Preşedinta. – Următorul punct este raportul întocmit de dl Alves, în numele Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr 247/2006 privind măsurile specifice în domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (COM(2009)0510 - C7-0255/2009 - 2009/0138(COD)) (A7-0054/2010).

  Luís Paulo Alves, raportor. – (PT) Doamnă preşedintă, doamnă comisar, doamnelor şi domnilor, permiteţi-mi să subliniez faptul că dezbatem acum primul raport al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală care face obiectul procedurii legislative ordinare prevăzute în Tratatul de la Lisabona. Este un moment istoric şi, dacă acest Parlament votează în sensul pe care îl sugerez, se va iniţia cel mai bun start posibil pentru această nouă perioadă de competenţe comune în ceea ce priveşte agricultura în Uniunea Europeană.

Acest lucru se întâmplă tocmai prin colegiferare cu regiunile sale cele mai îndepărtate, într-o demonstrare practică a voinţei de a construi o Uniune care este întărită de coeziune, într-un spirit de solidaritate activă, în ceea ce priveşte pentru caracteristicile şi diferenţele componentelor sale, ca singura cale viabilă spre construirea proiectului nostru comun european.

De asemenea, acest lucru se realizează prin introducerea unor regulamente de bază pentru a face sectorul zahărului din Azore – şi salut în mod deosebit acest lucru, deoarece este regiunea mea natală – mai viabil, având în vedere că are sute de ani. În plus, aceasta contribuie la diversificarea sănătoasă a agriculturii într-o regiune care, după cum ştim, are o contribuţie de neînlocuit în sectorul laptelui din Portugalia. Trebuie să-l consolidăm şi să-l facem mai durabil.

Doamnă preşedintă, doresc să mulţumesc domnului comisar Cioloş şi înalţilor oficiali ai Comisiei cu care am colaborat şi negociat, pentru deschiderea şi flexibilitatea de care au dat dovadă. Preşedinţia spaniolă a făcut tot posibilul în direcţia îndeplinirii dorinţei noastre comune de a ajunge la un acord în primă lectură. Aş extinde, în mod evident, mulţumirile mele şi raportorilor noştri alternativi din celelalte grupuri politice, precum şi excelenţilor funcţionari ai secretariatului Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală a Parlamentului European, a căror colaborare ne-a permis atingerea unui rezultat pe care eu îl consider foarte pozitiv.

Aş dori să subliniez, de asemenea, contribuţia decisivă a Asociaţiei Agricole din Insulele Azore, precum şi a guvernului regional şi a guvernului republicii; aceşti factori au fost implicaţi şi au jucat un rol important în găsirea unei soluţii pentru zahărul din Azore.

Propunerea de regulament al Consiliului a fost prezentată la 2 octombrie în cadrul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală, într-un moment în care nu exista nicio perspectivă de intrare în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care continua să aştepte ratificarea de către statele membre. În acest context, ideea iniţială a Comisiei şi Consiliului a fost de adoptare a propunerii în cadrul procedurii simplificate, fără amendamente, pentru a putea intra în vigoare la 1 ianuarie 2010.

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi în ciuda faptului că opinia conform căreia propunerea ar trebui să continue să urmeze procedura simplificată a predominat în rândul celorlalte grupuri politice şi a Consiliului – pentru că au crezut că propunerea nu are nevoie de modificări şi ar trebui să intre în vigoare rapid – la acel moment, Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European şi eu personal am înţeles că Parlamentul trebuie să-şi dea avizul atunci în conformitate cu Tratatul de la Lisabona şi să-şi preia rolul de colegiuitor.

Am făcut-o la momentul potrivit, pentru că, în consecinţă, s-au deschis noi posibilităţi, în primul rând ca urmare a contribuţiei Comisiei pentru dezvoltare regională şi a avizului domnului Teixeira – pe care aş dori să-l felicit şi cărui îi mulţumesc, cu această ocazie, pentru ajutorul pe care l-a pus întotdeauna la dispoziţie pe tot parcursul procedurii – şi apoi ca urmare a raportului meu care permite introducerea unor noi posibilităţi pentru industria zahărului în Insulele Azore, precum şi ca urmare a contribuţiei şi sprijinului colegilor mei din Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală.

În cele din urmă, aş dori să spun în acest prim discurs că nu am reuşit să obţinem amendamentele propuse de Comisia pentru dezvoltare regională şi Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi susţinute de mine, acceptate în cadrul angajamentului obţinut în cadrul negocierilor trilaterale. A fost esenţial să se obţină un angajament în primă lectură, garantând astfel îmbunătăţirile deja obţinute şi necesitatea de a intra în vigoare mai repede, pentru a nu compromite retroactivitatea sa din luna ianuarie a acestui an. Cu toate acestea, deoarece Comisia pregăteşte deja un document de revizuire pentru POSEI, cu siguranţă vom avea în curând o altă oportunitate de a le dezbate.

