Președinte. – Următorul subiect pe ordinea de zi este raportul dlui Metin Kazak, în numele Comisiei pentru comerț internațional, privind relațiile comerciale și economice cu Turcia (A7-0238/2010).

  Metin Kazak, raportor. – (BG) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, principalul motiv al acestui raport este că Turcia se numără printre cei mai importanți parteneri comerciali ai Uniunii Europene. Statisticile oficiale arată că Turcia este cea de-a 17-a economie din lume și a șasea din Europa, fiind și al șaptelea partener comercial al Uniunii Europene. În 2008, schimburile comerciale dintre Uniunea Europeană și Turcia au atins cel mai înalt nivel, de 100 de miliarde de euro pe an.

În acest context, putem sintetiza principalele accente și orientări prevăzute în raportul Comisiei pentru comerț internațional în câteva aspecte:

În primul rând, deși uniunea vamală, care a fost instituită în 1996, a reprezentat un succes indiscutabil pentru integrarea economică și comercială dintre Uniunea Europeană și Turcia, restricțiile netarifare rămân în vigoare, precum și birocrația excesivă și procedurile birocratice complexe pe care Turcia ar trebui să le redreseze prompt.

În al doilea rând, Comisia ar trebui să-și mențină angajamentul și dialogul cu Turcia în domeniul schimburilor comerciale, în special în cadrul Comitetului consultativ mixt și al Comitetului mixt al Uniunii Vamale. Aceste platforme trebuie utilizate mai eficient dacă se dorește soluționarea rapidă a problemelor restante.

Turcia trebuie să pună capăt practicilor discriminatorii împotriva întreprinderilor străine acordând un avantaj al prețului de 15 % ofertanților turci în licitațiile pentru achizițiile publice.

Uniunea Europeană a încheiat acorduri de liber schimb cu țări terțe cu care Turcia nu a reușit să încheie astfel de acorduri. Acest lucru are un impact negativ asupra economiei Turciei, deoarece le oferă partenerilor Uniunii Europene acces unilateral, privilegiat la piața din Turcia.

Recunoscând totodată dificultățile cu care se confruntă Turcia în încheierea acestor acorduri, solicităm Comisiei și Consiliului să se asigure că Turcia este inclusă în evaluarea impactului acordurilor comerciale viitoare cu țările terțe și că sunt transmise informațiile privind poziția Uniunii Europene și privind stadiul negocierilor acestor acorduri.

În al cincilea rând, bunurile contrafăcute sunt o problemă serioasă în relațiile comerciale bilaterale. Din acest motiv, Turcia este mai puțin atrăgătoare pentru investițiile străine directe și, prin urmare, Turcia trebuie să aplice eficient noua legislație privind drepturile de proprietate intelectuală.

În al șaselea rând, Turcia este o putere regională influentă și joacă un rol extrem de important în regiunile Marea Neagră și Caucaz, Mediterană, Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Uniunea Europeană ar putea avea mult de câștigat de pe urma acestor platforme regionale, deoarece oferă acces la noi piețe și deschid noi oportunități care vor contribui la consolidarea legăturilor economice dintre aceste regiuni și Uniunea Europeană.

În al șaptelea rând, trebuie să subliniem principala provocare cu care se confruntă piața muncii din Turcia, și anume nivelul scăzut de participare a femeilor, care tind să fie angajate în sectorul subteran. Prin urmare, Turcia trebuie să situeze ocuparea forței de muncă a femeilor în centrul politicii sale economice și sociale.

Comisia și Consiliul trebuie să revizuiască procedurile de acordare a vizelor, care împiedică circulația oamenilor de afaceri turci și șoferilor de camioane și reprezintă un obstacol în calea schimburilor comerciale. În același timp, Comisia trebuie să verifice dacă statele membre respectă hotărârile Curții Europene de Justiție în această privință.

În raport, există și alte aspecte în privința cărora grupurile politice din Parlamentul European au ajuns la un compromis, însă în plus față de acest lucru, mi-am luat angajamentul de a depune două amendamente legate de actualizarea statisticilor privind sărăcia și șomajul în Turcia și un comentariu succint privind referendumul legat de reforma constituțională care se așteaptă să promoveze procesul de democratizare în Turcia și să conducă la punerea în aplicare mai eficientă a principiilor pieței libere.

Doamnelor și domnilor, sper că dezbaterea viitoare din ședința plenară va reflecta același spirit de cooperare și caracterul constructiv care au caracterizat discuțiile din cadrul Comisiei pentru comerț internațional.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle președinte, onorați deputați, aș dori să îi mulțumesc dlui Kazak pentru elaborarea acestui raport echilibrat și echitabil privind relațiile comerciale și economice cu Turcia. De asemenea, doresc să le mulțumesc membrilor Comisiei pentru comerț internațional pentru contribuțiile lor valoroase la acest raport.

În timp ce pilonul principal al acestui raport îl constituie uniunea vamală UE-Turcia, sunt incluse și alte aspecte – precum transportul rutier, cotele și vizele – asupra cărora prefer să nu insist în calitate de comisar pentru comerț.

Nu trebuie să îi amintesc Parlamentului că Turcia este un omolog economic și politic foarte important pentru UE. Într-adevăr, Turcia este al șaptelea partener comercial al UE, iar UE este principalul partener comercial al Turciei. Mai mult, Turcia este singura țară cu un comerț semnificativ cu care UE are o uniune vamală. Iar în plus, Turcia este o țară candidată. Toate aceste aspecte explică o relație bilaterală cu adevărat unică.

Cadrul juridic al relațiilor comerciale UE-Turcia este uniunea vamală. După cum se observă în raport, uniunea vamală a jucat un rol important în dezvoltarea comerțului nostru bilateral în avantajul ambelor părți. Cu toate acestea, rămân o serie de dificultăți, numeroase dintre acestea provenind din eșecul Turciei de a pune în aplicare în mod corespunzător și pe deplin uniunea vamală, producând astfel tot mai multe probleme comerciale majore, care au rămas nesoluționate timp de mai mulți ani. Pe de altă parte, Uniunea Europeană a pus în aplicare pe deplin uniunea vamală.

Acum câțiva ani, Comisia i-a oferit Turciei posibilitatea de a aprofunda uniunea vamală și de a încheia acorduri suplimentare care ar cuprinde, inter alia, servicii și achiziții publice, însă Turcia nu a acceptat oferta noastră.

