Președinte. - Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă dezbaterea comună privind următoarele rapoarte:

- raportul (A7-0066/2009) elaborat de Franziska Katharina Brantner, în numele Comisiei pentru afaceri externe, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1717/2006 de instituire a unui instrument de stabilitate (COM(2009)0195 – C7-0042/2009 – 2009/0058(COD)),

- raportul (A7-0078/2009) elaborat de Gay Mitchell, în numele Comisiei pentru dezvoltare, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1905/2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1889/2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială (COM(2009)0194 – C7-0043/2009 – 2009/0060A(COD)),

- raportul (A7-0188/2010) elaborat de Kinga Gál și Barbara Lochbihler, în numele Comisiei pentru afaceri externe, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1905/2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1889/2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială (COM(2009)0194 – C7-0158/2009 – 2009/0060B(COD)),

- raportul (A7-0052/2010) elaborat de Helmut Scholz, în numele Comisiei pentru comerț internațional, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentul (CE) nr. 1934/2006 privind stabilirea unui instrument financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și celelalte țări și teritorii cu venituri ridicate (COM(2009)0197 – C7-0101/2009 – 2009/0059(COD)) și

- raportul (A7-0285/2010) elaborat de Charles Goerens, în numele Comisiei pentru dezvoltare, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (COM(2010)0102 – C7-0079/2010 – 2010/0059(COD)).

  Franziska Katharina Brantner, raportoare. – (DE) Dle președinte, astăzi trebuie să abordăm mai multe instrumente de finanțare. Voi începe prin a discuta despre Instrumentul de stabilitate, cu toate că am dezbătut deja un aspect în această dimineață. Acesta a fost creat în 2006 și reprezintă cel mai bine finanțat instrument în domeniul neproliferării armelor de distrugere în masă, al prevenirii conflictelor, al sprijinului acordat civililor după producerea catastrofelor, al măsurilor civile de consolidare a păcii, al justiției și poliției în sfera antiteroristă. În ciuda acestui fapt, valoarea finanțării este relativ redusă. Până în prezent, se ridică la doar 1,4 miliarde de euro în perspectiva financiară. Nu este o sumă considerabilă însă este folositoare întrucât poate fi utilizată într-un mod relativ flexibil. În repetate rânduri, s-a avut în vedere reducerea acesteia, însă am reușit până în prezent să asigurăm păstrarea sa integrală în buget. Care este scopul revizuirii la jumătatea perioadei a acestui instrument? Ce se dezbate? Ei bine, există un număr redus de puncte, unele dintre ele importante în ceea ce privește conținutul. Întâi de toate, măsurile pe termen lung prevăzute la articolul 4 alineatul (3) sunt concepute pentru a facilita punerea în practică a măsurilor de promovare a femeilor în cadrul proceselor politice, în special, în ceea ce privește mass-media. Prin urmare, discutăm de fapt despre transferul unui domeniu de mare succes în cadrul articolului 4 alineatul (3). Până în prezent, s-a sprijinit apariția în mass-media a candidatelor afgane pentru parlament. Am dori includerea acestui aspect în cadrul măsurilor pe termen lung, mai degrabă decât în cele pe termen scurt, pentru a continua susținerea acestor femei pe o perioadă mai lungă.

În al doilea rând, dorim menționarea explicită în directivă a parteneriatului pentru consolidarea păcii, nu doar ca recompensă pentru dezvoltarea dialogului formal cu societatea civilă, ci și pentru aducerea conceptului de Serviciu european de acțiune externă în noua eră. Omisiunea acestuia nu ar trebui permisă, prin urmare, considerăm importantă menționarea sa în mod specific.

În al treilea rând, votăm în favoarea creșterii procentului de finanțare de la 5 la 10 % a măsurilor pe termen lung prevăzute la articolul 4 alineatul (3). Totodată, aș dori să reamintesc Înaltei Reprezentante că această creștere a fost aprobată de Comisia pentru afaceri externe în ultimul moment întrucât ni s-a promis că, în viitor, se vor lua sub auspiciile instrumentului măsuri de anvergură în lupta împotriva minelor terestre, a bombelor cu submuniții și a stocurilor de muniție rămase. Cu alte cuvinte, creșterea liniei bugetare de la 5 la 10 % în ceea ce privește măsurile pe termen lung a fost convenită în mod condiționat, iar noi ne așteptăm ca dvs., baroneasă Ashton, și Serviciul european de acțiune externă să respectați acest acord și ca acest lucru să se reflecte în documentul de strategie pentru 2012/2013. Acest lucru este important pentru noi, cu alte cuvinte. Acțiunile contrare nu ar fi în spiritul acestui acord.

Totuși, dacă Parlamentul și Comisia au câștig de cauză, cea mai mare inovare din conținutul textului revizuirii de la mijlocul perioadei o va reprezenta includerea explicită a armelor ușoare și de calibru mic (SALW). În acest moment, aș dori să solicit încă o dată Președinției să accepte această idee. Curtea Europeană de Justiție a emis hotărâri în favoarea acestei decizii. Știu că unora le este încă greu să accepte această situație, sper însă că, împreună cu Serviciul european de acțiune externă, vom putea depăși disensiunea dintre Consiliu și Comisie și ajunge la un acord privind modul de abordare a chestiunii armelor ușoare și de calibru mic. Consider acest punct extrem de important.

Ultimul aspect este legat de chestiunea actelor delegate. Această problemă a mai fost discutată și dimineață. Consider că avem nevoie de o soluție politică în acest sens și nu de una juridică, care ar reprezenta un punct mort. O ultimă chestiune foarte pe scurt: în ceea ce privește Instrumentul de stabilitate și programarea în cadrul Serviciului european de acțiune externă  – suntem pe deplin convinși că planificarea și programarea trebuie să fie realizate în continuare de aceleași persoane ca și până în prezent și că aceste persoane nu trebuie să fie însărcinate sub atribuțiile lor cu „gestiunea financiară”, ci lăsate să își continue activitatea de planificare a conținutului.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, aș dori să-mi exprim nemulțumirea cu privire la faptul că, în timp ce astăzi sunt discutate subiecte importante precum finanțarea, ajutorul pentru dezvoltare și principiile democratice, doar 14 deputați – cred că am numărat corect – au reușit să ajungă din cauza unui eveniment paralel sau prost programat, la care toți ceilalți au fost suficient de disciplinați să asiste. Nu este corect față de cei care fac prezentări și de cei care astăzi sunt raportori, precum și de colegii deputați, fără a menționa personalul și reprezentanții Comisiei care trebuie să stea în fața unei Camere goale.

  Președinte. – Colegi, aceasta nu este o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură: este un punct interesant care ar putea fi prezentat la un post de televiziune local, însă nu este o solicitare de respectare a Regulamentului de procedură. Vă rog să aveți amabilitatea de a nu întrerupe sesiunea cu astfel de chestiuni.

  Iva Zanicchi, raportoare. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, raportorul Comisiei pentru dezvoltare, dl Mitchell, m-a rugat să-l înlocuiesc deoarece nu a putut fi prezent astăzi. Aș dori să-i mulțumesc pentru activitatea desfășurată cu obișnuita promptitudine și pentru calitatea propunerilor care au primit aviz favorabil – aș spune în mod unanim – din partea Comisiei pentru dezvoltare. Din aceste motive, și mai presus de toate datorită activității pe care dl Mitchell a desfășurat-o până în prezent, sunt convinsă că raportul poate fi votat cu o mare majoritate.

Îmi voi îndrepta acum atenția asupra raportului. În 2009, Comisia Europeană a propus o modificare a Regulamentului (CE) nr. 1905/2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare. Prin această propunere, Comisia a solicitat Parlamentului să adopte un amendament care să permită reducerea impozitului în cazul organizațiilor neguvernamentale care funcționează în țările în curs de dezvoltare. Am acceptat solicitarea.

Totuși, regulamentul privind cooperarea pentru dezvoltare include, de asemenea, norme de aplicare a politicii de dezvoltare a Uniunii Europene. Aceste norme prevăd respectarea procedurilor de comitologie de către Comisie în momentul acceptării finanțării. Acest fapt înseamnă că Parlamentul poate examina propunerile de finanțare, iar în cazul în care Comisia își depășește autoritatea, Parlamentul poate adopta rezoluții pentru a solicita Comisiei modificarea deciziilor în cauză.

Din 2006 până în prezent, Parlamentul a constatat depășirea competențelor executive de către Comisie în cel puțin 12 cazuri, însă doar în trei dintre acestea Comisia a modificat sau retras în mod efectiv proiectul de decizie. Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Comisia pentru dezvoltare a propus aplicarea procedurii actelor delegate prevăzută la articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Adoptarea acestei proceduri ar însemna un rol mai semnificativ al Parlamentului, cel puțin în ceea ce privește deciziile strategice de finanțare pe care Comisia Europeană trebuie să le adopte. De fapt, conform Tratatului de la Lisabona, în unele cazuri bine stabilite, Parlamentul poate delega Comisiei puterea de a lua decizii strategice, însă care ar putea fi aceste decizii? În opinia noastră, legislativul este responsabil pentru desemnarea țărilor cărora Uniunea Europeană ar trebui să le acorde ajutor pentru dezvoltare.

Se pune apoi întrebarea căror sectoare să li se acorde prioritate în ceea ce privește finanțarea: educația, sănătatea, protecția mediului, capacitățile pentru o bună guvernare sau dezvoltarea întreprinderilor mici? De asemenea, cum putem asigura transparența gestionării ajutorului pentru dezvoltare?

Acestea sunt opțiunile și temele în cadrul cărora Parlamentul European trebuie să joace un rol mai important decât până în prezent. În aceste sectoare, legislativul trebuie să ofere executivului indicații precise. În cele din urmă, consider că aceasta este direcția solicitărilor cetățenilor europeni. Sper sincer că vom ajunge la cel mai puternic consens posibil în ceea ce privește raportul dlui Mitchell.

  Kinga Göncz, raportoare. – (HU) Dle președinte, dle comisar, dnă Ashton, doamnelor și domnilor, Instrumentul european de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului reprezintă instrumentul de finanțare care susține drepturile omului, statul de drept, protejarea democrației și prevenirea conflictelor la nivel mondial. Beneficiarii acestui instrument de finanțare sunt, într-o primă instanță, organizațiile societății civile, acele organizații ale societății civile și persoanele care luptă pentru drepturile omului în cele mai dificile condiții, în țările terțe. Marele avantaj al acestui instrument de finanțare, în comparație cu alte instrumente geografice, este acela că poate fi acordat fără consimțământul guvernului țării care primește ajutorul. Prin urmare, rolul său este de o importanță majoră. Cu toate acestea, în cazul acestui instrument, nu a fost posibilă finanțarea din fonduri comunitare a cheltuielilor legate de plățile TVA. Prin urmare, inițiativa Comisiei Europene a sugerat o modificare tehnică care ar fi facilitat activitatea și funcționarea organizațiilor societății civile din țările terțe prin intermediul acestor fonduri. Întrucât astfel de organizații sunt de o importanță crucială pentru promovarea drepturilor omului și dezvoltarea pluralismului politic în aceste țări, este foarte important ca activitatea lor, care întâmpină deja dificultăți, să nu fie și mai mult îngreunată. Prin urmare, salutăm inițiativa Comisiei și, cu consimțământul colegei raportoare, dna Lochbihler, o susținem în totalitate. Totuși, acesta este doar un aspect al problemei.

