Preşedinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este declaraţia Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate privind intrarea în vigoare la 1 august 2010 a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie şi rolul UE (2010/2772(RSP)).

  Catherine Ashton, vicepreşedintă a Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. – Doamnă preşedintă, sunt extrem de recunoscătoare pentru această ocazie de a discuta problema muniţiilor cu dispersie. Consider că este un moment important pentru a face acest lucru, înainte de intrarea în vigoare a Convenţiei privind muniţiile cu dispersie.

După cum ştiţi, această Convenţie, la origine o iniţiativă norvegiană, va interzice utilizarea, stocarea, producerea şi transferul muniţiilor cu dispersie. Muniţiile cu dispersie, precum minele terestre antipersonal reprezintă – după cum ştiu distinşii deputaţi – o ameninţare serioasă asupra vieţii civililor, cauzând pagube nediferenţiate şi afectând în special copiii.

Natura însăşi a acestor muniţii este în opoziţie cu principiile umanitare de bază. Acestea nu numai că împrăştie bombe pe o zonă largă care au efecte aleatorii, ci lasă în urma lor o mare cantitate de artilerie neexplodată care poate exploda în orice moment, chiar şi la zeci de ani după încheierea conflictului. Din acest motiv, Uniunea Europeană se angajează să facă toate eforturile necesare pentru a realiza interzicerea completă a acestor dispozitive letale.

Convenţia privind muniţiile cu dispersie a fost adoptată în decembrie 2008. În numai un an şi jumătate, convenţia a fost semnată de 106 state şi ratificată de 36 de state. Într-un mod care ne aminteşte de dinamica marcantă declanşată de intrarea în vigoare a Convenţiei de la Ottawa referitoare la minele terestre antipersonal, ne putem aştepta la un progres semnificativ al eforturilor noastre comune de a reduce – şi, în cele din urmă, de a elimina – producerea, utilizarea şi transferul muniţiilor cu dispersie.

Uniunea Europeană în ansamblu se angajează să combată impactul muniţiilor cu dispersie asupra populaţiilor civile prin toate mijloacele posibile. Deşi nu toate statele membrele ale Uniunii Europene fac parte din Convenţie, există o înţelegere generală că UE poate, şi trebuie, să joace un rol activ în acest domeniu. Aţa cum ştiţi, UE continuă, de asemenea, să susţină negocieri mai ample referitoare la un protocol adiţional privind muniţiile cu dispersie în cadrul Convenţiei ONU privind utilizarea anumitor categorii de arme clasice. Scopul este aici de a extinde structura normelor internaţionale care cuprind această categorie de arme şi de a atinge un număr mare de state. Cred că putem fi foarte clari în această privinţă. Convenţia privind utilizarea anumitor categorii de arme clasice este o convenţie ONU şi, de aceea, este un adevărat instrument multilateral, negociat în cadrul celui mai mare forum. Dispoziţiile acesteia şi cele ale protocoalelor sale adiţionale contribuie la reducerea suferinţei combatanţilor şi populaţiilor civile din zonele de conflict.

De aceea, este foarte important ca UE să sprijine această convenţie şi protocoalele la aceasta. Exact acest lucru îl facem din 2007, prin intermediul unei acţiuni comune specifice a UE care sprijină universalizarea convenţiei şi punerea completă în aplicare a acesteia. În cadrul negocierilor referitoare la protocolul adiţional privind muniţiile cu dispersie, UE pledează pentru interzicerea, şi nu numai pentru restricţionarea utilizării, producerii, transferului şi stocării anumitor muniţii cu dispersie care cauzează preocupări umanitare specifice.

Recunosc că obiectivul acestui protocol nu poate fi la fel de amplu precum Convenţia privind muniţiile cu dispersie, dar dacă am realiza un protocol în contextul ONU cu o participare mai largă – în special, prin participarea acelor state care produc şi au stocuri de astfel de arme – ne-ar ajuta să fim mai aproape de obiectivele noastre.

