Președinte. – Ne cerem scuze pentru mica întârziere cauzată de trafic. Aș recomanda tuturor să vină la Parlament pe jos din trei motive. Primul motiv este de a ajunge la timp. Al doilea, deoarece este sănătos. Al treilea motiv, se produce mai puțină poluare. Așadar, haideți să venim pe jos la Parlament!

Următorul punct este dezbaterea în comun a întrebării cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Danuta Maria Hübner, în numele Comisiei pentru dezvoltare regională, cu privire la politica de coeziune și politica regională ale UE după 2013 (O-0110/2010 – B7-0466/2010);

și la declarația Comisiei privind viitorul Fondului social european.

  Danuta Maria Hübner, autor. – Dle președinte, în anii care vor urma, creșterea economică în Europa se va baza pe ofertă. Modele de investiții competitive și sustenabile vor fi esențiale. Politica de coeziune reprezintă o sursă importantă de investiții publice europene și trebuie să funcționeze ca un catalizator pentru modificările structurale prin investiții în cercetare și inovație, eficiență a resurselor, infrastructură și locuri de muncă noi și sustenabile.

Aceasta nu trebuie să reprezinte un simplu instrument financiar pentru investiții. Este o politică generatoare de resurse noi, care contribuie la potențialul de creștere. Pentru ca impactul acesteia să fie total va fi necesar un cadru financiar și macroeconomic corespunzător. Aspectul esențial al reformei politicii de coeziune de după 2013 îl reprezintă modul de eficientizare al acesteia în vederea stimulării creșterii economice, a ocupării forței de muncă și a competitivității economiei europene în mod sustenabil.

Coeziunea economică, socială și teritorială reprezintă, conform tratatului, un principiu de bază al integrării europene. Prin urmare, trebuie să fie o politică aplicabilă tuturor cetățenilor Europei, și nu doar celor mai sărace regiuni. Întrucât aceasta nu este o politică de subvenții, bazată pe principiul compensării trecutului, care să completeze obiectivele naționale, ci mai degrabă o politică europeană pentru viitor.

Aceasta trebuie să ia în considerare realitatea teritorială post-criză la nivel regional, căutând cele mai eficiente soluții pentru provocările și oportunitățile diferitelor teritorii europene. Trebuie să devină parte integrantă a aplicării strategiei UE 2020 și a inițiativelor sale majore. Suntem profund conștienți de necesitatea garantării faptului că politica de coeziune și efectul său cumulat asupra întregului teritoriu al Uniunii reprezintă unul dintre instrumentele-cheie care va permite realizarea ambițiilor Uniunii și ale statelor membre referitoare la UE 2020.

Politica de coeziune trebuie să contribuie nu doar la reducerea decalajelor de productivitate generate de criză, ci și la redresarea productivității. Aceasta trebuie să asigure investiții în legături mai bune între regiunile principale și cele care sunt încă în proces de recuperare a decalajului de dezvoltare. Trebuie să exploateze mai bine potențialul pentru cooperare teritorială. Comisia pentru dezvoltare regională a Parlamentului European a ajuns la o concluzie cu privire la politica de coeziune de după 2013.

În decursul anilor, multe rezoluții parlamentare au subliniat necesitatea menținerii unei politici de coeziune puternice și cuprinzătoare, care să dispună de suficiente mijloace bugetare pentru a permite regiunilor și orașelor să își mărească potențialul de dezvoltare. În aceste perioade excepționale, suntem convinși că toți trebuie încurajați și ajutați să investească în idei revoluționare, în tehnologii noi și în inovare. Regiunile și orașele sunt cheia revirimentului Europei în vederea depășirii dificultăților extraordinare și a transformării cu succes a economiei noastre.

Ne exprimăm speranța și convingerea că hotărârea noastră de a garanta poziția politicii de coeziune ca instrument principal, exhaustiv al Uniunii este împărtășită de Comisia Europeană. Prin urmare, am depus această întrebare pentru a acorda Comisiei posibilitatea de a-și prezenta propria viziune cu privire la viitor.

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – (DE) Dle președinte, dle comisar Andor, doamnelor și domnilor, aș dori să încep prin a mulțumi Parlamentului pentru locul important acordat acestui subiect în cadrul agendei într-o perioadă în care în Bruxelles sunt ultimele „zile deschise”, cu peste 130 de evenimente și seminarii intense pe tema relevanței și a formei viitoare a politicii regionale la care participă peste 6 000 de părți interesate.

După cum s-a afirmat în repetate rânduri, în viitor este necesară o strânsă legătură între politica regională și cea de coeziune și strategia Europa 2020, inclusiv în următoarea perioadă de finanțare, pentru a obține cu adevărat acea valoare adăugată europeană despre care tot vorbim și care acum trebuie realizată. În acest context, este foarte importantă o mai bună coordonare a politicilor Uniunii pentru a prezenta o propunere comună, o abordare integrată, inclusiv în ceea ce privește statele membre. Cuvintele-cheie trebuie să fie concentrare și flexibilitate. Trebuie să ne concentrăm asupra câtorva priorități importante pentru noi din cadrul strategiei Europa 2020; în același timp, avem nevoie de flexibilitate în ceea ce privește aplicarea soluțiilor personalizate la nivelul regiunilor și al statelor membre.

De asemenea, consider că este importantă dezvoltarea unui sistem de stimulente care să funcționeze în baza unor acorduri clare privind obiectivele stabilite împreună cu regiunile și statele membre, astfel încât, pe lângă o gestiune financiară adecvată, care este și va fi foarte importantă, să fie avută în vedere și o mai bună aplicare a elementelor folosite pentru concentrarea asupra rezultatelor. Întrucât este absolut crucial să cădem de acord împreună cu regiunile și statele membre cu privire la obiectivele noastre și la stabilirea țintelor măsurabile, chiar de la începutul unei perioade, iar apoi să ne străduim să le aplicăm în mod corespunzător în cadrul proiectelor.

În cele din urmă, un lucru care poate și ar trebui să contribuie la realizarea unei bune politici de coeziune, cu diversele sale elemente, este calitatea de a fi motorul de creștere în cadrul Uniunii Europene. Avem un Pact de stabilitate și creștere. Este o politică de coeziune inteligent stabilită pentru toate regiunile, care în cele din urmă sunt responsabile pentru punerea în practică a componentei privind creșterea în Pactul de stabilitate și creștere, astfel încât Europa și economiile sale naționale în ansamblu să rămână competitive la nivel mondial și să fie capabile de îmbunătățirea continuă a poziției lor în contextul internațional.

Așadar, va fi necesară adaptarea și dezvoltarea corespunzătoare a cadrului de susținere. Cu alte cuvinte, ceea ce se impune este o creștere atât la nivelul produselor, cât și al volumului de fonduri necesare, pătrunzând în domeniul ingineriei financiare, conștienți fiind – în contextul bugetelor suprasolicitate ale statelor membre – că, în această privință, trebuie să facem mai mult pentru dezvoltarea de produse destinate persoanelor particulare pentru a coinvesti în anumite proiecte regionale, în special în cele care garantează o sursă de venit, pentru a lăsa alte fonduri la dispoziția proiectelor care sunt la fel de necesare, dar care nu pot garanta niciun venit în acest sens, precum investițiile în educație și formare, în modernizarea universităților și a laboratoarelor și așa mai departe.

În următoarele câteva săptămâni, vom prezenta împreună cel de-al cincilea raport de coeziune și concluziile acestuia. În raport vor fi prezentate majoritatea lucrurilor exprimate în aceste câteva minute și multe altele. Totuși, politica regională, politica de coeziune reprezintă un tip de politică capabilă, inclusiv sub auspiciile gestiunii partajate, să transforme politica europeană în ceva vizibil și palpabil pentru cetățenii europeni.

Două milioane de proiecte, câte sunt în prezent, pot fi realizate doar dacă lucrăm împreună cu statele membre și cetățenii din cadrul regiunilor.

  László Andor, membru al Comisiei. – Dle președinte, situația economică și socială din Europa continuă să aducă provocări foarte mari. Șomajul a crescut în mod semnificativ, cu o rată estimată a ajunge la 11 % la sfârșitul acestui an. Mai mult, sărăcia continuă să fie o realitate zilnică pentru mulți europeni, inclusiv copii.

În timp ce ieșirea lentă din criza economică este un fapt real, la fel de clar este și că redresarea noastră trebuie să se bazeze pe fundații solide de care în acest moment nu putem fi în totalitate siguri.

În același timp, nu trebuie să pierdem din vedere provocările pe termen lung. Aspecte precum îmbătrânirea populației, evoluțiile tehnologice rapide, schimbările climatice și alte provocări legate de mediu, toate trebuie abordate de urgență.

Fondul social european a reprezentat instrumentul principal la nivel UE de investiții în capitalul uman și incluziune socială. Timp de aproape un sfert de secol, a reprezentat o dovadă concretă a solidarității între cetățenii europeni și ar trebui să fie la fel și în viitor.

FSE reprezintă unul dintre instrumentele-cheie aflate la dispoziția noastră pentru atingerea obiectivelor principale ale strategiei Europa 2020, în special a celor privind ocuparea forței de muncă, educația și reducerea sărăciei.

Este necesară o aliniere totală între FSE și strategia Europa 2020 întrucât acesta va reprezenta un instrument principal pentru aplicarea orientărilor integrate. Noua strategie Europa 2020 stabilește obiective comune pentru întreaga Uniune. Totuși, statele membre își vor alege fiecare propriul parcurs pe care-l vor urma în vederea atingerii acestor obiective cu ajutorul FSE. Pentru ca acest lucru să se producă, domeniul de aplicare a FSE ar trebui să fie în viitor suficient de larg pentru a garanta tuturor statelor membre, regiunilor și părților interesate pe plan local conceperea de programe operaționale destinate abordării necesităților specifice ale acestora.

Cu toate acestea, extinderea domeniului de aplicare nu ar trebui să conducă la fragmentarea instrumentelor. Comisia și statele membre ar trebui să lucreze împreună la stabilirea priorităților centrale, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. Ar trebui să depunem eforturi în vederea îmbunătățirii vizibilității, a eficienței și a realizării Fondului social.

Următoarea revizie a bugetului va prezenta modul în care Comisia concepe viitoarea arhitectură a bugetului Uniunii în vederea atingerii obiectivelor politice convenite în cadrul strategiei Europa 2020. În plus, aceasta va lansa dezbaterea între statele membre și Parlamentul European. Aștept cu interes contribuția acestei Camere la acea dezbatere.

FSE ar trebui să contribuie la coeziunea economică, teritorială și socială împreună cu alte fonduri ale UE. Acest lucru ar trebui înlesnit prin stabilirea unor reguli comune pentru toate fondurile pentru a facilita coordonarea între acestea.

Comisia a făcut deja o propunere cu privire la un nou regulament financiar de stabilire a unor norme comune, iar noi vom înainta câteva propuneri specifice în cursul anului 2011.

Cetățenii europeni se așteaptă ca fondurile europene să fie axate pe rezultate și pe realizări. Trebuie să instituim sisteme de monitorizare a performanței acțiunilor sprijinite de FSE și să ne gândim la adoptarea unor sisteme de aplicare bazate pe rezultate.

Accesarea fondurilor ar trebui să fie mai simplă și mai ușor de realizat. Discuțiile cu privire la viitorul FSE se află într-un stadiu decisiv în acest moment. Mesajele pe care le-am primit de la dumneavoastră sunt foarte clare și vor avea o contribuție importantă în cadrul activităților ulterioare.

Comisia își va prezenta propunerea referitoare la noul FSE și la celelalte fonduri structurale până la jumătatea anului 2011. Avem misiunea clară de a susține strategia Europa 2020, în special prin utilizarea FSE drept pârghie financiară, pentru a contribui la transpunerea obiectivelor politicii noastre în realitate.

  Lambert van Nistelrooij, în numele Grupului PPE. – (NL) Dle președinte, dlor comisari Hahn și Andor, doamnelor și domnilor, sunt bucuros să vă văd pe toți adunați aici. Acest fapt demonstrează dorința dumneavoastră de a lucra împreună la îndeplinirea obiectivului general de coeziune socială, economică și teritorială. Am citit, de asemenea, scrisoarea dumneavoastră adresată dlui Barroso, referitoare la coeziune ca parte a unei structuri integrate unice și am încrederea că veți rămâne fermi pe această poziție. Acest fapt vă va ajuta să fiți mai eficienți decât dacă ați opta pentru un refuz explicit, permițând funcționarea separată a diferitelor fonduri. Vă mulțumesc foarte mult pentru acest lucru.

În aceste vremuri noi și dificile este nevoie de o nouă politică. Putem observa dovada acestui fapt acum în Comisie în legătură cu strategia Europa 2020. În acel context, coeziunea se află în centrul procesului de punere în aplicare. Valoarea adăugată europeană, importantă pentru perioada 2014-2020 și subiect pe care ne dorim cu ardoare să-l dezbatem în viitorul apropiat, nu este nici mai mult, nici mai puțin decât o parte integrantă a procesului de aplicare.

La ce se rezumă acest lucru? Nu acordați o libertate totală în cazul hărții ajutorului național în Europa. Obiectivul 2 trebuie păstrat, deoarece este foarte clar. Abandonarea acestui obiectiv ar duce la o renaționalizare a acestui segment de cooperare europeană, iar noi nu dorim acest lucru. Fondul de dezvoltare regională și Fondul social ar trebui să continue să funcționeze împreună.

Caracterul integrat, orizontal al acestor fonduri este vital pentru întreg spectrul strategiei Europa 2020, acesta fiind al doilea punct pe care doresc să îl abordez. Cu siguranță, formula „alocării de fonduri” introdusă de dna Hübner în cadrul Strategiei Lisabona a funcționat la acel moment. Strategia de la Lisabona a avut succes, în special în mediul urban și regional, în ceea ce privește apropierea mai strânsă a europenilor. Cooperarea europeană în cadrul și între statele membre aduce dezvoltarea teritorială echilibrată la nivel european cu un pas mai aproape și creează oportunități pentru toate regiunile.

În cele din urmă, permiteți-mi să adaug faptul că lucrurile trebuie îmbunătățite. Trebuie să existe o sinergie mai puternică între Fondul pentru dezvoltare rurală, Fondul social, Fondul regional și Fondurile pentru dezvoltare și cercetare. Acest lucru poate fi realizat și ar conduce la rezultate mai bune. Aș dori să adresez o ultimă întrebare ambilor comisari: doriți să introduceți Pactul teritorial în perioada de dinaintea summitului de primăvară ca o oportunitate de a spori implicarea regiunilor și a orașelor? Comitetul regiunilor a făcut o propunere în acest sens, iar eu aș recomanda analizarea acesteia în paralel cu studierea termenilor rezoluției noastre.

  Constanze Angela Krehl, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle președinte, dlor comisari, doamnelor și domnilor, în cadrul Uniunii Europene, politica de coeziune reprezintă dorința noastră de a acorda sprijin regiunilor mai slab dezvoltate. Este expresia celei mai mari solidarități europene. Cu toate acestea, solidaritatea nu reprezintă o cale cu un singur sens, prin urmare grupul meu susține principiul conform căruia toate regiunile Uniunii Europene trebuie să poată participa la politica noastră de coeziune. Pentru noi, acest fapt înseamnă, de asemenea, că nu vom susține nicio măsură de renaționalizare și că nu ne dorim ca politica de coeziune să fie fragmentată în abordări sectoriale. Nu avem nevoie de fonduri suplimentare pentru transport, protecția mediului sau eficiența energetică, însă trebuie să lucrăm pe tema soluționării provocărilor prezente printr-o politică de coeziune coerentă.

Prin urmare, este clar pentru noi că pe lângă o zonă din cadrul Obiectivului 1 puternică, avem nevoie și de o zonă puternică și în cadrul Obiectivului 2, precum și de norme tranzitorii corespunzătoare. Un lucru este cert, și anume că regiunile au nevoie de sprijinul nostru la nivel european. Uniunea Europeană are nevoie, de asemenea, de regiuni puternice, prin urmare există un schimb reciproc în ambele direcții. Desigur, trebuie să ne revizuim prioritățile – cu siguranță avem nevoie de o eficiență sporită. Prin urmare, grupul meu susține în mod ferm această propunere, în vederea unei mai bune coordonări viitoare a dezvoltării rurale sub egida politicii de coeziune.

Desigur, susținem, de asemenea, îmbunătățirea infrastructurii, sprijinirea întreprinderilor și a dezvoltării economice sustenabile. Cu toate acestea, dezvoltarea economică sustenabilă este posibilă doar dacă avem în vedere forța de muncă – oamenii. Cu alte cuvinte, avem nevoie de abordări ale politicii de ocupare a forței de muncă, avem nevoie de educație, de formare, avem nevoie de oameni pe care să-i integrăm pe piața muncii. La rândul său, acest lucru este posibil doar în colaborare cu Fondul social european, sub egida politicii de coeziune. Susținem această inițiativă, însă prin normele speciale aplicate în trecut. Trebuie să facem cu adevărat un efort pentru a îmbunătăți această situație și a consolida în mod considerabil aspectul social al politicii de coeziune.

În cadrul următoarelor discuții și negocieri, grupul meu va susține îmbunătățirea și simplificarea modului de utilizare a fondului. Avem nevoie de o simplificare a procesului de aplicare pentru ca, în primul rând, să existe mai puține erori iar, în al doilea rând, accesul celor care își doresc cu adevărat să muncească să fie facilitat prin intermediul acestei politici europene de coeziune. Ne vom strădui ca prin aceste negocieri să garantăm aplicarea cu adevărat a unui principiu de parteneriat mai puternic. Consider că rolul Parlamentului a fost consolidat odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Grupul meu va dezbate cazul privind principiul parteneriatului.

  Nadja Hirsch, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dle președinte, consider justificată susținerea cauzei privind coordonarea politici regionale și a politicii de coeziune. Acest lucru este foarte important pentru a asigura eficiența și capacitatea de utilizare corectă a banilor, în ciuda sumelor limitate în cauză. Totuși, trebuie să atrag atenția asupra faptului că se urmărește atingerea acestui nivel de eficiență prin aplicarea unuia și a aceluiași set de norme pentru toată lumea. Fondurile sunt foarte variate, au în vedere diferite grupuri țintă și diferite conținuturi. Ținând cont de acest lucru, coordonarea este foarte importantă, însă nu și aceleași norme.

Este exact aceeași situație pe care o experimentăm în prezent cu privire la Fondul social european, care ar putea fi foarte bine primit de acele comunități mici, municipalități, dacă – așa cum antevorbitorul meu a afirmat – accesarea și utilizarea efectivă a banilor nu ar implica atât de mult timp și efort pentru organismele teritoriale mici, în special. Totuși, tocmai de acesta avem nevoie, întrucât șomajul, sărăcia și persoanele excluse social se regăsesc în fiecare stat membru al Uniunii Europene, nu doar în anumite regiuni, ci în fiecare stat membru.