De cealaltă parte este semnificația politică. Problema instrumentului de finanțare a devenit parte a luptei interinstituționale aflate în desfășurare de aproape un an. Datorită importanței pe care Instrumentul de finanțare pentru promovarea drepturilor omului o are pentru organizațiile societății civile, este esențial ca Parlamentul European să ia parte la dezvoltarea programelor cadru multianuale și strategice. Ne luptăm pentru ca Parlamentul European să aibă un cuvânt de spus, atât cât consideră necesar, în ceea ce privește elaborarea planurilor strategice ale instrumentului de finanțare, prin intermediul unor revizuiri anuale mai degrabă decât la intervale de șapte ani, concomitent cu ciclurile bugetare. Aceasta este semnificația modificărilor pe care dorim să le susținem. Tratatul de la Lisabona a confirmat dreptul de supervizare al Parlamentului European, care reprezintă, de fapt, instituirea unui „act delegat”, menționat deja de colegii deputați, a cărui valorificare și aplicare o considerăm necesară în acest caz. Problema de față reprezintă într-adevăr primul exemplu privind rolul sporit al Parlamentului European începând cu 1 decembrie 2009.

Ca urmare a discuțiilor de până acum și a dezbaterilor parlamentare, noi, raportorii pentru instrumentele de finanțare, am ajuns la concluzia comună că dosarul ar trebui trimis pentru a doua lectură și transmitem un mesaj politic important instituțiilor, deoarece acum ar trebui să acționăm în spiritul Tratatului de la Lisabona, odată cu intrarea în vigoare a acestuia. Considerăm că acestea sunt instrumentele pentru care este absolut esențial ca Parlamentul să-și exercite cu adevărat dreptul democratic de supervizare.

  Barbara Lochbihler, raportoare. – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, Instrumentul european de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului este un instrument foarte nou. Se poate spune, de asemenea, că are o acțiune importantă și elocventă. Acest lucru se poate observa din reacțiile reprezentanților societății civile, atât din cadrul UE, cât și din afara acesteia. Reprezintă, de asemenea, un supliment foarte pozitiv în raport cu politica noastră privind drepturile omului în cadrul Parlamentului European și al UE în ansamblu.

Activitatea în domeniul drepturilor omului se desfășoară deseori în condiții foarte dificile. Prin urmare, este foarte important ca aceste instrumente să ofere UE posibilitatea de a acorda sprijin financiar organizațiilor societății civile fără consimțământul și chiar fără informarea guvernelor în cauză cu privire la sprijinul financiar acordat de UE. Accentuăm în mod repetat faptul că acest ajutor trebuie menținut și – atunci când este cazul – prelungit.

La fel ca și coraportoarea mea, dna Gál, susțin propunerea Comisiei privind reducerea impozitului în țările în care plățile din acest instrument de finanțare sunt încă impozitate. De asemenea, acest lucru ar ușura în mod semnificativ activitatea ONG-urilor în cauză.

Totodată, o provocare constantă în activitatea cu acest instrument de finanțare o reprezintă, pe de o parte, existența plângerilor sau a reacțiilor negative în acest sens care indică în mod clar birocrația accentuată cu care se confruntă organizațiile societății civile care caută sprijin din partea instrumentului. Pe de altă parte, desigur, există necesitatea de transparență cu privire la sumele de bani și modalitatea de cheltuire a acestora. Totuși, ar trebui tratate cu seriozitate în special plângerile repetate venite din partea organizațiilor mici referitor la faptul că sunt împiedicate să utilizeze acest sprijin, aspect ce trebuie avut în vedere.

Mai mult, consider o provocare dificultatea de informare a multor organizații locale din mediul rural, în raport cu cele din marile metropole din sudul lumii, referitor la existența unui instrument de finanțare de acest tip și modul său de gestionare. Imaginați-vă următoarea situație: într-o zonă rurală unde nu există întotdeauna electricitate, dovezile scrise reprezintă probabil excepția mai degrabă decât regula  – fiind necesară o atenție sporită pentru îndeplinirea acestor inițiative. În acest moment, constat o oportunitate în extinderea ambasadelor UE în teritoriu  – stabilit fiind faptul că vor exista responsabilități și personal la dispoziție în fiecare ambasadă a UE de acest fel care să reprezinte drepturile omului și democrația – în acești funcționari publici – pe care îi voi numi agenți ai drepturilor omului – implicați intens în preluarea rolului de mediator și a atribuției de a oferi informații și comunicări, precum și de stabili contacte cu inițiativele locale care nu au probabil abilitatea de a comunica în engleză, franceză, spaniolă sau alte limbi oficiale ale UE.

Este însă prea devreme acum să demarăm o evaluare completă a acestui instrument. Perioada de timp este mult prea scurtă  – rezultatele nu ar fi foarte bine evidențiate. Totuși, în câțiva ani va trebui să ne dedicăm forte intens unei evaluări complete de acest tip. Prin evaluare înțeleg analiza nu doar a aspectelor pozitive din trecut, ci și a ideilor noi care ar trebui adoptate, precum și a modalității de dezvoltare ulterioară a instrumentului de finanțare.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. – Dle președinte, aș dori să le mulțumesc tuturor raportorilor  – dnei Brantner, dnei Gál și dnei Lochbihler, precum și dlui Mitchell, dlui Scholz și dlui Goerens.

Propunerile prezentate sunt rezultatul revizuirii de la mijlocul perioadei desfășurate de Comisie în 2009 la solicitarea Parlamentului. Concluzia revizuirii a fost că instrumentele funcționează bine. Acesta este un fapt foarte pozitiv care creează un cadru stabil pentru relațiile noastre externe până în 2013. În unele cazuri, Comisia a propus doar modificări tehnice în vederea alinierii cu celelalte instrumente. Suntem mulțumiți că dispunem de sprijinul dvs. cu privire la aceste aspecte tehnice.

Problema majoră identificată în cadrul acestei revizuiri au reprezentat-o obiecțiile Parlamentului referitoare la ajutorul acordat prin Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD) care nu a putut fi considerat asistență oficială pentru dezvoltare. În acest caz, Comisia a ținut seama pe deplin de propunerile acestei Camere. Am depus o propunere de extindere a Instrumentului financiar pentru cooperarea cu țările industrializate în vederea includerii activităților care nu pot fi eligibile ca asistență oficială pentru dezvoltare. Este vorba despre acorduri cu parteneri bilaterali importanți și jucători globali față de care Uniunea Europeană manifestă un interes strategic în vederea promovării unor legături diversificate, precum India, China sau Brazilia. Aceste țări sunt, de asemenea, interesate de implicarea în schimburi economice, academice, de afaceri și științifice cu Uniunea Europeană.

Acest instrument modificat, denumit ICI Plus, reprezintă o soluție pe termen scurt pentru trei ani. Nu anticipăm revizuirea viitoare a instrumentelor de finanțare pentru acțiuni externe după 2013. Parlamentul a aprobat deja un buget pentru acest instrument în 2010. Pentru aplicarea bugetului pe 2010, instrumentul trebuie adoptat acum; prin urmare, salut activitatea raportorilor în vederea stabilirii unui consens semnificativ.

În ceea ce privește Instrumentul de stabilitate, Comisia a propus includerea acțiunilor UE împotriva proliferării armelor ușoare și de calibru mic, ca urmare a hotărârii din 2008 a Curții de Justiție. Discutăm aspectele ridicate în cadrul Consiliului și trebuie să ajungem la o soluție convenită de comun acord. Totodată, vă pot asigura că finanțarea acordată societății civile prin intermediul componentei de pregătire pentru situații de criză a Instrumentului de stabilitate va crește anul acesta.

Mai mult, în perioada 2011-2013 este programată dublarea finanțării în cazul parteneriatului pentru consolidarea păcii. Acest fapt va oferi o perspectivă amplă de finanțare a acțiunilor societății civile. Și mai important este procentul de 22 % pentru finanțarea societății civile din bugetul pentru situații de criză încă din 2007. Acest fapt demonstrează capacitatea ONG-urilor de consolidare a păcii și de reacție în situații de criză. Este un exemplu excelent de valoare adăugată adusă de instrumentul de stabilitate acțiunii UE la nivel mondial în țările fragile afectate de conflicte.

De la propunerile referitoare la revizuirea de la mijlocul perioadei, o altă modificare privind ICD a fost prezentată la 17 martie 2010. Așa-numitele măsuri de însoțire pentru sectorul bananelor au un obiectiv foarte clar: sprijinirea adaptării a 10 țări ACP exportatoare de banane la modificarea tarifelor aplicate de UE importurilor de banane.

Bananele au constituit obiectul celei mai lungi dispute comerciale din lume. UE a trebuit să găsească o soluție și să încheie un acord în conformitate cu normele OMC. Măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor reprezintă o parte integrantă a acestui acord, iar reducerile de tarife sunt deja în vigoare.

Aș dori să îi mulțumesc încă o dată raportorului pentru atitudinea sa foarte constructivă. Consider că avem în prezent un program eficient care poate fi pus în aplicare de îndată ce este adoptat. Tarifele sunt deja în vigoare iar țările ACP așteaptă de urgență sprijinul financiar promis de UE în timpul negocierilor.

Intervine acum cea mai dezbătută chestiune. Toate comisiile au adoptat amendamente pentru ca documentele de strategie și programele multianuale să fie considerate acte delegate conform procedurii prevăzute la articolul 290 din noul tratat. După cum știți, Comisia și, de asemenea, Consiliul nu împărtășesc acest punct de vedere. Considerăm că aceste documente de strategie și programe multianuale nu intră sub incidența articolului 290 întrucât nu aduc completări sau modificări anumitor elemente neesențiale ale actului legislativ.

Totuși, suntem în totalitate de acord cu necesitatea de a asigura implicarea eficientă a Parlamentului în luarea deciziilor strategice generale. Este, de asemenea, în interesul nostru al tuturor să garantăm faptul că programarea poate fi realizată în mod practic și ușor. Până în prezent, implicarea Parlamentului în ceea ce privește documentele de strategie și programarea multianuală s-a realizat prin intermediul procedurii de control democratic asupra căreia s-a convenit în 2006. Prin intermediul acestei proceduri, Comisia se angajează într-un dialog cu Parlamentul pe tema conținutului strategiei. Procesul de consultare depășește limitele stricte ale comitologiei.

Doresc să fiu clar: este evident că trebuie să găsim o soluție acum. Comisia este deschisă dialogului cu Parlamentul în vederea descoperirii unei soluții care să răspundă preocupărilor acestuia. Cei trei președinți de săptămâna trecută au trimis o invitație pentru o reuniune neoficială între comitetul director însărcinat cu această problemă în Parlament, Comisie și Consiliu.

Salutăm cu entuziasm această invitație. Înalta Reprezentantă, un reprezentant al Consiliului și cu mine ne-am întâlnit cu grupul director în această dimineață. A fost o reuniune foarte fructuoasă care confirmă în mod clar necesitatea găsirii unei soluții pentru aplicarea deplină a Tratatului de la Lisabona în cel mai scurt timp posibil prin respectarea, de asemenea, a preocupărilor practice presante, și nu în ultimul rând a celor privind bugetul.

Îmi exprim încrederea că putem găsi o soluție dacă acționăm împreună.

  Olivier Chastel, Președinte în exercițiu al Consiliului. – (FR) Dle președinte, baroneasă Ashton, dle comisar Piebalgs, onorabili deputați, doresc, în numele Consiliului desigur, să mulțumesc raportorilor pentru activitate și implicare. Permiteți-mi să adaug câteva cuvinte la comentariile făcute de dl comisar Piebalgs, cu care Consiliul este evident în totalitate de acord.