În ceea ce priveşte etapele următoare Convenţiei privind muniţiile cu dispersie în sine, sunt bucuros că pregătirile au început pentru primele reuniuni cu statele părţi, care vor avea loc în Laos în noiembrie 2010. Conferinţa de la Santiago din luna iunie a demonstrat deja un nivel ridicat de angajament din partea a numeroase state membre, aşa a fost, într-adevăr, cazul reprezentanţilor societăţii civile. Numeroase state membre ale UE au jucat un rol foarte activ în cadrul discuţiilor în calitate de „prieteni ai preşedinţiei”.

În ceea ce priveşte asistenţa concretă acordată ţărilor terţe, permiteţi-mi să subliniez faptul că Uniunea Europeană a fost foarte activă. Asistăm ţările terţe în eliminarea stocurilor lor de muniţii cu dispersie, le ajutăm să elibereze zonele afectate şi oferim asistenţă victimelor din state precum Afganistan, Laos, Cambodgia, Liban sau Sudan. În ultimii 10 ani, Uniunea Europeană a alocat peste 300 de milioane de euro acestor lucrări în domeniul minelor terestre antipersonal şi a resturilor explozive de război – din păcate, inclusiv ameninţării cotidiene pe care o reprezintă muniţiile cu dispersie.

Aştept cu foarte multă nerăbdare această dezbatere.

  Michael Gahler, în numele Grupului PPE.– – (DE) Doamnă preşedinte, vă mulţumesc, baroană Ashton, pentru cuvintele dumneavoastră de solidaritate. Sunt întru totul de acord cu spusele dumneavoastră şi cred că trebuie să punem accentul pe realizările Uniunii Europene în domeniul eliminării acestor arme.

Războiul şi războiul civil sunt situaţia cea mai nefavorabilă, în special pentru persoanele afectate de acestea. Totuşi, în cadrul acestei situaţii, există un alt tip de armă şi mai periculoasă, care are un efect deosebit de destructiv pe termen lung, şi anume muniţiile cu dispersie.

De aceea, este important, pe de o parte, să avem posibilitatea de a afirma că această convenţie va intra în vigoare la 1 august, în timp ce, pe de altă parte, să considerăm această convenţie o ocazie necesară pentru Parlamentul European de a juca un rol special prin propria organizare, şi anume apelând la statele membre care nu au semnat sau ratificat încă această convenţie să o facă cât mai curând, de exemplu, până la sfârşitul anului. Presupun că nu vom reuşi să realizăm acest lucru până la 1 august, deşi ar fi fost minunat, deoarece unele parlamente naţionale sunt deja în vacanţă.

Am abordat un alt aspect, şi anume solicitarea ca Uniunea Europeană, care este acum o personalitate juridică, să semneze această convenţie. Aceasta este, poate, o metodă de a încuraja celelalte state membre să urmeze exemplul pe baze bilaterale. Sper că, în acest fel, Uniunea Europeană şi statele membre vor deveni astfel un exemplu pentru ţările terţe, încurajându-le să îşi distrugă stocurile şi să elimine cât mai rapid posibil muniţiile cu dispersie în ţările în care acestea încă există.

  Ana Gomes, în numele Grupului S&D. – (PT) Doamnă preşedintă, baroană Ashton, muniţiile cu dispersie distrug vieţile şi mediul într-o manieră disproporţionată şi imorală, fără a face diferenţa între ţintele civile şi cele militare din zonele de conflict armat. Ideea că aceste arme oferă securitate statelor care le posedă este falsă şi înapoiată şi încalcă dreptul umanitar internaţional şi afectează securitatea globală. În plus, principalele victime ale acestor arme sunt ţările în curs de dezvoltare şi populaţia acestora.