Comisia este pregătită să ia măsurile necesare pentru a continua să consolideze relațiile comerciale bilaterale cu Turcia. Sunt pregătit să examinez în continuare împreună cu Turcia modalități de abordare a preocupărilor Turciei legate de acordurile de liber schimb încheiate de UE cu țările terțe. La nivel tehnic, se depun eforturi semnificative pentru a le oferi partenerilor turci informații asupra progreselor negocierilor privind acordurile comerciale cu alte țări. De asemenea, am inclus o trimitere la uniunea vamală UE-Turcia în studiile relevante ale evaluării impactului. Încurajăm în mod periodic Turcia să ne informeze, la momentul oportun, de punctele sensibile și de preocupările sale. În plus, îi informăm pe partenerii noștri de acorduri de liber schimb privind uniunea vamală UE-Turcia și insistăm ca și aceștia să încheie un acord de liber schimb (ALS) cu Turcia. Acest angajament al partenerului UE-ALS este în general inclus în acordul relevant, fie ca articol complet, fie ca o declarație.

Este adevărat că ne confruntăm cu probleme cu unele state membre care sunt reticente la includerea unui astfel de limbaj în ALS-urile noastre. Regret această situație, însă pot să vă asigur că voi continua să fac tot posibilul pentru a asigura că uniunea vamală UE-Turcia continuă să funcționeze bine.

Aș dori să subliniez foarte clar că ne confruntăm cu o anumită rezistență și lipsă de disponibilitate din partea Turciei de a pune pe deplin în aplicare uniunea vamală. Raportul subliniază în mod clar domeniile și măsurile adoptate de Turcia care nu sunt conforme cu uniunea vamală. Am încredere că acest raport va motiva Turcia să adopte măsurile pozitive necesare pentru a îmbunătăți funcționarea globală a uniunii vamale și pentru a negocia acorduri suplimentare care ne-ar consolida relațiile comerciale și economice bilaterale.

De asemenea, aș dori să profit de această ocazie pentru a vă informa că îmi iau personal angajamentul să consolidez relațiile comerciale dintre Turcia și UE. În iunie acest an, ministrul turc pentru comerț extern m-a vizitat și am stabilit să păstrăm legătura periodic. M-a invitat recent la o reuniune la Ankara în lunile următoare – invitație pe care o voi onora, în speranța că vom obține progrese în soluționarea rapidă, durabilă și amicală a problemelor comerciale care persistă.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Godelieve Quisthoudt-Rowohl, în numele grupului PPE. – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, Turcia reprezintă un partener comercial puternic pentru Uniunea Europeană și vice versa. Deși Turcia și-a diversificat considerabil schimburile comerciale în ultimii ani, noi, în calitate de Uniune Europeană, rămânem cel mai important partener comercial al Turciei. Totuși, lucrurile bune pot fi mereu îmbunătățite, acesta fiind și scopul acestui raport.

Prin urmare, îi solicităm Turciei să își reducă tarifele ridicate, de exemplu asupra produselor agricole, și să înlăture barierele netarifare restante asupra liberei circulații a bunurilor. Simplificarea procedurilor și reducerea birocrației ar îmbunătăți, de asemenea, comerțul. Desigur, Turcia a reușit, de asemenea, să îmbunătățească recent unele lucruri, după cum a menționat dl comisar. Cu toate acestea, s-ar înregistra un flux mai ridicat de investiții străine dacă ar fi posibilă ameliorarea legilor privind proprietatea intelectuală și dacă Turcia ar respecta, de asemenea, reglementările în această privință. Legile nu au fost puse în aplicare în mod eficient în Turcia. De asemenea, trebuie să îi solicităm Turciei să pună pe deplin în aplicare protocolul adițional la Acordul de asociere. Încă există bariere în calea liberei circulații a bunurilor, care trebuie înlăturate.

Ori de câte ori discutăm în Parlament despre Turcia – inclusiv în cadrul Comisiei pentru comerț internațional – dezbaterea are de multe ori un pronunțat caracter emoțional. Prin urmare, aș dori să îi mulțumesc în mod special raportorului pentru că a reușit, în cadrul cooperării sale foarte deschise și excelente cu toți raportorii alternativi, să întocmească acest text astfel încât să reflecte opiniile tuturor, aspect care a reieșit în mod clar și din votul din comisie. Vă mulțumesc foarte mult, dle Kazak.

  Francesca Balzani, în numele grupului S&D. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, Uniunea Europeană și Turcia au relații comerciale puternice. Uniunea vamală a făcut posibil ca volumul schimburilor comerciale dintre Uniunea Europeană și Turcia să ajungă la cifra semnificativă de 100 de miliarde de euro pe an.

În primul rând, poziția geopolitică a Turciei face din aceasta o legătură importantă între zona mediteraneană, Orientul Mijlociu, Asia și regiunea Caucaz și Marea Neagră. De asemenea, Turcia este o țară foarte diferită de Europa, în sensul că are o dinamică geografică total diferită, este o țară tânără și o țară care a abordat pentru prima dată criza și reformele îndrăznețe pe care le-a impus această dinamică.

Astfel, este o țară complementară deoarece este diferită de Uniunea Europeană din multe puncte de vedere și, prin urmare, există un grad ridicat de potențial reciproc: trebuie să ne concentrăm asupra acestui lucru. Trebuie să fim atenți să nu irosim acest potențial, ci să îl transformăm în investiții fructuoase.

Este adevărat că Uniunea Europeană este un partener comercial important, însă Turcia se îndreaptă tot mai mult către Rusia, Africa și Orientul Mijlociu. De asemenea, uniunea vamală încă nu se aplică achizițiilor sau serviciilor publice și încă există obstacole majore în calea comerțului internațional.

Prin urmare, trebuie să luăm măsuri pentru a înlătura obstacolele din calea acestui potențial – și consider că raportul pe care îl discutăm astăzi și asupra căruia vom vota în următoarele câteva zile, se îndreaptă în această direcție – deoarece există domenii în care acest potențial trebuie consolidat: energie, mediu, rețele de servicii și infrastructură. Prin urmare, acest raport reprezintă un pas important și consider că trebuie să sprijinim eforturile dlui Kazak, căruia aș dori să îi mulțumesc.