Dl comisar a atras în mod corect atenția asupra principalului aspect rămas nesoluționat, și anume, dorința Parlamentului ca documentele de strategie și programarea multianuală să fie considerate acte delegate. Nu intenționez să prezint în mod detaliat poziția Consiliului aici, în această după-amiază, voi afirma însă doar că Președinția este în mod evident mai mult decât bucuroasă să ajungă la un acord care să mulțumească cele trei instituții și care să ne permită să adoptăm instrumentele de finanțare în cel mai scurt timp posibil. Desigur, în acest context mă refer mai precis la ICI Plus menționat anterior și la măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor.

Sunt încântat de reuniunea de azi dimineață cu baroana Ashton, dl comisar Piebalgs și raportorii. Considerăm această reuniune o dovadă clară a dorinței sincere a celor trei instituții de a încheia un acord, iar Președinția consideră, după cum știți, că dezbaterea actuală privind instrumentele de finanțare ar trebui separată de negocierile în curs între Parlament și Consiliu privind procedura de comitologie și actele delegate.

Pentru moment, sunteți la curent cu faptul că aceste două aspecte sunt încă examinate de către Consiliu și că Parlamentul trebuie să adopte orice soluție posibilă. Din acest motiv, având în vedere necesitatea urgentă de adoptare a instrumentelor de finanțare, trebuie să facem un pasul important, și anume dezvoltarea unei soluții personalizate.

Președinția belgiană va garanta, în ceea ce o privește, că activitatea desfășurată ca urmare a reuniunii de azi dimineață progresează rapid și produce rezultate concrete care ne vor permite să ajungem la un acord cât mai curând posibil. Reuniunea de azi dimineață ne dă de înțeles că Parlamentul împărtășește pe deplin acest obiectiv.

  Barbara Lochbihler, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru afaceri externe. – (DE) Dle președinte, mă voi referi la instrumentul ICI+. Instrumentul financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și alte țări și teritorii cu venituri ridicate (ICI) a fost lansat în mandatul parlamentar anterior. În opinia mea, Comisia pentru afaceri externe a solicitat crearea unui instrument de finanțare pentru afacerile externe care nu avea nicio legătură cu ajutorul pentru dezvoltare, ci era destinat țărilor din America Latină, Asia și Orientul Mijlociu. Comisia a creat atunci un instrument de dimensiuni reduse - instrumentul ICI. Din păcate, Comisia l-a considerat drept o soluție intermediară. A reaprovizionat țările vizate de Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD), dar a adus puține noutăți, fiind considerat un instrument comercial. Prin urmare, Comisia pentru afaceri externe a propus un amendament privind denumirea instrumentului care a clarificat intenția inițială de instrument de politică externă. Noua denumire este „Instrument de finanțare a cooperării cu țările din Orientul Mijlociu, Asia, America și Africa de Sud”. Solicităm sprijinul dvs. în acest sens. Ar fi mai mult decât regretabil dacă UE nu ar dispune de niciun instrument de finanțare a politicii externe denumit corespunzător.

  Nirj Deva, raportor pentru aviz a Comisiei pentru dezvoltare. – Dle președinte, trebuie să studiem importanța pe care instrumentele de finanțare – ICD, Instrumentul de stabilitate și Instrumentul pentru promovarea democrației și drepturilor omului – o au pentru puterea diplomatică exercitată de Uniunea Europeană la nivel mondial. Puterea diplomatică este în creștere, fapt demonstrat de monitorizarea alegerilor, observații, campanii pentru democrație și așa mai departe.

Parlamentul a renunțat la 16 instrumente de control atunci când a creat ICD. Am cedat Comisiei 16 puteri de decizie principale pentru a controla instrumentul ICD și a facilita o mai bună cooperare. Instrumentul funcționează bine. Deținem în prezent un instrument de stabilitate pentru dezvoltarea postcriză. Acesta trebuie consolidat cu o sumă de bani considerabilă întrucât există multe crize civile și militare la nivel mondial. Există în prezent 36 de conflicte civile.

În aceeași ordine de idei, consider că Instrumentul pentru promovarea drepturilor omului trebuie să fie activ. Nu este suficient să tot vorbim: avem nevoie de oameni în teritoriu, instrumente de monitorizare a alegerilor, o bună guvernanță și toate celelalte lucruri pentru care solicităm fonduri. Susțin cu entuziasm această inițiativă.

  Ivailo Kalfin, raportor pentru aviz al Comisiei pentru bugete. – (BG) Permiteți-mi să încep prin a-mi exprima deplinul acord față de concluziile raportului dlui Goerens privind necesitatea Instrumentului de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD) și beneficiul acestuia pentru politicile Uniunii Europene.

Totodată, sunt de acord cu faptul că Uniunea Europeană trebuie să găsească o soluție pentru a continua sprijinirea țărilor producătoare de banane, chiar și după ce Organizația Mondială a Comerțului a interzis acordarea unor condiții favorabile de la începutul acestui an. Curios și destul de ciudat este faptul că, din 1994 și până în prezent, Comisia nu a realizat nicio evaluare a impactului asistenței asupra acestor 12 țări, situație care trebuie modificată în viitor.

Punctul asupra căruia Comisia pentru bugete insistă și cu care nu suntem de acord este tăierea de resurse de la alte politici astfel ca cele 190 de milioane de euro în cauză să fie alocate pentru următorii trei ani. Insistăm asupra protejării unui principiu, și anume, finanțarea politicilor noi din resurse noi. Acest fapt înseamnă că politica nouă, deși ar putea fi prevăzută în cadrul financiar al Comisiei Europene, trebuie prevăzută în buget și nu finanțată în detrimentul altor programe.

  Tunne Kelam, în numele Grupului PPE. – Dle președinte, Înaltă Reprezentantă, dle comisar, aș dori, întâi de toate, să salut declarația pozitivă și detaliată a dlui comisar Piebalgs cu privire la această situație și concluziile sale referitoare la buna funcționare a instrumentelor de finanțare.

Consider că Instrumentul de stabilitate a fost foarte util în abordarea conflictelor și crizelor, prin urmare, ar trebui să ne concentrăm mai mult pe prevenție și monitorizare. Acest lucru înseamnă totodată sprijin pentru consolidarea societății civile. Și în acest caz, anunțarea unei creșteri substanțiale a fondurilor pentru consolidarea păcii este salutată.

Salutăm, se asemenea, știrea și înțelegem necesitatea de creștere de la 7 la 10 % a plafonului de finanțare a măsurilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1). În același timp, este esențială garantarea faptului că diferitele instrumente și programe ale UE sunt utilizate în mod coerent și complementar.

Tratatul de la Lisabona trebuie să contribuie la coerența și eficientizarea UE. Parlamentul a înțeles necesitatea modificărilor tehnice. După cum s-a arătat, problema constă mai degrabă în soluția politică. Aceasta privește actele delegate și dreptul de control al Parlamentului European.

Astăzi, sunt încurajat de declarațiile deschise ale Consiliului și Comisiei. Acesta este semnalul că sunteți pregătiți să ajungeți la un acord în cel mai scurt timp posibil. Sper cu tărie că vom putea ajunge la un astfel de acord care să garanteze echilibrul corect între cele trei instituții ale UE.

  Gianluca Susta, în numele Grupului S&D. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, aș dori, întâi de toate, să-l felicit pe dl Scholz pentru elaborarea acestui raport referitor la stabilirea unui instrument financiar pentru cooperarea cu țările industrializate. Este adevărat că instrumentul este gestionat de Comisia pentru comerț internațional deoarece, mai presus de toate, are în vedere cooperarea cu țările industrializate și cele emergente, astfel că există o anumită diferență față de celelalte instrumente.

Întâi de toate, consider necesară sublinierea rolului Parlamentului. Am pierdut prea mult timp în războiul cu Consiliul și Comisia într-o problemă evidentă după adoptarea Tratatului de la Lisabona. Trebuie să apărăm rolul central al Parlamentului, atât în ceea ce privește actele delegate cât și cele executive. În al doilea rând, consider esențială sublinierea importanței strategice a acestui joc în ansamblu iar, în al treilea rând, a necesității de intensificare a colaborării cu țările în curs de dezvoltare și emergente, fără a priva de bani țările cele mai sărace.

Trebuie să facem un efort în cadrul bugetului Uniunii Europene pentru a direcționa mai multe resurse către țările cele mai sărace, ținând seama de faptul că problemele țărilor emergente au mai degrabă un caracter normativ, decât financiar. Oricum, inovarea trebuie de asemenea susținută, însă prin resurse suplimentare care nu au fost tăiate de țările cele mai sărace.

  Annemie Neyts-Uyttebroeck, în numele Grupului ALDE. – (NL) Dle Chastel, baroneasă Ashton, doamnelor și domnilor, dezbaterile de astăzi au drept temă diferitele tipuri de instrumente de finanțare care îi permit Uniunii Europene să acționeze în domeniul afacerilor externe. Toate aceste instrumente sunt relativ noi și, în plus, au o natură destul de originală. Nu ne-am mai confruntat cu nimic comparabil până în prezent și, oriunde în lume ori în cadrul instituțiilor supranaționale sau internaționale există, în realitate, foarte puține modele de instrumente asemănătoare celor dezvoltate de Uniunea Europeană. Datorită naturii inovatoare a setului de instrumente, am convenit în mod inteligent să le evaluăm după doar câțiva ani și să efectuăm modificări acolo unde este cazul. Această chestiune ne ține ocupați aici, în această după-amiază.

Totuși, există și alte modificări importante care au survenit între timp. În prezent, avem o Înaltă Reprezentantă care este totodată și vicepreședinta Comisiei. În timpul acestei ședințe, ni s-a solicitat aprobarea textelor de bază referitoare la Serviciul european de acțiune externă, care reprezintă, cu alte cuvinte, brațul diplomatic al Uniunii Europene. Și acest lucru este o inovare foarte importantă.

Și nu în ultimul rând, puterile acestei Camere au fost extinse în mod considerabil. Până în prezent, am avut numeroase ocazii de exploatare a acestor puteri și, ca în cazul instituțiilor tinere, accentuăm cât mai mult pentru afirmarea la maximum a noilor puteri. Prin urmare, purtăm în prezent discuții cu celelalte instituții cu privire la stabilirea exactă a limitelor.

Sunt totodată mulțumită de afirmațiile dlui comisar Piebalgs și ale Președintelui în exercițiu privind voința de stabilire a unui acord. Având în vedere că anterior am făcut parte din puterea executivă a țării mele, înțeleg toate aspectele problemei și sper să ajungem la un acord. De asemenea, îndrăznesc să sper că această Cameră nu își va supraestima propriile forțe, după cum afirmă englezii uneori.

În încheiere, referitor la Instrumentul de stabilitate – mai am câteva secunde – aș dori să salut cu entuziasm afirmația dlui comisar Piebalgs conform căreia ar trebui să ne concentrăm, printre altele, asupra luptei împotriva traficului de arme ușoare și de calibru mic. Intenția este de a implica mai profund ONG-urile în funcționarea Instrumentului de stabilitate și de a utiliza integral setul mult mai inovator de instrumente pentru consolidarea păcii. Dacă acest lucru este transpus în realitate, veți putea conta pe susținerea deplină din partea grupului nostru.

  Franziska Keller, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle președinte, aș dori să aduc în prim plan chestiunea Instrumentului de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD) unde constat, împreună cu colegii din Comisia pentru dezvoltare, o nevoie urgentă de consolidare a puterii de control a Parlamentului întrucât Parlamentul are obligația de a controla dacă banii sunt cheltuiți de către Comisie în domeniile și pentru scopurile convenite, în cazul de față asistența oficială pentru dezvoltare (AOD).

