Explicații orale privind votul

Raport: Franziska Katharina Brantner (A7-0066/2009)

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Vă mulțumesc mult, dnă președintă. În acest caz, voi începe din nou. În ultimii ani, economia Uniunii Europene a avut deseori de suferit din cauza crizei și a instabilității financiare, atât la nivel local și global. Pentru a preveni situații periculoase similare în viitor, trebuie să existe planuri de sprijin pregătite din avans și trebuie să existe și o reacție adecvată atât înainte, cât și după situația problematică. Instrumentul pentru stabilitate îndeplinește acest rol foarte bine.

Sprijinul financiar și tehnic ar trebui să includă, de asemenea, promovarea dezvoltării umane și economice, precum și consultări în caz de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a libertăților fundamentale. Eu susțin, de asemenea, poziția raportorului cu privire la îmbunătățirea sectorului planificării strategice. Acest lucru este deosebit de important în prevenirea conflictelor sociale și în crearea Serviciului european pentru acțiune externă.

PREZIDEAZĂ: László TŐKÉS
Vicepreședinte

  Tunne Kelam (PPE). – Dle președinte, după ce am votat raportul Bratner, aș dori să profit de această ocazie pentru a aduce în atenția Comisiei și Consiliului necesitatea de a obține un acord tripartit privind modificarea instrumentului de stabilitate în cel mai scurt timp posibil.

Problema dezbătută se referă la actele delegate și la opțiunile Parlamentului de a-și exercita controlul legitim asupra folosirii instrumentelor financiare ale UE. Avem nevoie de o soluție politică rapidă, bazată pe un echilibru între cele trei instituții ale UE.

De asemenea, doresc să încurajez Comisia să își îmbunătățească raportarea către Parlamentul European cu privire la aspecte cum sunt elaborarea proiectelor, punerea în aplicare și revizuirea.

În timp ce Parlamentul primește de la Comisie informații privind măsurile excepționale de asistență, raportarea Comisiei cu privire la condiții strategice și analitice mai cuprinzătoare continuă să nu corespundă așteptărilor Parlamentului.

Raport: Gay Michel (A7-0078/2009)

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Instrumentul pentru dezvoltare și cooperare contribuie direct la dimensiunea democrației, statul de drept și respectarea drepturilor omului în țările și în regiunile partenere. Acesta oferă sprijin nu numai pentru dezvoltare socială, economică și politică de durată, ci și pentru integrarea graduală a acestor țări în economia mondială. În calitate de membru al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, aș dori să subliniez încă un beneficiu rezultând din această cooperare, și anume, cooperarea internațională din domeniul administrării resurselor naturale, al protecției mediului și al îngrijirii biodiversității. Susțin în special amendamentul nr. 5, care atrage atenția asupra importanței sectorului zahărului în cadrul economiei. Nu trebuie să uităm că industria alimentară are o importanță majoră pentru țările în curs de dezvoltare.

  Seán Kelly (PPE). – Dle președinte, am fost încântat să votez în favoarea acestui raport. Aș dori să vă spun că raportorul, colegul meu, dl Gray Mitchell, nu a putut fi prezent astăzi în acest parlament, deoarece seara trecută se afla în Irlanda, la lansarea unei cărți al cărei autor este. Desigur, domnia sa a fost recunoscut ca deputatul anului, pentru întreaga sa activitate desfășurată în domeniul dezvoltării.

Un punct pe care cred că trebuie să îl subliniem mai mult este educația. Un pedagog irlandez a spus odată „educă-te, ca să poți să fii liber”, iar eu cred că trebuie să ne îndreptăm mai mult atenția asupra acestui lucru în cadrul întregului domeniu de dezvoltare și în țările terțe.

În cele din urmă, într-o notă veselă, doresc să spun doar că, aseară, mi s-a furat costumul din biroul meu; ca urmare a acestui fapt, sunt eligibil pentru a beneficia de ajutor pentru dezvoltare?

Raport: Edvard Kožušník (A7-0276/2010)

  Alajos Mészáros (PPE). - (HU) Salut propunerea Comisiei de revizuire a sistemului european de standardizare în vederea corectării deficiențelor și a creării unui echilibru adecvat între dimensiunile europene, naționale și internaționale. Avem nevoie de un sistem care să contribuie la inovarea europeană și la dezvoltarea durabilă, să intensifice competitivitatea Uniunii Europene și să consolideze poziția sa în comerțul internațional. Aș dori să adaug și că, deși IMM-urile sunt componente fundamentale ale pieței europene, cred că nu participă suficient la sistemul de standardizare și, prin urmare, nu pot să beneficieze pe deplin de avantajele standardizării. Îmbunătățirea reprezentării și participării acestora la sistem poate avea o importanță fundamentală în viitor. Caracterul unificator al standardizării europene îmbunătățește eficiența de pe piața internă și, în același timp, subliniază rolul Uniunii Europene ca partener economic și politic pe piața mondială.

Raport: Cristiana Muscardini (A7-0273/2010)

  Siiri Oviir (ALDE). – (ET) Aș dori să vorbesc despre raportul dnei Muscardini. Analizând cu atenție deosebită toate aspectele incluse în acesta, nu l-am susținut. De ce? Pentru că restul lumii ar interpreta impunerea unei astfel de măsuri, în acest moment, de către Uniunea Europeană, drept o etapă protecționistă. Monitorizarea acestei măsuri ar cere mai mult timp și, posibil, și mai mult personal, analize ale unor diferite elemente și alte proceduri.

Cerința de marcare obligatorie va fi un stimulent pentru începerea contrafacerii componentelor bunurilor anonime. Prin urmare, în locul unei etichetări reale aferente unei anumite țări, am putea să descoperim etichetări „produs în Italia”, „produs în Franța” false și nu dorim acest lucru.

Propunere de rezoluție: Reformele puse în aplicare și dezvoltarea din Republica Moldova (B7-0572/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). - (LT) Am votat pentru propunerea de rezoluție privind Moldova. Moldova a evoluat mult de când pactul Molotov-Ribbentrop a divizat Europa în zone de influență și Moldova a rămas în sfera de influență sovietică. Astăzi Moldova este un stat independent, care a recunoscut că are multe probleme, dar care urmează calea către integrarea europeană. Astăzi, aș dori din nou să invit întreaga clasă politică din Moldova, elita politică, toate forțele politice democratice și minoritățile sale naționale să respingă confruntările contraproductive și să elaboreze o cultură a consensului și a compromisului politic. Cred că ar trebui să ofere societății o viziune inclusivă asupra Republicii Moldova, al cărei obiectiv este obținerea calității de membru al Uniunii Europene pentru Republica Moldova. În rezoluție vorbim și despre Transnistria, conflictul înghețat. Transnistria trebuie să ocupe un loc important pe agenda EU și toate țările, inclusiv Rusia, trebuie să respecte integritatea teritorială a Moldovei. Transnistria trebuie să facă parte din Republica Moldova.

Raport: Gesine Meissner (A7-0266/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). - (LT) Am votat pentru rezoluția privind politica maritimă integrată (PMI) pentru că sectorul maritim are o importanță vitală și că doresc să las generațiilor viitoare mări curate și sigure. Importanța geostrategică a mărilor a crescut semnificativ. Trebuie să adaptăm mările și resursele acestora și să coordonăm acțiunile, și, prin urmare, politica maritimă integrată este importantă, deoarece toate domeniile politicii maritime vor fi legate de: transportul maritim, pescuit, acvacultură, energie, siguranță pe mare, protecția mediului maritim și cercetarea științifică, precum și turismul. Aș dori să atrag atenția în special asupra importanței economice și sociale pur și simplu pentru că Uniunea Europeană deține 320 000 km de zonă de coastă, iar o treime dintre cetățenii noștri – și tendința este în creștere – trăiesc pe coastă. Cred că mările ar trebui să continue să fie forța motrice a creșterii economice.

Raport: Helmut Scholz (A7-0277/2010)

  Miroslav Mikolášik (PPE). - (SK) Uniunea Europeană reprezintă cea mai mare sursă de investiții internaționale directe din America Latină. Deși comerțul dintre aceste două regiuni s-a intensificat, comercializarea reciprocă dintre UE și America Latină este mai puțin dinamică în comparație cu relațiile comerciale cu alte regiuni ale lumii.

Acord încheiat recent privind zona de liber schimb, semnat cu Coreea, este un exemplu de bunăvoință, în timp ce, în cazul grupului comercial din America Latină, MERCOSUR, negocierile se desfășoară încă din 1999, fiind întrerupte timp de cinci ani. Personal, susțin procesul de consolidare și diversificare a relațiilor comerciale cu America Latină, inclusiv stabilirea unui cadru legal mai ferm. Acest lucru deschide o piață de aproape 600 de milioane de consumatori pentru antreprenorul din Uniunea Europeană. Și faptul că America Latină împărtășește cu Europa valori, limbi, istorie și cultură comune are o anumită însemnătate pentru comercianții din Uniunea Europeană.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE). - Dle președinte, aș dori să felicit raportorul în materie de comerț cu America Latină pentru raportul său, care în cele din urmă este bine echilibrat și emis la timp.

Consolidarea relațiilor comerciale cu țările din America Latină este deja în curs de desfășurare, deoarece Uniunea Europeană a încheiat recent un acord de liber schimb cu două țări andine, Columbia și Peru.

Recent, am încheiat cea mai veche dispută din OMC cu țările din America Latină, referitoare la comerțul de banane. În curând, vom începe negocierea unui acord decisiv de liber schimb cu toate țările Mercosur, cu care desfășurăm comerț de bunuri în valoare de peste 62 de miliarde de euro. Investițiile UE în regiunile Mercosur se ridică la 167 de miliarde de euro anual.

Aceste valori nu vor putea decât să crească în anii următori. Încheierea unui astfel de acord, împreună cu viitoarele negocieri cu Japonia și India privind liberul schimb, vor fi, fără îndoială, una dintre cele mai semnificative etape ale punerii în aplicare a strategiei UE de a deveni cel mai important actor din domeniul comerțului din lume.

Ieri ne-a expirat timpul. Urmează acum câteva explicații privind voturile, de ieri.

Rapoarte: László Surján (A7-0281/2010), Sidonia Elżbieta Jędrzejewska, helga Trüpel (A7-0284/2010)

  Daniel Hannan (ECR). - Dle președinte, dacă oricare dintre alegătorii noștri a simțit ieri după-amiază un "spasm de forță", acest lucru apare în urma unei extraordinare coincidențe de sincronizare, pentru că, exact în momentul în care ministrul britanic de finanțe era ridicat în Camera Comunelor, anunțând cele mai severe reduceri ale cheltuielilor pe care țara mea le-a cunoscut din anii '20, noi votam, în acest parlament, majorări ale bugetului european care vor costa contribuabilii din Regatul Unit 880 milioane GBP. Aceasta nu este cota noastră din buget. Aceasta este cota noastră din majorare. Cum am anunțat ieri reducerea a 490 000 de locuri de muncă din sectorul public, poate că merită să cuantificăm această valoare din punctul de vedere al numirilor din sectorul public. Suma ar fi acoperit costurile pentru 15 000 de doctori din sectorul sănătății publice, 30 000 de asistente, 35 000 de polițiști sau 50 000 de soldați.

Nu e numai cazul Marii Britanii. Toate statele membre urmăresc să facă reduceri în bugetele naționale și, cu toate acestea, bugetul Uniunii Europene continuă să se extindă, absorbindu-le economiile. Ar fi bine dacă apetitul acestui parlament pentru noi puteri ar fi pe măsura interesului acestuia de a-și exercita corespunzător puterile pe care le deține deja - mai presus de toate, de a trage conducerea la răspundere și de a ține cheltuielile sub control. Alegătorii noștri merită mai mult de la noi.

  Martin Kastler (PPE). – (DE) Dle președinte, aș dori să răspund rapid recentelor declarații ale dlui Hannan. Bineînțeles, este esențial ca acest parlament să aibă un sediu, dar sediul este stabilit în tratatele noastre și se află aici, la Strasbourg. Aveți dreptate când afirmați că trebuie să economisim banii contribuabililor și că trebuie să lucrăm astfel încât să ne aflăm toți într-un singur loc. Cu toate acestea, dle Hannan, refugiul parlamentarismului este aici, la Strasbourg. Aici este locul în care noi, ca deputați din Parlamentul European și reprezentanți ai poporului, putem să lucrăm împreună.

  Președintele. − Mă scuzați, aceasta nu mai poate continua. Nu este o explicație privind voturile. Se pot exprima acum puncte de vedere cu privire la următorul raport, raportul Estrella.

Raport: Edite Estrela (A7-0032/2010)

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE). – (PL) În timpul votului de ieri privind raportul Estrela, am avizat concediul de maternitate de 20 de săptămâni plătit integral, pentru că avem nevoie de o normă echitabilă și adecvată referitoare la durata și plata concediului de maternitate pe teritoriul Europei. M-am abținut de la votul asupra chestiunii concediului de paternitate și a concediului de adopție, deoarece Comisia European a anunțat că, referitor la această problemă, va exista o directivă separată și, având în vedere grija pentru transparența legislației Uniunii, nu vreau ca directiva privind protecția lucrătoarelor gravide să includă chestiuni de concediu de paternitate.

Sper ca, în curând, Comisia Europeană să încheie consultările sociale pe care le-a demarat și să prezinte propuneri satisfăcătoare referitoare la concediul de paternitate și concediul de adopție și, de asemenea, la persoanele care desfășoară activități independente, pentru ca toate tinerele mame din Europa să aibă aceleași drepturi.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). - (LT) Mă îndoiesc că cineva ar combate faptul că legătura dintre un copil și părinții lui din primele luni de viață este extrem de importantă și, astfel, noua directivă a Uniunii Europene va asigura drepturile mamei și posibilitatea de a-și îngriji copiii mai mult timp, fără a se teme că-și pierde venitul sau locul de muncă. Situația este diferită în fiecare stat membru. De exemplu, în țara mea, Lituania, concediul de maternitate, împreună cu concediul de paternitate, durează până la doi ani, însă alte state membre au un concediu de maternitate minim și, prin urmare, cred că pragul pe care l-am stabilit ieri este o realizare foarte importantă. Salut și includerea concediului de paternitate, cât și a concediului referitor la adopție. Astfel cum am afirmat, statele membre au competență în politica familială, însă în acest parlament, vorbim mai mult despre protecția lucrătorilor și despre anumite stimulente care să le permită părinților să reconcilieze munca și viața de familie.

  Ville Itälä (PPE). - (FI) Dle președinte, ieri am votat, într-adevăr, raportul important al dnei Estrela cu privire la concediul de maternitate, la cât ar trebui să dureze și la banii plătiți pe durata concediului. După acest vot, am fost sunat de mijloacele de informare în masă și am fost întrebat de mai multe ori dacă am votat pentru sau împotrivă. Am spus că am votat pentru femei. Am votat pentru o durată a concediului de maternitate de 18 săptămâni și ca femeile să primească 75 % din salariu.

Cred că în țara mea, Finlanda, există un sistem bun. Dacă am adopta sistemul pe care l-am convenit ieri în acest parlament, poziția femeilor pe piața muncii ar fi cu mult mai slabă, pentru că angajatorii ar trebui să continue să se neliniștească în legătură cu posibilitatea de a angaja tinere, deoarece costurile cu concediul de maternitate ar crește semnificativ. Prin urmare, oportunitățile pentru ca femeile să găsească locuri de muncă se vor reduce. Acesta este motivul pentru care am vrut să fac această declarație.

  Mitro Repo (S&D). - (FI) Dle președinte, și eu sunt din Finlanda și știu că avem un sistem excelent privind concediul de maternitate. Totuși, am votat în favoarea duratei de 20 de săptămâni a concediului de maternitate. M-am gândit la această problemă din perspectiva celorlalte state membre ale Uniunii Europene. Cred că perioadele mai lungi ale concediilor de maternitate sunt importante pentru dezvoltarea copilului.

Nou-născuții sunt adevăratul capital al Europei. Mamele, copiii și familiile sunt trinitatea pe baza căreia va fi construit viitorul. Este evident și că mamele nu ar trebui să sufere din punct de vedere financiar dacă doresc să aibă copii și nici sectoarele dominate de femei. Și femeile trebuie să aibă drepturi atunci când este vorba de salariu. Cu toate acestea, ar trebui să fim idealiști. Ar trebui să avem încredere. A fost o decizie morală în favoarea femeilor, în favoarea noii vieți și în favoarea unei noi Europe.

  Martin Kastler (PPE). – (DE) Dle președinte, raportul Estrela de ieri a tratat două subiecte foarte importante. În acest moment, aș dori să spun că a fost destul de dificil pentru mine să votez în favoarea acestuia. În calitate de tânăr tată, am fost prezent la nașterea ambilor copii ai mei și trebuie să spun că nu știu de ce aș fi avut nevoie de concediu atunci, pentru că nu eu am născut, ci soția mea. Este vorba numai de concediul de maternitate, iar noi am inclus tații. Este o problemă dificilă. Cu toate acestea, este important ca tinerele să aibă posibilitatea să aibă un copil și să revină apoi la viața lor profesională. Cred că acest lucru va fi posibil conform noului sistem. Deși, personal, aș fi preferat 18 săptămâni, în cele din urmă am votat în favoarea a 20 de săptămâni, la votul final.

Trebuie să ne întrebăm acum dacă acest lucru va aduce cu sine mai multă dreptate și mai mulți copii în Europa. Politica familială din Europa est o problemă pentru viitor. Sper că transmitem mesajul că am luat măsuri în acest domeniu. Acum, trebuie doar să sperăm că statele membre vor lua măsuri corespunzătoare.