  Niccolò Rinaldi, în numele grupului ALDE. – (IT) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, salut raportul dlui Kazak, care practic ne indică faptul că Uniunea Europeană dispune de un instrument remarcabil pentru a-și dezvolta în continuare relațiile cu Turcia, inclusiv cele politice: politica comercială.

A fost deja subliniată poziția geostrategică crucială a Turciei pentru Mediterană, Orientul Mijlociu, Asia Centrală și Caucaz. Poetul turc Nâzım Hikmet a scris următoarele: „această țară în forma capului unei iepe care vine în galop din Asia îndepărtată pentru a se întinde în Mediterană”. Am dori ca Turcia să reprezinte un adevărat pivot în relațiile cu aceste regiuni, Turcia fiind unul dintre centrele acestora.

Totuși, pentru ca acest lucru să se întâmple, relațiile politice și comerciale cu Armenia trebuie stabilizate, problema Ciprului trebuie închisă și aș sublinia alineatul 11 din raportul dlui Kazak privind demararea și aplicarea uniunii vamale în ceea ce privește partea Ciprului ocupată de Turcia. Prin urmare, nu totul e perfect. Dna Balzani a subliniat, de asemenea, că există unele probleme, mai ales în domeniul falsificării, apărării și protecției proprietății intelectuale și al aplicării uniunii vamale în sectorul serviciilor și al achizițiilor.

Doresc să îi mulțumesc dlui Kazak. Mediterana este predestinată să se schimbe și dorim să o schimbăm împreună cu Turcia care, potrivit Fondului Monetar Internațional, se preconizează că va înregistra o creștere de aproximativ 37 % până în 2020, ceea ce ne oferă toate informațiile necesare.

  Franziska Keller, în numele grupului Verts/ALE. – Dle președinte, și eu aș dori să-l felicit pe dl raportor pentru raportul foarte bun, care arată, de asemenea, importanța Turciei ca partener comercial pentru UE și vice versa, precum și importanța uniunii vamale.

Există încă numeroase probleme pe care trebuie să le abordăm de ambele părți, în Turcia și în UE. În Turcia, există nevoia stringentă de a consolida, printre altele, drepturile lucrătorilor. Însă există, de asemenea, probleme pe care trebuie să le abordăm aici în Uniunea Europeană, una dintre acestea fiind liberalizarea vizelor: ar trebui să liberalizăm nu numai vizele pentru șoferii de camioane și oamenii de afaceri, ci și pentru studenți, turiști și alte persoane, pentru a consolida nu numai cooperarea între state, ci și cea între popoare. În ceea ce privește acordurile de liber schimb, Turcia trebuie integrată pe deplin la masa negocierilor deoarece și aceasta este foarte afectată de acordurile de liber schimb.

În general, relația noastră cu Turcia trebuie ghidată de corectitudine și aceasta include declarația clară că UE se angajează să își țină promisiunile și va accepta Turcia ca membru al UE imediat ce sunt îndeplinite criteriile de la Copenhaga.

  Kyriacos Triantaphyllides, în numele grupului GUE/NGL. – (EL) Dle președinte, referendumul privind reforma constituțională în Turcia a avut un rezultat pozitiv, însă acesta este numai în pas în vederea dezvoltării libertăților personale, politice și sindicale universale.

O parte dintre kurzi și mulți alții s-au abținut de la vot sau au votat împotriva referendumului, tocmai deoarece doresc ameliorări cu un impact mai mare și drepturi clare. Este regretabil că încă nu există legislație în conformitate cu standardele Organizației Internaționale a Muncii, care ar introduce respectarea deplină a drepturilor organizațiilor sindicale, negocierilor colective și dreptului la grevă.

În calitate de grup politic, dorim să subliniem că progresul nu se poate măsura numai prin relațiile comerciale și economice ale unei țări. Salutăm faptul că Parlamentul European a utilizat, de asemenea, acest raport pentru a-i trimite Turciei un mesaj consecvent. Aplicarea selectivă – sau mai degrabă neaplicarea – protocolului adițional la Acordul de asociere UE/Turcia, fără nicio repercusiune serioasă asupra negocierilor de aderare, este inacceptabilă.

De aceea, dacă Turcia dorește schimburi comerciale între comunitatea cipriotă turcă și UE, în loc să caute modalități indirecte de a recunoaște o entitate care, pe baza dreptului internațional și a hotărârilor ONU, este ilegală, ar trebui să accepte propunerea președintelui Republicii Cipru, Demetris Christofias, ca Famagusta să fie redată, prin intermediul ONU, locuitorilor legitimi și ca schimburile comerciale din portul orașului să fie plasate sub egida Uniunii Europene.

Propunerea, care nu are cauze ulterioare, ar putea contribui substanțial la consolidarea economiei comunității cipriote turce și, totodată, ar putea fi punctul de plecare pentru eforturi mai susținute de a reconcilia cele două comunități din insulă.

  William (The Earl of) Dartmouth, în numele grupului EFD. – Dle președinte, raportul descrie Turcia ca având a șasea economie din Europa. De fapt, suprafața arabilă totală a Turciei este de peste 300 000 de mile pătrate și din aceasta, numai 3,5 % – sub 10 000 de mile pătrate – se află efectiv în Europa. Numai UE ar putea considera Turcia drept țară europeană!

Această uniune vamală dintre UE și Turcia datează din 1995. Acest lucru este extrem de neobișnuit. Într-adevăr, singurele țări în această situație sunt Monaco și Andorra. Permiteți-mi să subliniez un aspect esențial. Existența și succesul uniunii vamale determină ca aderarea Turciei la UE, conducând la uniunea politică deplină – cu toate consecințele extinse care rezultă – să devină cu totul inutilă. Vor exista controverse în Europa privind acest aspect în viitor.

  Laurence J.A.J. Stassen (NI) . – (NL) Dle președinte, avem în fața noastră raportul privind relațiile economice și de liber schimb cu Turcia. De la crearea uniuni vamale cu Turcia în 1996, schimburile comerciale dintre aceasta și țările din Europa au înregistrat o creștere puternică.

