Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind următoarele:

– raportul elaborat de dl Méndez de Vigo, în numele Comisiei pentru afaceri constituţionale, referitor la proiectul de protocol de modificare a Protocolului nr. 36 privind dispoziţiile tranzitorii cu privire la componenţa Parlamentului European pentru restul legislaturii 2009-2014: avizul Parlamentului European [articolul 48 alineatul (3) din Tratatul UE] [17196/2009 - C7-0001/2010 – 2009/0813(NLE)] (A7–0115/2010) şi

– raportul elaborat de dl Méndez de Vigo, în numele Comisiei pentru afaceri constituţionale referitor la recomandarea privind propunerea Consiliului European de a nu convoca Convenţia pentru revizuirea tratatelor în ceea ce priveşte dispoziţiile tranzitorii privind componenţa Parlamentului European [17196/2009 - C7-0002/2010 – 2009/0814(NLE)] (A7–0116/2010).

  Íñigo Méndez de Vigo, raportor. − (ES) Dle Preşedinte, permiteţi-mi vă rog să-mi încep discursul cu un citat din Rilke: ‘Herr, es ist Zeit. Der Sommer war sehr groß...’. Rilke a fost poetul preferat al colegului nostru deputat, Dimitris Tsatsos, care s-a stins din viaţă de curând. Cu ceva timp în urmă, la 19 noiembrie 1997, alături de Dimitris Tsatsos, am avut onoarea de a prezenta acestui Parlament raportul referitor la Tratatul de la Amsterdam.

Chiar în acel raport referitor la Tratatul de la Amsterdam, am sugerat ca orice modificare la tratate trebuie să fie pregătită în prealabil de o Convenţie.

Am numit acest lucru metodă comunitară. Într-adevăr, această metodă a convenţiei a fost folosită în elaborarea Cărţii drepturilor fundamentale şi mai ales, a Tratatului Constituţional.

Aş dori ca astăzi să ne amintim în mod special de Dimitris Tsatsos, întrucât suntem pe punctul de a finaliza prima reformă a Tratatului de la Lisabona, care, în ultimă instanţă, dle Preşedinte, este Tratatul Constituţional pentru care ne-am luptat atât de mult.

Această primă reformă, care va consta în modificarea Protocolului nr. 36 anexat la Tratatul de la Lisabona, este determinată de o anomalie, deoarece, anul trecut în iunie, atunci când au avut loc alegerile pentru Parlamentul European, Tratatul de la Lisabona nu intrase în vigoare din cauza vicisitudinilor pe care le cunoaştem toţi.

Prin urmare, ultimele alegeri parlamentare au avut loc în conformitate cu Tratatul de la Nisa, care era în vigoare în acel moment şi care prevedea existenţa a 736 de deputaţi în Parlamentul European, faţă de 751 pe care-i prevedea Tratatul de la Lisabona.

Pentru a complica şi mai mult lucrurile, dle Preşedinte, Actul din 1976 stabileşte că mandatul unui deputat din Parlamentul European are o durată de 5 ani. Acest lucru înseamnă că, în acest moment, nu putem pur şi simplu aplica numărul prevăzut de Tratatul de la Lisabona, adică 751 de deputaţi, având în vedere că, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, un anumit stat pierde trei deputaţi care au fost aleşi şi, prin urmare, nu pot părăsi Parlamentul în timpul acestei legislaturi.

De aceea, dle Preşedinte, Protocolul nr. 36 trebuie să fie modificat pentru a permite acordurilor de la Lisabona să intre în vigoare şi de aceea, în timpul acestei legislaturi 2009-2014, când modificarea Protocolului nr. 36 intră în vigoare, acest Parlament, va avea, în mod excepţional, 754 de deputaţi.

De aceea, dle Preşedinte, Consiliul European v-a adresat o scrisoare, solicitând ca, în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) din Tratat, acest Parlament să îşi dea avizul asupra a două chestiuni.

Prima chestiune se referă la necesitatea convocării unei Convenţii pentru pregătirea modificării Protocolului nr. 36. A doua chestiune vizează să stabilească dacă şefii de stat sau de guvern pot convoca o Conferinţă interguvernamentală pentru modificarea Protocolului nr. 36.

Ambele chestiuni sunt interconectate, cu toate că sunt dezbătute în două rapoarte diferite. Voi începe cu convocarea unei Conferinţe interguvernamentale. Aşa cum am menţionat deja, avem de-a face cu rezultatul politic al punerii în aplicare al Tratatului de la Lisabona şi de asemenea, avem de-a face cu o soluţie tranzitorie şi excepţională care va dura doar pe perioada acestei legislaturi. Prin urmare, Conferinţa interguvernamentală se va limita la un aspect asupra căruia am convenit deja: distribuirea celor 18 deputaţi la 12 ţări.

Prin urmare, dle Preşedinte, nu este nevoie de o dezbatere. Cred că această Conferinţă interguvernamentală poate fi convocată rapid, ba mai mult, poate rezolva problema într-o singură dimineaţă, având în vedere că decizia politică a fost deja luată.

Din acest motiv, voi solicita un vot în favoarea convocării Conferinţei interguvernamentale şi consider că nu este nevoie de o Convenţie pentru o problemă care a fost deja soluţionată. Suntem în favoarea organizării unei Conferinţe interguvernamentale; suntem împotriva convocării unei Convenţii.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. − (ES)Dle Preşedinte, doresc să-mi exprim mulţumirea faţă de faptul că Parlamentul European, sub îndrumarea colegului şi prietenului meu drag, Íñigo Méndez de Vigo, împărtăşeşte opinia Consiliului European în sensul că, pentru a aplica modificarea propusă la Protocolul nr. 36 anexat la Tratatul de la Lisabona, nu este necesară convocarea unei Convenţii, având în vedere că avem de-a face cu o modificare minoră, deşi esenţială pentru prezenţa în Parlament, înainte de viitoarele alegeri, a numărului de deputaţi care ar fi trebuit să fie prezenţi dacă Tratatul de la Lisabona ar fi intrat în vigoare.

Acest caz special este destul de paradoxal, deoarece atât eu, cât şi dl Méndez de Vigo, am participat la Convenţia care a elaborat proiectul unei Constituţii pentru Europa. În acest caz, obiectivul este să încercăm să evităm această procedură, din moment ce avem de-a face cu o modificare minoră - de fapt, una doar de formă - a Tratatului de la Lisabona.