Explicații scrise privind votul

Raport: Franziska Katharina Brantner (A7-0066/2009)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport de modificare a regulamentului de instituire a instrumentului de stabilitate deoarece consider că este esențial ca asistența financiară externă a UE să fie revizuită mai amănunțit. Punerea în aplicare a instrumentului de stabilitate a consolidat potențialul UE de a reacționa la situații de criză sau de crize emergente. Având în vedere acest lucru, cred că Comisia - în timp ce respectă angajamentele pe care le-a făcut, și anume, cu privire la promovarea unor condiții stabile pentru dezvoltare economică și umană și promovarea drepturilor omului, a democrației și a libertăților fundamentale ca obiective principale ale acțiunii externe a Uniunii Europene - ar trebui, pe de o parte, să-și îmbunătățească planificarea strategică și să majoreze plățile fondurilor disponibile pentru parteneriatul de consolidare a păcii și, pe de altă parte, să prezinte un plan de mobilizare a resurselor financiare pentru orice centre sau mecanisme de asistență externă de urgență create în afara sferei instrumentului pentru stabilitate, pentru a evita utilizarea unei părți din fondurile alocate acestui instrument. În acest scop, cred că în viitor, Comisia ar trebui să majoreze nivelurile reduse ale plăților din buget pe baza unei viziuni strategice asupra unei mai bune folosiri a instrumentelor sale.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Bratner, deoarece este un text care, în primul rând, propune alinierea legislației europene cu o hotărâre importantă a Curții de Justiție cu privire la armele de calibru mic. Un text care invită UE să acorde mai multă atenție societății civile în contextul finanțării pentru stabilitate în situații de criză în afara UE, cu toate că eu cred că instituțiile europene, în special Comisia, ar trebui să fie vigilente când asigură ceva ce nu se întâmplă întotdeauna, și anume, că beneficiarii fac un angajament că sunt "de încredere" din punct de vedere politic. Mai mult decât atât, cu acest raport, Parlamentul solicită Comisiei să se implice mai mult decât în cazul problemelor anterioare în ceea ce privește folosirea instrumentelor de stabilitate financiară. Parlamentul nostru, care reprezintă națiunile și cetățenii europeni, trebuie să joace un rol mai activ în privința acestor aspecte, iar celelalte instituții europene trebuie să se deprindă cu ideea că parlamentul trebuie să fie informat despre deciziile privind cheltuielile luate de un cadru de conducere: în joc se află nu numai eficacitatea acțiunilor individuale, ci și natura democratică a sistemului politic european, în ansamblu.

  Lara Comi (PPE), în scris. − (IT) Continentul european a apărut în urma unor conflicte îndelungate și sângeroase, care, în cele din urmă, au fost create, între altele, de instituțiile în care lucrăm. Prin urmare, noi ar trebui să fim cei care, în primul rând, demonstrează cel mai mare simț al răspunderii cu privire la utilizarea forței în conflictele internaționale. Mai mult decât atât, chiar și atunci când forța se dovedește necesară, starea actuală a civilizației noastre solicită mai degrabă metode invazive, decât unele la scară largă. Deoarece credem atât de mult în acest model cultural, trebuie să dăm un exemplu tuturor celorlalți și să arătăm că nu puterea economică mai mare trebuie să fie cea care face diferența în rezolvarea conflictelor, ci o serie de instrumente care pun întotdeauna ființa umană pe primul loc și care permit utilizarea violenței numai în cazuri extreme, în special pentru a proteja viețile și interesele strategice ale publicului european. Nu este vorba despre a lua atitudine a priori, ci despre a adopta o abordare consecventă și riguroasă în care capacitatea militară să aibă numai un efect de descurajare și nu va deveni niciodată un vehicul pentru schimbarea radicală a Uniunii Europene sau pentru promovarea unui alt sistem de valori decât cel afirmat.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) UE este cel mai mare donator de ajutor extern din lume, fiind responsabilă pentru mai mult de jumătate din asistența pentru dezvoltare publică. Statele membre au acordat împreună ajutor de 49 de miliarde de euro celor mai sărace țări din lume: echivalentul a aproape 0,4 % din venitul brut al acestora. Aceste cifre sunt o bună dovadă a importanței asistenței europene pentru dezvoltare și, bineînțeles, a importanței instrumentului de stabilitate.

Acesta este motivul pentru care consider că este important să consolidăm acest instrument și Uniunea să ia un angajament mai mare față de cooperarea pentru dezvoltare. Cu toate acestea, nu pot să nu subliniez faptul că, în timp ce consider că este absolut crucial ca UE să rămână angajată față de misiunile de cooperare pentru dezvoltare externă și ajutor umanitar, nu înțeleg cum este posibil ca ajutorul pentru țările terțe să fie deblocat cu mai multă ușurință decât cel pentru statele membre lovite de dezastre, astfel cum a fost, din nefericire, cazul Madeirei: la mai multe luni după tragedie, aceasta nu primise încă niciun ajutor din Fondul de solidaritate.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Instrumentul de stabilitate este foarte important pentru consolidarea capacității UE de a reacționa în situații de criză sau de crize emergente. Deoarece UE este cel mai mare donator de ajutor extern și este responsabilă pentru mai mult de jumătate din ajutorul public pentru dezvoltare, aceasta are nevoie de instrumente care să-i permită să facă față crizelor, luând în considerare obiectivele și prioritățile orizontale și geografice ale UE, în timp ce complementează simultan politicile, obiectivele și instrumentele geografice ale Uniunii. În ceea ce privește dezvoltarea, obiectivele UE ar trebui să fie lupta împotriva sărăciei și a cauzelor sale.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. − (ES) Votul meu împotriva acestei rezoluții legislative se bazează pe faptul că resping de la bun început instrumentul de stabilitate instituit în urmă cu mai mulți ani fără sprijinul grupului parlamentar din care fac parte. Din punctul meu de vedere, acesta este încă unul dintre mecanismele Comisiei, elaborate pentru a interveni liber în afacerile interne ale țărilor terțe sub pretextul că urmărește stabilitatea politică a acestor țări, care sunt considerate în mod discreționar instabile de către Comisie. Comisia dorește ca instituțiile europene să fie cele care decid cum, când și de ce să folosească acest instrument, în mod liber, fără a fi necesar să se coordoneze cu autoritățile țării care urmează a fi stabilizată; astfel, devine un mecanism de facto elaborat pentru apărarea prefăcută a intereselor europene. Prin urmare, am votat împotriva raportului.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. − Conflictele din Haiti, Kosovo, Irak și, mai recent, din Afganistan, au expus rolul crucial pe care armele de calibru mic și armamentul ușor îl joacă în terorism și crima organizată, precum și în inițierea unor noi runde de vărsări de sânge după încetarea oficială a focului. Este important ca, în privința problemei proliferării armelor ușoare și de calibru mic, Comunitatea să adopte o abordare cu adevărat de ansamblu, care să vizeze toate nivelurile lanțului comercial ilicit de arme ușoare și de calibru mic. Având în vedere că 70 % din stocul de arme ușoare și de calibru mic se află în mâinile civililor, UE ar trebui să recunoască și să sprijine eforturile indispensabile ale societății civile de monitorizare a comerțului și a producției de arme ușoare și de calibru mic la nivel local și de sensibilizare a publicului. În plus, problema armelor ușoare și de calibru mic dezvăluie natura multidimensională a conflictelor secolului XXI în general și, prin aceasta, nevoia de a pune mai mult accentul pe construirea capacităților pre- și postcriză. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece cred că UE ar trebui să depună toate eforturile pentru a-și intensifica abilitatea de a răspunde în situații de criză în modalitatea cea mai inovatoare, eficace și eficientă din punct de vedere al costurilor. UE va fi numai atunci în măsura să conducă lumea ca o importantă putere civilă globală.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Cu acest vot, Parlamentul a urmat poziția AFET salutând propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1717/2006 de instituire a unui instrument de stabilitate (COM(2009)0195), ca parte a unei revizuiri mai extinse a asistenței financiare externe a UE. Printre alte lucruri, AFET și acum Parlamentul în ansamblu, sunt de acord că este necesară o revizuire a articolului 3 alineatul (2) punctul (i) și a articolului 4 alineatul (1) punctul (a) din regulamentul inițial pentru a-l alinia cu decizia Curții Europene de Justiție din data de 20 mai 2008, conform căreia Comisia poate pune în aplicare măsuri împotriva proliferării armelor de calibru mic și a armamentului ușor în cadrul politicii sale de dezvoltare.

În numele Consiliului și împreună cu Comisia și Parlamentul, Președinția este invitată să elaboreze o „Declarație referitoare la un Consensul european asupra acțiunii UE cu privire la armele ușoare și de calibru mic (SALW)”, care să ia în considerare competențele tuturor instituțiilor.

Raport: Gay Michel (A7-0078/2009)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD) deoarece cred că Parlamentul a monitorizat îndeaproape modul în care au fost puse în aplicare prevederile ICD de la intrarea în vigoare a acestuia în 2007. În propunerea sa legislativă de revizuire intermediară a ICD, Comisia a propus numai o modificare tehnică pentru a permite finanțarea costurilor legate de impozite, taxe și alte impuneri aferente finanțării acțiunilor prevăzute în ICD în țările care urmează să fie finanțate din bugetul ICD. Cred că această modificare va face posibilă finanțarea acestor costuri în circumstanțe excepționale, creând astfel o mai mare flexibilitate a punerii în aplicare a programelor și a proiectelor.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) M-am abținut de la votul acestui raport specific, în ciuda faptului că sunt de acord și sprijin amendamentele propuse, în special cele care restabilesc rolul de control al Parlamentului European. M-am abținut în cadrul votul final asupra instrumentului de finanțare a cooperării pentru dezvoltare, pentru că banii au fost folosiți, direct sau indirect, pentru a înarma și a instrui poliția și armata din diferite zone ale Africii. În opinia mea, finanțarea pentru dezvoltare nu ar trebui sub nicio formă să fie folosită în scopuri militare sau politico-militare.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Știm cu toții că instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD) nu prevede o excepție de la principiul neeligibilității acestuia pentru finanțare comunitară; prin urmare, acesta permite o anumită flexibilitate de la caz la caz, iar ordonatorul de credite responsabil poate, dacă este cazul, să decidă finanțarea acestor cheltuieli în vederea unei bune desfășurări a programelor și proiectelor. Totuși, această flexibilitate este indispensabilă în cazul anumitor situații recurente de blocaj care survin atunci când mecanismele de scutire de plata taxelor sunt inexistente sau inutilizabile. În aceste situații, formularea strictă din cadrul instrumentelor ICD poate face extrem de dificilă acțiunea finanțată prin asistență externă. De aceea, susțin propunerea de a se cere Comisiei să prezinte propuneri legislative pentru alinierea la procedura PRC și de a asigura faptul că acest instrument se conformează noilor cerințe privind comitologia.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) În ansamblu, votez în favoarea propunerii prezentate în acest raport. Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD) îmbunătățește cadrul anterior de cooperare pentru dezvoltare al Uniunii Europene, combinând diferitele instrumente geografice și tematice într-un singur instrument. Împreună cu modificările tehnice privind finanțarea acțiunilor prevăzute în ICD, care vizează o mai mare flexibilitate în punerea în aplicare a proiectelor și programelor lor, revizuirea intermediară a acestui instrument oferă o ocazie ideală pentru adaptarea procedurii de comitologie a ICD la noile cerințe de comitologie.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Amendamentul în cauză are numai un caracter tehnic și urmărește să permită finanțarea, în circumstanțe excepționale, a costurilor legate de impozite, taxe și alte impuneri care urmează a fi finanțate din ajutorul acordat de Uniune. Aceste circumstanțe excepționale pot fi justificate în anumite cazuri, ceea ce permite o mai mare flexibilitate în modul de punere în aplicare a proiectelor și programelor. Sprijinul unanim de care a beneficiat în cadrul comisiei relevante demonstrează consensul din spatele propunerii.

  Sabine Lösing (GUE/NGL), în scris. − Sunt întru totul de acord și sprijin amendamentele depuse, în special pe cele referitoare la actele delegate și la restabilirea dreptului de control al Parlamentului European. Totuși, m-am abținut în cadrul votului final asupra instrumentului (ICD) în sine deoarece, direct sau indirect, Instrumentul financiar pentru pace în Africa a fost instituit prin intermediul acestui instrument, iar acest fond a fost folosit, între altele, pentru misiuni de instruire a poliției și armatei. Sunt de părere că fondul pentru dezvoltare nu trebuie folosit în niciun scop militar sau civil-militar.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare este încă un argument foarte important pentru consolidarea capacității UE de a reacționa la situații de criză sau de crize emergente. Deoarece UE este cel mai mare donator de ajutor extern și este responsabilă pentru mai mult de jumătate din ajutorul public pentru dezvoltare, aceasta are nevoie de instrumente care să-i permită să facă față crizelor, luând în considerare obiectivele și prioritățile orizontale și geografice ale UE, în timp ce complementează simultan politicile, obiectivele și instrumentele geografice ale Uniunii. În ceea ce privește dezvoltarea, obiectivele UE ar trebui să fie lupta împotriva sărăciei și a cauzelor sale.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) A existat o necesitate de a asigura faptul că, în circumstanțe excepționale, costurile legate de impozite, taxe și alte impuneri aferente finanțării acțiunilor prevăzute de instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD) pot fi finanțate din bugetul ICD.

Obiectivul global al ICD este eradicarea sărăciei în contextul unei dezvoltări durabile, depunându-se eforturi pentru obținerea Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului (OMD) incluse în acesta. Acest amendament va crea o mai mare flexibilitate a punerii în aplicare a programelor geografice și tematice. Va ajuta țările partenere să obțină OMD și să se integreze mai bine în economia mondială.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) În ansamblu, toate cele cinci rapoarte ale Parlamentului European cu privire la instrumentele de finanțare abordează necesitatea asigurării unui control mai intens asupra instrumentelor de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în vederea promovării democrației și drepturilor omului și pentru cooperare cu națiunile industrializate. Având în vedere birocrația excesivă și folosirea, nu întotdeauna rațională, a oportunităților deschise Uniunii Europene, acest tip de rezoluție ar putea să aibă rolul unui catalizator și să accelereze procesele descrise în rapoarte. În situația dată, deputații din Parlamentul European devin participanți în cadrul procesului de stabilizare și îmbunătățire, oferindu-li-se posibilitatea să analizeze și să controleze procesele de alocare a fondurilor.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Parlamentul a analizat îndeaproape modul în care sunt puse în aplicare prevederile ICD de la de la intrarea în vigoare a acestuia în 2007. În exercitarea dreptului de control pe care îl deține în temeiul procedurii de comitologie, Parlamentul a ridicat o serie de probleme și obiecții referitoare la modul în care Comisia a pus în aplicare instrumentul, precum și la interpretarea pe care aceasta a acordat-o anumitor prevederi principale ale sale. Cu toate acestea, Parlamentul nu a identificat nicio deficiență majoră în prevederile instrumentului în sine.

Una dintre preocupările majore ale Parlamentului, și anume, înclinația Comisiei de a acorda finanțare, prin programele geografice, unor măsuri neeligibile în conformitate cu criteriile general acceptate ale OCDE/CAD, cum este asistența oficială pentru dezvoltare (AOD), a fost rezolvată recent de Comisie atunci când a propus, la cererea Parlamentului, crearea unei noi baze juridice pentru astfel de măsuri în temeiul instrumentului pentru cooperarea cu țările industrializate.

  Iva Zanicchi (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Mitchell referitor la instituirea unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare. Într-adevăr, adoptarea raportului Mitchell va permite organizațiilor neguvernamentale care își desfășoară activitatea în țările în curs de dezvoltare să beneficieze de facilități fiscale.

Prin adoptarea acestor proceduri, Parlamentul European își va asuma un rol mai important în ceea ce privește deciziile de finanțare strategică pe care Comisia Europeană va trebui să le ia, iar regulile de punere în aplicare a politicii de dezvoltare a UE vor fi definite mai clar.

Raport: Kinga Gál, Barbara Lochbihler (A7-0188/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind instrumentul financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și celelalte țări și teritorii cu venituri ridicate (Regulamentul ICI), care urmărește să sprijine cooperarea economică, financiară și tehnică, precum și cercetarea și schimburile universitare care intră în sfera de competență a Comunității. Cred că modificările propuse de Comisie sunt substanțiale, deoarece toate referirile actuale la țările partenere (care, până în prezent, au inclus numai țările industrializate și celelalte țări și teritorii cu venituri ridicate), inclusiv evaluarea calitativă a acestora trebuie, de asemenea, să înceapă să includă țările în curs de dezvoltare prezentate. Această acoperire geografică mai largă reprezintă o oportunitate, deoarece programele finanțate în prezent în temeiul Regulamentelor ICI pot fi acum extinse și asupra altor țări. Totuși, și acest lucru reprezintă o provocare mai mare. Prin urmare, este important să se specifice cu foarte mare claritate cui, pentru ce și în ce condiții poate fi acordată finanțarea.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Votez în favoarea seriei de propuneri prezentate în acest raport. IEDDO, ca instrument financiar care vizează promovarea dezvoltării și consolidarea democrației și statului de drept și care contribuie la respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale din țările terțe, este un canal foarte important pentru ajutorul acordat de Uniune, din punctul de vedere al drepturilor, libertăților și garanțiilor. Propunerea legislativă a Comisiei de revizuire intermediară a IEDDO oferă o oportunitate adecvată de a revizui temeiul juridic al acestui instrument, asigurând faptul că, din acest moment, se conformează cu noile cerințe prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Acestea includ în special procedura privind actele delegate (articolul 290 TFUE), care consolidează în mod semnificativ puterile Parlamentului și îi acordă drept de veto, solicitând Comisiei să prezinte o propunere modificată pentru actele adoptate în codecizie.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Ca și rezoluția decurgând din raportul întocmit de colegul meu, dl Mitchell, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1905/2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare și a Regulamentului (CE) nr. 1889/2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială, și această rezoluție recunoaște necesitatea aducerii unei modificări eminamente tehnice la legislație, care să respecte aceleași principii.