Partidul olandez pentru libertate (PVV) consideră că liberul schimb este ceva de dorit și susținem propunerile de înlăturare a barierelor tehnice în calea comerțului și a obstacolelor birocratice. Liberul schimb aduce avantaje tuturor, atât Turciei, cât și țărilor din Europa. În același timp, să clarificăm că procesul de cooperare cu Turcia urmează să se limiteze la relațiile comerciale. PVV se opune aderării Turciei la Uniunea Europeană. Europa poate să desfășoare tranzacții cu întreaga lume, cu țări precum Statele Unite, Israel și Japonia, însă acest lucru nu înseamnă că și aceste țări trebuie să devină membre ale Uniunii Europene.

Liberul schimb cu Turcia nu trebuie considerat în niciun caz un aspect esențial al aderării Turciei la UE. Totuși, PVV nu are obiecții față de faptul că Turcia este un partener comercial al Uniunii Europene, însă respinge categoric integrarea europeană extinsă și aderarea Turciei la UE.

  Ria Oomen-Ruijten (PPE). – (NL) În calitate de raportor al Parlamentului privind Turcia, aș dori să felicit autorul acestui raport pentru claritatea propunerilor sale. Sunt de acord cu acesta: uniunea vamală a adus multe avantaje, atât antreprenorilor turci, cât și celor europeni.

Cu toate acestea, după cum a spus dl comisar, această uniune vamală trebuie finalizată și, din multe puncte de vedere, nu este perfectă. Oportunitățile și provocările pentru relațiile noastre comerciale cu Turcia sunt evidente. Barierele rămase în calea comerțului și cele tehnice trebuie înlăturate fără întârziere și, continuând cu acquis-ul comunitar, acest lucru va permite, de asemenea, continuarea armonizării. În plus, este foarte important să continuăm lupta împotriva produselor contrafăcute, deoarece aceasta este o mare problemă pentru numeroși producători europeni, iar produsele contrafăcute, printre care se numără jucăriile, pot fi foarte periculoase, nu în ultimul rând pentru cetățenii turci.

De asemenea, trebuie menționate o serie de aspecte privind domeniul economiei sociale, mai ales privind drepturile sindicatelor. Dacă dorim această economie socială, cel puțin s-a făcut un pas în acest sens. În ceea ce privește energia, avem interese comune în acest domeniu și ar trebui să ne concentrăm asupra acestora. Mai există și subiectul vizelor de călătorie. Prea des am observat că în Turcia, oamenii se confruntă cu dificultăți deoarece sunt tratați diferit și aș dori să atrag atenția dlui comisar asupra unui alt aspect.

Rămâne esențial ca Turcia să pună pe deplin în aplicare protocolul adițional la Acordul de asociere. Ratificarea acestuia ar trebui să înlăture un obstacol imens în calea relațiilor comerciale viitoare, care pot aduce avantaje atât Turciei, cât și Europei. Acest raport reprezintă un aspect pozitiv și vom menționa din nou toate întrebările și răspunsurile politice în raportul viitor care urmează să fie întocmit de Comisia privind afacerile externe.

  Kader Arif (S&D). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, în primul rând dați-mi voie să fac o observație generală privind acest raport care, după părerea mea, reflectă relația noastră cu Turcia. Deși trebuie să-l felicit pe raportor și pe raportorii alternativi pentru eforturile depuse, aș dori să afirm că raportul este ambiguu. Reflectă nehotărârea noastră cu privire la această țară.

Pe măsură ce au fost adoptate amendamentele, unul câte unul, sau în cadrul Comisiei pentru comerț internațional, a apărut mereu un aspect, aproape subliminal, dar care se situează în mare măsură în afara domeniului de aplicare a relațiilor economice și comerciale cu Turcia: suntem pentru sau împotriva aderării acestei țări la UE?

Acestea reflectă o anumită ezitare, care nu a fost inclusă în raport: Turcia ar trebui privită drept o altă țară terță cu care se pot dezvolta relații comerciale sau drept o țară în curs de aderare, ceea ce impune anumite obligații care trebuie respectate de ambele părți?

Într-adevăr, astăzi este dificil de spus dacă acest raport reflectă în mod precis realitatea relațiilor noastre cu Turcia și mai ales, dacă definește efectiv o strategie a UE în această privință. Depinde în ce tabără ne încadrăm: dorim numai un parteneriat privilegiat sau dorim ca Turcia să devină, de fapt, membră a UE?

Aș dori doar să atrag atenția asupra semnalelor contradictorii pe care le trimitem. Nu putem menține o abordare ambiguă privind destinul nostru comun, fiind totodată preocupați că Turcia pare să se distanțeze de UE. Un parteneriat necesită sinceritate, dar și încredere. Necesită sinceritate deoarece, de fapt, Turcia încă trebuie să depună multe eforturi pentru a asigura o reformă completă și pentru a-și îndeplini angajamentele. Cu toate acestea, necesită, de asemenea, încredere, ceea ce ne impune să oferim încurajări și să transmitem semnale pozitive.

Când turcii au votat pentru reformarea constituției acum câteva zile, au făcut, de asemenea, ceea ce le cere UE: își aliniază treptat legislația la standardele noastre pentru a putea deveni un stat membru cu drepturi depline. Încă există un drum lung și multe eforturi trebuie depuse, dar trebuie să ne abținem de la a crea obstacole suplimentare și de la a devia relația cu această țară de la scopul său, care este aderarea.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Dle președinte, vorbitorul s-a gândit că constituția reformată la care a făcut trimitere a condus, de asemenea, la subminarea semnificativă a independenței sistemului judiciar, și aprobă acest lucru?

  Kader Arif (S&D). – (FR) Dle președinte, consider că o astfel de reformă, care este întotdeauna foarte complexă, nu poate aduce decât aspecte pozitive. Semnalul care arată că armata are mai puțină putere și că democrația progresează este, pentru mine, un semnal important trimis către UE.

Putem întotdeauna să criticăm și să credem că unele lucruri nu s-au realizat, însă un pas înainte rămâne un pas înainte. Nu sunt pesimist din fire și consider că toate măsurile adoptate de Turcia sunt pe calea bună și că aceasta își exprimă dorința de a adera la UE. Să încercăm, așadar, să o susținem.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Dle președinte, aș dori să-l felicit pe raportor, dl Kazak. Acesta este un raport excelent și, spre deosebire de vorbitorul anterior, dl Arif, nu cred că trebuie să cuprindă toate aspectele din lume, deoarece este un raport specific privind relațiile comerciale și economice. Problema UE este că, atunci când se întocmește un raport, acesta enumeră toate aspectele posibile și nu oferă informații despre nimic. Aici sunt indicate în mod clar aspectele relevante pentru raport, fapt pentru care doresc să-i mulțumesc dlui Kazak.

