Preşedintele. – Doamnelor şi domnilor, sunt surprins să observ că prezenţa la timpul afectat întrebărilor de acum este la fel de scăzută ca atunci când are loc în timpul şedinţelor organizate noaptea.

Următorul punct îl reprezintă întrebările adresate Consiliului (B7-0462/2010).

Următoarele întrebări au fost adresate Consiliului:

Întrebarea nr. 1, adresată de dl Posselt (H-0399/10):

Subiect: Dimensiunea de securitate și de politică externă

Ce măsuri are în vedere Consiliul pentru a consolida dimensiunea de securitate și de politică externă a UE? Are Eurocorps, în acest sens, un rol de model și de conducere, chiar dacă nu aparține direct structurilor UE, și ce măsuri are în vedere președinția belgiană a Consiliului pentru a consolida rolul UE în domeniul securității externe?

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Domnule preşedinte, sunt, în orice caz, încântat să pot vorbi în numele Consiliului în faţa unui public atât de numeros – mă refer la publicul nostru din galeria publică.

S-au produs modificări în ceea ce priveşte politica europeană în materie de securitate şi apărare...

  Preşedintele. – Domnule Posselt, procedura este cât se poate de clară. Dl Chastel răspunde la întrebarea pe care i-aţi adresat-o în scris, după care veţi avea ocazia să dezvoltaţi întrebarea, să adresaţi o întrebare subsidiară etc. Domnului Chastel îi revine acum responsabilitatea de a răspunde la întrebare aşa cum aţi adresat-o în scris.

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Aşa cum spuneam, politica europeană de securitate şi apărare a suferit modificări remarcabile şi a devenit unul dintre cele mai dinamice elemente ale integrării europene. Acum, la aproape 10 ani de la crearea politicii europene de securitate şi apărare, care face parte integrantă din politica externă şi de securitate comună, Uniunea Europeană este un actor recunoscut, căutat, pe scena internaţională. Cele mai bune dovezi în acest sens sunt numeroasele misiuni ale Uniunii din jurul lumii.

În fapt, Uniunea Europeană a desfăşurat, la iniţiativa Consiliului şi a statelor membre, 24 de misiuni militare, civilie şi militaro-civile pe trei continente în cadrul politicii europene de securitate şi apărare. Prin urmare, Uniunea este prezentă în Afganistan, Georgia şi Orientul Mijlociu, Irak, Somalia şi Balcanii de Vest. Aceste misiuni contribuie, în egală măsură, fără îndoială, la creşterea vizibilităţii Uniunii Europene în acest domeniu. Mai mult decât atât, cadrul acestor misiuni este stabilit în Tratatul de la Lisabona, care defineşte, de asemenea, cadrul general al politicii de securitate şi apărare comune.

Cât despre Eurocorps, aş vrea mai întâi să menţionez – de fapt, chiar dl Posselt subliniază acest lucru în întrebarea sa – faptul că Eurocorps nu face parte din Uniunea Europeană. Acesta este format din personal operaţional terestru multinaţional. Eurocorps a fost înfiinţat în 1992, pe baza ideii cancelarului Kohl şi a preşedintelui francez François Mitterrand. El a fost desfăşurat în Bosnia, Kosovo şi Afganistan şi a contribuit în mod activ la dezvoltarea interoperabilităţii forţelor armare ale statelor membre participante, precum şi a unei culturi a securităţii şi apărării comune. Unele state membre fac parte din Eurocorps, şi anume Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg şi Spania, şi, recent, acesta şi-a deschis porţile pentru a include atât membri NATO, cât şi membri ai Uniunii Europene.

Preşedinţia belgiană a depus eforturi deosebite pentru a pune în aplicare Tratatul de la Lisabona şi, în acest context, Preşedinţia salută acordul dintre Parlamentul European şi Consiliu privind Serviciul European de Acţiune Externă, ceea ce reprezintă o contribuţie majoră la punerea în aplicare eficientă a politicii de securitate şi apărare comune.

Vă pot asigura că Preşedinţia belgiană îşi va continua eforturile pentru a se ajunge la un acord cu Parlamentul şi asupra amendamentelor la cele două regulamente direct legate de Serviciul European de Acţiune Externă cu privire la personalul şi cadrul financiar şi, mai exact, cu privire la iniţiativele Preşedinţiei belgiene în ceea ce priveşte PESA.

Mai întâi aş dori să mă refer la programul Preşedinţiei belgiene, care prevede faptul că Uniunea trebuie să se doteze cu capacităţile militare şi civile care să-i reflecte ambiţiile: cooperare structurată şi permanentă, o arhitectură europeană de planificare şi comandă pentru operaţiuni de criză, capacitatea de a reacţiona rapid şi coerent, inclusiv pentru operaţiuni de urgenţă, cooperare militară şi civilă, formarea civililor şi militarilor care joacă un rol în gestionarea crizelor, consolidarea Agenţiei Europene de Apărare şi relaţia strategică dintre Uniune şi NATO, toate acestea sunt aspecte importante care presupun eforturi speciale.

În timpul Preşedinţiei sale, Belgia va lansa mai multe iniţiative dedicate PESA şi, în acest scop, a organizat o serie de seminare referitoare la capacităţile din domeniul cooperării structurate permanente în materie de formare. Toate aceste chestiuni se vor număra în centrul dezbaterilor miniştrilor europeni ai apărării care vor avea loc în Belgia mâine şi poimâine.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Domnule preşedinte, aş dori mai întâi să fac un scurt comentariu. Răspunsul dvs., domnule Chastel, a fost foarte bun. Protestul meu de mai devreme nu viza decât comentariul dvs. cinic referitor la prezenţă. Persoanele care au adresat întrebările sunt aici şi este sarcina dvs. să le răspundeţi.

Mă întorc acum la întrebarea mea suplimentară. Pregăteşte Belgia o iniţiativă pentru a se progresa mai mult în ceea ce priveşte politica externă şi de securitate comună? În Germania, are loc o dezbatere referitoare la restructurarea forţelor armate germane etc. Acesta ar fi un moment prielnic pentru o iniţiativă europeană, pe care Belgia, în calitate de ţară europeană care deţine Preşedinţia Consiliului, ar avea dreptul să o pregătească.

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Domnule preşedinte, aş dori să le reamintesc onorabililor deputaţi partea finală a discursului meu. Este adevărat că am spus că programul Preşedinţiei belgiene conţine o serie de aspecte care ar trebui să consolideze cooperarea noastră, în special în materie de apărare, şi că, în timpul preşedinţiei sale, Belgia va lansa multe iniţiative care se vor concentra pe politica europeană de securitate şi apărare, sub forma unui număr mare de seminare şi studii privind chestiuni legate în special de capacităţi. Aş vrea să mă refer, de asemenea, la ceea ce se întâmplă chiar acum sau, cu alte cuvinte, la discuţia care îi va conduce şi îndruma pe miniştrii apărării în timpul unei reuniuni informale a Consiliului Apărare ce va avea loc mâine şi poimâine în Ghent, Belgia. Vă mulțumesc.

  Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Aş dori să adresez o întrebare suplimentară, pentru că dl Chastel ne-a informat că mâine şi poimâine va avea loc o reuniune informală a miniştrilor apărării din statele membre ale Uniunii Europene. În această privinţă, aş dori să adresez următoarea întrebare: în Uniune au fost create grupuri de luptă care, deocamdată, sunt grupuri de luptă numai pe hârtie – există planuri de a discuta această chestiune în timpul acestor negocieri? Avem de gând să continuăm să spunem poveşti sau va crea Uniunea grupuri pe care le va putea utiliza vreodată?

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Răspunsul meu la această întrebare suplimentară va fi oarecum similar răspunsului la cea anterioară. Desigur, vrem să integrăm un maxim de capacitate operaţională pe teren. Desigur, acest subiect specific va fi abordat în timpul reuniunii informale de mâine a miniştrilor apărării, iar în următoarele câteva zile vom vedea care este rezultatul unei reuniuni informale între miniştri, dintre care unii ştiu că doresc să progreseze pe această temă.

  Preşedintele. – Aş vrea să-i spun dlui Posselt că înţeleg că comentariul dlui Chastel şi propriul meu comentariu sunt în întregime în conformitate cu comentariul dvs. conform căruia întrebarea a fost foarte interesantă, la fel cum a fost şi răspunsul, şi, prin urmare, ar trebui să regretăm cu toţii faptul că nu sunt prezenţi mai mulţi deputaţi în plen care să beneficieze atât de activitatea deputatului care a adresat întrebarea, cât şi de răspunsul Consiliului.

Întrebarea nr. 2, adresată de dna McGuinness, şi întrebarea nr. 3, adresată de dl Papanikolaou, au fost retrase de către autori.

  Preşedintele. – Întrebarea nr. 4, adresată de dna Blinkevičiūtė (H-0408/10):

Subiect: Reducerea sărăciei și a excluziunii sociale

Belgia, care asigură președinția Uniunii începând cu 1 iulie, și-a prezentat prioritățile pentru al doilea semestru al anului în curs.

Belgia este prima țară care asigură președinția Consiliului care va putea aplica obiectivele prevăzute în cadrul Strategiei UE-2020 legate de reducerea excluziunii sociale, a sărăciei și a inegalităților și scoaterea din sărăcie a nu mai puțin de 20 de milioane de persoane. Una dintre prioritățile principale de pe ordinea de zi a Belgiei este combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, contribuind astfel la garantarea unui grad mai înalt de coeziune și creștere economică.

Ce măsuri concrete intenționează să ia Belgia în perioada în care asigură președinția pentru a realiza obiectivele scontate și pentru a încheia cu succes Anul European de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale?

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Programul de 18 luni al Consiliului stabilit de Preşedinţia triplă a Spaniei, Belgiei şi Ungariei prevede că lupta împotriva sărăciei şi marginalizării sociale vor fi un obiectiv major, punându-se accent pe şomeri, copiii afectaţi de sărăcie, lucrătorii săraci şi familiile monoparentale.

Lupta împotriva sărăciei este unul dintre obiectivele strategiei Europa 2020 adoptate de Consiliul European la 17 iunie 2010, care a aprobat şi obiectivul promovării incluziunii sociale,în special prin reducerea sărăciei, prin eliminarea riscului sărăciei sau excluziunii pentru cel puţin 20 de milioane de persoane până în 2020. Un alt obiectiv pe care Consiliul European şi l-a fixat este creşterea ratei de angajare a bărbaţilor şi femeilor cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 la 75 % şi îmbunătăţirea nivelurilor educaţiei, în special prin reducerea ratelor eşecului şcolar.

În timpul Preşedinţiei belgiene vor fi evidenţiate patru priorităţi în lupta împotriva sărăciei: salariul minim şi bunăstarea socială, locuinţele şi persoanele fără adăpost, sărăcia copiilor în cadrul familiilor lor şi, în cele din urmă, participarea celor care trăiesc în sărăcie şi a tuturor celor implicaţi în lupta împotriva sărăciei, insecurităţii şi excluziunii sociale. Preşedinţia va încerca să aprofundeze dezbaterea privind salariul minim la nivel european cu ocazia mesei rotunde privind sărăcia şi excluziunea socială care va avea loc la 18 şi 19 octombrie, scopul final fiind ca fiecare stat membru să adopte un salariu minim care să garanteze un nivel de trai suficient.

În cadrul acestor discuţii, Preşedinţia va încerca, de asemenea, să promoveze la nivel european importanţa principiilor de bună guvernanţă care garantează participarea persoanelor care trăiesc în sărăcie. În continuare, pentru a garanta tuturor dreptul fundamental la locuinţă, Preşedinţia belgiană va acorda o importanţă specială problemei accesibilităţii la locuinţe cu ocazia unei conferinţe care va avea loc la 9 şi 10 decembrie.

Preşedinţia va sublinia, de asemenea, rolul esenţial al educaţiei în lupta împotriva sărăciei şi în combaterea transmiterii sale de la o generaţie la alta, care a făcut deja obiectul unei conferinţe organizate la 2 şi 3 septembrie. În cele din urmă, la 16 şi 17 decembrie, Preşedinţia belgiană va proceda la închiderea Anului european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale, asigurându-se că vom învăţa lecţiile acestuia pentru viitor.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Vă mulţumesc, domnule ministru, pentru răspunsul dvs. cuprinzător. Înţeleg perfect că, mai presus de toate, statele membre sunt cele de care depinde combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale şi aş dori să-i urez Preşedinţiei belgiene numai bine, astfel încât statele membre să ajungă cât mai curând posibil la o decizie privind standardele sociale minime şi salariile minime obligatorii. Cu toate acestea, după părerea dvs., este actuala metodă deschisă de coordonare suficientă pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale?

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Dacă nu mă înşeală memoria, acum două săptămâni, tot în această sală, cu ocazia aceleiaşi sesiuni de întrebări şi răspunsuri, am răspuns deja la această întrebare reafirmând că această metodă poate realmente să ducă la un anumit număr de rezultate concrete. Prin urmare, nu pot decât să reafirm ceea ce am spus acum două săptămâni.

  Preşedintele. – Întrebarea nr. 5, adresată de dl Gallagher (H-0410/10):

Subiect: Simpozionul internațional privind acordurile de parteneriat în domeniul științei și cel al pescuitului

Poate Consiliul să facă o declarație în care să sublinieze aspectele esențiale care vor fi dezbătute la următorul simpozion internațional privind "Acordurile de parteneriat îmbunătățite în domeniul științei și cel al pescuitului ca factori de impulsionare ai politicii" și care sunt așteptările Consiliului în legătură cu rezultatele acestei conferințe internaționale?