Cred că Uniunea Europeană ar trebui să continue să joace un rol central în apărarea și promovarea democrației și drepturilor omului, nu numai în discursuri, ci, mai presus de toate, în acțiunile sale politice; este absolut necesar, urgent chiar, să întreprindem aceasta într-un mod care să fie coordonat cu Statele Unite.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. − (IT) Prin votul de astăzi am făcut pași către alinierea a două instrumente legislative importante cu Tratatul de la Lisabona. Mă refer în special la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (ICD) și a Regulamentului de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială (IEDDO). Au fost depuse modificări tehnice care să permită finanțarea costurilor legate de impozite, taxe și alte impuneri aferente finanțării acțiunilor comune din aceste domenii din bugetul alocat celor două instrumente. De fapt, până în prezent, nu au existat excepții de la principiul neeligibilității acestor costuri. În încheiere, aș dori să subliniez faptul că aceste amendamente au un impact practic important, pentru că vor permite punerea în aplicare a proiectelor IEDDO și ICD cu mai mare flexibilitate decât în prezent.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Instrumentul de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială este încă un argument foarte important pentru consolidarea capacității UE de a reacționa în situații de criză sau de crize emergente. Deoarece UE este cel mai mare donator de ajutor extern și este responsabilă pentru mai mult de jumătate din ajutorul public pentru dezvoltare, aceasta are nevoie de instrumente care să-i permită să facă față crizelor, luând în considerare obiectivele și prioritățile orizontale și geografice ale UE, în timp ce complementează simultan politicile, obiectivele și instrumentele geografice ale Uniunii. În ceea ce privește dezvoltarea, obiectivele UE ar trebui să fie lupta împotriva sărăciei și a cauzelor sale. În cazul specific al acestui instrument, această propunere legislativă vizează numai o modificare tehnică prin care instrumentul va deveni mai flexibil în ceea ce privește punerea în aplicare a programelor și proiectelor.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. − (ES) Am votat împotriva acestui raport deoarece, deși urmărește să-i acorde Parlamentului un mai mare control democratic asupra "instrumentului pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială", instrumentul în sine, indiferent dacă este sau nu controlat de Parlament, este o modalitate prin care UE poate interveni în afacerile interne ale țărilor terțe. Folosind acest instrument, Comisia, aplicându-și propriile criterii ca să hotărască ce înseamnă promovarea democrației și drepturilor omului și ce reprezintă risc, abuz sau reprimare cu privire la aceste drepturi, dispune de opțiunea de a-și folosi propria discreție ca să finanțeze și să sprijine asociații, partide politice, fundații și chiar anumite persoane fizice din țările terțe fără să comunice sau să se coordoneze cu guvernul țării în cauză. Votul meu împotrivă se bazează pe faptul că resping de la bun început acest instrument care, după patru ani de la adoptarea sa, astfel cum am spus la data respectivă, a devenit un instrument pentru apărarea prefăcută a intereselor UE în cadrul țărilor terțe, îmbrăcând această apărare în haina discreționară a drepturilor omului și democrației.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − În propunerea sa legislativă de revizuire intermediară a instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și a instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), Comisia propune numai o modificare tehnic,ă prin care finanțarea costurilor legate de impozite, taxe și alte impuneri aferente finanțării acțiunilor prevăzute în ICD și IEDDO în țările beneficiare să se efectueze din bugetul instrumentelor.

Până în prezent, ICD și IEDDO au fost singurele instrumente financiare care nu au prevăzut o excepție de la principiul neeligibilității acestor costuri. Amendamentul va permite finanțarea acestor costuri în circumstanțe excepționale, creând astfel o mai mare flexibilitate a punerii în aplicare a programelor și proiectelor. Acest lucru este important în special pentru proiectele IEDDO, date fiind circumstanțele speciale în care se desfășoară acestea. Este posibil ca guvernele să fie, într-adevăr, reticente să acorde excepții pentru proiecte pe care nu le susțin. Prin urmare, amendamentul propus de Comisie ar trebui salutat.

Raport: Helmut Scholz (A7-0052/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind instrument financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și celelalte țări și teritorii cu venituri ridicate (Regulamentul ICI) care urmărește să sprijine cooperarea economică, financiară și tehnică, precum și cercetarea și schimburile universitare care intră în sfera de competență a Comunității, pentru că eu cred că modificările propuse de Comisie sunt substanțiale, deoarece toate referirile actuale la țările partenere (care până în prezent au inclus numai țările industrializate și celelalte țări și teritorii cu venituri ridicate), inclusiv evaluarea calitativă a acestora trebuie, de asemenea, să înceapă să includă țările în curs de dezvoltare prezentate. Această acoperire geografică mai largă reprezintă o oportunitate, deoarece programele finanțate în prezent în temeiul Regulamentelor ICI pot fi acum extinse și asupra altor țări. Totuși, și acest lucru reprezintă o provocare mai mare. Prin urmare, este important să se specifice cu foarte mare claritate cui, pentru ce și în ce condiții poate fi acordată finanțarea.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − (RO) Am votat în favoarea raportului domnului Scholz deoarece consider că politica comercială joacă un rol decisiv în crearea bogăției și în consolidarea relațiilor politice. Instrumentul de cooperare cu țările industrializate și cu teritoriile cu venituri ridicate încurajează legăturile politice și economice de lungă durată care au ca scop consolidarea profilului UE și influența acesteia pe scena internațională.

Doresc să îl felicit pe Domnul Scholz pentru excelenta cooperare cu celelalte grupuri politice pe parcursul negocierii conținutului acestui raport. Susțin în acest sens amendamentele depuse, acestea clarificând scopurile în care poate fi folosit acest instrument de finanțare. În acest sens, formularea a fost simplificată și s-au impus anumite limitări asupra cadrului acțiunilor care pot fi finanțate. Există, de asemenea, și anumite amendamente care au ca scop crearea unei legături mai strânse între aspectele tratate în faza de programare și execuție.

În final, aș dori să subliniez importanța consolidării rolului Parlamentului în ceea ce privește implicarea sa în activitățile de programare, evaluare și raportare. Este necesar ca Parlamentul să fie implicat mai mult în elaborarea și revizuirea programelor multianuale de cooperare și, de asemenea, să poată prezenta obiecții față de propunerile de acest tip.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European, deoarece cred că este în interesul Uniunii să își consolideze mai mult relațiile cu țările în curs de dezvoltare, în special în domenii cum sunt cel economic, comercial, universitar, de schimburi economice și științifice. Prin urmare, Uniunea are nevoie de un instrument financiar care să permită finanțarea unor astfel de măsuri. Pe de altă parte, prin extinderea zonei geografice a Regulamentului (CE) nr. 1934/2006, țările în curs de dezvoltare în cauză vor fi incluse în domeniul de aplicare a două instrumente financiare de acțiune externă diferite. Trebuie să asigurăm că aceste instrumente financiare sunt menținute întotdeauna strict separate unul de celălalt.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Parlamentul a susținut extinderea zonei geografice a instrumentului financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și celelalte țări și teritorii cu venituri ridicate. Acest instrument ne permite să stabilim relații economice, comerciale, universitare, științifice și diplomatice cu parteneri majori din economia mondială, cum sunt India, China și Brazilia. Am hotărât să acordăm acestui instrument o zonă geografică mai mare pentru a permite unor noi țări să beneficieze de acesta, țări care se dezvoltă din ce în ce mai rapid și care vor fi în curând parteneri comerciali semnificativi pentru economia europeană, așa cum sunt țările din Asia,Asia Centrală, America Latină și Africa de Sud.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Consider că este esențial ca Europa să stabilească relații puternice cu anumiți actori regionali și mondiali, sprijinindu-i și stabilind legături economice și politice puternice. Aș aminti în special două țări cu care Portugalia are legături istorice și emoționale puternice: Brazilia și Angola, doi actori mondiali importanți din America de Sud și respectiv Africa, pe care Europa ar trebui să-i considere din ce în ce mai mult ca pe niște parteneri.

Având în vedere că principalul obiectiv general al Regulamentului (CE) nr. 1905/2006 este eradicarea sărăciei prin obținerea Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului, cooperarea este limitată, în mod esențial, la măsuri de finanțare care au fost elaborate pentru a corespunde criteriilor asistenței pentru dezvoltare publică (ADP) aplicabile. Acestea exclud adesea alte tipuri de măsuri care nu intră în domeniul ADP, dar care, chiar și așa, sunt esențiale pentru politica externă a Uniunii.

Adoptarea acestui regulament este propusă exact pentru a reglementa aceste practici, care includ acorduri economice, comerciale, universitare, de afaceri și științifice și schimburi cu țările în curs de dezvoltare.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Instrumentul financiar pentru cooperarea cu țările și teritoriile industrializate este un instrument financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și celelalte țări și teritorii cu venituri ridicate. Acesta urmărește să sprijine cooperarea economică, financiară și tehnică, precum și cercetarea și schimburile universitare. Obiectivul acestui regulament este extinderea substanțială a domeniului de aplicarea acestui instrument, astfel încât să includă țările în curs de dezvoltare, pentru care ar trebui extins cadrul financiar global. Extinderea geografică propusă aici este o oportunitate pentru a introduce programele în noi țări și este și o provocare importantă, în sensul că este important să specificăm cu foarte mare claritate cui, pentru ce și în ce condiții poate fi acordată această finanțare.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Relațiile bilaterale dintre țările industrializate și celelalte țări și teritorii cu venituri ridicate, în special din America de Nord, Asia de Sud, Asia de Sud-Est și regiunea Golfului, au fost dezvoltate de UE în ultimii ani. Principalul obiectiv al acestei acțiuni este să intensificăm și să consolidăm rolul UE în lume în ansamblu. Acum lista țărilor care intră în sfera de competență a Regulamentului ICI, care instituie un instrument financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și celelalte țări și teritorii cu venituri ridicate, va fi extinsă în mod semnificativ. Acest lucru va avea ca rezultat o majorare considerabilă a costurilor pentru statele membre ale UE. Am votat împotriva raportului pentru că ar determina probabil o creștere vertiginoasă a costurilor.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European, deoarece cred că este în interesul Uniunii să își consolideze mai mult relațiile cu țările în curs de dezvoltare, în special în domenii cum sunt cel economic, comercial, universitar, de schimburi economice și științifice. Prin urmare, Uniunea are nevoie de un instrument financiar care să permită finanțarea unor astfel de măsuri. Pe de altă parte, prin extinderea zonei geografice a Regulamentului (CE) nr. 1934/2006, țările în curs de dezvoltare în cauză vor fi incluse în domeniul de aplicare a două instrumente financiare de acțiune externă diferite. Trebuie să ne asigurăm că aceste instrumente financiare sunt menținute întotdeauna strict separate unul de celălalt.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Obiectivul finanțării comunitare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1934/2006 al Consiliului privind stabilirea unui instrument financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și celelalte țări și teritorii cu venituri ridicate (denumit în continuare „Regulamentul ICI”) este să sprijine cooperarea economică, financiară și tehnică, precum și cercetarea și schimburile universitare care intră în sfera de competență a Comunității. În calitate de comisie responsabilă pentru „relațiile economice externe [...] ale Uniunii”, inclusiv „relațiile financiare, economice și comerciale cu țările terțe” (adică, atât cu țările în curs de dezvoltare, cât și cu cele care nu sunt în curs de dezvoltare), Comisia pentru comerț internațional (INTA) a fost și comisia coordonatoare în momentul adoptării Regulamentului ICI inițial, ceea ce îi permite INTA nu numai să analizeze în detaliu această propunere a Comisiei, ci și să analizeze un context istoric și instituțional mai larg.

Propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului ICI (COM(2009)0197/2) are scopul de a extinde în mod semnificativ zona geografică a Regulamentului ICI, astfel încât să includă cooperarea cu țările în curs de dezvoltare (prezentat în anexa la această propunere), iar cadrul financiar global ar fi extins semnificativ în legătură cu acesta. Deși modificările propuse de Comisie pot părea puține din punct de vedere formal, acestea sunt substanțiale, deoarece toate referirile actuale la țările partenere (care până în prezent au inclus numai țările industrializate și țările și teritoriile cu venituri ridicate), inclusiv evaluarea calitativă a acestora, ar include și țările în curs de dezvoltare prezentate.

Raport: Charles Goerens (A7-0285/2010)

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European. Cu toate acestea, consider că prin reducerea drastică a marjei disponibile la rubrica 4 a cadrului financiar multianual 2007-2013, propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului nu lasă o marjă suficientă de manevră pentru a putea face față unei posibile crize viitoare și pentru a reacționa adecvat în aceste condiții.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − (RO) Exercitând dreptului său de control în cadrul procedurii de comitologie, Parlamentul a evidențiat o serie de probleme și a ridicat o serie de obiecții. Ele privesc în general modul în care Comisia a pus în aplicare instrumentul, precum și interpretarea pe care aceasta a dat-o unora dintre dispozițiile fundamentale ale acestuia. Aceste obiecții stau la baza amendamentelor propuse de comisiile de specialitate ale PE, sesizate de Comisia Europeană. Ele rezolvă problema generată de propunerea Comisiei de a introduce un amendament identic atât în cazul Regulamentului (CE) nr. 1905/2006 (ICD), cât și în cazul Regulamentului (CE) nr. 1889/2006 (IEDDO), care intră în competența a două comisii diferite ale Parlamentului European, DEVE în cazul ICD și Comisiei AFET (DROI) în cazul IEDDO, prin divizarea propunerii în două propuneri legislative diferite, pe care urmează să le aprobăm azi.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Sunt de acord cu măsurile propuse care pot fi integrate într-o etapă anterioară în cadrul financiar multianual, deoarece problema legată de comerțul cu banane încă persistă.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Votez în favoarea propunerilor conținute în acest raport în general. Consider că rolul Parlamentului European în ceea ce privește propunerea Comisiei de a crea un program de măsuri de însoțire pentru țările producătoare de banane din ACP (Africa-Caraibe-Pacific) este eminamente politic. Consider, de asemenea, că acest program se poate legitima doar printr-o schimbare de paradigmă, prin trecerea de la o abordare pur comercială la una mult mai amplă și mai integrată a dezvoltării și a luptei împotriva sărăciei (principalul scop al Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului). Având în vedere că acordurile de preferință UE-ACP sunt incompatibile cu acordurile dintre UE și Organizația Mondială a Comerțului și ținând însă cont de faptul că țările ACP producătoare de banane au obținut rezultate pozitive ca urmare a acordurilor de preferință anterioare, ar trebui să sprijinim ajustarea, reorganizarea și competitivitatea sectorului exportului de banane din aceste țări. În general, aceste măsuri de însoțire pentru sectorul bananier ar trebui să aibă un impact pozitiv nu doar pentru producători, care sunt prima verigă din lanțul de producție, ci și în ceea ce privește criteriile utilizate în lupta împotriva sărăciei. Astfel, toți actorii din lanțul de producție pot beneficia de condiții de viață decente, acceptabile și de facilitarea accesului la piețe.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Cooperarea economică, financiară și tehnică, precum și schimburile la nivel academic și în cercetare dintre Uniune și țările terțe constituie una dintre prioritățile politicii externe europene, eforturile din acest domeniu trebuind să fie sprijinite.

Propunerea Comisiei de modificare a regulamentului lărgește sfera aplicării sale la un număr mare de țări în curs de dezvoltare. După cum punctează și raportorul în mod foarte explicit în expunerea sa de motive, această modificare constituie o oportunitate, dar și o provocare majoră în ceea ce privește utilizarea adecvată a acestui instrument, ceea ce se câștigă prin domeniul de aplicare riscând să se piardă printr-o lipsă de coerență. Această extindere presupune o finanțare suplimentară și, în același timp, ca resursele să fie distribuite în funcție de criterii mai stricte și mai riguroase, existând riscul de a dispera fonduri ce ar putea fi mobilizate pentru proiecte de cooperare eficiente și fructuoase.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Motivele care ne determină să ne abținem de la acest vot sunt identice cu cele care au justificat abținerea în cazul votului privind revizuirea bugetară destinată stabilirii asistenței financiare pentru țările aparținând grupului de state Africa, Caraibe, Pacific (ACP), care va fi afectată de liberalizarea comerțului cu banane dintre UE și 11 țări din America Latină. Multinaționalele din SUA care domină piața mondială în acest sector vor fi principalele beneficiare ale liberalizării. În ceea ce privește țările ACP, astfel cum au declarat deja mai mulți reprezentanți ai lor, inclusiv un număr de producători locali, suma de 200 de milioane de euro pe care UE își propune să le-o acorde nu va compensa sub nicio formă efectele care vor decurge din aceste măsuri.

Se impune astfel o întrebare: care a fost baza evaluării impactului efectuate de Comisie ca urmare a semnării Acordului de la Geneva? Încă o dată, obiectivele proclamate de UE în domeniul dezvoltării și în special în ceea ce privește reducerea sărăciei, sunt supuse intereselor comerciale ale grupurilor sale economice. De aceea, a spune că scopul este „îmbunătățirea nivelului de trai și a condițiilor de viață ale persoanelor implicate în procesul de cultivare și procesare a bananelor, în special al micilor agricultori și al entităților mici”, din nefericire, nu înseamnă mare lucru.

  Elie Hoarau (GUE/NGL), în scris. – (FR) M-am abținut de la votul asupra raportului privind stabilirea unui instrument de finanțare pentru restructurarea sectorului bananier în statele din Africa, Caraibe și Pacific (ACP). În primul rând, este regretabil că acest instrument de finanțare are un buget de 190 de milioane de euro, în condițiile în care țările ACP au estimat că pentru restructurarea sectorului și încurajarea competitivității ar avea nevoie de minim 500 de milioane de euro. În al doilea rând, este regretabil că sub pretextul diversificării agriculturii (obiectiv care, de altfel, nu se bucură de un sprijin solid din partea UE în cadrul acordurilor de parteneriat economic care se negociază cu țările ACP), acest raport încearcă să utilizeze un instrument financiar pentru a gestiona dispariția rapidă (în decursul a trei ani) a sectorului bananier în țările ACP în beneficiul producătorilor din America Latină, care sunt deja lideri pe piața mondială, cu o cotă de peste 70 % din piața exporturilor.

Pe de altă parte, nu am dorit să votez nici împotriva acestui raport, întrucât țările ACP și regiunile producătoare de banane din Europa au nevoie urgentă de asistență pentru a putea face față consecințelor care decurg din Acordul de la Geneva și alte acorduri bilaterale care au generat reducerea tarifelor vamale pentru bananele provenind din America Latină de la 185 la 74 de euro pe tonă, consecințe care s-au făcut deja simțite.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Instrumentul financiar pentru cooperare pentru dezvoltare este un alt element extrem de important pentru consolidarea abilității UE de a reacționa la situații de criză sau posibile crize imprevizibile. Având în vedere că UE este cel mai mare donator de ajutor extern din lume și că acordă peste jumătate din ajutorul public pentru dezvoltare și luând în considerare obiectivele și prioritățile orizontale și geografice ale UE, aceasta are nevoie de instrumente care să-i permită să gestioneze situații de criză, toate aceste acțiuni trebuind să se înscrie simultan într-un cadru complementar cu politicile geografice, obiectivele și instrumentele UE. În problema dezvoltării, obiectivul UE trebuie să fie combaterea sărăciei și a cauzelor acesteia.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Este important și corect să sprijinim cele mai sărace țări, oferindu-le un ajutor pentru dezvoltare punctual și durabil. Trebuie să ajutăm oamenii din aceste locuri să învețe să se ajute pe ei înșiși pentru a reduce astfel fluxul de migranți care pătrund în UE din țările în curs de dezvoltare. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. − (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European în ciuda faptului că prin reducerea drastică a marjei disponibile la rubrica 4 a cadrului financiar multianual 2007-2013, propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului nu lasă o marjă suficientă de manevră pentru a putea face față unei posibile crize viitoare și pentru a reacționa adecvat la aceasta.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Obiectivul propunerii Comisiei este acela de a sprijini principalele țări exportatoare de banane din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) prin măsuri de însoțire pentru sectorul bananelor (BAM), prevăzute pentru o perioadă de patru ani (2010-2013). Deși scopul măsurilor pentru care s-a acordat finanțare în trecut (cadrul special de asistență, CSA) era acela de a ajuta țările ACP să se ajusteze la schimbările care caracterizează tendințele din concurența internațională, astăzi ne confruntăm cu aceleași probleme și „durabilitatea exporturilor de banane din țările ACP rămâne fragilă”.