Uniunea vamală încheiată în 1996 între UE și Turcia a ancorat Turcia la piețele europene, iar această țară este un partener comercial puternic pentru toate țările europene și pentru UE. Cu toate acestea, este regretabil că uniunea vamală încă pare să fie caracterizată de numeroase probleme. Autoritățile turce solicită deseori autorizații și licențe pentru bunurile importate, ceea ce contravine acordului. Știm, desigur, că și țările UE sunt vinovate în acest sens. Acest lucru impune măsuri din partea ambelor părți pentru a soluționa această problemă.

Raportorul a menționat produsele contrafăcute. Acest lucru va necesita mult mai multă muncă. O mare problemă a Turciei este, în mod evident, economia subterană. Aceasta reprezintă până la 50-70 % din întreaga economie a țării, iar acest lucru are, desigur, un efect asupra comerțului și economiei, fiind un aspect la care Turcia are de lucrat.

În viitor, trebuie acordată o atenție specială relațiilor comerciale și economice dintre Turcia și UE, iar uniunea vamală trebuie să devină mai funcțională la toate nivelurile. Turcia are nevoie de UE, însă și UE are nevoie de Turcia.

  Niki Tzavela (EFD). – (EL) Dle președinte, și eu aș dori să-i mulțumesc dlui Kazak pentru raportul său obiectiv. Cu toate acestea, permiteți-mi să fac două observații realiste.

Prima vizează alineatul 26 privind aprovizionarea cu energie. Consider că atât Comisia, cât și Parlamentul European au supraestimat importanța Turciei în sectorul energetic. Turcia nu produce energie. Turcia este un canal excepțional pentru rețelele de energie. Acest lucru nu ne soluționează nicio problemă în mod deosebit; există alte rețele prin care poate fi transmisă energie.

Trebuie să fim realiști și să observăm că, în sectorul energiei, toate aspectele despre care discutăm (Nabucco și altele) sunt exerciții pe hârtie deoarece țara în sine nu ne poate aproviziona cu energie. Dimpotrivă, este o țară în care o mare parte a industriei necesită energie și trebuie să o examinăm din acest unghi.

Cel de-al doilea aspect pe care doresc să-l menționez se referă la comerț: nu putem vorbi despre deschiderea comerțului cu Turcia atât timp cât în această țară este foarte dezvoltată o piață care imită bunurile europene. Oriunde mergeți, veți vedea în vitrine, în piețele în aer liber și în bazarele turcești ceea ce se presupune că sunt bunuri europene de o imitație foarte bună. De asemenea, în Turcia se găsesc imitații din Orientul Îndepărtat. Dacă nu ne soluționăm problemele comerciale cu Turcia, probleme care afectează piața europeană, nu vom putea să progresăm în alte domenii ale discuției.

  Georgios Papastamkos (PPE). – (EL) Dle președinte, recunoaștem importanța relațiilor comerciale dintre UE și Turcia. Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) a menținut o poziție responsabilă, ajutând cât mai mult la echilibrarea textului inițial al raportului în curs de dezbatere.

Solicităm Turciei să își pună în aplicare pe deplin și fără întârziere toate obligațiile care derivă din protocolul adițional la Acordul de asociere dintre UE și Turcia în mod nediscriminatoriu și reamintim că dacă nu face acest lucru, procesul de negociere poate fi în continuare afectat în mod grav.

Aș dori să mă alătur și eu dlui Rinaldi și dnei Tzavela în sublinierea faptului că Turcia este una dintre principalele țări care produce bunuri de imitație confiscate în UE – repet, una dintre principalele țări – și că nu aplică eficient normele care reglementează protecția proprietății intelectuale.

Acțiunile externe ale UE, inclusiv politica comercială comună, au scopul de a proteja principiile democratice și respectarea principiilor cartei de întemeiere a ONU și ale dreptului internațional și de a construi parteneriate cu țările terțe care împărtășesc aceste valori.

Acest principiu declarativ fundamental al Tratatului de la Lisabona trebuie aplicat întocmai. Trebuie să ținem întotdeauna cont de faptul că Uniunea Europeană nu negociază cu Turcia; Turcia își negociază aderarea la Uniunea Europeană. Sarcina adaptării îi aparține Turciei însăși. Quod erat demonstrandum.

  George Sabin Cutaș (S&D). - Turcia este al șaptelea partener comercial al Uniunii Europene și singura țară candidată la aderare care beneficiază de uniune vamală cu aceasta din urmă.

Turcia și Uniunea Europeană întrețin, prin urmare, o relație privilegiată, în care schimburile comerciale și economice joacă un rol important. În acest context, cele două partenere trebuie să conlucreze pentru a-și alinia politicile comerciale, în special în ceea ce privește încheierea acordurilor de liber schimb cu țări terțe.

De asemenea, uniunea vamală trebuie întărită prin includerea în acord a produselor agricole, a serviciilor și a achizițiilor publice și prin intermediul rezolvării problemei vizelor pentru comercianții turci ce doresc să pătrundă pe teritoriul Uniunii Europene.

Într-o perioadă în care efectele crizei economice se fac încă resimțite, o cooperare mai strânsă la nivel economic și comercial între cele două puteri regionale devine necesară. Uniunea Europeană trebuie să dea un semnal mai clar Turciei pentru a reuși să transmită acesteia valorile fundamentale europene.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Turcia negociază de mult timp aderarea la Uniunea Europeană. Negocierile au fost îndelungate și complicate, parțial deoarece tradițiile culturale ale Turciei sunt, într-adevăr, foarte îndepărtate de valorile civilizate ale Europei de astăzi.