  Preşedinta. – Am schimbat numele pe ecran, aşa cum aţi văzut. Din păcate, comisarul în cauză nu a putut ajunge la timp, lucru pe care îl consider regretabil, deoarece momentan nu există nici nor de cenuşă şi este deja ora 11.00.

Poate la un moment dat, Comisia ar putea discuta despre faptul că acei comisari care sunt competenţi ar trebui să se afle aici. Şi acesta este un subiect pentru acordul cadru. Sunt sigură că doamna Malmström va fi un reprezentant excelent.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Doamnă preşedintă, vă mulţumesc pentru înţelegerea dumneavoastră. Aş dori să cer scuze în numele colegului meu, domnul Cioloş, care întârzie şi încearcă să ajungă aici cât mai curând posibil, pentru a discuta cu dumneavoastră. Dânsul mi-a cerut să le mulţumesc domnului raportor Alves şi raportorilor alternativi ai Parlamentului European pentru munca excelentă pe care au realizat-o în adoptarea acestei propuneri.

Adoptarea este importantă deoarece este primul text adoptat în cadrul procedurii legislative ordinare privind agricultura şi dezvoltarea rurală după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. O foarte bună colaborare a fost stabilită între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie pe parcursul acestor luni, iar acest lucru a creat condiţiile pentru o adoptare rapidă în primă lectură a acestei propuneri.

Cu această primă experienţă a procedurii legislative ordinare, colegul meu, comisarul Cioloş,, şi cabinetul său au învăţat foarte multe, iar acest lucru a stabilit un precedent excelent pentru activitatea viitoare. Adoptarea prezentului regulament este foarte importantă pentru regiunile ultraperiferice, deoarece impune simplificări tehnice şi impune, de asemenea, derogări în beneficiul mai multor sectoare: sectorul produselor lactate în Insulele Canare, Madeira şi Réunion, sectorul zahărului în cazul Insulelor Azore şi sectorul viticol, pentru Madeira şi Azore.

În ceea ce priveşte Insulele Azore, considerăm că circumstanţele actuale justifică un efort suplimentar şi conjugat din partea noastră, a tuturor – publicul, guvernele regionale, guvernele naţionale şi Uniunea Europeană –, în scopul de a facilita o diversificare a activităţilor agricole în această regiune. Diversificarea trebuie să fie- într-adevăr, una dintre priorităţile majore ale regiunilor ultraperiferice cărora tratatul le-a conferit un statut special din cauza handicapurilor lor specifice. Diversificarea trebuie să permită o dezvoltare indigenă, care ar crea stabilitate şi bunăstare în aceste regiuni. Din acest motiv, după asigurarea primită din partea autorităţilor portugheze, care s-au angajat să sprijine sectorul sfeclei de zahăr în Insulele Azore, pot să-mi dau acordul pentru prelungirea unei derogări care a fost deja acordată în trecut în beneficiul industriei zahărului din Azore.

Voi asculta comentariile dumneavoastră la acest text şi voi încerca, atât cât îmi vor permite abilităţile mele, să răspund întrebărilor dumneavoastră în numele colegului meu.

PREZIDEAZĂ: DL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreşedinte

  Nuno Teixeira, raportor pentru aviz alComisiei pentru dezvoltarea regională. – (PT) Domnule preşedinte, domnule comisar, în primul rând, aş dori să îl felicit pe raportor, colegul meu, dl Alves, pentru activitatea sa, în special pentru capacitatea pe care a demonstrat-o de a fi inclus contribuţiile diferite pe care le-a primit şi care nu sunt nimic mai mult decât respectul pentru interesele diferitelor regiuni ultraperiferice acoperite.

În funcţia mea de raportor pentru aviz al Comisiei pentru dezvoltare regională, salut faptul că toate amendamentele propuse au fost pe deplin acceptate de raportor şi Comisia pentru dezvoltarea regională a votat în favoarea tuturor. Acestea sunt propunerile care au ca scop îmbunătăţirea şi corectarea aspectelor reglementării în vigoare care sunt inadecvate şi anacronice. Dintre aceste aspecte, aş sublinia faptul că sumele maxime pentru exportul şi expedierea oricăror produse procesate care au beneficiat de subvenţii POSEI sunt în prezent calculate pe baza mediei dintre 1989 şi 1991.

Presupunând că raportul este adoptat, sper că Comisia şi Consiliul vor putea să înţeleagă poziţia Parlamentului şi nu vor folosi o posibilă viitoare revizuire a regulamentelor schemei POSEI ca scuză pentru neacceptarea poziţiilor acestui Parlament şi a amendamentelor propuse, care sunt de cea mai mare importanţă pentru regiunile afectate.