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Colocviul intitulat „Simpozion internaţional – Îmbunătăţirea parteneriatelor între pescuit şi ştiinţă ca factori politici” va fi organizat de Preşedinţia belgiană la 9 şi 10 noiembrie în Ostende, care, cu siguranţă ştiţi, este un oraş situat pe coasta Belgiei. De altfel, la 15 iulie, cu ocazia prezentării priorităţilor sale, Preşedinţia a invitat Parlamentul să participe la acest colocviu.

Prin organizarea acestui simpozion, Preşedinţia belgiană doreşte să contribuie la analiza în curs pentru pregătirea reformei actualei politici comune în domeniul pescuitului. O nouă politică comună în domeniul pescuitului ar trebui să existe începând cu 2013. Oamenii de ştiinţă şi sectorul pescuitului au adesea puncte de vedere divergente şi adoptă poziţii diferite în privinţa pescuitului şi a gestionării mediului. Scopul simpozionului este discutarea acestei probleme în profunzime şi învăţarea lecţiilor desprinse din bunele practici din domeniu.

În acest scop, s-a prevăzut organizarea unor discuţii pe marginea a cinci subiecte: colectarea datelor şi evaluarea stocurilor, eforturile comune de ameliorare a selectivităţii şi de reducere a deşeurilor, comunicarea între oamenii de ştiinţă şi industrie, ameliorarea procesului de consultare integrată şi, în sfârşit, autogestionarea. Rezultatul simpozionului va servi ca bază a unei dezbateri la nivel ministerial în cadrul Consiliului Agricultură şi Pescuit din noiembrie. Consiliul va putea apoi să tragă concluziile adecvate.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE). – Aş dori să-l felicit pe domnul ministru pentru organizarea acestei conferinţe importante care va reuni oamenii de ştiinţă şi sectorul pescuitului.

Mi-ar plăcea să cred că Consiliul va pune accent pe problema deşeurilor şi pe încurajarea pescarilor să aducă deşeurile la mal, oferindu-le în schimb compensaţii. Este, aşadar, extrem de important ca aceasta şi celelalte patru subiecte care sunt semnalate să fie incluse pe ordinea de zi a reuniunii Consiliului.

I-aş sugera domnului ministru să se uite, în mod special, la vasele mici, sub 15 metri, în care pescarii trebuie să trăiască şi să asigure traiul soţiilor şi familiilor lor, şi la faptul că nu au impact major asupra acestui stoc regenerabil foarte important.

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Aş vrea să-i mulţumesc, în orice caz, onorabilului deputat pentru sugestiile şi temerile exprimate, pe care le voi transmite bucuros ministrului de resort care va prezida simpozionul.

  Preşedintele.

– Întrebarea nr. 6, adresată de dl Crowley, care l-a numit pe dl Gallagher să-l înlocuiască (H-0411/10):

Subiect: Negocierile de aderare dintre UE și Croația

Poate Consiliul să prezinte succint capitolele rămase să fie discutate de către UE și Croația din cadrul de negociere pentru aderarea Croației la UE?

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Consiliul a luat cunoştinţă de faptul că negocierile pentru aderare cu Croaţia au progresat mult, care intră acum pe linia dreaptă. Uniunea Europeană este încântată de eforturile considerabile depuse de Croaţia în ultimul an şi de progresul înregistrat, în special în ceea ce priveşte respectarea criteriilor stabilite în cadrul negocierilor.

În general, până la această dată, conferinţa privind aderarea a reuşit să deschidă 33 din cele 35 de capitole şi să închisă provizoriu 23 dintre ele. Croaţia trebuie să se bazeze pe progresele înregistrate până în prezent şi să-şi continue reformele, în special în domenii fundamentale precum justiţia şi administraţia publică, lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate, respectarea şi protejarea minorităţilor, inclusiv întoarcerea refugiaţilor şi anchetarea crimelor de război, precum şi în domeniul economic, pentru a putea demonstra un bilanţ convingător în toate aceste domenii.

În conformitate cu programul său de lucru, Preşedinţia belgiană este hotărâtă să ajute Croaţia să înregistreze progrese decisive în ceea ce priveşte negocierile închizând într-un timp cât mai scurt cât mai multe capitole posibil. În această privinţă, este esenţial ca Croaţia să finalizeze reformele pe care tocmai le-am evocat şi să îndeplinească toate celelalte criterii în termenele convenite.

Concret, capitolele care mai trebuie încă examinate şi care ar putea fi, eventual, închise provizoriu dacă statele membre consideră că Croaţia a îndeplinit cerinţele relevante sunt următoarele: politica concurenţei (capitolul 8), agricultura şi dezvoltarea rurală (capitolul 11), pescuitul (capitolul 13), politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale (capitolul 22), sistemul judiciar şi drepturile fundamentale (capitolul 23), justiţia, libertatea şi securitatea (capitolului 24), mediul (capitolul 27), politica externă, de securitate şi de apărare (capitolul 31) şi dispoziţiile financiare şi bugetare (capitolul 33).

Trei capitole se află pe masa Consiliului în aşteptarea deciziei de închidere provizorie: libera circulaţie a capitalurilor (capitolul 4), politica transporturilor (capitolul 14) şi instituţiile (capitolul 34), şi, pentru a încheia, capitolul 35 (chestiuni diverse) va trebui examinat ultimul, într-o etapă ulterioară.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE). – Domnule preşedinte, aş dori să-i mulţumesc domnului ministru pentru răspunsul său foarte cuprinzător.

L-aş ruga să-mi spună – sau să-mi transmită, dacă nu are la dispoziţie informaţiile – dacă, atunci când negocierile vor fi finalizate şi va trebui luată o decizie, aceasta va fi luată numai de parlamentul croat sau dacă poporului croat i se va acorda şansa de a decide prin referendum, aşa cum s-a întâmplat în ţara mea.

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Desigur, trebuie să evaluăm progresele realizate pe teren în Croaţia şi, prin urmare, nu pot să vă indic nicio dată exactă. Aceasta depinde de meritele proprii ale Croaţiei şi de gradul de avansare a reformelor implementate.

Cu toate acestea, având în vedere discuţiile pe care le-am purtat cu omologul meu croat, vă pot spune că, la finalul procesului, poporul croat va avea şansa reală de a se pronunţa cu privire la aderarea Croaţiei la Uniunea Europeană.

  Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Doresc să-i adresez domului Chastel o întrebare care mi se pare foarte importantă. Domnule Chastel, aţi spus că 33 din 35 de capitole au fost deschise, şi ne-aţi vorbit despre progresele înregistrate în aceste 33 de capitole. Prin urmare, întrebarea mea se referă la altceva: care două capitole de negocieri nu au fost încă deschise? Mie mi se pare o problemă extrem de importantă.

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Nu am nici cea mai vagă idee. Voi răspunde, aşadar, în scris la întrebarea distinsului coleg, pentru că nu ştiu pe de rost cele 35 de capitole: cele care au fost deschise şi închise provizoriu, cele care tocmai au fost deschise sau cele trei capitole care sunt pe masă şi care ar putea fi închise rapid.

Credeam că răspunsul meu a oferit o imagine cuprinzătoare a progreselor înregistrate în diferitele capitole. Vă voi informa în scris dacă mai sunt două capitole care nu au fost încă deschise.

  Preşedintele. – Domnule Chastel, sunt sigur că dl Zemke va fi bucuros să primească un răspuns scris prompt la această întrebare.

  Preşedintele. – Întrebarea nr. 7, adresată de dna Harkin (H-0413/10):

Subiect: Evoluția demografică și îngrijitorii

Luând în considerare prioritățile Președinției belgiene în legătură cu schimbările demografice și, mai exact, intenția acesteia de a adopta concluzii referitoare la prevenirea sărăciei, ar consimți Consiliul că rolul pe care îl joacă îngrijitorii benevoli ca urmare a schimbărilor demografice este din ce în ce mai important și că una dintre provocările majore cu care se confruntă statele membre este de a se asigura că îngrijitorii benevoli nu vor deveni următoarea generație de persoane care trăiesc în sărăcie, ca urmare a responsabilităților lor legate de îngrijire?

Din această perspectivă, ce măsuri ar propune Consiliul pentru a se asigura că se acordă o atenție corespunzătoare politicii de sprijinire a îngrijitorilor benevoli pe întreg teritoriul UE?

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Onorabila deputată a ridicat o problemă extrem de spinoasă în aceste vremuri dificile din punct de vedere economic. Consiliul este conştient de riscul de sărăcie cu care se confruntă persoanele care exercită o activitate de ajutor benevol, ale cărei sarcini limitează participarea lor pe piaţa muncii.

Primul aspect care trebuie abordat cu privire la îngrijitorii neremuneraţi se referă la reinserarea lor pe piaţa muncii. Conştient de problemele întâmpinate de persoanele care şi-au întrerupt carierele pentru a oferi servii de îngrijire neremunerate, Consiliul a încurajat statele membre să adopte dispoziţii referitoare la aceste persoane în cadrul sistemelor naţionale de pensii.

În directiva sa privind aplicarea acordului-cadru revizuit referitor la concediul parental, Consiliul a afirmat, de exemplu, faptul că, la sfârşitul concediului parental, lucrătorul are dreptul să se întoarcă la postul său sau la un post echivalent ori similar, în conformitate cu contractul sau relaţia sa de muncă. Consiliul cunoaşte faptul că partenerii sociali au fost consultaţi de Comisie cu privire la posibilitatea adoptării unor tipuri noi de concediu parental, precum concediul pentru adopţie sau concediul pentru îngrijirea membrilor de familie.

Al doilea aspect se referă la inegalitatea între bărbaţi şi femei. Consiliul a subliniat faptul că îngrijirile acordate familiei revin în continuare femeilor, în mare parte din cauza stereotipurilor sociale legate de rolul femeilor şi al bărbaţilor în familie şi în societate. În cadrul programului de acţiune de la Beijing, Consiliul a adoptat, în 2007, concluzii privind chestiunea femeilor şi a sărăciei, care conţin o serie de indicatori ce le vor permite statelor membre şi Comisie să monitorizeze această chestiune fundamentală.

În concluziile sale, Consiliul a trebui să ţină cont de faptul că decizia de a oferi servicii de îngrijire neremunerate în locul unui loc de muncă remunerat poate fi o alegere personală, deşi, având în vedere inegalităţile între sexe, întreruperea carierei din motive familiale se dovedeşte a fi o problemă specifică femeilor, ceea ce poate aduce atingere independenţei lor economice şi nivelului lor de protecţie socială, în special la vârsta pensionării, când numeroase femei trebuie să se mulţumească cu o pensie foarte modestă.

Având în vedere toate acestea, Consiliul a afirmat că sarcinile de îngrijire trebuie repartizate într-un mod mai echitabil între bărbaţi şi femei. El a subliniat, de asemenea, în mai multe rânduri, că este necesară o infrastructură de asistenţă pentru copii şi că trebuie create servicii de îngrijire pentru alte persoane aflate în îngrijire.

Îmbătrânirea populaţiei înseamnă că numărul persoanelor în vârstă de care va trebui să ne ocupăm va creşte, iar în concluziile sale referitoare la egalitatea între sexe, „Egalitatea între sexe pentru consolidarea creşterii şi ocupării forţei de muncă”, adoptate în noiembrie 2009, Consiliul a subliniat importanţa strategică pe termen lung a acestor chestiuni pentru Uniunea, inclusiv din punct de vedere demografic.

Există fără îndoială o corelaţie între ratele ridicate ale ocupării forţei feminine, disponibilitatea serviciilor de primire pentru copii şi persoanele în îngrijire şi ratele ridicate ale fertilităţii. Prin urmare, Consiliul a preconizat adoptarea unor politici care le vor permite femeilor şi bărbaţilor să asigure un echilibru mai bun între muncă, familie şi viaţa privată.

  Marian Harkin (ALDE). – Vă mulţumesc, domnule ministru, pentru răspunsul dvs. cuprinzător. Este evident că Consiliul ia aceste lucruri cât se poate de în serios. Mă interesează să aud că vă gândiţi la concediul parental şi de îngrijire, că s-ar aplica aceleaşi standarde celor care vor să se întoarcă la muncă. Aţi menţionat şi aspectul referitor la gen.

Un alt aspect este faptul că mulţi tineri ajung să presteze servicii de îngrijire, şi deseori cred că acest lucru este uitat. Aţi menţionat şi alegerea personală. Cred că acesta este ceea ce îşi doresc îngrijitorii. Vor să aibă posibilitatea de a alege dacă să lucreze sau să îngrijească. Mă bucură, de asemenea, să aud că luaţi în considerare şi întreaga chestiune referitoare la pensii, pentru că ceea ce se întâmplă uneori este că oamenii renunţă la muncă în favoarea îngrijirii, îşi pierd o parte din salariu, nu mai pot continua să-şi plătească contribuţiile sociale atunci când se ocupă de îngrijire, iar apoi pierd la pensie, drept care cred cu tărie că Consiliul ar putea face unele recomandări statelor membre în acest domeniu.