Am descoperit în trecut cazuri în care banii nu au fost cheltuiți în conformitate cu criteriile AOD sau cu scopul de eradicare a sărăciei. Propunerile și ideile noastre nu au fost luate în considerare, putând fi doar consultate. Acest fapt arată în mod clar că avem nevoie de o poziție mai puternică. Avem nevoie de puterea de codecizie cu privire la domeniile în care sunt direcționați banii.

Nu doar Comisia, ci și noi ca Parlament avem o obligație în ceea ce privește coerența politicii de dezvoltare. De asemenea, trebuie să ne asigurăm că banii sunt direcționați corect și că alte domenii ale politicii contribuie în același timp la eradicarea sărăciei.

Parlamentul are, de asemenea, o responsabilitate față de cetățenii Uniunii Europene. Trebuie să controlăm mai bine domeniile în care sunt cheltuiți banii, și anume, eradicarea sărăciei. Cetățenii europeni sunt în favoarea ajutorului pentru dezvoltare. Sunt chiar în favoarea acordării de ajutor suplimentar pentru dezvoltare – după cum au arătat sondajele – însă trebuie să arătăm în mod clar felul în care banii sunt cheltuiți, adică în beneficiul oamenilor săraci.

Prin urmare, eu și Comisia pentru dezvoltare vă invităm să acceptați actele delegate pentru ICD.

  Charles Tannock, în numele grupului ECR. – Dle președinte, UE este cel mai mare furnizor multilateral de ajutor pentru dezvoltare și asistență umanitară la nivel mondial. Aceasta joacă, de asemenea, un rol politic important sprijinind promovarea drepturilor omului și a democrației în țările terțe.

Grupul meu, ECR, este convins că instrumentele de finanțare noi, corespunzător structurate, ale UE sunt prin urmare esențiale. Acestea garantează o cheltuire mai eficientă și mai efectivă a banilor contribuabililor UE și permit Parlamentului, în special celui post-Lisabona, să monitorizeze în mod mai deschis și mai transparent cheltuielile și politica strategică.

Această responsabilitate democratică este vitală, în special într-o perioadă în care statele membre fac reduceri drastice în materie de cheltuieli naționale. Investițiile și dezvoltarea, democrația și drepturile omului reprezintă probabil o importantă modalitate de susținere, prin puterea diplomatică în special, a scopurilor mai largi de politică externă ale UE și ar putea contribui, de asemenea, la reducerea presiunilor interne exercitate de migrație la granițele externe ale UE. Cu toate acestea, mecanismele puternice de prevenire a corupției și a utilizării incorecte a banilor UE sunt fundamentale, iar noi ar trebui să evităm impunerea forțată a propriilor valori liberale vestice, în special așa-numitele drepturi la reproducere, asupra celor slab dotați sau reticenți să le absoarbă sub forma drepturilor omului.

  Sabine Lösing, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle președinte, este important ca în acest moment să stabilim în mod clar faptul că, în ceea ce privește instrumentele de finanțare a politici externe a UE, Tratatul de la Lisabona a anulat dreptul de supervizare al Parlamentului European. Astfel, competența privind aceste instrumente de finanțare a fost transferată integral Comisiei și Înaltei Reprezentante și odată cu aceasta Serviciului european de acțiune externă. Consider total inacceptabil faptul că Parlamentul și Consiliul sunt ignorate, în ciuda faptului că sunt vizate măsurile de politică externă ale Uniunii Europene pe termen lung și aplicarea acestora.

Susținem eforturile comune ale grupurilor politice din cadrul Parlamentului în vederea restabilirii dreptului de supervizare parlamentară a instrumentelor de finanțare. De asemenea, vom susține modificările aduse actelor delegate în acest sens, care desigur au fost discutate anterior. În același timp, aș dori să închei prin a-mi exprima principala preocupare în acest sens, în special în ceea ce privește Instrumentul de stabilitate și Instrumentul european de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului, întrucât consider că acestea sunt utilizate în mod nedemocratic și netransparent și, în unele cazuri, împotriva voinței țărilor în cauză, fapt care le atribuie caracterul de politică externă intervenționistă a UE.

  William (The Earl of) Dartmouth, în numele Grupului EFD. – Dle președinte, în jurul bazarelor din Karachi circulă următoarea anecdotă. Președintele Pakistanului este jefuit de un hoț care-i zice: dă-mi banii tăi. Președintele Pakistanului spune: sunt președintele Zardari, președintele tău. Atunci hoțul zice: în acest caz, dă-mi banii mei!

Acest fapt este relevant pentru dezbaterea de astăzi deoarece evidențiază punctul-cheie al acesteia. Comisia Europeană nu are niciun ban. Toți banii acesteia provin de la contribuabilii din țările membre sau, mai exact, contribuabilii din cele 14 state membre net contributoare. Chiar dacă Comisia dispune uneori de propriile resurse, din nefericire se pare că, în baza voturilor de mai devreme, banii cheltuiți de Comisie vor fi tot cei plătiți de contribuabili.

Prin urmare, vă solicit să analizați foarte atent următoarea problemă: chiar credeți că greu încercații contribuabili europeni și britanici, în special în condițiile actuale, își doresc într-adevăr cheltuieli suplimentare în valoare de 2 miliarde de euro – întrucât acestea sunt prevederile prezentelor propuneri – doar pentru ca dl comisar UE să defileze pe scena mondială?

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, ca întotdeauna, organismele de finanțare ale UE întâmpină unele probleme. Ajutorul financiar este dificil de obținut din cauza complexității sale, în timp ce sistemele de monitorizare continuă să fie concepute sub nivelul optim. Un exemplu îl reprezintă ajutorul de preaderare care, după cum știm cu toții, este acordat țărilor potențial candidate însă care este normal să fie oferit doar dacă țările în cauză luptă cu problemele de corupție sau dacă structurile necesare sunt cu adevărat instituite. Sper că UE a tras concluziile necesare în acest sens ca urmare a extinderii precipitate din 2007. În ceea ce privește Instrumentul de stabilitate și Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare, de cele mai multe ori, fondurile bugetare nu ajung deloc sau ajung doar parțial la instituțiile locale pentru care sunt destinate. Acest fapt se datorează parțial instituțiilor fragile din țările beneficiare, însă și structurilor de stimulare deficitare și lipsei de responsabilitate documentată. O temă de gândire o reprezintă faptul că, în conformitate cu un studiu al FMI, cheltuielile publice a 33 de țări depind în proporție de peste 50 % de ajutorul internațional pentru dezvoltare. Este necesară consolidarea monitorizării oricărui tip de ajutor financiar acordat de UE.

  Godelieve Quisthoudt-Rowohl (PPE). – (DE) Dle președinte, aș dori, întâi de toate, să îi mulțumesc sincer raportorului, dl Scholz, pentru cooperarea pozitivă și deschisă de care ne-am bucurat. În cadrul trialogului, în special, au existat și disensiuni, însă ne-am bucurat de o atmosferă constructivă pentru discuții.

Extinderea Instrumentului financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și alte țări și teritorii cu venit ridicat va oferi UE ocazia de instituire a unei cooperări pe picior de egalitate cu economiile emergente și în curs de dezvoltare importante. Aici sunt incluse programele de schimb educațional sub egida Erasmus Mundus, precum și sprijinirea cooperării culturale sau antreprenoriale, aspecte pe care le salut cu entuziasm. Există un punct asupra căruia aș dori să vă atrag atenția, și anume că, având în vedere situația financiară actuală a UE – și cea a fiecărui stat membru – Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) nu consideră acceptabilă solicitarea unei finanțări noi, indisponibile în prezent, pentru realizarea măsurilor care tocmai au fost prezentate. Este necesară aducerea la același nivel a Instrumentului de finanțare a cooperării pentru dezvoltare ale cărui resurse vizau doar economiile în curs de dezvoltare și cele emergente. Prin urmare, am depus un amendament în numele Grupului PPE care face posibilă dobândirea unui astfel de echilibru financiar.

De asemenea, aș dori să spun câteva vorbe despre actele delegate. Acesta este un aspect important – a fost menționat deja de două ori în această dimineață. Nu există nicio îndoială, în ceea ce mă privește, că Parlamentul trebuie să aibă dreptul de supervizare și veto asupra întregului pachet de finanțare a cooperării externe, aflat în prezent în discuție, prin intermediul actelor delegate. Spiritul Tratatului de la Lisabona trebuie să se facă simțit în acest caz. Nu poate exista niciun compromis cu privire la includerea sau excluderea actelor delegate în ceea ce privește instrumentele de finanțare.

  Ana Gomes (S&D). – Dle președinte, Instrumentul european de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului este esențial pentru o politică externă a UE profund implicată în promovarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului la nivel mondial. Este singurul instrument pe care-l putem mobiliza în prezent pentru a-i ajuta pe cei care luptă pentru democrație și drepturile omului în țări în care libertățile fundamentale sunt restrânse. Putem face acest lucru fără consimțământul guvernelor implicate. Evident, un astfel de instrument valoros trebuie să se afle sub controlul adecvat al Parlamentului European, din acest motiv solicităm procedura actelor delegate.

Totuși, trebuie să recunoaștem că acest instrument este mai degrabă limitat în ceea ce privește finanțarea disponibilă, o parte importantă fiind alocată misiunilor UE de observare a alegerilor: 22 % pentru perioada 2011-2013. Aceasta înseamnă că bugetul alocat Instrumentului european de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului trebuie mărit în mod semnificativ.

Cu această ocazie, aș dori să evidențiez un nou instrument la crearea căruia Parlamentul ar trebui să contribuie și pe care instrumentul de față l-ar putea finanța în vederea asistării mai eficiente și mai flexibile a persoanelor care își riscă deseori viața în lupta pentru democrație, statul de drept și drepturile omului în țări cu regimuri opresive sau dictatoriale și în țări aflate în tranziție către democrație, unde se confruntă însă cu forțe antidemocratice violente și unde au nevoie de mai multă asistență în materie de consolidare a capacităților de combatere a forțelor antidemocratice.

Avem nevoie de o fundație europeană neguvernamentală între partide similară National Endowment for Democracy instituită de Congresul SUA.

(Vorbitoarea a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8))

  Heidi Hautala (Verts/ALE). – Dle președinte, vă mulțumesc că mi-ați acordat cuvântul. Întrebarea mea pentru dna Gomes cu privire la propunerea sa excelentă se referă la ce am putea prelua, în opinia sa, de la modelele americane pentru o finanțare mai flexibilă și, să zicem, mai lipsită de birocrație în vederea sprijinirii democratizării și a drepturilor omului.

  Ana Gomes (S&D). – Dle președinte, flexibilitatea reprezintă cheia. Cu ajutorul unei fundații între partide am putea identifica acele cazuri considerate ca necesitând asistență deosebită, evitând guvernele, autoritățile sau forțele obstrucționiste, pentru consolidarea capacității celor care luptă pentru drepturile omului. Consider că exemplul oferit de NED din SUA este într-adevăr unul foarte edificator, iar noi nu ar trebui să ne eschivăm de la adoptarea ideilor care funcționează în alte regiuni ale lumii, în acest caz, ale partenerilor americani.

Dispunem deja de fundațiile diverselor partide care funcționează în Europa, de multe ori însă cu programe diferite, existând cu siguranță multe cazuri în care acestea ar trebui să conveargă pentru a fi mai eficiente în acordarea de asistență celor care luptă pentru democrație și drepturile omului.