  Maria do Céu Patrão Neves, în numele grupului PPE. – (PT) Din cauza permanentelor lor handicapuri naturale, regiunile ultraperiferice au nevoie de Uniunea Europeană care să urmărească cele mai bune condiţii de desfăşurare a activităţile lor economice.

În cazul regiunilor cum ar fi Azore, care sunt puternic dependente de agricultură, o atenţie specială asupra acestui sector este necesară. În acest context, salutăm acest raport referitor la măsurile specifice privind agricultura în regiunile ultraperiferice. Versiunea votată de Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală a fost destul de satisfăcătoare; versiunea care a apărut din discuţiile trilaterale penalizează implacabil condiţiile de muncă din sectorul zahărului, a cărei alocare pentru export este atinsă doar simbolic.

Într-un moment în care diversificarea agriculturii câştigă teren ca una dintre modalităţile de minimizare a crizelor recurente din sector, este regretabil că acest raport nu exprimă încrederea şi încurajarea că producţia de sfeclă de zahăr şi industria asociată din São Miguel au fost necesare.

  Vasilica Viorica Dăncilă, în numele grupului S&D. – În primul rând, felicitări raportorului pentru obiectivele menţionate în cadrul agriculturii din regiunile ultraperiferice. Schema de sprijin din domeniul agriculturii pentru regiunile ultraperiferice ale Uniunii constituie un mecanism important pentru continuarea activităţii agricole şi menţinerea peisajului rural.

Susţin exerciţiul actual de revizuire a delimitării acestor zone pentru eliminarea eventualelor inconsecvenţe în delimitarea acestor arii şi consider că, prin aplicarea unor criterii unitare, se asigură simplificarea implementării schemei de plăţi pentru zonele ultraperiferice la nivelul Uniunii Europene, un plus de transparenţă şi un tratament unitar al beneficiarilor acestor scheme de sprijin. Ştim cu toţii că agricultura deţine un rol central în economia locală.

În acest sens, consider oportun ca în zonele ultraperiferice din Uniunea Europeană să existe măsuri care să vizeze creşterea competitivităţii sectorului agricol şi promovarea diversificării. Sprijin şi sunt în totalitate de acord cu obiectivele fundamentale ale schemei pentru regiunile ultraperiferice, pe care le consider relevante şi care s-au dovedit un instrument eficient în vederea continuării activităţii agricole în aceste zone.

  Riikka Manner, în numele grupului ALDE. – (FI) Domnule preşedinte, în primul rând doresc să mulţumesc şi să îl felicit pe raportor, dl Alves, pentru activitatea sa excelentă depusă la acest raport. Grupul nostru sprijină în totalitate acest compromis, deoarece este foarte important şi clar că dezvoltarea economică şi socială a regiunilor ultraperiferice ale UE este în mare parte determinată de poziţia lor periferică, clima dificilă şi dependenţa geografică şi economică de o gamă mică de bunuri şi servicii. Este foarte important, în special în prezent pe timp de criză, să ne concentrăm pe dezvoltarea echilibrată a regiunilor Europei şi pe realizarea coeziunii regionale şi sociale.

Noi şi Uniunea Europeană trebuie să ne asigurăm că suntem autonomi în agricultură oriunde în Europa. Acest lucru este vital pentru securitate şi biodiversitate. Măsurile propuse în acest raport trebuie acum să fie puse în practică, producând astfel rezultate permanente şi, mai presus de orice, pe termen lung pretutindeni în Europa, inclusiv în regiunile periferice ale Europei.

  James Nicholson, în numele grupului ECR. – Domnule preşedinte, în primul rând, aş dori, de asemenea, să îl felicit pe raportor pentru activitatea sa foarte bună. Grupul meu a putut, de asemenea, să sprijine acordul în cadrul negocierilor trilaterale şi consider că s-a ajuns la un compromis bun.

Cred că regiunilor ultraperiferice ale Europei trebuie să li se acorde sprijinul necesar de care au nevoie, acolo unde este posibil, pentru a compensa poziţia lor geografică şi dificultăţile pe care aceasta le implică. Aceste regiuni au handicapuri permanente şi trebuie să recunoaştem acest lucru. Criza economică şi criza din sectorul laptelui au afectat aceste regiuni în mod disproporţionat în comparaţie cu cea mai mare parte a restului Europei şi acesta este motivul pentru care aceste regiuni merită o atenţie specială.

Sunt deosebit de înţelegător în ceea ce priveşte situaţia din Azore, unde sectorul produselor lactate este foarte important şi întâmpină dificultăţi serioase. Acordarea permisiunii ca regiunea Azore să exporte cantităţi relativ mici de zahăr în UE trebuie să fie o decizie bună pentru viitorul economic al acestei regiuni speciale.