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Onorabila deputată nu face decât să reia una din temele răspunsului meu şi nu pot decât să fiu de acord cu dumneaei. Nu cred că acele persoane, în special femei, care fac această alegere de viaţă ar trebui penalizate la sfârşitul carierei lor profesionale, ci mai degrabă ar trebui să se poată bucura de o pensie respectabilă. Consiliul acordă prioritate acestei chestiuni în vederea îndeplinirii acestui obiectiv.

  Preşedintele. – Întrebarea nr. 8, adresată de dl Zwiefka, care l-a numit pe dl Wałęsa să-l înlocuiască (H-0415/10):

Subiect: Postul de televiziune Al-Aqsa TV

La 24 iunie 2010, furnizorul francez de servicii prin satelit Eutelsat a încetat retransmisia postului de televiziune Al-Aqsa al Hamas prin satelitul său Atlantic Bird 4A. Aceasta măsură este rezultatul unei decizii a Consiliului Superior al Audiovizualului din Franța (CSA) din 8 iunie 2010, care a constatat faptul că Al-Aqsa TV încalcă legislația franceză și cea europeană în domeniul audiovizualului și a solicitat ca Eutelsat să înceteze transmisia Al-Aqsa TV. Conform relatărilor mass-media, Al-Aqsa TV a eludat această măsură, redenumindu-și postul de televiziune pe Eutelsat în „Seraj Al-Aqsa” (care mai are ca variantă de scriere „Siraj Al-Aqsa”). Postul de televiziune Seraj Al-Aqsa este retransmis în prezent de către Eutelsat prin sateliții săi Atlantic Bird 4A, Atlantic Bird 2 și Eurobird 2.

Ce măsuri imediate va adopta Consiliul pentru a preveni ca Al-Aqsa TV să continue să eludeze decizia luată de CSA? Sunt guvernul francez și CSA conștiente de această situație, care reprezintă o încălcare directă a deciziei CSA?

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) La 10 martie 2010, Consiliul şi Parlamentul European au adoptat Directiva 2010/13/UE privind furnizarea de servicii mass-media audiovizuale, care a actualizat cadrul juridic de reglementare a transmisiilor de televiziune şi a altor servicii mass-media audiovizuale din Uniune.

Articolul 6 din directivă prevede faptul că statele membre garantează prin mijloace corespunzătoare că serviciile mass-media audiovizuale prestate de furnizorii de servicii mass-media aflaţi sub jurisdicţia lor nu conţin incitări la ură pe criterii de rasă, sex, religie sau naţionalitate. Prin urmare, statele membre sunt responsabile pentru punerea în aplicare, în timp ce Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, este însărcinată cu verificarea punerii corecte în aplicare a directivei.

În conformitate cu articolul 2 din directivă, statele membre sunt responsabile şi pentru programele transmise de organizaţii situate în afara Uniunii Europene atunci când operatorul utilizează capacitatea de satelit a statelor membre respective.

În cazul specific la care onorabilul deputat face referire, Consiliul înţelege că Comisia a informat autoritatea franceză competentă, CSA, care anchetează în prezent acest dosar. Prin urmare, Consiliul nu se cuvine să comenteze această anchetă aflată în curs de desfăşurare.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) Nu sunt de acord cu partea finală a răspunsului dvs., domnule Chastel, pentru că mi se pare că este, de fapt, rolul Consiliului şi al Comisiei atragă atenţia asupra acestor trăsături recurente şi neadecvate ale activităţii acestui operator de satelit. Iată încă o ocazie în care trebuie să atragem atenţia asupra faptului că această staţie de televiziune retransmite din nou, eludând legea, care, în prezent, nu prea funcţionează aşa cum ar trebui. Prin urmare, întrebarea conţine o anumită doză de preocupare – ce ar trebui să facem pentru ca acest joc de-a şoarecele şi pisica să nu mai continue?

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Sunt parţial de acord cu interpretarea dvs. Este adevărat că statelor membre le revine sarcina punerii în aplicare a directivei, iar Comisiei verificarea respectării. După cum ştiţi, Consiliul este colegislator alături de Parlamentul European şi şi-a asumat responsabilităţile creând un cadru juridic adecvat, şi anume directiva pe care tocmai am amintit-o. Aşadar, statelor membre le revine sarcina punerii în aplicare a directivei, iar Comisia este responsabilă cu verificarea respectării.

  Preşedintele. – Întrebarea nr. 9, adresată de dna Ţicău, şi întrebarea nr. 10, adresată de dl Kelly au fost retrase.

Întrebarea nr. 11, adresată de dl Schmidt (H-0425/10):

Subiect: Situaţia minorităţii rrome în Europa şi libera circulaţie a cetăţenilor UE

Discriminarea minorităţii rrome este o problemă larg răspândită la nivel european şi cu o istorie îndelungată. Ne poate asigura Consiliul că situaţia minorităţii rrome va fi analizată la nivelul UE şi că va căuta Consiliul o soluţie europeană mai degrabă decât soluţii la nivel naţional?

Comisia a afirmat că orice deportare a cetăţenilor UE în interiorul pieţei interne trebuie realizată de la caz la caz, pentru a nu încălca libera circulaţie a cetăţenilor. Este Consiliul de acord cu acest punct de vedere? Dacă da, prin expulzarea a 79 de rromi, încalcă Franţa normele comunitare fundamentale?

În lumina recentelor evenimente, va fi discutat subiectul liberei circulaţii a cetăţenilor în cadrul Consiliului?

În plus, concluziile reuniunii care va aborda subiecte legate de imigraţie şi care urmează să aibă loc la 6 septembrie la Paris între miniştrii de interne ai Franţei, Belgiei, Germaniei, Italiei, Spaniei, Regatului Unit şi Greciei vor fi discutate la nivelul tuturor statelor membre ale UE?

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) În urma celui de-al doilea summit european privind romii, care a avut loc la Cordoba în aprilie, la 7 şi 8 iunie 2010 Consiliul a adoptat concluzii privind avansarea incluziunii romilor, concluzii ce recunosc că o proporţie semnificativă a romilor se află într-o stare de sărăcie extremă şi se confruntă cu discriminarea şi excluziunea, ceea ce atrage un nivel scăzut al studiilor şcolare, locuinţe inadecvate, acces limitat la piaţa muncii şi o stare de sănătate proastă.

Consiliul a invitat Comisia şi statele membre să progreseze în materie de incluziune economică şi socială a romilor, în conformitate cu deciziile luate şi recomandările formulate de instituţiile Uniunii Europene, garantând recursul cel mai eficace la politicile şi instrumentele existente. De asemenea, Consiliul a subliniat importanţa asigurării participării active a societăţii civile, a autorităţilor locale şi a romilor înşişi.

Programul de la Stockholm, pe care Consiliul European l-a adoptat în decembrie 2009, menţionează în mod expres comunitatea romă şi recomandă statelor membre să-şi unească forţele pentru a promova integrarea socială deplină a grupurilor vulnerabile.