Sunt încântat că astfel, dacă Parlamentul aprobă propunerea prezentată de dl Méndez de Vigo, după convocarea unei Conferinţe interguvernamentale şi după încheierea procedurii corespunzătoare de ratificare în cele 27 de parlamente din statele membre ale Uniunii Europene, alţi 18 deputaţi europeni din 12 state – Regatul Unit, Slovenia, Polonia, Ţările de Jos, Malta, Letonia, Italia, Bulgaria, Suedia, Franţa, Austria şi Spania – ni se vor putea alătura cât mai curând.

Prin urmare, cetăţenii din aceste ţări vor fi reprezentaţi mai bine în Parlamentul European. De aceea sunt încântat că prezentul raport a fost elaborat de dl Méndez de Vigo şi că a fost adoptat de către Comisia pentru afaceri constituţionale în forma pe care dumnealui a propus-o. Sper, de asemenea, că va fi aprobat la scară largă, aici, în cursul acestei sesiuni plenare şi că îi vom putea vedea cât mai repede în Parlament pe aceşti 18 deputaţi care lipsesc şi că acest lucru va fi prevăzut de Tratatul de la Lisabona.

  Maroš Šefčovič, membru al Comisiei. − Dle Preşedinte, aş dori să îi mulţumesc dlui Méndez de Vigo pentru raportul excelent. Sunt de asemenea fericit să informez Parlamentul European cu privire la avizul pozitiv adoptat de Comisie privind deschiderea unei CIG care va examina modificările care trebuie aduse Tratatului pentru a aproba prezenţa celor 18 deputaţi europeni suplimentari.

Consiliul European solicitase avizul Comisiei pe baza propunerii guvernului spaniol şi întrucât propunerea guvernului spaniol reflectă acordul politic de durată de a creşte imediat numărul deputaţilor europeni cu 17, Comisia a recomandat deschiderea unei conferinţe interguvernamentale cât mai repede posibil.

În conformitate cu propunerea spaniolă, Comisia a accentuat de asemenea în avizul său faptul că responsabilităţile CIG ar trebi să se limiteze la soluţionarea problemei deputaţilor suplimentari din Parlamentul European. Am fost foarte fericit să văd că raportul elaborat de dl Méndez de Vigo a fost susţinut de o vastă majoritate în Comisia pentru afaceri constituţionale şi sperăm că aşa se va întâmpla şi mâine, în cadrul reuniunii parlamentare.

De asemenea, în numele Comisiei, aş dori să îmi exprim speranţa că se va ajunge rapid la un acord asupra modificărilor limitate ale Tratatului, care urmează să fie dezbătute de acest CIG şi că ratificarea de către statele membre va permite celor 18 deputaţi din Parlamentul European să îşi înceapă mandatul cât mai repede posibil.

  Carlo Casini, în numele Grupului PPE. – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, voi fi foarte concis întrucât comisia pe care o prezidez a ajuns la un acord foarte cuprinzător, în conformitate cu tot ceea ce s-a afirmat deja, de aceea nu este nevoie să lungesc prea mult această dezbatere.

Problema care a fost ridicată şi discutată în cadrul comisiei vizează în principal următoarele: atât Actul electoral din 1976, cât şi Tratatul de la Lisabona solicită ca deputaţii din acest Parlament să fie aleşi în mod direct de către cetăţenii diverselor ţări. Acest lucru devine o problemă în cazurile în care sistemul electoral folosit pentru alegerea deputaţilor din această legislatură nu permite intrarea în Parlament a candidaţilor care nu au obţinut voturi suficiente ca să-şi asigure un loc, dar au obţinut voturi suficiente care le permit intrarea în Parlament la o dată ulterioară.

Câteva sisteme electorale permit acest lucru, dar se pare că altele nu-l permit. Prin urmare, dacă nu dorim să întârziem în mod semnificativ integrarea deputaţilor în Parlament, ar trebui să facem apel la sisteme excepţionale şi tranzitorii de numire, aşa cum prevede Consiliul.

În urma unor lungi discuţii, comisia din care fac parte a concluzionat că aceasta este o poziţie corectă. Prin urmare, susţinem ceea ce s-a spus deja. Desigur, trebuie să spun că, în ceea ce mă priveşte, am prezentat un amendament care propune numirea de observatori pentru o perioadă interimară înainte de alegerea noilor deputaţi în acest Parlament. Cu toate că acest amendament este încă dezbătut, va trebui să votăm împotriva lui – chiar dacă este amendamentul propus de mine – întrucât amendamentul de compromis prevede integrarea rapidă şi imediată a deputaţilor în Parlamentul European.

  Ramón Jáuregui Atondo, în numele Grupului S&D – (ES) Dle Preşedinte, aş dori să încep prin a afirma că decizia pe care trebuie să o luăm acum nu este una uşoară. În primul rând, revizuim Tratatul. La puţin timp după ce a intrat în vigoare, propunem pentru prima dată o revizuire a Tratatului. Nu este o chestiune uşoară.

În al doilea rând, totuşi, ceea ce facem noi acum este restabilirea, confirmarea şi crearea şansei ca cei 18 deputaţi, care ar fi avut dreptul să-şi ocupe locurile în Parlament dacă Tratatul ar fi fost aprobat înainte de alegeri, să îşi exercite acest drept. În plus, permitem celor 12 ţări care au dreptul de a rearanja situaţia în acest Parlament, deoarece au un acord cu întreaga Uniune Europeană, conform căruia ei ar trebui să aibă mai mulţi reprezentanţi decât în prezent, să îşi exercite acest drept. Despre aceasta este vorba şi este o chestiune importantă.

Totuşi, Tratatul în sine are nevoie de o Convenţie care să îl revizuiască. Consiliul ne întreabă, pe drept, dacă este necesar să se organizeze o Convenţie pentru ratificarea unui acord la care au ajuns toate statele membre ale Uniunii Europene. Parlamentul răspunde că nu este nevoie. Nu este nevoie de data aceasta.

Prin urmare, solicită Consiliului să convoace o Conferinţă interguvernamentală şi să revizuiască Tratatul, oferind, astfel, celor 27 de ţări posibilitatea de a ratifica revizuirea prin care cei 18 deputaţi ni se pot alătura în Parlament şi cele 12 ţări în cauză pot atinge nivelul complet de reprezentare parlamentară.

Aceasta este situaţia în momentul de faţă, însă există o problemă. Pentru început, aş dori să recunosc faptul că am avut dificultăţi în a stabili dacă cei care vin trebuie să fie aleşi în mod direct în această funcţie sau dacă pot fi aleşi într-un fel sau altul.