  João Ferreira, în numele grupului GUE/NGL. – (PT) Domnule preşedinte, justificarea prelungirii reluării exportului de zahăr folosind metodele care sunt propuse în prezent, cu abolirea treptată a sistemului cotelor de lapte, este periculoasă şi inacceptabilă. Această abolire – împotriva căreia am luptat şi vom continua să luptăm, sprijinind lupta producătorilor de lapte – va avea consecinţe foarte grave pentru un sector productiv care este fundamental pentru economia regiunii Azore. Contrar celor sugerate, nu va fi posibilă diminuarea acestor consecinţe folosind măsurile care sunt propuse în industria de prelucrare a zahărului; cu atât mai mult atunci când se sugerează şi abolirea treptată. Ce va rămâne când aceşti cinci ani se vor termina?

Pe de altă parte, este important să ţinem cont de faptul că procesul de reconversie a viţei de vie este mult în urma programului, nu în ultimul rând în cazul insulelor Madeira, şi ar putea fi compromis dacă stimulentele nu vor fi consolidate. Restricţiile şi constrângerile care afectează regiunile ultraperiferice sunt permanente. Din acest motiv, efectul practic al confirmării specificităţii acestor regiuni trebuie să fie un set de măsuri de asistenţă permanente, nu unele neconectate şi limitate în timp. Este important să menţinem asistenţa Uniunii pentru sectorul agricol în regiunile ultraperiferice, cu atât mai mult în climatul socioeconomic prezent.

  Gabriel Mato Adrover (PPE). – (ES) Domnule preşedinte, domnule comisar, ne confruntăm cu o reformă care este simplă, dar extrem de importantă pentru regiunile ultraperiferice. Este cazul în special într-un moment în care criza ne afectează pe toţi, dar afectează aceste regiuni într-un mod fundamental, pentru că au handicapuri structurale permanente, ceea ce înseamnă că au nevoie de aceste schimbări.

Voi vorbi despre Insulele Canare. În cazul Insulelor Canare, cea mai importantă schimbare se referă la aprovizionarea cu preparate pe bază de lapte destinate prelucrării industriale. Discutăm despre laptele praf degresat cu grăsime vegetală, care este un produs tradiţional pentru consumatorii locali, ce se vinde în Insulele Canare de peste 40 de ani. După mult efort şi în pofida numeroaselor dificultăţi, a fost creată o industrie locală care generează locuri de muncă şi valoare adăugată evidentă. Aş dori să pun accent pe acest aspect deoarece, în prezent, în special în insulele noastre, care se confruntă cu un şomaj extrem de ridicat, sprijinirea unei industrii mici care creează locuri de muncă nu este doar o necesitate, ci şi o obligaţie.

Propunerea este să se menţină furnizarea acestui produs, care este folosit pentru consumul local în cantităţi mici de 800 de tone pe an. Acest lucru ar elimina natura provizorie a măsurii, care este de mică importanţă în contextul global şi, prin urmare, ar asigura stabilitate acestei industrii.

După cum am mai spus înainte, regiunile ultraperiferice au handicapuri semnificative, dar trebuie să fie considerate o oportunitate pentru Europa. Diferitele acorduri de asociere la care se lucrează şi asupra cărora se dezbate în prezent, cum ar fi acordurile de liber schimb cu Columbia şi Peru şi cu alte state ale căror negocieri încep, cum ar fi cu Mercosur, sunt o ameninţare clară la adresa sectorului agricol. Mă refer la numeroase produse: roşiile, bananele şi sectorul creşterii animalelor.

Am spus acest lucru de mai multe ori: aceste acorduri trebuie să realizeze un echilibru, prin care toată lumea cedează puţin teren, astfel încât toţi să câştigăm. Cu toate acestea, sub nicio formă un produs sau un sector specific nu trebuie să fie forţat să suporte costurile acordurilor.

În cele din urmă, aş dori să îl felicit pe raportor, dl Alves, şi să mulţumesc Comisiei şi Consiliului, care, alături de Parlament, au reuşit să ajungă la un acord în aceste prime negocieri tripartite cu privire la agricultură.

  Patrice Tirolien (S&D). – (FR) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, când acest text a fost prezentat Comisiei pentru dezvoltare regională, am reuşit să introduc ideea unei extinderi a scutirii autorizării producţiei de lapte reconstituit în Martinica şi Guadelupa, urmând exemplul modelului de creştere sustenabilă care şi-a dovedit utilitatea în Madeira.