Măsurile luate recent de un stat membru faţă de persoane care aparţin comunităţii rome au făcut obiectul unor discuţii cu ocazia prânzului la care au participat membrii Consiliului European la 16 septembrie 2010. Preşedintele Consiliului European a rezumat consensul care a rezultat din această discuţie în trei puncte: fiecare stat membru are dreptul de a lua măsuri în vederea respectării statului de drept pe teritoriul său, Comisia are dreptul şi chiar datoria de a monitoriza respectarea de către statele membre a dreptului UE, iar problematica integrării romilor va fi discutată la o reuniune viitoare a Consiliului European.

De altfel, Preşedinţia belgiană şi-a exprimat dorinţa ca integrarea romilor să figureze pe ordinea de zi a Consiliului EPSCO din 21 octombrie. Consiliul nu a avut ocazia să dezbată rezultatele reuniunii informale care a avut loc la 6 septembrie la Paris şi care, din câte ştiu, nu era dedicată în mod special situaţiei romilor.

  Olle Schmidt (ALDE). – (SV) Domnule preşedinte, domnule Chastel, consider că dvs. şi cele 27 de state membre pe care le reprezentaţi acum în calitate de preşedinte în exerciţiu al Consiliului aveţi toate motivele să luaţi măsuri foarte clare şi rapide, întrucât ne confruntăm cum o situaţie foarte dificilă în Europa. Ştim că romii sunt persecutaţi de secole, iar evenimentele recente au dezvăluit neajunsuri pe care Europa nu şi le poate permite. Dacă dorim să le spunem altor ţări să aibă grijă de propriul lor popor, mai trebuie să avem grijă şi noi de propriul nostru popor.

Isabel Donseca este jurnalistă şi scriitoare. Ea a scris p carte intitulată „Îngropaţi-mă în picioare. Am stat în genunchi o viaţă întreagă”. Domnule Chastel, v-aş ruga să numiţi, în numele Consiliului şi în colaborare cu Comisia, o comisie a adevărului o care să investigheze ce s-a întâmplat cu romii de-a lungul istoriei europene. Cred că trebuie să ne împăcăm cu propria noastră istorie, altfel nu vom putea să mergem mai departe într-un mod credibil.

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) În primul rând, doresc să iau act de sugestia de a reexamina istoria noastră în legătură cu acest subiect. şi, în al doilea rând, aş dori să spun că, cu privire la o chestiune care, trebuie să spun, a fost dezbătută cu multă pasiune în ultimele săptămâni, Consiliul, pe care îl reprezint astăzi, aşteaptă să primească din partea Comisiei analiza detaliată a chestiunii în raport cu dezbaterea de actualitate pe care am avut-o în ultimele câteva săptămâni. Prin urmare, nu Consiliului îi revine sarcina de a decide cu privire la o situaţie sau la alta, ci Comisiei de a ne spune dacă tratatele şi directivele au fost respectate în această privinţă.

  Preşedintele. – Întrucât autorul nu este prezent, întrebarea nr. 12 va fi omisă.

  Preşedintele. – Întrebarea nr. 13, adresată de dl Higgins (H-0429/10):

Subiect: Traficul de copii

Ce măsuri va lua Consiliul pentru a se asigura că toate statele membre se vor implica în combaterea traficului de copii? În cel mai recent raport elaborat de organizația pentru protecția copiilor ECPAT, Irlanda este desemnată ca fiind una dintre țările UE cu cea mai slabă performanță în domeniul combaterii traficului de copii în scopuri sexuale. Nu există cifre pertinente referitoare la numărul de copii traficați în Irlanda, dar în raport se exprimă îngrijorarea cu privire la peste 441 de copii care au dispărut în timp ce se aflau în grija statului irlandez.

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Legislaţia în vigoare din domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane constă în primul rând din decizia-cadru a Consiliului din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane, care, printre altele, obligă statele membre să pedepsească infracţiunile legate de traficul de persoane pentru exploatarea lor fie prin muncă, fie sexual.

O propunere de directivă care vizează consolidarea luptei împotriva traficului de persoane şi a protecţiei victimelor, precum şi o a doua propunere de directivă privind exploatarea şi abuzurile sexuale comise asupra copiilor şi pornografia pedofilă sunt în curs de examinare de către instituţiile europene.

Aceste propuneri vizează în mod special că se iau măsuri specifice de asistenţă, ajutor şi protecţie pentru copiii victime ale traficului de persoane. Ele conţin, de asemenea, dispoziţii care vizează anchetarea mai bună a faptelor comise în afara teritoriului statelor membre, precum şi norme în vederea prevenirii acestor fapte.

Pe baza programului de la Stockholm, o atenţie specială este acordată copiilor extrem de vulnerabili, în special copiii victime ale exploatării şi abuzurilor sexuale, precum şi copiii victime ale traficului de persoane şi minorii neînsoţiţi. În contextul politicii de imigrare a Uniunii, trebuie adăugat, de asemenea, faptul că Comisia a adoptat un plan de acţiune pentru minorii neînsoţiţi, care propune o abordare comună bazată pe principiul interesului suprem al copilului şi identifică domenii ample de acţiune precum prevenirea, primirea şi căutarea de soluţii durabile.

În urma acestui plan de acţiune, Consiliul, în concluziile sale privind minorii neînsoţiţi adoptate în iunie 2010, a hotărât să solicite statelor membre să consolideze măsurile privind minorii neînsoţiţi care sunt victime ale traficului de persoane, încredinţându-i autorităţilor competente din statul membru în care se află.

Având în vedere că, la ora actuală, este dificil să estimăm numărul exact al persoanelor care sunt victime ale traficului de persoane în interiorul Uniunii sau care sunt introduse ilegal pe teritoriul acesteia ca rezultat al traficului de persoane, şi în scopul furnizării de statistici obiective, fiabile, comparabile şi actuale pentru Uniunea Europeană, Consiliul a adoptat, în concluziile sale din iunie 2009, crearea în cadrul Uniunii a unei reţele informale de raportori naţionali sau de mecanisme echivalente în domeniul traficului de persoane.

Această reţea, care ar trebui să servească drept forum pentru schimbul de experienţe şi de bune practici în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane la scară europeană, a fost creată. În sfârşit, un document de orientare generală privind combaterea traficului de persoane a fost adoptat în noiembrie 2009. Acesta este parţial consacrat problemei traficului de persoane.

În ceea ce priveşte partea din întrebare care face trimitere la un stat membru specific, Consiliului nu îi revine sarcina de a se pronunţa asupra unor cazuri individuale.