Ținând cont de acest lucru, consider că este foarte important ca Fondul social european, în special, să fie în continuare disponibil minorităților, care includ, într-o oarecare măsură, tinerii, precum și bătrânii și, deseori, persoanele provenite din familii de imigranți, și să fie mai accesibil pentru a oferi acestor persoane șansa de a intra pe piața muncii întrucât tocmai acesta este și scopul nostru. Strategia Europa 2020 reprezintă încercarea noastră de a obține o mai mare incluziune a diferitelor grupuri pe piața muncii. Sper ca acest lucru să nu rămână un simplu scop; în schimb, în prezent trebuie să oferim în mod clar măsurile și instrumentele necesare pentru atingerea scopului. Fondul social european reprezintă un instrument foarte eficient în această privință. Trebuie doar să-l optimizăm, și mai presus de toate, să-l facem utilizabil.

  Elisabeth Schroedter, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle președinte, dlor comisari, doamnelor și domnilor, sunt foarte încântată de această dezbatere, întrucât reprezintă o primă încercare de a obține compromisuri cu privire la un proiect foarte important care ne va reține atenția pentru următorii câțiva ani. Cel mai important aspect al acestor rezoluții de compromis ale Parlamentului European este natura discretă a politicii de coeziune și angajamentul clar în acest sens. Politica de coeziune, care va avea rolul său în cadrul strategiei Europa 2020, are în același timp o valoare proprie fundamentală, care asigură unitatea UE. Nicio regiune din Uniunea Europeană nu este exceptată. De asemenea, coeziunea socială înseamnă că în cadrul Uniunii Europene nimeni nu este respins indiferent de nivelul de sărăcie și că, în schimb, fiecăruia i se acordă o șansă.

Cu toate acestea, prosperitate nu înseamnă doar creștere economică, întrucât, așa cum am văzut în trecut, în multe regiuni odată cu creșterea PIB-ului are loc și o adâncire a diferențelor sociale. Prin urmare, consider că în cadrul acestei rezoluții este foarte important îndemnul către conceperea altor criterii importante în afară de PIB, care să stabilească în mod clar ce înseamnă prosperitatea și ce anume trebuie făcut într-o regiune.

Noi, cei din Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, suntem foarte mândri de succesul nostru în stabilirea acestui punct în cadrul rezoluției, chiar dacă în mod restrâns. Conform propunerii noastre, criteriul ar trebui să includă examinarea posibilității de sprijinire sau nu a unei regiuni. Acest lucru ar avea drept rezultat o perspectivă foarte diferită.

Astfel, rezoluția se pronunță foarte clar în favoarea unei abordări de tipul „Dincolo de PIB”, iar noi sperăm că acest îndemn va fi îmbrățișat de Comisie. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că ne vom îndepărta în sfârșit de dezvoltarea unilaterală. Un studiu al Comisiei – și anume cel intitulat „Regiunile 2020” – arată faptul că schimbările climatice au un impact alarmant și defavorabil asupra dezvoltării regionale. Prin urmare, trebuie să le punem capăt. Studiul indică faptul că o treime din populația Uniunii Europene ar trebui să-și abandoneze locuințele dacă nu am reuși să oprim schimbările climatice, întrucât fie nu și-ar putea găsi un loc de muncă, fie nu ar mai putea locui în casele lor. De aici rezultă în mod clar cele trei aspecte ale dezvoltării regionale. Toate aceste trei aspecte trebuie tratate în mod egal în cadrul reformei viitoare a fondurilor structurale și luate, de asemenea, în considerare în ceea ce privește sprijinul acordat. Un interes crucial îl reprezintă coeziunea economică, socială și teritorială. Acest lucru înseamnă că și criteriile și problemele ecologice constituie un element-cheie pentru prosperitatea regiunilor.

Permiteți-mi să prezint pe scurt o singură idee cu privire la ceea ce s-a negociat aici între statele membre, și anume termenii privind modul în care FSE va fi tratat în cadrul pachetului comun. Consider că amendamentul oral este bine formulat, oferind multiple oportunități de acțiune, și, prin urmare, vă rog să îl susțineți.

  Oldřich Vlasák, în numele Grupului ECR. – (CS) Dlor comisari, doamnelor și domnilor, în cadrul discuției pe tema politicii de coeziune viitoare, ne apărăm cu toții, mai întâi de toate, propriile interese. Din acest motiv, va fi foarte dificil să ajungem la un consens rațional și semnificativ, care să fie susținut de un număr cât mai mare de membri. În opinia mea, prima întrebare-cheie se referă la resursele financiare care ar trebui alocate politicii de coeziune. Personal, sunt convins că resursele existente sunt mai mult sau mai puțin suficiente. Cu toate acestea, politica de coeziune ar trebui să devină una dintre prioritățile în materie de cheltuieli ale bugetului european. Întrucât bugetul european este restrâns, iar statele membre se confruntă cu grave probleme în domeniul finanțelor publice și nu pot permite disponibilizarea unor fonduri mai mari de bani către Bruxelles, este, de asemenea, important să se stabilească în mod clar unde se pot face reducerile. În opinia mea, aici pot fi incluse, spre exemplu, plățile directe acordate agricultorilor, sumele alocate fondului pentru globalizare sau cheltuielile administrative ale instituțiilor europene.

A doua întrebare-cheie este ce ar trebui să finanțăm din fondurile europene. În proiectul de rezoluție privind Fondul social european, se fac multe afirmații referitoare la lupta împotriva sărăciei, la susținerea modelului social etc. Toate acestea sunt bine-venite, însă în primul rând economia noastră trebuie să prospere, oamenii să aibă locuri de muncă, iar întreprinderile să producă și să ofere servicii. Prin urmare, fondurile europene ar trebui direcționate către investiții și nu către consum. Fondurile ar trebui să facă posibilă modernizarea care, în conformitate cu principiul subsidiarității, nu poate fi asumată de stat, regiuni, comunități sau familii. Reducerea disparităților economice între regiuni și statele membre trebuie să rămână scopul principal al politicii de coeziune. Prin urmare, singurul criteriu rațional este nivelul PIB-ului.

În numele grupului meu, pot să afirm că suntem interesați de o politică de coeziune clară, simplă, flexibilă, neîmpovărată de birocrația excesivă și axată pe investiții și creștere economică inteligentă.

  Gabriele Zimmer, în numele grupului GUE/NGL. – (DE) Dle președinte, aș dori să atrag atenția asupra unui conflict fundamental, deja evident, în ceea ce privește Fondul social european (FSE). Tratatul de la Lisabona recomandă ca FSE să se axeze în principal pe politica activă în domeniul pieței forței de muncă. Noi cei din Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică considerăm că sunt necesare aplicarea mai largă în viitor a FSE politicii sociale generale și, cel mai important, utilizarea mult mai eficientă a acestuia în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale.

De asemenea, în viitor, Fondul social european ar trebui să joace un rol efectiv la nivelul întregii Uniuni Europene fără a se axa exclusiv asupra regiunilor specifice. Totuși, considerăm că ar trebui acordată o atenție sporită problemelor speciale din cadrul regiunilor, fapt care ar putea fi realizat mai eficient cu ajutorul ratelor de cofinanțare. Finanțarea Fondului social european ar trebui să rămână cel puțin la nivelul actual. Ar trebui să reprezinte minimum 1 % din bugetul brut al Uniunii Europene. Considerăm că acest lucru este absolut esențial.

Aș dori să subliniez o altă problemă. Axarea mai mult pe rezultate,astfel cum a fost propusă, duce în mod normal la întrebarea în legătură cu FSE referitoare la indicatorii și cotele de referință care vor forma baza de evaluare a rezultatelor și importanța acestui fapt în materie de pregătire pentru promotorii de proiecte în fiecare caz. Acești promotori nu au rezerve care să le permită efectuarea de plăți sau rambursări suplimentare. Dacă FSE va continua să existe și să joace un rol efectiv, avem nevoie de o prezentare generală clară a acestui aspect în prealabil.

  John Bufton, în numele Grupului EFD. – Dle președinte, s-a sugerat faptul că Comisia va retrage finanțarea pentru dezvoltarea regională pentru toate zonele Uniunii, cu excepția celor mai slab dezvoltate din punct de vedere economic după 2013, prin încetarea finanțării obiectivului de competitivitate regională și ocupare a forței de muncă.

Deși multe regiuni din Țara Galilor beneficiază de finanțare în temeiul obiectivului convergență, fapt care reflectă lipsurile economice ale țării, în prezent șapte regiuni din Țara Galilor riscă pierderea banilor europeni.

Fondurile UE pentru Țara Galilor, actualmente în valoare de 280 de milioane de lire sterline, ar putea fi retrase. Sprijinul financiar pentru numeroasele proiecte create sub auspiciile Programului pentru competitivitate regională ar putea fi retras, amenințând mii de locuri de muncă asociate.

A avut Comisia în vedere realizarea, cel puțin, a unei evaluări de impact pentru a analiza consecințele sociale și economice ale tăierii fondurilor? Care sunt măsurile tranzitorii propuse? Cheltuielile cu țările din zona euro copleșite de datorii, inclusiv Grecia, au fost realizate fără prea multe ezitări, ridicându-se la un trilion de euro în decurs de trei ani.

Țara Galilor înregistrează, de asemenea, un nivel ridicat al șomajului și va fi foarte afectată de reducerile viitoare din cadrul funcției publice stabilite de guvernul britanic. O altă amenințare pentru Țara Galilor ar putea-o reprezenta propunerea de renaționalizare a fondurilor structurale, care ar duce la o subestimare a Marii Britanii în ceea ce privește dreptul la ajutor.

Se așteaptă ca Regatul Unit, în calitate de contributor net, să suporte cea mai grea sarcină fiscală. Cele 55 de miliarde de euro cheltuite pentru finanțarea în domeniile ocupării forței de muncă și al competitivității regionale reprezintă doar 6 % din întregul buget al UE. Regatul Unit va continua să trimită sume tot mai mari de bani către Bruxelles, dar, cu toate acestea, singurul domeniu unde o parte din bani sunt recuperați – deși foarte puțini – este cel în care Comisia încearcă să facă reduceri.

Desigur, în opinia mea, populația din Țara Galilor ar duce-o mai bine dacă Regatul Unit s-ar retrage din UE. Astfel, am putea economisi miliarde și am stabili singuri unde este cea mai mare nevoie de finanțare.

  Pascale Gruny (PPE). – (FR) Dle președinte, dlor comisari, doamnelor și domnilor, am atins un moment crucial în cadrul dezbaterii privind viitorul Fondului social european (FSE). Într-o perioadă în care ocuparea forței de muncă a devenit preocuparea principală a tuturor țărilor și regiunilor europene, sunt mândră de rezoluția propusă astăzi de Parlament privind viitorul FSE. Acest text este responsabil, concret și deschis spre viitor. Acum mai mult ca oricând, teritoriile noastre au nevoie de o politică de coeziune și prin urmare, de sprijin din partea fondurilor structurale europene. FSE funcționează din anul 1957, în temeiul Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene, Tratatul de la Roma. Legitimitatea sa nu este pusă la îndoială.

Poziția mea cu privire la FSE este simplă, clară și poate fi rezumată în trei idei.

Prima, Fondul social european trebuie să se axeze în continuare pe ocuparea forței de muncă, a combaterii sărăciei, desigur, însă prin implicarea oamenilor în procesul muncii, și nu prin alte mijloace. Astăzi, ocuparea forței de muncă trebuie să rețină întreaga noastră atenție și să reprezinte prioritatea noastră. Sunt convinsă că o persoană care reintră în câmpul muncii este, de asemenea, o persoană care își recapătă demnitatea umană.

Apoi, un Fond social european eficient trebuie să aibă reguli clare, pragmatice, care nu descurajează operatorii. Din acest motiv, susțin grupul meu politic, care solicită o mai mare vizibilitate a FSE, în special pentru îmbunătățirea absorbției. Gândiți-vă doar la faptul că alocările bugetare sunt returnate nefolosite la Uniunea Europeană, în timp ce nivelul șomajului nu a fost niciodată atât de ridicat.

În al treilea rând, avem nevoie de un fond inclus în cadrul mai larg al unei politici europene de coeziune puternice. Deciziile privind FSE trebuie adoptate împreună cu parteneri care cunosc cât se poate de bine situația reală. Dlor comisari, ne puteți asigura că FSE va răspunde acestor așteptări?

  Pervenche Berès (S&D). – (FR) Dle președinte, dle comisar, vă mulțumesc pentru oportunitatea de a dezbate aceste propuneri înaintea deliberării Comisiei. Ocuparea forței de muncă, sărăcia, criza socială, financiară și economică cu care se confruntă Uniunea Europeană și măsurile ulterioare de austeritate aplicate bugetelor statelor membre, ne obligă, la nivel european, să abordăm nemijlocit problema ocupării forței de muncă și a politicilor sociale și să privim Fondul social european (FSE) ca pe un instrument al politicii economice a UE și al bugetului UE, pentru a îndeplini nu doar obiectivele tratatului în materie de coeziune teritorială, socială și economică, ci și obiectivele strategiei, a căror formă preliminară tocmai a fost acceptată de șefii de stat sau de guvern și care include creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și combaterea sărăciei.

În acest context, în situația revizuirii actuale a FSE, aș dori să transmit niște semnale dlui comisar Andor. Considerăm că regiunile reprezintă organele eficiente de autorizare a cheltuielilor publice europene. Totuși, aceasta nu înseamnă că instrumentele politicii economice trebuie reduse la obligația coeziunii teritoriale. Coeziunea include, de asemenea, coeziunea socială și economică. Poate fi programată de către regiuni, însă trebuie să îndeplinească obiectivele economice și sociale referitoare la toate zonele Uniunii Europene. Dle comisar, atunci când revizuiți aceste norme, vă invit să țineți cont de experiența dobândită odată cu instituirea Fondului european de ajustare la globalizare, unde există capacitatea de individualizare și adaptare la fiecare dintre lucrătorii vizați și care poate fi, de asemenea, utilă Fondului social european. De asemenea, vă invit să articulați câteva dintre obiectivele strategiei Europa 2020: capacitatea de reinserție profesională, ocuparea forței de muncă, lupta împotriva sărăciei, cercetarea și dezvoltarea. Cercetarea și dezvoltarea sunt cu certitudine foarte importante pentru Galileo și alte proiecte asemănătoare. Dle comisar, în ceea ce privește inovarea în domeniul social, există un imens teritoriu nefolosit, pe care vă îndemn să-l explorați cu ajutorul FSE și, fără îndoială, în acest caz, al acordurilor de cofinanțare oarecum diferite. Susțin în totalitate afirmația dnei Zimmer: capacitatea de reinserție profesională nu poate reprezenta singurul obiectiv al FSE. Există, de asemenea, și problema combaterii excluderii sociale și a luării în considerare a celor mai vulnerabile părți ale populației – tinerii, femeile, persoanele cu handicap și populația de etnie rromă, pentru a aminti doar câteva.

În cele din urmă, dle comisar, aș dori să fac o afirmație despre condițiile de utilizare ale FSE. Știm că toată lumea spune: „Viziune kafkiană acasă, viziune kafkiană la Bruxelles.” Există norme pentru utilizarea FSE, dar acestea sunt prea dificil de aplicat. Prin urmare, să reflectăm la un tip de geometrie care variază în funcție de calitatea modului de realizare a cheltuielilor publice la nivelul regiunilor. Acolo unde regiunile sunt pe deplin capabile să îndeplinească rolul de organisme de autorizare, să diminuăm controlul. Acolo unde este nevoie de sprijin de ordin administrativ, să inventăm mecanisme noi. Și, în cele din urmă, în ceea ce privește returnarea banilor nefolosiți de bugetele statelor membre, v-aș invita să vă imaginați anularea acestei norme, ceea ce nu reprezintă modalitatea cea mai bună de utilizare a Fondului social european pentru ocuparea forței de muncă și incluziunea socială.

  Ramona Nicole Mănescu (ALDE). - Incluziunea socială reprezintă o temă deosebit de importantă și bine integrată în politica regională și, cu toții știm, implică mult mai mult decât doar crearea de locuri de muncă.

Rezoluția privind Fondul Social European subliniază rolul acestuia în atingerea obiectivelor strategiei Uniunii 2020, strategie care fără instrumentele politicii regionale nu are nicio șansă să fie implementată cu succes la nivel național, regional sau local. Prin urmare, atâta timp cât politica regională și politica socială sunt politici interconectate, care funcționează împreună cu succes, nu cred că ar trebui sub nicio formă să acceptăm separarea Fondului Social European de fondurile structurale

O astfel de decizie ar deschide ușa către sectorializarea fondurilor, creând astfel un precedent de nedorit în acest sens.

Fondul Social European trebuie să rămână în cadrul fondurilor structurale, cu atât mai mult cu cât și-a dovedit eficiența în toate regiunile europene, fiind de altfel un element cheie în lupta împotriva crizei economice alături de Fondul European de Dezvoltare Regională.

Pentru a obține coeziune socială, economică și teritorială, avem nevoie de o politică regională comunitară puternică și bine finanțată. Prin urmare, consider că dimensiunea regională trebuie să ocupe în continuare locul care i se cuvine atât în cadrul bugetului Uniunii revizuit, cât și în cadrul viitorului buget

Trebuie să respingem orice încercare de renaționalizare. Politica regională nu este o politică de caritate, ci o politică comunitară, destinată tuturor regiunilor, care să aducă creștere economică, inovare și competitivitate, un instrument care este la îndemâna tuturor statelor membre. Dacă dorim soluții adecvate nevoilor și realităților cu care ne vom confrunta și în viitor, trebuie să menținem același cadru - și mă refer aici atât la principiile de bază, cât și la sumele alocate

  Jean-Paul Besset (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să vă atrag atenția asupra unui aspect al acestei rezoluții de o importanță crucială pentru mine, și nu secundară, și care poate da adevăratul sens al politicilor de coeziune regională. Provocarea este aceea de a identifica cel mai bun instrument care să ne permită măsurarea cu cea mai mare exactitate a stadiului de dezvoltare a regiunilor europene și de a dispune de cel mai bun instrument de sprijinire a deciziilor, în special în ceea ce privește eligibilitatea pentru obținerea fondurilor europene. Este vorba despre o busolă politică care să ne orienteze înspre o „abordare mai precisă a dezvoltării teritoriale”, pentru a cita din textul rezoluției propuse, înspre această abordare integrată. Ce este acest ghid pe care să ne bazăm politicile noastre de coeziune regională? Astăzi avem doar un singur indicator, produsul intern brut, care este un indicator și un instrument excelent de măsurare a creșterii economice și a producției de bogăție. Totuși, aspectele dezvoltării regionale nu se limitează la creșterea produsului intern brut. Bunăstarea populației nu poate fi exprimată doar sub forma unui indice sau a unei curbe. Altfel, am risca să avem, în cele din urmă, un indicator care nu oferă nimic mai mult decât o imagine distorsionată, parțială și prin urmare unilaterală. Pentru a derula politici regionale de coeziune relevante pentru obiectivul de dezvoltare sustenabilă a regiunilor – despre care aș sublinia că este obiectivul nostru comun – indicele produsului intern brut trebuie completat cu alte instrumente de măsurare, în special în domeniile social și ecologic. Trebuie să existe posibilitatea de evaluare a nivelului șomajului, al nesiguranței locului de muncă, al educației, al sănătății, al calității mediului, al calității apei și aerului, al protecției resurselor, al accesului la serviciile de bază etc. În concluzie, trebuie, așadar, să facem tot ce ne stă în putință pentru a stabili, pe lângă produsul intern brut, un set de indicatori sociali și de mediu, în vederea facilitării politicilor de coeziune regională, al căror scop este dezvoltarea sustenabilă bazată pe cei trei piloni: factorii economici, factorii sociali și mediul.