Convenţia privind muniţiile cu dispersie obligă statele părţi să îşi distrugă treptat stocurile de arme şi să fie responsabile de eliminarea muniţiilor neexplodate şi de protejarea şi susţinerea victimelor acestora. Convenţia intră în vigoare la 1 august, dar numai 11 state membre ale Uniunii Europene au ratificat-o până în prezent. Statele membre trebuie să facă acest lucru de urgenţă, pentru a putea aduce o contribuţie eficientă pentru a restricţiona utilizarea, comercializarea şi transferul acestor arme în toată lumea şi ca să reuşim interzicerea şi eliminarea acestora.

Alte nouă state membre şi-au exprimat deja aprobarea în ceea ce priveşte convenţia, dar trebuie încă să o ratifice. Ţara mea, Portugalia, este una dintre aceste state care s-a lăsat prinsă într-o legislaţie interminabilă după semnarea convenţiei în decembrie 2008. Aproape doi ani mai târziu, încă nu s-a solicitat o decizie din partea Adunării Naţionale a Republicii. Această întârziere este şi mai jenantă, având în vedere că Portugalia s-a angajat în mod pozitiv în promovarea convenţiei alături de alte ţări în care se vorbeşte portugheza, iar acum Guineea-Bissau sau Capul Verde au anunţat ratificarea convenţiei în august, când aceasta va intra în vigoare, chiar înaintea Portugaliei.

Aceste întârzieri în ratificarea convenţiei sunt inacceptabile. Din acest motiv, solicităm, de asemenea, Înaltei Reprezentante pentru afaceri externe, dna Ashton, să accelereze procesul pentru ca Uniunea Europeană să poată adera la Convenţia privind muniţiile cu dispersie, aşa cum este prevăzut în Tratatul de la Lisabona.

Uniunea Europeană trebuie să preia iniţiativa în acest proces, iar cele şapte state membre care nu au semnat încă convenţia trebuie să răspundă pentru acest lucru. Această rezoluţie a Parlamentului European, în care sunt numite, este un pas în această direcţie.

  Elizabeth Lynne, în numele Grupului ALDE. –Doamnă preşedintă, bombele cu dispersie au ucis şi rănit mii de civili în ultimii 40 de ani şi, din păcate, continuă şi în prezent. Trebuie să ne amintim că o treime din toate victimele înregistrate cauzate de muniţiile cu dispersie sunt copii. Să luam exemplul unei fete vietnameze care într-o zi îşi ajuta tatăl la grădinărit. Ea a căzut victimă a unei bombe cu dispersie şi şi-a pierdut ambele picioare. Tragedia este că a fost considerată norocoasă: patru din zece accidente cauzate de bombele cu dispersie cauzează moartea.

După ani de campanie, avem în sfârşit o convenţie care ne poate ajuta să realizăm schimbarea. Este absolut vital, mai întâi, ca toate statele membre ale Uniunii Europene să semneze şi să ratifice convenţia de urgenţă. Din păcate, după cum a spus dna Gomes şi după cum declară această rezoluţie, numai 11 state membre au ratificat convenţia până în prezent.

Pe măsură ce ne apropiem de intrarea în vigoare a acestei convenţii la 1 august, aş dori să observ un efort comun din partea Parlamentului şi a Comisiei de a convinge toate statele membre ale Uniunii Europene să semneze şi să ratifice această convenţie. Statele membre ale Uniunii Europene care au semnat-o trebuie să creeze legislaţia naţională adecvată pentru punerea în aplicare a acesteia şi distrugerea stocurilor, urmând exemplul Spaniei.

În 2002, îndeplineam funcţia de raportoare a Parlamentului pentru raportul său referitor la Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată în 2006. Curând, UE va semna această convenţie cheie. Aceasta va fi o contradicţie totală dacă demersurile noastre privind bombele cu dispersie eşuează. Pe viitor, este, de asemenea, important ca Comisia şi Consiliul să introducă o clauză standard în acordurile cu ţările terţe privind munițiile cu dispersie. Aş dori să cunosc planurile Înaltei Reprezentante pentru realizarea acestui lucru.