Un parteneriat comercial autentic poate contribui la dezvoltarea cooperării în domenii în care există aspecte comune între, pe de o parte, cetățenii turci și societatea turcă și, pe de altă parte, europenii, creând activități sau relații comerciale reciproc avantajoase. Pe baza acestor relații bune, este posibil, ulterior, să se dezvolte relații interpersonale mai bune și încredere reciprocă. Prin urmare, este necesar să vorbim deschis cu prietenii noștri turci despre toate întrebările care ne preocupă pe noi, europenii, în calitate de vecini și parteneri comerciali ai Turciei. De exemplu, trebuie să le explicăm în mod neambiguu că orice persoană care introduce bunuri contrafăcute pe piață este un hoț obișnuit care îi jefuiește pe proprietarii de drepturi intelectuale, brevete sau alte drepturi de proprietate intelectuală. De asemenea, este necesar să li se explice că, într-o uniune vamală, nu este loc pentru subterfugii sau pentru crearea oricăror bariere tehnice sau vamale împotriva unui partener comercial. Prin urmare, sunt ferm convins că, în aceste aspecte comerciale, este încă necesar să-i încurajăm, cu răbdare, pe prietenii noștri turci să se comporte în mod civilizat și corect.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) În primul rând, aș dori să-i mulțumesc raportorului, dl Kazak, pentru bunele intenții și pentru eforturile de a întocmi un raport obiectiv privind relațiile comerciale cu Turcia. Raportul conține problemele cele mai controversate legate de aspectele negative ale relațiilor bilaterale și, de aceea, consider că raportul este valoros.

Cel mai important aspect este să ne asigurăm că Turcia continuă să își adapteze legislația economică la standardele Uniunii Europene. Practicile precum avantajul prețului de 15 % pentru ofertanții turci în licitațiile publice reprezintă o discriminare împotriva investitorilor străini. Procedurile și formalitățile complicate, obstacolele în calea liberei circulații a bunurilor sau barierele tarifare, precum și întârzierile permanente ale punerii în aplicare a protocolului adițional împiedică dialogul. Numai punerea deplină în aplicare a tuturor acordurilor adoptate va aprofunda dezvoltarea relațiilor comerciale pozitive și va facilita procesul de aderare la Uniunea Europeană. Am încredere că Turcia va duce la bun sfârșit această sarcină și îi urez succes în punerea în aplicare a reformelor viitoare.

  Mara Bizzotto (EFD). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, din punct de vedere economic, este bine ca Europa să își dezvolte tot mai mult relațiile comerciale cu țările învecinate aflate în creștere rapidă. Cu toate acestea, cel puțin teoretic, Uniunea Europeană a urmărit întotdeauna cu țările terțe o politică comercială care ține cont de aspectele sociale și umanitare.

Prin urmare, aceste clauze trebuie puse ferm în aplicare pentru Turcia, o țară care devine din nou tot mai islamică, în care condiția femeii se înrăutățește treptat, în 2009 existând peste 1 500 de femei care au fost ucise în scene de violență domestică, și în care creștinii trăiesc cu teama atacurilor din partea extremiștilor islamici. Să ne amintim de uciderea brutală a Monseniorului Padovese.

În raport, Parlamentul încurajează Turcia să dețină un rol principal în promovarea unui comerț deschis și echitabil. Un lucru este clar: trebuie să ne preocupe rolul politic principal pe care Turcia încearcă să îl dețină în lumea arabă și relațiile de prietenie pe care Turcia le cultivă cu Iran și grupările teroriste precum Hamas.

În orice caz, dacă trebuie să existe o politică comercială, atunci așa să fie. Totuși, acest lucru nu trebuie să se transforme într-un cal troian care să faciliteze intrarea Turciei în Europa.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Dle președinte, Uniunea Europeană și Turcia au relații economice foarte bune și, desigur, este important să se dezvolte în continuare comerțul cu Turcia și, astfel, să se genereze o creștere economică durabilă, pe de o parte pentru Uniunea Europeană și, pe de altă parte, pentru Turcia. În acest context, salut raportul din proprie inițiativă, care vizează evoluțiile actuale ale relațiilor comerciale, chiar dacă acestea nu sunt numai pozitive. În această privință, aș dori să menționez probleme precum combaterea falsificării, restricții la import asupra produselor farmaceutice, dar și inconsecvențe în domeniul achizițiilor publice, pe care trebuie să le examinăm critic.

Cu toate acestea, aș dori să menționez în special măsurile protecționiste adoptate de Turcia în domeniul comerțului cu produse agricole, care contravin dispozițiilor uniunii vamale. În sectorul agricol, nivelul de ocupare a forței de muncă din Turcia este de peste 26 %. Prin urmare, este de înțeles să se acorde o importanță deosebită sectorului agricol și fermierilor din cadrul acestuia. Acest lucru nu trebuie, sub nicio formă, să afecteze întreprinderile agricole europene sau să contravină orientărilor privind uniunea vamală. Barierele și măsurile protecționiste existente în Turcia trebuie eliminate cât mai repede, în cadrul acordurilor existente. Exportul de produse agricole de înaltă calitate din Uniunea Europeană nu trebuie împiedicat de măsuri neechitabile care obstrucționează comerțul. Este important să clarificăm foarte bine acest lucru în contextul de față.

  Danuta Jazłowiecka (PPE). – (PL) Relațiile dintre Uniunea Europeană și Turcia datează de acum aproximativ 50 de ani și au cuprins multe fluctuații, cu perioade de cooperare strânsă, dar și de criză. De peste un deceniu, între Turcia și Uniunea Europeană există o uniune vamală, care formează baza pentru schimburile comerciale reciproce și pentru cooperarea economică și care, așa cum indică raportul dlui Kazak, nu a fost încă pusă în aplicare pe deplin. Există obstacole de ambele părți și trebuie să le solicităm atât Turciei, cât și statelor membre, să înlăture aceste impedimente.

Treptat, Turcia devine principalul actor în ceea ce considerăm a fi o regiune cheie și, fără aceasta, eforturile de a diversifica sursele sau aprovizionările cu gaz sau de a obține stabilitate în Orientul Mijlociu nu se vor materializa niciodată. Cooperarea strânsă cu Turcia va deveni tot mai importantă pentru noi. China este tot mai interesată de rolul Turciei ca poartă de deschidere spre Orientul Mijlociu și Caucaz. Dacă nu reușim să depășim obstacolele din calea relațiilor comerciale reciproce, putem pierde Turcia, așa cum am pierdut Africa.