  Elie Hoarau (GUE/NGL). – (FR) (a început fără microfon) include peste 250 de regiuni în cele 27 de state membre. Nu toate aceste regiuni sunt omogene. Există diferențe enorme între ele în ceea privește bogăția, dezvoltarea și nivelul de trai. Pentru a reduce aceste diferențe și a contribui la creșterea competitivității regiunilor, Uniunea Europeană a pus în aplicare o politică de convergență și coeziune la nivel regional bazată pe solidaritate și prevăzută cu resursele financiare corespunzătoare: Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și fondurile de coeziune. Cu toate acestea, în ciuda progresului înregistrat, ar fi iluzoriu să credem că aceste diferențe vor dispărea în anul 2013 sau chiar în 2020. Prin urmare, ar fi înțelept să păstrăm principiile politicii de coeziune și resursele financiare corespunzătoare și după anul 2013. În mod normal, politica de convergență și de coeziune la nivel regional trebuie realizată împreună cu alte strategii, precum strategia UE 2020. Totuși, politica trebuie derulată în mod independent de această strategie și trebuie să ne asigurăm că nu își însușește sau absoarbe niciunul dintre fondurile alocate politicii de coeziune sub pretextul regionalizării unui obiectiv specific al strategiei UE 2020. Parlamentul trebuie să acorde atenție acestui aspect, întrucât este esențial pentru toate regiunile, în special pentru cele rămase în urmă, și anume regiunile ultraperiferice.

  Giancarlo Scottà (EFD). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, politica de coeziune regională viitoare trebuie aliniată la prioritățile strategiei Europa 2020 și, prin urmare, axată pe obiectivele de creștere sustenabilă, incluziune socială și ocuparea forței de muncă. Aceasta trebuie să sprijine dezvoltarea efectivă a regiunilor europene prin anularea diferențelor dintre ele și intensificarea caracteristicilor specifice ale zonelor mai marginalizate care continuă să se confrunte cu provocări de dezvoltare.

Proiectele trebuie să aibă în vedere regiunile mai puțin dezvoltate, care au fost cel mai puternic afectate de criză. Noi provocări, precum densitatea populației în anumite zone și depopularea în altele, în special în zonele montane, împreună cu schimbările climatice, trebuie abordate prin acțiuni concrete care să consolideze implicarea la nivel regional și local. Abordarea pe mai multe niveluri trebuie să stimuleze dezvoltarea integrată a zonelor dezavantajate prin implicarea autorităților regionale și locale, precum și a societății civile.

Îndemn Comisia să ia în considerare caracteristicile specifice ale fiecărei regiuni, și anume dimensiunile regionale ale diferitelor niveluri de dezvoltare, și să simplifice procedurile de control și gestionare a proiectelor finanțate pentru a asigura realizarea eficientă și promptă a acestora.

  Dimitar Stoyanov (NI). – (BG) Acest subiect este deosebit de important pentru mine, deoarece șase regiuni bulgare din zece se regăsesc printre primele cele mai sărace 10 regiuni din Uniunea Europeană. Motivul este că cei care au contribuit la integrarea Bulgariei în Uniunea Europeană au indus națiunea în eroare, făcând-o să creadă că din momentul aderării va ploua peste țară cu miliarde din fonduri europene. Știm cu toții că lucrurile nu a fost așa. Aceleași persoane sperau să-și plaseze acoliții în poziții-cheie pentru a aduna comisioane din alocarea fondurilor europene. În prezent, poporul bulgar a votat împotriva lor și nu mai este nimeni care să le ia locul pentru a ajuta Bulgaria să absoarbă în mod eficient fondurile europene. Doamnelor și domnilor, aceasta este o mărturisire pe care nu o fac cu toată inima, însă Bulgaria este o țară nouă. Nu se poate măsura cu Franța, Germania și celelalte state membre fondatoare. Avem nevoie de experiența dumneavoastră pentru a permite acestor politici privind fondurile să ajungă la populația căreia i-au fost destinate și pentru a vorbi cu adevărat despre o politică de convergență.

  Markus Pieper (PPE). – (DE) Dle președinte, am fost astăzi martorii unui acord fundamental al tuturor grupurilor parlamentare. Ne dorim o politică structurală și o politică de coeziune puternice în toate regiunile europene. Nu contează că vorbim despre un contributoriu net sau despre unul dintre statele membre mai sărace; politica structurală rămâne expresia cea mai puternică a solidarității europene. Sprijinim cele mai sărace regiuni în recuperarea decalajului față de vecinii lor, și, în același timp, ajutăm regiunile cele mai puternice să rămână competitive. Europa va putea dezvolta sustenabil doar în domenii precum protecția mediului, industria și aprovizionarea cu energie și cuceri piețele globale, cu condiția îmbunătățirii celor mai bune tehnologii.

Pentru a asigura atingerea acestor obiective, avem nevoie de norme clare și corecte. Acest lucru înseamnă că regiunile mai sărace trebuie să rămână obiectivul principal al politicii de coeziune. Cu cât este mai redus produsul intern brut (PIB) al unei regiuni, cu atât ajutorul primit din partea noastră trebuie să fie mai mare. Oricine pune sub semnul întrebării utilizarea PIB-ului ca indicator, precum Verzii, și, din nefericire, unii liberali și socialiști, atacă bazele solidarității europene. PIB-ul reprezintă garanția că forța socială, educația și oportunitățile de angajare sunt pe deplin luate în considerare. Deseori, regiunile sărace nu pot asigura toate aceste lucruri la un nivel adecvat și, de asemenea, sunt codașe în domeniul protecției mediului. Prin urmare, PIB-ul trebuie să rămână indicatorul fiabil al politicii regionale.

În cazul politicii regionale, trebuie să ne bazăm pe autoritățile locale și pe statele federale. Dorim să punem în aplicare strategia Europa 2020 în baza principiului testat al dezvoltării în comun de programe, al administrării în comun și al cofinanțării regionale. Din acest motiv, solicitările de fonduri UE independente pentru ocuparea forței de muncă, protecția mediului și energie nu trebuie să devină realitate. Dacă ar trebui să înlocuim politica regională cu o politică sectorială mai puternică, singurele câștigătoare ar fi noile agenții ale UE și autoritățile locale, iar statele federale ar fi simpli spectatori în ceea ce privește politica regională și politica de coeziune.

Sunt foarte mulțumit că Parlamentul European a adoptat o poziție clară în numele regiunilor. Acest lucru are legătură cu acceptarea ideii europene. Nu putem forța oamenii să o accepte. Acceptarea trebuie să se dezvolte de jos în sus ca parte a politicii regionale.

  Alejandro Cercas (S&D). – (ES) Dle președinte, în următoarele câteva luni va trebui să discutăm și să decidem cu privire la organizarea viitoare a Fondurilor structurale, care sunt esențiale pentru scoaterea noastră din criză și abordarea strategiei Europa 2020.

Consider că, atunci când va veni momentul, va fi important să învățăm din experiență și să susținem două decizii: decizia de a păstra Fondul social european (FSE) în cadrul setului de norme care reglementează Fondul de coeziune și politica de coeziune, însă, în același timp, decizia de a menține obiectivele, normele și bugetele FSE fără a le modifica.

De ce? Deoarece, doamnelor și domnilor, FSE trebuie să continue să asigure formare și să pregătească lucrătorii pentru intrarea pe piața muncii și pentru coeziune socială, întrucât acesta este motivul pentru care a fost creat.

Avem nevoie de el acum și în următorii câțiva ani, și nu doar pentru a construi drumuri. Deoarece valorile principale ale Europei sunt oamenii săi, iar dacă UE dorește să joace un rol și să mențină modelul social, va trebui să continue să-și instruiască populația. Cel mai bun mod de utilizare a resurselor noastre este să le folosim în scopul pentru care au fost create. Totuși, acest lucru trebuie realizat la nivelul structurii de ansamblu, într-un mod echilibrat, sinergic, în cadrul politicii de coeziune teritorială.

  Marian Harkin (ALDE). – Dle președinte, la articolul 4 din TFUE sunt enumerate competențele comune ale Uniunii și statelor membre. După piața internă, politica socială este următoarea pe listă, urmată de coeziunea economică, socială și teritorială. Aceasta indică prioritățile stabilite în tratat.

În continuare, la articolul 9 se precizează clar că, în definirea și aplicarea politicilor și activităților sale, Uniunea trebuie să țină seama de cerințele legate de promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, de lupta împotriva excluziunii sociale și de un nivel înalt de educație, formare și protecție a sănătății oamenilor. Acest aspect este subliniat la articolul 10 din rezoluția noastră privind viitorul Fondului social și, pentru mine, are o importanță crucială.

Acesta ne oferă cadrul. Sunt de acord cu mulți dintre vorbitorii care au susținut că avem nevoie de un cadru pentru a stabili sinergii între toate politicile europene și fondurile structurale. Într-adevăr, acestea trebuie să acționeze ca factori determinanți care să ne ajute să atingem obiectivele UE pentru anul 2020.

De asemenea, sunt de acord cu dl comisar Andor atunci când spune că cetățenii Uniunii Europene așteaptă sisteme de aplicare bazate pe rezultate. Există și un motiv puternic pentru o vizibilitate sporită a acestor fonduri și o nevoie urgentă de simplificare.

Discut periodic cu grupuri de voluntariat, comunitare și altele, care accesează aceste fonduri. Acestea au probleme serioase cu nivelul birocrației și al rutinei administrative cu care se confruntă. Dar nu este vorba numai de rutina administrativă: există și nesiguranță cu privire la interpretarea normelor și a regulamentelor.

Am discutat acest aspect al simplificării de multe ori în cadrul comisiei și în sesiunile plenare și totuși nimic nu s-a schimbat în bine. În legătură cu aceste norme și regulamente, un coleg m-a întrebat recent de ce se insistă pe îngreunarea procedurilor. Dat fiind contextul respectiv, această chestiune chiar trebuie tratată. Poate reușim să o îndreptăm, de această dată.

În cele din urmă, aș dori să subliniez încă o dată și să mă asigur de faptul că articolul 9, sau „clauza socială”, este transpus în toate deciziile noastre de politică, pentru că aceasta va conduce, într-adevăr, la coeziune în Uniunea Europeană.

  François Alfonsi (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, aș dori să prezint, înainte de toate, angajamentul nostru față de politica de dezvoltare regională. Considerăm că regiunea reprezintă nivelul potrivit la care să fie structurate politicile economice europene. Într-adevăr, aceasta are o abilitate naturală de a rezista globalizării și, în consecință, de a susține ocuparea forței de muncă și de a asigura distribuirea corectă a acesteia în întreaga Europă. În al doilea rând, în opinia noastră, politica de coeziune teritorială trebuie inclusă într-o perspectivă pe termen lung. Pragul de 75 % din PIB va fi, în mod normal, reînnoit în anul 2014. Cu toate acestea, există opinia conform căreia dacă cele mai sărace regiuni depășesc pragul de 75 % în viitor coeziunea teritorială europeană va fi pe deplin realizată? Este posibil ca eliminarea diferenței dintre procentajul de 75 % în regiunile cele mai sărace și cel de 150 % sau mai mult în regiunile cele mai bogate – de două ori mai mult – să fie considerată a reprezenta atingerea obiectivelor europene din punctul de vedere al coeziunii teritoriale? Ar trebui, așadar, să adoptăm o perspectivă pe termen lung pentru politica europeană de coeziune. Pragul de 90 % mi se pare a fi un obiectiv pe care, de fapt, îl putem stabili astăzi, acordând prioritate, în același timp, celor care se situează încă sub nivelul de 75 %. În final, referitor la prioritățile acestei politici: mulți au vorbit despre coeziunea socială, în special prin intermediul Fondului social european (FSE), despre lupta împotriva încălzirii globale și despre cooperarea teritorială dincolo de frontiere, ceea ce reprezintă, de asemenea, o prioritate a Comisiei; nu voi insista asupra acestei chestiuni. Aș dori să mă concentrez asupra promovării diversității în Europa. Aceasta apare, în primul rând, la nivelul regiunilor și al patrimoniului cultural și reprezintă un avantaj care va fi luat în considerare și subliniat în contextul politicii de dezvoltare regională.

  Kay Swinburne (ECR). – Dle președinte, Comisia specială pentru criza financiară, economică și socială, din cadrul Parlamentului a concluzionat că unul dintre instrumentele-cheie pentru redresarea economică ar trebui să fie acela al finanțării coeziunii la nivelul tuturor regiunilor Uniunii Europene.

Țara Galilor primește în prezent fonduri de coeziune și, având în vedere măsura în care sectorul privat din această regiune a fost afectat de declinul economic, eu și mulți alții recunoaștem importanța acestor fonduri pentru o potențială transformare a economiei.

Desigur, fondurile trebuie utilizate judicios în cadrul unor proiecte sustenabile, sperând ca multe IMM-uri să beneficieze de acestea atât direct, cât și indirect, pentru a asigura un randament al investițiilor pe care un viitor program de investiții în aceste regiuni să îl poată utiliza.

Finanțarea coeziunii ar trebui să reprezinte un mecanism de stimulare a creșterii economice în Uniunea Europeană, dar trebuie să aibă un obiectiv specific, cum ar fi sprijinirea IMM-urilor și a întreprinzătorilor care reprezintă coloana vertebrală a economiei noastre. Investițiile, și nu cheltuielile, ar trebui să fie obiectivul urmărit în perioada de dinainte și după 2013.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL) . – (EL) Dle președinte, dezbaterea privind așa-numita politică de coeziune în Uniunea Europeană nu a scos în evidență caracteristici de bază, precum: în primul rând, faptul că nicio politică de coeziune europeană nu poate elimina inegalitățile la nivelul creșterii economice, generate de metoda capitalistă de producție, care operează numai pe criteriul profitului pentru capital. În al doilea rând, faptul că banii puși la dispoziția regiunilor de către Uniunea Europeană nu au scopul de a răspunde nevoilor de bază; banii sunt destinați proiectelor necesare pentru capital. În al treilea rând, faptul că dezbaterea privind reducerea resurselor servește intereselor marilor grupuri capitaliste și, în al patrulea rând, faptul că planurile de capital pentru viitoarea politică de coeziune servesc unor restructurări capitaliste mai rapide și strategiei UE 2020 care nu vizează nivelul de bază, fiind, de asemenea, folosite în Grecia pentru a reforma statul pe baza planurilor Kapodistrias și Kallikratis.

Astfel, în opinia mea, s-ar părea că în această chestiune numai transformarea mijloacelor de producție în mijloace sociale poate rezolva problema și conduce la o coeziune reală pe continentul nostru.

  Juozas Imbrasas (EFD). – (LT) Cu toții știm foarte bine că obiectivul politicii de coeziune a Uniunii Europene este de a reduce diferențele de dezvoltare între statele și regiunile Uniunii Europene. Cu toate acestea, aș dori să vă atrag atenția asupra faptului că, în aplicarea acestui program de mare anvergură în politica regională, trebuie acoperite toate regiunile Europei și sunt de acord cu opinia conform căreia această politică nu ar trebui naționalizată. Trebuie să asigurăm o creștere economică stabilă și durabilă, precum și crearea de locuri de muncă. O politică regională europeană, puternică și finanțată în mod corespunzător reprezintă baza pentru asigurarea coeziunii sociale, economice și teritoriale.

Ca întotdeauna (ca și înainte), ar trebui acordată mai multă atenție regiunilor cu întârzieri de dezvoltare. Este bine că pentru următoarea perioadă de programare există planuri de repartizare a resurselor financiare pentru investiții necesare punerii în aplicare a proiectelor urbane, precum și suburbane, reducând astfel finanțarea la nivel rural, pentru că orașele au un impact pozitiv asupra economiei zonelor rurale înconjurătoare.

În acest caz, cele mai importante aspecte ale discuțiilor ar trebui să fie următoarele: domeniul de aplicare al politicii de coeziune a Uniunii Europene, valabilitatea obiectivelor, legătura dintre strategia 2020 și oportunitățile de aplicare a politicii europene de coeziune și de simplificare a procedurilor sale.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, fondurile structurale și Fondul de coeziune sunt instrumente financiare ale politicii regionale a Uniunii Europene care vizează reducerea decalajului de dezvoltare dintre regiuni și promovarea coeziunii regionale.

Provocările viitoare ale politicii noastre de coeziune, precum globalizarea, schimbările demografice, schimbările climatice și alimentarea cu energie, interacționează între ele într-un mod foarte complex. Având în vedere resursele noastre limitate, ar trebui să ne concentrăm asupra priorităților-cheie și să depunem eforturi sporite pentru identificarea sinergiilor între diferite politici. Susțin un sistem de tranziție simplu, corect și transparent pentru politica de coeziune în perioada ulterioară anului 2013. Restructurarea politicii depinde de posibilitatea tuturor părților implicate – regiunile, statele membre și Uniunea Europeană – de a reacționa rapid în fața acestor noi provocări.

  Csaba Őry (PPE). – (HU) Dat fiind că politicile și direcțiile individuale pentru strategia 2020 se află deja în curs de aplicare, trebuie să înțelegem că nu știm aproape nimic despre finanțarea lor sau despre posibilitățile financiare ale acestora. Prin urmare, subliniind importanța și necesitatea politicii de coeziune, într-un sens, dorim, de asemenea, ca pe durata viitoarelor dezbateri bugetare, politica comună europeană în discuție să se consolideze, și nu să se fragmenteze.