Convenţia stabileşte, de asemenea, la articolul 5, un nou standard umanitar pentru asistarea victimelor, care solicită orientări şi bune practici, inclusiv în domeniul îngrijirilor medicale, al reabilitării şi al sprijinului psihologic. Este, de asemenea, important, așa cum menţionat şi Înalta Reprezentantă, să înlăturăm milioanele de resturi de muniţii cu dispersie neexplodate rămase în urma conflictelor. Articolul 6 din convenţie solicită fiecărei ţări să asigure asistenţă pentru înlăturarea şi distrugerea resturilor de muniţii cu dispersie şi informarea în ceea ce priveşte numeroasele metode şi tehnologii relative la aceste muniţii.

Trebuie să facem tot posibilul pentru a salva vieţile a mii de persoane care vor fi ucise sau rănite şi să îi ajutăm pe aceia care au fost deja afectaţi. Ştim destule despre efectele îngrozitoare ale acestor arme pentru a realiza că până şi cei care nu au semnat această convenţie nu trebuie să le mai folosească niciodată. Vă invit să susţineţi această rezoluţie.

  Ulrike Lunacek, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Doamnă preşedintă, baroană Ashton, doamnelor şi domnilor, prima mea confruntare cu problema muniţiilor cu dispersie a avut loc cu mai mult de patru ani în urmă, când un grup de organizaţii ale societăţii civile a abordat Parlamentul austriac, din care făceam parte pe atunci, solicitând organizarea unui eveniment privind această problemă pentru a putea lansa convenţia.

Din acest grup făceau parte victime, persoane care îşi pierduseră un picior sau suferiseră alte probleme serioase de sănătate cauzate de muniţiile cu dispersie. Ne-au arătat fotografii care ilustrau ce se întâmplă atunci când explodează o astfel de bombă. Bomba produce sute de fragmente mici colorate care apoi rămân împrăştiate, timp de ani de zile, poate – de aici termenul de muniţii cu dispersie. Copiii care se joacă mai târziu în zona respectivă pot fi atraşi de fragmentele viu colorate, le adună, iar acestea explodează în mână, pierzându-şi astfel un braţ sau un picior.

Acest lucru m-a impresionat atât de mult încât am început o campanie în Austria şi pot spune că, după rezistenţa iniţială, ţara mea este una dintre primele care au semnat şi ratificat convenţia. Toate aceste lucruri sunt pozitive, dar multe dintre statele membre ale Uniunii Europene nu au semnat încă. Sunt foarte mulţumit că am reuşit să convingem o majoritate – cinci grupuri – să susţină rezoluţia, în special pentru că ştiu, domnule Gahler, că existau anumite puncte care cauzau îngrijorare în cadrul grupului dumneavoastră. Aş dori, de asemenea, să vă mulţumesc pentru acordul dat în ceea ce priveşte numirea statelor membre care nu au semnat şi ratificat încă convenţia şi care nu sunt încă pregătite să îşi distrugă stocurile şi să declare că nu vor mai folosi niciodată astfel de arme.

Baroană Ashton, am două întrebări specifice pentru dumneavoastră: cererea ca UE să semneze această convenţie în calitate de entitate cu personalitate juridică proprie, și ca, în cadrul tuturor negocierilor cu ţările terţe, să adăugaţi interzicerea bombelor şi muniţiilor cu dispersie la clauza standard care cuprinde deja neproliferarea armelor de distrugere în masă. V-aş ruga să răspundeţi la aceste întrebări.

  Sabine Lösing, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Doamnă preşedintă, aş dori să mulţumesc vorbitorilor precedenţi pentru contribuţiile lor, pe care le susţin în mod expres.