Prin urmare, este necesar să privim această problemă din punctul de vedere al ajutorului pentru dezvoltare și al combaterii sărăciei. Obligația noastră în PE a fost aceea de a ne asigura că prin măsurile propuse se încearcă realizarea principalelor obiective ale politicii de dezvoltare a UE, care sunt reducerea și, în final, eradicarea sărăciei.

Raport: Cristiana Muscardini (A7-0273/2010

  George Becali (NI), în scris. − (RO) Am votat acest raport deoarece consumatorii europeni au dreptul să cunoască proveniența produselor pe care le achiziționează, adică să se bucure de aceleași drepturi ca cetățenii și consumatorii din alte țări mari. Prin acest regulament se asigură faptul că, în sfârșit, consumatorii din Uniunea Europeană vor beneficia de aceleași drepturi ca milioane de alți consumatori din lume, chiar dacă acest lucru se întâmplă pentru un număr limitat de categorii de produse. În situația în care se manifestă interese divergente, datoria noastră este de a ne proteja consumatorii, indiferent de interesele marilor grupuri de distribuție sau ale grupurilor de presiune individuale.

  Malika Benarab-Attou (Verts/ALE), în scris. – (FR) Cetățenii noștri trebuie să fie mai bine informați cu privire la marcarea țării de origine și trebuie să fie în măsură să facă achiziții în deplină cunoștință de cauză. Într-adevăr, europenii încă nu știu dacă, de pildă, cumpără bunuri cu adevărat produse în Israel sau provenind din coloniile israeliene de pe teritoriile Palestinei. Standardizarea practicilor de marcare a originilor aplicată în Uniune, în special pentru produsele agricole provenind din Israel și teritoriile palestiniene este concepută în acest scop.

  Lara Comi (PPE), în scris. − (IT) Sprijin acest raport pentru că am convingerea că marcarea originii pe baza unei metode clare și eficiente reprezintă o informație necesară pentru consumatorii europeni, care trebuie să poată alege produsul pe care îl cumpără știind de unde provine acesta. Marcarea originii indică de altfel și mulți alți factori la fel de importanți referitori la țara sau țările în care se desfășoară fazele de producție. Consider că Uniunea Europeană trebuie să facă pașii necesari pentru a oferi o protecție mai mare consumatorilor europeni.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Votând în favoarea raportului privind marcarea țării de origine a anumitor produse din țările provenind din afara UE, Parlamentul răspunde așteptărilor consumatorilor pentru o mai mare transparență a produselor. De acum înainte, la fel ca și consumatorii chinezi sau americani, consumatorul european se va bucura de dreptul de a cunoaște proveniența produselor. Propunerea de regulament le va permite întreprinderilor europene să-și promoveze cunoștințele, metodele tradiționale de producție și calitatea superioară a muncii lor. În cele din urmă, stabilește condiții corecte pentru concurența dintre întreprinderile europene și partenerii comerciali ai Uniunii Europene, aceștia din urmă beneficiind deja de o astfel de legislație. Întreprinderile europene care fabrică produse de înaltă calitate și excelență vor putea beneficia astfel de un instrument care să le protejeze și să le promoveze în contextul unei concurențe dure, manifestată în unele sectoare din partea țărilor din afara Uniunii Europene.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la indicarea țării de origine a anumitor produse importate din țările terțe, întrucât consider că este important ca cetățenii să fie informați în mod corespunzător pentru a-și putea exercita astfel libertatea de a alege. Consumatorii europeni au dreptul să știe de unde provin produsele pe care le cumpără, pentru a putea face astfel alegeri informate.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Protecția drepturilor consumatorilor este domeniul în care intervenția UE a fost cu adevărat utilă prin impunerea de norme care le apără drepturile și le garantează suficiente informații care să le permită să-și exercite conștient libertatea de a alege. Este unul dintre standardele cu care au fost obișnuiți consumatorii europeni și la care s-au adaptat producătorii europeni.

Prin urmare, în scopul asigurării transparenței și a protecției consumatorilor, dar și a protecției producătorilor europeni, este esențial ca bunurile importate din țările terțe să fie corect identificate ca atare, marcându-se originea lor.

Aș merge chiar mai departe: dacă Europa este atât de restrictivă în privința normelor pe care le impune producătorilor săi, ar trebui să permită doar importul acelor produse care respectă exact aceleași norme. Normele privind creșterea animalelor sunt un bun exemplu în acest sens. Alternativa este să permitem intrarea pe piață a unor produse ieftine care au fost fabricate fără respectarea legislației Uniunii și astfel să permitem concurența neloială cu produsele europene, a căror producție și/sau fabricare este mult mai scumpă.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT)Votul nostru în favoarea indicării țării de origine a anumitor produse importate din țările terțe este legat de necesitatea de a face cunoscut traseul pe care l-au urmat produsele înainte de a ajunge în țările UE. Trebuie să mergem mai departe, dat fiind faptul că singură această indicație, dacă nu va fi însoțită de alte măsuri, va avea un impact minim. O ruptură de actualele orientări ale Organizației Mondiale a Comerțului este absolut necesară, în scopul de a le permite țărilor să-și promoveze propria producție și propriile piețe prin monitorizarea bunurilor importate, impunerea acelorași criterii minime tehnice și de calitate care le sunt cerute întreprinderilor din UE, combaterea dumping-ului, reglementarea eficientă a piețelor de capital, sancționarea relocării întreprinderilor, impozitarea tranzacțiilor financiare și eliminarea paradisurilor fiscale.

Este necesară stabilirea unor relații economice mai echitabile și mai corecte. Aceste relații ar fi în beneficiul oamenilor și al țărilor, ar sprijini dezvoltarea și cooperarea bazată pe egalitatea dintre state și stabilirea de alianțe și acorduri cu țări de pe toate continentele. În plus, ar combate inegalitățile sociale profunde și nedreptățile care decurg din foamete, boli și sărăcie.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Salut aprobarea cu o majoritate covârșitoare a Parlamentului a introducerii unui sistem european de marcare pentru bunurile importate din țări terțe. Până în prezent opțională, indicarea originii va fi obligatorie de acum înainte în Uniune. Să ne amintim, în acest context, că Uniunea Europeană nu introduce nicio noutate în domeniu. Statele Unite, de pildă, au introdus o astfel de obligație în 1930. Astăzi este într-adevăr esențial pentru consumatorii din toată Europa să fie mai bine informați cu privire la originea bunurilor pe care doresc să le achiziționeze. Doar un sistem de norme clare le poate aduce la cunoștință condițiile sociale și de mediu în care sunt fabricate produsele, îi poate proteja de diferite amenințări la adresa sănătății și, în cele din urmă, îi poate ajuta să ia decizii în cunoștință de cauză. Nu este o victorie doar pentru consumatori, ci și pentru întreprinderile europene de export, care sunt deja supuse unor obligații stricte. Prin acest vot, Parlamentul European a semnat înfrângerea unui sistem de concurență neloială, garantând astfel că întreprinderile europene care au optat pentru calitate superioară și asigurarea de locuri de muncă nu sunt sancționate în mod incorect prin aplicarea unor regulamente mai flexibile concurenților lor din întreaga lume.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. − (DE) Fără îndoiala, consumatorii europeni au dreptul de a fi informați cu privire la produsele importate în UE din țările terțe. Pentru ca deciziile de achiziție să poată fi obiective sunt necesare drepturi depline și cel mai înalt nivel de transparență. În general, sunt în favoarea unui proiect care are ca scop să informeze cetățenii UE cu privire la originea materiilor prime utilizate, fazele de producție, dar și la condițiile de producție, sociale și de lucru caracteristice țării în cauză. Din nefericire, propunerea Comisiei este departe de un astfel de proiect. Mențiunea obligatorie „made-in” conținută în prezenta versiune nu spune nimic despre originea reală a unui produs sau despre condițiile în care a fost produs și prelucrat. În ciuda autoreglementării, nici chiar întreprinderile europene de textile renumite nu pot garanta că materiile prime provenind de la întreprinderi din țări terțe și utilizate în producția lor nu au fost obținute prin exploatarea prin muncă a copiilor. Din punctul meu de vedere, transparența produselor pentru consumatori înseamnă cu totul altceva. Prezenta propunere nu merge suficient de departe și nu îndeplinește cerințele de informare ale consumatorilor finali interesați. Din aceste motive, nu am putut sprijini propunerea Comisiei.

  Toine Manders and Jan Mulder (ALDE), în scris. − (NL) Partidul Popular Olandez pentru Libertate și Democrație (VVD) din Parlamentul European a votat azi în favoarea marcării țării de origine în conformitate cu poziția Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, cu excepția amendamentului 37 referitor la produsele farmaceutice. Am votat în favoarea etichetării obligatorie a produselor farmaceutice, deoarece considerăm că toți consumatorii au dreptul să știe de unde provin medicamentele lor. În plus, etichetarea este importantă, întrucât permite identificarea mai eficientă a medicamentelor contrafăcute. Cele mai des întâlnite produse contrafăcute în UE sunt medicamentele contrafăcute.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. − (IT) Parlamentul European, care s-a exprimat mereu în favoarea diversității, pentru a apăra culturile și tradițiile țărilor individuale, consideră că regulamentul referitor la indicarea obligatorie a țării de origine este un instrument necesar pentru a spori claritatea, capabil de a instaura o egalitate între consumatorii europeni și consumatorii partenerilor noștri comerciali. În același timp, este o modalitate de a ameliora dezvoltarea relațiilor comerciale și a economiilor tradiționale.

Sunt convins că propunerea face posibilă realizarea obiectivului de a informa consumatorii în mod corect, astfel încât aceștia să-și poată manifesta libertatea de alegere în achizițiile pe care le fac. Ani de zile ne-am exprimat dorința de a plasa consumatorii și drepturile consumatorilor în centrul deciziilor politice și comerciale, considerând că normele sunt necesare pentru a determina piața globală să-și îndeplinească mai eficient rolul, acela de a stimula și a omogeniza dezvoltarea în lume.

Regretăm că, deocamdată, Consiliul nu a reușit să adopte o poziție comună. Pe de altă parte, noi am proclamat necesitatea de a dispune de o legislație clară, cu norme stricte, capabilă cel puțin să protejeze producătorii și consumatorii noștri, așa cum se întâmplă în restul lumii.

  Mario Mauro (PPE), în scris. − (IT) Datorită presiunii exercitate pe bună dreptate de guvernul italian de ani de zile, în cele din urmă, în Parlament, a ajuns o propunere extrem de importantă și foarte utilă pentru consumatori, care vor fi mai bine informați cu privire la originea geografică a anumitor categorii de produse. În același timp, Europa își aliniază astfel legislația la standardele celor mai influenți parteneri comerciali ai săi. Scopul este acela de a crea condiții de egalitate pentru producătorii europeni și producătorii din țările terțe (Statele Unite, Japonia și China) care, în plus, cum tocmai s-a spus, se află în fruntea unor astfel de măsuri. Acum va fi mult mai dificil ca bunurile importate să prezinte indicații ale originii care induc în eroare sau de-a dreptul false. Am votat în favoarea raportului.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Votul demonstrează că mențiunea „made in” este esențială pentru transparența pieței și pentru clarificarea adecvată a consumatorilor cu privire la originea produselor pe care le consumă. Este necesar să se consolideze economia Uniunii prin îmbunătățirea competitivității industriei din UE în cadrul economiei globale. Vom obține o concurență loială doar dacă vom avea norme clare pentru producători, exportatori și importatori, ținând seama totodată de parametrii sociali și de mediu. Prin urmare, prezentul regulament este un pas important care le conferă în sfârșit cetățenilor UE drepturi similare cu cele de care se bucură milioane de consumatori din întreaga lume. Deși această lege nu se aplică încă tuturor produselor importate de UE, trebuie să perseverăm în această direcție pentru ca fiecare produs importat să conțină indicarea originii.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Introducerea unui sistem european de marcare pentru produsele prelucrate importate din țări terțe trebuie să le permită consumatorilor să cunoască exact din ce țară provin bunurile pe care le cumpără. Astfel, vor fi în măsură să identifice aceste produse în funcție de standardele sociale, ecologice și de securitate asociate în general cu această țară. Consumatorii europeni au de fapt dreptul de a cunoaște originea produselor pe care le cumpără și astfel, de a se bucura de aceleași drepturi ca cetățenii din alte țări. Acest regulament va contribui și la stabilirea unor condiții de egalitate cu mulți dintre partenerii noștri comerciali care impun deja marcarea obligatorie a originii produselor importate. Este într-adevăr esențial să se garanteze condiții de concurență loială în raport cu producătorii din principalele țări partenere ale UE. Consider că aceste norme pot contribui în egală măsură la creșterea volumului exporturilor din țările în curs de dezvoltare, având în vedere că mulți consumatori europeni doresc să protejeze de acțiunea multinaționalelor întreprinderile artizanale și micile întreprinderi din aceste țări. În cele din urmă, având în vedere natura specifică a produselor farmaceutice, împărtășesc ideea că acestea nu ar trebui incluse pe listă.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Indicarea originii are ca scop să le ofere consumatorilor informațiile necesare care să le permită să facă achiziții în deplină cunoștință de cauză. Multe țări își etichetează produsele în mod adecvat. Cu toate acestea, s-a întâmplat adesea, în trecut, ca produse promovate ca provenind dintr-o țară să provină de fapt dintr-un cu totul alt loc. Prin modul de etichetare, consumatorii pot fi foarte ușor înșelați. O etichetare mai exactă este, în principiu, un fapt pozitiv, însă acest raport nu pare a fi în măsură să garanteze o eliminare totală a etichetărilor înșelătoare. Procedurile nu sunt suficient de clare și lasă loc interpretărilor. Este motivul pentru care nu pot vota în favoarea acestui raport.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. − (LT)Am sprijinit acest raport, deoarece consumatorii trebuie să știe cine a fabricat produsele pe care ei le-au ales. După cum se afirmă în documentul adoptat, informarea garantează siguranța, iar siguranța consumatorilor și informarea consumatorilor trebuie să constituie principii esențiale. Se întâmplă adesea ca statele membre ale Uniunii Europene să reprezinte doar o verigă din lanț, un produs putând fi fabricat aici din materii prime obținute într-o țară terță, fiind astfel dificil să se stabilească cine este adevăratul producător. O indicare a țării de origine este necesară și pentru a putea proteja micii producători, care sunt adesea striviți de marile întreprinderi care copie produsele originale. În egală măsură, este necesar să se garanteze intrarea în vigoare a normelor comune în ceea ce privește marcarea standardelor de protecție a mediului care au fost avute în vedere pentru fabricarea bunurilor.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea raportului cu entuziasm și convingere. Raportul dnei Muscardini este fundamental pentru economia europeană și consumatorii europeni și reprezintă o măsură așteptată de foarte mult timp, de prea mult timp de fapt, de întregul sector de producție și prelucrare. Acestea nu sunt măsuri protecționiste ci dimpotrivă, prevederi menite să protejeze sănătatea și libertatea consumatorilor noștri, precum și sectoarele de producție strategice ale UE. Regulamentul aliniază legislația noastră la cea a celor mai importanți parteneri comerciali, cum ar fi Statele Unite, Canada, China și Australia. Cetățenii europeni au dreptul să cunoască originea produselor pe care le cumpără, la fel ca alți consumatori din întreaga lume. Prezentul regulament ne dă posibilitatea de a conferi consumatorilor acest drept, deși domeniul său de aplicare este limitat la anumite categorii de produse.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. − (PT) Am votat în favoarea proiectului de rezoluție legislativă a Parlamentului European referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind indicarea țării de origine pentru anumite produse importate din țări terțe, întrucât consider că toți consumatorii au dreptul de a ști de unde provin produsele pe care le achiziționează, pentru a putea face alegeri informate. Această măsură este cu atât mai necesară în lumea globalizată de azi, comerțul internațional eliminând tot mai mult frontierele. Prin urmare, este important să ne asigurăm că proveniența produselor este clar identificată și nu vorbim doar de produsele care circulă în interiorul UE. În același timp, acesta ar putea constitui un prim pas important care să determine evoluția către o etichetare mai detaliată a diferitelor produse, în scopul de a garanta nu doar drepturi mai depline ale consumatorilor, ci și o reciprocitate a condițiilor de producție impuse producătorilor UE și celor din exteriorul UE.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Rezoluția legislativă a fost adoptată cu o majoritate surprinzător de largă, cu 525 de voturi pentru, 49 împotrivă și 44 abțineri. Acest vot este în principal consecința faptului că, în ultimul minut, raportoarea a introdus un amendament prin care intervalul de aplicare a regulamentului este limitat la 5 ani, urmând a fi supus unor aprobări ulterioare. Aceasta a fost în principal consecința presiunii exercitată în Consiliu împotriva întregului demers. Ca urmare a adoptării acestui amendament cu 393 de voturi la 216, Verzii/EFA s-au abținut de la votul asupra rezoluției modificate.

Cu toate acestea, Verzii/EFA au votat în favoarea rezoluției legislative. Surprinzător a fost faptul că amendamentul introdus de EDF, prin care se solicita ca produsele semifinite să fie supuse obligativității de indicare a originii, a fost aprobat cu 328 la 219. În ceea ce privește aspectele negative, o serie de grupuri de produse au fost scutite de obligativitatea indicării originii și mă refer în special la produsele farmaceutice, ochelari și lentile.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. − (IT) Suntem în favoarea acestui raport pentru că nu putem concepe să nu protejăm întreprinzătorii europeni care aleg să continue să producă în UE, garantând astfel locuri de muncă și bunăstare. Normele care prevăd că originea unui produs trebuie să fie indicată sunt în deplină conformitate cu ceea ce se întâmplă deja în Statele Unite, Canada, Japonia și India, precum și cu aplicarea completă a normelor referitoare la transparență și protecția consumatorilor enunțate în multe directive deja adoptate.