  Președinte. – M-ai indus în eroare, Ana. Am crezut că vei termina discursul, apoi deodată ai decis să-l continui, așa că nu am știut dacă pot sau nu să închei intervenția. În cadrul procedurii cartonașului albastru, ambele persoane, atât cea care pune întrebarea cât și cea care răspunde, au la dispoziție 30 de secunde.

  Louis Michel (ALDE). – (FR) Dle președinte, mă simt stânjenit deoarece aș fi dorit să iau parte la această discuție. Mă îndoiesc că modelul american este mai eficient decât cel european. În ceea ce privește drepturile omului, modelul american este eminamente selectiv și egoist deoarece, în realitate, acesta se bazează întâi de toate pe bilateralismul activ.

Aș dori să-mi felicit colegul, Charles Goerens, pentru activitatea sa, întrucât a reușit să consolideze dimensiunea de dezvoltare a abordării, și, desigur, să îi mulțumesc dlui comisar Piebalgs pentru atenția pozitivă acordată acestei solicitări.

Personal, aș dori să fac trei observații. Întâi de toate, desființarea prea rapidă a sistemului comunitar de preferințe poate și va avea consecințe dramatice în unele țări ACP în prezent exportatoare de banane. Unele dintre aceste consecințe vor afecta direct capacitatea țărilor ACP de promovare a dezvoltării durabile. Din acest motiv, aș dori să mă pronunț în favoarea unei interpretări rezonabile și ușor flexibile a criteriilor de alocare a ajutorului. Ajutorul ar trebui acordat în mod prioritar acelor țări ACP care doresc să păstreze sectorul bananelor datorită impactului acestuia din urmă asupra dezvoltării durabile a țării lor. În acest sens, ar fi fost de ajutor – lucru solicitat însă nu și obținut – să se fi dispus de o evaluare ex ante a impactului asupra situației țărilor exportatoare de banane.

Am alte două observații generale asupra cărora voi reveni cu siguranță în următoarele săptămâni. Din punctul meu de vedere, cea mai bună modalitate de direcționare a acestui ajutor este, fără îndoială, ajutorul bugetar general acolo unde este posibil și ajutorul sectorial acolo unde este dezirabil. Ar fi fost probabil utilă o dezbatere pe tema volumului ajutorului și a onorării angajamentelor făcute în 2005 de către statele membre. Acesta este un aspect esențial al dezbaterii. Mai mult, ceea ce am auzit aici de la unii colegi deputați este foarte îngrijorător. Evident, egoismul primează. Trebuie să spun că acest lucru este mai degrabă surprinzător.

Întâi de toate, pentru a răspunde la mai multe întrebări, aș dori totuși să reamintesc ideea de includere în buget a Fondului european de dezvoltare, întrucât acest fapt ar contribui la monitorizarea directă a acțiunii politice a Comisiei.

  Catherine Grèze (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, doresc să îi mulțumesc dlui Goerens pentru luarea în considerare a standardelor internaționale privind sănătatea și siguranța lucrătorilor și a standardelor internaționale de mediu, în special a celor privind expunerea la pesticide.

În opinia mea, susținerea în cadrul raportului a micilor producători este esențială deoarece, vă reamintesc, aceștia primesc în cele din urmă doar 1,5 % din prețul plătit de consumatorul final. Merită amintit, după cum deja știți, faptul că în fiecare an milioane de mici fermieri sunt forțați să se mute în bidonviluri.

Întrucât lupta împotriva pesticidelor și a expunerii pe scară largă la pesticide a fost abordată în cadrul acestei Camere, consider esențială aplicarea acelorași cerințe Antilelor Franceze unde se utilizează clordecon, precum și regiunilor ultraperiferice. Invit Comisia să facă acest lucru.

În încheiere, deși salut progresul făcut, aș dori să reiterez faptul că problema fundamentală în materie de comerț cu banane constă evident în modelul agricol care ar trebui regândit deoarece este orientat doar pe export. Modelul agricol ar trebui redirecționat către o autonomie sporită.

  Marek Henryk Migalski (ECR). – (PL) Sunt pe deplin de acord cu dna Gomes că drepturile omului reprezintă una dintre cele mai importante probleme cu care ne confruntăm, fapt pentru care nu reușesc deloc să înțeleg afirmația dnei Lösing conform căreia banii cheltuiți în domeniul drepturilor omului sunt uneori, dacă nu în mod frecvent, irosiți. În calitate de Comunitate Europeană, drepturile omului reprezintă componenta noastră de bază, dacă nu misiunea cea mai importantă.

Totodată, aș dori să fac referire la unul dintre instrumentele de sprijinire a democrației și a drepturilor omului la nivel mondial și la afirmația că aceste instrumente ar trebui introduse și puse în practică cu sau fără consimțământul părților terțe și al altor autorități publice. Consider că aceasta este o afirmație cheie care ilustrează obligația noastră. Uneori, trebuie să contribuim la consolidarea democrației și a drepturilor omului în ciuda guvernelor unor țări. Consider că este un exercițiu constructiv, în special și mai presus de toate, în zonele unde dreptul la libera exprimare este încălcat. Este obligația noastră.

  Joe Higgins (GUE/NGL). – Dle președinte, mare parte din această dezbatere nu are legătură cu realitatea. Toate aceste rapoarte privind promovarea democrației și a drepturilor omului la nivel mondial, precum și instrumentele de finanțare a cooperării pentru dezvoltare trebuie considerate din perspectiva afirmației moderate făcute ieri în această Cameră de Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite. Acesta a afirmat că alte 65 de milioane de persoane vor cădea în sărăcie extremă doar în acest an.

Aceasta este realitatea cruntă în totală neconcordanță cu afirmațiile frumoase ale Consiliului și Comisiei. Dincolo de ușile acestei Camere, bannere uriașe cu însemnele UE proclamă: Stop sărăciei. În același timp, Comisia UE – și, desigur, grupurile principale din Parlament – propun politici economice neoliberale care reduc bugete și servicii publice, perturbând nivelul de trai al oamenilor obișnuiți și transferând, în același timp, resurse masive în planuri de salvare pentru bănci și speculatori.

În ceea ce privește finanțarea cooperării pentru dezvoltare, Comisia se felicită cu privire la noile reduceri de tarife aplicate la banane și convenite cu producătorii de banane din America Latină, însă, în realitate, acest nou aranjament este în beneficiul puternicelor corporații transnaționale. Marii exportatori de banane, precum Chiquita și Del Monte, vor avea mult de câștigat, însă țările din Africa, Pacific și Caraibe, precum și micii producători vor fi devastați. Desigur, subvenția pentru micii producători de banane aflați în pragul falimentului din cauza noului acord nu trebuie să provină din fondurile sociale instituite, ci din altă parte a bugetului UE. Comerțul ar trebui să fie în beneficiul micilor producători și al lucrătorilor – al majorității – nu al marilor corporații transnaționale.

  Nikolaos Salavrakos (EFD). – (EL) Dle președinte, mă tem că bugetul Uniunii Europene pentru 2011 a dat greș, atât în ceea ce privește revizuirea pe termen mediu, cât și obținerea de venit direct din impozite noi care, în cele din urmă, vor fi plătite de consumatorii finali, cu alte cuvinte, de cetățenii europeni. Consider că nu este perioada cea mai potrivită pentru introducerea acestor impozite, acum când Europa se cufundă în recesiune, iar lucrătorii își pierd locurile de muncă, puterea de cumpărare și, cel mai important, drepturile de asigurare. În loc să le acordăm ajutor consumatorilor europeni, noi stabilim noi impozite. Încă o dată, se pare că în eforturile noastre de obținere a disciplinei bugetare am lăsat deoparte planurile de creștere, iar în ceea ce privește aplicarea teoriei economice, am omis-o pe cea politică.

Trebuie să îi convingem pe cetățenii europeni, spre exemplu, că avem grijă de ei în cel mai bun mod posibil. Prin urmare, în acest moment important nu ar trebui să procedăm asemeni Mariei-Antoinette. Totodată, am două propuneri specifice: întâi de toate, indemnizația de deputat în Parlamentul European ar trebui redusă cu 1000 de euro în 2011, iar banii ar trebui folosiți de fiecare în parte pentru recrutarea unui tânăr cetățean european șomer din țara noastră. În al doilea rând, ar trebui să reducem costurile de deplasare zburând la clasa economică.

  Nick Griffin (NI). – Dle președinte, ca de altfel în cazul majorității propunerilor UE, aceste instrumente de finanțare includ măsuri cu un profund impact emoțional. Toate persoanele decente ca noi își doresc să pună capăt traficului de droguri, de persoane și furnizării armelor de calibru mic în zonele de conflict, însă este foarte ușor să fim entuziaști și generoși când vine vorba de banii altora.

Astfel, în timp ce oamenii obișnuiți din Grecia, Franța, Irlanda și Marea Britanie suferă ca urmare a reducerilor și sunt împovărați de impozite, raportul Scholz va adăuga 176 de milioane de euro la cele 172 de milioane de euro deja angajate pentru a-i ajuta pe capitaliștii din lumea a treia să reducă și mai mult locurile noastre de muncă. Raportul Goerens va irosi 190 de milioane de euro, inclusiv 17,4 milioane pentru un mecanism de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare. Poate că nu ați observat, însă prețurile la produsele alimentare cresc și în circumscripțiile noastre.

Cel mai negativ dintre toate este însă raportul Brantner. Aici, la pagina nouă se vorbește despre un pachet financiar de 2 062 de miliarde de euro până în 2013. Desigur, este o greșeală de tipar. Sper din suflet să fie o greșeală de tipar, însă faptul că o astfel de eroare ridicolă ar putea să scape tuturor experților și deputaților din Parlamentul European care au citit acest raport spune foarte multe despre nepăsarea cu care Uniunea Europeană cheltuie banii.

Acești bani nu cresc în copaci. Nu reprezintă cadoul oferit de o zână uriașă. Nu sunt banii Comisiei; nu sunt banii deputaților din Parlamentul European. Sunt banii contribuabililor, iar o sumă disproporționat de mare provine de la contribuabilii britanici.

  Maurice Ponga (PPE). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, Uniunea Europeană a menținut timp de mulți ani o relație puternică și specială cu țările ACP. Această relație deosebită a avut drept rezultat, în special, acordarea de preferințe tarifare. Acesta este și cazul sectorului bananelor, în care țările ACP au beneficiat de un aranjament comercial preferențial pentru exporturile către Uniunea Europeană.

Preferința a fost contestată la OMC, în special de țările din America Latină, mari exportatoare de banane. Prin urmare, pentru a se conforma normelor OMC și a pune capăt unei lungi dispute, Uniunea Europeană a acceptat reducerea tarifelor în sectorul bananelor în decembrie 2009.

În baza parteneriatului privilegiat cu țările ACP, Uniunea Europeană a dorit totuși să ajute țările ACP producătoare de banane să facă față competiției crescute. Astfel, Europa s-a angajat să contribuie cu 190 de milioane de euro până în 2013 pentru a ajuta țările ACP producătoare de banane să se adapteze, să fie competitive și să-și restructureze sectorul dacă este cazul.

În raportul pe care-l vom supune la vot mâine, Parlamentul European își reafirmă angajamentul și sprijinul față de țările ACP producătoare de banane și salut cu entuziasm acest fapt. Astfel, am sugerat, prin altele, faptul că Uniunea Europeană ar putea adopta măsuri complementare după 2013 dacă este cazul.

  Thijs Berman (S&D). – Dle președinte, trebuie să asigurăm un maxim de transparență și responsabilitate în ceea ce privește bugetul întrucât acest lucru va contribui în mare măsură la legitimitatea politicii externe a UE.