Treptat, se întrevăd tot mai multe semne că oamenii s-au săturat de amânarea repetată a deciziei privind aderarea Turciei, precum și de declarațiile ambigue. Societatea din Turcia își pierde interesul de a adera la Uniunea Europeană, după cum indică sondajele de opinie recente. O uniune vamală deplină ar putea deveni un instrument de stabilire a unor relații mai strânse și ar crea legături comerciale și economice puternice, în special în vederea dificultății de a defini un calendar precis al aderării Turciei la Uniunea Europeană.

  Ioan Mircea Pașcu (S&D). – Dle președinte, relațiile comerciale și economice ale UE cu Turcia au, de asemenea, o importanță politică. Totuși, în pofida recunoașterii acestui fapt, pentru UE este tot mai dificil să evite impresia că joacă un joc de tipul „cine clipește primul” cu Turcia. Întrucât nu este dispusă să plătească prețul întreruperii negocierilor de aderare, se așteaptă ca Turcia să facă acest lucru, epuizată de durata și complexitatea acestora.

Vestea bună este că, potrivit celor mai recente date, turcii sunt tot mai nesatisfăcuți de UE, iar în pofida rolului principal al UE în calitate de partener economic major pentru Turcia, alți parteneri precum Rusia, China, Emiratele Arabe Unite, SUA și Iran vin din urmă cu rapiditate. Prin urmare, succesul relațiilor noastre comerciale cu Turcia nu ar trebui să ascundă nevoia de a ne hotărî în cele din urmă dacă să acceptăm Turcia sau nu în UE, având în vedere impactul acestei decizii asupra poziției internaționale a UE.

  Oreste Rossi (EFD). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, fără îndoială nu ne putem pronunța pentru o măsură care liberalizează în continuare comerțul dintre Uniunea Europeană și Turcia, în special în sectorul agricol.

În Turcia, costul ocupării forței de muncă este mult mai scăzut decât al nostru, așa că dacă ne-am deschide granițele pentru produsele lor, întreprinderile europene ar avea de suferit; acest lucru ar însemna o concurență neloială. Ideea de a favoriza aderarea Turciei la Uniunea Europeană și, prin urmare, de a simplifica comerțul, este greșită.

Considerăm că sistemul lor politic, administrativ și social este prea îndepărtat de al nostru. Din punctul de vedere al respectării libertății religioase, suntem, de asemenea, foarte diferiți. În Turcia, a fi creștin înseamnă a fi diferit. Intoleranța religioasă, prezentă în capitală și în marile orașe, devine o regulă în suburbii și în zonele rurale. Prin urmare, refuzăm să ne defavorizăm sectorul economic oferindu-i Turciei schimburi comerciale simplificate cu țările noastre.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, când vorbim aici în Parlament despre relații comerciale viabile și ameliorarea uniunii vamale cu Turcia, în mod natural, acest lucru trebuie considerat ca făcând parte din procesul de convergență a țării cu Uniunea Europeană și, de asemenea, ca parte a procesului care, din punctul de vedere al unor secțiuni extinse din Parlament, urmează să conducă la aderarea Turciei la Uniunea Europeană. De asemenea, știm că cei care critică această aderare vorbesc întotdeauna de un parteneriat privilegiat, care trebuie să fie o alternativă la aderare, și trebuie să afirm că Turcia se bucură deja de un astfel de parteneriat privilegiat printr-o uniune vamală existentă, pe care Turcia trebuie să o obțină, de asemenea, la alte niveluri – politice. Dacă avem în vedere opoziția de care Turcia încă dă dovadă cu privire la recunoașterea genocidului din Armenia, dacă avem în vedere faptul că Turcia încă nu este dispusă să soluționeze problema Ciprului în favoarea Europei și dacă avem în vedere faptul că poporul kurd încă este discriminat, ne vom da seama că îmbunătățirea relațiilor comerciale nu va facilita europenizarea Turciei.

  Elena Băsescu (PPE). - Doresc să încep prin a saluta rezultatul pozitiv al referendumului constituțional din 12 septembrie. Acesta demonstrează atașamentul populației turce față de regimul democratic, singurul acceptabil în Europa.

Conținutul acestui raport reafirmă nevoia de armonizare a politicilor comerciale ale Turciei și UE. Implementarea unor măsuri eficiente pentru eliminarea barierelor tehnice rămase în cadrul uniunii vamale ar susține parcursul european al Turciei. Această țară a demonstrat un potențial de redresare remarcabil în condițiile crizei economice. Deși cererea globală a scăzut, volumul comerțului exterior s-a dublat, iar pentru următorii ani se estimează o creștere economică de 7 %.

Țin să subliniez că relațiile dintre România și Turcia au evoluat semnificativ în ultimii ani. Cele două țări sunt cei mai importanți parteneri comerciali din zona Balcanilor, nivelul schimburilor comerciale depășind anual 7 miliarde de dolari. În plus, participarea Turciei este vitală la realizarea proiectelor de dezvoltare a infrastructurii energetice a întregii Uniuni, precum Nabucco.

  Antigoni Papadopoulou (S&D). – (EL) Dle președinte, Turcia a avut de câștigat de pe urma uniunii vamale îndelungate cu UE. Cu toate acestea, pentru ca o uniune vamală să fie și mai funcțională, numeroase probleme restante trebuie soluționate fără întârziere.

Turcia trebuie să depună mai multe eforturi pentru a-și alinia politicile comerciale și comerțul regional: trebuie să reducă birocrația, numărul produselor de imitație și încălcările drepturilor omului în cazul sindicatelor și al minorităților; trebuie să soluționeze problema nivelului scăzut al participării femeilor pe piața muncii; și trebuie să promoveze angajarea tinerilor.

Cu toate acestea, este mai important să pună pe deplin în aplicare protocolul adițional la Acordul de asociere, să ridice embargoul asupra navelor și avioanelor cipriote, să recunoască Republica Cipru, să își armonizeze legislația cu acquis-ul comunitar și să respecte convențiile Organizației Internaționale a Muncii privind respectul față de sindicate, dreptul la grevă și negocierile colective.

  Georgios Koumoutsakos (PPE). – (EL) Dle președinte, și eu aș dori să-l felicit pe dl Kazak pentru raportul său foarte bun și obiectiv.