Deși nu există nicio îndoială și multe persoane au subliniat că unele dintre primele locuri pe lista de priorități sunt ocupate de crearea de locuri de muncă și de creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, știm, de asemenea, că piețele muncii din Europa cunosc tensiuni structurale. Cu toate că, în unele zone, nu există persoane cu calificări sau competențe adecvate posturilor, în altele, persoane cu înaltă calificate depun eforturi susținute pentru a-și găsi un loc de muncă, din cauza lipsei de locuri de muncă corespunzătoare. Este evident că Fondul social european are un rol esențial în contracararea acestei situații, dispunând de politici care vizează eliminarea acestor diferențe și apropierea lor.

Nu vorbim despre proiecte de mare anvergură. Discutăm despre proiecte mici și despre o ajustare mai flexibilă. Deși aprobăm și susținem conceptul de politică unică, precum și utilizarea sinergiilor în contextul politicii de coeziune, aș dori să subliniez, de asemenea, că în ceea ce privește Fondul social, avem nevoie de un grad mai ridicat de flexibilitate și transparență și de mai puține reguli. În acest sens, ar trebui să existe reguli separate care să se aplice Fondului social și salut declarația comisarului cu privire la introducerea unei evaluări bazate pe rezultate, având în vedere că cea mai mare problemă cu aceste politici – una care le subminează autoritatea – este adesea faptul că nu putem vedea rezultatele fondurilor utilizate în zone specifice.

  Georgios Stavrakakis (S&D). – Dle președinte, sunt sigur că nu trebuie să îl convingem pe dl comisar Hahn că politica de coeziune este una dintre politicile Uniunii Europene cu rata cea mai mare de succes, rezultatele acesteia influențând viețile a milioane de cetățeni, indiferent unde locuiesc în Europa. Sunt sigur că nu trebuie să îl convingem pe dl comisar Andor cu privire aplicarea cu succes a aspectelor de politică socială din cadrul politicii de coeziune, datorită puternicei sinergii dintre FSE și FEDR. Nici cei doi comisari care se ocupă de fondurile UE pentru dezvoltare rurală și pescuit nu trebuie convinși că acestea sunt mai eficiente în relație cu alte fonduri, așa cum erau în trecut, decât utilizate separat, ca în prezent.

Mă aflu printre cei care așteaptă, în perioada următoare, propuneri pentru sinergii chiar și mai puternice între o politică de coeziune solidă și toate celelalte fonduri, pe baza faptului că toate acestea pot conduce împreună la rezultate cu mult mai bune decât cele generate separat. Dar, dintr-un motiv pe care nu reușesc să îl înțeleg, există voci în Comisie care solicită abordarea instrumentelor sectoriale, ignorând (în opinia mea) realitatea.

În concluzie, ceea ce spunem în rezoluția noastră, care sper și cred cu tărie că va fi adoptată de o foarte mare majoritate în cursul zilei de astăzi, este susținut nu numai de această Cameră, ci și de majoritatea statelor membre, de toate cele 271 de regiuni ale Europei și de mii de autorități locale.

În opinia mea, în cazul în care Comisia urmează calea sectorizării resurselor UE, vom ajunge într-o situație unică și conflictuală, în care Comisia se va afla de o parte, iar toți ceilalți – Parlamentul, Consiliul și regiunile – de cealaltă parte.

În săptămânile viitoare, partea care crede că viitoarele politici ale UE ar fi cel mai bine acoperite în cadrul unei abordări integrate a planificării, a aplicării și a rezultatelor va trebui să se angajeze într-o luptă serioasă cu partea care consideră că sectorizarea resurselor UE este cea mai bună variantă. Fiți siguri că cea de a doua parte va găsi că acest grup li se împotrivește pentru simplul motiv că aceasta este varianta greșită pentru Europa.

  Riikka Manner (ALDE). – (FI) Dle președinte, dlor comisari, politica de coeziune nu este pur și simplu o chestiune de solidaritate: este, în parte, un mijloc pe care îl avem la dispoziție pentru a crea valoare adăugată pentru întreaga Europă.

Există un număr mare de experți în regiunea noastră, precum și un potențial foarte puternic bazat pe resurse naturale, de exemplu. Putem atinge aceste obiective, care se află, de asemenea, într-o legătură strânsă cu Europa 2020, numai printr-o politică de coeziune eficientă, care să acopere întreaga Europă și să aibă în bugetul său fonduri adecvate pentru perioada începând cu anul 2014.

Este important ca în următoarea perioadă financiară să încercăm în continuare să anulăm diferențele dintre țări la nivelul PIB-ul. În plus, este absolut vital ca regiunile cuprinse, în prezent, în Obiectivul 2 și dificultățile speciale cu care acestea se confruntă să fie luate în considerare. În plus, fac apel la dumneavoastră, dlor comisari, cu privire la articolul 174: regiunile slab populate, zonele muntoase și insulele trebuie, de asemenea, luate în considerare în cadrul următoarei perioade a politicii de coeziune, vizând și finanțarea, după cum s-a întâmplat până acum, și chiar cu succes.

În cele din urmă, aș dori să îmi exprim recunoștința pentru oportunitatea de a participa la această dezbatere foarte importantă.

  Konrad Szymański (ECR). – (PL) Dle președinte, cred că atunci când se au în vedere modificări atât de strategice, ar trebui să acordăm o foarte mare atenție experiențelor anterioare. Această experiență ne arată clar că atunci când banii au fost cheltuiți în investiții de infrastructură fizică și în conformitate, în primul rând, cu criteriul privind PIB, cheltuielile au generat avantaje pentru întreaga Uniune Europeană, atât pentru statele membre care asigură o contribuție netă la fondurile europene, cât și pentru cele care sunt beneficiari neți ai acestor fonduri. Accelerarea procesului de reducere a disparităților la nivelul infrastructurii a consolidat piața comună și a facilitat investițiile, al căror flux de la contribuabilii neți, în principal, către beneficiarii neți continuă. Acest fapt a asigurat valoare adăugată europeană evidentă și este un lucru despre care am vorbit atât de mult astăzi.

Prin urmare, privesc cu îngrijorare situația în care planificăm o reformă a politicii de coeziune și adăugăm noi criterii – criterii sociale și ecologice foarte vagi – la sistemul de repartizare a acestor fonduri. Acești bani ar trebui să vizeze în continuare regiunile cele mai sărace, definite conform unor criterii măsurabile, în special cu privire la atingerea obiectivelor de infrastructură fizică.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, cu toții știm că scopul Fondului social european îl constituie reducerea diferențelor de prosperitate și promovarea coeziunii economice și sociale. Cu toate acestea, astăzi, în anul combaterii sărăciei, Europa se află în recesiune, ne confruntăm cu șomaj, se închid întreprinderi și, prin urmare, atingerea acestui scop este nesigură.

Dlor comisari, în opinia mea, așadar, ar trebui să revizuiți imediat prioritățile fondurilor europene, inclusiv pe cele ale Fondului social european. Cu toate acestea, domnilor comisari, aș dori să vă spun că observăm absurditățile și paradoxurile politicilor dumneavoastră economice. Cu alte cuvinte, dumneavoastră – Comisia, FMI și Banca Centrală Europeană – ați impus un memorandum jalnic Greciei, conform căruia sunt reduse cheltuielile publice, salariile, veniturile; concomitent însă, răspunsul la întrebările mele adresate Comisiei privind existența unei întârzieri în absorbția fondurilor comunitare de către Grecia a fost: nivel necorespunzător de lichiditate în cadrul finanțelor publice; cu alte cuvinte, esența memorandumului său politic.

Ne puteți explica, domnilor comisari, ce poate face Grecia pentru a-și majora nivelul de absorbție? Nu cumva există o absurditate, un paradox în politicile dumneavoastră economice?

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) În prezent, aproape o treime din bugetul nostru este direcționată către politica de coeziune a UE pentru perioada 2007-2013.

În baza unei serii de noi propuneri, o parte din acest buget ar fi redirecționată după anul 2013 către îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020. Cu toate acestea, Comitetul Regiunilor, reprezentanții orașelor și ai regiunilor ne avertizează cu privire la reducerea semnificativă a contribuțiilor pentru politica regională. În opinia mea, ar trebui să acordăm foarte multă atenție argumentelor obiective ale acestora. De exemplu, ne este clar că trebuie să sprijinim în continuare aceste regiuni care, în prezent, nu reușesc să atingă nici măcar 75 % din media produsului intern brut al Uniunii Europene. Totuși, resursele financiare alocate acestora ar trebui, în principal, să fie direcționate în mod prioritar către construirea infrastructurii de bază, sprijinirea resurselor umane sau a ocupării forței de muncă, investiții mai mari în știință, cercetare și inovare și către creșterea economică ecologică. De asemenea, ar trebui să încercăm să îmbunătățim legăturile dintre structurile regionale și locale și să reducem sarcina administrativă. Printr-o politică regională echilibrată, bine gândită, ca aceasta, este posibil ca, în cele din urmă, să contribuim la reușita reală a noii strategii Europa 2020.

  Diane Dodds (NI). – Dle președinte, atunci când statele membre reduc cheltuielile publice, în Regatul Unit guvernul nostru încearcă să revizuiască sistemul de alocații sociale pentru a obține mai multe avantaje.

Cred, astfel, în acest context, că fonduri precum FSE joacă un rol esențial în asigurarea capacității de angajare a persoanelor cu joasă calificare și dificil de încadrat.

În Irlanda de Nord primim fonduri semnificative din partea FSE, administrate de Departamentul de Educație și Ocupare a Forței de Muncă și observ că într-o analiză recentă a Camerei Lorzilor cu privire la FSE a fost remarcat faptul că FSE contribuie în continuare în mod semnificativ la susținerea creșterii economice în Irlanda de Nord, urmărind crearea unei economii bazate pe cunoaștere, cu forță de muncă înalt calificată și flexibilă.

Prin urmare, este esențial ca viitoarele proiecte ale FSE și fondurile direcționate către acestea să poată fi luate în considerare în contextul programelor naționale, multe având obiective similare. Acest nivel de gândire comună și orientată nu poate aduce decât avantaje și mai mari. Flexibilitatea la nivel regional este de importanță majoră pentru utilizarea cu succes a FSE.

După anul 2013, cred că resursele limitate ale FSE ar trebui să vizeze în continuare sprijinirea persoanelor dificil de încadrat și pe cele cu calificarea cea mai joasă în vederea integrării sau a reintegrării acestora pe piața muncii, prin formare și educație continuă.

  Erminia Mazzoni (PPE). – (IT) Dle președinte, această rezoluție este fundamentală întrucât include importanta cerință de reînnoire, legată de crearea unei politici anti-criză pentru anul 2020, prin găsirea unui compromis între inovarea necesară și respectarea corespunzătoare a principiilor fundamentale ale politicii de coeziune. Aceasta este, și trebuie să rămână, baza integrării europene. Trebuie să joace, în continuare, un rol esențial ca instrument de reconciliere a diferențelor dintre statele membre, consolidând, în același timp, identitățile regionale.

Așadar, în pofida arhitecturii politicii de coeziune și a reafirmării valorii și relevanței guvernanței pe mai multe niveluri, a parteneriatului și a abordării integrate ca principii fundamentale, această rezoluție confirmă avantajele combinării PIB-ului, care trebuie să rămână singurul criteriu de determinare a eligibilității, cu indicatori noi și mai semnificativi, destinați exclusiv analizei și evaluării; necesitatea de a stabili norme noi pentru Fondul social european, care ar trebui totuși să fie reglementat în continuare prin dispozițiile generale privind politica de coeziune; și necesitatea de simplificare a procedurilor și de utilizare a instrumentelor de inginerie financiară, după cum a declarat și dl comisar Hahn.

Într-adevăr, mă refer la discursul dlui comisar Hahn, în special, la punctul în care a menționat importanța menținerii Pactului de stabilitate în contextul politicii de coeziune. Toate sunt bune până aici, dar, pentru a atinge acest scop, infamul acord care prevede că respectivele cheltuieli de investiții trebuie calculate conform parametrilor Pactului de stabilitate trebuie anulat sau modificat, pentru că ar fi ca și cum am solicita mai multe cheltuieli pentru investiții, pe de o parte, și le-am pedepsi reducându-le, pe de altă parte.

Provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană sunt dificile: ocuparea forței de muncă, creștere economică, dezvoltare și competitivitate. Acestea sunt obiectivele strategiei europene care prevede o creștere inteligentă, durabilă și incluzivă. După cum s-a spus în repetate rânduri, ele pot fi duse la îndeplinire numai dacă viitorul cadru financiar european ia în considerare importanța politicii regionale, în vederea atingerii unei coeziuni economice, sociale și teritoriale reale, și dacă poate garanta finanțare adecvată, în pofida constrângerilor privind resursele, ducând mai departe o politică ale cărei obiective sunt stabilite în conformitate cu prioritățile și evaluate potrivit rezultatelor.

  Victor Boștinaru (S&D). - Politica de coeziune a reprezentat până acum un instrument de succes în reducerea disparităților între statele membre și pentru demonstrarea solidarității - da, a solidarității, o valoare fundamentală a Uniunii noastre. Însă reducerea dezechilibrelor este esențială nu doar pentru Uniunea Europeană, ci pentru fiecare cetățean și pentru fiecare regiune în parte și ea necesită resurse umane, dar și resurse financiare adecvate.

Actuala politică de coeziune necesită ameliorări, dar nu modificări dramatice și, mai ales, trebuie să respingem, să refuzăm renaționalizarea sa și subfinanțarea sa. În acest moment, când statele membre bogate sau mai puțin bogate sunt afectate de efectele crizei economice, reducerea bugetului acordat politicii de coeziune ar însemna punerea în pericol a tuturor reușitelor din ultimii ani și reducerea disparităților cu care am încercat să luptăm până acum

Acesta este motivul pentru care sunt de acord cu poziția președintelui José Manuel Durão Barroso că bugetul acordat politicii de coeziune în viitor trebuie să fie cel puțin egal cu cel actual. Altfel, vor rămâne doar vorbe frumoase și vom submina însuși proiectul european.

  Ivars Godmanis (ALDE). – Dle președinte, rezoluția este foarte bine scrisă din punct de vedere strategic. Trebuie să o susținem. Cu toate acestea, trebuie să aflăm unde se găsesc problemele în prezent. Aș dori să subliniez, pentru dl comisar, că la 1 septembrie, rata de absorbție pentru Fondul social a fost de numai 18 %, ceea ce reprezintă jumătate – de două ori mai rău – față de perioada anterioară.

17 state membre se găsesc la un nivel mai scăzut de 18 %. Unele dintre acestea au rămas la o rată de absorbție de 10 % sau 11 % din Fondul social. Nu avem un model în acest sens: țările cu cel mai mare deficit nu prezintă cele mai scăzute rate de absorbție. Dar problema este că unele țări au rămas la nivelul de 10 % pe durata întregului an 2010.

Comisia trebuie să clarifice situația. Dacă ne uităm la celelalte fonduri – Fondul regional și Fondul de coeziune – situația nu este mai bună. Rata totală de absorbție este de 17,95 %. De asemenea, 60 % dintre statele membre au o rată de absorbție mai scăzută decât aceasta. În cazul unora dintre acestea, nivelul este de trei ori mai mic.

Consiliul a redus finanțarea în temeiul proiectului de buget pentru 2011 la mai puțin de 1 000 milioane de euro pentru că statele membre nu au o idee clară în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor lor. Noi, în Comisia pentru bugete, am susținut Comisia pentru dezvoltare regională în solicitarea acesteia de a restabili nivelul finanțării în proiectul de buget. Întrebarea este dacă va fi posibil ca acești bani să fie absorbiți. Dacă nu va fi posibil, nu are niciun sens să discutăm despre un viitor luminos.

  Roberts Zīle (ECR). – (LV) Vă mulțumesc, dle președinte. Dle comisar, cred că proiectul pregătit de dna Hübner, fostul comisar pentru politica regională, este, de asemenea, echilibrat și, de fapt, bun. Înțeleg că știm cu toții că această criză a provocat dificultăți multor state membre care sunt contribuabili neți și, drept urmare, există o presiune care trebuie redusă în cadrul următoarei perspective financiare în ceea ce privește banii. Într-un astfel de caz, acest capitol major pe care îl reprezintă politica de coeziune este, de asemenea, extrem de important. Cu toate acestea, este important pentru noi toți să ne păstrăm luciditatea, să fim puțin mai conservatori și să nu eliminăm două principii de bază ale politicii de coeziune, și anume faptul că este o politică independentă, al cărei obiectiv principal este, încă, și va rămâne, egalizarea nivelului de dezvoltare între regiunile mai puțin dezvoltate și restul Uniunii Europene, iar în al doilea rând, produsul intern brut pe cap de locuitor în funcție de echivalența puterii de cumpărare reprezintă totuși criteriul principal. Dacă nu luăm în considerare aceste lucruri esențiale, orice alte dezbateri (vizând, de exemplu, o mai bună modalitate de aliniere a politicii de coeziune cu atingerea obiectivelor Uniunii Europene pentru anul 2020) nu vor avea niciun rezultat, nici măcar cu „UE 2020” în contextul politicii de coeziune. Vă mulțumesc.

  Thomas Mann (PPE). – (DE) Dle președinte, dezbatem aici chestiuni importante. În perioada 2007-2013, 75 de miliarde de euro sunt puse la dispoziția Fondului social european (FSE), reprezentând aproximativ 8 % din bugetul UE. Dat fiind că Bruxelles va furniza banii pentru FSE numai atunci când statele membre își vor asuma responsabilitatea pentru cofinanțare, vor exista, așadar, aproximativ 150 de miliarde de euro pentru crearea unui număr mai mare de locuri de muncă mai bune. Din fericire, banii FSE nu sunt folosiți pentru finanțarea de studii inutile, fiind direcționați către persoanele care au nevoie de ei. De aceea este atât de valoros și permite oricărei persoane să îl utilizeze direct, inclusiv șomerilor pe termen lung, imigranților, tinerilor care au posibilitatea de a obține diplomele de studii pe care le-au ratat inițial, zeci de mii de stagiari și persoane aflate în reconversie profesională, lucrători care doresc formare continuă și întreprinzătorilor debutanți. El se adresează mai multor grupuri-țintă.