Din păcate, nu a existat niciun consens în privinţa acestei poziţii în cadrul ultimelor negocieri tripartite. Acest lucru este regretabil din două motive. În primul rând, în ceea ce priveşte substanţa, producţia de lactate în departamentele franceze de peste mări ar oferi multiple oportunităţi care nu trebuie ratate: consolidarea industriei bovinelor, asigurarea autonomiei în privinţa produsele alimentare de bază şi crearea de locuri de muncă. În al doilea rând, în ceea ce priveşte conţinutul, Parlamentul nostru ca întreg nu a putut ajunge la o decizie cu privire la propunerea mea, deoarece a vrut să treacă acest text în primă lectură printr-o procedură informală căreia mă opun.

Cu toate acestea, lucrul nostru la regulamentul POSEI va continua foarte curând în timpul revizuirii intermediare a acestui regulament. În acel moment, voi solicita din nou o exceptare în celelalte departamente franceze de peste mări.

  Albert Deß (PPE). – (DE) Domnule preşedinte, domnule comisar, sunt încântat că raportul referitor la măsurile specifice pentru agricultură în regiunile ultraperiferice ale Uniunii a fost dezbătut pe o cale atât de amiabilă în Parlament.

În timpul legislaturii precedente, am fost raportor alternativ pentru reforma pieţei zahărului. La vremea respectivă, Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală a vizitat insula Réunion unde am vizitat o mică proprietate agricolă care cultivă trestie de zahăr. Fără sprijinul nostru, această mică proprietate agricolă nu ar fi continua să existe. Ca cineva de pe continent, am observat, de asemenea, că aceşti fermieri din regiunile ultraperiferice ale Uniunii se confruntă cu o serie de circumstanţe speciale.

Este necesar să ne asigurăm, prin anumite norme privind excepţiile, că oferim acestor fermieri din toate aceste regiuni ce fac parte din Uniunea Europeană perspective pentru viitor şi să ne asigurăm că putem garanta securitatea alimentară în aceste regiuni, măcar pentru cea mai mare parte. Depinde de noi toţi să contribuim la asigurarea faptului că agricultura – inclusiv prin aceste norme cu privire la excepţii – are perspective de viitor şi că securitatea populaţiei locale este protejată. Modul în care raportul a fost redactat acum oferă condiţii bune pentru realizarea acestor obiective. Sincerele mele mulţumiri tuturor celor implicaţi.

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, regiunile ultraperiferice se deosebesc prin particularităţile socioeconomice şi structurale determinate de distanţa lor faţă de pieţe, de izolare, de suprafaţa mică, de topografie, de clima dificilă şi de dependenţa lor economică faţă de anumite produse. Există trei sectoare agricole deosebit de importante: sfecla de zahăr, produsele lactate şi producţia de vinuri.

Sistemul economic al acestor regiuni depinde de funcţionarea corectă a sistemelor de producţie pentru fiecare dintre sectoarele de mai sus, dar va fi nevoie de multă muncă pentru a restabili echilibrele care au apărut de-a lungul timpului şi pentru a asigura derogările necesare pentru aplicarea instrumentelor de piaţă corespunzătoare.

Domnule preşedinte, domnule comisar, am aflat cu îngrijorare despre negocierile care au loc cu ţările Mercosur. Dacă acestea nu vor fi însoţite de măsuri compensatorii corespunzătoare, acest acord ar putea pune într-un pericol mare nu doar regiunile ultraperiferice, ci şi multe sectoare ale agriculturii europene.

  Elie Hoarau (GUE/NGL). – (FR) Domnule preşedinte, trebuie să spun despre compromisul referitor la zahăr, obţinut în cadrul negocierilor trilaterale, că nu îşi atinge scopul pe care ni l-am propus în cadrul Comisiei pentru dezvoltare rurală şi al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi regret profund acest lucru.

Totuşi, în ceea ce priveşte Insula Réunion, acest text este important pentru fermieri, care aşteaptă punerea rapidă în aplicare a exceptării pentru produsele lactate. Pentru aceştia, aceasta va garanta durabilitatea industriei. Cu toate acestea, aş fi preferat ca garanţiile recomandate în comisie să fi fost menţinute.

Tot în legătură cu laptele, sunt de acord cu colegul meu, dl Tirolien. Am fi preferat să se facă un studiu pentru Martinica şi Guadelupa pentru a menţine industria în aceste regiuni. Totuşi, aceste chestiuni vor reveni categoric în discuţie în timpul negocierilor POSEI şi vom avea oportunitatea să le dezbatem din nou.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Domnule preşedinte, de mulţi ani observăm un fenomen faţă de care Uniunea Europeană pare să fie lipsită de puteri, şi anume un număr mare de ferme sunt ruinate, ceea ce compromite autonomia statelor UE. Categoric, cei mai loviţi de acest lucru sunt cei din regiunile dezavantajate, cum ar fi regiunile ultraperiferice, dar şi fermierii din regiunile montane, cum ar fi cei din Austria.