De fapt, relațiile comerciale dintre Uniunea Europeană și Turcia sunt extrem de importante, de aceea trebuie abordate cu multă precauție. Cu toate acestea, trebuie, de asemenea, să subliniem aspectele care trebuie îmbunătățite.

Aș dori să menționez două dintre aceste aspecte: am revizuit întrebarea, iar dezbaterea continuă privind această întrebare: dacă Turcia este sau nu o țară europeană. Fără îndoială, ne dorim ca Turcia să fie o țară europeană pentru ca, la un anumit moment, să devină membră a familiei europene. Cu toate acestea, în privința produselor piratate, produselor imitate și lipsei protecției pentru proprietatea intelectuală, Turcia este mai mult o țară asiatică decât una europeană.

Al doilea aspect asupra căruia doresc să comentez vizează uniunea vamală: uniunea vamală se află în centrul eforturilor europene, al eforturilor de a obține unificarea europeană. Este de neconceput ca o țară candidată să nu aplice în întregime o uniune vamală și să existe un stat membru cu care Turcia refuză să încheie o uniune vamală, așa cum s-a întâmplat în cazul Republicii Cipru.

PREZIDEAZĂ: Stavros LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. – Dle președinte, este clar din ceea ce s-a spus până acum că există un larg consens în legătură cu acest raport. Aș dori să spun câteva cuvinte cu privire la următoarele subiecte: problemele cu care se confruntă Turcia în încheierea acordurilor de liber schimb cu partenerii Europei; problema vizelor; aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală (DPI).

Pentru a începe cu ultimul aspect, în timpul dezbaterii s-au făcut mai multe referiri la aplicarea DPI și la contrafacere. Și pe mine mă preocupă, iar Comisia va continua să insiste în această privință. După mai mult de doi ani de cereri repetate, Turcia a acceptat, în final, crearea unui grup de lucru care să discute aspecte legate de DPI. Acesta reprezintă un prim pas important, și sper că acest grup de lucru va ajuta la obținerea unui progres în aceste domenii importante.

În al doilea rând, cu privire la problemele cu care se confruntă Turcia în încheierea acordurilor de liber schimb, Turcia se plânge de mai mulți ani de faptul că are de suferit din cauza dificultăților cu care încheie acorduri de liber (ALS) schimb cu unii dintre partenerii ALS ai UE. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că numărul dificultăților serioase legate de ALS este unul foarte limitat. În plus, în ciuda cererilor repetate făcute de serviciile Comisiei, Turcia nu a transmis date relevante care să demonstreze aceste presupuse efecte negative asupra economiei turce.

Mai mult chiar, trebuie menționat faptul că Comisia a acționat pe deplin în conformitate cu acordul privind uniunea vamală și deja și-a depășit obligațiile, ajutând Turcia în a începe negocierile pentru ALS cu partenerii săi ALS. Suntem dispuși să discutăm cu Turcia noi posibilități de soluționare a acestei probleme; dacă printre acestea se numără și posibilitatea ca guvernul turc să fie chemat la masa Comisiei Europene pentru negocierea acestor acorduri de liber schimb cu state terțe este, desigur, cu totul altceva.

În ceea ce privește aspectul vizelor, acestea nu sunt acoperite de uniunea vamală. Comisia analizează modalități de angajare într-un proces prin care s-ar simplifica și mai mult mobilitatea persoanelor între UE și Turcia, în special prin punerea rapidă în aplicare a unui nou cod al vizelor UE, care va aduce îmbunătățiri practice pentru cetățenii turci care solicită vize. Comisia va sublinia și faptul că își ia angajamentul să intre într-un dialog care ar putea genera și mai multe îmbunătățiri cu privire la mobilitate, odată ce Consiliul și-a dat acordul pentru acest lucru. Însă finalizarea acordului de readmisie UE – Turcia va fi o condiție în acest sens.

  Metin Kazak, raportor. – Dle președinte, țin să le mulțumesc tuturor colegilor, raportorilor alternativi și dlui comisar De Gucht pentru punctele de vedere și recomandările pozitive care au contribuit la dezbaterea asupra raportului privind relațiile economice și comerciale cu Turcia.

.

Concluziile care, cred eu, se desprind din discuții sunt că relațiile dintre Turcia și Uniunea Europeană sunt foarte importante pentru ambele părți, și că nu există niciun dubiu în legătură cu necesitatea dezvoltării acestora. Eu consider că răspunsul care poate fi dat la întrebarea adresată de mai mulți colegi, și anume dacă aceste relații au legătură cu posibila aderare a Turciei la Uniunea Europeană, este acela că dacă relațiile economice și comerciale se vor dezvolta mai mult, atunci și negocierile privind aderarea Turciei vor avansa în mod proporțional.

Este clar că Turcia și Uniunea Europeană mai au încă multe de făcut până când prevederile uniunii vamale vor fi puse în aplicare și respectate în întregime, dar aici consider că este nevoie de bunăvoință și onestitate, în doze egale, atât din partea Uniunii Europene, cât și din partea Turciei.

Doresc încă o dată să le mulțumesc tuturor celor care au contribuit la această dezbatere și cred că subiectele aduse în discuție vor fi atent analizate de Comisie și că ele vor da un impuls real, o nouă dimensiune și un nou spirit tuturor problemelor nerezolvate, legate de mecanismul consultativ al uniunii vamale, pentru a permite soluționarea acestora în viitorul apropiat.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine, marți, 21 septembrie, la ora 12.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Ioan Enciu (S&D), în scris. – Sprijin cu tărie raportul privind relațiile economice și comerciale cu Turcia. Adâncirea interconectării dintre UE și Turcia, prin întărirea legăturilor economice și comerciale, va fi de un real beneficiu pentru ambele părți. S-a subliniat deja severitatea crizei cu care se confruntă tinerii din Turcia pe piața locurilor de muncă; înlăturarea procedurilor greoaie și a barierelor inutile din calea comerțului vor duce la o creștere a volumelor comerciale care, la rândul său, va avea un impact asupra nivelului șomajului. Eforturile făcute în vederea finalizării uniunii vamale ar trebuie sprijinite, mai ales extinderea acesteia pentru a include și produsele agricole. Această dezvoltare ar fi o dovadă a angajamentului Turciei de a finaliza reformele necesare. Rezoluția solicită și anumiți pași care să insufle un element de dinamism binevenit relațiilor dintre UE- Turcia.