Cred că această problemă care a apărut şi care trebuie examinată şi prezentată în mod realistic, a fost soluţionată într-o manieră satisfăcătoare. Aş dori să mulţumesc pentru acest raport nu numai dlui raportor Méndez de Vigo, dar şi dlui Duff, pentru faptul că am reuşit să ajungem la ceea ce eu consider a fi un acord foarte important între cele trei grupuri.

Spunem „da” revizuirii Tratatului, dar fără convocarea unei Convenţii, astfel încât procedura să poată porni cu dreptul. Totuşi, în acelaşi timp, Parlamentul ar dori să amintească parlamentelor naţionale că trebuie să trimită deputaţi aleşi în mod direct în Parlamentul European şi că aici, în Parlament, ne propunem să revizuim sistemul electoral european pentru a oferi modelului electoral european un sistem uniform, supranaţional pentru alegerea deputaţilor săi.

Mă bucur că aceste două observaţii au permis atingerea unui echilibru, astfel încât această problemă să poată fi redeschisă.

  Andrew Duff, în numele Grupului ALDE. – Dle Preşedinte, propunerea despre care discutăm precede, bineînţeles, intrarea în vigoare a Tratatului. Dacă acest Tratat ar fi intrat în vigoare înainte ca această propunere să fie făcută, nu am fi acceptat-o.

Parlamentul nu ar fi acceptat faptul că Franţa urmăreşte să numească în Parlament doi deputaţi din Assemblée Nationale. Şi dacă am fi căzut de acord asupra acesteia după intrarea în vigoare a Tratatului – dacă această propunere nu ar fi fost prezentată înainte de intrarea în vigoare a Tratatului – am fi încălcat, de asemenea, Tratatul deoarece această propunere nu respectă principiul proporţionalităţii degresive.

Acceptăm o soluţie tranzitorie, însă controversa a reuşit destul de bine să evidenţieze problemele referitoare la componenţa Parlamentului şi procedura electorală. Sunt mulţumit că toate grupurile noastre sunt acum de acord cu faptul că este nevoie de o reformă substanţială a procedurii electorale şi Parlamentul va veni în curând cu propuneri care vor necesita organizarea unei CIG, care va fi pregătită în întregime şi în mod corespunzător de o Convenţie care va include parlamentele naţionale, va avea un rol consultativ general şi va include partidele politice naţionale cu scopul de a încheia un acord adecvat în timp util pentru 2014.

Le sunt extrem de recunoscător colegilor mei şi coordonatorilor celorlalte grupuri pentru negocierile constructive încheiate cu intenţia fermă de a reforma procedura electorală a Parlamentului.

  Gerald Häfner, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, există un consens general cu privire la acest aspect. Aşteptăm cu nerăbdare mărirea numărului de deputaţi din Parlamentul European şi aşteptăm cu nerăbdare să-i cunoaştem pe cei 18 noi deputaţi. Dorim să creăm acum toate condiţiile necesare pentru ca aceştia să ni se alăture şi să lucreze împreună cu noi.

Există o singură diferenţă minoră de opinie, care de fapt, este majoră, întrucât se referă la principiile activităţii noastre, inclusiv la modul în care înţelegem principiului democraţiei şi modul în care apreciem acest Parlament. Se referă la chestiunea identităţii celor care decid care vor fi aceşti noi deputaţi. Pentru noi, acest lucru nu reprezintă o problemă de importanţă minoră, ci o problemă-cheie. În conformitate cu Tratatul, deputaţii din Parlamentul European „sunt aleşi prin vot universal direct, liber şi secret, pentru un mandat de cinci ani”. Cetăţenii sunt cei care votează. În 11 din cele 12 state, aceasta este procedura.

Unul dintre state afirmă acum că acest lucru nu este posibil şi că ne vor trimite deputaţi care au fost aleşi de cetăţenii lor pentru o funcţie complet diferită. Nu credem că acest lucru reprezintă o modalitate acceptabilă de a trata Parlamentul sau dreptul de vot al cetăţenilor şi principiul democraţiei.

Am putea să ne lipsim de o Convenţie dacă aceasta ar fi doar o chestiune tehnică, cu alte cuvinte dacă am fi căzut de acord asupra principiului respectării tratatelor. Totuşi, în acest moment, Tratatul riscă să se dizolve. Permiteţi-ne să convocăm o Convenţie, care este o metodă minunată de a ajunge la un consens tocmai asupra acestor tipuri de probleme, la alt nivel decât cel al guvernelor din Europa.

  Ashley Fox, în numele Grupului ECR. – Dle Preşedinte, salut acest raport şi concluzia la care a ajuns, că nu este nevoie de o Convenţie constituţională. O astfel de Convenţie nu ar duce decât la irosirea timpului şi a banilor contribuabililor. Într-adevăr, alegătorii mei nu îşi doresc o Convenţie în cadrul căreia s-ar discuta cu siguranţă despre o integrare politică mai aprofundată. În Regatul Unit părerea majorităţii este că uniunea politică a progresat deja prea mult.

Deşi salut măsurile care permit celor 18 deputaţi suplimentari să îşi ocupe locurile în Parlamentul European, nu cred că aceştia ar trebui să se bucure de statutul de observator până la intrarea în vigoare a dispoziţiilor tranzitorii. O astfel de mişcare le-ar da dreptul să aibă pretenţii la salarii şi la cheltuieli înainte să li se acorde dreptul la vot şi cred că, în principiu, acest lucru este greşit.

Într-o perioadă în care în aproape toate statele membre se anticipează reduceri majore ale cheltuielilor publice, acest Parlament ar trebui să reprezinte un exemplu. Ar trebui să fim întotdeauna chibzuiţi cu banii publici. Grupul meu va vota împotriva acestui raport deoarece nu ţine cont de acest principiu important.

  Søren Bo Søndergaard, în numele Grupului GUE/NGL Group. – (DA) Dle Preşedinte, nu suntem de acord cu multe chestiuni care vizează Uniunea Europeană. Desigur, nu suntem de acord şi cu multe chestiuni care vizează Parlamentul European. Cu toate acestea, consider că există un consens cu privire la faptul că legitimitatea Parlamentului European constă alegerea sa de către cetăţeni, în mod democratic şi direct. Aşadar, ne aflăm astăzi în faţa unei propuneri care ne obligă să acceptăm ideea că acest lucru se poate schimba. Se face o propunere care ne-ar putea aduce în situaţia în care persoane care nu au fost alese în mod democratic, ci mai degrabă au fost numite, să poată vota în acest Parlament, în următorii patru ani. Cred că acest lucru reprezintă o evoluţie foarte proastă. Cred, de asemenea, că aceasta este o evoluţie foarte nefericită.