Din păcate, aceasta este o consecinţă a politicii agricole comune, o politică ce a fost subiectul multor ani de critică, care este constant reformată şi care totuşi nu funcţionează corespunzător. Am ajuns într-un moment de cotitură totuşi. În situaţii de criză – cauzate de deprecierea monedei euro sau pur şi simplu de faptul că un vulcan din Islanda a paralizat traficul aerian şi cu acesta furnizarea bunurilor uşor perisabile – statele membre trebuie să se bazeze pe ele însele. Am observat aceasta foarte recent, când Rusia a închis gazul.

Când lucrurile devin dificile, totul depinde de autonomia unei ţări şi acest lucru trebuie să fie menţinut în cadrul UE, în acele ţări şi regiuni cu zone dezavantajate şi în regiunile ultraperiferice. Consider că se poate face acest lucru numai dacă agricultura va fi, într-o anumită măsură, renaţionalizată.

  Diogo Feio (PPE). – (PT) Domnule preşedinte, în această dezbatere referitoare la măsurile specifice pentru agricultura din regiunile ultraperiferice, aş dori să încep prin a-l felicita pe raportor şi pe toţi cei care au lucrat la acest subiect. De asemenea, aş dori să spun că amendamentele, care sunt uneori tehnice şi specifice, nu conduc la schimbări semnificative.

Cu toate acestea, a atrage atenţia asupra chestiunii zahărului şi producţiei de zahăr din Azore înseamnă, de asemenea, a atrage atenţia asupra unei probleme mai profunde. Regiunile ultraperiferice precum Azore, pe care am avut recent ocazia să le vizitez, au o legătură foarte puternică cu sectorul agricol. În mod specific, în Azore, chestiunea cotelor de lapte este foarte importantă. Producţia de lapte şi felul în care este reglementată sunt extraordinar de relevante pentru sute de producători şi mulţi oameni din Azore şi, din acest motiv, doresc chiar acum, aici, în Parlament, să atrag atenţia asupra necesităţii găsirii unor soluţii care să vizeze situaţia specifică a acestor regiuni.

  Diane Dodds (NI). – Domnule preşedinte, sunt încântată să văd un raport asupra sprijinirii agriculturii în regiunile ultraperiferice ale Europei. Nu există nicio îndoială că poziţia geografică, distanţa faţă de pieţe şi alţi astfel de factori creează multe dificultăţi. Criza economică a avut, de asemenea, un impact. Volatilitatea preţurilor a fost foarte semnificativă şi a avut un efect defavorabil şi destabilizator asupra agriculturii, nu doar în regiunile ultraperiferice, ci în toate regiunile Europei. Cu toate acestea, doresc să semnalez Comisiei un subiect foarte special astăzi, şi anume faptul că Comisia trebuie să aibă grijă ca, prin propriile sale acţiuni, să nu dezavantajeze fermierul european şi industria agricolă europeană.

În Irlanda de Nord, industria produselor lactate şi a cărnii de vită a fost foarte afectată de importuri. Acest lucru a dus la volatilitatea preţurilor şi la mari pierderi financiare pentru fermieri. Săptămâna trecută, am participat la spectacolul agricol regal în Irlanda de Nord. Acesta este cel mai mare spectacol de acest tip din provincie şi fermier după fermier şi-au exprimat preocupări foarte mari faţă de atitudinea Comisiei în privinţa redeschiderii negocierilor comerciale cu Mercosur. Cu siguranţă Comisia şi noi în acest Parlament trebuie să fim foarte atenţi să nu sacrificăm industria Europei pentru aşa-zisele „câştiguri” din alte regiuni.

  Seán Kelly (PPE). – Domnule preşedinte, salut propunerile de sprijinire a regiunilor ultraperiferice. În primul rând, agricultura este mai întâi de toate o industrie care pune mâncarea pe masă – fără care noi toţi nu am putea trăi – dar, în acelaşi timp, aceste regiuni, fără agricultură, ar muri, atât din punct de vedere economic, cât şi probabil prin faptul că ar fi părăsite de oameni. Aşadar, salut orice propunere de a le ajuta.

De asemenea, doresc să adaug vocea mea celor care şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu propunerile referitoare la Mercosur. Acestea ar putea provoca daune regiunilor ultraperiferice şi chiar tuturor regiunilor.

Cred că este momentul ca Uniunea Europeană să devină mai puternică şi mai echitabilă cu propriii săi agricultori. Nu am avut niciodată menirea să fim poliţistul pentru agricultorii din Uniune şi îngerul protector pentru agricultorii din restul lumii. Asta este ceea ce se întâmplă aici: ar fi mai puţine reguli stricte, mai puţină transparenţă şi mai puţină responsabilitate pentru alimentele care sunt importate în Uniunea Europeană decât pentru alimentele care sunt produse în interiorul ei, iar aceasta ar fi incorect pentru regiunile ultraperiferice şi pentru toate regiunile.