Așa am explicat deja, muniţiile cu dispersie sunt, într-adevăr, printre cele mai brutale arme existente. Unele state membre ale Uniunii Europene şi Statele Unite le-au folosit cu siguranţă până de curând. Aş putea menţiona fosta Iugoslavie, Irak, Afganistan şi Yemen. Este destul de şocant faptul că – precum s-a subliniat deja – din punct de vedere statistic, victimele bombelor şi muniţiilor cu dispersie sunt 98 % civili, dintre care 27 % sunt copii.

Cum trebuie să privim perspectivele utilizării continue a acestor arme? Este cu siguranţă remarcabil faptul că Deutsche Bank investeşte în producerea acestor arme îngrozitoare prin intermediul filialelor sale. S-a dovedit că există relaţii comerciale între Deutsche Bank şi principalii furnizori şi producători de muniţie cu dispersie, inclusiv L-3 Communications şi Lockheed Martin. Consider că este ruşinos şi inuman să încerci cu bună ştiinţă să obţii profit din moartea unor civili. Utilizarea, producerea, stocarea şi transportul acestor arme trebuie interzise; acelaşi lucru este valabil şi pentru comercializarea unor astfel de arme.

Din această cauză, toate statele membre ale Uniunii Europene, împreună cu alte state, trebuie să semneze şi să ratifice acordul privind muniţiile cu dispersie în totalitate până în august anul acesta, iar dacă nu este posibil, după cum a declarat dl Gahler, trebuie să facă acest lucru de îndată ce vor avea ocazia. De asemenea, trebuie să aibă loc un moratoriu privind utilizarea, producerea şi distribuirea muniţiilor cu dispersie până la ratificarea acordului şi distrugea stocurile existente de muniţii cu dispersie trebuie să înceapă cât mai curând posibil.

Sunt foarte mulţumit de această cooperare între partide şi de sprijinul dat acordului privind muniţiile cu dispersie sub forma acestei rezoluţii comune şi salut acest sprijin în numele Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică. Considerăm că această rezoluţie reprezintă un succes major în lupta împotriva acestor arme criminale.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Doamnă preşedintă, într-adevăr, aşa cum au declarat şi distinşii mei prieteni, din 27 de state membre, numai 11 au ratificat această convenţie extrem de importantă care interzice utilizarea, producerea, stocarea şi transportul muniţiilor cu dispersie. Toată lumea este de acord că ambiţia noastră trebuie să fie ratificarea acestei convenţii de către toate statele membre.

Întrebarea este, bineînţeles, de ce celelalte state membre nu au ratificat încă convenţia, în ciuda faptului că aceasta intră în vigoare la 1 august. Principalele cauze sunt motive de securitate naţională şi, în mare măsură, în anumite circumstanţe, acestea sunt justificate, în special dacă statele vecine din afara Uniunii Europene manifestă o agresiune crescută.

De aceea, în concluzie, dacă dorim într-adevăr ca toate statele membre să ratifice această convenţie şi să avem cele mai bune rezultate posibile în cadrul acestor politici foarte importante ale Uniunii, trebuie să convingem, de asemenea, statele vecine care manifestă tensiune şi agresiune să meargă în aceeaşi direcţie, în special cele care doresc să se alăture familiei noastre europene.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Muniţiile cu dispersie sunt unele dintre cele mai periculoase arme pentru civili deoarece acestea sunt utilizate pe zone extinse împotriva unor ţinte dispersate, mobile şi greu de observat.

Aşa cum s-a mai spus, până la 98 % dintre victime sunt persoane care nu sunt implicate în conflictul armat, cu alte cuvinte, civili. Un număr mare dintre aceştia – 27 % – sunt, de asemenea, copii.

În plus, este posibil ca 30 % din bombele cu dispersie să nu explodeze, ci să rămână în pământ sub formă de mine, constituind un pericol pentru civil pentru o perioadă lungă de timp după încheierea conflictului.