De asemenea, acest lucru contravine Tratatului. Prin urmare, ar trebui să revizuim Tratatul. Totuşi, acest lucru se află în opoziţie şi cu ceea ce facem noi în realitate. Când România şi Bulgaria au aderat la Uniunea Europeană în 2007, le-am spus că nu este nevoie să organizeze alegeri? Le-am spus că deputaţii pe care îi trimit pot ocupa această funcţie timp de doi ani şi jumătate fără a organiza alegeri? Nu, le-am instruit să organizeze alegeri şi acesta este lucrul care trebuie făcut în cazul statelor membre noi. Aşa trebuie procedat chiar dacă alegerile se organizează doar într-un singur stat membru, de exemplu în Franţa.

  Morten Messerschmidt, în numele Grupului EFD. – (DA) Dle Preşedinte, se întâmplă un lucru ciudat cu situaţia în care ne aflăm chiar acum. Ani la rând am auzit că Tratatul de la Lisabona va fi instrumentul care va asigura democraţia, transparenţa şi influenţa cetăţenilor asupra legislaţiei în cadrul Uniunii Europene. Apoi, unul dintre lucrurile pe care Parlamentul European alege să le facă după ce le-a spus cetăţenilor acest lucru ani la rând este să spună nu alegerilor directe, nu convocării unei Convenţii şi nu tuturor instrumentelor pe care le-am folosit în trecut pentru a-i convinge pe cetăţeni că prezentul Tratat este necesar. Această situaţie este destul de ciudată.

Bineînţeles, lucrul firesc ar fi să luăm în serios promisiunile pe care le-am făcut electoratului, să luăm în serios faptul că acest Parlament ar trebui să fie format din persoane alese direct de cetăţeni şi să luăm în serios faptul că nu guvernele, ci reprezentanţii aleşi vor modifica tratatele. Aceste două elemente fundamentale – şi, printre altele, promisiunile fundamentale – vor fi distruse dacă cele două rapoarte sunt adoptate. Ideea generală, motivul care stă la baza existenţei Tratatului de la Lisabona – tot ceea ce trebuia să îi convingă pe cetăţeni să confere mai multă putere Uniunii Europene – este exact lucrul căruia îi întoarcem spatele astăzi, când avem tot ceea ce ne-am dorit. Prin urmare, la fel ca şi antevorbitorul meu, trebuie să spun că grupul din care fac parte nu poate susţine aceste rapoarte.

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Dle Preşedinte, voi trece direct la subiect. Punctul 2 din raportul dlui Méndez de Vigo accentuează în mod corect faptul că una dintre propunerile Consiliului este total opusă spiritului Actului din 1976. Aceasta se referă la numirea, de către parlamentele naţionale, a deputaţilor care, în conformitate cu Actul din 1976, trebuie aleşi prin vot universal direct.

Cu tot respectul pe care-l port raportorului, regret că nu a ţinut cont mai mult de acest lucru şi că nu a abordat această situaţie într-un mod mai strict, mai clar şi mai ferm la punctul 5. Nu este deloc imposibil să menţinem alegerile. Dacă statele membre nu doresc să organizeze alegeri, ar trebui pur şi simplu să ţină cont de rezultatul alegerilor din 2009 şi să aplice proporţional rezultatul acelui vot la noul număr de deputaţi care tocmai le-a fost alocat.

Orice altă soluţie este considerată nedemocratică, în special în ţara mea de origine, Franţa, unde parlamentul naţional nu este numit pe baza principiului proporţionalităţii sau a vreunei reguli de proporţionalitate. Acest lucru ar reprezenta, de fapt, o formă de numire guvernamentală, care contravine spiritului tratatelor.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Dle Preşedinte, doamnelor şi domnilor, este încă un mister cum a putut Consiliul să trateze cu atâta uşurinţă o astfel de problemă. Sper ca această situaţie nefericită să nu lase amprente şi să nu submineze credibilitatea instituţiilor noastre şi a proiectului nostru. O să vă dau un exemplu în acest sens: Italia trebuie să aleagă un deputat în Parlamentul European în cadrul unor potenţiale alegeri suplimentare, dar ar trebui să fim mai preocupaţi de faptul că vom avea alegeri cu o rată de participare la vot a electoratului mai mică de 5 % sau de faptul că vom apela la rezultatele ultimelor alegeri din 2009 pentru a confirma alegerea unui deputat în Parlamentul European ales, în orice caz, prin vot universal direct?

Oricum, nu trebuie să agravăm situaţia: niciodată n-a fost mai important pentru Europa să evite obstacolele instituţionale şi întârzierile în procesul integrării. Aş dori, de asemenea, să subliniez cât este de important ca toţi cei 18 deputaţi în Parlamentul European să îşi ocupe funcţiile în acelaşi timp, pentru a evita deranjarea echilibrului delicat stabilit între naţionalităţile reprezentate în Parlament. Este o problemă - repet- care trebuie rezolvată imediat. Consider că este de neconceput ca noii deputaţi să nu fie aleşi în Parlament pentru perioada care a mai rămas din legislatura 2009-2014.

Prin urmare, trebuie să adoptăm urgent recomandarea şi raportul respectiv pentru a da undă verde modificării Protocolului nr. 36 anexat la Tratatul de la Lisabona, fără a convoca o Convenţie, ci prin convocarea, în mod direct, a unei Conferinţe interguvernamentale, aşa cum a propus raportorul. Desigur, trebuie să alegem calea cea mai rapidă, deoarece, în această etapă, au rămas puţine de discutat. În schimb, trebuie să mergem mai departe şi să construim un început proaspăt şi constructiv în urma a ceea ce a fost, din păcate, un episod cu adevărat negativ.

PREZIDEAZĂ: DNA ANGELILLI
Vicepreşedintă-

  Matthias Groote (S&D). – (DE) Dnă preşedintă, în primul rând aş dori să mulţumesc raportorului, dl Méndez de Vigo. Nu cred că este necesară convocarea unei convenţii. Este o chestiune de detaliu care trebuie clarificată. Începând cu 1979, Parlamentul European a fost ales prin vot direct şi secret şi aceasta este modalitatea care trebuie continuată şi în viitor. Noi şi Consiliul vom fi bine îndrumaţi în scopul abordării acestei probleme, cât mai rapid posibil, în cadrul unei conferinţe interguvernamentale, întrucât din cele 18 membre, 16 se află într-o stare de suspans, lucru care este destul de intolerabil. Mingea este, prin urmare, din nou în terenul Consiliului. Aş solicita Consiliului să nu renunţe la acest punct din cauza unui stat membru care nu a reuşit să găsească norme clare, aşteptând ca Tratatul de la Lisabona să intre în vigoare mai devreme. Sunt mulţumit că în prezent avem acest tratat în vigoare, însă trebuie să ne facem temele.