  Dacian Cioloş, membru al Comisiei. – (FR) Domnule preşedinte, vă rog să mă scuzaţi că am întârziat, dar ţineam foarte mult să fiu prezent la această dezbatere, deoarece este prima mea dezbatere şi se referă la prima decizie luată în codecizie în domeniul agriculturii. Aş dori din nou să îl felicit şi să îi mulţumesc dlui Alves şi tuturor serviciilor Parlamentului pentru modul foarte cooperant şi eficient în care au lucrat cu Comisia şi Consiliul pentru a se ajunge la această decizie.

Am dorit o decizie rapidă tocmai pentru ca măsurile oferite în acest raport să poată fi aplicate rapid în regiunile în cauză. Unele decizii vor fi chiar aplicate retroactiv. Acesta este motivul – şi răspund, de asemenea, dlui Tirolien aici – pentru care nu am introdus alte amendamente. De fapt, la fel ca în cazul altor propuneri, am fi avut nevoie de justificări şi analize suplimentare, pentru a stabili modul în care să le introducem. Am preferat să ne mişcăm rapid şi am purtat câteva discuţii cu dl Alves asupra acestui subiect. Prin urmare, sunt încântat să observ sprijinul de care se bucură această propunere şi sper că vom putea să lucrăm în acelaşi mod cu Parlamentul în privinţa altor subiecte din viitor. În plus, sunt sigur că vom fi capabili să facem acest lucru.

În calitate de comisar pentru agricultură, pot, de asemenea, să ăi asigur pe toţi vorbitorii că negocierile cu Mercosur au fost menţionate de mai multe ori. Vă pot asigura, aşa cum am procedat în timpul dezbaterilor din cadrul organismelor Comisiei referitoare la redeschiderea acestor negocieri, că voi verifica foarte atent ca aceste negocieri să continue în interesul agriculturii europene. Desigur, trebuie să luăm în considerare aceste negocieri într-un mod mai cuprinzător, fără să le limităm la agricultură, dar vă pot asigura că, în lunile şi anii viitori ai acestor negocieri, voi face în aşa fel încât modelul agricol european, care se bazează pe calitate, diversitate şi utilizarea terenurilor, să fie conservat fie prin rezultatele acestor negocieri, fie prin măsurile care vor fi luate în urma acestor negocieri.

S-a pus, de asemenea, întrebarea de ce trebuie să aplicăm degresivitatea, de ce nu optăm pentru cantităţi cum ar fi cele aplicate până acum în cazul insulelor Azore pentru zahăr. În cel din urmă caz, am convenit în mod specific cu autorităţile portugheze şi cu autorităţile locale din Azore să înfiinţăm un instrument economic care să permită sectorului în cauză să facă faţă concurenţei prin intermediul unor măsuri de investiţii economice. Sunt încântat de sprijinul pe care l-am observat şi de angajamentele care au fost asumate de guvernul portughez pentru sprijinirea sectorului în această direcţie şi sper că, în acest fel, vom putea să oferim o alternativă producătorilor din Azore.

Dl Mölzer a declarat că politica agricolă comună nu este destul de robustă, că nu funcţionează bine şi că avem nevoie de renaţionalizare. Aş dori să vă adresez o simplă cerere: luaţi în considerare ce venituri obţin agricultorii astăzi, ce parte din aceste venituri este suportată de la PAC şi întrebaţi-vă cum ar putea face faţă agricultorii astăzi dacă nu am avea politica agricolă comună. Acest lucru nu înseamnă că PAC nu trebuie să fie adaptată. Trebuie să fie adaptată substanţial pentru a ţine cont de aceste schimbări cu care se confruntă agricultura europeană. Vă pot asigura că se vor depune toate eforturile în cadrul reformei PAC din 2013 pentru a ţine mai bine seama de realităţile prezente. Cu siguranţă, acest lucru se va limita la resursele pe care Consiliul şi Parlamentul le alocă acestei politici. Sper că aceste resurse vor fi direct legate de ambiţiile pe care europenii şi Europa le au pentru agricultura lor. Nu cred că renaţionalizarea este o soluţie, deoarece, în opinia mea, statele membre nu ar avea mijloacele pentru asigurarea adoptării unor măsuri specifice în regiunile ultraperiferice dacă nu ar exista politica agricolă comună şi o abordare comunitară.

Prin urmare, voi încheia, cu speranţa că, în privinţa reformării regulamentului POSEI, vom putea face progrese în anumite privinţe care au fost semnalate astăzi şi că, în general, în toate deciziile referitoare la politica agricolă comună vom putea lucra la fel de eficient cum am procedat cu acest regulament.