  Jim Higgins (PPE). – Cred că suntem cu toţii de acord că traficul de persoane este o crimă odioasă. Traficul este destul de grav atunci când e vorba de trafic de adulţi, dar traficul de copii este cel mai sordid şi mai revoltător. În ceea ce priveşte ţara mea – şi ştiu că există legislaţia din 2002 – raportul ECPAT referitor la comportamentul Irlandei a fost cât se poate de revoltător: 441 de copii despre care nu se ştia nimic.

Salut propunerea înfiinţării noii reţele, dar avem nevoie de o reţea eficace, o reţea care va eradica traficul odată pentru totdeauna, pentru că Europa are o atitudine deschisă faţă de deschiderea graniţelor, aşa că trebuie să ne adunăm, şi salut determinarea Consiliului.

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Doresc să-i mulţumesc onorabilului deputat pentru remarcile sale referitoare la Consiliu şi să reafirm faptul că asistenţa, sprijinirea protecţiei victimelor traficului constituie o parte considerabilă a propunerii de directivă privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane. Consiliul va face tot ce-i va sta în putinţă să menţină pe ordinea de zi acest aspect al unei reţele eficace, în special încercând să convingă toate statele membre să analizeze bunele practici de peste tot unde sunt aplicate pentru a putea armoniza întreaga legislaţie din domeniu.

  Preşedintele. – Întrebarea nr. 14, adresată de dl Aylward, care l-a numit pe dl Gallagher să-l înlocuiască (H-0433/10):

Subiect: Măsuri luate la nivel european privind crearea de locuri de muncă

Ce măsuri sunt adoptate la nivel european şi în statele membre pentru a sprijini şi a încuraja eforturile depuse în scopul creării de locuri de muncă? Ce acţiuni se întreprind pentru reducerea şomajului şi ce măsuri s-au luat în vederea facilitării accesului la locurile de muncă şi pe piaţa muncii pe teritoriul UE, în special în zonele dezavantajate?

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Domnule Gallagher, vă mulţumesc foarte mult că mi-aţi permis să dezvolt această chestiune importantă.

Statele membre sunt principalele responsabile pentru ceea ce înseamnă definirea şi punerea în aplicare a politicilor lor naţionale în materie de ocupare a forţei de muncă. Având în vedere că situaţia pieţei muncii diferă de la un stat membru la altul, măsurile care trebuie luate variază şi ele în mod inevitabil, atâta timp cât acestea contribuie, în ansamblu, la îndeplinirea obiectivelor globale ale Uniunii. În conformitate cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, aceste măsuri sunt coordonate în cadrul strategiei europene pentru ocuparea forţei de muncă, care prevede, în special, orientări pentru ocuparea forţei de muncă şi recomandări adresate statelor membre.

La reuniunea sa din iunie 2010, Consiliul European a aprobat abordarea generală referitoare la orientările integrate pentru politicile economice şi de ocupare a forţei de muncă, care sunt un instrument esenţial pentru punerea în aplicare a strategiei Europa 2020 pentru ocuparea forţei de muncă şi creştere. După ce va lua în considerare avizul Parlamentului, adoptat la 8 septembrie 2010, Preşedinţia va prezenta orientările integrate Consiliului în vederea adoptării la următoarea sa sesiune EPSCO din 21 octombrie 2010. În conformitate cu aceste orientări, statele membre ale Uniunii Europene ar trebui să pună în aplicare reforme care vizează o creştere inteligentă, sustenabilă şi incluzivă.

Reformele ar trebui să aibă ca obiectiv ameliorarea participării pe piaţa muncii, în special pentru grupurile subreprezentate – tinerii, vârstnicii, lucrătorii slab calificaţi, migranţii legali –, în vederea reducerii şomajului structural şi a promovării calităţii locurilor de muncă prin măsuri care au un impact atât asupra ofertei, cât şi asupra cererii de forţă de muncă. Ele vizează, în egală măsură, dezvoltarea unei mâini de lucru calificate care să răspundă nevoilor pieţei muncii, promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii şi stimularea spiritului antreprenorial, precum şi a întreprinderilor mici şi mijlocii.

Utilizarea adecvată a fondurilor europene, în special a Fondului social european, va permite îndeplinirea acestor obiective şi asigurarea unui acces îmbunătăţit la locuri de muncă şi la piaţa muncii în întreaga Uniune Europeană, şi în special în regiunile defavorizate. Mai mult decât atât, prin intermediul raportului comun anual privind ocuparea forţei de muncă, Consiliul monitorizează, împreună cu Comisia, situaţia locurilor de muncă din statele membre şi în special punerea în aplicare a orientărilor privind ocuparea forţei de muncă şi a recomandărilor din domeniu.

Ultimul raport comun privind ocuparea forţei de muncă 2009-2010, publicat în primăvara 2010, oferă o imagine fidelă a tipului de măsuri pe care statele membre le-au luat în vederea îmbunătăţirii situaţiei ocupării forţei de muncă, în special în rândul tinerilor şi femeilor. Consiliul a subliniat, de exemplu, faptul că statele membre trebuie, de asemenea, să amelioreze mediul afacerilor, să stimuleze crearea de locuri de muncă, în special a celor ecologice, şi să ajute întreprinderile să-şi modernizeze baza industrială.

Având în vedere importanţa strategiei europene pentru ocuparea forţei de muncă în vederea coordonării politicilor naţionale de ocupare a forţei de muncă şi a ameliorării eficacităţii lor, această strategie va juca un rol cheie în noul context de guvernanţă stabilit prin semestrul european.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în numele autorului. – În numele dlui Aylward, doresc să-i mulţumesc preşedintelui în exerciţiu pentru răspunsul său, dar, deşi planurile sale sunt cât se poate de lăudabile, consider că pot fi create locuri de muncă pe termen scurt. Comisia a recunoscut că Europa va rata crearea a 1,5 milioane de locuri de muncă pe termen scurt din cauză că microîntreprinderile au fost susţinute prin reglementări şi birocraţie excesivă în materie de ocupare a forţei de muncă.

Apreciez faptul că domnul ministru a amintit politicile naţionale, dar ţin să-i reamintesc că, în discursul său referitor la situaţia Uniunii, preşedintele Barroso s-a referit în mod special la politica Comisiei de abordare a birocraţiei. Mă întreb ce măsuri imediate poate lua Consiliul pentru a asigura faptul că această birocraţie este redusă la minim şi sunt create locuri de muncă.

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Aş vrea să vă trimit la programul Preşedinţiei belgiene din acest domeniu, pentru că, într-adevăr, chestiunea se referă la ocuparea forţei de muncă, ia noi ne-am concentrat în răspunsul nostru asupra măsurilor structurale care vizează ocuparea forţei de muncă, prin intermediul strategiei 2020 şi al orientărilor.