Raportul Méndez de Vigo este o bază bună în scopul consolidării acestui proces. Cu toate acestea, Consiliul va fi bine îndrumat să nu cedeze tentaţiei de a accepta deputaţi trimişi aici care provin din parlamentul naţional. Acest lucru ar crea un precedent şi nu sunt încântat să îl accept. Prin urmare, raportorul primeşte sprijinul meu total, cu condiţia să nu fie trimis aici niciun deputat din parlamentele naţionale.

  Sandrine Bélier (Verts/ALE). – (FR) Dnă preşedintă, Franţa este singurul stat membru care nu a anticipat intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi care refuză să respecte rezultatul alegerilor europene din iunie 2009. Prin acceptarea celei de a treia opţiuni – excepţia franceză – de numire a celor doi noi deputaţi în Parlamentul European, ni se solicită să aprobăm o încălcare gravă a legislaţiei primare a Uniunii: alegerea deputaţilor Parlamentului European prin vot universal direct, prin care ne-am dobândit legitimitatea timp de 31 de ani.

Suntem pe cale să respectăm decizia Consiliului, sub presiunea unui stat membru, care arată o anumită lipsă de consideraţie pentru Uniune şi cetăţenii europeni? Parlamentul nostru nu trebuie să sancţioneze această încălcare gravă a principiului democraţiei europene. Trebuie să refuzăm să subminăm legitimitatea şi credibilitatea noastră, în calitate de reprezentanţi aleşi ai naţiunii europene. Cetăţenii europeni, nu guvernele statelor membre, sunt cei care i-au ales pe cei care doresc să îi reprezinte în Parlamentul European.

Această excepţie franceză justifică solicitarea noastră pentru implicarea Parlamentului, în cazul unei convenţii privind revizuirea tratatelor şi respingerea oricărei conferinţe interguvernamentale.

  Trevor Colman (EFD). – Dnă preşedintă, întârzierea ratificării Tratatului de la Lisabona a însemnat că 736 de deputaţi în Parlamentul European au fost desemnaţi, faţă de cei 751 propuşi în prezent. Acest număr mare trebuie să fie atins prin 18 locuri distribuite între 12 state membre şi Germania care pierde trei locuri, dar acest lucru nu poate avea loc deoarece reducerea prematură a mandatului celor trei deputaţi germani în Parlamentul European este ilegală.

O complicaţie ulterioară este faptul că tratatul stipulează că numărul total al deputaţilor din Parlamentul European nu trebuie să depăşească 751. Includerea a 18 deputaţi suplimentari în Parlamentul European fără pierderea celor trei locuri ale germanilor va necesita o revizuire a Protocolului 36 al Tratatului de la Lisabona. Acest lucru trebuie să fie realizat printr-o convenţie care să genereze propuneri pentru acordul statelor membre privind integrarea în tratat prin intermediul unui amendament. Eşecul de a realiza acest lucru ar face ilegal orice proiect de lege pe care acest Parlament îl adoptă printr-un Parlament puternic cu 754 de deputaţi – cu trei peste limita de 751.

Propunerea prezentată în faţa acestui Parlament este că această problemă trebuie abordată prin intermediul unei conferinţe interguvernamentale, însă aceasta este o revizuire şi modificare semnificativă a Tratatului de la Lisabona care solicită ratificarea de către toate statele membre şi oferă oportunitatea pentru referendumuri naţionale individuale. Recomand acestui Parlament să se opună acestei propuneri.

  Rafał Trzaskowski (PPE). – Dnă preşedintă, sunt în dezacord total cu antevorbitorul. Acest Parlament a trebuit să răspundă la o întrebare cu privire la necesitatea convocării unei convenţii care să decidă această problemă şi am luat o decizie de a nu realiza acest lucru, însă am procedat astfel din respect pentru acest instrument – pentru acest instrument nou, care creşte realmente legitimitatea tuturor deciziilor pe care le luăm. În mod categoric, acest aspect nu creează un precedent pentru viitor, deoarece toate aceste chestiuni foarte importante cu privire la modificările tratatului, cum ar fi, de exemplu, procedura electorală, ar necesita convocarea unei convenţii.

Permiteţi-mi să îi mulţumesc dlui Íñigo şi coordonatorilor pentru luarea deciziei. Nu a fost simplu. Am avut o problemă cu desemnarea celor 18 deputaţi suplimentari ai acestui Parlament, deoarece anumite state membre nu au planificat efectiv o procedură, însă am hotărât că reprezentativitatea este cea mai importantă chestiune, că acesta este principiul pe baza căruia trebuie să ne orientăm şi că acest Parlament trebuie să aibă o reprezentare echilibrată, cât mai rapid posibil. Acesta este motivul pentru care am adoptat o soluţie pragmatică, îndemnând statele membre să finalizeze procedurile de alegere, cât mai rapid posibil, în măsura în care, în mod evident, toţi parlamentarii care ni se vor alătura vor fi aleşi în mod direct.

  Sylvie Guillaume (S&D). – (FR) Dnă preşedintă, doamnelor şi domnilor, numirea deputaţilor suplimentari în Parlamentul European nu este o chestiune nouă; să ne amintim de colegii noştri deputaţi dl Severin şi dl Lamassoure care au lucrat deja la această chestiune în timpul legislaturii anterioare. Cum este posibil ca cineva să nu fie surprins de lipsa totală de pregătire a unei ţări – ţara mea, de fapt, Franţa – în privinţa numirii celor doi noi deputaţi ai săi în Parlamentul European? Nu s-ar fi putut presupune, în mod rezonabil, că Tratatul de la Lisabona ar intra în vigoare într-o zi şi că s-ar pune în discuţie problema noilor deputaţi în Parlamentul European? Ce explică, atunci, o astfel de lipsă a capacităţii de previziune, o astfel de atitudine nepăsătoare?

Realitatea este că, prin oferirea Franţei, conform proiectului de Protocol nr. 36, a posibilităţii de a merge mai departe şi de a numi deputaţii în Parlamentul European din interiorul parlamentului naţional – permiţându-i astfel să salveze aparenţele cu costuri mici – riscăm, de fapt, să încălcăm regula fundamentală care stipulează că deputaţii din Parlamentul European trebuie să fie aleşi prin vot universal direct. Acest lucru este împotriva spiritului Actului din 1976 referitor la alegerea deputaţilor în Parlamentul European prin vot universal direct şi ar submina legitimitatea şi credibilitatea reală a Parlamentului European.