Ce se va întâmpla după 2013? Statele membre trebuie să utilizeze mai eficient fondurile, iar noi trebuie să luăm în considerare caracteristicile speciale ale fiecărei regiuni. Aș dori să văd o abordare adaptată, ascendentă și o coordonare eficientă cu programe precum Daphne și PROGRESS. Sunt în favoarea unei flexibilități sporite, a unor controale mai simple și a unei alocări mai transparente a fondurilor. Totuși, mă opun unui cadru juridic separat pentru FSE. Cred că ar trebui să rămână în cadrul regulamentului privind fondurile structurale, care va asigura reglementarea exigibilității cheltuielilor la nivelul statelor membre. De aceea am depus amendamentul 1, împreună cu 45 dintre colegii mei, și aș dori să îl susțineți în cadrul votului următor.

  Evgeni Kirilov (S&D). – Dle președinte, cu toții suntem de acord că politica de coeziune a avut un impact pozitiv până în prezent. Acest lucru este evident și ușor de recunoscut. Cu toate acestea, există idei diferite cu privire la politica de coeziune pentru perioada ulterioară anului 2013.

Ar trebui să o dezvoltăm în continuare și să o adaptăm la noile provocări și realități, bazându-ne pe rezultatele obținute, fără a o transforma total. Acest lucru este la fel de important atât pentru principiile sale de bază, cât și pentru bugetul viitor. Avem nevoie de acțiuni și acestea trebuie susținute cu ajutorul unor resurse adecvate din partea UE și a bugetelor naționale.

Comisia pentru bugete a subliniat recent faptul că se vor depune eforturi pentru a evita apariția unor mari perdanți, în ceea ce privește viitoarele sume alocate din fondurile structurale. Sper ca noile state membre să nu intre în categoria marilor perdanți. Prin urmare, reducerea sumelor de bani acordate coeziunii nu poate fi în niciun caz o opțiune. Nu este numai o chestiune financiară, ci va afecta negativ și principiile solidarității.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE). – (GA) Vă mulțumesc, dle președinte. Aș dori să spun câteva cuvinte despre politica de coeziune.

– Viitorul politicii de coeziune a fost stabilit în contextul creșterii nivelului șomajului și al scăderii finanțelor publice în Europa.

Este posibil ca regiunile de frontieră, centrală și de vest din țara mea să se încadreze din nou în intervalul cuprins între 75 % și 100 % din PIB-ul UE. În perioada de după 2013, trebuie aplicate măsuri adaptate la această poziție economică modificată din Irlanda și, în special, din regiunile de frontieră, centrală și de vest. Scopul programelor aferente Obiectivului 2 trebuie să fie consolidarea capacității regiunilor de contribuție eficientă la dezvoltarea unei economii mai ecologice, mai inteligente și mai durabile în Irlanda și în restul Europei.

Zborurile regionale în regiunile de frontieră, centrală și de vest sunt o necesitate economică și socială. Prin urmare, trebuie menținută finanțarea obligației de serviciu public, dat fiind că aceste zboruri interne nu ar mai fi altfel posibile din motive economice.

Trebuie menținut sprijinul acordat de Uniunea Europeană pentru cooperarea transfrontalieră în Irlanda. Cooperarea transfrontalieră poate aborda fragmentarea în regiunile de frontieră, din punctul de vedere al pieței muncii, al structurii comerțului și al infrastructurii.

  Sophie Auconie (PPE). – (FR) Dle președinte, domnilor comisari, doamnelor și domnilor, astăzi este o zi extrem de importantă din punct de vedere politic pentru viitorul politicii regionale a Uniunii Europene. Și aceasta, din două motive. Primul este că, în această dimineață, noi, deputații în Parlamentul European ne unim forțele și transmitem solicitările noastre Comisiei Europene și miniștrilor europeni. Dorim să valorificăm succesele noastre privind această politică fundamentală și să o modificăm astfel încât să devină mai accesibilă și mai vizibilă. Dorim o politică solidă, bine finanțată, care contribuie cu adevărat la dezvoltarea economică a tuturor regiunilor noastre. Dorim norme simplificate și nu dorim numai să auzim vorbindu-se despre ele; dorim ca aceste norme să fie puse în aplicare pentru șefii de proiect și potențialii beneficiari. Dorim ca orașele și regiunile ultraperiferice să se bucure de o atenție deosebită. Am lucrat la această rezoluție în cadrul grupului de lucru și al Comisiei parlamentare pentru dezvoltare regională. Am susținut nevoile potențialilor beneficiari și am reușit să mă asigur că acestea erau luate în considerare și adaptate nevoilor exprimate în regiunile noastre. Doresc o Europă unită și socială, bazată pe o Europă ambițioasă, învingătoare.

Cel de al doilea eveniment extrem de important de astăzi este acțiunea din această după-amiază, în cadrul căreia 140 de regiuni se vor uni și cei 140 de președinți ai acestora, alături de deputații în Parlamentul European, reprezentând 85 % din populația Uniunii Europene, vor lansa un marș simbolic către Comisia Europeană – ne întâlnim mai târziu, dlor comisari –, pentru a demonstra măsura în care noi toți, regiunile și Parlamentul, suntem conștienți de importanța acestei politici de coeziune pentru întreprinderi, pentru cetățeni, pentru sfera socială și pentru economie, precum și pentru a arăta măsura în care această primă campanie politică puternică este o campanie a oamenilor, un semnal clar în atenția Comisiei Europene, prin intermediul direct al regiunilor.

  Ricardo Cortés Lastra (S&D). – (ES) Dle președinte, dlor comisari, aș dori ca politica de coeziune de după 2013 să fie în continuare principalul exemplu de solidaritate în Uniunea Europeană. Aș dori ca politica de coeziune să fie un răspuns autentic la criză și la consecințele acesteia și, pentru a reuși în acest sens, este esențial ca această politică să fie inclusă în strategia Europa 2020 și, mai ales, în obiectivul privind crearea de locuri de muncă.

Politica de coeziune trebuie să devină din ce în ce mai participativă, iar societatea civilă trebuie să joace un rol mai important în conceperea și gestionarea proiectelor. Este important ca dumneavoastră, în cadrul Comisiei, să considerați politica de coeziune mai degrabă ca fiind mai degrabă o investiție, o oportunitate de a genera încredere și dezvoltare durabilă, și nu o cheltuială.

Nu doresc ca politica de coeziune să ignore nevoile specifice ale grupurilor sociale care se confruntă cu cele mai multe dificultăți, pentru că acest lucru nu este compatibil cu o abordare integrată sau cu un concept mai strategic, reprezentat de investirea în sectoarele viitorului.

Pe scurt, după cum am spus de atâtea ori, avem nevoie de o politică de coeziune solidă, bine finanțată și prezentă în toate regiunile Uniunii Europene.

  Edit Bauer (PPE). – (HU) Dlor comisari, doamnelor și domnilor, s-au spus multe lucruri astăzi despre politica regională și politica de coeziune. Cu toate acestea, eu aș dori să vorbesc despre rolul Fondului social european, care are o importanță și un rol fundamentale, de asemenea, cadrul politicii de coeziune, pentru că, dacă există grupuri mari care sunt mai slab dezvoltate, atunci avem o problemă cu politica de coeziune. Rolul Fondului social european va fi consolidat în continuare prin strategia 2020, întrucât un aspect esențial este capacitatea de ocupare a forței de muncă. La acest punct, aș dori să vă atrag atenția asupra a două chestiuni:

Prima se referă la asigurarea unei a doua șanse. Trebuie să le oferim o a doua șansă persoanelor care și-au pierdut locul de muncă în criza care a accelerat unele procese ale globalizării, de exemplu un exod masiv al producției de masă din Europa, precum și persoanelor care nu își pot folosi pe piața muncii competențele pe care le dețin pentru că nu există cerere pentru acestea. Este ceea ce numim „nepotrivire de competențe”. O a doua șansă trebuie oferită și celor care sunt se află în imposibilitatea de încadrare din cauza lipsei oricărei calificări, cum ar fi persoanele care și-au abandonat studiile.

A doua chestiune se referă la faptul că strategia 2020 ar conduce la creșterea cu 25 % a nivelului de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor. Totuși, acest lucru va fi posibil numai dacă statele membre pot asigura, cu ajutorul Fondului social european, sprijinul indispensabil în sectorul serviciilor, în special în cele de îngrijire a copiilor și bătrânilor. Având în vedere că sprijinul necesar este adesea mai redus, normele de plată vor trebui să fie, probabil, mai flexibile decât pentru proiectele finanțate din fonduri structurale mari. Ceea ce este absolut inevitabil este asigurarea unei supravegheri și evaluări mai stringente astfel încât finanțarea să fie mai transparentă și mai eficientă.

  Kerstin Westphal (S&D). – (DE) Dle președinte, dle Hahn, dle Andor, doamnelor și domnilor, nu este nevoie să subliniez importanța politicii regionale și de coeziune pentru procesul de conviețuire și dezvoltare în comun în Europa. Cu toate acestea, cred, de asemenea, că pe viitor politica regională și politica de coeziune trebuie să se concentreze mai mult pe orașele noastre. Orașele reprezintă o importantă forță motrice care stă la baza dezvoltării Europei. Concomitent, în prezent orașele se confruntă cu probleme sociale, economice și de mediu.

De aceea am o întrebare specială pentru dl Hahn. Ce șanse credeți că există pentru evidențierea dimensiunii urbane? Mai exact, dle Hahn, recent ați menționat, în cadrul unui eveniment care a avut loc în această Cameră, că vă gândiți la un procent anume din fondurile regionale, rezervat punerii în evidență a dimensiunii urbane. Mai este valabil acest lucru? Dacă da, la ce procent vă gândeați?

  Jan Olbrycht (PPE). – (PL) Dle președinte, dlor comisari, este surprinzător că, înainte de a se conveni asupra unui nou cadru financiar, purtăm adesea discuții care vizează susținerea politicii de coeziune, o politică care s-a dovedit a fi una dintre cele mai eficiente și mai vizibile din Uniunea Europeană.

De fapt, discuția privind politica de coeziune este, în mare măsură, o discuție despre Uniunea Europeană – despre ceea ce reprezintă Uniunea Europeană, despre modalitatea în care aceasta ar trebui să funcționeze și modul în care cetățenii ar trebui să o înțeleagă. Nu vorbim numai despre bani; ne gândim și dacă punem cu adevărat în aplicare măsuri care să conducă la creștere economică.

Trebuie să luăm act de faptul că politica de coeziune este un instrument foarte neobișnuit, pentru că, pe de o parte, combină reducerea disparităților cu susținerea măsurilor care conduc la un grad mai ridicat de competitivitate. Aceste două obiective nu sunt incompatibile – ele fac politica de coeziune favorabilă dezvoltării. Merită să discutăm despre acest lucru pentru că aceasta nu este o politică de caritate, ci o politică a măsurilor destinate susținerii dezvoltării. De aceea este inclusă în strategia UE 2020.

În plus, trebuie să spunem că este singura politică extrem de complicată din punctul de vedere al aplicării sale, pentru că se bazează pe o administrare comună, împărțită cu statele membre. Adică, pe de o parte, instrumentele implicate sunt extrem de dificile, iar procedurile sunt foarte complicate, dar, pe de altă parte, are un efect evident asupra cooperării dintre Uniunea Europeană, statele membre și autoritățile locale. În acest sens, să nu susținem politica de coeziune numai în contextul noilor condiții economice. Să ne gândim la o modalitate de a o îmbunătăți și de a o consolida.

  Salvatore Caronna (S&D). – (IT) Dle președinte, evenimentul „Open days” s-a desfășurat aici, la Bruxelles, în ultimele zile. Mulți reprezentanți ai municipalităților și regiunilor au vorbit despre modalități de abordare a problemelor grave cu care se confruntă orașele noastre și despre necesitățile noi și vechi care afectează în egală măsură lucrătorii, familiile și întreprinderile de producție mici și mijlocii.

Din cauza crizei economice care ne-a afectat societatea, găsirea de soluții adecvate pentru o nouă și gravă problemă socială a devenit mai dificilă. În acest context, cred că toată lumea a înțeles că, de multe ori, politica de coeziune a reprezentat singurul instrument real de care au dispus regiunile în încercarea lor de a găsi soluții. Prin urmare, putem spune că, în ultimii câțiva ani, politica de coeziune a oferit un impuls vital procesului de integrare europeană din toate regiunile. În prezent, trebuie să redefinim această politică pentru perioada de după 2013, așadar ne aflăm într-un moment de cotitură. De aceea este vitală evitarea anumitor riscuri.

Primul risc fundamental ar fi renaționalizarea acesteia: aceasta ar fi un grav pas înapoi. Apoi, la elaborarea bugetului de finanțare, trebuie să stabilim cerințe corespunzătoare în ceea ce privește zonele mai puțin dezvoltate, fără a penaliza regiunile mai avansate și mai competitive. În cele din urmă, este esențială simplificarea procedurilor pentru zonele care au demonstrat eficiență, precum și consolidarea obligativității din punct de vedere juridic a puterii de penalizare în cazul celor în care s-a întâmplat contrariul. Așteptăm luarea de măsuri în acest sens de către Comisie.

  Regina Bastos (PPE). – (PT) Dle președinte, dlor comisari, doamnelor și domnilor, după patru ani consecutivi în care rata șomajului a scăzut, în perioada 2004-2008, criza economică actuală a anulat o mare parte a progreselor făcute. Rata șomajului în Uniunea Europeană a crescut vertiginos. În Portugalia, de exemplu, am atins, din nefericire, nivelul record de 11 %.

Un alt fenomen negativ este șomajul în rândurile tinerilor din Uniunea Europeană. Așadar, Europa trece printr-o perioadă de transformare și se confruntă cu provocări imense. Criza a anihilat ani de progres economic și social și a sos la lumină punctele slabe ale economiilor statelor membre și, în consecință, ale economiei Uniunii Europene înseși. Strategia Europa 2020 ne arată căile care trebuie urmate. Uniunea Europeană trebuie să își intensifice toate eforturile pentru promovarea ocupării forței de muncă și a incluziunii sociale ca parte integrantă a strategiei sale de luptă împotriva crizei sociale.

Prin urmare, salut propunerea de rezoluție privind viitorul Fondului social european (FSE) pe care o dezbatem astăzi, pentru că acest fond joacă un rol esențial în atingerea obiectivelor Europa 2020. De fapt, acest fond este principalul instrument financiar care permite Uniunii Europene să îndeplinească obiectivele strategice ale politicii sale de ocupare a forței de muncă, prin îmbunătățirea nivelurilor de educație și de formare ale europenilor. FSE trebuie consolidat ca principala forță motrice care stă la baza Europa 2020 și utilizat de statele membre pentru a investi în refacerea competențelor, ocuparea forței de muncă, formare și reconversie profesională.

În cele din urmă, aș dori să subliniez faptul că reformarea FSE, care trebuie realizată împreună cu reformarea celorlalte fonduri structurale, nu ar trebui numai să faciliteze și să simplifice gestionarea acestuia și să îmbunătățească transparența, ci și să concentreze fonduri pe rezultate și realizări care pot aduce o diferență în viața de fiecare zi a publicului larg.

  Sergio Gaetano Cofferati (S&D). – (IT) Dle președinte, dle comisar, nu există nicio îndoială că fondurile structurale reprezintă unul dintre instrumentele cele mai eficiente de concretizare a politicilor europene și, mai presus de toate, de asigurare a solidității economiei europene. Din acest motiv cred că este foarte important nu numai să le reconfirmăm, dar și să le analizăm eficiența prin introducerea unei flexibilități între fonduri. Mă refer, în primul rând, la Fondul social european, care este în prezent esențial pentru garantarea calității viitoarelor locuri de muncă în această parte a lumii.

Desigur, este importantă stimularea redresării și creșterii economice, dar este necesar să ne concentrăm pe modele competitive care includ atât calitatea a ceea ce este produs prin cunoaștere, cât și calitatea modului de producere. Locurile de muncă de calitate sunt foarte importante pentru demnitatea oamenilor, precum și pentru capacitatea acestora de a obține beneficii.

Cred că Fondul social european are nevoie de norme specifice și simple. Simplitatea nu este nefavorabilă eficienței și calității și, dacă există controale stricte, șansele ca aceasta să conducă la acțiuni care încalcă normele sunt și mai scăzute. Cred că simplificarea și un control mai strict ar trebui strâns corelate. Astfel putem cu adevărat să utilizăm în cadrul strategiei Europa 2020 instrumente care s-au dovedit eficiente, dar care au demonstrat, în același timp, că necesită îmbunătățiri.

  Rosa Estaràs Ferragut (PPE). – (ES) Dle președinte, în primul rând aș dori să mulțumesc grupului de lucru condus de președintele Comisiei pentru dezvoltare regională, care a făcut posibilă dezbaterea noastră de astăzi.

Cu siguranță suntem cu toții de acord că politica de coeziune este elementul esențial pentru atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020 și, de asemenea, pentru realizarea integrării europene și a coeziunii economice, sociale și teritoriale prevăzute în Tratatul de la Lisabona pe care oamenii îl reclamă atât de vehement.

După părerea mea, ceea ce trebuie să începem să facem acum este să vedem ce greșeli am săvârșit și să îmbunătățim ceea ce am întreprins până în prezent. Suntem cu toții de acord că procesul trebuie să fie mult mai flexibil, trebuie să existe mai puține obstacole birocratice, iar mijloacele de control trebuie să fie mai simple. De asemenea, regiunile cu dificultăți specifice, cum ar fi insulele, zonele muntoase, regiunile transfrontaliere și regiunile ultraperiferice, trebuie să beneficieze de un tratament specific. Produsul intern brut trebuie să fie în continuare principalul criteriu, deși ar putea exista și alți indicatori în alte procese decizionale, iar regiunile și organismele locale trebuie să joace un rol fundamental. Se pare că toți suntem de acord în acest sens.

Deci, vom merge pe acest drum, dar Comisia ar trebui să clarifice pentru noi dacă acesta este într-adevăr drumul pe care ar trebui să îl parcurgem sau dacă ar trebui să fie altul. Este necesar să clarifice dacă vom avea același bugete, lucru absolut esențial pentru ca nimeni să nu piardă și pentru ca toate regiunile să fie în măsură să înregistreze progrese în ceea ce privește inovarea, competitivitatea, dezvoltarea, veniturile și evoluția, mai ales într-o perioadă de criză, când claritatea este necesară mai mult decât oricând.

  Proinsias De Rossa (S&D). – Dle președinte, politicile comune sunt esențiale pentru obținerea de rezultate. La fel este și un mecanism de stimulare a schimbării într-un mod dinamic, care este cel mai bine realizat, în opinia mea, prin implicarea tuturor părților interesate în mod structurat.

Rolul fundamental pe care îl joacă serviciile de interes general, inclusiv serviciile sociale, în coeziunea economică, socială și teritorială, în crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea calității vieții, a fost până acum ignorat în această dezbatere.