De pildă, pentru a explica decizia pe care urmează să o luăm, aș menționa cazul diferit, dar interesant, al produselor din aur care vin din Japonia și reprezintă un exemplu de concurență neloială: li se aplică o taxă vamală de 3,5 % și odată ajunse în Europa, sunt pur și simplu finisate și vândute sub marcă europeană.

Pe de altă parte, produselor din aur exportate din UE în China li se aplică o taxă de 30 %. Problema acestui text este că doar câteva categorii de produse sunt incluse în prezenta propunere de regulament. Grupul nostru a depus o serie de amendamente în scopul de a introduce rapid și alte categorii. Noi, deputații italieni, lucrăm la un text care își propune să introducă obligativitatea indicării originii.

  Debora Serracchiani (S&D), în scris. − (IT) Am votat în favoarea indicării țării de origine a anumitor produse importate din țările terțe. Prin acest vot am dorit să subliniem angajamentul Parlamentului European de a promova industria europeană, care în prezent are nevoie de protecție și sprijin pentru a-și păstra competitivitatea.

În plus, astfel va fi garantat dreptul cetățenilor europeni de a cunoaște originea produselor pe care le cumpără. Cu toate acestea, pe de altă parte, nu cred că excluderea unor sectoare de producție specializate și recunoscute, cu o îndelungată tradiție și istorie, cum ar fi industria optică, este în conformitate cu politica UE.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Avem o legislație detaliată care reglementează marcarea bunurilor produse în Uniunea Europeană. Le dăm consumatorilor noștri din interiorul și din afara UE informații referitoare la locul de origine al acestor produse. Consider că trebuie să introducem cât mai rapid o legislație care să prevadă în mod necesar obligația ca aceleași informații să fie date și de țările terțe care își comercializează produsele în UE. Aceasta este o practică utilizată deja de cei mai mari parteneri comerciali ai noștri reprezentați de importante țări terțe. În multe țări mari, precum statele Unite, Canada, Japonia și Arabia Saudită, protecția consumatorilor este garantată prin obligația prevăzută de lege de marcare a bunurilor aduse pe teritoriul lor. Este important ca producătorii și consumatorii principalilor noștri parteneri comerciali să se supună aceleiași legislații ca proprii noștri consumatori și producători. Abia apoi se va putea vorbi de reguli de joc echitabile.

Politica comercială poate interacționa îndeaproape cu politica de dezvoltare. Marcarea produselor poate contribui la creșterea exporturilor din țările în curs de dezvoltare. Consumatorii europeni sunt sensibili la nevoia de a ajuta țările mai puțin industrializate și faptul de a cunoaște originea unui anume produs le permite să contribuie la dezvoltarea țărilor mai sărace. Marcarea facilitează alegerile pe care le fac consumatorii, care adesea asociază originea geografică a unui anumit produs cu valoarea acestuia pe piață. Standardele europene sunt o garanție a respectului pentru protecția mediului, a sănătății și siguranței consumatorilor, aspect care afectează competitivitatea produselor noastre.

Raport: Edvard Kožušník (A7-0276/2010)

  George Becali (NI), în scris. − (RO) Am votat acest raport pentru că, deși organismele naționale de standardizare constituie coloana vertebrală a sistemului european de standardizare, există diferențe semnificative între acestea din punctul de vedere al resurselor, al expertizei tehnice și al implicării părților interesate. Aceste inegalități provoacă un dezechilibru considerabil în ceea ce privește participarea lor la sistemul european de standardizare. Acest raport face o serie de propuneri în vederea îmbunătățirii sistemului în cadrul limitelor sale actuale, bazându-se pe punctele sale forte.

  Lara Comi (PPE), în scris. − (IT) Raportul din proprie inițiativă care a fost suspus votului azi este un rezumat fidel al diferitelor puncte de vedere politice și conține o serie de propuneri pentru îmbunătățirea sistemului de standardizare. Aceasta este o problemă foarte tehnică și complexă, însă standardele joacă un rol important în viața noastră cotidiană. Majoritatea obiectelor pe care le utilizăm zilnic respectă standarde foarte precise. Din punct de vedere economic și politic, asocierea dintre legislația europeană și standardizare s-a dovedit determinantă pentru libera circulație a bunurilor și a contribuit la eliminarea barierelor din calea liberului schimb în cadrul pieței unice europene prin armonizarea standardelor tehnice. Actualul sistem funcționează destul de bine, însă necesită unele îmbunătățiri, în special în ceea ce privește guvernanța. Mă refer în special la IMM-uri, care trebuie să poată juca un rol activ în crearea standardelor, fără a suporta costuri excesive sau o lipsă de reprezentare. În prima jumătate a anului următor, Comisia Europeană va prezenta propunerea de revizuire a sistemului. Noi ne vom continua eforturile de a îmbunătăți procesul de standardizare tehnică europeană pentru binele piețelor noastre, al întreprinderilor noastre și al consumatorilor europeni.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Cred că este necesar să se dezvolte o abordare strategică a standardizării europene și să se revizuiască sistemul actual, pentru ca acesta să-și conserve succesul și să răspundă nevoilor deceniului următor, permițând Europei să-și păstreze un rol de lider în cadrul sistemului mondial de standardizare.

  Mário David (PPE), în scris. − (PT) Potențialul pieței unice nu poate fi valorificat pe deplin fără sprijinul unui sistem modern de standardizare. Astfel, finalizarea sistemului european de standardizare, care trebuie pus în aplicare, a fost fundamentală pentru realizarea pieței unice, în special prin abilitatea sa de a răspunde nevoii tot mai mari de a dispune de standarde capabile să garanteze siguranța produselor pentru consumatori, accesibilitatea, protecția mediului sau inovarea. Consider că standardizarea europeană este un mijloc important de a promova inovarea, cercetarea și dezvoltarea, contribuind astfel la capacitatea Uniunii de a fi competitivă. Programele-cadru europene care sprijină inovarea, cercetarea și dezvoltarea pot contribui semnificativ la procesul de standardizare. Consider, în egală măsură, că standardizarea europeană contribuie la crearea de condiții egale pentru toți actorii de pe piețe, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii și microîntreprinderi, care sunt atât de importante pentru dinamica economiei europene. Consider, de asemenea, că Uniunea și statele membre ar trebui să țină cont mai mult de interesele întreprinderilor mici și mijlocii atunci când elaborează standardele, întrucât participarea lor în procesul de standardizare nu corespunde adesea ponderii și importanței lor în economia europeană. Așadar, votul meu este în general în favoarea propunerilor cuprinse în acest raport.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Atunci când Comisia își exprimă intenția de a revizui sistemul european de standardizare, este esențial să se recunoască contribuția pe care a avut-o acesta la protejarea consumatorilor europeni și a pieței interne.

La fel ca raportorul, consider că „revizuirea sistemului european de standardizare ar trebui să se bazeze pe punctele tari ale sistemului actual, care constituie un fundament solid pentru o viitoare îmbunătățire, fără a se opera modificări radicale care să submineze valorile centrale ale sistemului. În acest sens, raportorul prezintă o serie de propuneri în vederea îmbunătățirii sistemului în cadrul limitelor sale actuale și așteaptă cu interes alte sugestii”.

Va fi o discuție care cu siguranță merită a fi urmărită cu interes.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. − (IT) Am sprijinit pe deplin raportul referitor la viitorul standardizării europene, întrucât sunt conștient de rolul pe care îl joacă în crearea de condiții egale pentru toți operatorii de pe piață. Raportul dlui Kožušník își propune, de fapt, să aducă o contribuție decisivă la actuala dezbatere referitoare la viitoarea revizuire a sistemului european de standardizare. Astăzi suntem conștienți că potențialul pieței unice nu poate fi pe deplin valorificat fără sprijinul unui proces modern de standardizare. Tocmai din acest motiv transmitem astăzi un mesaj Comisiei care nu vizează revizuirea completă a sistemului, care nu necesită schimbări radicale, ci care demonstrează intenția noastră de a conserva numeroasele elemente pozitive pe care le conține și de a adăuga unele noi, în scopul de a găsi echilibrul corect între dimensiunea europeană, națională și internațională. În același timp, raportul încurajează promovarea unei participări efective la procesul de standardizare a tuturor părților interesate și în special a reprezentanților IMM-urilor și a tuturor celor care reprezintă interesul public, inclusiv al consumatorilor. În încheiere, consider că azi a fost făcut un prim pas important pentru a evidenția nevoia ca prin acțiuni concrete, standardizarea să îndeplinească nevoile economice ale cetățenilor europeni.

  Mairead McGuinness (PPE), în scris. − Salut acest raport și intenția Comisiei de a revizui sistemul european de standardizare și sper că astfel se va deschide drumul către o politică modernă și integrată de standardizare. Actualul sistem conține elemente pozitive dar are și neajunsuri: cu siguranță, este eronat ca standardul european 1384 (căști de protecție pentru activități ecvestre) care este depășit, fiind adoptat în urmă cu 13 ani, să fie încă în vigoare în ciuda preocupărilor exprimate înainte de publicarea sa și în ciuda celor 2 mandate ulterioare de la Comisie în vederea actualizării. Poate că, în sfârșit, odată cu adoptarea acestui raport, vom avea un rezultat și pentru alegătorul meu, Peter Downes, care a înaintat de două ori petiții și al cărui fiu a suferit răni fatale la cap într-un accident de călărie și care, de atunci, militează neobosit pentru îmbunătățirea standardelor de siguranță.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Sistemul european de standardizare a fost fundamental pentru realizarea pieței unice. Acesta joacă un rol-cheie în a răspunde nevoilor tot mai mari ale legislației și politicilor europene de a dispune de standarde capabile să garanteze siguranța produselor, accesibilitatea, inovarea, interoperabilitatea și protecția mediului. Pentru a răspunde viitoarelor nevoi ale întreprinderilor și consumatorilor și pentru a materializa toate beneficiile sale potențiale în sprijinul obiectivelor publice și sociale, standardizarea europeană trebuie să se adapteze la provocările rezultate din globalizare, schimbări climatice, emergența unor noi puteri economice și evoluția tehnologică. Prin urmare, este necesar să se dezvolte o abordare strategică a standardizării europene și să se revizuiască sistemul actual, pentru ca acesta să înregistreze în continuare succese și să răspundă nevoilor deceniului următor, permițând Europei să-și păstreze un rol de lider în cadrul sistemului mondial de standardizare.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Este adevărat că organismele naționale de standardizare constituie baza sistemului european de standardizare, însă există diferențe semnificative între acestea din punctul de vedere al resurselor, al expertizei tehnice și al implicării părților interesate, care reflectă decalajele dintre state. Prin urmare, se urmărește armonizarea și simplificarea sistemului. Deși întreprinderile mici și mijlocii sunt adesea numite pe hârtie coloana vertebrală a economiei UE, în realitate sunt foarte împovărate de birocrație. Procesele descrise aici nu iau în calcul inegalitățile. Dimpotrivă, încă o dată sunt privilegiate marile corporații și multinaționalele, care își permit proceduri birocratice de aprobare care consumă timp și foarte mulți bani. Din acest motiv, am votat împotriva raportului.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Obiectivul raportului este armonizarea deplină a pieței interne. Deși se admite că întreprinderile mici și mijlocii reprezintă coloana vertebrală a economiei europene, măsurile prevăzute în raport vor crea condiții dificile tocmai pentru întreprinderile mici și mijlocii. Prin urmare, am votat împotriva raportului.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea raportului Kožušník. Raportul conține multe propuneri și orientări clare pentru Comisia Europeană și oferă un rezumat corect al diferitelor puncte de vedere. Nu este necesar să se opereze schimbări radicale ale actualului sistem, care funcționează foarte bine, însă unele îmbunătățiri ar fi oportune, în special în ceea ce privește „guvernanța”. Consider că sistemul de standardizare trebuie să rămână privat și voluntar și trebuie să se întemeieze pe principiul gestionării la nivel național, însă, în egală măsură, consider că interesul public trebuie să joace un rol mai activ în proces, printr-o participare reală și eficientă. În plus, este necesar să se asigure o reprezentare adecvată a IMM-urilor, în special în comisiile tehnice naționale, unde nu se confruntă cu obstacole de ordin lingvistic sau pecuniar.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului referitor la standardizarea europeană, deoarece sporește elementele de protecție a mediului din actualul sistem. Cu toate acestea, împărtășesc îngrijorările deja exprimate că, în acest text, Comisia nu a acordat prea multă importanță inovării drept catalizator al ameliorării standardizării europene. Este paradoxal că cercetarea și inovarea, pe care le menționăm atât de des ca fiind forța motrice a creșterii economice și a competitivității, joacă doar un rol minor într-un sector care este esențial pentru promovarea comerțului european.

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. − (PT) Procesul de standardizare joacă un rol important în asigurarea calității produselor și serviciilor publice și private, precum și în respectarea standardelor de siguranță, mediu și responsabilitate socială. Prezentul raport încearcă să implice în procesul de standardizare atât întreprinderile mici și mijlocii, cât și diferiții actori din societatea civilă.

Raportul promovează schimbul de informații legate de noile regulamente și încurajează diseminarea acestor procese pe site-uri de informare clare, simple, ușor de utilizat și accesibile în toate limbile naționale ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, încă mai am unele rezerve legate de modul în care vor fi reprezentați în procesul de standardizare toți actorii societății, precum și de procesul de finanțare a sistemului european de standardizare.

Votez pentru.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Obiectivul prezentului raport este de a contribui la dezbaterea în curs privind revizuirea sistemului european de standardizare. Comisia Europeană lucrează în prezent la un „pachet privind standardizarea”, care va include o propunere legislativă menită să revizuiască actualul cadru juridic referitor la standardizarea europeană și o comunicare-cadru care va stabili politica de standardizare pentru următorul deceniu. Ca parte a pregătirii „pachetului privind standardizarea”, Comisia a solicitat unor experți-cheie să formuleze recomandări strategice.

Acești experți s-au reunit în cadrul Grupului de experți pentru revizuirea sistemului european de standardizare (EXPRESS), care și-a prezentat recomandările în februarie 2010 sub forma unui raport intitulat „Standardizare pentru o Europă competitivă și inovatoare: o viziune pentru 2020”. De asemenea, Comisia a desfășurat o consultare publică privind revizuirea sistemului european de standardizare (în perioada 23 martie - 21 mai 2010) și a comandat un studiu de evaluare a impactului (9 martie 2010). Viitorul „pachet privind standardizarea” se va baza, de asemenea, pe Cartea albă din 3 iulie 2009 intitulată „Modernizarea standardizării în domeniul tehnologiei informației și a comunicațiilor (TIC) în UE: direcții de înaintare”.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. − (IT) Sunt în favoarea raportului, întrucât vizează revizuirea sistemului european de standardizare în scopul de găsi echilibrul corect între dimensiunea europeană și cea națională. Raportul stabilește orientări importante pentru realizarea unui sistem de standardizare care va sprijini inovarea, va stimula competitivitatea întreprinderilor și interoperabilitatea, va garanta siguranța produselor și protecția mediului și va elimina barierele din calea comerțului.

În plus, este important să se recunoască rolul jucat de organismele naționale de standardizare în cadrul sistemului de standardizare per ansamblu, în scopul de a asigura o mai mare armonizare în materie de reglementare cu partenerii comerciali ai UE.

Propunere de rezoluție B7-0571/2010

  Sandra Kalniete (PPE) , în scris. – (LV) Uniunea Europeană trebuie să continue un dialog activ cu Ucraina în ceea ce privește aderarea sa la Uniune, deși credem că nu va deveni stat membru în următorii câțiva ani. Este în interesul nostru ca Ucraina să devină un stat dezvoltat din punct de vedere economic și stabil din punct de vedere politic, pentru care cel mai apropiat partener să fie Occidentul. Înțelegem că nu este un obiectiv ușor de realizat, deoarece este o țară care trebuie să-și stabilizeze situația financiară și să efectueze numeroase reforme. Cu toate acestea, trebuie făcuți acești pași, iar UE ar trebui să-și ofere sprijinul în acest sens. Lucrările constructive privind acordul de asociere UE-Ucraina trebuie, așadar, să continue, după cum trebuie inițiate lucrările în vederea extinderii acordului de liber schimb. Din punct de vedere geografic, Ucraina este situată într-un loc foarte important, inclusiv pentru furnizarea de gaze către UE. Acesta este motivul pentru care este necesar să sprijinim modernizarea sistemului de tranzit al gazelor al Ucrainei, în scopul de a reduce riscul întreruperii furnizării de gaze către țările UE, așa cum s-a întâmplat recent. În același timp, nu trebuie să ignorăm atacurile împotriva democrației care au devenit și mai grave de când Victor Ianucovici a preluat funcția de președinte. Este obligația noastră să atragem atenția asupra acestor încălcări și să adoptăm o poziție determinată, în conformitate cu valorile occidentale din Ucraina, întrucât Uniunea noastră este întemeiată pe aceste valori.

Propunere de rezoluție B7-0572/2010

  George Becali (NI), în scris. − (RO) Am votat această rezoluție deoarece salut progresele pe care Uniunea le-a înregistrat în ultimul an în relația cu Republica Moldova. România s-a angajat, încă de la aderarea sa, să fie avocatul Republicii Moldova în interiorul UE. Numărul deputaților români din diverse grupuri politice care au semnat rezoluția înseamnă, în opinia mea, concretizarea acestui angajament inițial. Asistența macrofinanciară de 90 de milioane de euro acordată acestei țări a fost și este balonul de oxigen de care Moldova și cetățenii ei aveau nevoie pentru a progresa și, mai ales, pentru a-și îndeplini angajamentele asumate în domeniul reformelor, al statului de drept, al luptei împotriva corupției.