Discutăm despre sume importante cheltuite în baza reglementărilor care oferă Comisiei o marjă de manevră considerabilă. Toate acestea sunt normale, se impune totuși exercitarea controlului deplin asupra documentelor de strategie, a programelor indicative multianuale și a celor similare, întrucât acestea au un domeniu general de aplicare și completează instrumentele de finanțare prin definirea zonelor și obiectivelor prioritare.

Comisia ar trebui să prezinte rezultatul într-un raport anual în Parlament acordând o atenție deosebită conformității tuturor proiectelor cu criteriile de eligibilitate ale AOD. Ar trebui ca programarea și planificarea să fie realizate de aceiași experți ca și până în prezent, însă Serviciul european de acțiune externă are nevoie de mai mulți experți în dezvoltare și drepturile omului care să înțeleagă și să folosească aceste instrumente la Bruxelles și în cadrul delegațiilor UE în țările terțe.

  Takis Hadjigeorgiou (GUE/NGL). – (EL) Dle președinte, aș dori să mă refer pe scurt la problema democrației și a finanțării acordate pentru sprijinirea acesteia în străinătate. Considerăm că democrația este o realizare umană care trebuie protejată. Totuși, este democrația pe care o știm acea democrație pe care dorim – și trebuie – s-o exportăm? Sunt absolut sigur că primul lucru pe care trebuie să-l facem este să îmbunătățim democrația la noi acasă. Putem vorbi de democrație într-o țară în care abținerile depășesc 50 %? Când milioane de oameni nu au locuri de muncă, putem vorbi de democrație? Ce putem spune atunci când, în loc să fie exprimată prin reprezentanții aleși, democrația este exprimată în principal prin și, în același timp, controlată de mass-media? Este aceasta democrația de care putem fi mândri și pe care dorim s-o exportăm?

Cred că există cu adevărat națiuni care au nevoie de ajutor pentru ca drepturile lor să fie sprijinite și recunoscute în mod corespunzător de propriile guverne. Acest lucru ar trebui realizat totuși în mod prudent, ca urmare a unui proces îndelungat de investigare a posibilelor rezultate negative mai degrabă decât a celor pozitive? Poate cineva să afirme că finanțarea democrației în Afganistan a contribuit la dezvoltarea acesteia? Consider că putem face mult mai multe pentru ca democrația noastră să devină un exemplu de urmat, decât să îi plătim pe alții să ne copieze.

  Alf Svensson (PPE). – (SV) Tratatul de la Lisabona și noul Serviciu european de acțiune externă ne-au asigurat o prezență sporită pe scena mondială. Desigur, aceasta antrenează un plus de responsabilitate.

Avem o responsabilitate deosebită în ceea ce privește toate tipurile de relații cu țări care nu sunt democrații, atât în domeniul comercial cât și al acordării de ajutor. Europa și UE trebuie să preia inițiativa. UE trebuie să deschidă calea. Printre instrumentele de finanțare pe care le dezbatem în prezent, există elemente constitutive care ne oferă condițiile esențiale pentru a schimba ceva. Condițiile esențiale există, însă acest lucru nu înseamnă în mod automat că vom reuși. Pentru ca fiecare euro din ajutorul acordat să aibă un efect optim, activitatea noastră de dezvoltare trebuie să includă în permanență inițiative de promovare a democrației și formare a opiniei. Acest lucru poate părea de la sine-înțeles, însă, de fapt, nu este pentru toți.

În cadrul Organizației Națiunilor Unite, UE luptă din greu. UE se remarcă în negocierile împotriva regimurilor totalitare; tot noi suntem cei care în mod constant și ferm îi susținem pe cei vulnerabili, așa cum ar fi și normal, desigur. Prin urmare, observ cu dezamăgire că, la nivel mondial, direcția schimbării în materie de democrației și drepturile omului nu este cea pe care ne-am dori-o; de asemenea, consider că unii deputați din Parlamentul nostru nu apreciază pe deplin importanța democrației care reprezintă cel mai semnificativ și fundamental element constitutiv pentru dezvoltare.

La intervale regulate, observăm în cadrul Comisiei pentru dezvoltare încercări de inițiere a unor texte care în mod subtil, printre rânduri sau chiar în mod deschis, acordă o oarecare concesie regimurilor totalitare. S-a afirmat recent, de exemplu, că principala problema a dictaturilor o reprezintă riscul rezultat din privatizarea sistemului de sănătate. Faptul că foametea larg răspândită nu s-a manifestat niciodată într-o democrație este rar menționat.

Această atitudine este pur și simplu nejustificată. Pentru funcționarea optimă a instrumentelor noastre de finanțare în cadrul bugetului pentru ajutor, este necesar ca promovarea democrației să reprezinte punctul central al tuturor relațiilor noastre externe iar acest lucru nu trebuie să aibă loc doar verbal și în contexte formale, fără a se lua măsuri practice.

  Patrice Tirolien (S&D) . – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, îmi voi concentra discursul asupra raportului dlui Goerens care vitează măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor (BAM) din țările ACP.

Întrucât eu însămi provin din una dintre singurele regiuni europene producătoare de banane, pot doar să-mi manifest solidaritatea față de producătorii ACP în cauză. În primul rând, solidaritate datorită legăturii istorice puternice dintre Uniunea Europeană și aceste țări, iar noi ar trebui să facem tot ce ne stă în putere pentru a asigura capacitatea acestora de maximizare a beneficiilor globalizării căreia, de cele mai multe ori, îi cad victime printre primele.

De asemenea, solidaritate deoarece concesiile comerciale acordate în mod generos OMC-ului de către Comisie pot avea un impact devastator asupra acestui sector agricol în țările ACP partenere. În cele din urmă, solidaritate și nu naivitate, deoarece în propunerea privind un regulament BAM în forma depusă de Comisie s-a pus mult prea mult accentul pe aspectul diversificării economice.

Având în vedere eliminarea preferinței tarifare ca urmare a acordului cu OMC, scopul principal al acestui program este în mod clar asigurarea sustenabilității exporturilor de banane din țările ACP și prin urmare, a competitivității acestora.

Mai mult, să fim sinceri, fondurile prevăzute de BAM nu sunt în niciun caz suficiente și nici repartizate pe o perioadă suficient de lungă pentru a avea un efect pozitiv asupra diversificării.

În cele din urmă, aș adăuga că, având în vedere urgența situației, putem accepta finanțarea acestor măsuri de însoțire prin redistribuirea masivă în cadrul rubricii 4 a bugetului. Consiliul trebuie să fie responsabil și să acționeze în vederea găsirii unei soluții viabile pentru finanțarea multianuală a acestui program.

  Lena Kolarska-Bobińska (PPE). – (PL) Instrumentul european de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului este, în opinia mea, utilizat și abordat într-un mod mult prea tehnic în prezent. Ar trebui să reprezinte, într-o mai mare măsură, un instrument politic al Uniunii Europene datorită potențialului uriaș de susținere și promovare a democrației. Totuși, acest fapt ar necesita o schimbare în ceea ce privește modul de abordare a instrumentului european de finanțare. Până în prezent, problema susținerii democrației a fost umbrită de cea a drepturilor omului. Desigur, acestea din urmă sunt extrem de importante, consider însă că susținea democrației în sine, care reprezintă o chestiune diferită, ar trebui să aibă o mai mare întâietate și importanță.

Din acest motiv, trebuie de asemenea să consolidăm instituțiile neguvernamentale în țările cu guverne autoritare. Ar trebui să ne axăm pe democrația păturilor sociale de bază din acele țări, lucrând la consolidarea ascendentă a acesteia. Acest fapt înseamnă concentrarea asupra organizațiilor societății civile care oferă metode inovatoare de extindere a spațiului public. Pentru a avea câștig de cauză, se impune, întâi de toate, introducerea unei monitorizări regulate a impactului exercitat de organizațiile care primesc finanțare europeană. Trebuie, de asemenea, să instituim de comun acord cu organizațiile un forum în cadrul căruia să aibă loc reuniuni regulate pentru a facilita comunicarea între furnizori și beneficiari, furnizori atât din Uniunea europeană cât și de pretutindeni. Formularele noastre de cerere trebuie să fie simplificate. În prezent, depășesc pur și simplu capacitatea de înțelegere a multora. În cele din urmă, Comisia trebuie să lucreze la relaxarea regulamentului de finanțare.

  Kader Arif (S&D). – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, titlul prezentei dezbateri poate suscita un oarecare optimism deoarece, în teorie, face referire la definirea modalităților de ajutor pentru țările ACP producătoare de banane. Realitatea este cu totul alta, și trebuie să afirm că felul în care acestea au fost abordate în cadrul acestui raport este pur și simplu inacceptabil. Întâi de toate, trebuie să avem în vedere faptul că sectorul bananelor este vital pentru multe țări din Africa și Caraibe.

Totuși, în ciuda acestui fapt, au făcut efortul de a accepta un acord în cadrul OMC prin care tariful vamal european este redus la 114 euro pe tonă pentru a pune capăt unei lungi dispute cu țările producătoare din America Latină. Cu toate acestea, Comisia pare să fi uitat să le informeze de negocierile bilaterale în curs cu aceleași țări referitoare la un tarif mult mai redus: 75 de euro pe tonă. Cu alte cuvinte, consecințele comerciale ale acestor acorduri vor fi profund resimțite în contextul în care mare parte a pieții europene a bananelor este deja deținută de multinaționale cu sediul în America Latină.

În fața acestei situații, în timpul ultimei ședințe plenare a Adunării ACP-UE din Tenerife, toți membrii au adoptat în unanimitate o declarație prin care se solicita aplicarea imediată a măsurilor de sprijinire și adaptarea acestora la nevoile producătorilor.

Din păcate, la Bruxelles și Strasbourg observ – fără surprindere – că dreapta a revenit asupra deciziei și refuză orice referire la această declarație. Sunt obosit de acest joc dublu, mai presus de toate însă, mă tem că această oboseală este împărtășită de partenerii noștri istorici care nu mai cred în voința noastră de susținere reală a dezvoltării lor.

  Richard Howitt (S&D). – Dle președinte, salut această revizuire de la mijlocul perioadei a Inițiativei Europene pentru Democrație și Drepturile Omului (IEDDO), apreciez activitatea raportorului și salut modificările care permit plata unor impozite. Două treimi dintre organizațiile pentru drepturile omului nu au reușit să obțină exceptări la nivel local, astfel această lacună care a contribuit la diminuarea nevoilor reale ale proiectelor va fi de acum remediată.

În ceea ce privește Comisia, salut cooperarea structurată care a permis consultarea Parlamentului cu privire la programele dvs. anuale și susțin modificările de astăzi referitoare la actele delegate. Reamintesc totodată necesitatea de integrare a concluziilor misiunilor de observare electorală în cadrul monitorizării la nivel de țară.

Iar statelor membre le reamintesc, în ceea ce privește următoarea perspectivă financiară, să nu fie tentate să reducă IEDDO. S-a încercat și înainte acest lucru însă fără succes, iar Parlamentul se va asigura de repetarea situației.

  Elena Băsescu (PPE). - (RO) Aș dori să atrag atenția asupra implementării Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului în regiunea separatistă transnistreană din Republica Moldova. Transnistria înregistrează grave încălcări la capitolele democrație și respectarea drepturilor omului. În acest sens, utilizarea instrumentului este o cale bună de a promova democrația, supremația legii și respectarea drepturilor omului în această regiune.