În același timp, în timp ce noi dezbatem cum să facem ca fondurile UE să fie mai eficiente în furnizarea de coeziune, politicile Consiliului și ale Comisiei privind consolidarea fiscală subminează serviciile de interes general, care sunt esențiale pentru coeziune. Fără acestea, toate fondurile pe care Europa le poate plasa în statele membre vor fi inutile.

O altă problemă este impactul negativ pe care normele de piață ale UE îl au asupra dreptului autorităților locale și regionale de a menține și de a iniția servicii de interes general, inclusiv servicii sociale. Da, permiteți-ne să dispunem de fonduri mai eficiente, care sunt orientate spre rezultate, dar trebuie să punem capăt absurdității, nebuniei de a priva societățile noastre de serviciile publice esențiale.

  Tamás Deutsch (PPE). – (HU) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, cred că este de neconceput o politică de coeziune solidă și eficientă. Fără consensul politic - sau coeziunea politică, dacă doriți - necesar pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a politicii, întrebările președintelui Hübner și proiectul de decizie aferent sprijină, în opinia mea, consensul politic între grupurile politice, familiile politice și poate chiar și între diversele instituții europene.

Din acest punct de vedere, consider și mi se par inacceptabile vocile stridente auzite în dezbaterea de astăzi prezentând PIB-ul ca fiind principalul și unicul indicator și măsura de eligibilitate în privința sprijinului pentru dezvoltare regională. Aș dori să îmi exprim sprijinul clar și fără echivoc față de opiniile puternice ale dlui Olbrycht și ale dnei Mazzoni, și anume punctele de vedere puternice pe care le-am menționat mai devreme în cadrul dezbaterilor din Parlamentul European, împărtășite de asemenea de comisarul Hahn, potrivit cărora, deși PIB-ul nu reflectă toate dimensiunile stadiului de dezvoltare, rămâne cel mai fiabil indicator disponibil. Evident, la nivelul statelor membre, factorii de decizie politică pot utiliza indicatori alternativi pentru a elimina deficiențele, dacă există, și pentru a ține cont de aspectele de mediu și sociale ale dezvoltării. Cu toate acestea, pentru a afirma solidaritatea europeană și pentru a garanta că statele membre pot recupera cu succes rămânerile în urmă, este esențial ca PIB-ul să rămână indicatorul fundamental și exclusiv pentru distribuția fondurilor la nivelul UE.

  Sylvana Rapti (S&D). – (EL) Dle președinte, Fondul social european este un instrument, un instrument de bază cu ajutorul căruia se construiește o Europă mai bună, astfel încât să putem modela solidaritatea cetățenilor și a statelor. Cu toate acestea, ca orice alt instrument, este foarte important să ne gândim cum ar trebui să îl folosim.

Stimați comisari, doamnelor și domnilor, dacă ne imaginăm că Fondul social european este un ciocan, îl putem folosi pentru a fixa cuiele care vor menține construcția europeană stabilă. Totuși, dacă suntem neglijenți și acest ciocan ne cade pe picior, atunci nu vom mai fi în stare să mergem mai departe. Am folosit această metaforă pentru a ilustra că, chiar dacă am crea cea mai bună construcție, cea mai bună infrastructură, dacă uităm că o construim pentru cetățenii Europei, atunci vom fi eșuat. Construcția europeană trebuie să fie stabilă pentru ca oamenii să trăiască și să prospere în ea, să ocupe locuri de muncă decente, cu perspective reale.

Stimați comisari, vă rog să nu uitați că investiția de bază a Fondului social european este omul.

  Jan Kozłowski (PPE). – (PL) Dle președinte, dlor comisari, politica de coeziune ar trebui să fie menținută și consolidată în noul cadru financiar.

În conformitate cu principiile solidarității și subsidiarității, care sunt principiile fundamentale ale Uniunii, politica de coeziune ar trebui să sprijine acele regiuni care au de recuperat cel mai mare decalaj în ceea ce privește infrastructura, economia, tehnologia, ocuparea forței de muncă sau integrarea socială și care, bazându-se pe resursele proprii, sunt în imposibilitatea de a depăși acest decalaj. Acest sprijin ar trebui să fie destinat urmăririi de strategii integrate de dezvoltare regională care să conțină, de asemenea, obiective stabilite la nivel național și comunitar. Politica de coeziune ar trebui să meargă dincolo de cadrul politicii de dezvoltare spațială și ar trebui să integreze politici sectoriale, cum ar fi transportul, energia, educația, cercetarea, dezvoltarea și ocuparea forței de muncă.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Domnilor comisari Andor și Hahn, politica de coeziune este politica publică cea mai de succes și cea mai perceptibilă a Uniunii Europene. De asemenea, aceasta constituie și un instrument important care va fi foarte necesar Uniunii și în viitor. Convergența noilor state membre baltice și din Europa centrală nu este deloc completă. În plus, aceste fonduri sunt necesare și anumitor regiuni din Spania, Portugalia și Grecia.

Cu toate acestea, ar fi o greșeală să credem că singurul scop al politicii de coeziune este de a promova convergența, având în vedere că aceasta este politica de investiții integrate cea mai cuprinzătoare care sprijină obiectivele strategiei 2020. Ar fi o greșeală gravă să divizăm această politică de coeziune. Ar fi echivalentul destrămării Uniunii Europene. În calitate de membru al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, cred că este foarte important să ne dorim pe viitor un grad mai mare de armonie și de sinergie între politicile de dezvoltare regională și rurală.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Dle președinte, politica de coeziune este necesară și este o politică de succes.

După părerea mea, acum trebuie să îndrăznim să privim înainte și să avem curajul să ne întrebăm dacă, în prezent, banii sunt direcționați către locurile potrivite și dacă au impactul scontat. În prezent, banii sunt alocați în diverse locuri și nu mai sunt alocați regiunilor cele mai sărace și acolo unde ar fi într-adevăr necesari. Cred că este timpul să ne întrebăm dacă politica de coeziune ar trebui să fie naționalizată, cu resurse comune la nivelul UE care să fie canalizate numai acolo unde există o nevoie reală.

În al doilea rând, aș dori să spun că birocrația ar trebui, fără îndoială, redusă: în prezent, 30-40 % din banii disponibili sunt cheltuiți pe acest lucru, ceea ce, în mod sigur, este mult prea mult.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Realizările politicii de coeziune a Uniunii Europene și valoarea adăugată pe care aceasta o poate aduce Strategiei UE 2020 sunt indiscutabile. De asemenea, trebuie subliniat rolul pe care această politică îl are în asigurarea creșterii competitivității regiunilor și în facilitarea creșterii adaptabilității acestora.

Consider că, deși prioritățile politicii de coeziune ar trebui aliniate la obiectivele UE 2020, ar trebui să existe o suficientă flexibilitate pentru a se putea ține seama de specificul regional și pentru a sprijini regiunile mai slabe, cu nevoi mai mari, în așa fel încât acestea să depășească dificultățile socio-economice, handicapurile naturale și să se reducă disparitățile.

O politică regională a Uniunii Europene puternică și bine finanțată, care să aducă beneficii tuturor regiunilor din UE, este o condiție necesară pentru îndeplinirea obiectivelor noastre viitoare.

  Juan Fernando López Aguilar (S&D). – (ES) Dle președinte, sunt recunoscător pentru oportunitatea de a lua parte la o dezbatere care este întotdeauna de mare interes pentru membrii care provin din insule și care trăiesc pe insule, cum ar fi, în cazul meu, Insulele Canare. Procedez astfel în acord cu participarea mea la dezbaterea privind politica regională, în conformitate cu articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care a avut loc recent și voi sublinia doar trei lucruri.

În primul rând, aș dori să subliniez că această dezbatere cu privire la aspectele economice, sociale și teritoriale ale politicii de coeziune trebuie să fie compatibilă cu perspectivele financiare stabilite pentru perioada 2014-2020. Nu în pofida crizei, ci tocmai din cauza acesteia, obiectivul de coeziune este mai important decât oricând.

În al doilea rând, aș dori să subliniez că politica de coeziune nu este o politică sectorială, ci una intersectorială, ceea ce înseamnă că dimensiunea regională a politicii de coeziune nu poate fi considerată a fi o politică sectorială specifică, ci mai degrabă trebuie să reglementeze energia, transportul, comunicațiile și politica de inovare.

În al treilea rând, aș dori să subliniez că acest lucru este deosebit de important pentru teritoriile insulare, care sunt toate frontiere externe ale Uniunii Europene și, prin urmare, sunt foarte vulnerabile în privința securității la traficul ilegal, precum și la amenințările globalizării.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, după cum știm, 27 de state membre ale UE, cu un număr mare de regiuni, orașe și comunități și cu o populație de 500 de milioane au, desigur, o mare varietate de nevoi și probleme. În plus, fiecare inițiativă a UE la nivelul de la Bruxelles are efecte regionale și locale.

Începând cu anii 1970, ajutorul structural a fost disponibil pentru regiunile defavorizate, pentru a garanta echilibrul din punct de vedere geografic al creșterii economiei și a prosperității. Cu toate acestea, analizând situația actuală, se pare că nu am ajuns mai aproape de realizarea acestor obiective. De exemplu, miliardele plătite ca subvenții în regiunile din Irlanda și Grecia nu le-au protejat de a resimți din plin forța crizei financiare și economice. Acele regiuni care și-au pierdut statutul de zone acoperite de Obiectivul 1 în timpul extinderii din 2004 nu se descurcă mult mai bine. Situația lor s-a îmbunătățit doar din punct de vedere statistic, cu alte cuvinte, pe hârtie, dar este bine cunoscut faptul că hârtia nu ține de foame. Regiunile mari pot prezenta o creștere puternică, dar ele pot, în același timp, să cuprindă regiuni mici, care se luptă pentru supraviețuire.

Prin urmare, trebuie să facem politica de coeziune mai eficientă și proiectele individuale mai durabile.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE). - Din punctul meu de vedere, Comisia Europeană ar trebui să explice în detaliu și clar cum se va realiza sinergia între fondurile destinate coeziunii și fondurile destinate politicii agricole comune, având în vedere că funcționarea într-un mod concertat al acestora ar aduce un plus de valoare adăugată acțiunii comunitare și ar duce, de asemenea, la o eficiență sporită în atingerea obiectivelor noastre.

Nu în ultimul rând, mă alătur celor care au cerut astăzi simplificarea regulilor pentru toate tipurile de fonduri, atât la nivel european, cât și la nivelul statelor membre, precum și colegilor care au afirmat că produsul intern brut trebuie să rămână principalul criteriu pentru determinarea eligibilității pentru asistență.

  Derek Vaughan (S&D). – Dle președinte, Țara Galilor a beneficiat enorm de pe urma fondurilor structurale. De aceea nu este surprinzător faptul că sprijin baza actuală a politicii de coeziune.

Cred că finanțarea din fondurile structurale ar trebui să fie pusă la dispoziția tuturor regiunilor din întreaga UE și că ar trebui să fie acordat sprijin corespunzător pentru regiunile care nu mai au statut de convergență. Consider că ar trebui să fie menținută competitivitatea și i-aș îndemna, prin urmare, pe toți colegii care sunt interesați să participe la marșul din această după-amiază, organizat de Comitetul Regiunilor.

În cele din urmă, consider că Fondul social european ar trebui să rămână o parte integrantă a politicii de coeziune și să nu fie transferat la proiecte sectoriale. Aștept cu nerăbdare publicarea celui de-al cincilea raport privind coeziunea, în jur de 9 noiembrie. În special, aștept cu nerăbdare să abordez unele detalii, inclusiv simplificarea procesului, mai ales pentru solicitanți. De asemenea, aștept cu nerăbdare să discutăm despre definirea unei zone urbane. Acesta este un subiect foarte important pe care trebuie să îl discutăm.

De asemenea, trebuie să ne asigurăm, desigur, că politica de coeziune și fondurile structurale au un buget adecvat în viitor.

  José Manuel Fernandes (PPE). – (PT) Dle președinte, dlor comisari, doamnelor și domnilor, dacă analizăm obiectivele politicii de coeziune, aceasta aduce în mod clar valoare adăugată la nivel european. Demonstrează solidaritatea europeană prin reducerea asimetriilor regionale și prin contribuirea la coeziunea economică, socială și teritorială. Prin urmare, pentru a putea face acest lucru, trebuie să aibă creditele bugetare necesare. Politica de coeziune trebuie să fie, de asemenea, suficient de flexibilă pentru a aborda particularitățile regionale, în special cele din regiunile mai puțin dezvoltate, iar produsul intern brut ar trebui să fie păstrat ca principal criteriu de eligibilitate.

Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală trebuie să fie coordonat cu fondurile politicii de coeziune pentru a spori eficiența și pentru a maximiza rezultatele. De asemenea, sprijin și invit Comisia să efectueze o evaluare privind absorbția fondurilor politicii de coeziune, astfel încât măsurile de îmbunătățire a ratelor de absorbție a acestor fonduri să poată fi adoptate cu cea mai mare urgență.

  Liisa Jaakonsaari (S&D). – (FI) Dle președinte, Europa 2020 ar fi trebuit să reprezinte un nou început, în contextul celei mai grave crize din istoria economică a Europei. Cu toate acestea, dezbaterea care a avut loc ulterior a fost dominată de discuții privind disciplina bugetară și a vizat puține alte aspecte. Se pare că cei care spun că trebuie să facem mai multe reduceri obțin cele mai puternice aplauze. Consiliul face reduceri, statele membre fac reduceri, iar acum se pare că și aici, în Parlament, sentimentul general este că bugetul UE ar trebui să fie, de asemenea, redus.

Nu aceasta este modalitatea de a construi viitorul. Curând, Uniunea Europeană nu va avea politică de coeziune, politică regională, politică de ocupare a forței de muncă și nici politică economică: va avea doar o politică financiară. Stimați comisari Hahn și Andor, sunteți îngrijorați de acest climat general de reduceri? Consider că dezbaterea care are loc aici în acest moment este un pic naivă.

  Andrzej Grzyb (PPE). – (PL) Dle președinte, declarația dvs., dle Hahn, potrivit căreia politica de coeziune și regională este în stare bună și ar trebui să fie o politică apropiată de cetățeni, incluzând instrumente diferite, bine concepute, este - mi se pare - un răspuns bun la întrebarea care a fost adresată în această Cameră astăzi.

Depășirea crizei, care a fost una dificilă pentru noi toți, precum și atingerea obiectivelor strategiei economice 2020 necesită o politică de coeziune și obiective clare, atât pentru statele membre, cât și pentru regiuni. Am desemnat acest an ca fiind Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale. De asemenea, vom continua cu acest obiectiv până în 2020. Nu vom realiza acest lucru până când Fondul social european nu va fi inclus în politica de coeziune. Aceasta este ceea ce așteaptă și autoritățile locale, iar acest lucru este susținut și de Comitetul regiunilor, care le reprezintă. Prin urmare, ar trebui să ținem seama foarte mult de opinia lor în cadrul acestei Camere.

  Inés Ayala Sender (S&D). – (ES) Dle președinte, după cum se știe foarte bine, coeziunea teritorială, împreună cu prosperitatea economică și socială a statelor membre și a regiunilor lor, necesită rețele de comunicații care să faciliteze și să permită într-adevăr libera circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor dincolo de frontiere. Este nevoie de aceste rețele pentru a garanta o mai mare coerență între sistemele de mobilitate, o mai mare coerență între obiectivele de coeziune economică, socială și teritorială și planificarea rețelelor transeuropene, care sunt frecvent ignorate sau sunt efectuate în paralel, fără a se asigura că aspectele necesare sunt la locul lor.

Cu toate acestea, până în prezent, politica europeană în ceea ce privește rețelele transeuropene s-a confruntat cu o lipsă deplorabilă și răsunătoare de finanțare, atât din partea Uniunii Europene, cât și din partea statelor membre, în special în secțiunile transfrontaliere, pe care toată lumea le consideră ale nimănui.

Este adevărat că, în acele state membre care au reușit să coordoneze cele două politici, a existat un efect de multiplicare care a stimulat regiunile întârziate din punct de vedere istoric, orașele și cetățenii lor, incluzându-i în coeziunea pe care dorim cu toții să o vedem.

Acesta este motivul pentru care, în scopul de a atinge obiectivul major de reducere a disparităților și de aducere a regiunilor și a cetățenilor mai aproape de zona noastră de prosperitate și de bunăstare prin canale mai bune de comunicare, trebuie să adăugăm o discuție serioasă pe ordinea de zi a dezbaterii post-2013 cu privire la nevoia urgentă de a garanta o finanțare suficientă pentru rețelele transeuropene, o dată pentru totdeauna.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dle președinte, politica de coeziune acoperă și reunește diferite obiective ample de dezvoltare, precum și așteptările nu numai ale regiunilor, dar și ale diferitelor grupuri sociale. Realizările politicii de coeziune și experiențele dobândite de la aceasta arată că are potențial și că ar trebui să fie cea care îndeplinește noile provocări cuprinse în strategia „Europa 2020”.

Creșterea economică accelerată nu presupune întotdeauna o reducere a sărăciei. Acesta este motivul pentru care Fondul social european joacă un rol atât de important și pentru care trebuie să ne coordonăm diversele strategii politice. Crearea de locuri de muncă și un sistem corespunzător de educație și recalificare devin extrem de importante. Politica de coeziune este baza pentru punerea în aplicare a dezvoltării durabile a aglomerărilor urbane și a zonelor rurale, ținând seama de caracterul lor și de posibilitățile lor specifice. Coordonarea adecvată a diferitelor strategii politice va permite Fondului pentru dezvoltare rurală și altor fonduri să reducă orice întârzieri în dezvoltare și să ia în considerare caracterul specific al zonelor cel mai puțin dezvoltate, inclusiv al zonelor rurale.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE). – (PT) Politicile de coeziune nu sunt doar un alt instrument de integrare europeană, ci pot fi considerate ca o întruchipare reală și dovadă dinamică a proiectului european în sine, în sensul unei comunități de cetățeni care împărtășesc valorile de justiție socială și solidaritate.

În acest context, putem înțelege insistența ca politicile de coeziune să fie direcționate către toate regiunile, iar criteriile de eligibilitate să fie extinse dincolo de actuala concentrare asupra produsului intern brut pe cap de locuitor, în scopul de a le face mai echitabile. Cu toate acestea, nu trebuie niciodată să pierdem din vedere scopul principal și final al politicilor de coeziune, care este acela de a realiza un nivel de trai egal pentru toți europenii, iar aceasta înseamnă să acordăm întotdeauna o atenție deosebită regiunilor cele mai sărace, cum ar fi unele dintre regiunile ultraperiferice, care au nevoie efectiv de măsuri specifice.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Solicit Comisiei Europene ca viitoarea politică de coeziune economică, socială și teritorială a Uniunii Europene să aloce sume importante pentru sectorul transporturilor, în special pentru intermodalitate și, de asemenea, pentru eficiența energetică a locuințelor. Consider că aceste investiții vor asigura, pe de o parte, crearea de locuri de muncă la nivel local, regional și, de asemenea, vor crea bunăstare economică și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii în aceste sectoare.