  Corina Crețu (S&D) , în scris. − (RO) Rezoluția privind reformele și evoluția din Republica Moldova este o încurajare adresată la momentul potrivit clasei politice și locuitorilor de dincolo de Prut, în condițiile în care se apropie scrutinul din 28 noiembrie. Parlamentul European încurajează forțele democratice și comunitățile etnico-culturale să evite confruntările inutile și să coopereze pentru un viitor european al acestui stat cu o economie grav afectată de criză și care se confruntă cu un risc major din punct de vedere politic și din punctul de vedere al reformelor democratice. UE are datoria de a contribui la asigurarea desfășurării corecte a alegerilor parlamentare și de a acționa mai ferm pentru ca autoritățile separatiste de la Tiraspol să nu poată împiedica participarea cetățenilor moldoveni din zona transnistreană la vot. De altfel, problema transnistreană este foarte importantă pentru stabilitatea Republicii Moldova și a întregii regiuni, UE revenindu-i un rol major în implementarea unei soluții negociate și durabile. Intensificarea asistenței macrofinanciare pentru Republica Moldova, încurajarea reformelor structurale, a combaterii corupției și stimularea mediului investițional, precum și intrarea cât mai grabnică în faza operațională a dialogului privind liberalizarea vizelor pentru cetățenii moldoveni - sunt elemente esențiale ale sprijinului european pentru un stat al cărui loc este în Uniunea Europeană.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − (RO) În ultimul an, Republica Moldova a arătat o voință politică reală în procesul de apropiere de Uniunea Europeană. Cu toate acestea, eforturile de modernizare a acestei țări trebuie să continue, iar Uniunea Europeană trebuie să aibă un rol activ în susținerea acestei dinamici. În acest context, am votat pentru această rezoluție întrucât consider că este important ca Parlamentul European și Uniunea Europeană, în general, să transmită un mesaj de încredere Republicii Moldova în contextul apropierii alegerilor parlamentare.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Salut faptul că Moldova se îndreaptă către o convergență cu standardele europene de libertate, democrație și bună guvernare și își manifestă dorința de a continua aceste eforturi.

Alegerile care se apropie constituie un test important al solidității instituțiilor și culturii sale democratice. În ciuda semnalelor pozitive, trebuie reamintit faptul că rămân încă multe întrebări fără răspuns care amenință stabilitatea sa și progresul, cea mai importantă dintre acestea fiind Transnistria.

Sper că Uniunea va fi în măsură să contribuie în mod activ la găsirea unei soluții durabile la această problemă.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Având în vedere rezultatele politicii europene de vecinătate și ale parteneriatului estic, lansat în mai 2009, care recunosc aspirațiile europene ale Moldovei și importanța sa ca țară cu profunde legături istorice, culturale și economice cu statele membre ale Uniunii Europene, sunt mulțumit de progresul înregistrat în ultimul an de Republica Moldova și am convingerea că procesul electoral va continua să consolideze instituțiile democratice și respectul pentru statul de drept și drepturile omului în Moldova. Sper că autoritățile moldovene vor realiza reformele necesare și își vor respecta angajamentele de a menține constant Republica Moldova pe calea integrării europene. Doresc să evidențiez, de asemenea, începerea negocierilor acordului de asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova la 12 ianuarie 2010 și să subliniez rezultatele foarte bune ale Republicii Moldova în acest proces, constatate de Comisia Europeană.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Încă o dată, majoritatea din acest Parlament încearcă să se amestece în afacerile interne ale unei țări, sprijinind în mod fățiș în Moldova forțele care apără interesele grupurilor economice europene și atentând la independența și suveranitatea țării, precum și la voința exprimată de poporul său. Insultele încep imediat, acolo unde textul afirmă că „salută progresele înregistrate în ultimul an de Republica Moldova”, solicitând ca autoritățile din țară „să continue reformele care se impun și să-și îndeplinească angajamentele de a menține constant Republica Moldova pe calea integrării europene”.

Ceea ce nu se menționează este că guvernul din Moldova provine dintr-o coaliție formată în urma unei adevărate lovituri de stat care a recurs la o serie de operațiuni provocatoare și destabilizatoare pentru a răsturna guvernul Partidului Comunist, care câștigase alegerile. Nu se menționează nici faptul că, odată ajunsă la putere, aceeași coaliție a lansat o îngrijorătoare ofensivă anticomunistă și antidemocratică într-o încercare evidentă de a discredita Partidul Comunist.

Poziția majorității din acest Parlament dezvăluie natura sa profund anticomunistă și ipocrizia de care dă dovadă atunci când vorbește despre apărarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului.

  Marisa Matias and Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. − (PT) Având în vedere alegerile programate pentru 28 noiembrie 2010 și ținând cont de încercările sectare ale partidelor de dreapta de a promova interzicerea utilizării numelor și a simbolurilor principalilor rivali de stânga, este important să se sublinieze necesitatea ca alegerile să se desfășoare în deplină conformitate cu standardele internaționale, oferind tuturor partidelor politice șanse egale, motiv pentru care am votat în favoarea rezoluției comune. Consider, de asemenea, că este important să ne reafirmăm sprijinul pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova și să subliniem rolul pe care UE ar putea și ar trebui să-l joace în găsirea unei soluții la problema Transnistriei.

  Mario Mauro (PPE), în scris. − (IT) Votul în favoarea propunerii de rezoluție prezentate de colegii mei din Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat) este datorat în principal solicitării prompte de a soluționa problema Transnistriei, acest aspect constituind un element esențial pentru promovarea stabilității politice și a prosperității economice în Republica Moldova și în regiune. Parlamentul European sprijină ferm, așa cum se impune, integritatea teritorială a Republicii Moldova și subliniază că este necesar ca UE să aibă un rol mai puternic în găsirea unei soluții la problema reprezentată de Transnistria. În general, rezoluția analizează corect pașii pe care trebuie să îi urmeze Republica Moldova pentru a se apropia într-un mod mai decisiv și mai credibil de realizarea obiectivelor stabilite pentru orice potențial stat membru de către Uniunea Europeană.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) În ultimii ani, Moldova a făcut eforturi pentru a se alinia tot mai mult la standardele europene de libertate, democrație și bună guvernare. Eforturile indicate aici au fost coerente și au demonstrat că Moldova intenționează să se mențină pe această cale către o posibilă integrare în UE. În scurt timp, Moldova va organiza alegeri, care vor constitui un test foarte bun de măsurare a gradului de consolidare a culturii sale democratice, precum și a instituțiilor sale. În ciuda elementelor pozitive menționate, mai există încă unele probleme în care sunt de dorit evoluții pozitive, în special în ceea ce privește Transnistria, care ar putea genera o oarecare instabilitate. UE trebuie să facă toate eforturile pentru ca reformele care se aplică în Moldova să își urmeze cursul.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Sunt pe deplin de acord cu propunerea de rezoluție referitoare la Moldova. Cu toate acestea, singurul element care consider că lipsește din rezoluție este o poziție clară în ceea ce privește problema Transnistriei. Moldova nu va putea deveni membru cu drepturi depline în UE dacă nu va soluționa în mod pașnic conflictul transnistrean. Divizarea țării în două părți este inacceptabilă. Dacă guvernul moldovean dorește integrarea în Uniunea Europeană, trebuie să înceapă un dialog cu guvernul transnistrean, în scopul de a dovedi comunității internaționale că se bucură de legitimitate pe întreg teritoriul Moldovei.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Propunerea de rezoluție referitoare la reformele și evoluțiile din Republica Moldova face o referire clară la acordul de asociere dintre UE și Moldova, care este în prezent în curs de negociere. Acest acord este menit să amelioreze semnificativ cadrul instituțional comun al UE și al Republicii Moldova, să faciliteze dezvoltarea unor relații mai strânse în toate domeniile și să consolideze asocierea politică și integrarea economică, introducând în același timp drepturi și obligații reciproce. Pe lângă alte reforme menționate în text, liberalizarea vizelor se bucură de o atenție deosebită. Trebuie să instituim un sistem în cel mai scurt timp. Dacă analizăm problemele cu care se confruntă încă țara, avem toate motivele să presupunem că rezultatul va fi o emigrare masivă în UE, de aceea am votat împotriva propunerii de rezoluție.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Scopul propunerii de rezoluție este liberalizarea regimului vizelor pentru Republica Moldova. Consecința pentru Uniunea Europeană ar fi creșterea migrației și a infracțiunilor transfrontaliere. Astfel de simplificări lasă ușa larg deschisă pentru abuzuri, o viză de scurtă ședere fiind mult prea adesea urmată de ședere permanentă. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. − (LT)Moldova este unul dintre vecinii care reușesc să se apropie de Uniunea Europeană. Justiția și administrația publică sunt reformate și lupta împotriva corupției este consolidată. Chestiunea liberalizării regimului vizelor cu UE înaintează, la rândul său. Cu toate acestea, există încă numeroase probleme nerezolvate, printre care se numără Transnistria. Țara se luptă cu criza economică. Cetățenii moldoveni așteaptă reforme concrete, care să le îmbunătățească nivelul de trai.

Am votat în favoarea propunerii de rezoluție, deoarece solicită Comisiei Europene să continue să urmărească obiectivul de liberalizare deplină a vizelor pentru această țară, în scopul de a încuraja contactele de la om la om și să continue să sprijine integrarea europeană a Moldovei, ajutând țara să realizeze obiectivele necesare. Alegerile parlamentare de la 28 noiembrie vor fi un test important pentru Moldova. Este o ocazie de a arăta că cetățenii săi împărtășesc valorile cetățenilor europeni. Îndemn forțele politice din țară să garanteze ordine și stabilitate politică după terminarea alegerilor.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Prin această rezoluție, PE salută progresele înregistrate în ultimul an de Republica Moldova și speră ca procesul electoral să consolideze în continuare instituțiile democratice și respectul pentru statul de drept și drepturile omului din Moldova; speră ca autoritățile moldovene să continue reformele care se impun și să-și îndeplinească angajamentele de a menține constant Republica Moldova pe calea integrării europene; salută începerea negocierilor din cadrul acordului de asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova la 12 ianuarie 2010 și ia act cu satisfacție de rezultatele foarte bune ale Republicii Moldova în acest proces, constatate de Comisia Europeană și invită Comisia să prezinte o evaluare a acordului de facilitare a vizelor în vigoare, să ajungă la un acord rapid referitor la o foaie oficială de parcurs pentru liberalizarea vizelor și să le ofere autorităților moldovene sprijin și asistență punctuale pentru a îndeplini criteriile de referință necesare pentru liberalizarea regimului vizelor de călătorie; solicită Consiliului să invite Comisia să înceapă elaborarea unei foi de parcurs pentru liberalizarea vizelor, pentru a intra astfel efectiv în faza operațională a dialogului asupra vizelor, pe baza progreselor realizate de Republica Moldova în urma discuțiilor prospective privind cele patru componente ale dialogului pe tema vizelor.

Raport: Gesine Meissner (A7-0266/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea Raportului referitor la politica maritimă integrată (PMI) – Evaluarea progreselor înregistrate și noile provocări, deoarece consider că UE are nevoie de măsuri concrete pentru a mobiliza economia maritimă, oferind stimulente și promovând potențialul economic al clusterelor maritime, îndeosebi în statele membre și în regiunile cu întinse zone economice exclusive, cum ar fi Portugalia și Insulele Azore. Consider că o creștere inteligentă, astfel cum este aceasta recomandată în strategia Europa 2020, nu poate fi realizată decât printr-o mobilizare inteligentă a diferitelor capacități inerente diversității europene. De aceea, sunt convins că o consolidare a politicii maritime integrate este foarte importantă pentru promovarea creșterii economice și crearea de noi locuri de muncă durabile în regiunile maritime, pentru protejarea ecosistemelor marine și în special pentru încurajarea schimbului de bune practici.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. − (PT) Este important ca UE să asigure protecția coastelor de pe teritoriul său. Este necesar, de asemenea, ca legislația în vigoare să consolideze siguranța activităților de explorare și extracție a petrolului. Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă, cu sediul la Lisabona, oferă sprijin și asistență tehnică în vederea dezvoltării și aplicării legislației Uniunii în materie de securitate și protecție maritimă, precum și în domeniul poluării cauzate de nave. În iunie anul curent, le-am prezentat comisarilor Oettinger, Kallas și Georgieva o sugestie scrisă de extindere a competențelor Agenției Europene pentru Siguranța Maritimă și de creare a unor mecanisme de control al siguranței platformelor petroliere europene din Marea Nordului, Marea Neagră și Marea Mediterană și, de asemenea, ca Agenția să își asume responsabilitatea prevenirii dezastrelor ecologice legate de explorările petroliere. Sugestia permite o economie de scară la nivel de resurse financiare, umane și tehnice. Salut răspunsul comisarilor, care a arătat faptul că aceștia sunt deschiși unei revizuiri a regulamentului Agenției Maritime Europene, în vederea extindere a competențelor sale în domeniul intervenției în cazuri de poluare maritimă. Fac din nou apel la Comisia Europeană să extindă competențele Agenției Europene pentru Siguranța Maritimă pentru a garanta protecția zonelor noastre de coastă.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − (RO) În condițiile în care o treime din cetățenii UE locuiesc în regiunile de coastă, această tendință fiind în creștere, cred că provocările climatice trebuie să constituie o preocupare majoră în cadrul politicii maritime europene. De asemenea, prevenirea și combaterea urmărilor dezastrelor naturale trebuie să fie dublată de grija pentru protejarea mărilor și a zonelor adiacente în fața unor posibile accidente industriale, precum recenta catastrofă petrolieră din Golful Mexic. În consecință, consider că trebuie să abordăm exploatarea potențialului mărilor dintr-o perspectivă ecologică și sustenabilă economic.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − (RO) Având șapte regiuni ultraperiferice în oceanele Atlantic și Indian, și Teritoriile de Peste Mări, Uniunea Europeană deține primul spațiu maritim la nivel mondial. În plus, UE mai are un punct forte - tradiția sa maritimă solidă, tradiție care necesită elaborarea unei strategii de „creștere economică albastră”, ce trebuie să fie pusă în aplicare în strânsă corelație cu strategia UE 2020. O asemenea strategie economică poate dezvolta în continuare potențialul diverselor sectoare maritime, iar în cadrul acesteia un rol important pot și trebuie să îl joace autoritățile locale și regionale, comunitățile din zonele de litoral. etc.

Ca și alte politici europene, Politica Maritimă Integrată poate contribui la atingerea unui obiectiv important – cel de a avea o Uniune competitivă, socială și durabilă, cu un nivel ridicat de locuri de muncă, sectorul maritim putând fi și mai atractiv pentru tineri sau alte persoane în căutarea unui loc de muncă. Europa trebuie, totodată, să pregătească măsuri de intervenție în cazul unor catastrofe de genul celei din Golful Mexic și să propună un plan de acțiune european armonizat pentru prevenirea situațiilor de urgență și pentru combaterea dezastrelor provocate de platformele de foraj, la nivel internațional, în special în cazurile de contaminare transfrontalieră.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului cu privire la politica maritimă integrată, deoarece consider că ar trebui promovată o mai mare coerență între diversele sectoare politice, care să permită exploatarea potențialului mării și al sectorului maritim într-un mod eficient și durabil din punct de vedere ecologic și economic.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) „UE are 320 000 de km de litoral marin; o treime din cetățenii săi locuind în regiunile de coastă, această tendință fiind în creștere. Activitățile noastre economice în jurul mării și litoralului produc 40 % din PIB-ul UE și conform tuturor prognozelor există încă un potențial considerabil de dezvoltare. 40 % din schimburile interne de mărfuri și 95 % din exporturile în afara UE au loc pe calea transportului maritim.”

Raportorul a rezumat importanța mării pentru Europa într-o singură frază. Ca cetățean portughez, o cunosc foarte bine. Și tot ca cetățean portughez - un popor care întotdeauna s-a întors la mare și a găsit aici prosperitate și bogăție - consider că este crucial ca Europa să dispună de o politică maritimă care să îi permită să exploateze potențialul pe care îl are marea ca resursă economică și energetică, ca generator de locuri de muncă și prosperitate și ca motor de competitivitate și inovație.

Sunt deosebit de încântat să constat preocupările legate de dezastrele ecologice maritime - îmi aduc aminte de cazul Prestige, care a avut loc foarte aproape de coasta nordică a Portugaliei - și să evidențiez necesitatea unor norme mai ferme pentru a le preveni, în regiunile maritime europene.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Marea oferă rute comerciale importante, acționează ca regulator al climei și reprezintă o sursă de hrană, energie și resurse. În plin secol XXI, marea își asumă o nouă identitate, dar și o importanță geostrategică și geopolitică fără egal în istoria umanității; astăzi, mai mult ca niciodată, ea îi conferă Europei o poziție centrală. Europa trebuie să profite de centralitatea sa. State membre precum Portugalia trebuie să profite de pe urma relațiilor lor cu marea și de dimensiunea zonei economice exclusive a acestora. În cazul Portugaliei, această zonă este una dintre cele mai întinse din lume.

Aproape 40 % din produsul intern brut al Uniunii Europene și 40 % din populația sa sunt concentrate în regiuni de coastă. Se estimează că profitul total direct provenit din turismul maritim în Europa s-a ridicat la 72 de miliarde de euro în 2004. Circa 90 % din comerțul extern al Europei și aproape 40 % din comerțul intern trece prin porturile sale.

Prin urmare, militez pentru o strategie ambițioasă de „creștere albastră”. În acest scop, Comisia ar trebui să prezinte o strategie globală și intersectorială pentru creștere durabilă în regiunile de coastă și în sectoarele maritime până în 2012, bazată pe o vastă analiză a potențialelor și a opțiunilor politice și pe o amplă consultare a părților interesate.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Raportul prezintă o viziune generală a politicii maritime integrate legate de „obiectivele politicii externe a UE”. Nu suntem de acord cu această abordare și nici cu câteva alte aspecte alte raportului, cum ar fi insistența sa asupra creării unui „serviciu european de pază de coastă”, urmând un punct de vedere federalist care nu respectă suveranitatea și competențele statelor membre în ceea ce privește gestionarea propriilor ape teritoriale și zone economice exclusive.

Respingem propunerea de „a introduce instrumente bazate pe economia de piață”, cum ar fi regimul de comercializare a emisiilor în sectorul maritim: aceste mecanisme și-au demonstrat deja ineficiența în realizarea obiectivelor de mediu pe care susțin că le urmăresc, chiar și fără să fi fost aplicate în sectorul maritim.

Cu toate acestea, recunoaștem aspectele pozitive pe care le conține, printre care: propunerea de „ameliorare a condițiilor de muncă pe mare, a siguranței și a performanțelor ecologice ale navelor ” să fie inclusă pe ordinea de zi a forumurilor internaționale și în acordurile internaționale; propunerea de aplicare a „Convenției OIM privind munca în domeniul maritim în dreptul comunitar”; recunoașterea acordată transportului maritim de mărfuri; păstrarea porturilor mici și secundare; extinderea „rețelei de transporturi maritime pe distanță scurtă”; și importanța acordată îmbunătățirii legăturilor cu regiunile ultraperiferice.

Ea propune, de asemenea, atribuirea unei importanțe crescute științelor din domeniul maritim, în cadrul celui de-al 8-lea Program-cadru pentru cercetare.

