cu toate acestea, în situaţia actuală, este esenţial să introducem măsuri menite să permită transportului terestru şi maritim să compenseze inconvenientele cauzate de paralizarea transportului aerian.

  Cristian Dan Preda (PPE), în scris. – Securitatea traficului aerian nu are nevoie de vreo justificare. De la erupţia vulcanului islandez călătoria cu avionul pare a nu mai fi un lucru la îndemână, ci unul aproape imposibil. Sunt convins că un plus de coordonare la nivel european ar fi fost un ajutor pentru cetăţenii UE blocaţi în diverse aeroporturi din lume sau aflaţi în imposibilitatea de a începe călătorii proiectate. Sper că într-o zi Cerul unic European va deveni o realitate.

Blocajul intervenit în ultimele zile a afectat, aşa cum se ştie, şi Parlamentul în care ne aflăm, mai precis funcţionarea sa în sesiune plenară. Cred că amânarea votului şi scurtarea cu o zi a sesiunii, în ciuda faptului că în seara de luni 19 aprilie erau prezenţi circa 65 % dintre deputaţi, nu se justifică. În opinia mea, sesiunea trebuia ţinută în mod normal.