În ciuda acestor triste statistici, numeroase state membre ale Uniunii Europene nu au semnat Convenţia privind muniţiile cu dispersie, care interzice producerea, stocarea şi utilizarea acestora, deoarece au în vedere propriile interese economice – lucru foarte trist – legate de producerea şi exportarea acestor muniţii.

Doamnă preşedintă, sunt complet împotriva acestei abordări şi consider că interesele umanitare şi protejarea civililor trebuie să fie primordiale.

În opinia mea, rolul Uniunii Europene este, în consecinţă, să exercite presiuni asupra tuturor statelor, şi în special asupra statelor membre, să semneze şi să ratifice Convenţia privind muniţiile cu dispersie.

  Seán Kelly (PPE). – Doamnă preşedintă, în această seară am petrecut ceva timp discutând despre ceea ce poate fi numită partea întunecată a vieţii moderne. Acum câteva momente, discutam despre distrugerea de vieţi omeneşti din întreaga lume cauzată de HIV/SIDA; acum discutăm despre aceeaşi distrugere a unor civil nevinovaţi cauzată de muniţiile cu dispersie. Este bine, bănuiesc, să încercăm cel puţin să aducem soluţii la aceste probleme îngrozitoare, având la dispoziţie noile instrumente prin intermediul Tratatului de la Lisabona, prin baroana Ashton în calitate de Înaltă Reprezentantă.

Totuşi, trebuie mai întâi să facem ordine în propria instituţie şi, aşa cum au spus şi alţi vorbitori, din 27 de state numai 11 au semnat convenţia, ceea ce nu este satisfăcător. În consecinţă, Înalta Reprezentantă va trebui să îşi utilizeze influenţa pentru a-i întreba pe ceilalţi: „De ce nu?” Apoi să încerce să elimine barierele pentru semnarea acesteia.

Numai atunci putem avansa în ceea ce priveşte subiectele discutate astăzi, Uniunea Europeană adresându-se restului lumii cu o voce unică. Dacă nu puteam avea o singură voce făcând mai întâi ordine în propria instituţie, cum putem spune celorlalţi că noul Tratat de la Lisabona a creat noi instrumente şi că vom fi primii în a da un bun exemplu întregii lumi? În concluzie, să facem mai întâi ordine în propria instituţie, şi apoi ne putem ocupa de restul lumii.

  Preşedinta. –Baroană Ashton, cum vă veţi asigura că cele 16 state vor ratifica convenţia înainte de 1 august?

  Catherine Ashton, vicepreşedintă a Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. – Doamnă preşedintă, aceasta a fost o dezbatere foarte importantă şi am luat în considerare observaţiile şi, bineînţeles, preocupările dumneavoastră.

Permiteţi-mi să încep prin a spune că Uniunea Europeană îşi va menţine angajamentul de a obţine interzicerea totală a muniţiilor cu dispersie prin intermediul politicii noastre active de informare, atât în cadrul Convenţiei privind muniţiile cu dispersie, cât şi în cadrul Convenţiei privind utilizarea anumitor categorii de arme clasice. Vom continua, de asemenea, să asigurăm cooperare şi asistenţă internaţională, concentrându-ne activităţile împotriva muniţiilor cu dispersie în dezvoltarea noastră şi în politicile noastre de cooperare.

Dacă îmi permiteţi să mă refer la două sau trei din punctele principale care au fost ridicate în cadrul acestei dezbateri. Mai întâi, decizia Uniunii Europene privind aderarea la convenţie în era post-Lisabona depinde, bineînţeles, de statele membre. Deputaţii au completă dreptate să invoce această problemă, pe care o vom analiza cu mare atenţie.