  Estelle Grelier (S&D), în scris. – (FR) În calitate de deputat care reprezintă un oraș portuar din Normandia și membră a Intergrupului „Mări și zone costiere”, am urmărit cu atenție raportul referitor la politica maritimă integrată (PMI). Am subliniat în dese rânduri necesitatea asigurării unei coabitări armonioase între diferitele utilizări ale mării, una care să promoveze activitățile tradiționale (cum ar fi pescuitul, și am solicitat, în mod simbolic, ca acesta să figureze în vârful listei activităților maritime incluse în raport) și una care să faciliteze, de asemenea, dezvoltarea de noi activități. Astfel, am amintit faptul că sectorul energiilor regenerabile, inclusiv energia eoliană off-shore, trebuie sprijinit în mod deosebit, deoarece răspunde obiectivelor europene de diversificare a surselor de aprovizionare energetică și poate, până în 2020, să antreneze crearea unor 410 000 de locuri de muncă în Europa, potrivit unui studiu al Comisiei. În fine, împreună cu raportoarea, am amendat raportul pentru a semnala Comisiei necesitatea finanțării PMI. Primele schimburi în cadrul comisiei, a cărei membră sunt, referitoare la „provocările politice și resursele bugetare pentru după 2013” au făcut, într-adevăr, să planeze incertitudini cu privire la finanțarea pe termen lung a politicii de coeziune regională, unele programe ale acesteia vizând PMI.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Politica maritimă integrată este o provocare majoră pentru Uniunea Europeană. Realizarea acestei politici trebuie să permită intensificarea activităților economice pe mare și de-a lungul coastelor, o mai bună luare în calcul a ocupării forței de muncă dar și o protecție sporită a mediului, precum și dezvoltarea cercetării și inovării în sectorul maritim. În această privință, am votat în favoarea acestui raport, care constituie o evoluție remarcabilă, deoarece pune accentul pe toate aceste elemente prin adoptarea unei abordări intersectoriale și nu fragmentate cum putea fi cazul în trecut.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Politica maritimă integrată are o importanță enormă pentru economia Uniunii Europene, prin faptul că poate să îi sporească în mod considerabil competitivitatea. În momentul creării unui cadru pentru această politică, este necesară includerea unor factori precum consolidarea dezvoltării economice, creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă în acest sector, dar și protecția mediului. Un element important al strategiei ar trebui să îl reprezinte, de asemenea, o abordare serioasă a chestiunii consolidării rolului statelor europene în domeniul cercetării privind economia maritimă și dezvoltarea tehnologiei și a ingineriei maritime, precum și dezvoltarea resurselor maritime.

De asemenea, nu ar trebui să uităm eforturile necesare eliminării unor pericole cum ar fi pirateria, pescuitul ilegal și poluarea mediului. Astfel, politica maritimă integrată ar trebui să cuprindă nu numai consolidarea mai multor domenii ale activității maritime și ale economiei maritime strategice, precum și exploatarea la maximum a potențialului maritim, ci ar trebui, în același timp, să atragă atenția asupra ameliorării condițiilor de muncă pe mare.

  Bogusław Liberadzki (S&D), în scris. – (PL)Uniunea Europeană a promovat și adoptat pachetul maritim în mandatul parlamentar precedent. Este un pachet care acoperă toate domeniile de bază ale economiei maritime. Comisia pentru transport și turism realizează faptul că aproape 90 % din exporturile și importurile Uniunii se realizează pe mare. Este important să dezvoltăm o politică maritimă integrată care să includă transportul, administrația, protecția mediului, gestionarea resurselor maritime și turismul maritim. Iată câteva motive importante care justifică susținerea acestui raport.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. − (IT) Prin acest raport, ne exprimăm sprijinul față de pachetul privind politica maritimă integrată propus în 2009 de Comisia Europeană, deoarece considerăm că reprezintă o strategie transsectorială ambițioasă pentru dezvoltare economică, pentru un înalt nivel de ocupare a forței de muncă și pentru protecția mediului în regiunile de coastă și în sectoarele maritime. Prin urmare, invităm statele membre să extindă mandatul Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă (EMSA) pentru inspecțiile maritime și să reglementeze activitățile de extracție a petrolului offshore în Europa, ca urmare a recentei catastrofe naturale înregistrate în apele Golfului Mexic. Sprijinim o abordare bazată pe coordonare și cooperare cu țările terțe în materie de supraveghere maritimă, cu scopul creării unui mediu comun propice schimbului de informații și al integrării diferitelor servicii naționale de pază de coastă.

În plus, Parlamentul European intenționează să-și intensifice eforturile de cercetare și dezvoltare în ceea ce privește utilizarea și aplicarea surselor de energie regenerabilă; să amelioreze condițiile de muncă ale navigatorilor (programul Erasmus maritim); și, în fine, să asigure legături mai bune între regiunile maritime periferice. De aceea, salutăm crearea Atlasului mărilor și a Forumului maritim și propunem crearea unui institut european de cercetare maritimă care să asigure funcționarea Rețelei europene de observare și date privind mediul marin (EMODNET).

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) O politică maritimă integrată este esențială pentru a exploata în mod optim imensa bogăție pe care ne-o oferă marea, precum și întreg potențialul economic de care dispune aceasta. Nu putem uita faptul că activitățile noastre economice desfășurate pe mare sau în zonele de coastă produc 40 % din produsul intern brut al UE și, potrivit numeroaselor studii, un potențial de dezvoltare imens este încă neexplorat. De fapt, 40 % din comerțul intraeuropean și 95 % din exporturile în afara Europei se realizează pe cale maritimă. În pofida acestor cifre și a potențialului enorm neexplorat încă, nu există o politică maritimă europeană integrată care să ne permită să renunțăm la tratamentul separat al politicilor noastre în materie de transport maritim, economie maritimă, tehnologii noi, regiuni de coastă, energie off-shore, pescuit, supraveghere și reglementare a activităților maritime, turism, protecție a mediului marin și cercetare maritimă. Această propunere de rezoluție va contribui la schimbarea actualei situații.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – (LV) Politica maritimă trebuie să cuprindă nu numai regulamente obligatorii în materie explorare și transportare a petrolului, ci să ofere, de asemenea, compensații duble pentru pierderile rezultate în urma accidentelor. De asemenea, trebuie să elaborăm norme de siguranță suplimentare, regulamente eficace în materie de intervenție și măsuri eficiente de prevenire a dezastrelor. În vederea atingerii acestui obiectiv, trebuie creat un fond la care să contribuie toți operatorii care activează în mediul marin. Dacă vor fi luate în considerare toate elementele de detaliu, vom fi în măsură să interzicem tehnologiile periculoase utilizate în procesul de explorare și extracție a petrolului. Acest lucru va stimula totodată dezvoltarea de noi tehnologii sigure și eficiente.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Dacă vor fi introduse limite de emisie diferite în ceea ce privește apele UE, acest lucru va intra în conflict cu politica maritimă integrată care, potrivit previziunilor, urmărește să ia în considerare toți factorii. În acest sens, nu trebuie să pierdem din vedere testele nucleare subacvatice. Cu precădere în regiunile sensibile din punct de vedere ecologic, pe lângă cotele de captură, zonele de interdicție totală a pescuitului și normele în materie de acvacultură, va fi important să se aibă în vedere soluții pentru turismul în zonele de coastă sensibile, pentru exercițiile militare, transportul maritim, extracția de gaze și petrol, extracția de nisip și pietriș, precum și soluții de prevenire a catastrofelor ecologice, cum ar fi recenta viitură de nămol toxic. În eventualitatea în care o autoritate europeană de siguranță de coastă ar prevala asupra autorităților de coastă sau flotelor naționale, acest lucru ar fi incompatibil cu drepturile de suveranitate națională și ar spori tendințele actuale în direcția centralizării. În general, această strategie pare să nu fi fost foarte bine gândită și, de aceea, am votat împotriva sa.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece consider că o politică maritimă integrată este necesară pentru a asigura un nivel adecvat de protecție a mediului. Unul dintre principiile cele mai importante îl reprezintă coordonarea diferitelor politici și necesitatea garantării aplicării abordării bazate pe ecosisteme, care este prevăzută de Directiva-cadru privind strategia maritimă a UE. În special, sunt de acord cu instrumentele menționate în documentul privind coordonarea supravegherii și monitorizării mărilor, protecția mediului marin și cercetarea științifică. Ca reprezentantă a Lituaniei, țară din regiunea Mării Baltice, apreciez faptul că acest document atrage atenția asupra unei cercetări extinse destinate determinării și evaluării stării actuale a mărilor. Marea Baltică este una din mările cele mai afectate de activitatea economică și una din cele mai poluate mări din lume. După cum a arătat-o catastrofa mareei negre din Golful Mexic, ecosistemele marine sensibile pot fi distruse într-o clipă. De aceea, sprijin în mod deosebit apelul către statele membre, menționat în raport, de a depune mai multe eforturi în vederea elaborării unei ample strategii de protecție a mediului marin.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Raportul Meissner este un text echilibrat, care ține seama de o serie de factori și cerințe importante. Activitățile maritime reprezintă una din cele mai importante surse de venit european. Iată doar câteva cifre: ele generează 40 % din PIB-ul UE și, în același timp, reprezintă 40 % din schimburile comerciale intracomunitare și 95 % din exporturile în afara Europei. Raportul se concentrează asupra câtorva puncte-cheie: crearea unor structuri adecvate de guvernanță maritimă la nivel național și regional; planificare coordonată și transfrontalieră a spațiului maritim; supraveghere maritimă pentru a proteja statele membre și UE; protecția mediului marin; crearea unui strategii pentru un turism costier și insular durabil; și promovarea industriei europene a construcțiilor navale, care este deja un sector emblematic, și a transportului maritim, în vederea atingerii obiectivului ambițios de „navigație verde”. Din motivele expuse mai sus, nu am putut decât să acord un vot favorabil. Comunicarea dintre diverse sectoare și integrarea lor care se înscriu în politica maritimă trebuie să fie un succes pentru o întreagă serie de motive legate de eficiență, competitivitate, dar și respectarea și protecția mediului marin.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Parlamentul European este de acord cu Comisia că „tradiția noastră maritimă puternică” reprezintă unul din punctele forte ale Europei. De aceea, el încurajează Comisia Europeană și statele membre să dezvolte în continuare potențialul pe care îl oferă diferitele sectoare maritime, prin elaborarea unei strategii ambițioase de „creștere albastră”. PE consideră că o politică maritimă integrată (PMI) ar trebui să contribuie la realizarea unei Uniuni competitive, sociale și durabile. În acest sens, el consideră că dezvoltarea unei PMI trebuie să includă în mod armonios eforturi îndreptate în direcția realizării unei dezvoltări economice, a unui înalt nivel de ocupare a forței de muncă - îndeosebi prin sporirea atractivității sectorului pentru tineri, prin acțiuni de formare și prin lansarea unui „Erasmus maritim” - și o protecție a mediului. De aceea, PE afirmă că PMI ar trebui interconectată cu obiectivele și inițiativele strategiei UE 2020. Mai mult, PE solicită astfel Comisiei să propună o strategie cuprinzătoare, transsectorială pentru creștere durabilă în regiunile costiere și în sectoarele maritime până în 2013, pe baza unei analize ample a potențialelor și a opțiunilor politice și pe baza unei ample consultări cu părțile interesate.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. − (IT) Dacă, pe de o parte, este în mod evident necesar ca politica maritimă să fie integrată în cadrul Uniunii Europene, având în vedere faptul că activitățile sale conexe produc 40 % din PIB-ul UE, pe de altă parte, este corect ca aceste activități să fie reglementate ținând cont de competitorii extracomunitari. Mult prea adesea, normele în materie de pescuit, turism, transporturi și protecție a mediului în acest sector au fost dezvoltate separat și fără a ține seama de riscurile asociate concurenței neloiale din partea țărilor terțe. De exemplu, extinderea la toate regiunile costiere din Europa a unor limite de emisie prea severe ar putea crea denaturări ale concurenței.

Alte texte cu privire la problemele întâlnite au fost dezbătute și aprobate de Parlament și, fără îndoială, necesită o coordonare integrată. O astfel de problemă o reprezintă supravegherea maritimă, indispensabilă controlului activităților ilicite care, deseori, se desfășoară în apropierea coastelor Europei și care includ de la traficul de mărfuri contrafăcute la transportul de substanțe interzise și pescuitul ilegal.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Activitatea economică maritimă și costieră a Uniunii Europene generează în prezent 40 % din PIB-ul Uniunii, iar previziunile arată un potențial ridicat de creștere în viitor. Din acest motiv, activitatea maritimă este, fără îndoială, un factor foarte important și unul din punctele forte ale Europei. Consider că o continuare a dezvoltării economiei maritime este esențială.

Politica maritimă existentă a Uniunii a fost creată separat, în domenii precum: transportul maritim, economia maritimă, noile tehnologii, zonele de coastă, energia maritimă, pescuitul, supravegherea și reglementarea activităților maritime, turismul, protecția mediului marin și cercetarea marină. De multe ori, aceste activități separate sunt realizate prin modalități care intră în conflict și care au un efect nociv asupra politicii maritime în ansamblul său. Este evident faptul că o politică maritimă integrată va contribui în plus la o dezvoltare economică durabilă a Uniunii Europene. Acest lucru va face posibilă, între altele, garantarea unei mai bune coeziuni între diferitele domenii de politică, crearea unui cadru normativ și a unor instrumente transsectoriale mai eficiente, precum și utilizarea potențialului maritim și a potențialului sectorului maritim într-o manieră economică și ecologică.

În plus, consider că este esențial să sporim atractivitatea acestui sector pentru tineri, prin derularea de activități și acțiuni de formare destinate încurajării tinerilor să lucreze în acest sector.

  Salvatore Tatarella (PPE), în scris. – (IT) Raportul cu privire la politica maritimă integrată se referă la un sector important al economiei europene. Activitățile maritime reprezintă de fapt o importantă sursă de venit pentru UE, atât în ceea ce privește PIB-ul, cât și schimburile comerciale de bunuri în interiorul și în afara Europei. Consider că anumite aspecte ar trebui evidențiate. În primul rând, raportul afirmă că viitoarele strategii din acest sector vor fi adaptate specificităților bazinelor maritime, dar cred că este foarte important să se țină cont și de particularitățile regionale. Noua politică maritimă se va axa pe dezvoltarea unor nave sigure și va oferi mari oportunități pentru viitorul industriei navale europene. Mările noastre ar trebui să fie în continuare forța motrice din spatele creșterii, așadar iată de ce consider că este esențial ca dezvoltarea politicii maritime integrate să asigure mai multă coerență între normele care reglementează diferitele sectoare maritime și, în același timp, să protejeze mediul marin.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. − (PT) Până în prezent, politicile din domenii precum transportul maritim, economia maritimă, noile tehnologii, regiunile de coastă, energia offshore, pescuitul, supravegherea maritimă, turismul, protecția mediului marin și cercetarea maritimă au avut o evoluție separată. O abordare fragmentată conduce în mod repetat la măsuri contradictorii, situații de conflict și incoerențe. Așadar, este de dorit o abordare integrată, care să includă mai întâi un cadru de guvernanță cu toate nivelurile decizionale și apoi, toate sectoarele și instrumentele transsectoriale.

În contextul planificării coordonate a activităților, susțin solicitarea adresată Comisiei de a elabora strategii pentru bazinele maritime, capabile să țină seama de particularitățile specifice ale regiunilor și să valorifice punctele forte ale acestora.

Aceasta ar fi o bună propunere în cazul regiunilor ultraperiferice, de exemplu Madeira, întrucât ar permite regiunii să profite de activitățile sale maritime și să creeze sinergii cu activitățile celorlalte regiuni din bazinul maritim din care face parte. De fapt, datorită apelor lor teritoriale, regiunile ultraperiferice conferă UE zona economică exclusivă cea mai întinsă din lume, ceea ce face deodată ca activitățile maritime să capete o importanță covârșitoare în aceste regiuni.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL)M-am bucurat să aud rezultatul votului de astăzi. Eforturile pentru o exploatare durabilă și o abordare integrată a gestionării oceanelor, mărilor și zonelor de coastă ar trebui să fie o prioritate pentru Uniunea Europeană. Sunt convins că o politică maritimă integrată va avea efecte benefice atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Eliminarea obstacolelor politice și crearea de sinergii între diferitele activități care au un efect direct asupra spațiului maritim european sunt obiective pe care nu trebuie să le uităm.

Sunt de părere că Parlamentul European ar trebui să ceară introducerea unei serii de măsuri sectoriale, îndeosebi în contextul consecințelor sociale și economice negative care îi afectează adesea pe pescari atunci când se întreprind măsuri de refacere a stocurilor de pește sau de protecție a ecosistemelor.

Raport: Helmut Scholz (A7-0277/2010)

  Liam Aylward, Brian Crowley și Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Susțin abordarea acestui raport despre solicitarea adresată Comisiei de a anula tratativele cu Mercosur până când se conveni asupra unui nou mandat, care să țină seama de interesele statelor membre. Sectorul agricol este cea mai importantă industrie prelucrătoare indigenă din Irlanda și este de importanță crucială pentru redresarea economică a țării. Această redresare nu trebuie subminată. Întrucât sectorul agricol este crucial pentru economia europeană, Parlamentul European trebuie să se implice profund în negocierile relevante, în fiecare etapă a procesului. În plus, susțin amendamentul la raport, referitor la punerea în aplicare a unor măsuri care să garanteze că toate importurile agricole care intră în UE îndeplinesc aceleași standarde de producție ca și mărfurile europene în ceea ce privește protecția consumatorilor europeni, bunăstarea animalelor, protecția mediului și standardele sociale. Agricultorii irlandezi depun o muncă remarcabilă pentru a se asigura că bunurile acestora și procesele de producție sunt de cea mai înaltă calitate; sunt necesare standarde echivalente pentru a garanta condiții echitabile, o concurență corectă și o durabilitate a sectorului agricol european.