Pe de altă parte, la rândul lor, reprezentanţii aleşi din cele 11 alte state membre, care au fost aleşi legal, nu trebuie să plătească preţul pentru un astfel de amatorism. Această situaţie continuă, pur şi simplu, pentru reprezentanţi şi ţările lor de prea mult timp şi aceşti reprezentanţi aleşi au dreptul să poată să ni se alăture, cât mai rapid posibil, şi să înceapă să lucreze. Acesta este motivul pentru care noi considerăm că această chestiune trebuie să fie rezolvată prin intermediul unei conferinţe interguvernamentale care ar putea aproba rapid numirea acestor deputaţi.

Cu toate acestea, trebuie să insistăm ca Franţa să îşi îndeplinească obligaţiile sale, la fel ca partenerii săi europeni. Acordurile de acest tip sunt inacceptabile în mijlocul Parlamentului care reuneşte reprezentanţii poporului european. Fără a ţine cont de nimic, această dezbatere va fi avut virtutea demonstrării implicite a necesităţii de a lua măsuri de precauţie, în viitor, în vederea asigurării unui mijloc uniform de alegere a deputaţilor în Parlamentul European prin vot universal direct. Această reformă, la rândul său, va trebui să fie realizată prin intermediul unei convenţii. Încă o dată, vocea popoarelor trebuie să aibă greutate aici, în acest Parlament, iar nu vocea guvernelor.

  Zita Gurmai (S&D). – Dnă preşedintă, aş dori să mulţumesc dlui Íñigo pentru că face o treabă bună şi tuturor colegilor care au participat la cooperarea acestora. După mulţi ani de lucru şi probleme de ratificare destul de grave, Tratatul de la Lisabona este în sfârşit în vigoare. Acest lucru conferă consolidarea atât de necesară a rolului Parlamentului European.

Trebuie să profităm serios de această oportunitate şi să ne bazăm acţiunile pe aceste reforme instituţionale dobândite. Trebuie să ne concentrăm pe luarea progresivă a deciziilor în beneficiul tuturor cetăţenilor europeni. Nu trebuie să petrecem atât de mult timp cu chestiunile administrative. Eu sunt tipul de persoană care reprezintă un factor decizional rapid, eficient, dar bun. Cetăţenii europeni, pe bună dreptate, se aşteaptă ca noi să ne facem treaba în mod eficient şi transparent.

Respect pe deplin echilibrul şi buna cooperare între instituţiile europene, chiar dacă sunt convins că propunerea de compromis reflectă o soluţie viabilă. În acest mod, putem să ne facem treaba mai eficient. Prin urmare, vom consolida Parlamentul European şi vom face un mare serviciu pentru cetăţenii europeni.

Nu în ultimul rând, personal îi cunosc pe unii dintre viitori colegi aleşi deja şi, cu cât vor începe să lucreze mai repede, cu atât mai bine. Cred cu tărie că expertiza lor va oferi o valoare adăugată instituţiilor noastre.

  Constance Le Grip (PPE). – (FR) Dnă preşedintă, de asemenea, am dorit să mulţumesc, la fel ca şi ceilalţi vorbitori, colegului nostru, dlui Méndez de Vigo. Acesta a făcut o treabă remarcabilă în circumstanţe care au fost uneori crâncene şi întotdeauna foarte interesante. Dezbaterile în cadrul Comisiei pentru afaceri constituţionale au durat mult timp; acestea au fost la înălţimea provocării şi a caracterului important şi intens pe care deputaţii din Parlamentul European îl asociază, desigur – şi pe bună dreptate – cu o chestiune majoră care are implicaţii imediate asupra lor, şi anume compoziţia Parlamentului nostru şi metodele de numire a deputaţilor.

Încă o dată, dl raportor a fost capabil să strângă ceea ce uneori au reprezentat opinii şi contribuţii diferite şi să le rezume – aş spune – într-un text extrem de echilibrat. Aş dori să îi mulţumesc pentru acest lucru. Consider că recomandările făcute în aceste două rapoarte, atât cea cu privire la convocarea unei conferinţe interguvernamentale, cât şi cea cu privire la măsurile de tranziţie referitoare la compoziţia Parlamentului nostru, sunt caracterizate de realism, pragmatism şi eficienţă. Cred că, în ceea ce priveşte acest aspect, precum şi alte chestiuni, aceasta reprezintă, în general, ceea ce aşteaptă concetăţenii noştri de la Europa.

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Dnă preşedintă, de asemenea, aş dori să mulţumesc raportorului, precum şi tuturor raportorilor alternativi. Ca Parlament, trebuie să trimitem un mesaj clar astăzi referitor la faptul că aşteptăm cu foarte mare nerăbdare să avem aici în Parlament noi deputaţi şi că, într-adevăr, Consiliul manifestă indiferenţă. Trebuie evidenţiat din nou aici faptul că avem un obiectiv foarte clar de găsire a unei soluţii, cât mai rapid posibil, pentru ca deputaţii aleşi în mod liber – de fapt, 18 dintre aceştia – să poată să îşi înceapă activitatea, cât mai curând posibil.

Ca Parlament, avem nu numai sarcina foarte generală de a reprezenta poporul în cel mai bun mod posibil, dar şi sarcina de a lucra cât mai eficient şi eficace posibil în comisii şi, pentru a face acest lucru, ne aşteptăm să ne bazăm pe expertiza şi cunoştinţele acestor deputaţi colegi care au fost aleşi în mare parte în mod liber şi corect. În calitate de cetăţean austriac, aştept cu mare nerăbdare să îl văd pe Joe Weidenholze aici şi sper că vom fi în măsură să îl întâmpinăm aici în calitate de deputat al Parlamentului, cât mai rapid posibil.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă preşedintă, nici nu s-a uscat bine cerneala pe Tratatul prematur de la Lisabona şi deja următoarele amendamente au fost prezentate şi haosul din jurul noilor noştri deputaţi – oamenii vorbesc despre deputaţi fantomă – este cu adevărat perfect. Acest lucru, cu siguranţă, a fost cauzat, printre alte lucruri, de sistemele noastre de alegere diferite, care dau naştere la probleme referitoare la democraţie. În Franţa, de exemplu, unde candidaţii se opresc la nivel regional şi nu sunt disponibile liste, este foarte dificil să se permită promovarea deputaţilor. Trebuie să ne exprimăm clar în favoarea unei alegeri şi nu a unei selecţii de către parlament.