Nu în ultimul rând, dle comisar Hahn, sper ca, după 2013, să avem o linie de finanțare separată pentru Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării. Menționez faptul că Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Baltică are, doar pentru 2011, 20 de milioane de euro. Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării poate deveni unul dintre cele mai de succes proiecte ale Uniunii Europene

  Iosif Matula (PPE). - Dezbaterea de astăzi cu privire la politica de coeziune după 2013 are loc la momentul oportun, dacă luăm în considerare și „Zilele porților deschise” de la Bruxelles.

Faptul că numeroși participanți, din majoritatea regiunilor europene, au venit aici să-și prezinte inițiativele, eforturile, rezultatele, dar și nemulțumirile în variate domenii ale dezvoltării regionale, îmi întărește convingerea că politica de coeziune a Uniunii dă rezultate concrete

Un aspect deosebit în perioada de programare actuală îl constituie eficiența utilizării fondurilor existente. Va trebui să ne concentrăm pe măsuri ce urmăresc creșterea gradului de absorbție a fondurilor alocate, mai ales în acele regiuni care se confruntă cu dificultăți în acest sens. De aceea, simplificarea punerii în aplicare a politicii de coeziune trebuie să continue la nivel european, național și regional. Sigur, trebuie menținut un echilibru corect între simplificarea procedurilor, eficiență și bună gestionare financiară, pentru a avea o politică ușor de aplicat cu vizibilitate crescută

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Nu am mult timp, dle președinte. Prin urmare, mă voi concentra doar asupra câtorva aspecte.

Dle președinte, în primul rând, nu poate fi vorba despre nicio renaționalizare a FSE, la fel cum nu poate exista nicio renaționalizare a PAC. Avem nevoie de mai multă coeziune europeană, nu de mai puțină.

În al doilea rând, există o nevoie stringentă de simplificare în procesul de aplicare. Am întâlnit grupuri care nu s-au deranjat să aplice, chiar dacă au dreptul la finanțare, deoarece procesul de aplicare era atât de complicat. Unele au fost nevoite chiar să angajeze un expert pentru a se ocupa de cerere. Acest lucru este ridicol și trebuie să înceteze.

În al treilea rând, cred că este nevoie să păstrăm atât Obiectivul 1, cât și Obiectivul 2. Am reprezentat grupul meu în Mannheim și am văzut beneficiile Obiectivului 2. Cred că este important.

În cele din urmă, vreau să spun că este, de asemenea, necesar - chiar dacă unii dintre colegii mei din PPE nu sunt de acord cu mine - ca PIB-ul să nu fie considerat un criteriu exclusiv. Ar trebui să fie cu siguranță principalul criteriu, dar nu singurul. Cred că aceasta este o dezbatere pe care trebuie să o organizăm și o aștept cu nerăbdare.

  Luís Paulo Alves (S&D). – (PT) Fondul social european (FSE) este, probabil, instrumentul care face cele mai multe pentru a promova coeziunea. Prin urmare, acesta trebuie să fie coordonat îndeaproape cu Fondul de dezvoltare regională. Este esențial să adoptăm o abordare locală a problemelor care au nevoie de rezolvare: cu alte cuvinte, viziune globală pentru acțiune locală. Autoritățile locale și regionale sunt cele care cunosc cel mai bine situația de la fața locului, cât de mult este nevoie de investiții în crearea de locuri de muncă și care sunt măsurile cele mai potrivite de promovare a ocupării forței de muncă în regiunile lor. Trebuie să ținem seama de experiențele pozitive ale regiunilor.

În Insulele Azore, o regiune ultraperiferică unde șomajul atinge în general niveluri record, rata șomajului este acum de 6,5 %, cea mai mică din Portugalia. Acest lucru se datorează în mare parte strategiei planificării în avans, utilizată pentru ocuparea forței de muncă, care stabilește factorii care trebuie abordați și modalitatea de atingere a obiectivelor dorite și, de asemenea, utilizării FSE ca instrument operațional al acestei strategii, acționând în domeniul educației și al formării profesionale și promovând ocuparea forței de muncă.

Aplicarea politicii de coeziune la nivel general este singura modalitate de a asigura succesul strategiei Europa 2020.

  Piotr Borys (PPE). – (PL) Dle președinte, politica de coeziune sau politica regională ar putea fi unul dintre factorii-cheie ai dezvoltării Uniunii Europene. Aceasta este o politică mai prietenoasă cu cetățenii decât majoritatea, care se concentrează pe obiective practice și pe rezolvarea unor probleme practice, importante. De aceea avem nevoie să finalizăm aspectele în materie de coeziune teritorială în cadrul politicii de coeziune. Construcțiile rutiere, legăturile feroviare de mare viteză și coeziunea completă, care vor crește mobilitatea în întreaga Europă, sunt elemente-cheie.

În ceea ce privește Fondul social european, se pare că nu vom fi în măsură să punem în aplicare propunerile ambițioase ale strategiei Europa 2020. Astăzi, o treime dintre europeni nu au calificări profesionale. Cred că, într-o mare măsură, acest fond ar trebui să investească în prezent tocmai în formarea profesională și în învățarea pe tot parcursul vieții și ar trebui să genereze o creștere a calificărilor deținute de societatea noastră europeană. Mai mult decât atât, acest fond poate fi direcționat nu numai spre aspecte în materie de incluziune socială, dar și spre o mai mare mobilitate profesională a cetățenilor europeni.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Politica de dezvoltare regională este un element-cheie în dezvoltarea economică, socială și teritorială a Uniunii Europene, iar modernizarea sa sistematică, ca răspuns la noi tendințe, necesită, prin urmare, o atenție specială și trebuie să fie o prioritate pentru Uniunea Europeană, chiar și după 2013.

Experiența bogată din trecut trebuie să conducă la eliminarea erorilor repetate, la o eficiență mai mare și la punerea în aplicare, rapidă și de înaltă calitate, a politicii de coeziune, precum și la un parteneriat care să funcționeze bine și la o mai mare transparență. Cred cu tărie că punerea în aplicare a politicii de coeziune trebuie, în viitor, să fie mai orientată spre rezultate și calitatea rezultatelor, fapt care necesită o mai bună monitorizare și evaluare a eficienței programelor de punere în aplicare a politicii regionale și a politicii de coeziune, astfel încât resursele să intre în infrastructură, știință și cercetare, precum și în lupta împotriva șomajului - pentru societăți și pentru cetățeni - astfel încât regiunile să se poată dezvolta și să țină pasul cu cei mai buni.

  Silvia Costa (S&D). – (IT) Dle președinte, aș dori să îmi exprim sprijinul pentru menținerea bugetului propriu și a normelor proprii ale Fondului social european, deși cu scopul unei mai mari integrări a acestuia cu toate celelalte fonduri structurale.

Totuși, normele trebuie să fie revizuite în cel puțin cinci domenii: avem nevoie de o mai mare simplificare și de o monitorizare sporită a rezultatelor și nu doar a procedurilor; avem nevoie să folosim cât mai bine experiența acumulată, cum ar fi cea din regiunile italiene în ultimii doi ani, pentru a oferi pachete de orientări integrate, formare profesională, recalificare și sprijin pentru a contribui la integrarea lucrătorilor care au fost concediați sau care sunt șomeri în cadrul IMM-urilor; trebuie să promovăm parteneriate de formare între instituțiile de formare educațională, universități și întreprinderi, pentru a oferi oportunități de formare continuă care să ia în considerare nevoia de noi competențe; avem nevoie de mai multe proiecte transnaționale, care, până în prezent, au fost doar experimentale; și avem nevoie de mai multe inițiative naționale și transnaționale de practică pentru tineri.

Printre altele, consider că pe baza acestor puncte trebuie să reconsiderăm perspectiva introducerii unor noi norme pentru Fondul social european.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dle președinte, discutăm despre politica de coeziune și regională. După cum unii dintre dvs. probabil știți deja, există un document desecretizat privind viitorul politicii agricole comune în perspectiva 2020, care abordează și provocările teritoriale ale viitorului. Așadar, există legături între toate politicile noastre. În fiecare dintre acestea, dorim un cadru politic finanțat în mod corespunzător.

Doresc să subliniez câteva puncte privind rezoluția. Avem nevoie și de coerență în statele membre. Am fost martorii cazurilor în care politicile statelor membre au anulat rezultatele pozitive ale politicii de coeziune și regionale. În această săptămână, am întâlnit membri ai autorităților regionale care au vorbit despre nivelul ridicat de frustrare atunci când încearcă să acceseze finanțarea. Vocea lor nu trebuie să fie doar auzită, ci și ascultată și întâmpinată cu soluții.

Susțin această rezoluție.

  Csaba Sógor (PPE). – (HU) Politicile de coeziune și regionale ale Uniunii Europene sunt extrem de importante, nu numai în scopul creșterii competitivității, ci și pentru a pune în practică noțiunea unei Europe unice. Cred că suntem cu toții de acord că o Europă cu adevărat unită va fi construită pe termen mediu și lung doar în cazul în care nivelurile de dezvoltare economică sunt echilibrate în întreaga Europă. Pentru punerea în aplicare eficientă a strategiei UE 2020 și pentru atingerea obiectivelor sale, este indispensabil ca toate regiunile, cu niveluri diferite de dezvoltare, să beneficieze de pe urma procesului. Acesta este motivul pentru care este vital ca fondurile politicii de coeziune să fie în continuare disponibile, la nivelul lor actual, pentru regiunile cel mai puțin dezvoltate. Trebuie să prevenim divizarea Europei din cauza decelerației procesului de aliniere din statele membre care au aderat la UE începând din 2004.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) În cadrul tuturor acestor strategii și cadre, trebuie să ținem seama de faptul fundamental că Europa nu este un proiect de construcție a unui muzeu în aer liber. Nu este o utopie comunistă unde toată lumea lucrează și toată lumea primește ceea ce își dorește. Fondul social european nu este un instrument pentru punerea în aplicare a unor astfel de idei. Este un instrument de asistență pentru dezvoltare, dar, mai presus de orice, furnizează asistență pentru cei care nu se pot ajuta singuri.

Dacă oamenii se luptă cu ocuparea forței de muncă, locuințe, produse alimentare sau sănătate, trebuie să îi ajutăm - iată ce presupune solidaritatea. Nu înseamnă locuri de muncă create în mod artificial care deformează piața forței de muncă și nu înseamnă nivelarea diferențelor sociale și regionale, care are iz de egalitarism. Dacă nu dorim să avem soarta Prințului Potemkin, ar trebui să evităm să folosim termenul „social” mai des decât termenul „responsabil”. Criza financiară globală este un avertisment pentru noi asupra lipsei de realism și a iresponsabilității.

  Jiří Havel (S&D). – (CS) Dle președinte, aș dori să îmi exprim mulțumirile pentru prezentarea de astăzi și pentru discuțiile fructuoase ulterioare. Acestea mă umplu de mult optimism. Faptul că există un acord cu privire la necesitatea unei politici de coeziune este, fără îndoială, o veste bună pentru toată lumea, iar faptul că există un acord în cadrul acestui Parlament este, desigur, și mai bine.

Aș dori să mulțumesc Comisiei pentru că s-a pregătit să faciliteze reducerea de fonduri. Am avut oportunitatea să îi revizuiesc propunerea, care este, cu siguranță, un pas în direcția potrivită.

În cele din urmă, aș dori să precizez că există o dimensiune absolută și una relativă a coeziunii. Dimensiunea sa absolută este ceea ce noi toți înțelegem ca fiind un sprijin pentru regiunile cele mai sărace, dar dimensiunea relativă, în cadrul statelor individuale, este la fel de importantă. Intervin pentru a mă asigura că acest lucru nu este uitat.

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Dle președinte, în primul rând, aș dori să mulțumesc dlui Hahn, fostul ministru austriac pentru știință și cercetare, pentru că a început o nouă dezbatere, care va aduce o contribuție majoră la promovarea creșterii în Europa. În cazul în care fiecare întreprindere mică și mijlocie din Europa ar crea un loc de muncă suplimentar, nu am mai avea șomaj în Europa. Prin urmare, ar trebui să ne gândim la modul în care putem permite acestor întreprinderi mici și mijlocii să angajeze noi oameni și, de asemenea, să joace un rol mai activ pe piețele de export internaționale.

Cu toate acestea, infrastructurile de cercetare și de transport sunt, de asemenea, preocupări importante. Comisia are sarcini majore de îndeplinit atunci când vine vorba despre restructurarea conexiunii est-vest, de exemplu, de la Paris la Budapesta, sau a conexiunii nord-sud. În aceste domenii pot fi create noi locuri de muncă care sunt necesare urgent în Europa în acest moment.

  Nuno Teixeira (PPE). – (PT) Dle președinte, dle comisar, politica de coeziune este pilonul important al solidarității europene. Prin intermediul coeziunii atingem obiectivul de reducere a disparităților regionale și stimulăm dezvoltarea armonioasă în întreaga Uniune Europeană. Trebuie să stabilim un cadru pentru viitoarea perioadă 2014-2020, care poate consolida eficiența politicii regionale. Buna guvernare trebuie să fie încurajată la toate nivelurile, printr-o mai mare implicare și participare a organismelor regionale și locale, cu respectarea principiului subsidiarității, astfel cum este prevăzut în noul Tratat de la Lisabona.

Nu trebuie să fie uitate circumstanțele speciale ale regiunilor ultraperiferice. Acest grup de regiuni se confruntă cu provocări majore și trebuie să continue să beneficieze în viitor de dispozițiile speciale în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor europene. Produsul intern brut trebuie să rămână principalul criteriu de eligibilitate, dar trebuie să luăm în considerare și alți indicatori pentru a oferi o imagine mai completă a situației regionale.

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – (DE) Dle președinte, aceasta a fost o dezbatere foarte aprinsă și dedicată. Doresc să le mulțumesc tuturor celor care s-au implicat. De asemenea, aș dori să reamintesc tuturor, să repet și să subliniez faptul că politica regională este o politică de investiții care acoperă toate regiunile. Ar trebui să fie considerată o politică integrată, iar acesta este motivul pentru care se concentrează categoric asupra orașelor. Cu toate acestea, acest lucru are loc, de asemenea, deoarece diferite domenii de politici sunt concentrate în orașe, inclusiv pierderile de energie, reducerea consumului de energie, utilizarea energiei, transportul și problemele sociale. Toți aceștia sunt factori pe care trebuie să îi analizăm într-un context global.

Sprijinim foarte mult solicitările pentru o simplificare a normelor. Cu toate acestea, aș dori să vă solicit înțelegerea în această privință, deoarece trebuie să luăm în considerare și cerințele contribuabililor. Mai mulți oratori s-au referit astăzi la necesitatea de a simplifica situația, dar trebuie să facem acest lucru prin punerea în aplicare a unor norme standardizate pentru diferitele fonduri, în măsura în care acest lucru este fezabil și posibil.

Aș dori să vă mulțumesc pentru discuții și pentru susținerea Parlamentului. Cu toate acestea, aș dori, de asemenea, să vă rog să vă faceți auzite vocile la nivel național, pentru a obține sprijin în cauzele despre care ați vorbit astăzi, astfel încât politica regională să rămână pe viitor în centrul politicii europene.

  László Andor, membru al Comisiei. – Dle președinte, discuția privind viitorul politicii de coeziune și, în cadrul acesteia, viitorul Fondului social european a fost și pentru mine o discuție extrem de utilă și productivă.

Sunt de acord cu toți cei care au subliniat că acesta este un instrument financiar esențial pentru a sprijini strategia Europa 2020 și cele trei obiective ale sale: este inteligentă, durabilă și implică creșterea incluzivă. În cadrul creșterii incluzive, trebuie să sprijinim ambele obiective: să sporim ocuparea forței de muncă și să reducem sărăcia. Cele două sunt legate între ele și trebuie să ne asigurăm că FSE este capabil să îndeplinească o gamă largă de obiective în cadrul unei agende sociale.

Este clar că discuția a identificat amenințările majore la adresa politicii de coeziune, cum ar fi sectorializarea sau naționalizarea ori slăbirea capacității globale prin reducerea dimensiunii pachetului financiar. Trebuie să evităm aceste traiectorii și să identificăm problemele care necesită măsuri suplimentare. Trebuie să garantăm că există inovare în ceea ce privește finanțarea FSE și în ceea ce privește modul în care FSE finanțează aceste obiective.

Sunt complet deschis să colaborez cu membrii pe probleme specifice, cum ar fi simplificarea, îmbunătățirea evaluării, consolidarea condiționalității, explorarea oportunităților de inginerie financiară și cooperarea cu alte surse de finanțare, deoarece provocările sunt enorme.

Suntem conștienți de problemele legate de absorbție, în special în Grecia în câțiva ani, și ne străduim din greu alături de serviciile și autoritățile statelor membre pentru a elimina obstacolul din calea unei plăți mai rapide. Este în interesul comun al Comisiei și al statelor membre să înregistreze progrese în acest sens. Dar este evident și, împreună cu comisarul Hahn, cred că suntem cu toții de acord că trebuie să ne asigurăm că există o politică de coeziune robustă în viitor, iar scopul meu este, de asemenea, de a mă asigura că, în acest cadru, există un Fond social european puternic și vizibil.