În cadrul instrumentului au fost demarate proiecte precum cel din 2009 privind consolidarea capacităților, promovarea drepturilor omului și a instituțiilor democratice în regiunea Transnistria din Moldova. Presupunea implicarea societății civile din regiune în procesul democratic. Experiența a demonstrat însă că acest instrument nu a fost folosit la maxima lui capacitate fiind înregistrate frecvente întârzieri de implementare și probleme de transparență. Țin să subliniez necesitatea regândirii acestui instrument în vederea elaborării unor strategii eficiente de implementare în această regiune.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Cu un buget de 1,1 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013, Instrumentul european de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului contribuie în mod semnificativ la susținerea și promovarea drepturilor omului și la consolidarea democrației la nivel mondial.

Sunt încântat de faptul că setul de măsuri suplimentare de completare și modificare are în vedere și prevede în același timp modificările determinate de Tratatul de la Lisabona prin consolidarea adecvată a dreptului de control al Parlamentului în acest domeniu. De asemenea, consider că prevederea explicită a posibilității de a formula obiecții la actul delegat în termen de două luni de la data notificării reprezintă un element important pentru Parlament. Consider că sporirea autorității Parlamentului va contribui la flexibilizarea acestui instrument, la conformarea sa față de noile cerințe prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la o mai bună abordare a provocărilor pe care le implică protecția democrației și a drepturilor omului la nivel mondial.

  Corina Crețu (S&D). - (RO) Într-adevăr, numitorul comun al celor trei rapoarte pe care le discutăm acum este analiza instrumentelor destinate finanțării cooperării pentru dezvoltare și a acțiunilor pentru promovarea democrației și a drepturilor omului la scară mondială.

Cred că este firesc să avem astfel de evaluări ale instrumentelor de finanțare a cooperării pentru dezvoltare, după cum cred că este firesc să exercităm dreptul nostru de control în cadrul procedurii de comitologie și să evidențiem o serie de probleme legate de modul în care Comisia a pus în aplicare instrumentul, precum și interpretarea pe care aceasta a dat-o unora dintre dispozițiile fundamentale ale acestuia.

Am vrut să iau cuvântul pentru a susține propunerile DEVE, care vin să completeze măsurile de însoțire, în special pentru sectorul bananelor, propuse de Comisie, iar pe de altă parte aș vrea să reamintesc faptul că politica Uniunii Europene în domeniul dezvoltării are ca scop reducerea și, pe termen lung, eliminarea sărăciei. Și eu cred că dincolo de drepturile omului și promovarea democrației nu trebuie să uităm acest obiectiv fundamental de eradicare a sărăciei.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Propunerea Comisiei de modificare și completare a Instrumentului financiar pentru cooperarea cu țările industrializate se referă la extinderea jurisdicției geografice de la 17 țări inițiale la 46 de țări în cazul cărora s-a aplicat, până în prezent, Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare.

Sunt încântat că Uniunea Europeană s-a decis să extindă cooperarea în conformitate cu programul Instrumentului financiar pentru cooperarea cu țările industrializate prin adăugarea de noi țări. Totuși, nu înțeleg motivația care stă la baza includerii în listă a unora dintre țări. Îi admir pe cetățenii Republicii Populare Democrate Coreene pentru deceniile de tolerare și rezistență în fața abuzurilor regimului militar, însă nu reușesc să-i înțeleg pe oficialii Comisiei care, în propunerea înaintată, ne recomandă în mod indirect să-l ajutăm pe Kim Jong-Il să-și îmbunătățească baza tehnologică a industriei militare pentru a putea intimida și amenința mai eficient țările vecine. Sunt ferm convins că modernizarea armatei populare nord-coreene nu ar trebui să reprezinte o prioritate susținută prin contribuția financiară a cetățenilor Uniunii Europene și că Republica Populară Democrată Coreeană nu trebuie inclusă încă în lista țărilor propuse de Comisie.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, înainte de a începe, aș dori să vă mulțumesc pentru modul constructiv în care prezidați sesiunea noastră și pentru corectitudinea numirii persoanelor care trebuie să ia cuvântul.

Țările OCDE pompează anual peste 100 de miliarde de dolari americani în ajutorul pentru dezvoltare. Acest lucru înseamnă 90 % din ajutorul pentru dezvoltare finanțat din fonduri publice la nivel mondial. UE este cel mai mare furnizor de ajutor pentru dezvoltare. Totuși, în fiecare an, ajutor în valoare de 3 miliarde de euro este irosit din cauza defectelor calitative. Ce se poate face în acest sens? În viitor, ne așteptăm ca monitorizarea să garanteze trasabilitatea și durabilitatea utilizării fondurilor.

De asemenea, ne așteptăm ca țărilor beneficiare să li se reamintească obligațiile pe care le au, spre exemplu, cooperarea în repatrierea imigranților ilegali. Este absolut posibilă utilizarea ajutorului pentru dezvoltare ca modalitate de aplicare a presiunii în vederea încheierii de acorduri de readmitere. Țările de origine necooperante ale milioanelor de imigranți ilegali nu trebuie să mai spere la milioanele din ajutorul pentru dezvoltare. Aștept discuții clare în acest sens la următorul summit UE-Africa din noiembrie.

PREZIDEAZĂ: MIGUEL ANGEL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreședinte

  Mariya Nedelcheva (PPE). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, instrumentele de finanțare a cooperării pentru dezvoltare și pentru promovarea democrației și drepturilor omului ar trebui să fie flexibile pentru a preveni situațiile fără ieșire de tipul celor prin care am trecut deja de multe ori.

Uniunea Europeană deblochează, de fapt, fonduri substanțiale. Aceste fonduri nu ar trebui să fie inaccesibile din cauză că procedurile sunt mult prea complexe. Cu toate acestea, dincolo de flexibilitatea acordată acestor instrumente, aș dori să subliniez importanța garantării reale a faptului că și organizațiile mici și mijlocii pot beneficia de aceste fonduri, deoarece în prezent, ne confruntăm, din păcate prea adesea, cu situații în care numai marile ONG-uri beneficiază de ele și doar pentru o scurtă perioadă.

Într-adevăr, cred că prioritizarea micilor ONG-uri pe perioade mai lungi ar putea produce rezultate mult mai bune. În prezent, există multe mici organizații modeste care fac o treabă excelentă pe termen lung, la nivel local. Ele sunt cu adevărat intermediarii schimbării și acesta este motivul pentru care și ele trebuie să beneficieze de pe urma acestui ajutor.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dle președinte, a da bani din propriul buzunar reprezintă un act de generozitate. A da bani din buzunarele altora, cele ale contribuabililor, este mai puțin generos și mai puțin cinstit. Suma suplimentară de 176 de milioane de euro nu va fi acordată doar țărilor celor mai sărace, ci și țărilor emergente, ale căror exporturi distrug deja încetul cu încetul bazele producției noastre și locurile de muncă ale contribuabililor noștri.

Dorința UE de a promova democrația și drepturile omului în lumea a treia ar putea fi admirabilă, dacă țările din Uniunea Europeană nu ar avea puterea de a întemnița, și nu ar întemnița realmente, persoane care nu au comis nici acte de violență, nici furturi, ci doar și-au exprimat opinii eretice sau diferite pe teme politice sau teoretice.

Țările din Uniunea Europeană pot interzice, și chiar interzic, partide politice în mod deschis, precum în Belgia și Germania, sau pe ascuns, prin măsuri civile, precum în Regatul Unit. Dacă dorim să răspândim democrația și drepturile omului la nivel mondial, am face-o mult mai eficient și mai ieftin prin afișarea unui bun exemplu.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei. – Dle președinte, a fost o dezbatere fascinantă. Într-un fel, coincide foarte mult cu discursul de ieri al dlui Secretar General Ban Ki-moon, în care acesta a declarat clar că Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite împărtășesc responsabilitatea la nivel mondial în ceea ce privește combaterea sărăciei, a schimbărilor climatice și a proliferării nucleare. Este o problemă obișnuită cu care ne confruntăm.

În mare, cetățenii noștri nu sunt prea îngrijorați astăzi în legătură cu această problemă, deoarece ei cred că ne ocupăm de ea și că ne promovăm totodată valorile. A fost amintită Transnistria. Aceasta nu se află la mii de kilometri distanță de noi; este foarte aproape. În ceea ce privește pacea și securitatea, este adevărat că nu avem de-a face cu prea multe conflicte, dar acest lucru se întâmplă datorită faptului că avem o politică externă extrem de activă în vederea prevenirii oricărui conflict din momentul declanșării sale.

Cred că dispunem de o experiență de care putem fi mândri. Instrumentele financiare ne ajută cu siguranță să abordăm aceste dificultăți. Cred că dezbaterea de azi a fost în fond foarte pozitivă în ceea ce privește experiența trecută legată de aceste instrumente. În același timp, aș scoate în evidență faptul că suntem pe deplin responsabili și că este vorba de banii contribuabililor. Ori de câte ori demarăm un proiect, au loc controale ex ante și ex post după aceea. Curtea de Conturi a Uniunii Europene verifică nu numai dacă banii sunt cheltuiți corect, ci și logica politică care stă la bază. Comisia pentru control bugetar este destul de dură în legătură cu orice cheltuială a Comisiei, așa că vă pot asigura că banii contribuabililor sunt foarte apreciați și cheltuiți în scopuri bune.

Discutăm mereu despre modul în care să fim mai eficace, dar vă pot asigura că urmărim obiective politice convenite cu acest Parlament. Dezbaterea de astăzi a început deja următoarea dezbatere, deoarece ambiția referitoare la revizuirea instrumentelor financiare a fost mai degrabă modestă până acum. Am dorit doar să le adoptăm până în 2013, cu unele specificități.

Unii dintre dvs. s-au referit la dificultatea țărilor care se vor confrunta cu probleme specifice din cauza acordului nostru privind sectorul bananelor. Este necesar ca măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor să fie adoptate cât mai curând posibil. Nu este în joc numai credibilitatea noastră; țările se confruntă într-adevăr cu o dificultate. Aceasta este logica care stă la bază. Cred că acest Parlament a susținut acest lucru. Am început o dezbatere despre ce se va întâmpla după 2013 și v-aș atrage atenția asupra faptului că acesta este începutul ei. Nu avem idei preconcepute în legătură cu ce se va întâmpla după 2013. Revizuirea bugetului a fost adoptată de Comisie ieri; ea va fi analizată de acest Parlament.

Intenționez să discut Cartea verde privind politica de modernizare și dezvoltare în cadrul Comisiei. Cred că și colegii mei vor supune atenției diferite probleme. Trebuie să cădem de acord cu mult înainte asupra priorităților politice și totodată asupra instrumentelor financiare, pentru a nu fi nevoiți să facem ajustări mai târziu, dacă vom descoperi că nu sunt destui bani pentru un instrument, și vom încerca să răspundem unora dintre priorități prin realocare.

Înțeleg că aceasta nu este cea mai bună cale, dar înseamnă că, înainte de ajustarea cadrului financiar, ar trebui să cădem de acord în legătură cu ceea ce am dori să realizăm, ce instrumente ar trebui aplicate și ce anvergură am dori să aibă.

Aș dori să subliniez că, în calitate de comisar, răspund în fața a două autorități bugetare. Una este cu siguranță Parlamentul, dar cealaltă este Consiliul. Cred că acest lucru înseamnă că, pentru toate controalele pe care le vom efectua și asupra cărora va trebui să cădem de acord, trebuie să respectăm ad literam Tratatul de la Lisabona, cu voința politică de a găsi compromisul potrivit pentru evidenția eficiența, rapiditatea și eficacitatea controlului democratic.