În al doilea rând, ar avea sens – şi la aceasta se aşteaptă cetăţenii – să ni se ofere informaţii specifice referitoare la activităţile şi câştigurile deputaţilor în timpul perioadei de observare. Această situaţie „iluzorie”, cu siguranţă, nu va fi prea bună pentru încrederea cetăţenilor în UE. De asemenea, trebuie să oferim explicaţii cât mai rapid posibil cu privire la momentul apariţiei şi statutului noilor deputaţi. În plus, nu este suficient de clar dacă Tratatul de la Lisabona va fi reexaminat – lucru care ar fi de dorit – şi ce situaţie există cu privire la aderarea Croaţiei. Cetăţenii se aşteaptă la o soluţionare rapidă a acestei probleme din partea Consiliului.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) În conformitate cu dispoziţiile Tratatului de la Lisabona, compoziţia Parlamentului European s-a modificat. În ciuda faptului că a intrat în vigoare în urmă cu şase luni, o conferinţă interguvernamentală pentru punerea în aplicare a acestor modificări nu a fost convocată. Statele membre trebuie să ratifice un protocol special referitor la numărul suplimentar de deputaţi în Parlamentul European. Aceasta este o operaţiune majoră, dar nu schimbă cu nimic faptul că tratatul trebuie pus în aplicare în întregime şi fără întârziere. Împărtăşesc poziţia cu privire la această chestiune prezentată de către raportor.

Trebuie amintit faptul că este în interesul statelor membre, care au o delegaţie naţională extinsă, conform dispoziţiilor Tratatului, ca noii lor deputaţi să poată să reprezinte electoratul lor, cât mai rapid posibil. Acest lucru este în conformitate cu principiile democratice fundamentale care stau la baza Uniunii. Este important pentru toţi deputaţii suplimentari să intre în Parlament în acelaşi timp, pentru ca instituţia noastră să evite acuzaţiile legate de funcţionarea necorespunzătoare.

  Milan Zver (PPE). – (SL) De asemenea, aş dori să mă alătur celor dintre dvs. care doresc să pună accent pe necesitatea ca Parlamentul European să fie pe deplin reprezentativ şi să funcţioneze cu un complet de deputaţi, cât mai rapid posibil. Consider că nu suntem încă reprezentaţi pe deplin, având în vedere amendamentul la Tratatul de la Lisabona, care se referă la structura noastră. De asemenea, cred că o Conferinţă Interguvernamentală ar fi calea bună de urmat şi cel mai rapid mod pentru a ne permite consolidarea temeiul nostru juridic şi pentru a permite Parlamentului European să realizeze reprezentarea deplină. Aş dori să felicit raportorul, dl Méndez de Vigo, care a explorat temeiul juridic şi cred că rezoluţia de astăzi îl exprimă într-adevăr în mod corespunzător. În plus, mă alătur acelora dintre dvs. care aşteaptă cu nerăbdare să primească noi deputaţi în Parlamentul European, deoarece consider că avem nevoie de aceştia. Acelora dintre dvs. care nu anticipează în alegerile proprii, ultimele alegeri europene, că ar fi necesară numirea, sau mai degrabă, alegerea, deputaţilor suplimentari, vă spun că acest Parlament nu va pierde legitimitatea doar din cauză că doi deputaţi vor proveni din parlamentele naţionale.

  Seán Kelly (PPE). – Dnă preşedintă, la fel ca alţi colegi, consider că dacă oamenii sunt aleşi pentru Parlamentul European, ei au dreptul să îşi ocupe locurile la fel ca ceilalţi 736 de deputaţi care şi-au ocupat locurile în ultimele 12 luni. Aceasta este o problemă pe termen scurt care are nevoie de o soluţie pe termen scurt, deoarece peste patru ani toate lucrurile se vor stabiliza şi vor funcţiona normal.

De asemenea, consider că este incorect să acuzăm statele membre că nu au acţionat anticipat cu 12 luni în urmă, deoarece în urmă cu 12 luni a existat o posibilitate majoră ca Tratatul de la Lisabona să nu fi fost ratificat, şi a fost, cu siguranţă, o poziţie pe care mulţi oameni au simţit-o în ţara mea şi în alte ţări. Totuşi, în prezent când totul a fost ratificat, este important ca oamenii care au fost aleşi să aibă permisiunea de a-şi ocupa locurile, pentru a putea contribui la activitatea din Parlament şi putem continua până la alegerea următoare de peste patru ani, când totul va fi, după cum spun aceştia, „excelent”.

  Diego López Garrido, Preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (ES) Dnă preşedintă, aş dori doar să adaug că sunt de acord cu aceste discursuri ale onorabililor deputaţi care au exprimat importanţa soluţionării acestei chestiuni importante privind Tratatul de la Lisabona, şi anume, cazul celor 18 deputaţi în Parlamentul European care încă trebuie să îşi ocupe locurile în Parlament, deoarece ultimele alegeri au avut loc cu puţin timp înainte ca Tratatul de la Lisabona să intre în vigoare.

Prin urmare, această revizuire a Protocolului nr. 36 este utilă. De asemenea, sunt întru totul de acord cu cei care simt că acest lucru trebuie făcut cât mai curând şi că absenţa celor 18 deputaţi din acest Parlament care reprezintă cetăţenii din 12 state membre va fi remediată cât mai rapid posibil. Acesta este motivul pentru care, în ultimă instanţă, sunt de acord cu dl Méndez de Vigo, care propune că nu este nevoie de o convenţie, că o Conferinţă Interguvernamentală va fi convocată cât mai rapid posibil, că cele 27 de parlamente ale statelor membre vor ratifica decizia cât mai curând, şi că, în consecinţă, cei 18 deputaţi în Parlamentul European în cauză pot fi văzuţi în acest Parlament, ca şi cum ar fi fost aici de la începutul acestei legislaturi.

  Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei. − Dnă preşedintă, cred că această dezbatere a demonstrat în mod clar că încercăm să soluţionăm o situaţie excepţională, că suntem în căutarea unei soluţii practice şi că aceasta este soluţia pentru tranziţie. Prin urmare, apreciez foarte mult abordarea pragmatică a dlui Méndez de Vigo şi raportul pe care l-a pregătit, şi, după cum pot deduce din dezbatere, de asemenea, acest raport obţine un sprijin foarte puternic aici în plen. Consider că este foarte clar că obiectivul nostru comun este să avem 18 noi deputaţi în Parlamentul European, cât mai curând posibil.

Întorcându-ne la poziţia Comisiei, cred că ni s-au pus întrebări foarte directe despre modul în care trebuie administrată această modificare şi cu ajutorul cărui instrument. Comisia a fost de acord foarte clar cu CIG datorită scopului şi naturii modificării care vor fi dezbătute.