  Președinte. – Am primit două propuneri de rezoluție(1) depuse în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) și cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc în scurt timp.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Prin votul de astăzi, joi, 7 octombrie 2010, privind o rezoluție, Parlamentul European solicită Comisiei să reflecteze la îmbunătățirea în mod semnificativ a instrumentelor politicii de coeziune. Mulțumită Tratatului de la Lisabona, coeziunea nu mai este doar economică și socială; este și teritorială. Politica regională este unul dintre vârfurile integrării europene. Acesta este al doilea titlu din bugetul Uniunii, după politica agricolă comună. Europa trebuie să adopte o strategie integrată de dezvoltare a regiunilor sale. Dezvoltarea legăturilor de transport transfrontalier este una dintre provocările majore ale acestei politici. Una dintre prioritățile din acest domeniu este traseul peste Pirinei, între Franța și Spania, care se referă în mod specific la circumscripția europeană din sud-vest. În prezent, legăturile rutiere și feroviare nu satisfac așteptările. Unele regiuni, deși legate din punct de vedere socioeconomic, nu beneficiază astăzi de mijloace adecvate de comunicare. Diversele proiecte pe care Comisia urmează să le continue în această zonă geografică vor fi efectuate pe termen mediu și lung. Prin urmare, acestea merită să fie incluse în discuția cu privire la politica de coeziune după 2013.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) În contextul actualei crize economice și sociale, Fondul social european (FSE) este unul dintre principalele instrumente financiare ale Uniunii Europene de combatere a șomajului în masă, precum și a sărăciei și a excluziunii sociale. Mai mult decât atât, acest fond joacă un rol semnificativ în domeniile de educare a lucrătorilor, formare profesională pe tot parcursul vieții, îmbunătățire a oportunităților de angajare și integrare a lucrătorilor pe piața forței de muncă. Sunt de acord cu faptul că, în vederea atingerii obiectivelor strategiei Europa 2020, în special în domeniile ocupării forței de muncă și afacerilor sociale, trebuie să consolidăm FSE și să creștem eficiența acestuia, îmbunătățind în același timp procedurile de finanțare ale acestui fond. În prezent, sistemul de finanțare al acestui fond este mult prea complicat și, prin urmare, este foarte important pentru Comisie să simplifice procedurile de finanțare pentru fondurile structurale și să le facă mai flexibile, deoarece numai acest lucru va permite statelor membre să folosească cât mai eficace și mai eficient posibil banii alocați de FSE pentru crearea de locuri de muncă noi și mai bune. În ceea ce privește finanțarea din fondurile structurale, nu trebuie să uităm de transparență și de consolidarea controlului asupra banilor alocați pentru ajutor. Mai mult, fac apel la Comisie pentru a distribui în viitor banii FSE într-un mod și mai eficient și orientat și pentru a adopta toate măsurile posibile pentru a se asigura că banii UE ajung direct la oamenii care se confruntă cu sărăcia, care au nevoie cel mai mult de acest ajutor. Numai un fond mai eficient și mai solid poate contribui în viitor la reducerea șomajului și a sărăciei în Europa.

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. – (CS) Consider că rezoluția depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral este importantă în multe privințe. Cu siguranță merită menționat faptul că poziția comună prezentată în proiectul de rezoluție subliniază apelul ca, în baza experienței acumulate din perioada actuală de programare, structura politicii de coeziune pentru perioada ulterioară anului 2013 să fie simplă, echitabilă și transparentă. Consider că PIB-ul este principalul criteriu pentru determinarea eligibilității pentru asistență în cadrul politicii regionale. Totuși, este posibil să se discute despre adăugarea altor indicatori măsurabili pentru determinarea eligibilității pentru asistență în cadrul politicii regionale, în măsura în care importanța acestora poate fi dovedită. În același timp, consider că este important să se mențină Fondul social european ca parte a regulamentului privind dispozițiile generale referitoare la resursele financiare în cadrul politicii de coeziune. Trebuie să subliniem faptul că acest fond ar trebui să aibă propriile reguli. În conturarea politicii regionale și a politicii de coeziune după 2013, consider că este absolut necesar să se coordoneze aceste politici în domeniul dezvoltării rurale cu celălalt pilon al politicii agricole comune, astfel încât cele două politici să nu funcționeze în scopuri contrare și să nu conducă la obiective reciproc contradictorii.

  Alain Cadec (PPE), în scris. – (FR) Fondurile structurale contribuie la sute de proiecte economice, sociale și culturale în fiecare regiune a Europei, iar măsurile sunt luate cât mai aproape de cetățeni. Rolul lor în succesul strategiei UE 2020 este crucial. Ca marea majoritate a colegilor mei din Comisia pentru dezvoltare regională, simt că este imperativ să se garanteze pentru viitor o politică de coeziune solidă și bine finanțată, care să vizeze toate regiunile europene. Anul trecut, s-a zvonit că Comisia Europeană ar putea să planifice o renaționalizare parțială a fondurilor structurale. Acest lucru este inacceptabil. Voi lupta pentru a proteja valoarea adăugată europeană a politicii de coeziune la nivel regional. Unele persoane ar dori, de asemenea, ca fondurile structurale să se concentreze și mai mult asupra celor mai sărace regiuni. Acest lucru este o nebunie: politica de coeziune nu este menită să fie o politică de cadouri; așa-numitele regiuni bogate experimentează, de asemenea, multe probleme structurale sociale și economice. Coeziunea necesită solidaritate între toate regiunile. Ar merita să se examineze relevanța criteriilor folosite pentru evaluarea eligibilității pentru fondurile structurale. Cu toate că PIB-ul trebuie să rămână principalul criteriu, Comisia ar trebui să analizeze și alți indicatori care ar putea să țină mai bine seama de dificultățile regionale.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. – Cu toții știm că Fondul Social European este principalul instrument financiar al Uniunii Europene pentru sprijinul politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre. În prezent, ne confruntăm cu o situație de criză la nivel european, iar statele membre au capacitate diferită de a gestiona situațiile generate de criza economică și financiară. Apreciez că prin „Platforma europeană de combatere a sărăciei” se dorește a se asigura coeziunea economică, socială și teritorială care să beneficieze de susținerea financiară corespunzătoare, însă consider că suportul din partea Fondului Social European trebuie să fie bazat pe solidaritate. Viitorul Fond Social European trebuie să susțină eforturile regiunilor de a pregăti resursele umane, astfel încât să fie capabile să își respecte direcțiile de dezvoltare cu costuri ale forței de muncă cât mai reduse

  Zita Gurmai (S&D) , în scris. – Pe parcursul istoriei sale, FSE s-a adaptat întotdeauna la prioritățile economice actuale ale UE. Este evident că FSE trebuie să se adapteze din nou, pentru că circumstanțele s-au schimbat. Trebuie să se adapteze strategiei UE 2020, în cadrul căreia creșterea ocupării forței de muncă este un obiectiv-cheie. Trebuie să se adapteze la criză. FSE nu este un instrument de gestionare a crizelor în sine, dar acum trebuie să funcționeze într-o perioadă de criză. Nu ar trebui să uităm că, chiar și atunci când crizele macroeconomice sunt depășite, este posibil ca nivelurile ocupării forței de muncă să rămână scăzute. Rata șomajului a crescut în Europa. Unele țări europene sunt obligate să introducă reduceri bugetare, care amenință locurile de muncă, în special în sectorul public. Majoritatea lucrătorilor din sectorul public sunt femei. Prin urmare, disponibilizările din sectorul public amenință în primul rând femeile. Consolidarea participării femeilor pe piața forței de muncă este un obiectiv-cheie pentru UE 2020 și pentru toți factorii rezonabili de decizie politică - participarea femeilor este deosebit de importantă în scopul protejării și reconfigurării modelului nostru social. Prin urmare, ar trebui să îi ajutăm pe cei care își pierd locurile de muncă din cauza reducerilor bugetare. Unele țări ar fi în favoarea naționalizării într-o oarecare măsură a FSE în bugetul următor. Dar eu cred cu tărie că Fondul social european trebuie să rămână o parte integrantă a politicilor UE.

  Edit Herczog (S&D), în scris. – (HU) Atunci când vorbim despre viitorul politicii de coeziune și, în special, despre obiectivele, prioritățile și structura politicii, trebuie să menționăm integrarea la nivelul UE a piețelor energiei, regionale și ale UE, precum și a rețelei de infrastructură strategică care promovează utilizarea surselor de energie regenerabile, deoarece proiectele de dezvoltare urbană și rurală, finanțate din fonduri structurale, constituie o parte foarte importantă a investițiilor în domeniul energiei din UE. Acestea includ investiții în încălzire urbană, anumite proiecte de eficiență energetică, precum și proiecte de dezvoltare a rețelei de energie, regionale și locale. Trebuie să ameliorăm utilizarea viitoare a fondurilor UE existente, într-un mod care să sprijine măsurile de eficiență energetică, și să încurajăm în acest scop o utilizare mai largă a fondurilor structurale și a surselor Fondului de coeziune. În ceea ce privește politica energetică, fondurile utilizate pentru cercetare, dezvoltare și demonstrații ar trebui să fie dublate până în 2020, în comparație cu nivelul actual. Aceasta ar trebui să includă o creștere semnificativă a fondurilor alocate pentru energie regenerabilă, rețele electrice inteligente și eficiență energetică. Un instrument care ar putea contribui la atingerea acestui obiectiv este politica de coeziune și regională post-2013 a Uniunii Europene.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Va fi crucial să legăm și să compatibilizăm viitoarea politică de coeziune a UE cu strategia UE 2020, deoarece doar această legătură poate genera o creștere economică durabilă, competitivitate și crearea de noi locuri de muncă. În același timp, nu ar trebui să permitem fragmentarea politicii de coeziune. UE 2020 va fi o componentă importantă a viitoarei politici de coeziune; cu toate acestea, nu o poate înlocui. O simplificare radicală a normelor de finanțare este deosebit de necesară pentru ca fondurile UE să fie mai disponibile la nivel local și la nivelul ONG-urilor. Aceste niveluri oferă cel mai mare potențial pentru o utilizare semnificativă și bine direcționată a mijloacelor UE. În acest moment, răspunderea de natură birocratică, de multe ori excesivă, necesită mai mult timp și energie decât cea dedicată punerii în aplicare reale a proiectelor. Un astfel de dezechilibru constituie un obstacol moral și practic din ce în ce mai serios în calea continuării progreselor. La pregătirea cadrului pentru următorul exercițiu financiar, va fi important ca, în timp, să îi implicăm pe reprezentanții regiunilor și ai sectorului de afaceri. Experiența și simțul lor practic ar trebui să fie considerate drept o contribuție valoroasă în punerea în aplicare eficientă a viitoarei politici regionale și în obținerea de resurse suplimentare.

  Ádám Kósa (PPE), în scris. – (HU) Proiectul de propunere de rezoluție al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale este corect în ceea ce privește punerea în evidență a importanței susținerii IMM-urilor și a creării de sinergii între fondurile structurale, deoarece deși Fondul social european este o poveste de succes, se fac încă erori, iar acesta se confruntă în continuare cu multe probleme, mai ales în timpul crizei financiare și economice. În plus, oportunitățile oferite și efectele pozitive ale Planului european de redresare economică vor scădea și ele în viitor. Conform planului, dispozițiile din Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare [Regulamentul (CE) nr. 800/2008] au permis în prealabil statelor membre să ofere, temporar, subvenții suplimentare și compensații pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu dizabilități, sub rezerva unor condiții.

În ceea ce privește simplificarea propusă pentru FSE, principalul obiectiv nu ar trebui să fie aspectele legate de gestionarea fondului. În schimb, prioritatea ar trebui să fie asigurarea faptului că sinergia (subvențiile încrucișate și eligibilitatea) este de fapt realizată în cursul planificării și al punerii în aplicare de către statele membre. În plus, creșterea continuă a numărului de experți fără calificări utile ar trebui să fie redusă, pentru că șomajul în cadrul grupurilor dezavantajate ar trebui să fie diminuat. În același timp, rețelele de experți și cooperarea profesională ar trebui să fie consolidate. Un cadru pentru realizarea acestui lucru ar putea fi dezvoltarea cooperării transfrontaliere, bazată pe conexiuni intraregionale.

Nu în ultimul rând, permiteți-mi să comentez cu privire la afirmațiile dlor comisari Hahn și Andor: ar trebui să se acorde mai multă atenție și problemelor legate de urbanizare și de durabilitate. Reducerea sarcinilor asupra familiilor și a distribuției disproporționate a responsabilităților în cadrul societății, care face dificilă întemeierea unei familii, precum și îmbunătățirea accesibilității sunt esențiale în atingerea și asigurarea unei vârste înaintate mai active și mai sănătoase.

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. – Politica de coeziune este indispensabilă procesului de integrare europeană. Avem nevoie de o politică regionala unitara la nivel european, care va determina creștere durabilă, crearea de locuri de muncă și modernizarea pe întreg teritoriul Uniunii. Numai prin sinergii viabile intre toate politicile europene si prin instrumente bugetare adecvate vom reuși sa ne îndeplinim obiectivele Dimensiunea regionala trebuie sa fie luata in considerare pe deplin in cadrul revizuirii propuse bugetului UE si in viitorul cadru financiar Politica de coeziune post 2013 va trebui să ofere un regim de tranziție facil și transparent, bazat pe o cuantificare adecvata a experiențelor din trecut și pe o evaluare corecta a particularităților economice si sociale ale regiunilor implicate, asigurându-se concomitent si un progres vizibil al acestora. PIB-ul trebuie să rămână principalul criteriu in determinarea eligibilității pentru asistență in cadrul politicii regionale dar trebuie acceptați si alți indicatori, in urma unei evaluări comprehensive care-i dovedește viabili Principiul subsidiarității, guvernanța pe mai multe niveluri, planificarea strategică și o punere in aplicare simplificata a politicii regionale trebuie corelate eficient pentru a dobândi un echilibru optim între calitate, performanță și control financiar

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Aș dori să spun câteva cuvinte. Cei care sunt bine informați știu că dezbaterile privind viitoarea formă a acestei politici încep acum să devină mai intense. Uneori, problema abordată este dacă această politică ar trebui de fapt să existe. Politica de coeziune are susținători, dar și critici. Aș dori să menționez ideea fundamentală care a stat la baza creării politicii de coeziune în 1974 - principiul solidarității între zonele mai dezvoltate și zonele mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic. În cadrul UE, persistă diferențe semnificative și, până când acestea nu sunt aduse la același nivel, punerea în aplicare fără probleme a ideii de liberă circulație a serviciilor sau a capitalurilor este de neconceput. Există o serie de studii de specialitate care arată că politica de coeziune funcționează în principiu și creează valoarea adăugată dorită și, prin urmare, eu consider vocile critice ca fiind mai mult un avertisment împotriva eșecurilor procedurale și un apel pentru îmbunătățire în viitor.

Știm că situația s-a schimbat din 1974 și că politica de coeziune este acum un instrument important pentru dezvoltarea regiunilor și orașelor europene. De asemenea, este un argument solid pentru ca aceasta să continue și să cuprindă întregul teritoriu al UE. Este necesar să avem o discuție cu privire la nivelul de sprijin în diferite regiuni, care va rezulta din negocieri între Consiliu și Parlament. Am încredere că vor fi înaintate propuneri bune din partea Comisiei. Aș dori să îmi exprim convingerea fermă că, dispunând de o structură corespunzătoare, criticii vor fi reduși la tăcere și vor apăra existența politicii de coeziune pentru toți cetățenii UE.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Îi sunt recunoscător dnei Hübner pentru activitatea sa responsabilă. Toate problemele incluse în rezoluție sunt de interes actual pentru Letonia. Din păcate, în programul politicii de coeziune, Letonia este reprezentată de o singură regiune. Prin comparație, Polonia, de exemplu, este reprezentată de 16 regiuni. În această privință, au loc încălcări flagrante în punerea în aplicare a fondurilor structurale ale UE în Letonia. Am primit multe rapoarte, potrivit cărora, departe de a promova punerea în aplicare a fondurilor UE, funcționarii din cadrul Ministerului leton al economiei și al Ministerului dezvoltării regionale împiedică acest proces prin solicitarea de plăți ilegale din partea oamenilor obișnuiți din Letonia. Punerea în aplicare a fondurilor nu este ajutată nici de faptul că Letonia contează ca o singură regiune. Acest lucru oferă forțelor angajate din punct de vedere politic posibilitatea de a „frâna” proiectele în cadrul acelor autorități locale în care partidele lor politice nu sunt reprezentate. În același context, acestea dau undă verde celor care fac parte din cercul lor strâmt al corupției. Toate acestea nu oferă nicio oportunitate unei regiuni precum Latgale să utilizeze în totalitate fondurile alocate pentru punerea în aplicare a politicii de coeziune. Trebuie să fie efectuată urgent o revizuire generală a punerii în aplicare și a eficienței fondurilor structurale ale UE în Letonia. Sunt pregătit să joc un rol activ într-o astfel de revizuire.

  Marie-Thérèse Sanchez-Schmid (PPE), în scris. – (FR) În ciuda asigurărilor din partea Comisiei și a Consiliului, politica de coeziune este în pericol deoarece dimensiunea bugetului său îi face pe unii oameni să fie invidioși. Această politică, ce promovează dezvoltarea echilibrată a regiunilor din Europa, reprezintă o treime din cheltuielile comunitare între 2007 și 2013. Este important să ne amintim câteva dintre principiile sale: Politica de coeziune ar trebui să fie în continuare o politică comunitară, să păstreze o finanțare substanțială, să asigure o gestionare descentralizată a fondurilor și o guvernanță pe mai multe niveluri și să păstreze o abordare globală și integrată pentru a răspunde provocărilor complexe cărora toate regiunile europene trebuie să le facă față. Deși PIB-ul ar trebui să rămână criteriul principal în determinarea eligibilității regiunilor pentru subvenții europene, s-a dus o luptă pentru a se obține o consultare în curs de desfășurare privind alte criterii. Cu tradiția sa umanistă, Europa ar trebui să rămână în prima linie a dezbaterii privind noi modalități de a evalua averea și bunăstarea concetățenilor noștri. În cele din urmă, cooperarea teritorială merită o atenție deosebită în următoarea politică de coeziune. Acest obiectiv este întruchiparea Europei în viața de zi cu zi a concetățenilor noștri și face posibilă „o uniune tot mai strânsă între popoarele Europei”.

  Richard Seeber (PPE), în scris. – (DE) Politica regională europeană ulterioară anului 2013 trebuie să acopere toate regiunile, fiind în același timp suficient de flexibilă pentru a ține seama de diferențele regionale și teritoriale. Pentru a valorifica pe deplin potențialul de creștere a regiunilor și pentru a realiza coeziunea economică, socială și teritorială în Uniunea Europeană, este esențial pentru noi să ne concentrăm asupra obiectivului competitivității, precum și asupra coeziunii. În special, trebuie să luăm în considerare problemele de mici dimensiuni din statele membre bogate. De asemenea, trebuie să acordăm o atenție deosebită nevoilor zonelor de munte, pe măsură ce planificăm și punem în aplicare măsuri structurale. Trăsăturile geografice specifice ale acestor zone dau naștere unor probleme specifice, care trebuie să se reflecte în strategii și măsuri coordonate. Alături de dimensiunea urbană, este deosebit de importantă dezvoltarea zonelor rurale, protejată de politica regională. Prin coordonarea măsurilor sectoriale și teritoriale, putem să maximizăm sinergiile și să evităm posibilele conflicte.

PREZIDEAZĂ: STAVROS LAMBRINIDIS
Vicepreședinte