  Luís Paulo Alves, raportor. – (PT) Domnule preşedinte, domnule comisar, doamnelor şi domnilor, în acest ultim discurs, aş sublinia importanţa actualizării Regulamentului (CE) nr. 247/2006. Schimbarea care a apărut din momentul adoptării în 2006 – atât în domeniul legislaţiei şi al aplicării sale, cât şi faţă de situaţia în sine – a necesitat introducerea unor amendamente pentru ca o versiune actualizată a sa să poată continua să fie un instrument important în adaptarea unor anumite politici agricole ale Uniunii referitoare la caracteristicile regiunilor ultraperiferice, astfel cum este prevăzute la articolele 349 şi 107 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Permiteţi-mi să enumăr pe scurt îmbunătăţirile aduse. În Insulele Canare, derogarea permisă preparatelor pe bază de lapte care sunt considerate „produs tradiţional pentru consumatorii locali” este pe cale să fie temporar prelungită. În Réunion, va fi acum posibilă introducerea laptelui UHT reconstituit din laptele praf sub limita stabilită de Organizaţia Mondială a Comerţului, fără obligaţia de a stabili nivelul laptelui praf integrat. În Madeira, această excepţie este reînnoită folosind aceste modele, iar vinul produs din viţa de vie hibrid direct de la producători poate fi consumat în regiune. În Azore, derogarea pentru reexportarea zahărului este readusă şi extinsă, atât cantitativ, cât şi temporal; regiunea beneficiază, de asemenea, de pe urma dispoziţiilor referitoare la vin menţionate deja pentru Madeira.

Acestea sunt măsuri de aplicat retroactiv de la 1 ianuarie 2010 care nu reprezintă niciun obstacol pentru libera concurenţă pe piaţa noastră unică şi constituie contribuţii importante la economiile din aceste regiuni, ale căror slăbiciuni naturale le fac mai vulnerabile într-un moment de criză profundă. În cele din urmă, aş dori să menţionez că, în afară de oportunitatea acordată diversificării agricole, adoptarea acestui raport înseamnă că interdicţia reexeportării anumitor produse a fost ridicată. De asemenea, este important să amintesc faptul că, datorită adoptării sale, vom contribui decisiv la restructurarea şi menţinerea câtorva zeci de locuri de muncă în Azore, precum şi a know-how-ului tehnic legat de activitatea din sectorul agro-industrial al zahărului, într-un moment de criză economică extrem de dură.

  Preşedintele. – Sunt încântat să îl informez pe dl Alves şi pe toată lumea că peste 8 sau 10 zile, va avea loc o conferinţă amplă referitoare la regiunile ultraperiferice sponsorizată de Preşedinţia spaniolă. Preşedintele Parlamentului m-a desemnat să vorbesc alături de dl Durão Barroso, dl Rodríguez Zapatero şi preşedintele guvernului din Insulele Canare în deschiderea conferinţei.

Voi folosi categoric rezultatul acestei dezbateri şi raportul dlui Alves ca surse importante de inspiraţie pentru discursul pe care îl voi susţine atunci.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc astăzi la ora 12.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Regiunile insulare şi ultraperiferice ale Uniunii Europene se confruntă în această perioadă cu o serie de probleme, de aceea este nevoie de măsuri specifice pentru a încuraja viitoarea lor dezvoltare socială şi economică. Măsurile suplimentare propuse de Parlament şi de Comisie, menite să îmbunătăţească situaţia agriculturii în regiunile ultraperiferice sunt binevenite, mai ales în contextul problemelor cu care se confruntă insulele Azore şi Madeira.

Laptele este principalul produs agricol din Azore, însă, având în vedere faptul că, recent, mai multe state membre ale Uniunii Europene s-au confruntat cu criza laptelui, este nevoie de o reconversie a profilului agricol al acestor insule. În acest sens, sunt de acord cu raportorul, în viziunea căruia sfecla de zahăr este cea mai bună alternativă la producţia de lapte, atât din punct de vedere al eficienţei economice, cât şi al protecţiei mediului şi subliniez faptul că expedierea de cantităţi maxime de sfeclă de zahăr către Europa continentală trebuie încurajată în continuare.

În încheiere, vreau să accentuez faptul că, în contextul crizei economice actuale, cadrul financiar de după 2013 trebuie să aibă ca fundament principal principiul solidarităţii şi trebuie să urmărească în continuare atingerea unor standarde ridicate de coeziune teritorială şi socială.

  Preşedintele. – (Şedinţa a fost suspendată la ora 11.35 şi reluată la ora 12.05)

PREZIDEAZĂ: DNA WALLIS
Vicepreşedintă