În ceea ce priveşte modalităţile prin care sunt aleşi deputaţii în Parlamentul European, această problemă va fi, sunt sigur, ridicată în cadrul conferinţei interguvernamentale, însă permiteţi-mi să adaug: când Consiliul European a luat în considerare această chestiune, cred că a fost destul de clar faptul că respectivul Consiliu a căutat un echilibru, un echilibru între oportunitatea naturală ca deputaţii suplimentari în Parlamentul European să fie aleşi într-o manieră cât mai apropiată posibil cu alegerile din Parlamentul European şi nevoia de a respecta acordurile naţionale constituţionale; că este originea celor trei opţiuni de a acoperi realităţile situaţiei prezente care, cu siguranţă, va fi reglementată la următoarele alegeri.

Daţi-mi voie în încheiere să apreciez reflecţiile interne din cadrul Parlamentului European cu privire la viitoarele posibile schimbări ale alegerilor europene, însă cred că trebuie să subliniem că acestea sunt, şi trebuie să rămână, chestiuni diferite. În prezent, discutăm despre modalitatea în care cei 18 deputaţi suplimentari pot intra în Parlamentul European. Data următoare vom discuta posibile schimbări aduse votului electoral.

  Íñigo Méndez de Vigo, raportor. − (ES) Dnă preşedintă, atunci când oamenii care provin din poziţii atât de diferite şi vechi precum cele ale dlui Mauro, dlui Gollnisch şi dlui Colman, ajung la concluzia că există probleme cu procedura şi sistemele electorale pentru alegerea deputaţilor în Parlamentul European, acest lucru înseamnă că avem nevoie de o procedură electorală uniformă.

A fost un mandat care deja a existat în Tratatele de la Roma. Prin urmare, noi, coordonatorii − şi aş dori să profit de această oportunitate să le mulţumesc tuturor, în special dlui Jáuregui şi dlui Duff − am fost de acord cu amendamentul 2, care va fi votat mâine. Sper că acest amendament va fi sprijinit de acest Parlament, în mod special, astfel încât să putem să soluţionăm rapid această chestiune a procedurii electorale uniforme privind alegerile pentru Parlamentul European. Prin intermediul acestuia, mi se pare, am elimina acest tip de semn de întrebare.

În discursul său, dl Trzaskowski a discutat despre reprezentativitatea necesară a acestui Parlament, lucru pe care majoritatea vorbitorilor şi vicepreşedintele Šefčovič, printre alţii, l-au subliniat, de asemenea.

Sunt de acord cu acest lucru. Într-adevăr, spunem mult la punctul 1 al raportului, în măsura în care cei 18 deputaţi în Parlamentul European trebuie să intreîn bloc; în caz contrar am pierde reprezentativitatea.

Pentru ca aceştia să intre în bloc, pentru a respecta acest act de justiţie politică, şi anume Tratatul de la Lisabona, trebuie să fim practici, deoarece o situaţia de tranziţie şi excepţională, doamnelor şi domnilor, solicită, de asemenea, situaţii şi soluţii de tranziţie şi excepţionale.

Acesta este motivul pentru care, şi sunt destul de deschis în legătură cu această chestiune, nu agreez posibilitatea deputaţilor care nu au fost aleşi în 2009 de a se alătura acestui Parlament, lucru pe care, mi-am adus aminte, îl menţionez clar la punctul 2 al raportului. Cu toate acestea, dacă trebuie să aleg între acest lucru şi cei 18 deputaţi care nu şi-au ocupat locurile, sau ajungând la o soluţie practică şi la alăturarea celor 18, prin urmare, însemnând că respectăm Tratatul de la Lisabona, solicit acestui Parlament, după cum am făcut deja în raport, să aleagă această soluţie; una de tranziţie şi pragmatică, dar, mai presus de toate, dnă preşedintă, una corectă.

Aş dori să mulţumesc tuturor pentru colaborarea lor şi pentru contribuţiile interesante pe care le-au adus la acest raport.

  Preşedintă. − Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc joi, 6 mai 2009, la ora 11.00.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  John Attard-Montalto (S&D), în scris. – Simt că nu este echitabil pentru aceste ţări cărora le-au alocate locuri suplimentare în PE să nu fie încă reprezentate. Nu vorbesc doar în numele Maltei care are alocat al şaselea loc, ci şi în ceea ce priveşte toate celelalte ţări care se află în aceeaşi situaţie. Este o realitate că există constrângeri legale şi constituţionale ce trebuie depăşite pentru ca noii parlamentari europeni să îşi ocupe locurile de drept. Pe de altă parte, timpul care a trecut de la alegerile PE din iunie 2009 ilustrează că UE devine o instituţie greoaie în care activarea părţilor Tratatului de la Lisabona, care a fost în final aprobat în urmă cu mai puţin de 6 luni, durează luni, dacă nu ani de zile. În afară de deficienţa în reprezentarea ţărilor implicate, există alt element care simt că solicită atenţia imediată. Mă refer la elementul uman. Optsprezece parlamentari viitori trebuie să traverseze o perioadă foarte dificilă din viaţa lor, în special din punct de vedere psihologic. Sunt sigur că nu există niciun parlamentar european prezent care nu înţelege situaţia celor optsprezece politicieni.

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris. – (PL) În opinia mea, Parlamentul European are obligaţia de a decide cât mai rapid posibil în această privinţă, pentru a permite colegilor noştri deputaţi, care au fost aleşi în mod democratic, să îşi ocupe locurile. Acest aspect este foarte important, nu numai pentru binele lor, ci în principal din respect pentru deciziile luate de către alegătorii lor. Nu trebuie să îi obligăm să mai aştepte.

Toţi deputaţii noştri colegi trebuie să fie aleşi prin alegeri democratice. Sunt conştient de faptul că, în momentul de faţă, există diferenţe majore între normele electorale ale diferitelor state membre. Prin urmare, aş dori să îmi exprim speranţa că situaţia actuală ne va motiva să începem un dialog referitor la armonizarea procedurilor electorale ale statelor membre ale UE.

  Indrek Tarand (Verts/ALE), în scris. −. Am dori să mulţumim raportorului care a făcut o treabă excelentă. Cu toate acestea, suntem dezamăgiţi de decizia franceză de modificare a voinţei iniţiale a electoratului european prin numirea noilor deputaţi ai Parlamentului European din Adunarea Naţională. Ceterum censeo – Franţa a decis să vândă Rusiei o navă de luptă din clasa Mistral; credem că va regreta foarte mult acest demers.

PREZIDEAZĂ: DL BUZEK
Preşedinte