Dar este adevărat, aveţi perfectă dreptate. Avem, în cadrul programului belgian, o serie întreagă de măsuri care vizează reducerea sarcinilor administrative impuse întreprinderilor mici şi mijlocii, microîntreprinderilor care nu au capacitatea structurală de a angaja personal pentru a angaja întreaga legislaţie în vigoare, în special în ceea ce priveşte ajutoarele acordate întreprinderilor, care uneori sunt mult prea complexe pentru întreprinderile mici.

Ştiu că în Belgia, şi în orice caz în timpul Preşedinţiei belgiene, ministrul competent în domeniu intenţionează, cu ocazia unei reuniuni informale pe care o va organiza, să scoată în evidenţă aceste formalităţi administrative şi birocraţia care împiedică buna funcţionare a întreprinderilor mici şi mijlocii.

  Preşedintele. – Dl Kelly a retras întrebarea nr. 15 şi, având în vedere că autorul întrebării nr. 16 nu este prezent, aceasta va fi omisă.

  Preşedintele. – Întrebarea nr. 17, adresată de dl Howitt, care a numit-o pe dna Göncz să îl înlocuiască (H-0444/10):

Subiect: Progresele înregistrate în ceea ce priveşte Directiva orizontală a UE de combatere a discriminării

2010 este Anul european de luptă împotriva sărăciei şi a excluziunii sociale. În cadrul programului său, preşedinţia belgiană şi-a exprimat dorinţa de a realiza progrese în lupta împotriva discriminării şi pentru egalitate. Luând în considerare acest angajament, poate Consiliul să sublinieze ce progrese se înregistrează în privinţa ajungerii la un acord în sânul Consiliului referitor la Directiva orizontală de combatere a discriminării, care a trecut deja de prima lectură în cadrul Parlamentului European?

Poate să confirme preşedintele în exerciţiu faptul că definiţia bunurilor şi serviciilor care urmează să fie folosită în directivă va fi conformă cu obligaţia UE de a pune în aplicare Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, precum şi să întrebe Consiliul care este strategia pentru a înlătura rapid întrebările şi preocupările existente ale statelor membre cu privire la costurile economice ale egalităţii?

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Domnule preşedinte, în timpul Preşedinţiei spaniole, Consiliul a continuat examinarea propunerii de directivă şi, la 7 iunie 2010, a luat notă de un raport al Preşedinţiei referitor la evoluţia lucrărilor. În conformitate cu acest raport, va trebui să continuăm examinarea aprofundată a propunerii, în special în ceea ce priveşte domeniul de aplicare, dispoziţiile referitoare la handicap şi calendarul punerii în aplicare.

Membrii Consiliului au insistat, de asemenea, asupra necesităţii asigurării celei mai mari certitudini juridice posibile şi a punerii în aplicare a principiului subsidiarităţii. propunerea ar trebui adoptată în conformitate cu articolul 19 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, care prevede aprobarea cu unanimitate de voturi ale membrilor Consiliului.

Deşi proiectul de directivă vizează îndeplinirea anumitor obiective ale Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, acest instrument nu urmăreşte punerea în aplicare din punct de vedere juridic a acestei convenţii, care are un domeniu de aplicare mai amplu ce depăşeşte competenţele Uniunii Europene. Cu toate acestea, se înţelege de la sine că unul dintre obiectivele discuţiilor care au loc în prezent în Consiliu constă în asigurarea conformităţii cu această convenţie.

În ceea ce priveşte costul economic al egalităţii, discuţiile au abordat, de asemenea, conceptul de sarcini disproporţionate, care are ca scop tocmai găsirea echilibrului adecvat între dreptul efectiv la egalitatea de acces şi costul economic al acestui acces. Deşi se face tot posibilul pentru a se ajunge la o decizie unanimă, Consiliul nu este în măsură să prevadă rezultatul negocierilor, nici durata lor.

  Kinga Göncz (S&D). – (HU) Vă mulţumesc foarte mult pentru răspuns. În timp ce ascultam răspunsul dlui Chastel, încercam să înţeleg mai bine argumentele şi contraargumentele care ar fi putut fi aduse în Consiliu. Ştim că această problemă a rămas nesoluţionată din 2008, când Comisia a prezentat o propunere de directivă, pe care Parlamentul a aprobat-o anul următor. Acest lucru presupune fără îndoială anumite sarcini. Cu toate acestea, Uniunea Europeană are, de asemenea, o obligaţie care provine sau este legată de Convenţia ONU. Având în vedere acest lucru, aş vrea să-l întreb pe dl Chastel dacă întrezăreşte vreo şansă sau speranţă de progres care încă se mai poate face în viitorul apropiat, după ce vor fi examinaţi toţi aceşti factori. În al doilea rând, cred că criza ne reaminteşte foarte clar că egalitatea de şanse şi punerea în aplicare a Directivei privind antidiscriminarea poate pot ajuta multe persoane în situaţii foarte dificile.

  Olivier Chastel, preşedinte în exerciţiu al Consiliului. – (FR) Domnule preşedinte, înţeleg bine tema menţionată şi nerăbdarea de înţeles în această privinţă. Probabil că negocierile se desfăşoară de prea mult timp. Cu toate acestea, avem de-a face cu o propunere inovatoare, cu un domeniu de aplicare foarte larg şi cu implicaţii practice enorme. Aşa cum am mai spus, sunt necesare unanimitatea statelor membre şi aprobarea Parlamentului European pentru ca directiva să poată fi adoptată.

În Consiliu au loc negocieri complexe şi se alocă multă energie pentru acest subiect. Grupul de lucru pentru chestiunile sociale a discutat deja această propunere de două ori în timpul Preşedinţiei belgiene; sunt prevăzute şi alte reuniuni şi nu mă îndoiesc nicio clipă că, dacă această problemă nu va fi soluţionată în timpul Preşedinţiei belgiene, Preşedinţia următoare, a Ungariei, va depune toate eforturile pentru a pune punct acestei dezbateri.

  Preşedintele. – Având în vedere că autorii nu sunt prezenţi, întrebările nr. 18, 19 şi 20 vor fi omise.

Aş dori să notez, pentru a da o viziune pozitivă situaţiei, că pentru prima dată în ultimii 11 ani, cel puţin, am obţinut o egalitate de gen absolută între deputaţii în Parlament, având în vedere că numai eu şi dna Göncz suntem prezenţi. Este o situaţie excepţională şi cu siguranţă recomandabilă, deşi ar fi mai bine ca această proporţie să fie menţinută la cifre generale mai mari.

Domnule Chastel, aş dori să vă mulţumesc călduros nu numai pentru eforturile, ci şi pentru eficienţa dvs., şi aş dori să spun că este foarte neobişnuit ca practic toţi vorbitorii să sublinieze precizia, caracterul concis şi eficienţa activităţii dvs., aşa cum s-a întâmplat astăzi.