  George Becali (NI), în scris. − (RO) Am votat acest raport întrucât Uniunea Europeană și-a consolidat relațiile economice și comerciale cu America Latină, devenind al doilea partener comercial al acesteia în ordinea importanței și principalul partener comercial pentru Mercosur și Chile. Obiectivul unei integrări mai puternice a sferelor economice europeană și latino-americană este acela de a crea o situație reciproc avantajoasă. Este nevoie de o cooperare mai strânsă între UE și țările din America Latină, cu scopul de a insista în comun asupra încheierii cât mai rapide a unui acord OMC echitabil, ambițios și cuprinzător în cadrul Rundei de la Doha, în conformitate cu angajamentele luate în cadrul Declarației de la Madrid.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva raportului colegului meu, în ciuda faptului că aparținem aceluiași grup și cu toate că dânsul a reușit să includă în raportul său câteva puncte pozitive. Totuși, din nefericire, forțele dreptei europene au reușit, prin amendamentele pe care le-au depus, să modifice conținutul și mesajul pe care domnia sa încerca să îl transmită în raportul său. Nu am putut să votez în favoarea raportului atunci când, pe lângă toate celelalte, acesta dezaprobă ca fiind „protecționiste” măsurile întreprinse de Argentina pentru a contracara criza financiară și, pe această bază, solicită în mod indirect Comisiei să impună sancțiuni, invitând-o să „abordeze cu regularitate chestiunea accesului pe piață cu țările din America Latină”. Nu am putut să trec cu vederea supremația „normelor pieței” și a intervenționismului european în afacerile interne ale altor țări, în special în dauna măsurilor care sprijină coeziunea și protejează cetățenii în țările respective. Schimburile comerciale și relațiile între UE și țările din America Latină trebuie să se bazeze pe egalitate, solidaritate și respect pentru drepturile lucrătorilor și pentru mediu și nu trebuie să permită ca statele și companiile cele mai puternice să aibă întâietate.

  Lara Comi (PPE), în scris. − (IT) Uniunea Europeană se bazează pe un sistem de valori în privința căruia țările latino-americane au înregistrat progrese semnificative în ultimii ani. Aceste progrese ar trebui, fără îndoială, să fie recompensate cu stimulente suplimentare în domeniul politicii comerciale a UE. Dacă la aceasta adăugăm legăturile lingvistice și culturale create de-a lungul istoriei, avem șansa de a contribui, în măsura în care va fi posibil, la dezvoltarea economică și socială a acestor țări, indiferent de varietatea situațiilor lor. De asemenea, este util ca ambele părți să înțeleagă principalele elemente care stau la baza evoluțiilor politice din aceste țări și să intervină pentru a evita orice abuzuri care ar putea pune în pericol statele și pe noi înșine. Nu putem saluta consolidarea relațiilor comerciale decât printr-o monitorizare a politicilor de dezvoltare, astfel încât acestea să continue să acționeze ca un stimulent pentru îmbunătățiri.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − (RO) În ciuda progreselor economice și sociale înregistrate în ultimii ani, cazul cel mai spectaculos fiind cel al Braziliei, 1 din 3 latino-americani suferă din cauza sărăciei. Acest flagel afectează într-o măsură mai mare copiii și adolescenții Americii Latine, mai mult de jumătate dintre ei fiind privați de resurse materiale corespunzătoare, fapt ce riscă să le afecteze parcursul școlar și profesional, cu consecințe pe termen lung asupra societăților în care trăiesc. În condițiile în care politicile comerciale ale UE trebuie să joace un rol important în îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, cred că trebuie să punem un accent mai mare pe susținerea țărilor central și sud-americane în combaterea pauperității, creșterea puterii de cumpărare și dezvoltarea durabilă.

  Michel Dantin (PPE), în scris. – (FR) Amendamentul pe care l-am depus împreună cu dl Albert Dess și alți 77 de deputați din PE cere ca produsele agricole importate să respecte în totalitate normele europene în materie de sănătate, protecție socială, protecție a consumatorilor, a mediului și a animalelor. În definitiv, este de-a dreptul bizar să ceri din partea agricultorilor europeni să se conformeze celor mai înalte standarde de producție din lume, sporind în același timp cantitatea produselor agricole care pot intra în Europa fără a respecta aceleași standarde.

Consumatorii trebuie să poată beneficia de un nivel de protecție omogen, indiferent de ce cumpără, iar agricultorii trebuie recompensați pentru eforturile lor enorme, nu supuși unei concurențe neloiale de facto din partea țărilor terțe. În orice caz, aceasta este concepția mea despre o politică alimentară și agricolă echilibrată. Această rezoluție transmite un mesaj clar Comisiei și țărilor terțe, motiv pentru care o susțin.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Raportul cu privire la relațiile comerciale dintre UE și America Latină, adoptat de Parlament, ar putea foarte bine să constituie jurisprudență. Acordurile comerciale cu America Latină conțin o secțiune extrem de sensibilă cu privire la agricultură. Iată de ce Parlamentul a precizat că „ar trebui să fie admise în Uniunea Europeană numai importurile de produse agricole care respectă normele europene în materie de protecție a consumatorilor, de bunăstare a animalelor și de protecție a mediului, precum și normele sociale minime”. Din acest moment, îi revine Comisiei sarcina de a ține seama de această cerință politică a Parlamentului în viitoarele negocieri. În cadrul acestor negocieri, Parlamentul a urmărit ca o atenție deosebită să fie acordată regiunilor ultraperiferice, având în vedere concurența continentului latino-american pe anumite produse, în special banane. De aceea, Parlamentul a cerut ca sectoarele strategice și tradiționale ale regiunilor ultraperiferice (RUP) să fie protejate și să beneficieze de o compensație adecvată, conform angajamentelor asumate de UE în 2009 față de aceste regiuni.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la relațiile comerciale ale Uniunii Europene cu America Latină, întrucât acestea ar trebui să fie o prioritate pentru UE. În prezent, UE este al doilea partener comercial ca importanță al Americii Latine și principalul partener comercial pentru Mercosur și Chile. Politica comercială europeană ar trebui să joace un rol important în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și în îndeplinirea angajamentelor internaționale legate de drepturile omului, securitatea alimentară și durabilitatea mediului.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Tratatul de la Lisabona definește politica comercială a UE ca fiind o parte integrantă a acțiunii externe generale a Uniunii. În ultima perioadă, s-a înregistrat un declin în ceea ce privește schimburile dintre Uniunea Europeană și America Latină și zona Caraibelor (ALC), în virtutea creșterii participării țărilor asiatice în cadrul comerțului extern ALC, în pofida faptului că UE rămâne al doilea partener comercial al Americii Latine. Cu toate că acordurile de asociere dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Mexic și Chile, pe de altă parte, au generat o creștere substanțială a volumului schimburilor comerciale, schimburile comerciale dintre Mexic și Europa sunt încă modeste comparativ cu schimburile dintre Mexic și Statele Unite. Prin urmare, evidențiez necesitatea ca ambele părți să dezvolte o gamă mai variată de activități economice bazate pe schimburi comerciale. Cea mai mare parte (peste 85 %) din importurile ALC provenite din UE sunt, în prezent, produse industriale. În schimb, peste 40 % din exporturile din regiune către UE sunt produse de bază. De aceea, este necesară o mobilizare a resurselor și a asistenței tehnice, pentru a identifica și finanța programe care oferă oportunități de producție la nivel local și regional, precum și un acces durabil la piețele globale pentru comunitățile excluse și pentru întreprinderile mici și mijlocii.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Nu am votat în favoarea acestui raport din cauza contradicțiilor sale. Deși este adevărat că prezintă unele aspecte pozitive legate de noile realități ale Americii Latine, anumite alineate ale sale sunt inacceptabile.

De exemplu, aspectele pozitive pe care le-am putea evidenția includ recunoașterea faptului că toate țările au dreptul de a crea mecanismele necesare apărării securității lor alimentare și asigurării supraviețuirii și dezvoltării producătorilor mici și mijlocii.

Totuși, printre altele, raportul afirmă exact contrariul atunci când: „regretă luarea de către unele țări din America Latină, în special de către Argentina, a unor măsuri protecționiste în perioada crizei financiare; îndeamnă Comisia să abordeze cu regularitate aspectele legate de accesul la piață cu țările din America Latină;”; sau, de asemenea, atunci când afirmă că „își exprimă preocuparea profundă cu privire la măsurile restrictive adoptate recent de autoritățile argentiniene în materie de produse alimentare importate din țări terțe, inclusiv din Uniunea Europeană”.

Susținerea liberalizării comerțului internațional, care reiese din unele din propunerile sale, este la fel de inacceptabilă, deși există poziții diferite la alte puncte, exprimate ulterior.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. − (DE) Uniunea Europeană păstrează relații economice bune cu țările din America Latină la nivelul OMC, dar și la nivel bilateral și multilateral. Aceste relații comerciale și economice trebuie să fie dezvoltate în continuare în lumina sectoarelor economice sensibile ale UE. De aceea, susțin în mod expres amendamentul la alineatul (30) care a fost depus și care solicită ca „importurile de produse agricole să fie permise în UE numai cu respectarea deplină a standardelor europene de protecție a consumatorilor, a animalelor, a mediului și a standardelor sociale minime”. Cetățenii europeni trebuie să respecte standarde înalte de producție și nu ar trebui dezavantajați ca urmare a concurenței neloiale. Pentru a putea asigura acoperirea costurilor, este necesară o planificare și o securitate a veniturilor. Aceste două lucruri trebuie și ele luate în considerare în contextul acordurilor de liber schimb.

  Mario Mauro (PPE), în scris. − (IT) Cu excepția amendamentului 32, pentru care grupul PPE a solicitat un vot separat și în privința căruia vom vota împotrivă, raportul în ansamblu ar trebui aprobat întrucât oferă o prezentare generală utilă a situației în ceea ce privește relațiile noastre cu America Latină. Reuniunea la nivel înalt Uniunea Europeană-America Latină, desfășurată la 18 mai la Madrid, a dat un puternic impuls dezvoltării relațiilor dintre cele două părți: relații care se consolidează de la un an la altul. Niciuna din cele două părți nu poate exclude o relație comercială cu cealaltă, dar, bineînțeles, această relație trebuie să producă rezultate concrete și să genereze o ameliorare a condițiilor de viață a populațiilor noastre.

  Mairead McGuinness (PPE), în scris. − Cu toate că am fost de acord cu multe elemente ale acestui raport, am votat împotrivă la votul final. Raportul susține în mod explicit reluarea negocierilor comerciale cu țările Mercosur. Cu toate că susțin necesitatea de a se garanta că importurile din țările terțe sunt produse într-o manieră conformă cu standardele UE, un acord de asociere UE-Mercosur va avea consecințe negative pentru agricultura europeană, în special pentru sectorul creșterii animalelor. Comisia nu a reușit să realizeze un studiu al impactului unui acord asupra agriculturii în UE din moment ce a relansat negocieri cu blocul comercial la începutul acestui an.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Întrucât UE este investitorul principal și al doilea partener comercial al Americii Latine și furnizează în același timp cel mai mare ajutor pentru dezvoltare, considerăm că aceste date sunt suficiente pentru a dezvolta o strategie clară și bine definită în ceea ce privește relațiile comerciale dintre UE și America Latină. Suntem în favoarea definirii unor orientări clare cu privire la modalitatea optimă de colaborare în vederea promovării stabilității politice, a combaterii schimbărilor climatice, a gestionării fluxurilor migratoare și a prevenirii catastrofelor naturale. O bună cale de a acorda ajutorul de care are nevoie America Latină este prin dinamizarea relațiilor comerciale dintre cele două blocuri care, odată cristalizate, va deveni unul din cele mai mari blocuri din lume. Totuși, este necesar să nu uităm regiunile ultraperiferice ale Europei care pot fi afectate prin importurile de anumite produse agricole, îndeosebi regiunea portugheză Madeira, în ceea ce privește importurile de banane. Va trebui să ajungem la un acord echilibrat care să permită țărilor din America Latină să se dezvolte, fără a afecta în același timp diferitele sectoare economice ale unor state membre, în special în sectorul agricol.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) În ultimi ani, America Latină a devenit o regiune economică din ce în ce mai importantă. Acordurile comerciale cu statele sud-americane reprezintă o evoluție pozitivă. Întrucât Uniunea Europeană a întreprins deja activități de dezvoltare extrem de importante, ea ar trebui acum să-și consolideze în continuare poziția în virtutea faptului că este al doilea partener comercial ca importanță, așa cum Rusia procedează în prezent. Cu toate acestea, UE ar trebui să aleagă cu precauție statele cu care face schimburi comerciale, deoarece exploatarea lucrătorilor încă se practică în multe țări sud-americane. Am votat împotriva raportului deoarece acesta acordă prea puțină atenție condițiilor de muncă extrem de precare uneori în America Latină și oferă prea puține propuneri în vederea ameliorării acestora.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Raportorul pledează pentru o deschidere completă a piețelor de schimburi comerciale dintre UE și America Latină. Mai mult, problemele referitoare la Acordul de asociere UE-Mercosur nu sunt soluționate în mod adecvat în raport. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că este important să transmitem un mesaj Comisiei în legătură cu hotărârea fermă a Parlamentului de a stabili legături și mai strânse cu America Latină. America de Sud, pentru o întreagă serie de considerente istorice, sociale și economice, are multe lucruri în comun cu Europa. Relațiile noastre comerciale au fost întotdeauna excelente, însă ele trebuie întărite și susținute, inclusiv în virtutea noilor exigențe ale ambelor continente. Nu trebuie să uităm, de altfel, importanța unor țări care în trecut puteau fi considerate țări în curs de dezvoltare, dar care acum sunt adevărate puteri economice mondiale. În lumina tuturor acestor elemente, consider că Europa trebuie să continue să-și joace rolul de partener comercial preferat, de ghid și punct de referință privilegiat pentru toate țările din regiune.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului Scholz, deoarece sprijinul sporit în favoarea relațiilor comerciale dintre Uniunea Europeană și țările Americii Latine este rezultatul reformelor democratice majore realizate în această regiune și al îmbunătățirilor aduse cadrului de protecție a drepturilor omului. Totuși, trebuie să ne asigurăm că viitoarele relații comerciale dintre cele două regiuni nu vor înfrâna acest progres și că produsele importate în UE respectă standardele europene în materie de calitate, siguranță a consumatorului și protecție a mediului. De asemenea, împărtășesc opinia potrivit căreia Comisia ar trebui să arate mai multă preocupare în momentul executării sau extinderii acordurilor comerciale cu țări care încalcă drepturile fundamentale ale omului.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. − (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European din 21 octombrie 2010 cu privire la relațiile comerciale ale Uniunii Europene cu America Latină, deoarece consider că piața liberă stimulează economia globală și poate fi un factor important în dezvoltarea țărilor din America Latină. Cu toate acestea, consider că mandatul pe care l-a primit Comisia Europeană pentru a conduce procesul de negociere ar trebui reevaluat, întrucât este prea vechi și neadecvat pentru circumstanțele actuale în care vor avea loc negocierile. Această reevaluare ar oferi, fără îndoială, oportunitatea de a insista asupra necesității de a efectua studii, înainte de a încheia un acord, referitoare la impactul acestora asupra sistemului de producție europeană și în special asupra agriculturii. O poziție fermă ar trebui, de asemenea, să fie luată împotriva practicilor care permit ca produsele agricole să servească în continuare drept „monedă de schimb” pentru avantaje comerciale la alte niveluri.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Motivul pentru care am votat în cele din urmă împotriva textului a fost că propunerile mai specifice de apărare a Americii Latine de atacurile speculative și de fenomenele schimbărilor climatice, de descurajare a orientării înspre exporturile agresive, de evitare a dumpingului ecologic și de limitare a liberalizării serviciilor financiare s-au diluat în procesul realizare a compromisurilor, ca o contragreutate destinată să pună capăt unor formulări spaniole și mai grotești. Apelul de a lăsa deoparte nefericita Agendă de Dezvoltare de la Doha (ADD) din cadrul OMC și de a concentra lucrările viitoare în direcția reglementării comerțului pentru a aborda noile provocări a fost inversat și transformat într-un apel repetat obsesiv de mii de ori, la o finalizare rapidă a unei ADD echitabile, ambițioase și cuprinzătoare.

Conceptul de suveranitate alimentară s-a pierdut, de asemenea. În loc să spună lucrurilor pe nume, raportul doar „subliniază importanța...”, după ce au fost respinse cifre, parametri și termene limită concrete. Astfel, raportul este lipsit de valoare adăugată, comparativ cu documentele existente. În privința unor cerințe specifice, el lasă mult de dorit.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. − (IT) Acest raport are sprijinul nostru deoarece pune accentul pe întărirea relațiilor dintre UE și țările din America Latină și Caraibe. Sarcina specifică a Uniunii Europene este să acționeze pe scena internațională ca actor economic și comercial, depășind concurența din partea Statelor Unite și a Chinei, partenerii săi prezenți pe piața latino-americană.

Puține sectoare profită de pe urma acestor relații comerciale. 85 % din importurile în țările din America Latină și Caraibe (ALC) constituie produse industriale, în timp ce 40 % din exporturile către UE reprezintă produse de bază. Pe termen mediu și lung, relațiile comerciale ar trebui intensificate, respectând o reglementare clară și transparentă.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. − (RO) Uniunea Europeană este înainte de toate un campion în respectarea drepturilor omului. De aceea, consider că trebuie să fim foarte atenți la respectarea drepturilor omului în Columbia înainte de a liberaliza comerțul cu această țară. Pe de altă parte, atunci când este vorba despre importurile de produse alimentare din America Latină, trebuie să ne asigurăm că aceste țări respectă aceleași standarde de calitate și de protecție a animalelor pe care și propriii noștri producători le respectă.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. − (PT) Politica comercială comună europeană este o parte integrantă și importantă a acțiunii externe generale a Uniunii. Ea ar putea juca un rol pozitiv în ceea ce privește obiectivele de generare a bogăției, în relațiile economice și politice dintre popoarele și țările europene și latino-americane. Nu am nicio îndoială că o integrare aprofundată a sferelor economice ar putea aduce avantaje ambelor părți, îndeosebi în ceea ce privește crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune. Cu toate acestea, cunosc efectele pe care acordurile comerciale bilaterale semnate între Uniunea Europeană și țările din America Latină le-ar putea avea asupra economiilor regiunilor ultraperiferice.

În regiunea din care provin eu, Madeira, consecințele sunt deosebit de vizibile în ceea ce privește producția de banane. Prin urmare, țin să afirm că acest sector productiv și alte sectoare strategice și tradiționale ale regiunilor ultraperiferice ar trebui păstrate.

În acest scop și în conformitate cu angajamentul asumat de Uniunea Europeană în fața acestora, regiunile ultraperiferice trebuie să facă obiectul unei compensații adecvate, acordând o atenție deosebită economiilor lor vulnerabile. Acest raport prevede astfel de garanții în favoarea acestor regiuni, motiv pentru care am votat în favoarea sa.

  Președintele. − Dumnezeu să-i binecuvânteze pe copiii tăi. Cu această binecuvântare, declar ședința suspendată.