Acesta este exact aspectul pe care l-am discutat astăzi în cadrul întâlnirii pe care amintit-o în primul meu discurs. Am toate motivele să cred că vom ajunge la compromisul de care avem nevoie. Nu va fi ușor; va fi nevoie de multă voință politică. În ceea ce privește Comisia, noi avem categoric această voință politică, deoarece știu care este miza, în special pentru unele dintre măsurile pentru care avem nevoie de o finalizare rapidă a acestui proces.

Vă mulțumesc foarte mult. Salut cu căldură eforturile raportorilor, care au fost foarte apreciate în ceea ce ne privește.

  Franziska Katharina Brantner, raportoare. – Ce se va întâmpla după 2013?

În ceea ce privește Instrumentul de stabilitate, am văzut că este minunat, deoarece este mai flexibil decât alte instrumente, dar și acesta duce din când în când la o folosire neadecvată în cazul crizelor alimentare, dezastrelor umanitare și naturale. Ar trebui să se pună realmente capăt acestui lucru și noi ar trebui să clarificăm, pentru perioada de după 2013, faptul că acest instrument este destinat efectiv situațiilor de conflict și eventual să flexibilizăm alte instrumente pentru a aborda mai multe situații de urgență.

Mai există încă un lucru pe care aș vrea să îl subliniez. Recentul raport britanic privind apărarea plasează prevenirea conflictelor în centrul Serviciului european de acțiune externă. Consider acest lucru foarte interesant și corect. Cred că este trebuie să afirmăm că Serviciul externă ar trebui să devină punctul central al prevenirii conflictelor, în interesul coerenței interne. Instrumentele de care are nevoie includ Instrumentul de stabilitate. Văd cum sunt create alte entități, precum o celulă de mediere, în cadrul structurilor relevante. Cred că trebuie să construim pornind de la acest punct atunci când luăm în considerare perioada de după 2013 și să ne întrebăm: de ce avem nevoie, în termeni de finanțare și resurse, pentru a deveni cu adevărat forța motrice a prevenirii conflictelor?

  Iva Zanicchi, raportoare. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, în primul rând, aș dori să îi ofer un salut sincer dlui comisar Piebalgs și să îi solicit să ia parte în mod activ, cum cred că o să facă în mod sincer, la măsurile care vor fi votate mâine, deoarece este o problemă de mare însemnătate pentru Parlamentul European, care va avea puteri sporite după Tratatul de la Lisabona. Vă mulțumesc, dle comisar Piebalgs.

De asemenea, aș dori să le mulțumesc tuturor vorbitorilor care și-au exprimat sprijinul pe parcursul dezbaterii de astăzi. Sper sincer că votul de mâine va obține o majoritate foarte importantă, dacă nu o aprobare în unanimitate, asigurând astfel o mare victorie a raportului dlui Mitchell, tocmai fiindcă este important ca Parlamentul European să dispună de puteri sporite după Tratatul de la Lisabona.

  Kinga Göncz, raportoare. – (HU) Aș dori să le mulțumesc colegilor deputați pentru că au luat parte la această dezbatere. Comentariile dvs. au atras de fapt atenția asupra aceleiași chestiuni cu care noi, raportorii, a trebuit să ne luptăm în ultimul timp. Aș dori să îi mulțumesc dlui comisar pentru abordarea sa constructivă din această dezbatere. Ceea ce am putut vedea astăzi este că – așa cum au confirmat aproape toți vorbitorii – Instrumentul european de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului este foarte important și poate singurul instrument al Uniunii Europene pentru democratizarea țărilor terțe și apărarea drepturilor omului, conceput astfel încât organizațiile societății civile să îl poată primi direct. Poate fi acordat direct organizațiilor care lucrează în domeniu, fără sprijinul țării terțe. Din acest motiv este important și considerăm necesară promovarea unor facilități tehnice care să dea posibilitatea acestor organizații să acceseze ajutorul care este adesea vital pentru supraviețuirea lor.

În același timp, și din acest motiv, din moment ce acest program implică un astfel de domeniu prioritar, iar noi discutăm despre un instrument destinat direct acestor ONG-uri și organizații ale societății civile, este important ca Parlamentul să aibă un cuvânt de spus în elaborarea strategiei și programului pe termen lung și este esențial ca Parlamentul să cunoască modul în care sunt folosite aceste fonduri, și nu doar după încheierea cadrului financiar de șapte ani. De aceea considerăm că este important să subliniem dreptul democratic de supervizare al Parlamentului și dreptul său de a avea un cuvânt de spus. Cred că se va găsi o soluție comună, în special după reuniunea de azi dimineață cu dna Ashton și dl comisar Piebalgs, și cred totodată cu tărie că, dacă există voință politică, obstacolele legale vor fi depășite. Acesta este așadar poziția pe care ar trebui să o avem când ne pregătim pentru viitoarele săptămâni.

  Barbara Lochbihler, raportoare. – (DE) Dle președinte, cooperarea dintre Comisie și Parlament în ceea ce privește Instrumentul pentru promovarea democrației și drepturilor omului a fost bună; relațiile au fost foarte cooperante, în realitate. Din când în când, deputații europeni au fost invitați să ia parte la un schimb de opinii între Comisie și societatea civilă pe tema unor programe specifice. Dezbaterea a arătat totodată că nu prea sunt probleme în gestionarea acestui instrument. Acest lucru nu înseamnă, totuși, că putem exclude eventualele probleme ocazionale pentru viitoarea punere în aplicare. Acesta este motivul pentru care dreptul de supervizare al Parlamentului este foarte important. Cu toate acestea, singurul punct în legătură cu care nu am putut să ajungem la niciun acord până acum este stabilirea unui drept obligatoriu de supervizare al Parlamentului, care este prevăzut de Tratatul de la Lisabona. Prin urmare, mă alătur numeroșilor vorbitori care și-au exprimat speranța că se va ajunge rapid la un compromis – cu alte cuvinte, la o soluție politică – care să țină cont întru totul de drepturile Parlamentului.

  Helmut Scholz, raportor. – (DE) Dle președinte, dle comisar Piebalgs, doamnelor și domnilor, întrucât dezbaterea se aproprie de sfârșit, aș dori doar să le mulțumesc sincer, încă o dată, raportorilor alternativi și dnei Lochbihler, pentru cooperarea constructivă și orientată către rezultate, care durează de un an de când lucrăm împreună.

Dezbaterea de astăzi a demonstrat că aspectele financiare, folosirea resurselor bugetare, planificarea și problema controlului politic al instrumentelor sunt de departe chestiuni politice. Pentru a încheia această dezbatere, aș dori așadar să rezum forma pe care o vor lua instrumentele. Modul în care le concepem are legătură cu modul în care cetățenii europeni percep Uniunea Europeană și astfel, și cu modul în care folosirea resurselor pentru un instrument sau altul este acceptată de cetățeni. Prin urmare, nu pot decât să repet ceea ce i-am spus și baronesei Ashton și dvs., dle comisar, în această dimineață în cadrul discuțiilor comitetului director al grupului de lucru pentru actele delegate, și anume faptul că trebuie să găsim urgent o soluție în legătură cu actele delegate, concomitent cu păstrarea responsabilității juridice și politice a legiuitorului și a Comisiei. Instrumentul financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și alte țări și teritorii cu venituri ridicate (ICI) este modificat în profunzime în acest mandat parlamentar. Planificăm alocarea a până la 348 de milioane de euro pentru cooperare în domeniul științei, schimburilor academice, programului Erasmus Mundus, culturii, protecției mediului și surselor de energie regenerabilă, precum și al stimulării relațiilor comerciale bilaterale. Scopul este să se acorde o atenție deosebită în acest domeniu întreprinderilor mici și mijlocii.

Am de spus următoarele băncilor goale din fața mea, mai ales deoarece dl Griffin nu mai este acolo: cred că aceasta este o contribuție foarte importantă la deschiderea Uniunii Europene față de restul lumii și la acceptarea ei, atât de către cetățenii săi și de către alte țări cu care avem schimburi.

În concluzie, așadar, am stabilit direcția acestui instrument de finanțare în urma unei serii de negocieri reușite prin care s-a ajuns la un compromis între Consiliu și Parlament și am încercat să îl adaptăm la dificultățile viitorului și să ajungem la un acord privind toate aspectele de fond. Sper că, prin votul de mâine al acestui Parlament, vom face un pas decisiv înainte.

  Charles Goerens, raportor. – (FR) Dle președinte, nu este un secret faptul că dispozițiile prevăzute de măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor sunt un joc de noroc pentru viitor, din diferite motive.

În primul rând, tendința generală de reducere a preferințelor comerciale, de care au beneficiat țările ACP până acum, nu se va schimba foarte curând. Negocierile în curs de desfășurare vizează deja tarife de aproape 75 de euro pe tona de banane, în timp ce în prezent se pleacă de la 114 euro pe tonă.

În al doilea rând, Comisia nu a avut de ales decât să fie de acord cu negocierea unui acord de reducere a tarifelor cu țările concurente cu țările ACP exportatoare de banane. Alternativa ar fi însemnat să lase rezolvarea problemei la latitudinea organismului de reglementare a diferendelor. Personal, cred că o soluție negociată este mai puțin rea pentru țările ACP și acesta este modul în care trebuie să abordăm și măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor, din moment ce acestea nu ar fi rezultat în mod automat dintr-o hotărâre a organismului de reglementare a diferendelor.

În al treilea rând, din moment ce lumea nu se va sfârși în 2013, care este anul în care vor lua sfârșit măsurile de însoțire pentru sectorul bananelor, continuăm să credem că este important să începem de pe acum pregătirea perioadei de după 2013.

Într-adevăr, tariful de 114 euro plătit la frontierele Uniunii Europene pentru fiecare tonă de banane va fi depășit în curând în practică. Am spus încă de la început că discutăm deja de 75 de euro per tonă.

Prin urmare, am sentimentul că este înțelept – și acesta este al patrulea punct la care doresc să mă refer – să se păstreze puterile de supervizare ale Parlamentului European. Trebuie să ne asigurăm că dreptul de a superviza documentele de strategie, prevăzut la articolul 290, nu rămâne scris doar pe hârtie. Cred că putem afirma cu siguranță că, în această situație, cooperarea noastră cu Comisia a fost extrem de rodnică. Parlamentul nu urmărește să creeze probleme; dimpotrivă, nu încetează să îmbogățească dezbaterea și să ajute Comisia să avanseze în această privință.

În sfârșit, dle președinte, aceasta este o remarcă personală, dar o fac totuși în calitate de raportor. Încă o dată, suntem martorii unei confruntări între țările emergente, pe de o parte, și țările cel mai puțin dezvoltate, pe de altă parte. Mai mult, dacă Uniunea Europeană nu ar acționa ca un aliat al celor slabi pentru a atenua efectele probabile ale unui acord comercial, în toată brutalitatea sa, țările cel mai puțin dezvoltate s-ar simți încă și mai izolate.

Invit Comisia să înceapă să se gândească chiar acum la perioada de după 2013, deoarece cred că măsurile care vor fi decise de aici înainte și care, sper, vor intra în vigoare în curând, vor fi suficiente pentru a face ca producția de banane să fie durabilă în țările respective. Sper ca aceste măsuri să poată ajuta la asigurarea supraviețuirii pe termen lung a sectorului bananelor și ca cei care nu pot produce în continuare să poată găsi alternative.

Cred că, după 2013, așa cum am mai spus, va mai curge încă apă pe Dunăre și că problemele legate de sectorul bananelor vor persista. Trebuie să ne gândim deja la o strategie pentru perioada de după 2013.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine (joi, 21 octombrie 2010), la ora 12.00.