Dacă îmi permiteţi totuşi să spun că, aşa cum înţeleg eu, această poziţie a unora dintre statele membre este că 11 dintre acestea au ratificat şi semnat convenţia, dar există alte opt state membre care au semnat, dar nu au ratificat – în total 19 state membre – şi, deci, opt state membre care nu au acţionat în niciun fel până în prezent. Deputaţii şi-au exprimat foarte clar poziţia că doresc să vadă un număr cât mai mare de state membre care continuă să accepte atât ratificarea, cât şi semnarea.

Doresc, de asemenea, să abordez pe scurt problema subliniată de dna Lynne privind asistenţa acordată ţărilor terţe şi, după cum am spus mai devreme în observaţiile mele, importanţa de a ne aduce sprijinul ţărilor terţe în cadrul introducerii politicilor noastre – această oportunitate post-Lisabona – de a reuni politici diferite. Dorim, de asemenea, prin intermediul instrumentelor noastre din domeniul acţiunii externe, să contribuim în mod activ la eliminarea bombelor neexplodate, a minelor terestre antipersonal şi a stocurilor de muniţii abandonate, în special din cauza consecinţelor apariţiei acestor bombe viu colorate pe sol, aşa cum a descris dna Lunacek într-un mod impresionant. Există numeroase cazuri, în special copii a căror viaţă a fost devastată din cauza pierderii membrelor sau care, uneori, şi-au pierdut viaţa în consecinţă.

Folosim, în general, instrumente geografice care răspund necesităţilor exprimate de ţările noastre partenere, şi trebuie, de asemenea, să utilizăm instrumentele de ajutor umanitar, de exemplu în Liban sau în Sri Lanka, şi să asigurăm rezolvarea problemelor privind crizele emergente, de asemenea.

Am menţionat faptul că, în angajamentul nostru de a sprijini statele care au fost afectate direct de mine şi de muniţiile cu dispersie, cheltuim aproximativ 330 de milioane de euro. Am menţionat Afganistanul, unde am cheltuit 22 de milioane de euro şi Libanul (7 milioane de euro), şi proiecte viitoare în Bosnia şi Herţegovina, Laos şi Cambogia sunt în curs de pregătire.

Aş dori, de asemenea, să subliniez faptul că, deşi am dat această cifră, este dificil să cuantificăm cifrele exacte ale programelor, deoarece, în timpul acestor intervenţii de pe teren, nu facem diferenţa între materialele pe care le curăţăm. Important este ca acestea să fie aprobate şi sper că deputaţii vor înţelege bine acest lucru.

Punctul final pe care aş dori să îl menţionez este faptul că încercăm să asigurăm asistenţa şi sprijinul pentru semnarea şi ratificarea la timp a convenţiei de către statele membre. Organizăm reuniuni de coordonare între experţii UE în dezarmare, care au loc în fiecare lună, iar problema universalităţii convenţiei, precum şi stadiul de pregătire a ceea ce am numit mai devreme prima reuniune cu statele părţi, sunt discutate în mod regulat. Am decis să contribuim în cea mai mare măsură posibil la comitetul pregătitor care urmează să aibă loc la Geneva în septembrie, pentru a asigura faptul că vom obţine rezultate pozitive în ceea ce priveşte prima reuniune dintre statele părţi.

Deşi ora este târzie, a fost o dezbatere extrem de importantă şi sunt foarte recunoscătoare pentru contribuţiile aduse.

  Preşedinta. – Am primit şase propuneri de rezoluţie⁽¹⁾depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc joi, 8 iulie 2010.

Declaraţii scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Indrek Tarand (Verts/ALE), în scris. – Sprijin în întregime iniţiativa de a înceta utilizarea muniţiilor cu dispersie, dar venind dintr-o ţară al cărei vecin nu respectă condiţiile Tratatului privind forţele armate convenţionale din Europa, trebuie să recunosc că această idee este avangardistă şi, de aceea, trebuie să mă abţin. Ceterum censeo, Franţa s-a hotărât să vândă Rusiei o navă de război din clasa Mistral; credem că va regreta sincer acest demers.